EXAMEN-CALAMITATI Final [PDF]

Zitiervorschau

Biletul 1 1. Noțiuni și principiile de bază ale protecției populației în situații excepționale în timp de pace. Protecția populației, mai numită și Protecția Civilă (PC) in Situații Excepționale pe timp pace este un complex de măsuri și activități, întreprinse pe scara întregului stat, de ordin legislativ, economico-financiar, social si de management, cu scopul de a asigura protecția populației și proprietații î n condiţ iile calamităţ ilor naturale ş i ecologice, avariilor ş i catastrofelor, epifitotiilor, epizootiilor, epidemiilor, incendiilor, precum ş i î n cazul aplicării mijloacelor de distrugere î n masă. În Republica Moldova, o lege cu privire la Protecția Civilă s-a adoptat la 9 noiembrie 1994, de către Parlamentul Republicii Moldova, care stabileş te principiile fundamentale de organizare a Protecției Civile î n republică.

• Responsabilități în domeniul protecției populației îl au: Președintele RM; Parlamentul; Guvernul; Ministerele, departamentele ministerelor; Organizațiile publice locale; Conducătorul întreprinderii de stat/private; Fiecare cetățean în parte. • Principiile: 1.

Principiul teritorial se organizează î n toate localităţ ile republicii Exemplu: în RM, în dependendență de numărul de cazuri de infectări cu noul tip de coronavirus, fiecare unitate teritorială (raion, municipiu, oraș) are dreptul să-și personalizeze restricțiile și normele de Prevenție a răspândirii virusului SARS-CoV-2.

2.

Principiul de producţ ie se organizează î n fiecare minister, departament, agenţ ie, obiect al economiei naţ ionale.

3.

Principiul legalităţ ii stă la baza unui stat democratic ş i de drept. În linii mari, principiul legalităţ ii declară supremaţ ia legii î n toate sectoarele vieţ ii obş teş ti, strict respectată de către toţ i cetăţ enii. Exemplu: În cadrul situației pandemice am putut observa respectarea acestui principiu când s-a introdus prezentarea unuia dintre următoarele documente: certificatul de vaccinare împotriva COVID-19, cu schema completă de vaccinare (pe suport de hârtie sau în format digital), valabil după o perioadă de 14 zile de la finalizarea schemei de vaccinare; rezultatul negativ al testului RT-PCR, nu mai vechi de 72 de ore sau al unui test antigen rapid, nu mai vechi de 48 de ore; concluzia medicală ce confirmă că persoana a suportat COVID-19 în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi (6 luni); actul confirmativ de prezență a anticorpilor anti-COVID-19, valabil pe durata a 90 de zile de la data efectuării investigației; pentru profesori, studenții USMF, spectatorilor în sălile de cinema, teatru și concert și în

restaurante sau alte evenimente private a tuturor persoanelor. Dacă cetățeanul nu deține un astefel de “certificat verde”, acesta nu are dreptul să îndeplinească acțiunile enumerate mai sus. 4.

Principiul egalităţ ii este principiul potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau naţ iunilor li se recunosc aceleaş i drepturi ş i li se impun aceleaş i î ndatoriri, prevăzute de drept. ,,Fiecare individ are dreptul la viaţ ă, la libertate ş i la siguranţ ă personală”. Exemplu: dacă a fost introdusă masca de protecție ce acoperă nasul și gura, obligatorie în spațiile închise și cele deschise aglomerate, precum transportul public, magazin, Piața Centrală, pentru prevenirea infecției cu SARS-CoV2, atunci toți cetățenii sunt obligați, fără excepții sa o poarte și să asigure protecția proprie și a celor din jur.

5.

Principiul responsabilităţ ii presupune obligaţ ia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva. Responsabilitatea presupune asumarea răspunderii faţ ă de anumite acţ iuni î ntreprinse. Exemplu: pentru prevenirea infectării cu noul tip de coronavirus, cetățenii trebuie să dea dovadă de responsabilitate și să dezinfecteze/spele mâinile cât mai des, să efectueze termometria atunci când intră în spații publice, să se autoizoleze atunci când prezintă simptome ce sunt specifice pentru Covid-19, să nu interacționaze mai ales cu cei vulnerabili (copii, femei însărcinate, bătrâni, imunocompromiși de boli incurabile) atunci când presupun că ar fi putut contacta cu noul tip de coronavirus și să se vaccineze dacă nu au contraindicații de la medic.

6.

Principiul operativităţ ii este principiul potrivit căruia organele Protecţ iei Civile trebuie să activeze prompt ,astfel î ncât să asigure salvarea sinistraţ ilor, acordarea ajutorului medical, diminuarea consecinţ elor situaţ iilor excepţ ionale, precum ş i prevenirea declanş ării dezastrelor atât de provenienţă naturală, cât ş i tehnogenă.Exemplu: Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică (CNESP) trebuie să actualizeze lista de interdicții în conformitate cu dinamica numărului de cazuri confirmate de Covid-19 la zi și să ia măsuri acolo unde se depistează focare mari de infecție.

7. Principiul planificării activităţ ilor protecţ iei civile. 2. Scopul și conținutul primului ajutor acordat lezaților în caz de calamități. Primul ajutor este cel acordat sub formă de autoajutor sau de ajutor reciproc, dar ş i de către gărzile sanitare, ş oferii-sanitari, salvatorii din detaş amentele de salvare-deblocare și de alte persoane instruite, dar care nu fac parte din personalul medical. Timpul optimal de acordare a primului ajutor este de 30 de minute de la lezare, iar în caz de măsuri urgente precum stopul cradio-respirator, asfixia cu obiecte străine, se efectuează manevre de resuscitare în primele 5 minute, pentru a nu surveni decesul.

Scopul primului ajutor este de a salva la timp vieţ iile răniţ ilor ş i lezaţ ilor, de a preveni complicaţ iile grave î n orice dezastre ş i pentru a evacua atât persoanele lezate cât și cele neafectate din zonele periculoase. Organizarea:Primul ajutor se oferă la prima etapă, cea prespitalicească, în focarul situației excepționale, cu folosirea mijloacelor improvizate sau cele din tabelă ale gărzilor sanitare ş i ale salvatorilor PC. Conținutul: Primul ajutor conțin cele mai simple măsuri de salvare ce pot fi executate și de civili, nu doar de personalul medical, precum:

• scoaterea lezaţ ilor de sub dărâmături ş i din ruine; aici trebuie să fim atenți la principiul “non nocere”, pentru că prin dorința de a face bine putem face mai mult rău prin mișcarea lezatului în caz că este afectată coloana vertebrală de exemplu; • stingerea î mbrăcămintei arzânde cu ce avem la îndemână: apă, stingătoare, nisip, zăpadă; • hemostaza provizorie • respiraţ ia artificială a plămânilor gură-gură sau gură-nas

• masaj cardiac extern; va fi efectuat doar de persoane care știu cum să execute compresiile cardiace, de obicei: șoferii, care au fost instruiți în cadrul Școlii Auto cum să efectueze masajul cardiac; • aplicarea pansamentului pe plagă; la fel preferabil să fie executat de cineva care cunoaște particularitățile plăgilor, pentru a nu agrava situația; • imobilizarea provizorie a oaselor fracturate cu ajutorul a ce avem la îndemână, carton, atela de lemn, plastic, riglă; • administrarea substanţ elor analgezice;

• administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor, substanţ elor antivomitive; • administrarea antidoturilor î n caz de intoxicaţ ii cu substanţ e toxice cu acţ iune puternică; • aplicarea măş tii antigaz pe terenul contaminat cu substanţ e toxice, radioactive, bacteriene; de exemplu în cazul intoxicării cu monoxid de carbon, a acidului cianhidric; • tratarea sanitară parţ ială – la necesitate; adică spălarea feței, gâtului, mâinilor-zonele cele mai sensibile ale corpului expuse la pericol.

3. Normele de comportament personal în caz de cutremur. Cutremurul de pământ este o miş care vibratorie generată de undele seismice, care poate determina prăbuş iri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului ş i alunecări de teren. Acestea sunt posibile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, deoarece epicentrele permanente ale cutremurelor sunt munţ ii Vrancea (ramificaţ iile Carpaţ ilor de Est în părțile Focş anilor), care se află la o distanţ ă de 110–130 km de hotarele RM.

În caz de cutremur în locuință în primul rând trebuie să fim informați despre: - locurile din încăpere în care ne putem proteja: grinda, tocul uşii, birou sau sub masa rezistentă; - identificarea şi consolidarea unor obiecte care pot cădea sau deplasa în timpul seismului; - asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu : protecţia şi evitarea distrugerilor la instalaţiile de alimentare cu electricitate, apă şi gaze; - cunoaşterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse; - asigurarea, în locuri cunoscute şi uşor accesibile, a îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei rezerve de alimente uscate şi conserve, a unor materiale şi obiecte necesare realizării unei truse de prim ajutor familial; - asigurarea unei lanterne, a unui aparat radio cu tranzistoare şi a bateriilor necesare; În caz de cutremur în afara locuinței este necesară:

- cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi medicale, sediilor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, de poliţie, de cruce roşie, precum şi alte adrese utile; - buna cunoaştere a drumului pe care vă deplasaţi zilnic la şcoală, cumpărături având î n vedere pericolele care pot apărea (spargeri de geamuri, căderea unor obiecte de pe balcoane, conducte de gaze, abur, apă etc.; În caz că cutremurul este unul puternic trebuie să: - ne păstrăm calmul, să nu intrăm în panică şi să-i liniștim pe ceilalţi membri - nu ne lăsăm pradă instinctului de a părăsi locuinţa. Nu se foloseşte în nici un caz ascensorul; - dacă suntem în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo, departe de ferestre care se pot sparge, să se stea înspre centrul locuinţei (clădirii), lângă un perete. - dacă suntem surprinşi în afara unei locuinţe (clădiri) rămânem departe de aceasta, ne ferim de cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri şi care de obicei se pot prăbuş i pe stradă; - dacă suntem la universitate, școală, serviciu nu fugim pe uşi, nu sărim pe fereastră, nu se aleargă pe scări, nu se utilizează liftul, nu se aleargă pe stradă. - dacă a trecut şocul puternic al seismului, se închid imediat sursele de foc cât se poate de repede, - dacă seismul ne surprinde în autoturism, ne oprim cât se poate de repede într-un loc deschis - dacă suntem într-un mijloc de transport în comun sau în tren, stăm pe locul nostru până ce se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie să oprească şi să deschidă uşile. - dacă ne aflăm într-un loc public cu aglomerări de persoane nu alergăm către ieşire.Trebuie să ne păstrăm calmul și să-i calmăm și pe cei din jur; După producerea unui cutremur puternic este necesar să luăm următoarele măsuri: - să nu plecăm imediat din locuinţă. Acordăm mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism, calmăm persoanele speriate şi copiii; - trebuie să-i ajutăm pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier, Biletul 2

1. Caracteristica factorilor lezanți ai calamităților, modalitate de acțiune asupra organismului uman, patologia provocată.  mecanici – unda de șoc provocată de explozii, căderea obiectelor de la înălțime. prăbușirea construcțiilor și altele;  fizici – curentul electric;  termici – temperaturile înalte și scăzute;  chimici – substanțele toxice;  actinici – substanțele radioactive;  biologici – microorganismele;  psiho-emoțional (stresul). Factorii enumeraţi pot acţiona asupra organismului uman în mod diferit: - izolat (leziuni izolate); - în combinaţie (leziuni combinate); - afectând mai multe regiuni anatomice cu mai multe elemente lezante ale unuia şi aceluiaşi factor (traume multiple); - lezând, cu un element al unui factor, mai multe regiuni anatomice (leziuni asociate; leziuni asociate clasice sunt cele toraco-abdominale). 2. Triajul medical. Definiția, tipurile, scopurile și semnificația triajului medical al lezaților.

Triajul medical - repartizarea lezaţilor în grupuri ce necesită măsuri omogene curativprofilactice sau de evacuare şi transport, se face în baza diagnosticului şi prognosticului posibil, are un caracter concret, se efectuează continuu. Sunt două tipuri de triaj: 1. în cadrul formaţiunii etapei concrete Scopul:  selectarea din rândul lezaţilor sosiţi, lezaţi cei cu pericol pentru cei din jur (contaminaţi cu substanţe chimice, biologice, infectaţi, suspecţi);  aprecierea necesităţii lezatului concret în acordarea ajutorului medical la etapa dată;  acordarea locului unde se va acorda ajutorul medical;  în ce rând se va acorda ajutorul medical (ordinea). 2. Triajul medical de evacuare şi transport Scopul:  aprecierea direcţiei de evacuare;  aprecierea mijloacelor de transport cu care va fi evacuat;  în ce poziţie va fi transportat lezatul  aprecierea rândului de evacuare a lezaţilor. 

3.Normele de comportament personal în caz de inundații catastrofale.

Indiferent de cauza lor ,în caz de inundații este necesar să se asigure măsuri de prevenire ş i de protecţie astfel î ncât să se micșoreze sau să se elimine acţiunea lor distrugătoare. Pentru prevenirea apariţ iei inundaţ iilor se poate asigura prin : -1.îndeplinerea unor lucrări care să reţ ină scurgerea apelor de pe versanţ i, din afluenţ ii mai mici ai bazinelor sau de torente care s- ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor. Aceste lucrări pot fi întemierea unor tipuri de î nvelişuri care să favorizeze infiltraţ ia ş i să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje de retenţ ie pe fundul văilor; 2. schimbarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri ş i canale, dar ş i prin formarea unor bazine temporare pe unele porţ iuni de luncă pentru a reţ ine apa revărsată; -3.determinarea luncilor inundabile pentru astabili zonele de interdicţ ie în care se interzice orice construcţ ie, a zonelor de restricţ ie în care sunt admise unele construcţ ii ş i a zonelor de avertizare -4.folosirea unor măsuri de proiectare care acceptă clădirile ş i alte construcţ ii civile ori industriale să reziste la creşterea nivelului apelor ş i la viteza de deplasare a acestora.

Comportamentul pe care ar trebuie să-l cunoasca în caz de inundații: I.În timpul unei inundații      

Căutați un teren mai înalt. Nu așteptați instrucțiuni. Fiți conștienți de zonele cu inundații rapide, cum ar fi canale, pâraie, canale de drenaj. Fiți gata de evacuare. Dacă vă este recomandat , opriți utilajele electrice conectate de la întrerupătoarele principale și deconectați-le .Nu atingeți echipamentele electrice în caz că sunt ude. Dacă este necesar să părăsiți încăperea în care vă aflați ,nu treceți prin apă în mișcare . Șase centimetri de apă în mișcare pot doborî din picioare. Nu încercați să conduceți pe un drum inundat.

II.După o inundație    

Stați departe de apa de inundație - nu încercați să înotați, să mergeți pe jos sau să conduceți prin zonă. Fiți conștienți de zonele în care apa s-a retras. Este posibil ca drumurile să se fi stricat și s-ar putea prăbuși. Evitați liniile electrice doborâte și apele noroioase, unde liniile electrice ar fi căzut. Nu beți apă de la robinet până când Unitatea de Sănătate nu vă anunță că apa este potabilă.

Biletul 3

1.Noțiune de caracteristică medico-tactică a calamităților (elementele de bază). Determinarea situației medicale create în focarul dezastrului include următoarele elemente de bază a caracteristicei medico-tactică: - tipul și amploarea (scara) dezastrului; - numărul populației din focar; - volumul și structura pierderilor generale umane și sanitare; - prezența și starea căilor de acces spre focar, a instituțiilor medico-sanitare și a cadrelor medicale; - prezența contaminării teritoriului și obiectivelor din focar cu substanțe toxice, radioactive, bacteriene; - situația sanitaro-igienică și antiepidemică în focarul dezastrului.

2.Tipurile și volumul ajutorului medical, acordat lezaților în situații excepționale. Tip de ajutor medical reprezintă o lista de măsuri curativ profilactice efectuate pe câmpul de luptă sau la o etapă medicală concretă. Se disting 5 tipuri de ajutor medical:

1. Primul ajutor care se acorda pe câmpul de lupta la locul rănirii in mod de autoajutor sau ajutor reciproc dar si de către sanitari, instructori sanitari, șoferi sanitari, sanitari pușcaș (in plutoane) si se face cu scopul de a salva viața si de a evita complicațiile posibile. Pentru acordarea primului ajutor se folosesc: - Trusa medicala individuala, - Pachetul individual antichimic, - Pachetul individual de pansament, - Trusa medicala de campanie, - Trusa pentru trupe - Mijloacele improvizate aflate la de mâna. Timpul optim de acordare a primului ajutorului este primele 20-30 minute de la lezare.

2. Ajutor premedical ce se acorda la punctele medicale ale batalioanelor de către felcer si se face cu scopul dea corija primul ajutor deja acordat, dea reduce gravitatea leziunilor si dea evita complicațiile posibile. Timpul optim este primele 2-3 h

3. Primul ajutor medical care se acorda de regula la punctele medicale ale brigăzilor de către medici de pregătire generală si se face cu scopul de a diminua consecințele leziunilor ce face pericol pentru viața, dea combate complicațiile apărute si dea evita complicațiile posibile si dea pregăti răniții si bolnavii pentru evacuarea lor ulterioară. Timpul optim este primele 4-6 h dupa rănite. Primul ajutor conține 2 grupe de măsuri: - Măsuri de urgentă(neefectuarea lor provoacă decesul) înlăturarea insuficienţei respiratorii acute hemostaza definitivă sau provizorie măsurile antişoc amputarea unui membru zdrobit ♦ cateterizarea ori puncţia vezicii urinare ♦ tratarea sanitară parţială a pielii, degazarea pansamentului şi îmbrăcămintei contaminate cu substanţe toxice ♦ administrarea antidoturilor, substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare, etc

Măsurile care pot fi amânate(fără consecințe grave pentru rănitul sau bolnavul concret) blocajul novocainic în caz de leziuni de gravitate medie; ♦ administrarea antibioticelor ♦ degazarea plăgii contaminate cu substanţe toxice persistente; ♦ corijarea pansamentului şi a imobilizării de transport; ♦ refacerea pansamentului în caz de contaminare a plăgii cu substanţe radioactive;

4.ajutorul medical calificat - se acordă la etapele spitaliceşti din afara focarului de chirurgi şi terapeuţi şi are ca scop de a lichida consecinţele care poartă pericol pentru viaţă. de a pregăti lezaţii pentru tratamentul propriu-zis. Timpul optimal de acordare – primele 8-10 ore. Măsurile ajutorului medical calificat sunt de 2 feluri: l) ajutorul medical chirurgical are 3 tipuri de masuri: – de urgenţă; – ce pot fi amânate doar ca excepţie; – ce pot fi amânate fără consecinţe grave. 2) ajutorul medical terapeutic are 2 masuri – de urgenta; – ce pot fi amânate. 5) ajutorul medical specializat - în secţiile spitalelor specializate ori instituţii de către medicii specialişti în scop de a restabili funcţia organelor şi tratamentul până la rezultatul definitiv, recuperarea medicală, expertiza medicală a vitalităţii. Timpul optimal de acordare - primele 24 ore. 31

Pentru acordarea ajutorului medical specializat sunt necesare 3 condiţii: – prezenta specialistului; – dotarea cu materiale speciale; – loc special pregătit.

Volumul ajutorului medical (VAM) - totalitate de măsuri curativ-profilactice efectuate răniților și bolnavilor în cadrul unui tip de ajutor medical, în funcţie de situaţia de luptă şi medicală real creată. Volumul ajutorului medical se stabileşte de către şeful serviciului medical superior, în caz de necesitate de urgenţă volumul ajutorului medical poate fi modificat şi de către şeful etapei medicale date. VAM poate fi utilizat pentru timpurile de ajutor medical : primul ajutor medical, ajutorul medical calificat. Pentru primul ajutor medical se prevede VAM:

-pe deplin – când se îndeplineşte toate măsurile medicale conform indicaţiilor medicale – măsuri de urgenţă şi măsuri care pot fi amânate - redus – se îndeplineşte doar măsurile de urgenţă În cadrul ajutorului medical calificat, VAM poate fi: -pe deplin – se îndeplinesc măsuri de urgenţă şi cele care pot fi amânate în I şi al II rând, -în volum redus – se îndeplinesc măsure de urgenţă şi măsurile care pot fi amânate în I rând.

3.Normele de comportament personal în caz de incendii. Incendiul - este o ardere initiata de o cauza definita, cu sau fara voia omului, scapata de sub control, care distruge bunuri materiale, pune in pericol viata si pentru a carui intrerupere este necesar sa se foloseasca metode, procedee, mijloace si substante de stingere.

