Familie Si Cultura [PDF]

Zitiervorschau

Lectia 11

FAMILIA

Ati fost vreodata indragostiti? Cu siguranta ca da. Multi adolescenti stiu ce inseamna dragostea. Iubirea asigura pentru multi dintre noi cele mai frumoase experiente pe care le-am trait vreodata. Dar de ce se indragostesc oamenii? La prima vedere raspunsul pare clar. Dragostea exprima un atasament reciproc si fizic pe care doi indivizi il simt unul fata de altul. Pare firesc pentru un cuplu care se indragosteste sa doreasca o implinire a relatiei lor si ajunga la casatorie si la intemeierea unei familii. Familia este unul dintre cele mai raspandite tipuri grupuri de grupuri sociale. Orice individ ar putea spune ce este o familie, pentru ca fiecare om a avut de-a face de-a lungul vietii lui cu familii, fie ca este vorba de familia in care s-a nascut, de propria lui familie sau de familiile din comunitatea in care traieste. In incercarile de definire a familiei, putem decupa doua categorii de perspective: una sociologica si una juridica. Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie, cosanguinitate si rudenie, membri grupului impartasind sentimente,aspirratii si valori comune. Familia este unul din grupurile primare cu cea mai mare incarcatura normativa. Din perpectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-a instituit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Cele doua perspective se suprapun partial. De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat un avant in societatile contemporane, sunt considerate de catre sociologi familii intrucat indeplinesc majoritatea functiilor unei familii. Din punct de vedere juridic cuplul consensual nu este o familie. Pe de alta parte, sociologic, un cuplu separat nu mai este o familie. Totusi separarea celor doi in menajuri diferite nu semnifica incetarea oricaror raporturi juridice intre ei. Familia este un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna, au gospodarie comuna, sunt legati prin anumite relatii naturale-biologice, psihologice , morale si juridice si care raspund una pentru cealalta in fata societatii. In decursul istoriei familia a cunoscut o mare diversitate de forme dintre care unele au disparut, altele au avut insa o mare persistenta intalnindu-se pana in prezent. Cercetarile au indicat existenta mai multor tipuri de familii: poligamic, poliandric si monogamic. In poliandrie o femeie are mai multi soti, descendenta fiind stabilita pe linie materna au fost cateva cazuri sin societatile primitive. In poligamie, un barbat are mai multe sotii, descendenta se stabilieste pe linie paterna, a fost larg raspandita in societatile primitive. Anumite forme de poligamie se intalnesc si in present in unele tari de origine islamica Monogamia este forma cea mai raspandita de familie si cea mai persistent de-a lungul istoriei. Monogamia este convietuirea in cuplu si se intemeiaza pe relatiile socio-afective dintre doi parteneri. Descendenta bilaterala, care stabileste descendenta (mostenirea) în mod egal atât pe linia masculina a familie cât si pe cea feminina. Acest tip de descendenta îl întâlnim în majoritatea societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor genurilor si cresterea contributiei femeii în realizarea veniturilor familiei. Ca institutie sociala familia are relatii cu scoala, biserica si statul, care la randul lor isi aduc contributia la socializare si invatare sociala. In raport cu modul de exercitare a autoritatii in cadrul familiei sistemele familiale pot fi: -

matriarhale patriarhale egalitare

Functiile familiei: Functia biologica-presupune atat satisfacerea cerintelor sexuale ale partenerilor cat si de procreare a copiilor. Ea trebuie sa asigure mecanismul înlocuirii membrilor societatii de la o generatie la alta. Familia si societatea reglementeaza activitatea sexuala, impunând anumite restrictii. Restrictiile se refera, de regula, la limitarea activitatii sexuale la sistemul marital si la tabuul incestului. Functia de socializare consta în "reproducerea" mostenirii sociale si culturale. Familia asigura educatia copiilor, îi învata limba, valorile, normele. Procesul socializarii copiilor începe în familie continuând, mai apoi, în scoala, grupul de prieteni etc.

Functia de plasare sociala se refera la faptul ca pentru fiecare individ, familia constituie contextul social initial si îi asigura o identitate sociala initiala. Pozitia, statutul derivat din familie îi influenteaza în mod semnificativ viitoarele experiente de viata. Nu este totuna sa te nasti într-o familie bogata sau saraca, într-o familie de intelectuali sau analfabeti etc. Functia economica consta în acumularea unor venituri suficiente pentru toti membrii familiei si alcatuirea unui buget comun. Functia de solidaritate se refera la rolul familie în statisfacerea nevoilor de afectiune, caldura, respect si ajutor reciproc între cei doi parteneri si între toti membrii familiei (parinti, copii, frati, surori). Ca institutie sociala familia are relatii cu scoala, biserica si statul, care la randul lor isi aduc contributia la socializare si invatare sociala.

