Evolutia Si Caracteristicile Asigurarilor de Viata in Romania [PDF]

Zitiervorschau

LUCRARE DE LICENȚ Ă

EVOLUŢIA ŞI CARACTERISTICILE ASIGURĂRILOR DE VIAŢĂ ÎN ROMÂNIA

ABSTRACT (SUMMARY)..............................................................................4 INTRODUCERE.............................................................................................5 OBIECTIVELE CERCETĂRII Ș TINȚ IIFICE....................................................6 METODOLOGIA CERCETĂRII Ș TINȚ IIFICE.................................................6 CAPITOLUL 1. CADRUL GENERAL CU PRIVIRE LA ASIGURĂRILE DE VIAŢĂ........................................................................................................................7 1.1. Principiile asigurării de viaţă...............................................................................................7 1.2. Asigurările de viaţă v.s. asigurările de persoane.................................................................8 1.3. Momente de referinţă în istoria asigurărilor de viaţă..........................................................9 1.3.1. Apariţia asigurărilor de viaţă.........................................................................................9 1.3.2. Evoluţia asigurărilor de viaţă......................................................................................11 1.4. Riscuri în asigurările de viaţă.............................................................................................12 1.4.1. Decesul neprevăzut al unei persoane..........................................................................13 1.4.2. Riscul de accidente......................................................................................................14 1.4.3. Riscul de boală............................................................................................................15 1.4.4. Invaliditatea – risc în asigurările de viaţă...................................................................16 1.4.5. Riscul de supravieţuire................................................................................................16 1.5. Interesul asigurat în asigurarea de viaţă.............................................................................17 1.6. Nevoia unei asigurări de viaţă............................................................................................19 1.6.1. Structura familei – factor în stabilirea nevoii unei asigurări de viaţă........................19 1.6.2.Categorii de nevoi acoperite prin asigurarea de viaţă..................................................21 1.6.3. Ciclul vieţii financiare a individului...........................................................................23 1.7. Concluzii şi opinii personale..............................................................................................24 CAPITOLUL 2 - MECANISMUL ASIGURĂRII DE VIAŢĂ ...........................25 2.1. Elementele generale ale asigurărilor de viaţă....................................................................25 2.2. Clasificarea asigurărilor de viaţă........................................................................................31 2.2.1. Asigurările de viaţă tradiţionale..................................................................................31 2.2.2. Asigurări de viaţă tip unit – linked.............................................................................34 2.3. Caracteristici ale asigurărilor de viaţă................................................................................35 2.4. Mecanismul asigurărilor de viaţă.......................................................................................35 2.4.1. Elemente de bază.........................................................................................................35 2.4.2. Rezerva matematică – necesitate şi mod de constituire.............................................37 2.4.3. Plata indemnizaţiei de asigurare, valoarea de răscumpărare şi răscumpărări parţiale ................................................................................................................................................38 2.4.3.1. Plata indemnizaţiei de asigurare..........................................................................38 2.4.3.2. Valoarea de răscumpărare şi răscumpărări parţiale.............................................38 2.5. Legislația specifică asigurărilor de viață..........................................................................39 2.5.1. Cadrul legal privind activitatea de asigurare..............................................................39 2.5.2. Aspecte juridice din domeniul fiscal, aplicabile agenţilor de asigurări.....................41 2.6. Aprecieri personale.............................................................................................................42 CAPITOLUL 3. PIAŢA ASIGURĂRILOR DE VIAŢĂ DIN ROMÂNIA CARACTERISTICI ŞI EVOLUŢII.............................................................................. 43 2