Norme DE ACTIUNE IN CAZ DE INCENDIU:

1.în caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.  dacă pentru salvarea oamenilor, trebuie să treceţi prin încăperi incendiate, puneţi pe cap o pătură umedă;  deschideţi cu prudenţă uşile, deoarece afluxul rapid de aer, provoacă creşterea rapidă a flăcărilor;  prin încăperile cu fum dens deplasaţi-vă târâş sau aplecaţi;  strigaţi victimele, găsiţi-i şi salvaţi-i;  dacă vi se aprinde îmbrăcămintea, nu fugiţi, culcaţi-vă pe pământ şi rostogoliţi-vă;  asupra oamenilor cărora li s-a aprins îmbrăcămintea, aruncaţi un palton, o pătura sau ceva care îi acoperă etanş;  în cazul stingerii incendiului folosiţi stingătoare, apă, nisip, pământ, învelitori etc  dacă arde o suprafaţă verticală, apa se aruncă de sus în jos;  lichidele incendiare se sting prin acoperire cu nisip, pământ, cuverturi grele; • instalaţiile electrice se sting numai după întreruperea prealabilă a sursei de energie; • ieşiţi din zona incendiată în direcţia dinspre care bate vântul;  bombele incendiare de aviaţie se sting prin acoperire cu pământ sau prin scufundare în butoaie cu apă;  amestecurile pe bază de fosfor sau sodiu se sting prin izolarea acestora de aerul înconjurător, prin acoperire cu pământ, nisip, acoperiri etanşe;  aplicaţi pe părţile afectate pansament uscat şi curat şi prezentaţi-vă la punctele medicale.. VERIFICAREA DE RUTINA INAINTE DE CULCARE    

Opriti si scoateti din priza toate aparatele electrocasnice pe care nu le mai folositi Verificati daca lumanarile sunt stinse. Nu le lasati aprinse atunci cand va duceti la culcare. Asigurati-va ca ati stins tigarile, trabucurile sau pipele si nu fumati in pat niciodata. Exista riscul sa adormiti si sa dati foc la asternuturi. Opriti-va patura electrica (exceptie facand atunci cand aceasta este prevazuta cu termostat si este destinata utilizarii pe intreaga durata a noptii).



Biletul4. 1.Punctul medical avansat în procesul de lichidare a calamităților, misiunile, schema de instalare.

Punctul medical avansat se efectuează la decizia organelor de dirijare respective, în cazul unui aflux excesiv de victime care urmează a fi evacuate sau în cazul că distanţ a este mare de la focarul dezastrului până la cel mai apropiat spital. În mare măsura ,PMA se organizează încăperi dotate , care ş i-au păstrat funcţ ionalitatea, dar pot fi desfăş urate ş i în corturi. Schema principială de desfăşurare a PMA include: lucrează 1-2 persoane din numărul felcerilor sau asistentelor medicale Postul de triaj care au o experienţ ă vastă .La postul de triaj al PMA este obligat să staționeze transporturile cu răniți din zona desatsrului. Felcerul verifică în urma unui examen superficial starea generală a lezaţ ilor, confruntînd-o cu datele înscrise în fiş a medicală de triaj. --În cazurile când nimeni din ei nu necesită asistenţ ă medicală suplimentară, transportul respectiv se îndreaptă fără reţ inere spre instituţ ia în care are loc evacuarea. --Victimele care pot merge de sine stătător sunt direcţ ionate spre terenul pentru victimele cu leziuni uş oare. --In caz dacă s-a observat persoane în care starea s-a agravat ,astfel se îndreaptă spre terenul de triaj. --Dacă la punctul de triaj sunt depistate victime cu semne de maladii infecţ ioase, dereglări psihice cu manifestări agresive sau victime care necesită decontaminare sau tratament sanitar (splălarea feței, gâtului, mâinlor), aceş tia se îndreaptă respectiv în izolatoare pentru bolnavi infecţ ioş i sau cu dereglări psihice, sau pe ternul pentru tratament sanitar. Terenul de triaj

activează 1-2 echipe de triaj, care sunt constituite dintr-un medic, 1-2 asistente medicale ş i 2-4 brancardieri din numărul personalului auxiliar. Succesiunea triajului pe terenul de triaj include : • In primul rând ,se efectuează un triaj selectiv, pentru a identifica răniții cu semne evedințiate , care oferă indice despre nevoia de a acordare acestora asistenţ ei medicale imediate (hemoragie, asfixie, insuficienţ ă respiratorie acută, stare de ş oc, convulsii,).În sala de pasament sau în sala de reanimare cu ajuotrul echipelor de brancardieri se transporta în mod obligatoriu lezații din aceasta categorie(codul color Roșu). • În al doilea rând ,se purcede la triajul consecutiv în cadrul căruia echipa de triaj, trecând consecutiv de la un lezat la altul, verificând datele înscrise în Fiş a medicală de triaj ş i estimând starea indicilor vitali, apreciază în primul rînd dacă victima respectivă necesită sau nu asistenţ ă medicală la etapa dată. Victimele (din categoria cu codul color Galben sau Verde ),care nu necesită asistenţ ă medicală la etapa PMA se îndreaptă pe terenul predestinat pentru aş teptarea evacuării. Restul victimelor (din categoria codul color Roșu)se îndreaptă după caz în sala de pansament sau sala de reanimare

Persoanele cu leziuni foarte grave care conform pronosticului nu vor supravieţ ui pînă la etapa următoare se îndreaptă pe terenul pentru muribunzi, iar decedaţ ii se concentrează în morga improvizată. Terenul pentru victimele cu leziuni uşoare

lucrează 1-2 asistente medicale, care identifică persoanele, starea cărora prezintă pericol de agravare sau pe cele care necesită o asistenţ ă medicală suplimentară merg în sala pentru pansament pentru victimele cu leziuni uş oare. Se poate identifica persoane, care nu vor avea nevoie de spitalizare - acestea se pregătesc și se îndreaptă spre terenul pentru așteptarea evacuării.

Sala de pansament şi/sau sala de reanimare pentru victimele cu leziuni grave şi medii Sala de pansament pentru victimele cu leziuni uşoare

leziuni grave se consideră cele care pot duce la mici șanse de supravițuiere.

Terenul de aşteptare a evacuării

are loc supravegherea stării bolnavilor, pregătirea pentru evacuare ş i aprecierea urgenţ ei, ordinii ş i tipului de transport.Se completează compartimentele Fișei medicale de triaj ,daca nu au fost îndeplinite la etapa anterioară. locul unde se vor lua măsuri extreme pentru menținerea vieții lezaților cu răni/maladii incompatibile cu viața.

Terenul pentru tratamentul muribunzilor Morga improvizată

locul unde sunt aduși lezații care nu au supraviețuit impactului.

2. Scopurile și conținutul primului ajutor acordat lezaților în focarele catastrofale. Primul ajutor -reprezintă o formă de autoajutor sau de a acorda ajutor celor din jur . Se bazează și pe ajutorul gărzilor sanitare, ş oferii-sanitari, salvatorii din detaş amentele de salvare-deblocare și de alte persoane instruite, dar care nu fac parte din personalul medical. Se poate presupune că oamenii din timpurile preistorice au întâlnit adesea nevoia de a acorda primul ajutor, dar știm puțin despre acest lucru. .Timpul optimal de acordare a primului ajutor este de 30 de minute de la lezare, iar în caz de măsuri urgente precum stopul cradio-respirator, asfixia cu obiecte străine, se efectuează manevre de resuscitare în primele 5 minute, pentru a nu surveni decesul. Abilitatea de a acorda primul ajutor este o abilitate elementară ,dar foarte importantă .În caz de urgență ,fiecare dintre noi poate salva viața cuiva. Mai ales ,cu situația dezastruoasă din Ucraina ,oamenii care sunt mobilizați în razboi au nevoia de ajutor pentru a putea supravițuie. -a salva la timp vieţ iile lezaţ ilor sau celor care sunt răniți Scopul primului ajutor -a evacua persoanele lezate cât și cele neafectate din zonele dăunătoare - a preveni complicaţ iile grave î n diferite dezastre Organizarea

se îndeplinește la prima etapă, cea prespitalicească cu utilizarea mijloacelor improvizate sau cele din tabelă ale gărzilor sanitare ş i ale salvatorilor PC.

Conținutul- conțin cele mai ușoare măsuri de salvare care pot fi efectuate și de persoanele din jur cu instruiere , nu doar de personalul medical.

1.scoaterea lezaţ ilor de sub ruine 2.stingerea î mbrăcămintei care arde cu ce avem la îndemână: apă, nisip, zăpadă 3.oprirea sângerării prin aplicarea unui garou, bandaje de presiune(hemostaza provizorie) 4.efectuarea respirație artificială „gură la gură”, „gură la nas” sau folosind un dispozitiv de respirație artificială. 5.efecutuarea masajul cardiac 6.aplicarea pansamentului pe plagă 7.imobilizarea oaselor fracturate cu ajutorul a ce avem la îndemână, carton, atela de lemn, plastic, riglă; 8.administrarea substanţ elor analgezice; 9.administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor, substanţ elor antivomitive; 10.administrarea antidoturilor în urma unei intoxicaţ ii cu substanţ e toxice asupra organismului. 11.tratarea sanitară parţ ială –precum zonele care sunt mai sensibile și expuse la pericol ,ceea ce cuprinde spălarea feței, gâtului, mâinilor 12.folosirea măş tii antigaz pe terenul contaminat cu substanţ e toxice, radioactive, bacteriene precum în cazul intoxicării cu monoxid de carbon

4. Normele de comportament personal în caz de alunecări de teren. Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare cu cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul că evenimentul, cu rare excepţii, nu se desfăşoară chiar prin surprindere. Alunecările de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5 – 3 m/s, iar în unele situaţii şi peste 3 m/s, oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un rol important revine acţiunilor de observare a condiţiilor de favorizare a alunecărilor de teren şi alarmării, (avertizării) populaţiei în timp util realizării protecţiei. În cazul în care se produce o alunecare de teren: -Părăsiţi zona cât mai repede posibil; -Nu încercaţi să salvaţi bunurile din gospodărie. Viaţa dumneavoastr ă şi a membrilor familiei este mai presus de orice; -Dacă nu este posibil ă evacuarea, chirciţi-vă ca o minge, protejându-v ă capul; -Fiţi atenţi când conduceţi. Cum actionaţi dup ă producerea alunec ării de teren: -Rămâneţi departe de zona de alunecare. Ar putea exista pericolul unor noi alunecări; -Verificaţi dacă există persoane rănite şi blocate în apropiere, fără a intra în zona alunecării de teren. -Respectaţi indicaţiile autorităţilor locale; -Reamenajaţi solul afectat cât mai repede posibil deoarece eroziunea produs ă poate fi cauza unor viituri sau alunecări de teren ulterioare; -Replantaţi cu arbori terenul afectat pentru fixarea stratului de pământ ATEN ŢIE! Un sunet neobişnuit poate fi semnalul unei alunecări de teren. BILET DE EXAMINARE NR. 5

1. Ajutor medical calificat. Scopurile, conținutul și organizarea ajutorului medical calificat în situații excepționale. Ajutorul medical calificat-este un complex de măsuri curativ-profilactice, efectuate de medicichirurgi şi terapeuţi (internişti), în scopul înlăturării consecinţelor leziunilor ce prezintă pericol pentru viaţă, prevenirii complicaţiilor posibile şi combaterii celor apărute, tratării definitive a lezaţilor Scop-se acordă lezaţilor la a II-a etapă medicală – etapa spitalicească, aflată, de regulă, la spitalele raionale, de sector, orăşeneşti, situate în exteriorul focarului, în spitalele MA, MAI, care pot fi instalate în corturi şi care vor fi incluse în componenţa etapei a II-a – etapei medicale spitaliceşti. Tipurile ajutorului medical calificat: A. Ajutorul calificat chirurgical conţine măsuri de urgenţă şi măsuri ce pot fi amânate. a) Măsurile de urgenţă: – înlăturarea asfixiei şi restabilirea respiraţiei; – hemostaza definitivă; – tratamentul complex al hemoragiei acute, şocului, toxicozei traumatice; – restabilirea volumului de circulaţie a sângelui; – necrotomia, în caz de combustii profunde cu consecinţe de dereglări ale respiraţiei sau hemodinamicii; – tratamentul infecţiei anaerobe; – prelucrarea chirurgicală şi suturarea plăgilor, în caz de hemopneumotorax larg deschis, pneumotorax cu supapă, rănire a cordului; – laparotomia, în caz de rănire sau traumă închisă a abdomenului cu afectarea organelor interne; – amputarea membrelor (la necesitate); – craniotomia decompresivă; – prelucrarea chirurgicală a plăgilor contaminate cu substanţe toxice, a fracturilor oaselor tubulare lungi, însoţite de destrucții vaste ale ţesuturilor b) Masurile ce pot fi amânate: – prelucrarea chirurgicală primară a plăgii; – necrotomia, în caz de combustii profunde ale cutiei toracice şi membrelor, fără dereglări ale respiraţiei şi hemodinamicii; – aplicarea fistulei suprapubiene, în caz de leziune a uretrei; – aplicarea suturilor prin plăci în rănile faciale cu lambou; – fixarea dinţilor prin ligatură în fracturile mandibulei. 2. Noțiune de medicină a calamităților. Organizarea interacțiunii Serviciului asistență medicală de urgență cu alte servicii ale ministerelor și departamentelor în interesul asigurării medicale a lezaților. Medicina dezastrelor este o ramură a medicinii care se preocupă de problemele ce ţin de asigurarea medicală a lezaţilor în procesul de lichidare a consecinţelor medico-sanitare ale dezastrelor. Ea prevede organizarea şi efectuarea unui complex de măsuri: ▪ de tratament şi evacuare; ▪ sanitaro-igienice şi antiepidemice; ▪ de aprovizionare cu materiale medicale, tehnică şi utilaj medical; ▪ de dirijare a forţelor şi mijloacelor serviciului medical. În funcţie de măsurile enumerate, medicina dezastrelor are următoarele aspecte: ▪ de management sanitar; ▪ clinic; ▪ de medicină preventivă; ▪ de management farmaceutic. Obiectivele de studiu:-Factorii lezanti al dezastrelor si actiunea lor asupar organismului; -Patologia specifica aparuta in rezultatul actiunii fact.; -Formele, metodele de oragizare si acordare a asist. med.; -Formele, metodele de tratament, recuperare medic; -Metodele de combatere a dezastrelr si a efectelor act. fact. lezanti.

Aspecte:-Clinic; -De med. Preventiva; - De manageent farmaceutic;-De management sanitar. Metode de studiu:-Istorico-descriptiva; - Analitica; -Statistica; -De prognozare; - Simulare Organiz activă şi conduc cu forţele şi mijl serv, antrenate în lichidarea urmărilor calam -Acordare la timp a AMU lezaţilor, evacuarea medicală şi trat RB, -Asig stării sanitaro-epidemice satisf a popul în raioanele catastrofale. Prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor infecţioase în masă în rândurile populaţiei -Micş maximal posibilă a nr neîntemeiat de decedaţi în focare, pe căile de evacuare şi la etapele medicale -Efect expertizei med-legale a decedaţilor şi exam medic a lezaţilor pt stabilizarea gr de gravitate a traumelor, maladiilor şi prognozarea capacit de muncă a acestora Modalităţi de îndeplinire:# crearea, înzestrarea, pregătirea şi menţinerea forţelor şi mijloacelor SAMUSE permanent gata pt acţiuni în SE# introd în pract ocrot săn a bazelor teoretice metodologice şi organizatorice moderne de asig med a popul în SE # crearea rezervelor de mater medic, păstrarea, împrospătarea şi evidenţa lor # pregătirea profesională a cadrelor medic, pt lichidarea urmărilor calamităţilor# efect recun.med., îndeosebi recunoaşterea san-epidem în focare de dezastru # colaborarea cu serv med ale altor ministere şi depart cu organe de conducere publică locală, cu organele servic PC şi SE cu serv respective din alte state ş.a. # Conduc cu forţele şi mijl SAMUSE în per de pregătire şi în per de lichidare a urmărilor medsanitare a calamităţilor 3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe toxice autoajutor şi ajutor reciproc: - protecţia organelor de respiraţie (mască antigaz de tip industrial, mască din tifon şi bumbac); - înlăturarea şi degazarea STP persistente de pe piele şi mucoasele ochilor, îmbrăcăminte (tratare sanitară parţială); - evacuarea urgentă din focar; BILET DE EXAMINARE NR. 6 1. Valoarea pierderilor generale și sanitare în zonele cutremurului de pământ. Factorii ce influențează valoarea pierderilor generale umane și sanitare. Pierderi generale- toate pierderile pop. ce apar in urma catastrofelor (naturale, tehnogene si sociale). Se impart in: - P.definitive (nerecuperabile)-decedati + pierduti fara veste. - P.sanitare(recuperabile) a) Volumul pierderilor sanitare depind de: -magnitudinea cutremurului, -Densitatea populației; - Gradul de pregatire a populației în comportare adecvata in caz de cutremur.; -Gradul de pregatire a protecției civile, a serviciului asistență medicală de urgenta, mobilitatea inalta a acestor organizatii p/u a incepe la timp lucrarile de salvare si ajutorul medical.; - Perioada zilei, anotimp; -Caracterul constructiilor; - Gradul de pregatire a populat cu privire la 1 ajutor (autoajutor si aj. reciproc) In caz de intirziere a ajut. cu 1h-nr. de decedati creste cu 30%, cu 2h60%, cu 6h-905%. Volumul pierderilor sanitare pot fi de la 2,5 la 6,4 % din populatie. Cunoasterea din timp a volumului posibil a pierderilor sanitare permite de a planifica asigurarea medicală a răniților si bolnavilor pentru planificarea corecta a asigurarii med. in caz de cutremur e nevoie sa cunoastem caracteristica zonelor seismice 4 zone: 1. Zonă distrugerilor usoare: pierderi generale umane - 15-20% din pop.: p.sanitare – 96-98% din cele generale; p.irecuperabile-2-4%; 5%- internare 2.Zonă distr.medii: p.generale 20-25%; p.sanitare -85-90%; p.irecuperabile 10-15 %; 30%-necesita intenare. 3.Zonă distr.puternice: p.generale-25-30%; p.sanitare80-85%; p. irecuperab-15-20%; 35% internare. 4.Z. distr. totale: p.gen-40%, /p.sanit55-60%/ p. irecuperab-40-45%. .internare40%. b) Structura pierderilor sanitare depinde de factorul lezant (mecanic, chimic, termic, psihoemoţional, patologic)

In funct. de fact. lezant pierderile sanit pot fi: -lez. mecanice- 85-90% din p.sanitare; -lez. termice – 15-20% din p.sanitare; -crush-sindrom -24%; -Stari reactive- 70-80 din populat. din ei 10-18% vor fi internati. Crush-sindrom constituie 24% din sinistrati dintre care 35% stare grea, 43% medie, 22% usoara. Factori patologici de baza- durere, toxemie, pierderi de plasma 2. Scopurile și conținutul ajutorului premedical acordat lezanților în situații excepționale. Ajutorul premedical- de regulă, se acordă de către felceri şi moaşe la punctele de colectare a lezaţilor, care pot fi organizate pe teren liber sau în încăperi. Timpul optimal de acordare a ajutorului premedical – nu mai mult de o oră după lezare. Scop: • Salvarea vieţii, • înlăturarea şi prevenirea consecinţelor leziunilor cu pericol pentru viaţă, • stabilizarea funcţiilor vitale, • prevenirea complicaţiilor grave, • completarea primului ajutor, • pregătirea pentru evacuare. • Mijloace: materialele medicale de tabelă Conținutul ajutorului premedical – înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, inhalarea oxigenului, ventilarea artificială a plămânilor prin intermediul aparatelor); – controlul garoului aplicat anterior; – corectarea pansamentelor prost aplicate; – calmarea durerii; – perfecţionarea imobilizării de transport; – administrarea antibioticelor, antivomitivelor; – administrarea analepticelor cardiovasculare şi de stimulare a respiraţiei; – administrarea repetată a antidoturilor; – tratarea sanitară parţială (la necesitate); – încălzirea lezaţilor pe timp rece. 3. Normele de comportament personal în caz de cutremur de pământ. a) Pentru protecţia înainte de cutremur este necesar să se realizeze măsuri de protecţie a locuinţei şi în afara acesteia. În măsurile de protecţie a locuinţei este necesar : - recunoaşterea locurilor în care ne putem proteja : grinda, tocul uşii, birou sau sub masa rezistentă etc.; - identificarea şi consolidarea unor obiecte care pot cădea sau deplasa în timpul seismului; - asigurarea măsurilor de înlăturare a pericolelor de incendiu : protecţia şi evitarea distrugerilor la instalaţiile de alimentare cu electricitate, apă şi gaze; - cunoaşterea locurilor de întrerupere a alimentării cu aceste surse; - asigurarea stării de rezistenţă a locuinţei. La nevoie se consultă organele de protecţie civilă locale sau alţi specialişti; - asigurarea, în locuri cunoscute şi uşor accesibile, a îmbrăcămintei pentru timp rece, a unei rezerve de alimente uscate şi conserve, a unor materiale şi obiecte necesare realizării unei truse de prim ajutor familial; - asigurarea unei lanterne, a unui aparat radio cu tranzistoare şi a bateriilor necesare; În măsurile de protecţie în afara locuinţei este necesar: - cunoaşterea locurilor celor mai apropiate unităţi medicale, sediilor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, de poliţie, de cruce roşie, precum şi alte adrese utile; - buna cunoaştere a drumului pe care vă deplasaţi zilnic la şcoală, cumpărături având în vedere pericolele care pot apărea (spargeri de geamuri, căderea unor obiecte de pe balcoane, conducte de gaze, abur, apă etc.; b) Pentru protecţia în timpul producerii unui cutremur puternic se iau următoarele măsuri:

- păstrarea calmului, să nu se intre în panică şi să liniştiţi pe ceilalţi membri ai familiei: copii, femei, bătrâni; - prevenirea tendinţelor de a părăsi locuinţa: putem fi surprinşi de faza puternică a mişcării seismice în holuri, scări, etc. Nu se foloseşte în nici un caz ascensorul; - dacă suntem în interiorul unei locuinţe – rămânem acolo, departe de ferestre care se pot sparge, să se stea înspre centrul locuinţei (clădirii), lângă un perete. Protejarea se face sub o grindă, toc de uşă solidă, birou masă sau bancă din clasă suficient de rezistente spre a ne feri de căderea unor lămpi, obiecte mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.; - dacă suntem surprinşi în afara unei locuinţe (clădiri) rămânem departe de aceasta, ne ferim de tencuieli, cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri şi care de obicei se pot prăbuşi pe stradă; - dacă suntem la şcoală (serviciu) nu fugim pe uşi, nu sărim pe fereastră, nu se aleargă pe scări, nu se utilizează liftul, nu alergaţi pe stradă. Deplasarea se realizează cu calm spre un loc deschis şi sigur; - dacă a trecut şocul puternic al seismului, se închid imediat sursele de foc cât se poate de repede, iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat; - dacă seismul ne surprinde în autoturism, ne oprim cât se poate de repede într-un loc deschis, se evită clădirile prea aproape de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene şi ne ferim de firele de curent electric căzute; - dacă suntem într-un mijloc de transport în comun sau în tren, staţi pe locul dumneavoastră până ce se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie să oprească şi să deschidă uşile, dar nu este indicat să vă îmbulziţi la coborâre sau să spargeţi ferestrele; - dacă vă aflaţi într-un loc public cu aglomerări de persoane nu alergaţi către ieşire, îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul. Staţi calm şi liniştiţi-vă vecinii pe rând. c) După producerea unui cutremur puternic este necesar să luăm următoarele măsuri: - nu plecaţi imediat din locuinţă. Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de seism. Calmaţi persoanele speriate şi copiii; - ajutaţi-i pe cei râniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de construcţii căzute, să se degajeze

BILET DE EXAMINARE NR. 7

1. Structura organizatorică a Protecției Civile a Republicii Moldova. Protecţia Civilă a Republicii Moldova include: 1. Organele de conducere 2. Organele administrative 3. Forţele şi mijloacele de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale 4. Reţeaua de observare şi control de laborator 5. Sistemul de instruire.

2. Grupele de răniți și bolnavi repartizați în urma triajului medical la etapele spitalicești. Etapa spitaliceasca- include asistenţa medicală care se acordă în instituţiile medicosanitare ce primesc victimele evacuate din zona dezastrului: spitale (de profil general şi specializate), instituţii de medicină primară şi de reabilitare. Triaj medical- ”A sorta”este procesul prin care se sortează victimele unui accident, în grupe, bazat pe necesitatea acestora pentru îngrijiri medicale imediate şi transport. Este repartizarea răniţilor şi bolnavilor pe grupe, ce necesită măsuri omogene curativ-profilactice şi de evacuare şi transport, conform indicațiilor medicale și volumului ajutorului medical stabilit la etapa medicală. În R.Moldova triajul medical este reglementat de Ghidul naţional privind triajul medical în incidente soldate cu victime multiple şi dezastre. În cadrul etapei spitalicești dupa triajul medical,toti lezatii sunt impartiti in 4 grupe: Grupa1 –In acesta grupa se afla persoanele lezate foarte grav care au leziuni incompatibile cu viata ce se gasesc in starea terminala.Dereglari profunde a cunostintei ,scaderea stabila a tensiunii arteriale sub nivelul critic,insuficienta respiratorie acuta etc. Grupa 2 –in grupa data se gasesc persoanele cu leziuni periculoase pentru viata care au nevoie de masuri de urgenta dupa indicatiile vitale si sunt indreptati in sectiile antisoc,in sectiile antisoc,in sala de interventii chirurgicale etc. Grupa 3-in aceasta grupa se afla persoanele lezate grav si gravitate medie care nu prezinta pericol pentru viata,ajutorul medical va fi acordat in al doilea rand. Grupa 4-in aceasta grupa se incul persoanele de gravitate medie si usoara ,acestia sunt trimisi la locul de trai sau de redislocare pentru realizarea tratamentului si supravegherea de ambulator. 3. Normele de comportament personal în caz de inundații catastrofale.

Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspîndit pe Terra, cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi cu pagube materiale de mari proporţii. Inundațiile din Republica Moldova din anul 2010 au afectat în special nordul și centrul țării, și mai ales localitățile de-a lungul principalelor cursuri de apă (Prut și Nistru), în perioada lunilor mai – iulie. Deci digul de protecție anti-viitură din apropierea satului Nemțeni r. Hâncești a cedat în urma ploilor puternice. Acel eveniment a marcat începutul uneia dintre cele mai mari tragedii din istoria recentă a Republicii Moldova. Apa nu mai putea fi oprită, iar sute de case au fost inundate, ceea ce a provocat pagube materiale majore. Cele mai afectate au fost localitățile Nemțeni, Sărățeni, Obileni și Cotul Morii. În aceasta din urmă s-au înregistrat 1500 de sinistrați (88% din populația satului), iar 541 de case au fost inundate. Ulterior, satul a fost strămutat și reconstruit de la zero. Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este posibil să se asigure măsuri de prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea – eliminarea acţiunilor distructive se poate asigura prin : - realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care sar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor, etc. Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje de retenţie pe fundul văilor; - modificarea cursului inferior al râurilor prin construirea unor diguri şi canale, precum şi prin realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată;â - stabilirea luncilor inundabile în vederea stabilirii zonelor de interdicţie în care se interzice orice construcţie în zona canalului de inundaţie, a zonelor de restricţie în care sunt admise unele construcţii şi a zonelor de avertizare situate în afara nivelului inundaţiei de proiectare; - aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora. În vederea realizării protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale, aceste măsuri de prevenire se completează prin: - organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor de protecţie civilă, pompieri, etc., din aceste zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi de ducere a acţiunilor de salvare; - stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară din zonele inundabile; - asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor; - organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare; - asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor epidemii; - asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi cu privire la cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport, etc. BILET DE EXAMINARE NR. 8 1. Esența și principiile de bază ale asigurării curativ-evacuatorice a lezanților în timpul calamităților. Spre deosebire de asistenţa medicală în condiţii cotidiene, esenţa asistenţei medicale în condiţiile unei urgenţe cu victime multiple constă în acordarea acesteia fracţionat, consecutiv şi pe măsura evacuării lezaţilor din focarele dezastrului în instituţiile medico-sanitare conform indicaţiilor medicale.

Principiile organizării măsurilor curative și de evacuare în dezastre – acordarea ajutorului medical la timp; – acordarea ajutorului medical în mod consecutiv, cu respectarea succesiunii; – simplificarea maximă a numărului de etape medicale; – fracţionarea (eşalonarea) ajutorului medical şi tratamentului lezaţilor; – asocierea ajutorului medical cu evacuarea medicală; – apropierea maximal posibilă a asistenţei medicale de focarele cu pierderi sanitare în masă; – specializarea pe larg a instituţiilor curativo-profilactice; – evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie.

2. Factorii ce influențează volumul și structura pierderilor sanitare în caz de calamități. Volum-exprima in cifrea absolute nr de raniti si bolnavi. Structura-raportul in % a diferitor categorii de leziuni cate nr. absolut a pierderilor sanitare in urma dezastrelor. Asupra vol si str. pierderilor sanitare vor influenta : 1.Tipul de catastrofa 2.Durata de a fact. lezanti 3.Densitatea pop. din foacr 4.Caracterul constructiilor 5.Gradul de pregatire si protectie a pop. 6.Gradul de pregatire a serv. asist med de urgenta. 7.Anotimpul 8.Parte a zilei 9.Alti factor

3. Normele de comportament personal în caz de incendii. ÎN CAZ DE INCENDIU:-feriţi-vă de temperatură înaltă, fum şi gaze, de prăbuşirea edificiilor, de exploziile utilajului tehnologic şi al aparatelor, de căderea copacilor,-este periculos de întrat in zona cu fum dacă vizibilitatea e mai mică de 10m;-la salvarea victimelor, înainte de a întră în încăperea încendiată, acoperiti-vă pe cap cu o prelată muşama, palton sau trenci umezite în prealabil.-uşa în încăperea cu fum deschideţi-o atent, pentru a evita izbucnirea flăcărilor în urma aerisirii abundente:-în încăperea cu fum deplăsaţivă pe brînci sau tîrîş;-pentru protejarea de oxidul de carbon respiraţi printr-o ţesătură umeda

Biletul 9 1. Noțiune de pierderi generale umane și sanitare în calamităț i, clasificarea lor. Toate pierderile umane apărute ca rezultat al acț iunii directe sau indirecte a factorilor lezanț i ai calamităț ilor asupra organismului uman se numesc pierderi generale umane. Ele sunt divizate în două categorii: • pierderi nerecuperabile - decedaț ii ș i persoanele dispărute; • pierderi sanitare - persoanele care au rămas în viaț ă, însă în urma acț iunii directe sau indirecte a factorilor lezanț i ș i-au pierdut capacitatea de muncă pe o perioadă mai mare de 24 ore, au sosit de sine stătător ori au fost aduș i la instituțiile medicale (etapele) medicale unde au fost trecuț i în evidența medicală ș i au primit asistenț a medicală.

Clasificarea pierderilor sanitare: 1) după factorul etiopatogenetic – sunt ş ase clase, fiecare incluzând forme nozologice separate în dependenţ ă de caracterul ş i localizarea lezării: • leziuni mecanice - grup de leziuni la care se ia în consideraţie localizarea ş i caracterul leziunii (penetrante, perforante, nepenetrante cu afectarea oaselor sau fără aceasta, cu afectarea vaselor sau fără); • leziuni termice - combustii si degeraturi; • leziuni actinice - boala actinică acută; leziuni provocate de intoxicaţ ii cu substanţ e chimice (sunt 5 clase: substanţ e neuroparalitice, substanţ e cu acţ iune toxica generală, substanţe sufocante, substanţe cutano-vezicante, alte substanţ e (lacrimogene, iritante etc.); • leziuni bacteriene; • stări reactive, psihoneurologice (de scurtă durată ş i de lungă durată). 2) după numărul de factori lezanț i ș i modalitatea lor de acț iune: leziuni multiple - rănirea a câtorva regiuni anatomice prin 2 sau 3 elemente ale aceluiaș i factor lezant; leziuni asociate - sunt lezate mai multe formaț iuni anatomice de către un singur proiectil; leziuni combinate - leziuni produse prin acț iunea simultană a 2 sau mai mulț i factori. 3) după gravitatea leziunilor: • uş oare; • de gravitate medie;

• grave; • extrem de grave. 4) după localizarea anatomică: • capul; • toracele; • • • •

abdomenul; bazinul; coloana vertebrală; membrele.

2. Esența, scopurile ș i organizarea evacuării medicale a lezaț ilor în caz de calamităț i. Evacuarea medicală reprezintă un sistem de măsuri de înlăturare din zona dezastrului a lezaţ ilor care necesită ajutor medical şi tratament în exteriorul focarului.

Scop: • acordarea la timp a ajutorului medical şi tratamentului prin transportarea rapidă a lezaţilor în etapele medicale; • asigurarea capacităţ ii de manevrare cu forţ ele şi mijloacele medicale implicate în lichidarea consecinţ elor catastrofei; • internarea, tratamentul definitiv şi reabilitarea medicală a lezaţilor.

Organizare: • evacuarea medicală trebuie să fie bine organizată; • acordarea primului ajutor sau/şi primului ajutor medical e obligatorie până la evacuarea lezaţ ilor la etapa spitalicească; • autosanitarele vor fi folosite doar pentru evacuarea lezaţ ilor gravi; • autobuzele şi autocamioanele trebuie să fie amenajate cu instalaţ ii sanitare unificate pentru evacuarea răniţ ilor şi bolnavilor pe brancarde; • răniţ ii gravi să fie aşezaţ i pe brancarde cu capul spre direcţ ia evacuării, iar căpătâiul brancardei – ridicat cu 10–15 cm faţ ă de membrele inferioare; • răniţ ii gravi, în timpul evacuării, trebuie să fie însoţiţ i de persoane medicale cu studii medii şi mijloace de îngrijire; • în mijloacele de transport, de regulă, se îmbarcă răniţ ii şi bolnavii cu lezări similare (combustii, fracturi etc.);

- la punctele de asistenţ ă medicală de urgenţ ă (la locurile de adunare a lezaţ ilor) trebuie să activeze o asistentă medicală (un felcer) pentru dirijarea şi dirijarea evacuării lezaţ ilor;

- în toate cazurile, inclusiv când lezaţii se evacuează cu autovehicule proprii, trebuie efectuată evidenţa răniţ ilor spre evacuare; trebuie înregistrate instituţ ia medicală concretă, tipul şi numerele mijlocului de transport; - la o distanţ ă de 3–5 km de la spitalele instalate pe teren – să fie organizat un punct medical avansat (PMA), cu misiunea de a distribui lezaţ ii în etapele medicale specializate. - !!! Sistemul de tratament pe etape, cu evacuarea după destinaţie, este un sistem clasic, care, în funcţie de condiţii, poate fi schimbat.

3. Normele de comportament personal în caz de alunecări de teren. ➢ieşiţ i din clădire şi staţi pe un loc drept; ➢anunţaţ i despre acest fenomen vecinii şi ajutaţ i copiii, bolnavii şi bătrânii să părăsească clădirea; ➢în caz de necesitate, chemaţ i asistenţ a medicală de urgenţ ă, poliţ ia sau pompierii; ➢întreprindeţ i toate măsurile pentru a asigura securitatea oamenilor şi a salva valorile materiale.

-Rămâneţ i departe de zona de alunecare. Ar putea exista pericolul unor noi alunecări;

-Verificaţi dacă există persoane rănite ş i blocate î n apropiere, fără a intra în zona alunecării de teren. Îndrumaţ i-i pe salvatori; -Respectaţi indicaţiile autorităţ ilor locale;

La întoarcerea acasă: -Verificaţi fundaţia clădirii, coş ul de fum ş i solul din jurul clădirii pentru a depista daunele. -Reamenajaţi solul afectat cât mai repede posibil deoarece eroziunea produsă poate fi cauza unor viituri sau alunecări de teren ulterioare; -Replantaţ i cu arbori terenul afectat pentru fixarea stratului de pământ.

Biletul 10

1. Noțiune de leziuni combinate, asociate ș i multiple, apărute în calamităț i, caracteristica lor. Clasificarea pierderi sanitare după numărul de factori lezanț i și modalitatea lor de acț iune: • leziuni multiple - rănirea a câtorva regiuni anatomice prin 2 sau 3 elemente ale aceluiași factor lezant; • leziuni asociate - sunt lezate mai multe formaț iuni anatomice de către un singur proiectil; • leziuni combinate - leziuni produse prin acț iunea simultană a 2 sau mai mulț i factori.

2. Grupele de răniț i ș i bolnavi repartizaț i în urma triajului medical la etapele prespitaliceș ti. triajului medical al lezaţ ilor - repartizarea răniţ ilor ş i bolnavilor pe grupe, ce necesită măsuri omogene curativo-profi- lactice şi de evacuare ş i transport. Triajul medical se face de către brigăzile de triaj în frunte cu unul dintre cei mai experimentaţ i medici. Grupe de triaj la etapa prespitalicească : 1) răniţ ii şi bolnavii care au nevoie de ajutor medical de urgenţ ă, neefectuarea căruia va duce la deces; 2) răniţ ii şi bolnavii care vor primi ajutor medical în al doilea rând; 3)lezaţii în stare terminală (agonie) şi cei temporar netransportabili; 4) răniţ ii şi bolnavii care vor fi evacuaţ i la etapa spitalicească; 5) răniţ ii şi bolnavii care pot ieşi din focar de sine stătător sau cu ajutorul altor persoane. • În condiţii egale, prioritatea în acordarea ajutorului medical se oferă copiilor şi femeilor gravide. • La etapa prespitalicească, o deosebită atenţie se acordă pregătirii lezaţ ilor pentru evacuare (după destinaţie).

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanț e toxice. Contaminare radioactivă: ➢îmbrăcaţi măş tile antigaz (masca din vată ş i tifon) şi plecaţ i în edificiul de protecţ ie; ➢dacă adăpostul este departe ş i nu aveţ i mască antigaz, rămâneţ i acasă ş i conectaţ i radioul, pentru a recepţ iona comunicatele organelor Protecţ iei Civile; ➢închideţ i ferestrele, acoperiţ i uş ile cu ţ esături dense, încleiaţ i crăpăturile din ramele ferestrelor; ➢la indicaţia organelor Protecţ iei Civile pregătiţ i-vă pentru o posibilă evacuare; ➢la indicaţia instituţiilor curative, întrebuinţ aţ i pastile de iodură de potasiu; ➢ieş ind din casă, deconectaţ i aparatele electrice; luaţ i cu sine documentele, banii, lucrurile necesare; îmbrăcaţi masca antigaz sau masca umezită din vată ş i tifon, o prelată sau un trenci ➢la sosirea în raionul nepericulos, treceţ i controlul radioactiv ş i prelucrarea sanitară.

Pentru a evita efectele nocive ale pesticidelor inutilizabile: • nu vă apropiaț i de depozite fără haine speciale de protecție, aparate respirator ș i ochelari. • nu utilizaț i PI în gospodărie. • evitați utilizarea materialelor de construcț ie sau a recipientelor din depozitele PI. • pe teritoriile lî ngă depozite nu paș teți animalele, nu creșteți legume, fructe ș i hrană pentru animale. • nu consumaț i apa din izvoarele ș i fîntî nile, care se află î n apropierea depozitelor PI. • nu pescuiț i ș i nu vă scăldați în lacurile lî ngă concentrații de PI. Regimul antichimic de protecţ ie prevede combinarea ş i durata folosirii mijloacelor individuale de protecţ ie şi a adăposturilor ce previn lezarea oamenilor cu substanţ e toxice. Mijloacele de protecţ ie a oamenilor: - adăpostirea în construcţii speciale de protecţ ie la locul de muncă ş i de trai; - folosirea clădirilor administrative, locative ş i de producere; - folosirea mijloacelor individuale de protecţ ie şi a mijloacelor medicale individuale de protecţ ie; - limitarea strictă a timpului de aflare pe un teren deschis, dar contaminat.

Biletul 11

1. Recunoaș terea medico-sanitară. Esența, tipurile, misiunile ș i organizarea recunoaș terii medico- sanitare în situaț ii excepț ionale. Recunoașterea medico-sanitare, care reprezintă un complex de măsuri organizate ş i executate în scopul dobândirii informaţ iei cu caracter social-economic ş i medico-sanitar din zona afectată de dezastru. Această informaţie va sta labaza determinării situaţ iei medico-sanitare concrete, creată în focar, şi luării unei decizii vizând organizarea asigurării medicale în procesul de lichidare a consecinţ elor medico-sanitare ale dezastrelor.