Tipuri de familii: Familia nucleară (numită si familie simplă) este acea familie compusă din soț, soție împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Familia extinsă (numită și familie lărgită sau familie compusă) cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude sau alte generații. Ea include copiii și părinții acestora, bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor (adică fratii și surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari (fiii și fiicele unchilor și mătușilor copiilor), uneori chiar și străbunicii copiilor (părinții bunicilor). De regula, într-o familie extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei generații: copiii, parintii, și bunicii. Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat. ALTERNATIVE LA FAMILIA CLASICĂ Concubinajul sau uniunea consensuala reprezinta un mod de a trai impreuna sl cuplurilor moderne, in afara contractului casatoriei. Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial care seamana cu familia nucleara având aceleasi functii si confruntându-se cu aceleasi probleme, diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma de cuplu întâlnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii. Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori, însa, concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv. Studiile de sociologie au aratat ca în SUA concubinajul este mai frecvent printre studenti, printre cei care locuiesc în zonele metropolitane importante si mai putin frecvent printre cei care se declara profund religiosi. Celibatul sau nonmariajul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Celibatul-se refera atât la persoanele care nu au relatii intime cu alte persoane, cât si la partenerii care locuiesc în menaje separate. O alta categorie de celibatari o constituie vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc. Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, în majoritatea societatilor se încearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe celibat, impozite mai mari decât ale celor casatoriti, restrictii în obtinerea de credite pentr locuinte etc. Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut în a doua jumatate a secolului XX. În unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amânarea fertilitatii ; în altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii. Cercetarile actuale (desi insuficiente) evidentiaza ca familiile care nu doresc copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de educatie ; nepriceperea de a fi parinti, lipsa vocatiei parentale, preferinta pentru un mod de viata, caracterizat prin mai multa libertate, intimitate, loisir ;absenta posibilitatii materiale (este si cazul României).

Cuplurile de homosexuali si lesbiene-este constituita din indivizi marcati fie din punct de vedere organic, fiziologic si psihic, fie din punct de vedere social, prin frustrare si complexare. În unele tari s-a legiferat casatoria între persoane de acelasi sex (Olanda). Manifestarea acestui mod de raporturi dintre barbati sau femei trezeste în opinia publica româneasca atitudini de respingere, dat fiind faptul ca, traditional, în societatea româneasca a existat dintotdeauna familia sub forma cuplului heterosexual. Exista asemanari între aceste cupluri si cele de heterosexuali : împartasesc notiunea de iubire romantica, sunt preocupati de situatia lor economico-financiara etc. CĂSĂTORIA este o uniune legalizată prin care două persoane de obicei de sexe diferite sau mai mult de doi parteneri (în țările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se creează o relație de rudenie între familiile persoanelor implicate. Căsătoria este o instituție în care relațiile interpersonale, de obicei, intime și sexuale, sunt recunoscute într-o varietate de moduri, în funcție de cultura sau subcultura în care se petrece. O astfel de uniune, de multe ori formalizată printr-o ceremonie de nuntă, poate fi, de asemenea, numită căsătorie. În anumite țări și persoanele de același se sex se pot căsători din punct de vedere legal. Oamenii se căsătoresc pentru mai multe motive, printre care printre care: motive juridice, sociale, emo ționale, economice, spirituale ori religioase. Acestea ar putea include căsătoriile aranjate, obligațiile de familie, înființarea juridică a unei unități de familie nucleară, protecția juridică a copiilor. Actul căsătoriei, de obicei, creează obligații legale între persoanele implicate. În unele societăți aceste obligații extind, de asemenea, pentru membrii familiilor celor care se căsătoresc. DIVORTUL este un fenomen determinat de factori sociali si personali multipli. În plan personal divortul este determinat, de regula, de insatisfactia rezultata din incompatibilitatea celor doi parteneri, care provin fie din doua moduri de socializare prea diferite, fie din doua segmente sociale prea distantate. FACTORII INSTABILITĂTII FAMILIEI Dificultatile materiale si sociale îsi pun amprenta asupra relatiilor dintre soti si amplifica divergentele deja existente. Divortul este initiat în majoritatea cazurilor de catre femei din cauza înmultirii insatisfactiilor cauzate de barbati prin gradul de ocupare, uzura, abrutizare, vulgaritate si imoralitate; susceptibilitatii specifice psihismului lor; reducerii, prin emanciparea lor culturala si economica a atasamentului fata de familie. Divortul este traumatizant pentru ambii soti din cauza: sentimentului reciproc de dependenta inertiala a partenerilor; perceptiei publice nefavorabile; panicii specifice golului relational în care ramân partenerii, generatiile lor fiind deja casatorite; dificultatilor privind încredintarea si cresterea copiilor, locuinta, veniturile, bunurile materiale etc. Posibilitatea femeii de a-si asigura singura un venit prin prestarea unei activitati este un factor ce actioneaza în hotarârea pentru despartire. În perioada actuala, în România se constata cea mai înalta rata a divorturilor. Violenta în familie vizeaza mai ales violenta sotului fata de sotie dar si fata de ceilalti membri ai familiei (copii, parinti) ea este generata de trasaturile de personalitate, de nivelul de educatie, de modelul parental cunoscut în copilarie, de comportamentul sotiei si de forta ei de a interzice un asemenea comportament, de tipul de comunicare dintre membrii familiei, de respectul pe care îl/si-l acorda fiecare etc. Fata de copii violenta poate fi manifestata si din partea mamei. Stresul social generat atât de mediul social cât si de evenimentele din viata sociala (divort, pierderea slujbei, exercitarea unei activitati potrivnica nivelului de aspiratii si de pregatire profesionala) accentueaza comportamentul violent si abuziv fata de copii. Multi dintre asa-zisii copii ai strazii provin din familii în care se manifesta un comportament abuziv si violent. Problema batrânilor - În epoca actuala s-a înregistrat o modificare semnificativa a mentalitatii si comportamentului fata de batrâni. În general, în societatile dezvoltate se constata o foarte scazuta implicare a familiilor în întretinerea batrânilor. Spre exemplu