In funcţie de obiectivele urmărite, recunoaş terea medico-sanitară poate fi: 1) recunoaştere sanitaro-tactică- obţine informaţ ii despre condiţ iile ş i posibilităţ ile zonei afectate de dezastru, care vor influenţ a asigurarea medicală ş i, în special, organizarea măsu rilor de tratament ş i evacuare a lezaţ ilor. 2) recunoaştere sanitaro-epidemiologică- obţinerii informaţ iei ce ţ ine de starea sanitară epi-1 demiologică a raionului afectat de dezastru 3) cercetare radiologică- determinarea limitelor zonelor ş i gradului de contaminare 4) cercetare chimică - se execută în scopul determinării gradului de pericol de pe urma avariilor cu contaminare chimică, a zonelor gradului de contaminare, identificării toxicului ş i prognozei consecinţ elor. 5) recunoaştere psihologico-psihiatrică - prognozarea consecinţ elor sociale ş i medico-psihologice ale dezastrului Cerinţ ele recunoaş terii medicale: • Executarea recunoaş terii medicale la timp (obţ inerea informaţiei cât mai timpuriu) • Executarea recunoaş terii medicale încontinuu. Se asigură prin obţ inerea informaţ iei cu caracter medical fară întrerupere - din momentul apariţ iei pericolului de declanş are a dezastrului ş i până la lichidarea consecinţ elor acestuia • Informaţiile obţ inute trebuie să fie veridice, adică reale; pentru aceasta ele trebuie verificate cu alte surse. • Informaţiile obţ inute trebuie transmise în instituţiile medico-sanitare care au nevoie de ele. • Recunoaş terea medicală trebuie să fie activă, adică pe măsura obţinerii informaţ iei; • Informaţia necesară se va obţine din diferite surse, prin diferi te procedee, şi anume: - prin studierea monografiilor medico-geografice ale zonelor corespunzătoare; - de la Statele Majore ale Serviciului Protecţ ie Civilă ş i Situaţii Excepţ ionale, cât ş i de la organele administrative, comisiile locale, raionale, municipale pentru situaţ ii excep ţ ionale; - de la personalul medical al instituţ iilor medico-sanitare din zonele afectate de dezastru ş i de la populaţie; - prin observare permanentă a mediului ambiant ş i îndeosebi a obiectivelor cu risc de declanş are a dezastrelor: - prin studierea nemijlocită, în focar şi în zonele limitrofe, a consecinţ elor medicosanitare de către echipele de recunoaş tere.

2. Păstrarea materialelor medicale ale instituț iilor ș i formaț iunilor Serviciului asistenț ă medicală de urgenț ă în situaț ii excepț ionale. I. Substanţele deosebit de otrăvitoare, lista A - toxice şi stupefiante (“ Venena”); • se păstrează în, dulapuri de metal sau safeuri. Pe dinafară, uşile trebuie să fie capitonate cu tablă de oţel, ferestrele – zăbrelite cu gratii de metal, pereţ ii – tencuiţi şi vopsiţ i (vopsea de ulei), podeaua – acoperită cu linoleum. • Pe dulapurile (safeurile) în care se păstrează substanţele otrăvitoare trebuie să fie inscripţii: ,,Venena A”, ,,Otrăvitoare”.

• Aceste dulapuri (safeuri) trebuie să fie sigilate şi conectate la sistemul de semnalizare.

II. Mijloacele medicamentoase cu efect puternic, lista В - substanţe energic active (“Heroica”). • Această grupă mai este numita“ Separanda” - fapt ce specifică necesitatea păstrării separate; • se păstrează într-un depozit aparte sau în safeuri cu inscripţia pe uşă: ,,Heroica B” ,,Cu efect puternic”. • Materialele medicale se păstrează în ambalaje aparte pentru fiecare formaţ iune medicală. • Pe fiecare ambalaj se scrie denumirea depozitului şi a substanţei (medicamentului), masa brută (fără dop) şi netă, timpul pregătirii şi data analizei, numele de familie al împachetatorului, data împachetării, apoi se încleie eticheta ,,Otravă! Fiţ i prudenţ i!” şi eticheta cu imaginea craniului şi oaselor încrucișate. Medicamentele fotosensibile se păstrează in ambalaj din materiale protectoare faț ă de lumină (ambalaj de sticlă oranj, ambalaj metalic; folii de staniol; materiale polimerice de culoare neagră, cafenie, oranj), in încăperi întunecoase sau in dulapuri vopsite in interior cu negru și cu uși bine închise. ● Pentru păstrarea preparatelor deosebit de sensibile la lumină (nitrat de argint, proserină etc.) recipientul de sticlă se învelește cu hârtie de ambalaj de culoare neagră. ● Din categoria substanț elor fotosensibile fac parte: antibiotice, preparate galenice (tincturi, extracte), produs vegetal medicamentos, preparate organice, vitamine şi preparate cu vitamine, corticosterioizi, uleiuri eterice şi grase, preparate-drajeuri, săruri ale acizilor iodhidric şi bromhidric ş.a. Medicamentele higroscopice se păstrează la loc răcoros, in ambalaj bine inchis, din material impermeabil pentru vaporii de apă (sticlă, metal, staniol, mase plastice) cu pereț ii groși. • Grupa preparatelor higroscopice include: substanț e și preparate higroscopice: acetat de potasiu, extracte uscate, produs vegetal medicamentos, antibiotice, enzime, ș. a. • Substanțele medicamentoase deosebit de higroscopice (galascorbină, dimedrol, gelatină medicinală, acetat de potasiu, carbonat de potasiu, clorură de potasiu, clorhidrat de pilocarpină etc.) se păstrează in recipiente de sticlă închise ermetic, parafinate. • Ghipsul, muștarul pulverulent, sinapismele se păstrează cu o deosebită precauție, deoarece absorbind apa ele își pierd calităț ile devenind improprii pentru utilizare in scop curativ. Pentru a evita absorbţ ia umidităţ ii ghipsul se ţ ine in ambalaj bine închis: lăzi de lemn sau butoaie bine închise, căptușite cu folie de polietilenă. Grupe de medicamente termolabile: • substanţe medicamentoase ce necesită protecţie faţ ă de volatilizare;

• substanțe ce se topesc ușor; • produse bacteriene (vaccinuri, seruri, bacteriofagi, anatoxine etc.); • antibiotice;

• produse hormonale; • vitamine și preparate cu vitamine; • unguente preparate cu grăsimi și alte substanț e (vaselină, lanolină), linimente etc. • Substanțele medicamentoase ce trebuie protejate de acț iunea temperaturilor înalte se păstrează la temperatura de cameră (18-20°C), la loc răcoros sau rece (12 - 15°C). in unele cazuri este necesară o temperatură mai scăzută de păstrare(3-5°C). • Medicamentele bacteriene vor fi supuse, pe parcursul păstrării, unui examen vizual, cel puț in o dată la 3 luni. Serurile şi vaccinurile de rezervă minimă sunt reinoite periodic cu preparate proaspăt produse. • Antibioticele se păstrează in ambalajul industrial la temperatura de cameră (dacă nu sunt alte indicaț ii). Medicamentele și substanțele inflamabile și explozive. Această grupă include: • explozive (nitroglicerină); • substanțe ce prezintă pericol de explozie (permanganat de potasiu, nitrat de argint); • substanțe ușor inflamabile (alcool etilic și soluții alcoolice, tincturi alcoolice și eterice, eter, terebentină, cleol, uleiuri organice, pelicula radiografică medicală); • substanțe ce ard ușor (material de pansament, sulf, glicerină, uleiuri vegetale, produs vegetal medicamentos). Substanțele explozive și substanțele ce prezintă pericol de explozie - adică de a forma amestecuri explozive - se păstrează izolat, depozitate in încăperi speciale, izolate, cu pereţ i din materiale refractante. Pe parcursul păstrării se va evita impurificarea lor cu praf, care poate conduce la explozie. Este categoric interzisă păstrarea lor împreună cu acizi și baze.

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanț e radioactive. Contaminare radioactivă: ➢îmbrăcaţi măştile antigaz (masca din vată şi tifon) şi plecaţ i în edificiul de protecţ ie; ➢dacă adăpostul este departe şi nu aveţ i mască antigaz, rămâneţ i acasă şi conectaţ i radioul, pentru a recepţ iona comunicatele organelor Protecţ iei Civile; ➢închideţ i ferestrele, acoperiţ i uşile cu ţ esături dense, încleiaţ i crăpăturile din ramele ferestrelor; ➢la indicaţia organelor Protecţ iei Civile pregătiţ i-vă pentru o posibilă evacuare; ➢la indicaţia instituţiilor curative, întrebuinţ aţ i pastile de iodură de potasiu; ➢ieşind din casă, deconectaţ i aparatele electrice; luaţ i cu sine documentele, banii, lucrurile necesare; îmbrăcaţi masca antigaz sau masca umezită din vată şi tifon, o prelată sau un trenci ➢la sosirea în raionul nepericulos, treceţ i controlul radioactiv şi prelucrarea sanitară.

Biletul 12

1. Măsurile generale de protecț ie a populației în calamităț i, conținutul. Scopul măsurilor generale a protecției populației în situații excepționale este de a exclude sau de a diminua cât de mult este posibil acțiunea factorilor lezanți și perturbatorii ai catastrofelor asupra organismului omului. Responsabilitatea de a implementa aceste măsuri revine organelor de conducere publică locală, organelor executive și conducătorilor obiectelor economiei naționale. Luând în considerare principiile de bază ale protecției populației în situații excepționale, în timp de pace se efectuează următoarele măsuri: 1) Observarea permanentă şi controlul de laborator al contaminării radioactive, chimice şi bacteriene a obiectelor din mediul extern, precum şi al activităţ ii seismice, nivelului apei în râuri, obiectelor ce ameninț ă starea de sănătate. Această măsură are la baza ei monotorizare, ce presupune o supraveghere permanentă, controlul şi colectarea informaț iei privind procesele şi fenomenele periculoase, precum şi factorii care provoacă apariț ia şi dezvoltarea lor. Deosebim monitorizarea naturală ce reprezintă supravegherea proceselor și fenomenelor periculoase naturale și include: sistemele hidrometeorologice și seismice. • Seismologii supraveghează teritorii mari, cu prioritate raioanele periculoase și elaborează hărți seismice. Cu asta se ocupă Institutul de geologie si seismologie. • Serviciul Hidrometeorologic de Stat se ocupă cu evaluarea stării atmosferei, râurilor, lacurilor, răspândirea substanțelor poluante. Totodată, prognozează fenomene periculoase ca: vânturi puternice, ploi torențiale, înghețuri, ninsori, caniculă. Alte insitutuții împuternicite cu capacitatea și rolul de a monitoriza procese și fenomene periculoase din Republica Moldova: • Laboratoarele agrochimice ale Universității de Agricultură monitorizează starea și calitatea solurilor și terenurilor agricole. • Laboratoarele medicoveterinare monotorizează calitatea produselor animaliere care ajung pe piața de consum. • Agenția Națională pentru Sănătate Publică monitorizează actualmente situația epidemiologică cauzată de virusul Sars-Cov-2. • Ministerul Sănătății și alte comisii excepționale create vor monitoriza potențialele riscuri și leziuni asupra populației în diferite situații excepționale. 2. Informarea la timp a populaț iei despre apariț ia calamităț ilor spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor situaț ii excepț ionale. (pe timpul pandemiei informație prin mesaje, informatii rulate in transport public) Prin informare înțelegem aducerea permanentă la cunoştinţa populaţiei a informației corespunzătoare în domeniul protecț iei. Metoda automatizată este cea mai eficientă ș i va permite distribuirea informaț iei urgente în cel mai scurt timp. De exemplu: • Mesagerie- mesaje cu anunțuri de alertă sau informative privind un potențial pericol În România a fost introduse notificările timpurii pe telefoane despre alertele seismice, utilzând aplicația Telegram • Televizor/radio

Ele trebuie să funcționeze în continuu , pentru a recepta noi știri. Canalele de radio şi televiziune va fi transmis un mesaj de urgenţ ă, repetat de mai multe ori, prin care vor fi anunţ ate toate acț iunile pe care urmează să le întreprin- dă populația.

• Rețele sociale/ Site-uri Informația este accesibilă unui număr mare de utilizatori și se răspândește foarte rapid. Iar cu cât mai repede suntem informați, cu atât mai repede ne putem proteja. Sunt populare rețelele ca Facebook, Instagram, iar site-urile cu știri au mare popularitate în rândul populației adulte. • Sirenele electrice, al căror semnal semnifică „Atenție tuturor! În cazul sistării semnalelor, penelor de curent sau alte situații în care nu este electricitate se vor folosi metode tradiționale: ziare, anunțuri, postere informative. Mașinile speciale ce dispun de megafoane vor circula și vor anunța despre pericol. Alte metode: bătaia lungă a clopotelor, claxonarea continuă a mijloacelor de transport 3. Adăpostirea populaț iei în construcții de protecț ie, folosirea mijloacelor de protecţ ie individuală. Adăposturile asigură protecţia populaţ iei de factorii lezanţ i ai catastrofelor (temperaturile înalte, gazele dăunătoare în zona incen diilor, substanţ ele explozibile, radioactive şi de acţ iune drastică, prăbuşirea şi fragmentele construcţ iilor dărâmate), dar şi de arma de nimicire în masă. Cerințe față de construcția adăposturilor: • să asigure reşedinţ a oamenilor în ele pe un termen nu mai mic de 2 zile; • să se afle în locuri ferite de inundaţ ii; • să fie la o distanţ ă de siguranţ ă de sistemul de apeduct şi canalizaţ ie cu presiune înaltă; • să aibă intrări şi ieşiri cu acelaşi grad de protecţ ie ca şi încăperile principale, iar în caz de dărâmare - să aibă o ieşire de rezervă; • să fie înzestrate cu ventilaţ ie, instalaţ ii sanitaro-tehnice, mijloace de purificare a aerului de substanţ ele radioactive, toxice şi mijloacele bacteriene. Cel mai simplu exemplu de adăpost reprezintă șanțurile, care pot fi acoperite sau deschise. Șanțurile deschise asigură protecția împotriva undei de șoc și micșorează doza de iradiere de doua ori. În șanțurile acoperite, protecția va fi de trei ori mai mare. Drept adăpost pot servi: adăposturi construite pe timp de pace în subsolul clădirilor, în galerii edilitare ș i de termoficare, în tuneluri tehnologice. În țara vecină, Ucraina, afectată de război, populația folosea drept adăpost temporar stațiile de metrou. În Republica Moldova, populația rurală poate folosi drept adăpost beciurile gospodărești și subsolurile, care asigură protecție împotriva vântului, undelor de șoc și radiațiilor ionizante. În adăposturile simple persoanele trebuie să dispună de mijloace de protecț ie individuală. A) Mijloace de protecție a organelor respiratorii -măș ti de protecţie contra gazelor, respiratoare ș i cele mai simple mijloace de protecț ie. -bandaje din bumbac-tifon B) Mijloace de protecție a pielii -izolant-care nu permit pătrunderea aerului (ex: combinezon, salopete, costume de protecție)

-filtrant-complet de îmbrăcăminte pentru uz permanent impregnată cu soluț ii degazante speciale (lenjerie de corp, obiele, glugă, ciorapi neimpregnați, pentru a proteja pielea picioarelor de iritare. Acest complet poate fi utilizat numai în îmbinare cu masca de gaze, mănuș i ș i cizme din cauciuc) C) Mijloacele improvizate de protecț ie a pielii -trenciuri ș i pelerine obiș nuite; -paltoane din material dens, scurte din bumbac; -cizme ș i papuci de cauciuc, caloș i; -diverse tipuri de mănuș i; 4. Respectarea de către populație a regimului de protecţ ie pe terenurile contaminate. Mărimea dozei de iradiere și durata pătrunderii acestei doze determină gradul pericolului legării populației. Trebuie de menționat faptul că este imposibilă protecția oamenilor de iradiere, în caz de contaminare a teritoriului cu substanțe radioactive. • Mijloacele de protecţ ie a oamenilor de acţ iunea iradierii sunt: - adăpostirea în construcţii speciale de protecţ ie la locul de muncă şi de trai - folosirea clădirilor administrative, locative şi de producere; - folosirea mijloacelor individuale de protecţ ie şi a mijloace lor medicale individuale de protecţ ie; - limitarea strictă a timpului de aflare pe un teren deschis, dar contaminat. • Regimul antichimic de protecţ ie prevede combinarea şi durata folosirii mijloacelor individuale de protecţ ie şi a adăposturilor ce previn lezarea oamenilor cu substanţ e toxice. • Regimul de protecţ ie antibacteriologică include carantina şi observarea. Un exemplu potrivit pentru regimul de protecție antibacteriologică este situația epidemiologică cauzată de visul Sars-Cov-2. Carantina a devenit o metodă de combatere a răspândirii virusului și de aceea toate țările au introdus acest regim strict în cazul persoanelor care prezentau simptome , dar și în cazul persoanelor ce intră în țară. În Republica Moldova au fost introduse sate în zonă de carantină, unde accesul era strict limitat, iar localnicii trebuiau să respecte toate normele și regulile impuse de autorități privind minimalizarea răspândirii virusului. La nivel național: purtarea măștii a devenit obligatorie, s-a restricționat libera circulație(persoanele putea ieși din casă doar dacă aveau document ce confirma că pleacă la serviciu) , toate evenimentele au fost interzise, iar locurile publice precum cafenele, restaurante, cinema, mall-uri, instituții publice și-au sistat activitatea pe perioada stării de urgență. Ca metodă suplimentară pentru a asigura respectarea regulilor s-au introdus amenzile.

5. Evacuarea populaț iei din zonele periculoase. Evacuarea reprezintă: măsura de protecție luată în cazul ameninț ării iminente,a stării de alertă ori a producerii unei situaț ii de urgenț ă ș i care constă în evacuarea, în mod organizat, din zonele afectate sau cu pericol de a fi afectate, a unor instituț ii publice, agenț i economici, categorii sau grupuri de populaț ie ori bunuri ș i dislocarea acestora în zone sau localităț i care asigură condiții de protecț ie a populației, bunurilor ș i valorilor, de funcț ionare a instituțiilor publice ș i agenților economici; De exemplu, în Republica Moldova în anul 2010, în urma inundațiilor și alunecărilor de teren au fost afectate următoarele localități: Nemțeni, Sărățeni, Obileni și Cotul Morii. În

aceasta din urmă s-au înregistrat 1500 de sinistrați (88% din populația satului), iar 541 de case au fost inundate. Ulterior, satul a fost strămutat, și reconstruit de la zero. În anul 2018, în urma exploziei buteliei de gaz dintr-un apartament de pe bulevardul Moscovei 11, Chișinău, locatarii blocului au fost adăpostiți în fostul spital feroviar din cauza riscului de prăbușire a blocului. 6. Efectuarea măsurilor speciale de protecț ie cu privire la modalităț ile de protecţie şi activitate în situaț ii excepț ionale. Măsurile medicale speciale au drept scop profilaxia leziunilor populaţ iei cu aceste substanţ e, dar şi acordarea ajutorului medical lezaţ ilor. Pentru efectuarea acestor măsuri vor fi folosite mijloacele de protecţ ie care vor preveni sau vor reduce considerabil acţ iunea de lezare, vor ridica rezistenţ a organismului uman în caz de conta minare cu substanţ e radioactive, toxice şi bacteriologice. Mijloacele de protecţ ie medicală: • - radioprotectoarele; • - antidoturile; • - preparatele antibacteriene; • - mijloacele de tratare sanitară parţ ială. 7. Instruirea in prealabil a populației privitor la comportamentul corect si modalitățile de protecție, activitate in situații excepționale. Este deosebit de important pentru a instrui populația cum ne comportăm corect și cum ne protejăm în diferite situații excepționale. În școli, grădinițe și universități se practică efectuarea unor lecții demonstrative și informative despre comportamentul în caz de cutremure, incendii, inundații și alte tipuri de pericole. Aceste lecții sunt prezentate de persoane cu pregătire profesională. În cadrul unei activități ai Universității de Medicină, voluntari din ASRM, au efectuat lecții demonstrative în școli privind acordarea ajutorului primar, astfel elevii au fost informații despre cei mai importanți pași pentru oferirea ajutorului unei persoane supuse pericolului. Totodată, se practică și simulările în caz de pericol, spre exemplu simularea unui incendiu în școli, iar elevii sunt instruiți să iasă din instituție la auzul soneriei continue, fără panică și fără a crea îmbulzeală.

2. Grupele de răniț i ș i bolnavi repartizaț i în urma triajului medical la etapele spitaliceș ti. Grupe de triaj la etapa spitalicească :

Grupa I – lezaţii extrem de gravi, cu leziuni incompatibile cu viaţ a, care se află în stare terminală (dereglări profunde ale cunoştinţei, scăderea stabilă a TA sub nivelul critic, insuficienţ ă respiratorie acută etc.); ei au nevoie de îngrijire simptomatică. Grupa II – lezaţii gravi, cu leziuni periculoase pentru viaţ ă, care au nevoie de măsuri de urgenţ ă după indicaţiile vitale, sunt îndreptaţ i în secţiile antişoc, de reanimare, sala de intervenţ ii chirurgicale etc. Grupa III – lezaţii gravi şi de gravitate medie, fără pericol pentru viaţ ă; ajutorul medical le va fi acordat în al doilea rând. Grupa IV – lezaţii de gravitate medie şi uşoară; ei vor fi trimişi la locul de trai sau de redislocare a populaţ iei pentru tratamentul şi supravegherea de ambulatoriu.

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanț e bacteriene. ➢îmbrăcaţi măş tile antigaz (masca din vată ş i tifon) şi plecaţ i în edificiul de protecţ ie; ➢dacă adăpostul este departe ş i nu aveţ i mască antigaz, rămâneţ i acasă ş i conectaţ i radioul, pentru a recepţ iona comunicatele organelor Protecţ iei Civile;

Regimul de protecţ ie antibacteriologică include carantina şi observarea. În zona de carantină se întrerupe lucrul instituţ iilor de învăţ ă mânt; se interzic spectacolele, adunările, activitatea pieţ elor etc. Populaţ iei i se recomandă să stea mai mult în apartamente. Dacă se apreciază că agentul patogen al bolii nu este al unor boli infecţ i- oase deosebit de periculoase, carantina se înlocuieş te cu observa rea, în care măsurile de limitare ş i izolare nu sunt atât de stricte ca în carantină. În focarul infectării cu mijloace bacteriene măsura primordială este profilaxia nespecifică a populaţiei. Pentru aceasta sunt folosite antibiotice cu spectru larg de acţ iune. Dacă se stabileşte agentul patogen, se indică preparate specifice pentru boala dată, iar popu laţ ia sănătoasă este supusă profilaxiei specifice prin imunizare. În zona carantinei ş i observării se efectuează dezinfecţia, dezinsecţia ş i deratizarea (în cazul necesar).

BILET DE EXAMINARE NR. 13

1. Misiunile și structura Serviciului Asistența Medicală de urgență în Republica Moldova. În scopul acordării asistenţei medicale populaţiei, în Republica Moldova, conform situaţiei de la 01.01.2017, activează: – 87 spitale – 140 staţii zonale de asistenţă medicală urgentă; – substaţii raionale de asistenţă medicală urgentă; – puncte de asistenţă medicală urgentă; În cadrul Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă activează în regim nonstop 230 de echipe. În scopul acordării asistenţei medicale urgente populaţiei în situaţii excepţionale şi lichidării consecinţelor, în republică au fost create şi se menţin în stare de pregătire 2 256 formaţiuni medicosanitare cu un număr total de 22 000 persoane, inclusiv: – 1015 echipe sanitare; – 620 echipe de asistenţă premedicală; – 488 echipe de asistenţă medicală; – 90 echipe de asistenţă medicală specializată; – 3 detaşamente medicale; – 40 formaţiuni ale medicinii preventive. A fost lansat Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), care activează în municipiul Chișinău, Bălți și Cahul. Echipajele SMURD sunt formate din angajați ai Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI. Numărul paramedicilor care activează în present este de 106 persoane: - DCS-1 mun. Chișinău – 16 paramedici; - DCS-2 mun. Bălți – 47 paramedici; - DCE Cahul – 24 paramedici; - DCE Hîncești – 11 paramedici; - DCE Edineți – 9 paramedici; UTA Gagauzia – 11 paramedici

Totodată, serviciul SMURD are în dotare 10 autospeciale: - Autospecială de terapie intensivă – 3; - Autospeciala F.R.A.P. – 2; - Autospeciala de tip B-2 – 4. 2. Organizarea triajului medical al lezaților la punctul medical avansat în conformitate cu semnele de triaj. Triajul medical se face în baza diagnosticului şi prognosticului posibil, are un caracter concret, se efectuiază continuu, la orice etapă medicală în efectuarea triajului medical trebuie efectuat ţinând cont de semnele de triaj: 1) Nivelul de pericol pentru cei din jur. 3 grupe: – lezaţi ce au necesitate în tratarea sanitară, dezactivare, degazare, dezinfecţie a echipamentului; – bolnavi infecţioși ce vor fi izolaţi temporar; – restul lezaţilor ce nu au nevoie de tratare sanitară. 2) In dependenta de semnul de tratament: – lezaţi ce necesita ajutorul medical urgent, la etapa dată; – lezaţi cărora ajutorul medical va fi amânat; – lezaţi în stare de agonie. 3) După semnul de evacuare: – lezaţii ce vor fi scoşi sau evacuaţi din focar; – lezaţii ce vor rămâne la etapa dată (netransportabili, în stare de agonie); – lezaţii ce vor fi trimişi la locul de trai pentru supraveghere şi tratament ambulator. Grupele de lezaţi repartizaţi în urma triajului medical la etapele prespitalicesti Sunt 5 grupe: 1. Lezaţi ajutor de urgenţă 2. Lezaţi cărora ajutorul medical va fi amânat 3. Restul lezaţilor (primele 3 în cadrul formaţiunilor) 4-5. De evacuare şi transport. Lezaţii vor ieşi din focar de sine stătător sau fiind ajutaţi. Grupele de lezaţii repartizaţi în urma triajului medical la etapele spitaliceşti sunt 4 grupe: La etapa spitalicească în dependență de triajul medical, toţi lezaţii se repartizează în 4 grupe : 1. Lezaţi în agonie 2. Lezaţi ce au nevoie de ajutor de urgenţă 3. Lezaţi căror ajutorul medical va fi amânat 4. Lezaţi ce vor fi trimişi la locul de trai pentru supraveghere şi tratament ambulator. În funcţie de caracterul şi gravitatea leziunilor contractate şi de gradul urgenţei survenite în acordarea asistenţei medicale şi evacuării, victimele dezastrului se repartizează în 5 grupe de triaj. Fiecărei grupe ce i se atribuie triajul i se oferă un cod color: roşu, galben, verde, gri şi negru. Grupa de Codul triaj color I. Urgenţă ab- Roşu solută

Starea clinică, gradul de urgenţă în acordarea asistenţei medicale şi evacuării Victime cu traumatisme, afecţiuni sau intoxicaţii de gravitate înaltă, ce prezintă pericol imediat pentru viaţă. Pot fi salvate prin oferirea asistenţei medicale prompte sau în mod prioritar în primele ore. Pe o anumită perioadă (până la stabilizarea funcţiilor

II. Urgenţă re- Galben lativă

III. Urgenţă Verde minoră

IV. Muribunzi Gri

V. Decedaţi

Negru

vitale), sunt netransportabile. Ele au nevoiede o evacuare în primul rând, cu transport sanitar asistat. Victime cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii de gravitate medie, care nu manifestă pericol imediat pentru viaţă, însă este posibilă dezvoltarea unor complicaţii dăunătoare . Are nevoie de asistenţă medicală urgentă, dar nu necesită un ajutor imediat. În unele cazuri, asistenţa medicală poate fi amânată până la următoarea etapă. Evacuarea se efectuează în al doilea rând cu transportul sanitar. Victime cu traume, afecţiuni sau intoxicaţii lejere ce nu denotă pericol pentru sănătate şi pot fi tratate mai târziu, de regulă, în condiţii de ambulatoriu. Pot fi evacuate cu transport nespecializat sau independent. Victime în stare de agonie, cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii deosebit de grave, incompatibile cu viața. Au nevoie doar de terapie simptomatică şi de uşurare a suferinţelor. Evacuarea se efectuează în al doilea rând sau, dacă permite situaţia, în primul rând, cu transport sanitar asistat. Victime care nu mai sunt în viață.

3. Normele de comportament personal în caz de inundații catastrofale.  anunţaţi din timp personalul acestei case;  transferaţi la etajele de sus sau în poduri bunurile materiale;  deconectaţi apa, electricitatea, gazul;  luaţi cu sine lucruri de prima necesitate şi plecaţi la punctul de adunare;  dacă vă aflaţi în stradă, deplasaţi-vă pe un loc mai ridicat;  feriţi-vă de transformatoare şi fire electrice. BILET DE EXAMINARE NR. 14 1. Noțiuni de medicină a calamităților. Clasificarea calamităților. Medicina calamităților reprezintă o ramură a medicinii care are la bază problemele ce țin de asigurarea medicală a lezaților în procesul de lichidarea consecințelor medico-sanitare ale dezastrelor.

Calamitate în aspect medical este acea situație excepțională apărută ca rezultat al dezastrelor naturale sau tehnogene, sociale și ecologice, însoțită de pierderi generale de oameni sau rănirea acestora. În cele mai dese cazuri e nevoie de multe mijloace medicale din afara focarului accidentat pentru lichidarea consecințelor acestora. Clasificarea calamităților: După origine: - Spontane (naturale): # cutremur de pamânt # inundații

# uragane # vârtejuri # erupții de vulcan # secetă # înghețuri - Tehnologice: #explozii, distrugeri # incendii # avalanșe în mine # emanări de substanțe radioactive - Sociale, specifice: # Războaie # Acte de terorism # Epidemii # Foamete # Răscoale În conformitate cu Numărul lezaților: minore = numărul răniţilor şi decedaţilor – 25–100 sau necesită spitalizare 10–50 lezaţi; medii = numărul răniţilor şi decedaţilor – 100–1000 sau necesită spitalizare 51–250 lezaţi; de amploare = numărul răniţilor şi decedaţilor – peste 1000 sau necesită spitalizare mai mult de 250 lezaţi; Ținând cont de amploarea răspțndirii consecințelor: locală --> cuprinde un compartiment al unei uzine, fabrici; de obiect --> fabrică, uzină, instituţie de învăţământ; municipală --> un oraş; regională --> o regiune, o republică, o ţară; globală --> câteva ţări, continente, întregul glob pământesc. Conform OMS, calamitățile se clasifică în felul următor: meteorologice: furtuni (uragane, vârtejuri, cicloane, viscol), geruri şi caniculă; topologice: inundaţii, avalanşe de zăpadă, alunecări de teren; telurice şi tectonice: cutremur de pământ, erupţii de vulcan; avarii: ieşirea din funcţiune a construcţiilor tehnice (baraje, mine, tuneluri, incendii). 2. Măsurile speciale (medicale) de protecție a populației în situații excepționale în timp de pace. Măsurile medicale speciale au drept scop profilaxia leziunilor populaţiei cu Substanțe radioactive, chimice sau bacteriologice, dar şi acordarea ajutorului medical lezaţilor. Pentru efectuarea acestor măsuri vor fi folosite mijloacele de protecţie care vor preveni sau vor reduce considerabil acţiunea de lezare, vor ridica rezistenţa organismului uman în caz de contaminare cu aceste substanțe (radioactive, chimice, bacteriologice) Mijloacele de protecţie medicală: – radioprotectoarele; – antidoturile; – preparatele antibacteriene;

– mijloacele de tratare sanitară parţială. Toate mijloacele medicale de protecţie antiradioactivă se divizează în: – mijloace de prevenire a leziunilor prin iradiere externă; – mijloace de prevenire sau reducere a gravităţii reacţiei primare a organismului la iradiere; – mijloace de prevenire a leziunilor actinice în caz de pătrundere a substanţelor radioactive în organismul uman; – mijloace de prevenire a leziunilor radioactive a pielii prin contaminare cu praf radioactiv. i. Un mijloc de prevenire a leziunilor prin iradiere externă a organismului este cistamina. Pentru a evita boala actinică, aceste preparate trebuie folosite până la iniţierea iradierii ( cu 30–40 min. până la intrarea efectivului pe terenul contaminat cu substanţe radioactive). ii.

În scopul prevenirii reacţiei primare a organismului la iradierea ionizantă (prima perioadă a bolii actinice), se folosesc etapirazina, aeronul, cerucalul (în trusa medicală individuală este etapirazină).

iii.

În caz de pătrundere a substanţelor radioactive în organism, o deosebită însemnătate are reducerea timpului de aflare în organism a substanţelor numite, dar şi metodele de evacuare a acestora din organism.

iv.

În cazul pătrunderii substanţelor radioactive în tractul gastrointestinal, se folosesc: – adsorbanţi (pantociană, adsorbar, preparatele iodului stabil); – spălături gastrice; – clismă evacuatoare; – substanţe purgative. În caz de infectare a pielii cu substanţe radioactive, se face tratarea sanitară parţială (spălatul pe mâini, faţă, gât cu apă şi săpun).

v.

În caz de infectare cu substanţe radioactive a plăgilor, suprafeţelor arse, se folosesc pachetul individual de pansament şi alte pansamente, care sunt buni adsorbanţi pentru radionuclizi. !!! Pentru protecţia organismului de substanţele toxice se folosesc antidoturile (specifice şi nespecifice): 1) SFO (substanţe fosfororganice, neuroparalitice): afina, tarenul, atropina; 2) ale acidului cianhidric: – amilnitritul (propilnitritul); – hromosmonul; – tiosulfatul de sodiu; 3) substanţe ce conţin arsen: unitiolul. vi.

3. Normele de comportament personal în caz de incendii.  Apelăm la numărul de urgență 112!  Trebuie să ne ferim de temperatură înaltă, fum şi gaze, de prăbuşirea edificiilor, de exploziile utilajului tehnologic şi al aparatelor, de căderea copacilor;  Este periculos de intrat in zona cu fum dacă vizibilitatea e mai mică de 10m;

 La salvarea victimelor, înainte de a intră în încăperea încendiată, ne acoperim pe cap cu o prelată muşama, palton sau trenci umezite în prealabil;  Uşa în încăperea cu fum o deschidem atent, pentru a evita izbucnirea flăcărilor în urma aerisirii abundente;  În încăperea cu fum ne deplasăm pe brânci sau târâş;  Strigăm victimile ce sunt incluse în incendiu, pentru a le salva;  Dacă îmbrăcămintea ia foc, nu trebuie să fugim, ci să ne rostogolim pe pamânt;  Iesim din zona incendiata in directia dinspre care bate vantul;  În cazul stingerii incendiului, folosim stingătoare, apă, nisip, pamânt (propun să se realizeze cursuri de instruire pentru noi ca să știm cum să folosim și să acționam în acest caz excepțional de urgența)  Asupra persoanelor ce li s-a aprins îmbrăcămintea punem o patură sau orice alt ceva care-I pot acoperi;  Pentru protejarea de oxidul de carbon respirăm printr-o ţesătură umeda. Dacă nu avem resurse de apă, trebuie să umezim o bucată de material cu urină;  Aplicăm pe părțile afectate pansament curat și uscat. BILET DE EXAMINARE NR. 15

1. Pierderile sanitare în caz de calamități, noțiune și clasificarea lor. Pierderi sanitare- persoanele care au rămas în viață, însă în urma acțiunii directe sau indirecte a factorilor lezanți și-au pierdut capacitatea de muncă pe o perioadă mai mare de 24 ore, au sosit de sine stătător ori au fost aduși la instituțiile medicale (etapele) medicale unde au fost trecuți în evidența medicală și au primit asistența medicală. Clasificarea pierderilor sanitare: • după factorul etiopatogenetic– sunt şase clase, fiecare incluzând forme nozologice separate în dependenţă de caracterul şi localizarea lezării: - leziuni mecanice- grup de leziuni la care se ia în consideraţie localizarea şi caracterul leziunii (penetrante, perforante, nepenetrante cu afectarea oaselor sau fără aceasta, cu afectarea vaselor sau fără); - leziuni termice - combustii si degeraturi; - leziuni actinice - boala actinică acută; - leziuni chimice (acute și cronice); - infecţii cu mijloace bacteriene; - stări reactive, psihoneurologice (de scurtă durată şi de lungă durată). • după numărul de factori lezanți și modalitatea lor de acțiune: - leziuni multiple - rănirea a câtorva regiuni anatomice prin 2 sau 3 elemente ale aceluiaşi factor lezant; - leziuni asociate - sunt lezate mai multe formaţiuni anatomice de către un singur element (proiectil al factorului lezant); - leziuni combinate - leziuni produse prin acţiunea simultană a 2 sau mai mulți factori lezanți. • după gravitatea leziunilor: - uşoare; - de gravitate medie; - grave; - extrem de grave. • după localizarea anatomică: - capul; - toracele;

- abdomenul; - bazinul; - coloana vertebrală; - membrele. 2. Izvoarele de aprovizionare a instituțiilor și formațiunilor medicale cu materiale medicale, sanitaro-gospodărești și speciale în situații excepționale. Cu materiale medicale:

– din rezerva intangibilă de materiale a instituţiilor şi formaţiunilor SAMUSE creată conform tabelei temporare de aprovizionare; – de la întreprinderile farmaceutice autohtone, import, donații, achiziționări centralizate pentru necesităţi publice şi produsele depozitate in rezerva de stat. ; – din rezervele statale; – prin finanţarea din bugetul republican (local),fondurile de rezervă CNAM, pentru crearea bazei materiale medicale în rezervă; – prin folosirea unor mijloace medico-veterinare de la serviciile veterinare; – din materialele medicale ale altor ministere şi departamente; – din materialele medicale de aprovizionare curentă a instituţiilor medicale; – ajutoare umanitare de la ONG-uri, agenți economici, persoane fizice din țară și de peste hotare; – ajutoare oferite de OMS, ONU, UE, alte organizații internaționale și țări donatoare; din materialele medicale aflate în focar, care mai pot fi folosite. Cu materiale sanitaro-gospodăreşti se completează (dacă nu sunt îndeajuns) din instituţiile ministerelor şi departamentelor prin hotărârea comisiilor pentru situaţii excepţionale ale municipiilor, raioanelor, oraşelor, sectoarelor teritoriale (paturi, saltele, lenjerie de corp şi de pat, stofă, bumbac ș. a.), donații.

Cu materiale speciale sunt aprovizionate de statele majore ale protecţiei civile locale la comenzile lor. Nomenclatura mijloacelor materiale speciale se stabileşte în funcţie de destinaţia instituţiei ocrotirii sănătăţii.  Asigurarea cu materiale speciale şi sanitaro-gospodăreşti a instituţiilor şi formaţiunilor medicale destinate asistenţei medicale de urgenţă de asemenea se efectuează în conformitate cu tabelele de înzestrare şi ordinea stabilită din rezervele materiale statale. 3. Normele de comportament personal în caz de alunecări de teren.

- ieşiţi din clădire pe loc drept; - anunţați despre fenomen vecinii şi ajutaţi copiilor, bolnavilor şi bătrînilor să părăsească clădirea; - în caz de necesitate chemaţi asistenţa medicală de urgenţă, poliţia, sau pompierii

- efectuaţi măsurile pentru asigurarea securităţii oamenilor, valorilor materiale

BILET DE EXAMINARE NR. 16 1. Volumul și structura pierderilor sanitare posibile în caz de cutremur de pământ (pe zone) – factori care le vor influența. Volumul pierderilor sanitare reprezintă numărul total de lezanți, bolnavi apăruți într-o anumită perioadă de timp (calamitate) exprimat în cifre absolute. Structura pierderilor sanitare exprimă raportul procentual dintre diferite categorii de lezați, bolnavi către numărul total. a) Volumul pierderilor sanitare depind de: -magnitudinea Cutremurului., -Densit. Popul.; -Gradul de pregatire a popul. in comportare adecvata in caz de cutremur.; -Gradul de pregatire a protect. civile, a servic. asist. med. de urgenta, mobilitatea inalta a acestor organizatii p/u a incepe la timp lucrarile de salvare si ajut. medical.; -Perioada zilei, anotimp; -Caracterul constructiilor; - Gradul de pregatire a populat cu privire la 1 ajutor (autoajutor si aj. reciproc) In caz de intirziere a ajut. cu 1h-nr. de decedati creste cu 30%, cu 2h-60%, cu 6h-90%. Volumul pierderilor sanitare pot fi de la 2,5 la 6,4 % din populatie. Cunoasterea din timp a volumului posibil a pierderilor sanitare permite de a planifica asigurarea med. a ranitilor si bolnavilor. P/u planificarea corecta a asigurarii med. in caz de cutremur e nevoie sa cunoastem caracteristica zonelor seismice- 4 zone: 1. Z. distrugerilor usoare: pierderi generale umane - 15-20% din pop.: p.sanitare – 96-98% din cele generale; p.irecuperabile-2-4%; 5%- internare 2.Z. distr.medii: p.generale 20-25%; p.sanitare -85-90%; p.irecuperabile 10-15 %; 30%-necesita intenare. 3.Z.distr.puternice: p.generale-25-30%; p.sanitare80-85%; p. irecuperab-15-20%; 35% internare. 4.Z. distr. totale: p.gen-40%, /p.sanit-55-60%/ p. irecuperab-40-45%. .internare-40%. b) Structura pierderilor sanitare depinde de factorul lezant (mecanic, chimic, termic, psihoemoţional, patologic) In funct. de fact. lezant pierderile sanit pot fi:-lez. mecanice- 85-90% din p.sanitare; -lez. termice – 15-20% din p.sanitare; -crush-sindrom -24%; -Stari reactive- 70-80 din populat. din ei 10-18% vor fi internati. Crush-sindrom constituie 24% din sinistrati dintre care 35% stare grea, 43% medie, 22% usoara. Factori patologici de baza- durere, toxemie, pierderi de plasma. 2. Scopul și conținutul primului ajutor medical acordat lezanților în caz de calamități. Primul ajutor medical reprezintă totalitatea măsurilor curativ – profilactice efectuate de către medici la prima etapă medicală (prespitalicească), în punctele medicale avansate sau în spitalele de campanie (în cazul prezenței acestora), în instituţiile de medicină primară amplasate în apropiere de zona situaţiei excepţionale sau în apropierea ei, în cazul în care acestea şi-au păstrat funcţionalitatea (chiar și parţial).