în S.U.A circa 80% dintre persoanele în vârsta nu au primit nici o îngrijire din partea altor membri ai familiei. În societatea româneasca putem observa în majoritatea familiilor o comunicare permanenta între generatii si acordarea de sprijin pentru generatia în vârsta. Totusi, evenimentele din 1989 au erodat si la noi relatiile dintre parinti si copii, fara însa a putea sustine ca acest fenomen este o tendinta generalizata a societatii românesti. Nu este mai putin adevarat ca în societatea româneasca actuala, batrânii nu dispun de un sistem de asigurari de sanatate sau de viata adecvat si de aceea sprijinul acordat de copii ramâne fundamental. Masura în care functiile familiei s-au diminuat releva masura în care familia a decazut si, totodata, masura prin care este concurata de stiluri de viata alternative.

CAPITOLUL VI

CULTURA ORGANIZATIONALA

Lectia 12

CULTURA

Termenul de cultura a fost folosit pana in secolul al XIX-lea cu semnificatia de cultivare a pamantului, a plantelor, agricultura. In paralel cu aceasta semnificatie a circulat o alta semnificatie data in perioada Renasterii, aceea de cultivare a mintii, a spiritului. Cultura reprezinta un ansamblu de valori materiale si spirituale, un mod de viata, relativ stabil, dobandit si transmis de la o generatie la alta prin schimbari continue si fixate prin mecanisme constiente sau subconstiente. Cultura poate fi inteleasa ca: - produs - adica ceea ce se obtine in urma productiei culturale: creatii, opere stiintifice, tehnice, artistice. Ea functioneaza ca patrimoniu si se transmite de la o generatie la alta prin traditie. - proces de producere de bunuri, valori, norme, simboluri, semnificatii. Acest proces cuprinde mai multe etape de la producerea, multiplicarea si reproducerea pana la difuzarea si circulatie. - comportament uman adica “un mod de a face”, prescris printr-un act cultural, de exemplu procesul de adaptare. Functiile culturii: • functia de adaptare- asigura supravietuirea, ca raspuns la conditiile de mediu • functia de socializare- presupune transformarea fiecarui individ intr-un membru al societatii, prin insusirea normelor •

functia de reproducere- prin memorizare, stocare si transmitere a culturii. De obicei asociem adesea o valoare materiala sau morala a unui popor, care constituie un element de indetitate. De exemplu cand spunem Elvetia ne gandim la ceasuri, banci, Germania- disciplina, Italia- muzica, Japonia- aparatura electronica • functia de comunicare- prin care se exprima acordul sau dezacordul in in relatiile interumane si se impartasesc valori si semnificatii. Cultura si civilizatie Pentru a preciza mai clar intelesul termenului de cultura trebuie sa incercam sa il diferentiem de un alt termen uzual, folosit in stransa legatura cu el uneori chiar ca sinonim. Este vorba de termenul de civilizatie. Diferenta dintre cele doua este data de amploarea si de raspandirea culturii. Astfel spunem ca o cultura a atins stadiul de civilizatie in masura in care produsele sale sunt apreciate si preluate de alte culturi sau societati. Putem spune deci ca termenul “civilizatie” are o extensie mult mai mare. Structura culturii: a) componenta ideatica- se refera la totalitatea ideilor(valori, credinte, mituri) care sunt vehiculate intr-o societate data. O categorie speciala o reprezinta valorile- sunt idei pretuite, respectate de catre membrii unei comunitati. b) componenta obiectuala- se refera la toate tipurile de produse culturale care au existenta materiala. Este componenta cea mai vizibila a culturii c) componenta normativa- se refera la totalitatea regulilor pe care oamenii le respecta intr-o societate. Acestea sunt modele prescrise de comportament pentru anumite situati sociale. Contactul dintre culturi Atunci cand doua societati interactioneaza, culturile lor intra si ele in contact, caz in care sunt posibile trei tipuri mari de situatii: - Aculturatia este procesul prin care, ca urmare a contactului dintre doua culturi, se ajunge la aparitia unor complexe culturale noi. - Acomodarea este procesul prin care doua culturi diferite ajung sa isi defineasca granite clare si sa convietuiasca fara sa se transforme in mod radical. - Asimilatia este procesul prin care o cultura a unei comunitati si-a pierdut identitatea si a fost inglobata in cultura dominanta, respectiva populatie nu pastreaza decat anumite complexe culturale proprii, deci cultura sanu mai exista decat ca o subcultura a unei culturi dominante.