Scopul ajutorului specializat este eliminarea sau diminuarea consecinţelor rănirii ce prezintă un pericol pentru viaţă, combaterea complicaţiilor apărute / prevenirea lor sau scăderea gravităţii acestora şi pregătirea lezaţilor pentru evacuarea ulterioară la a II-a etapă, fără înrăutăţirea esenţială a stării de sănătate (în cazul pierderilor sanitare în masă la prima etapă medicală volumul ajutorului medical va fi redus până la măsurile de urgenţă ale primului ajutor medical). S-a constată că primul ajutor medical acordat în primele ore şi chiar în primele 24 ore după dezastru asigură cu succes eforturile pentru salvarea vieţii majorităţii răniţilor gravi, timpul optimal de acordare fiind primele 4-6 ore. Conținutul primului ajutor medical Măsurile de urgenţă, nerealizarea cărora vor duce la deces: înlăturarea asfixiei; hemostaza provizorie sau definitivă; măsuri antişoc; amputarea membrului strivit, ce se ţine doar printr-un lambou subţire de ţesuturi moi; cateterizarea / puncţia vezicii urinare, în cazul retenţiei urinare; administrarea substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare; administrarea antidoturilor (în caz de necesitate); efectuarea spălăturilor gastrice prin sondă, în cazul pătrunderii în stomac a toxinelor; degazarea plăgii, în caz de infectare cu substanţe nocive; administrarea serului antitoxic, în caz de intoxicaţii cu toxine bacteriene.

Măsurile care pot fi amânate: efectuarea repetată a pansamentului şi imobilizării realizate anterior; blocajul cu novocaină, în cazul rănilor de gravitate medie; administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului în cazul traumelor deschise şi arsuri; schimbarea pansamentului în caz de infectare a plăgii cu substanţe radioactive; folosirea remediilor caracteristice simptomelor.

3. Acțiunile de comportament personal în caz de inundații. În timpul unei inundații Căutați un teren mai înalt. Nu așteptați instrucțiuni. Fiți conștienți de zonele cu inundații rapide, cum ar fi canale, pâraie, canale de drenaj. Fii gata de evacuare. Dacă vă este recomandat , opriți utilajele electrice conectate de la întrerupătoarele principale și deconectați-le .Nu atingeți echipamentele electrice în caz că sunt ude.  Dacă este necesar să părăsiți încăperea în care vă aflați ,nu treceți prin apă în mișcare. Șase centimetri de apă în mișcare pot doborî din picioare. Nu încercați să conduceți pe un drum inundat.    



După o inundație    

Stați departe de apa de inundație - nu încercați să înotați, să mergeți pe jos sau să conduceți prin zonă. Fiți conștienți de zonele în care apa s-a retras. Este posibil ca drumurile să se fi slăbit și s-ar putea prăbuși. Evitați liniile electrice doborâte și apele noroioase, unde liniile electrice ar fi căzut. Nu beți apă de la robinet până când Unitatea de Sănătate nu vă anunță că apa este potabilă.



anunţaţi din timp personalul acestei case;



transferaţi la etajele de sus sau în poduri bunurile materiale;



deconectaţi apa, electricitatea, gazul;



luaţi cu sine lucruri de prima necesitate şi plecaţi la punctul de adunare;



dacă vă aflaţi în stradă, deplasaţi-vă pe un loc mai ridicat;



feriţi-vă de transformatoare şi fire electrice.

BILET DE EXAMINARE NR. 17 1.Caracteristica medico-tactică a cutremurului de pământ. Seismul reprezintă o mişcare puternică şi bruscă a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc. Conform datelor literaturii de specialitate, seismul ocupă un loc de frunte în şirul calamităţilor naturale ori spontane, în ceea ce priveşte consecinţele devastatoare. Circa 60% din victimele tuturor calamităţilor naturale îi revin seismului. Tabloul general al seismului se poate compara cu cel al unui bombardament puternic sau al unei explozii atomice. După origine, cutremurele se clasifică în: – cutremure prin surpare; – cutremure vulcanice; – cutremure tectonice. Cutremurele prin surpare au loc atunci când mase mari de roci se prăbuşesc în golurile, formate în mod natural sau artificial, dintre rocile scoarţei pământeşti. Cutremurele vulcanice au loc în timpul erupţiilor vulcanice. Aceste două tipuri de cutremure au un caracter local din punctul de vedere al pericolului, deoarece energia degajată este relativ mică şi procesul are loc la adâncimi relativ mici. Cutremurele tectonice au loc la adâncimi de zeci şi chiar sute de km în interiorul pământului şi sunt provocate de rupturile apărute în scoarţa pământului şi în mantia superioară a lui. În funcţie de adâncimea focarului, cutremurele pot fi: – superficiale (până la 70 km); – intermediare (70–300 km); – adânci (până la 700 km). Moldova se află într-o zonă cu acţiune seismică înaltă, cu epicentrul în munţii Carpaţi (regiunea Vrancea). Cele mai vechi informaţii despre cutremur pe actualul teritoriu al Moldovei se referă la anul 1091. În decursul ultimilor 200 ani (1790–1990) au avut loc 18 cutremure cu magnitudinea de 7–9 grade pe scara Richter, mai devastatoare fiind cele din 1940,1977,1986,1990. Moldova este afectată relativ des de cutremure, acţiunile cărora provoacă distrugeri, pierderi de vieţi omeneşti şi leziuni corporale în rândurile populaţiei. Câteva particularităţi deosebit de specifice acestui gen de calamitate pun în gardă întreaga omenire, şi anume: 1) lipsa aparatajelor şi utilajului special care ar detecta precis locul şi timpul producerii seismului, magnitudinea, epicentrul, numărul şi periodicitatea zguduiturilor; 2) apariţia simultană, într-un timp scurt, a unui număr impunător de pierderi umane şi panicii în rândurile populaţiei din zona afectată; 3) declanşarea şi a altor calamităţi – alunecări de teren, inundaţii catastrofale, incendii, contaminarea teritoriului cu substanţe toxice şi radioactive etc. Factorii lezanţi ai seismului sunt diverşi: – mecanici: contuzii, plăgi, luxaţii, fracturi, hemoragii interne şi externe, comoţii; – fizici: electrocutări, arsuri, iradieri; – chimici: intoxicaţii; – sociali: insuficienţa condiţiilor igienice şi apariţia bolilor contagioase;

– psihologici: dereglări psihice. Factorii enumeraţi pot acţiona asupra organismului uman în mod diferit: – izolat (leziuni izolate); – în combinaţie (leziuni combinate); – afectând mai multe regiuni anatomice cu mai multe elemente lezante ale unuia şi aceluiaşi factor (traume multiple); – lezând, cu un element al unui factor, mai multe regiuni anatomice (leziuni asociate; leziuni asociate clasice sunt cele toraco-abdominale). în procesul de lichidare a consecinţelor seismului este important să cunoască şi să aprecieze situaţia medicală din teritoriul afectat de seism. Această apreciere a situaţiei medicale este inclusă în caracteristica medico-tactică a seismului, care, la rândul său, include mai multe elemente, principalele din ele fiind: – dimensiunile focarului; – volumul şi structura pierderilor sanitare; – gradul deteriorării instituţiilor sanitare; – prezenţa sau absenţa contaminării teritoriului cu substanţe toxice şi radioactive; – starea sanitaro-epidemiologică a teritoriului afectat de seism. O deosebită importanţă au valoarea şi structura pierderilor generale şi sanitare. Acestea depind de: – magnitudinea seismului; – durata undei maxime; – momentul apariţiei seismului; – tipul construcţiei din teren, densitatea populaţiei şi locul unde se află ea în momentul seismului (în clădiri sau în afara lor); – gradul de pregătire a populaţiei în vederea comportamentului corect şi acordarea primului ajutor (autoajutor şi ajutor reciproc). – Mulţi autori consideră că 45% din traume se datorează căderii elementelor construcţiilor, iar 55% sunt consecinţe ale comportamentului incorect al populaţiei, mai cu seamă ale panicii. Convenţional, focarul seismului este împărţit în patru zone, de la periferie spre epicentru: – zona distrugerilor uşoare; – zona distrugerilor medii; – zona distrugerilor de amploare; – zona distrugerilor complete. În majoritatea cazurilor, consecinţele medicale ale seismului sunt evaluate de: – volumul pierderilor generale; – volumul pierderilor sanitare; – volumul pierderilor nerecuperabile; – numărul lezaţilor care vor necesita spitalizare. Din experienţa lichidării consecinţelor medicale ale calamităţilor, savanţii din Rusia, prin metoda de analiză şi expertiză, au obţinut următoarea informaţie: În zona distrugerilor uşoare: – pierderile generale – 15–20%; – pierderile sanitare – 96–98% din pierderile generale; – pierderile nerecuperabile – 2%; – de internare vor necesita 5%. În zona distrugerilor medii: – pierderile generale – 20–25%; – pierderile sanitare – 85–90%; – pierderile nerecuperabile – 10–15%; – de internare vor necesita 30%.

În zona distrugerilor de amploare: – pierderile generale – 25–30%; – pierderile sanitare – 80–85%; – pierderile nerecuperabile – 15–20%. – de internare vor necesita 25%. În zona distrugerilor complete: – pierderile generale – 40%; – pierderile sanitare – 55–60%; – pierderile nerecuperabile – 40–45%; – de internare vor necesita 40%. În medie pe toate zonele: – pierderile generale – 36%; – pierderile sanitare – 64–65%; – pierderile nerecuperabile – 25–30%; – de internare vor necesita 35%. In cutremurele de pământ cu magnitudinea de până la 8 grade majoritatea lezaţilor vor avea leziuni uşoare. Începând cu magnitudinea de 8 grade, cota leziunilor grave creşte brusc (de 2–3 ori), iar a celor de gravitate medie – de 2 ori. Dacă magnitudinea seismului va fi de 12 grade, cota leziunilor grave va creşte până la 60%, iar a celor de gravitate medie – până la 30%. În structura pierderilor sanitare o cotă importantă le revine lezaţilor din rândurile femeilor şi copiilor. O atenţie deosebită trebuie acordată femeilor gravide care au suportat cutremurul. Deseori la aceste femei se întrerupe sarcina, iar copiii nou-născuţi mor, datorită, în majoritatea cazurilor, factorului psihoemoţional. Este necesar de menţionat că structura leziunilor la copii se va deosebi puţin de cea a adulţilor. Este cunoscut şi faptul că în rândurile populaţiei din focarul seismului apar diferite dereglări psihice. Cauza acestor dereglări este situaţia creată în focar (zgomotul clădirilor care se prăbuşesc, norii de praf şi fum, incendiile, numărul impunător de jertfe. Datele din literatura de specialitate evidenţiază că aproximativ 20% din populaţia oraşelor din focar suportă dereglări psihice de scurtă durată, 70% – de la câteva ore până la 2–3 zile, iar 10% – dereglări psihice serioase, care necesită ajutor medical şi tratament. În cutremurul de pământ din Armenia, această problemă a fost studiată de o grupă de specialişti psihiatri, care au confirmat datele aduse anterior. Cât priveşte nivelul morbidităţii prin boli contagioase, acesta, în mare măsură, va depinde de situaţia sanitaro-igienică şi antiepidemică creată după seism. Distrugerea locuinţelor, deteriorarea sistemelor de canalizaţie şi apeduct, a sistemelor electrice, migraţia intensivă vor duce la creşterea nivelului morbidităţii prin boli contagioase. Aceasta va depinde şi de timpul producerii seismului (în lunile de iarnă sau de vară). Evident, dacă măsurile sanitaro-igienice vor fi organizate şi efectuate paralel cu cele de salvare şi acordare a asistenţei medicale, nivelul morbidităţii prin boli contagioase poate fi redus. Cutremurul de pământ afectează şi, deseori, scoate din funcţiune instituţiile medicale. De exemplu, cutremurul de pământ din Armenia (1988) a distrus 250 de instituţii sanitare. Din 36 de spitale cu capacitate mare 24 au fost distruse complet, iar 8 parţial. De asemenea, 14 policlinici şi 3 centre sanitaro-epidemiologice. Au fost avariate 97 policlinici; 70% din personalul medical a murit. Aproximativ aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi în cutremurul de pământ din Taşkent (1966). Din toate acestea reiese că trebuie de prevăzut că, în caz de cutremur de pământ, vor fi afectate, iar deseori chiar distruse, instituţiile sanitare şi cadrul medical, fapt ce va dicta introducerea în focar a noilor forţe şi mijloace medicale în vederea acordării asistenţei medicale lezaţilor. Şi chiar dacă cadrele medicale din teritoriul afectat vor rămâne vii, randamentul muncii lor se va reduce considerabil, din cauza stării psiho-emoţionale, mai cu seamă dacă şi-au pierdut apropiaţii.

Un interes deosebit pentru noi prezintă calculele efectuate de către colegii din România privind categoriile de victime probabile în zonele seismice pentru un cutremur de 8,2 grade Richter, produs noaptea, cu epicentrul în regiunea Vrancea. Republica Moldova, aflându-se în zonele seismice II şi III, poate avea aceleaşi categorii de victime probabile ca şi zonele din România. Din cele expuse rezultă următoarele concluzii: 1. Seismul, după consecinţele sale, este una din cele mai devastatoare şi periculoase calamităţi naturale. 2. Periodicitatea apariţiei şi declanşării seismului cu magnitudinea de 8–9 grade Richter pe teritoriul României şi al Moldovei este de 40–100 ani. 3. În structura pierderilor sanitare vor predomina leziunile traumatice, care, în majoritatea cazurilor, vor avea un caracter multiplu şi asociat. 4. Patologia apărută în urma seismului este una specifică şi trebuie studiată şi cunoscută de cadrele medicale, în vederea diagnosticării, acordării asistenţei medicale şi tratamentului. De asemenea, este necesar de studiat managementul sanitar în lichidarea consecinţelor medicale ale seismului, calamitate cu particularităţi specifice, pe care trebuie să le cunoască conducătorii instituţiilor medicale şi ai Ministerului Sănătăţii. 5. În focarul seismului, de rând cu pierderile generale umane, vor ieşi din funcţiune instituţiile sanitare şi medicale. 6.Imprevizibilitatea apariţiei seismului după loc şi timp, pierderile generale umane în masă, apărute în urma lui, necesită din partea statului, organelor executive locale, a tuturor conducătorilor, şefilor obiectelor economiei naţionale, formaţiunilor medicale ale Ministerului Sănătăţii, a altor ministere şi departamente de a elabora un plan de răspuns la această calamitate bine chibzuit şi coordonat.

2. Schema principială de instalare a etapei medicale în caz de calamități. 3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe radioactive.  În caz de contaminare radioactivă:

 îmbrăcaţi măştile antigaz (masca din vată şi tifon) şi plecaţi în edificiul de protecţie;

 dacă adăpostul este departe şi nu aveţi mască antigaz, rămâneţi acasă şi conectaţi radioul, pentru a recepţiona comunicatele organelor Protecţiei Civile;  închideţi ferestrele, acoperiţi uşile cu ţesături dense, încleiaţi crăpăturile din ramele ferestrelor;  la indicaţia organelor Protecţiei Civile pregătiţi-vă pentru o posibilă evacuare;  la indicaţia instituţiilor curative, întrebuinţaţi pastile de iodură de potasiu;  ieşind din casă, deconectaţi aparatele electrice; luaţi cu sine documentele, banii, lucrurile necesare; îmbrăcaţi masca antigaz sau masca umezită din vată şi tifon, o prelată sau un trenci;  la sosirea în raionul nepericulos, treceţi controlul radioactiv şi prelucrarea sanitară.

BILET DE EXAMINARE NR. 18 1. Caracteristica medico-tactică a calamităților mijloacelor de transport feroviar. Catastrofele mari la obiectele transportului feroviar pot fi consecinţe ale: 1) acţiunilor factorilor externi (calamităţi naturale, catastrofe tehnologice la întreprinderi, explozii, incendii ş.a.); 2) încălcării regulilor de exploatare tehnică; 3) asistenţei tehnice necalificate şi întârziate a căilor ferate; 4) nerespectării de către personal a cerinţelor privind transportarea încărcăturilor cu caracter inflamabil şi exploziv. De obicei, în preajma staţiilor şi nodurilor feroviare, cu un mare număr de vagoane cu diferite încărcături, inclusiv substanţe inflamabile, toxice şi explozive, se găsesc construcţii orăşeneşti cu o densitate mare a populaţiei. Aici, în afară de personalul feroviar, se află un număr mare de oameni – în vagoane, pe peroane şi în gările feroviare. Toate acestea pot duce la apariţia unui focar mare de lezare, îndeosebi în urma incendiilor şi exploziilor. Spre exemplu, explozia doar a unui vagon cu încărcătură explozivă în timpul manevrelor la staţia Sverdlovsk Sortirovocinaia (1988) a depăşit de trei ori volumul distrugerilor care au avut loc la Arzamas. Mai mult de 10 000 de locuitori au rămas fără locuinţe. 1. După tipul de trenuri: a) catastrofe cu trenuri de pasageri; b) catastrofe cu trenuri de marfă; c) catastrofe cu trenuri de pasageri şi cu trenuri de marfă. 2. După caracterul accidentului: a) tamponare; b) deraiere; c) incendiu; d) accidente combinate. – tamponare + deraiere; – tamponare + incendiu; – deraiere + incendiu; – tamponare + deraiere + incendiu. 3. După urmările medicale: a) După gravitatea urmărilor medicale: Categoria catastrofei de transport în funcţie de numărul sinistraţilor I II

Numărul sinistraţilor Până la 5 5–15

III 15–30 IV 30–50 V Mai mult de 50 b) După caracterul lezărilor: – cu traume mecanice; – cu traume sub formă de combustii; – cu intoxicaţii; – cu lezare prin radiaţie; – cu leziuni combinate. 4. După urmările sanitaro-igienice şi ecologice: Categoria catastrofei de transport Raza zonei de în funcţie de raza zonei de infectare infectare I Până la 50 m II 50–300 m III 300–500 m IV 500–1000 m V Mai mult de 1000 m Pierderile în urma accidentelor feroviare sunt diverse. În cele mai multe cazuri, în urma tamponării şi deraierii trenului, victime devin membrii brigăzilor de locomotive. Numărul răniţilor constituie 50% din numărul total al sinistraţilor. În structura pierderilor după caracterul lezărilor pe primul loc se află traumele mecanice (90%). În accidentele cu incendii, 20% le revin lezărilor termice şi combinate (combustii + traume). Lezările combinate pot apărea în accidentele trenurilor ce expediază încărcături chimice, radioactive etc. Lezări mecanice, în cele mai multe cazuri, sunt rănirea ţesuturilor moi, fracturile închise ale membrelor, comoţiile cerebrale, sindromul strivirii îndelungate, care necesită ajutor de urgenţă în 20% din cazuri. Având în vedere că catastrofele feroviare deseori au loc noaptea, departe de centrele populate, este necesară o informaţie operativă în ceea ce priveşte locul accidentului şi amploarea lui, pentru a trimite, în cel mai scurt timp, detaşamentele corespunzătoare, cu scopul de a lichida urmările acestei catastrofe şi a acorda ajutorul medical necesar.

2. Schema principială de instalare a etapei medicale în caz de calamități.

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe bacteriene. Măsuri de reducere a riscului: optimizarea sistemului medical de urgenţ ă; elaborarea unui plan de protecţ ie cu alocarea resurselor necesare; stabilirea unor proceduri de a vertizare în cadrul sistemului de supraveghere de rutină; antrenarea factorilor de decizie în situaţ iile de urgenţ ă. Măsuri de preg ătire specifice: verif ica rea şi confirmarea diagnosticului; identifica rea cazurilor; descoperirea surselor epidem ice; controlul evoluţ iei cazurilor; educarea a ntiepidemiologică a comunităţ ii. Măsuri post -dezastru: sistem medical de urgen ţ ă; ajutor me dical internaţ ional. Instrum ente de evaluare a impactului: supraveghere epi dem iologică, evalua rea periodic ă a eficienţ ei sis temului medical de ur gen ţ ă.

Regimul de protecţie antibacteriologică include carantina şi observarea. În zona de carantină se întrerupe lucrul instituţiilor de învăţământ; se

interzic spectacolele, adunările, activitatea pieţelor etc. Populaţiei i se recomandă să stea mai mult în apartamente. Dacă se apreciază că agentul patogen al bolii nu este al unor boli infecţioase deosebit de periculoase, carantina se înlocuieşte cu observarea, în care măsurile de limitare şi izolare nu sunt atât de stricte ca în carantină. În focarul infectării cu mijloace bacteriene măsura primordială este profilaxia nespecifică a populaţiei. Pentru aceasta sunt folosite antibiotice cu spectru larg de acţiune. Dacă se stabileşte agentul patogen, se indică preparate specifice pentru boala dată, iar populaţia sănătoasă este supusă profilaxiei specifice prin imunizare. În zona carantinei şi observării se efectuează dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea (în cazul necesar). 1. Spală-te pe maini cu apă și săpun, de mai multe ori pe zi 2. Dacă ai posibilitatea, folosește dezinfectant lichid pentru mâini, dar și pentru telefon, birou, clanța de la ușă 3. Dacă nu ai simptome de boală, poartă mască doar în locurile aglomerate – magazine, restaurante, clinici, spitale, școli și grădinițe, reuniuni în săli de spectacole, conferințe, biserici, în aeroport și în mijloacele de transport în comun, în metrou, tren, avion, autobuz 4. Dacă ai simptome de boală, poartă masca permanent, pentru siguranța celor din jur 5. Instruiește copiii privind regulile de igienă personală acasă și în colectivitate 6. Limitează călătoriile în zonele cu numar mare de îmbolnăviri declarat 7. Limitează contactul fizic prin strângere de mână cu cei din jurul tău 8. Aerisește încăperile aglomerate de mai multe ori pe zi

BILET DE EXAMINARE NR. 19 1. Noțiune de triaj medical, tipurile de triaj, semnele de triaj. Triajul medical - repartizarea lezaţilor în grupuri ce necesită măsuri omogene curativ-profilactice sau de evacuare şi transport, se face în baza diagnosticului şi prognosticului posibil, are un caracter concret, se efectuiază continuu. Sunt două tipuri de triaj:

1. în cadrul formaţiunii etapei concrete Scopul: – selectarea din rândul lezaţilor sosiţi, lezaţi cei cu pericol pentru cei din jur (contaminaţi cu substanţe chimice, biologice, infectaţi, suspecţi); – aprecierea necesităţii lezatului concret în acordarea ajutorului medical la etapa dată; – acordarea locului unde se va acorda ajutorul medical; – în ce rând se va acorda ajutorul medical (ordinea). 2. triajul medical de evacuare şi transport Scopul: – aprecierea direcţiei de evacuare; – aprecierea mijloacelor de transport cu care va fi evacuat; – în ce poziţie va fi transportat lezatul

– aprecierea rândului de evacuare a lezaţilor. În Republica Moldova triajul medical este reglementat de Ghidul naţional privind triajul medical în incidente soldate cu victime multiple şi dezastre, care a fost pus în aplicare prin Ordinul MS nr. 249 din 15 aprilie 2010. Triajul medical se realizeaza de către echipele de triaj în frunte cu unul dintre cei mai experimentaţi medici. Semne de triaj; In oricare etapa medicala ranitii trebuie sa fie repartizati in conformitate cu semnele de triaj: 1.Pericolul ce il prezinta lezatii penttru cei din jur 2.semnul de tratament 3.semnul de evacuare • În conformitate cu nivelul pericolului pe care il prezinta pentru cei din jur , toţi răniţii şi bolnavii se împart în trei grupe: 1.contaminaţii cu substanţe radioactive, toxice, bacteriene ei necesită tratare sanitară, dar deasemenea şi dezactivarea, degazarea şi dezinfecţia îmbrăcămintei; 2. bolnavii infecţioşi ,ei vor fi trimişi în izolatoare ( acest lucru s-a realizat si in cadru pandemie CoVid acesta fiind un virus etrem de contajios cu transmitere prin aer si cu manifestare diferita la diferite persoane.In aceasta perioada a fost foarte important realizarea triajului populatiei internati in cadrul spitalelor au fost doar persoanele care erau in stare grava ,persoanel in forma usoara fiind monitorizate de acasa ,dar cu tinerea regimului de carantina .) ; 3. răniţii şi bolnavii care nu prezintă pericol pentru cei din jur. Criteriu foarte important este necesitatea acordarii ajutorului medical , in dependent de acest criteriu intalnim grupe de triaj: lezaţii şi bolnavii care necesită ajutor medical la etapa medicală dată; lezaţii şi bolnavii care nu necesită ajutor medical la etapa medicală dată; lezaţii şi bolnavii care au rani sau îmbolnăviri incompatibile cu viaţa .• În rezultatul triajului medical în grupa răniţilor şi bolnavilor care necesită ajutor medical la etapa medicală dată se determină secţia funcţională unde va fi acordat ajutorul medical şi ordinea acordării acestui ajutor medical (triajul medical în cadrul formaţiunii).

2.Condițiile ce influențează organizarea și efectuarea măsurilor curativ – evacuatorice în caz de calamități. În cazul dezastrelor, organizarea şi efectuarea măsurilor curative şi de evacuare sunt influenţate de mai multe condiţii, cele mai semnificative fiind: – caracterul şi intensitatea dezastrului; – imprevizibilitatea apariţiei dezastrului după timp şi loc; – apariţia concomitentă a pierderilor sanitare în masă; – valoarea şi structura pierderilor sanitare în diverse focare cu particularităţi diferite; – izbucnirea altor ,,calamităţi (catastrofe) în calamitate” (incendii, inundaţii, alunecări de teren, explozii, eliminări de substanţe toxice etc.); – starea reală a sistemului local al ocrotirii sănătăţii, prezenţa instituţiilor medicale în focar cu funcţia păstrată; – starea căilor de acces spre focar şi în focar; – nivelul de pregătire pentru acţiuni a SAMUSE şi a populaţiei cu privire la comportarea adecvată şi acordarea primului ajutor; – caracterul şi nivelul de dezvoltare a sistemului de comunicaţii şi altele (clima, relieful, noapte sau zi etc.); – starea sanitaro-epidemiologică a terenului în regiunea dezastrului.

Condiţiile enumerate ne impun: – a menţine în permanentă pregătire toate forţele şi mijloacele SAMUSE, ale altor servicii ale ministerelor şi departamentelor interesate; – a planifica din timp asigurarea medicală a populaţiei, dar şi a activităţii instituţiilor medicale în caz de dezastre; – a pregăti din timp toată populaţia republicii privitor la comportarea adecvată şi modalităţile de acordare a primului ajutor răniţilor şi bolnavilor; – a organiza dirijarea operativă şi stabilă cu forţele şi mijloacele SAMUSE de diferite niveluri; – a depune eforturi colosale, zi de zi, din partea forţelor şi mijloacelor antrenate în lichidarea consecinţelor dezastrelor; – de a efectua alte acţiuni întru salvarea vieţilor lezaţilor.

3. Normele de comportament personal în caz de incendii.  În caz de incendiu:

– – – – – –

feriţi-vă de temperatură înaltă, fum şi gaze, de prăbuşirea edificiilor, de exploziile utilajului tehnologic şi aparatelor, de căderea copacilor; nu intraţi în zona cu fum, dacă vizibilitatea e mai mică de 10 m; la salvarea victimelor, înainte de a intra în încăperea incendiată, acoperiţi-vă capul cu o prelată, muşama, palton sau trenci, umezite în prealabil; deschideţi atent uşa încăperii cu fum, pentru a evita izbucnirea flăcărilor; în încăperea cu fum târâţi-vă; pentru a vă proteja de monoxidul de carbon, respiraţi printr-o bucată de ţesătură umedă.

BILET DE EXAMINARE NR. 20

1. Scopurile, conținutul și organizarea primului ajutor medical în situații excepționale. Scopul primordial este acordarea ajutorului medical persoanelor lezate in cadrul lichidarii consecintelor medicale ale dezastrelor ,de asemenea si protectia populatiei in situatii exceptionale. Cea mai stringenta si extrem de dificila problema in lichidarea consecintelor calamitatilor sunt:salvarea vietilor omenesti,deasemenea prevenirea complicatiilor grave ,tratamentul si restabilirea medicala a lezatilor.Realizarea la timp si in deplin volum a masurilor curative si de evacuare a ranitilor aceasta include:1.cautarea si scoaterea de sub daramaturi ,ruine a lezatilor:2.acordarea ajutorului medical ;3.triajul medical;4.evacuarea medicala;5.tratamentul propriu-zis;6.restabilirea medicala a ranitilor. Primul ajutor se acordă fie în formă de autoajutor sau de ajutor reciproc, dar deasemenea şi de către gărzile sanitare, şoferii-sanitari, salvatorii din detaşamentele de salvare-deblocare ale PC, si de alte persoane instruite. Timpul optimal in care este extrem de importanta acordarea primului ajutor sunt primele 30 min. după rănire (lezare), insa în caz de asfixie sau stop cardiac - primele 5-10 min. Pentru acordarea primului ajutor se utilizeaza mijloacele improvizate sau cele din tabelă ale gărzilor sanitare şi ale salvatorilor PC. Masurile ce trebuiesc intreprinse in timpul primului ajutor:

Scoaterea ranitilor de sub daramaturi si din ruine; Hemostaza provizorie realizata prin intermediu pansamentului compresiv sau prin garou; Stingerea imbracamintei/incaltamintei arzande; Respiratia artificiala( gură - gură / gură-nas);

Masajul cardiac; Punerea pansamentului pe plaga; Imobilizarea provizorie im cazul fracturii oaselor; Administrarea substantelor analgezice;de asemenea a antibioticelor, sulfanilamidelor, substanţelor antivomitive; Administrarea antidoturilor în cazul intoxicaţiilor cu substanţe toxice care au acţiune puternică; Aplicarea măştiilor antigaz pe terenul contaminat cu substanţe toxice, radioactive, bacteriene; Tratarea sanitară parţială – in caz de necessitate; 2. Măsurile generale de protecție a populației în situații excepționale în timp de pace, scopul și conținutul. În conformitate cu principiile de bază ale protecţiei populaţiei în situaţii excepţionale în timp de pace, se efefctuează următoarele măsuri: – observarea permanentă şi controlul de laborator cu privire la infectarea obiectelor mediului cu substanţe radioactive, toxice şi mijloace bacteriene; – informarea la timp a populaţiei despre apariţia calamităţilor spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor situaţii excepţionale; – adăpostirea populaţiei în construcţii de fortificaţie (de protecţie), folosirea mijloacelor de protecţie individuală; – respectarea de către populaţie a regimului de protecţie pe terenurile contaminate; – evacuarea populaţiei din zonele periculoase; – efectuarea măsurilor speciale de protecţie cu caracter sanitaro-igienic; – instruirea din timp a populaţiei cu privire la modalităţile de protecţie şi activitate în situaţii excepţionale. Pentru ca populaţia să conecteze la timp aceste mijloace de informare, sunt folosite claxoanele mijloacelor de transport şi sirenele întreprinderilor industriale. Din acest moment, radioul şi televizoarele trebuie să funcţioneze încontinuu, pentru a recepta noi ştiri. E important ca din primele clipe să se determine locul celui mai apropiat adăpost şi căile de acces spre el. Trebuie de pregătit mijloacele individuale şi mijloacele improvizate de protecţie. În blocurile locative se iau măsuri în vederea ermetizării ferestrelor, uşilor; se efectuează măsurile antiincendiare, de protejare a produselor alimentare, a apei de contaminarea posibilă. Trebuie de pregătit cele mai necesare lucruri pentru evacuare. Modalitatea principală de protecţie a populaţiei este adăpostirea ei în construcţii subterane (adăposturi), şanţuri antiradiaţie acoperite şi şanţuri simple (mijloace colective de protecţie), folosirea mijloacelor individuale de protecţie.

3. Normele de comportament personal în caz de inundații catastrofale.  În caz de inundaţii: – anunţaţi din timp personalul acestei case; – transferaţi la etajele de sus sau în poduri bunurile materiale; – deconectaţi apa, electricitatea, gazul; – luaţi cu sine lucruri de prima necesitate şi plecaţi la punctul de adunare; – dacă vă aflaţi în stradă, deplasaţi-vă pe un loc mai ridicat; – feriţi-vă de transformatoare şi fire electrice.

BILET DE EXAMINARE NR. 21 1. Măsurile speciale (medicale) de protecție a populației în calamități, scopul și conținutul. Masrile speciale -complex de măsuri curativ-profilactice, efectuate cu scopul de a restabili la maximum funcţiile pierdute ale organelor şi sistemelor, de a trata definitiv lezaţii, inclusiv reabilitarea medicală și expertiza medicală a vitalităţii. Mijloacele de protecţie medicală: – radioprotectoarele; – antidoturile; – preparatele antibacteriene; – mijloacele de tratare sanitară parţială. Toate mijloacele medicale de protecţie antiradioactivă se divizează în: – mijloace de prevenire a leziunilor prin iradiere externă; – mijloace de prevenire sau reducere a gravităţii reacţiei primare a organismului la iradiere; – mijloace de prevenire a leziunilor actinice în caz de pătrundere a substanţelor radioactive în organismul uman; – mijloace de prevenire a leziunilor radioactive a pielii prin contaminare cu praf radioactiv. În cazul pătrunderii substanţelor radioactive în tractul gastrointestinal, se folosesc: – adsorbanţi (pantociană, adsorbar, preparatele iodului stabil); – spălături gastrice; – clismă evacuatoare; – substanţe purgative. Pentru protecţia organismului de substanţele toxice se folosesc antidoturile (specifice şi nespecifice): 4) SFO (substanţe fosfororganice, neuroparalitice): afina, tarenul, atropina; 5) ale acidului cianhidric: – amilnitritul (propilnitritul); – hromosmonul; – tiosulfatul de sodiu; 6) lewizitei şi altor substanţe ce conţin arsen: unitiolul. Loc: în secţiile, spitalele, centrele medicale specializate existente sau/şi instalate suplimentar în exteriorul focarului (etapa a II-a) de către medici specialişti de profil îngust, dotaţi cu utilaj şi materiale medicale speciale, echipele specializate de pregătire permanentă şi echipele specializate de asistenţă medicală de urgenţă (traumatologie, neurochirurgie, combustiologie, chirurgie pediatrică, oftalmologie, toxicologie, anesteziologie, psihiatrie, boli infecţioase, chirurgie toracală, abdominală, urologie ș.a.)

2. Cerințele către terenul de instalare a etapelor în caz de calamități.

Suprafata minim de 100 x 100 m cu respectarea următoarelor cerințe:  Terenul trebuie sa fie în apropierea nemijlocită de căile de evacuare şi de o sursă de apă potabilă;  Suprafaţa terenului să poata asigura instalarea comodă a secţiilor funcţionale;  Terenul trebuie sa fie în apropierea maxima posibilă de focarele de pierderi sanitare în masă;  Terenul nu trebuie sa fie contaminat cu substanţe radioactive, toxice sau bacteriene;  Starea sanitaro- epidemiologică a terenului sa fie satisfăcătoare.

3. Normele de comportament personal în caz de alunecări de teren.  În caz de alunecări de teren:

 ieşiţi din clădire şi staţi pe un loc drept;  anunţaţi despre acest fenomen vecinii şi ajutaţi copiii, bolnavii şi bătrânii să părăsească clădirea;  în caz de necesitate, chemaţi asistenţa medicală de urgenţă, poliţia sau pompierii;  întreprindeţi toate măsurile pentru a asigura securitatea oamenilor şi a salva valorile materiale.

Bilet #22. 1. Noţiune de calamitate. Clasificarea calamităţilor Calamitate in asp. med. - sit. except. aparuta ca rezultat al dezastrelor naturale sau tehnogene, sociale si ecologice, insotita de pierderi generale umane cu patol. specifica, scoaterea din functiune a institutiilor sanitare si cadrelor medic., iar p/u lichidarea consecintelor carora, de obicei sunt necesare forte si mijloace medic. din afara focarului accidentat. Clasificarea calamitatilor# Dupa origine(Mescov): 1) C.Naturala: cutramur, eruptie de vulacan, inundatii, avalanse, alunecari de teren. 2) C.Tehnogene: explozii, distrugeri, accid de transport, scurgeri de s. toxice, rdioactive, socul cladirilor. 3) C.Speciale(sociale): razboi, terorism, foamete, dezordine, boli in masa (epi-, pandemii), epizootii. Dupa OMS: 1) C.meteorologice: tsunami, tornado etc 2) C.topologice: inundatii catastrofale, avalanse, alunecari de teren 3) C.telurice si tectonice: eruptii de vulcan, cutremur 4) Accidente: transport, miniere 5) Ecologice (inca nu sunt incluse) - schimbarea climei, eroziunea solului, micsorarea strat. de ozon, poluarea med. ambiant. Dupa amploare: 1) C.minore - nr. lezatilor 10-100 (din ei pina la 50 pers. necesita spitalizare) 2) C.medii - nr. lez. 100-1000 (spitalizare-51-250 pers.) 3) C.majore - nr. lez e mai mare de 1000 de pers. (spitaliz m.mult de 250) Dupa amploarea raspindirii consecintelor: 1. Cu caracter local-consecintele se raspindesc in limitele unei hale, laborator 2. Cu caracter de obiect/obiectiv-uzina, fabrica, istit. de invatamint, unit. Economica 3. Cu caracter Municipal 4. Cu caracter raional 5. Cu caracter Regional (ex.explozia de la Cernobîl) 6. Cu aspect global (schimarea climei, gauri de ozon, asteroid) – Cataclisme Particularități specif a multor dezastre s/t: # imprevizibilitate după loc şi timp a multor dezastre; # apariţia simultană într-un timp relativ scurt a pierderilor generale umane şi sanitare; # odată declaşînduse unele dezastre pot duce în lanţ la declanşarea altor dezastre.

2. Noțiune de etapa medicală. Etapele medicale prespitalicești și spitalicești. Etapa medicala-fortele si mijloacele ocrotirii sanatatii instalate pe caile de evacuare cu scop de primire, pregătire, înregistrare, de a face triajul medical, de a acorda ajut. med. respactiv lezaților pt evacuare (la neces). Sunt 2 tipuri de etape: 1. Prespitaliceasca – toate etapele med din focar. Acestor formaţiuni medicale le revin indeplinirea următoarelor misiuni: primirea răniţilor si bolnavilor, executarea tratării sanitare ori speciale (după necesitate), acordarea primului ajutor medical ori premedical daca acesta n-a fost acordat, pregătirea răniţilor si bolnavilor către evacuarea de mai departe ori tratamentul temporar, îndeplinirea documentelor de evidenta medicala (fisa primara a rănitului). 2. Spitaliceasca – cele din afara focarului. Acestor formaţiuni medicale le revin îndeplinirea următoarelor misiuni: primirea răniţilor si bolnavilor, executarea triajului medical, tratarea sanitara (speciala) după necesitate, acordarea ajutorului medical calificat, specializat, tratamentul, reabilitarea medicala, expertiza medico-militara, indeplinirea documentelor medicale. 3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe toxice. Mulţi compuşi chimici, care se utilizează în economia naţională, au o toxicitate înaltă şi, în anumite condiţii, pot provoca intoxicaţii în masă la oameni şi animale, pot duce la poluarea mediului ambient. În timpul accidentului la un obiect chimic periculos este posibilă şi poluarea aerului cu doi sau mai mulţi agenţi toxici, care se formează în urma reacţiilor secundare. În consecinţă, pot apărea acţiuni asociate asupra organismului omului. O protecţie eficientă este asigurată doar de edificiile de protecţie colectivă. In cazul în care populaţia (personalul întreprinderilor) nu este asigurată cu mijloace de protecţie individuală şi colectivă, ea este afectată în întregime, căpătând leziuni de diferite grade de gravitate. Iar dacă populaţia este asigurată 100% cu mijloace de protecţie, pierderile ating 10% (sunt folosite cu întârziere, au dificultăţi). Folosirea la timp a mijloacelor de protecţie şi adăpostirea în încăperi reduc pierderile sanitare până la 4-5%. Particularităţile focarului creat de STP cu acţiune rapidă: • lezarea concomitentă (în câteva minute) a unui număr considerabil de persoane; • evoluţia rapidă a intoxicaţiei, cu prevalenţă a formelor grave; • deficitul de timp nu le permite organelor ocrotirii sănătăţii să-şi restructureze activitatea în funcţie de situaţia creată la moment; • necesitatea acordării ajutorului medical eficient nemijlocit în focar (o atenţie deosebită se acordă autoajutorului şi ajutorului reciproc) şi la etapele de evacuare medicală în termene foarte reduse; • evacuarea lezaţilor din focar în termene maximal reduse. Particularităţile focarului creat de STP cu acţiune lentă: • formarea piederilor sanitare decurge lent, timp de mai multe ore; • organele ocrotirii sănătăţii dispun de o rezervă de timp pentru a-şi coordona activităţile în corespundere cu situaţia creată; • necesitatea de a organiza şi petrece măsuri de căutare a lezaţilor în rândul populaţiei; • evacuarea medicală din focar se efectuează pe măsura depistării lezaţilor. Dacă STP persistă mai multe ore, se menţine pericolul lezării, care se păstrează şi după ieşirea din focar, din cauza reabsorbţiei STP de pe haine sau a contactului cu obiectele şi transportul poluat. Principiile de bază ale acordării primului ajutor în focar: 1) autoajutor şi ajutor reciproc: - protecţia organelor de respiraţie (mască antigaz de tip industrial, mască din tifon şi bumbac); - înlăturarea şi degazarea STP persistente de pe piele şi mucoasele ochilor, îmbrăcăminte (tratare sanitară parţială); - evacuarea urgentă din focar; 2) ajutorul membrilor echipelor sanitare: - căutarea lezaţilor; - triajul medical după gravitatea leziunii; - protecţia organelor de respiraţie; - înlăturarea şi degazarea picăturilor de STP persistente; - administrarea antidoturilor;

- evacuarea urgentă din zona contaminată. Principiile de bază ale ajutorului toxico-terapeutic: - tratarea sanitară (STP persistente); - măsuri de dezintoxicare; - administrarea antidoturilor (terapia specifică); - terapia simptomatică; - profilaxia complicaţiilor. Regimul antichimic de protecţie prevede combinarea şi durata folosirii mijloacelor individuale de protecţie şi a adăposturilor ce previn lezarea oamenilor cu substanţe toxice. Pentru protecţia organismului de substanţele toxice se folosesc antidoturile (specifice şi nespecifice): 1) SFO (substanţe fosfororganice, neuroparalitice): afina, tarenul, atropina; 2) ale acidului cianhidric: - amilnitritul (propilnitritul); - hromosmonul; - tiosulfatul de sodiu; 3) lewizitei şi altor substanţe ce conţin arsen: unitiolul.

Bilet #23. 1. Scopurile, conținutul și organizarea primului ajutor medical în situații excepționale cuprinde un complex de măsuri curativ-profilactice îndeplinite de către medici la prima etapă medicală prespitalicească, în punctele medicale avansate sau în spitalele de campanie (în cazul desfăşurării acestora), în instituţiile de medicină primară amplasate în apropiere nemijlocită de zona situaţiei excepţionale, precum şi în spitalele amplasate în zona situaţiei excepţionale, în cazul în care acestea şi-au păstrat (cel puţin parţial) funcţionalitatea. cu scopul înlăturării sau diminuării consecinţelor rănirii (lezării) ce prezintă pericol pentru viaţă, evitării complicaţiilor sau scăderii gravităţii acestora şi pregătirii lezaţilor pentru evacuarea ulterioară la etapa a II-a, fără înrăutăţirea esenţială a stării de sănătate Prin urmare, în cazul pierderilor sanitare în masă la I etapă medicală volumul ajutorului medical va fi redus până la măsurile de urgenţă ale primului ajutor medical. Timpul optim de acordare - în primele 4-6 ore, până la 24 ore CONȚINUTUL : a) Măsurile de urgenţă, neefectuarea cărora va duce la deces: – înlăturarea asfixiei; – hemostaza provizorie sau definitivă; – măsurile antişoc; – amputarea membrului zdrobit, ce se ţine doar printr-un lambou subţire de ţesuturi moi; – cateterizarea sau puncţia vezicii urinare, în caz de retenţie a urinei; – administrarea substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare; – administrarea antidoturilor (la necesitate); – spălături gastrice prin sondă, în caz de pătrundere în stomac a substanţelor toxice; – degazarea plăgii, în caz de infectare cu substanţe toxice; – administrarea serului antitoxic, în caz de intoxicaţii cu toxine bacteriene. b) Măsurile care pot fi amânate: – corectarea pansamentului şi imobilizării efectuate anterior; – blocaj cu novocaină, în caz de rănire de gravitate medie; – administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului, în caz de traume deschise şi combustii;

– refacerea pansamentului, în caz de infectare a plăgii cu substanţe radioactive; – folosirea remediilor simptomatice.

2. Măsurile generale de protecție a populației în situații excepționale în timp de pace, scopul și conținutul. Protecţia populaţiei de factorii lezanţi ai catastrofelor naturale şi tehnologice şi lucrul neîntrerupt al obiectelor sunt sarcini de mare însemnătate ale tuturor organelor de conducere publică locală, organelor executive şi conducătorilor obiectelor economiei naţionale. Protecţia populaţiei prezintă un complex de măsuri, care au scopul de a exclude sau de a diminua la maximum acţiunea factorilor lezanţi ai catastrofelor asupra organismului omului. Pornește de la premisa că protecția, pregătirea și asistența în situaţii de pericole reprezentate de producerea dezastrelor naturale sau tehnologice reprezintă un drept fundamental al ființelor umane, la fel ca dreptul la viață și la sănătate. În timp de pace se efectuează următoarele măsuri: 1. Observarea permanentă şi controlul de laborator al contaminării radioactive, chimice şi bacteriene a obiectelor din mediul extern, precum şi al activităţii seismice, nivelului apei în râuri, obiectelor ce amenință starea de sănătate. 2. Informarea la timp a populației despre apariția calamităților spontane, avariilor, catastrofelor şi a altor situații excepționale. 3. Adăpostirea populației în construcții de protecție, folosirea mijloacelor de protecţie individuală. 4. Respectarea de către populație a regimului de protecţie pe terenurile contaminate. 5. Evacuarea populației din zonele periculoase. 6. Efectuarea măsurilor speciale de protecție cu privire la modalitățile de protecţie şi activitate în situații excepționale.

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe radioactive. Poluarea teritoriului RM cu substanțe radioactive este posibilă în cazul unor accidente din cele mai apropiate stații atomoelectrice – Iujno-Ucrainsk, Cernobâl, Zaporojsk, etc. În așa caz fondul radioactiv se poate mări de 10-100 ori, de asemenea un pericol deosebit este creșterea nivelului de izotopi și produselor de dezintegrare, care se pot acumula în sol, în alimente – legume, fructe, lactate, etc, cu evidente repercusiuni asupra populației. La fel se pot produce accidente la transportul acestor substanțe pentru diverse motive (de ex. științifice), și pierderea controlului asupra acestor procese pot duce la iradierea atât a personalului, cât și a oamenilor obișnuiți. ÎN CAZ DE CONTAMINARE RADIOACTIVA

-îmbrăcaţi măştile antigaz (masca din vată-tifon) şi plecaţi în edificiul de protecţie; -dacă adăpostul este departe şi nu aveţi mască-antigaz, rămîneţi acasă, conectaţi radioul pentru recepţionarea comunicatelor organelor protecţiei civile; -închideţi ferestrele, uşile acoperiţi-le cu ţeseturi dense, încleiaţi crăpăturile din ramele ferestrelor;la indicaţia organelor protecţiei civile pregătiţi-vă pentru posibila evacuare; -la indicaţia instituţiilor curative întrebuinţaţi tablete de caliu iodat; -plecînd din casă deconectaţi aparatele electrice, luaţi cu sine documentele, banii, lucrurile necesare, îmbrăcaţi masca-antigaz sau masca umezită din vata-tifon, o prelată sau trenciul; -la sosirea în raionul nepereculos treceţi controlul radioactiv şi prelucrarea sanitară; - dacă deja substanțele radioactive au pătruns în organism, se administrează preparate absorbante pentru a diminua absorbția în TGI și a preveni boala actinică. - dacă subs. radioactivă a nimerit pe piele, efectuăm tratarea specială parțială – spălare cu apă și săpun, utilizarea sol. HCl 1-3%.

Bilet #24. 1. Noțiune de caracteristică medico-tactică a calamităților (elementele de bază).

Prin dezastru (catastrofă, calamitate) înţelegem un eveniment spontan, provocat de puterile naturii sau de activitatea umană, urmat de distrugeri, pierderi materiale şi umane. În aspect medical dezastrul poate fi definit astfel: eveniment spontan urmat de o situaţie excepţională care este însoţită de pierderi generale umane şi sanitare, cu patologie specifică, care necesită asistenţă medicală urgentă, scoaterea din funcţiune parţială ori totală a instituţiilor medicale şi a cadrelor medicale, iar pentru lichidarea consecinţelor sunt necesare forţe şi mijloace medicale din afara focarului (raionului accidentat de dezastru). Partic specif a multor dezastre s/t: # imprevizibilitate după loc şi timp a multor dezastre; # apariţia simultană într-un timp relativ scurt a pierderilor generale umane şi sanitare; # odată declaşînduse unele dezastre pot duce în lanţ la declanşarea altor dezastre. Cuprinde citeva elemente: 1. Caracterul si dimensiunile focarului. 2. Volumul si structura posibila a pierderilor sanitare de focar. 3. Gradul de scoatere din functiune a instit. med si a personalului medical. 4. Prezenta sau absenta contaminarii terenului cu s.radioactive, toxice, bacteriene. 5. Starea sanitaro-epidemica a terenului creata in urma dezastrului concret. 2. Tipurile și conținutul ajutorului medical, acordat lezaților în situații excepționale. Set de măsuri curativ-diagnostice şi profilactice stabilite în funcţie de locul (etapa) unde se acordă asistenţa medicală, scopul, gradul de urgenţă şi volumul acesteia, precum şi de gradul de calificare şi dotare a persoanelor care o acordă. Se disting 5 tipuri de ajutor medical: 1.primul ajutor; 2.ajutor premedical; 3.primul ajutor medical; 4.aj.med calificat; 5.aj.med.specializat. 1) primul ajutor - se acorda la locul lezării de către salvatori, pompieri, gărzi sanitare, sanitari, şoferi sanitari, inspectori sanitari, în mod de auto ajutor şi ajutor reciproc şi se face cu scop de a salva viaţa lezaţilor şi a prevenirii complicaţiile grave. Timpul optimal de acordare a primului ajutor sunt primele 20-30 minute după lezare. Primul ajutor include următoarele măsuri: – scoaterea lezaţilor de sub dărâmături, din adăposturi şi alte locuri; – stingerea focului de pe îmbrăcăminte; – aplicarea măştii antigaz în terenul contaminat cu substanţe toxice sau 29 radioactive; – hemostaza provizorie prin aplicarea garoului sau pansamentului compresiv; – înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, fixarea limbii, respiraţia artificială a plămânilor); – administrarea substanţelor de calmare a durerii; – aplicarea pansamentului pe plagă sau suprafaţa arsă, în caz de pneumotorax deschis - pansamentul ocluziv; – imobilizarea provizorie a fracturilor; – tratarea sanitară parţială în caz necesar; – masaj cardiac extern; – administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor şi substanţelor antivomitive 2) ajutor premedical - se acorda la locul de adunare a lezaţilor de către felcer sau asistente medicale (brigada de acordare a ajutorului premedical). Se efectuează în scopul de completare şi corijare a măsurilor primului ajutor, cât şi micşorarea consecinţelor leziunilor ce poartă pericol pentru viaţă şi prevenirea complicaţiilor grave. Timpul optimal de acordare a ajutorului premedical sunt primele 2-3 ore. Conţinut: completarea primului ajutor, înlăturarea asfixiei, ventilaţia artificiala a plămânilor, inhalare O2 , controlul garoului aplicat anterior, corijarea imobilizării fracturilor cu aplicarea atelelor, antidoturi, antibiotice, antivomitive, încălzirea lezaţilor în caz de hipotermie, cardiotonice, tratare sanitară parţială. 3) primul ajutor medical - se acordă la instituţiile medicale din focar cu funcţia păstrată (cât şi la punctele medicale avansate). Se efectuează cu scop de lichidare a consecinţelor ce poartă pericol pentru viaţă, combaterea complicaţiilor apărute, prevenirea lor şi pregătirea lezaţilor (stabilizarea funcţiilor vitale) pentru

evacuarea din focar. Timpul optimal de acordare – primele 4-6 ore. Măsurile sunt divizate în două grupe: a) Măsurile de urgenţă, neefectuarea cărora va duce la deces: – înlăturarea asfixiei; – hemostaza provizorie sau definitivă; – măsurile antişoc; – amputarea membrului zdrobit, ce se ţine doar printr-un lambou subţire de ţesuturi moi; – cateterizarea sau puncţia vezicii urinare, în caz de retenţie a urinei; – administrarea substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare; – administrarea antidoturilor (la necesitate); – spălături gastrice prin sondă, în caz de pătrundere în stomac a substanţelor toxice; – degazarea plăgii, în caz de infectare cu substanţe toxice; – administrarea serului antitoxic, în caz de intoxicaţii cu toxine bacteriene. b) Măsurile care pot fi amânate: – corectarea pansamentului şi imobilizării efectuate anterior; – blocaj cu novocaină, în caz de rănire de gravitate medie; – administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului, în caz de traume deschise şi combustii; – refacerea pansamentului, în caz de infectare a plăgii cu substanţe radioactive; – folosirea remediilor simptomatice. 4) ajutorul medical calificat - se acordă la etapele spitaliceşti (spitalele multiprofil) din afara focarului de chirurgi şi terapeuţi şi are ca scop de a lichida consecinţele care poartă pericol pentru viaţă, de a combate complicaţiile deja apărute, de a pregăti lezaţii pentru tratamentul propriu-zis. Timpul optimal de acordare – primele 8-10 ore. Măsurile ajutorului medical calificat sunt de 2 feluri: l) ajutorul medical chirurgical are 3 tipuri de masuri: – de urgenţă; – ce pot fi amânate doar ca excepţie; – ce pot fi amânate fără consecinţe grave. II) ajutorul medical terapeutic are 2 masuri – de urgenta; – ce pot fi amânate 5) ajutorul medical specializat - se acordă în secţiile spitalelor specializate ori instituţii specializate de către medicii specialişti în scop de a restabili funcţia organelor şi tratamentul până la rezultatul definitiv, recuperarea medicală, expertiza medicală a vitalităţii. Timpul optimal de acordare - primele 24 ore. Pentru acordarea ajutorului medical specializat sunt necesare 3 condiţii: – prezenta specialistului; – dotarea cu materiale speciale; – loc special pregătit.

3. Normele de comportament personal în caz de contaminarea teritoriului cu substanțe bacteriene Regimul de protecţie antibacteriologică include carantina şi observarea. În zona de carantină se întrerupe lucrul instituţiilor de învăţământ; se interzic spectacolele, adunările, activitatea pieţelor etc. Populaţiei i se recomandă să stea mai mult în apartamente. Dacă se apreciază că agentul patogen al bolii nu este al unor boli infecţioase deosebit de periculoase, carantina se înlocuieşte cu observarea, în care măsurile de limitare şi izolare nu sunt atât de stricte ca în carantină. În focarul infectării cu mijloace bacteriene măsura primordială este profilaxia nespecifică a populaţiei. Pentru aceasta sunt folosite antibiotice cu spectru larg de acţiune. Dacă se stabileşte agentul patogen, se indică preparate specifice pentru boala dată, iar populaţia sănătoasă este supusă profilaxiei specifice prin imunizare. În zona carantinei şi observării se efectuează dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea (în cazul necesar). E necesar de a proteja personalul medical dar si ranitii si bolnavii de factori lezanti. In acest caz personalul medical va lucra in mijl. de protect. individuala (masca antigaz, echipament antichimic), productivitatea muncii scade si vor fi necesare suplimentarea forţelor şi mijl.medicale p/u a indeplini unul si acelasi volum de lucru intr-o unitate de timp.

Preparatele antibacteriene se împart în remedii de profilaxie specifică și nespecifică. La mijloacele de profilaxie nespecifică se atribuie antibioticele și sulfanilamidele cu spectru larg de acțiune și interferonii. La mijloacele de profilaxie specifică sunt atribuite antibioticele cu spectru îngust de acțiune, serurile specifice, vaccinurile, anatoxinele, bacteriofagii.

Bilet #25. 1. Măsurile speciale (medicale) de protecție a populației în calamități, scopul și conținutul lor Măsurile medicale speciale au drept scop profilaxia leziunilor populaţiei, dar şi acordarea ajutorului medical lezaţilor. Pentru efectuarea acestor măsuri vor fi folosite mijloacele de protecţie care vor preveni sau vor reduce considerabil acţiunea de lezare, vor ridica rezistenţa organismului uman în caz de contaminare cu substanţe radioactive, toxice şi bacteriologice. Mijloacele de protecţie medicală:  radioprotectoarele (de prevenire a leziunilor prin iradiere externă/de prevenire sau reducere a gravității reacției primare/de prevenire a leziunilor actinice/de prevenire a leziunilor pielii) – de ex. preparatul RS-I (cistamina), care se folosește la 30-40 min înainte de acțiunea iradierii.  antidoturile (subs. fosforoorganice, etc)  preparatele antibacteriene;  mijloacele de tratare sanitară parţială – săpun, sol. HCl 1-2%.  absorbanti, spălături gastrice, clismă evacuatoare, substanțe purgative. 2. Scopurile și conținutul primului ajutor lezaților în focarele calamităților. Primul ajutor este acordat pe cimpul de lupta (in focarul de pierderi sanitare) prin autoajutor, ajutor reciproc, ajutor din partea sanitarilor, instructorilor sanitari, sanitari pușcași, șoferi-sanitari, echipe de brancardieri. Scopul primului ajutor consta in efectuarea celor mai simple masuri medicale pentru salvarea vieţii răniţilor si prevenirea complicaţiilor grave. Timp optimal – primele 20-30min Dotare: mijl.medic de prot individ (trusa med individ, pachet individ antichim, pachet individ de pansam); trusa medicală de campanie; trusa medicală pt trupe (pt toate ijl de transp.); mijl improvizate. Masurile primului ajutor prevăd: – scoaterea lezaţilor de sub dărâmături, din adăposturi şi alte locuri; – stingerea focului de pe îmbrăcăminte; – aplicarea măştii antigaz în terenul contaminat cu substanţe toxice sau 29 radioactive; – hemostaza provizorie prin aplicarea garoului sau pansamentului compresiv; – înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, fixarea limbii, respiraţia artificială a plămânilor); – administrarea substanţelor de calmare a durerii; – aplicarea pansamentului pe plagă sau suprafaţa arsă, în caz de pneumotorax deschis - pansamentul ocluziv; – imobilizarea provizorie a fracturilor; – tratarea sanitară parţială în caz necesar; – masaj cardiac extern; – administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor şi substanţelor antivomitive 3. Normele de comportament personal în caz de cutremur de pământ.

-feriţi-vă de căderea tehcuielii, armaturii, dulapurilor, poliţelor, -fiţi cît mai departe de ferestre, oglinzi, abajure; -plăsaţi-vă lîngă peretelintern, în deschizătura uşilor; -imediat ce vor înceta zguduiturile - părăsiţi clădirea, luați trusa medicală, lanterna, lucrurile necesare şi produsele alimentare, închideți ușa cu cheia; -nu folosiţi ascensorul; -aflîndu-vâ in stradă treceţi la mijlocul ei, pe piaţă, cît mai departe de clădiri şi edificii,stîlpi cu linii de tensiune; - dacă în apartamentele vecine au rămas copii, bătrâni sau bolnavi, deschideți sau forțați ușile şi ajutați-i să coboare în stradă, acordați-le primul ajutor. - în cazul zguduiturilor puternice e bine de așezat pe pământ. - dacă vă aflați în automobil, opriți-l cât mai departe de clădiri, treceri subterane sau poduri, nu ieșiți din automobil până la încetarea cutremurului, acordați ajutor la transportarea sinistraților sau a salvatorilor. - deschideți ușile dulapurilor, odăilor pentru a evita căderea obiectelor grele. - în cazul că sunteți sub ruine, nu pierdeți cumpătul, respirați uniform, pregătiți-va sa îndurați setea şi foamea. Prin

strigăte şi ciocănituri atrageți atenția salvatorilor, deplasați în dreapta şi în stingă un obiect metalic (chei, etc), pentru a fi depistat de locatorul pentru metale. Dacă spațiul este relativ liber, nu aprindeți chibrituri și luminări. Deplasați-vă atent, străduiți-vă să nu provocați surpături. Dacă aveți posibilitatea de a întări tavanul, faceți acest lucru şi așteptați ajutorul. - Dacă ați fost apăsat la pământ, încercați pe burtă a slăbi presiunea asupra coșului pieptului şi abdomenului. Mâinile sau picioarele prinse între ruine frecați-le mai des, aplicați masajul, restabilind circuitul sângelui. Dacă sunteți însetat, luați o pietricică netedă sau colțul unei batistei şi sugeți-l respirând pe nas.