3.1. Piața societății de asigurare..............................................................................................43 3.1.1. Noţiuni fundamentale..................................................................................................43 3.1.2. Organizarea, supravegherea și caracteristicile pieței asigurărilor din România.......43 3.1.2.1. Organizarea pieței asigurărilor............................................................................43 3.1.2.2. Supravegherea activității de asigurare................................................................44 3.1.2.3. Caracteristicile pieței asigurărilor de viață........................................................44 3.2. Evoluţia şi caracteristicile pieţei asigurărilor de viaţă din România.................................45 3.2.1. Caracterizarea pieţei asigurărilor de viaţă din România până în anul 1990...............45 3.2.2. Elemente definitorii privind piaţa asigurărilor de viaţă până la apariţia Legii 32/2000 ................................................................................................................................................47 3.2.3. Analiza pieţei asigurărilor de viaţă în perioada actuală..............................................48 3.2.3.1. Evoluţia numărului de asigurători........................................................................48 3.2.3.2. Prime de asigurare................................................................................................49 3.2.3.3. Indemnizaţii plătite...............................................................................................53 3.2.3.4. Rezerve tehnice....................................................................................................55 3.3. Impactul crizei pentru piaţa asigurărilor de viață.............................................................56 3.4. Oferta pe piaţa asigurărilor de viaţă din România.............................................................58 3.4.1. Societăţi de asigurare de viaţă – momente importante...............................................58 3.4.3. Prezentarea produselor de asigurare de viaţă a principalelor companii pe piaţa românească ................................................................................................................................................61 3.4.4. Evoluţia societăţilor de asigurare de viaţă în perioada 2001 – 2008..........................67 3.5. Unele aspecte privind asigurările de viaţă pe plan mondial .............................................69 3.5.1. Elemente definitorii ale asigurărilor de viaţă în Europa și continentul american......69 3.5.2. Asigurările de viaţă în alte zone ale globului................................................................71 REZULTATELE CERCETĂRII Ș TIINȚ IFICE................................................72 BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 74

3

Abstract (Summary) Life insurance is a very important type of insurance on the insurance market, but also an insurance product that should be present in the life of any person, regardless of age, regardless of ethnicity, religion, etc.. This product offered by insurance companies is in various forms, which may be accessible, both in terms of the amount due for such a policy and in terms of composition, is the benefits offered. Since this type of insurance should not deprive any persons life, as contract between two parties, but also to find all possible information which refer to this area, I have decided to prepare a paper, which refers to the segment life insurance. This paper presents all the information necessary for individuals to complete a life insurance policy as well as an evolution of the main indicators of life insurance from 2000 until now, these indicators being gross written premiums for life insurance and losses suffered by insurance companies from the Romanian market. The paper is divided into four chapters, covering both theoretical and practical aspects in this area. Thus, the first chapter begins with a brief introduction about life insurance, short history on this area as well as risks covered if such insurance are concluded. In this chapter I present information, which refer to life insurance, which if known by people who want the conclusion of such a contract should be sufficient. In the second chapter I present all the theoretical aspects, which refer to life insurance, representing the life insurance elements, life insurance types and their characteristics – also an important aspect in this area – that should be well defined in the minds of every person who wishes to conclude such an insurance product but who is also present in the insurance market as an insurance agent. 4

Chapter three covers the life insurance market in Romania, characteristics, organization of these market as well as the evolution of the key figures encountered in the field of life insurance, from 2000 until now. In this chapter I have touched also the subject about the worldwide development of life insurance in 2009, a year really affected by the economic crisis and at the end of the chapter I have talked about the impact of economic crisis in this area and how this phenomenon has affected the life insurance and the insurance companies both most active globally as well as in Romania, which offer a variety of insurance products for everyone. Last chapter presents the global market life insurance. All these approaches have taught me that such an life assurance should be essential for each person. Survey findings are presented in the last few pages of the paperwork. INTRODUCERE Cu toţii ştim că nimeni nu este sigur de ziua de mâine, o mulţime de întâmplări pot distruge viața cuiva, o boală sau un accident pot aduce decesul acestuia. Împotriva acestor evenimente nedorite oamenii trebuie să întreprindă măsuri pentru evitarea acestora. În prezent nimic nu se imaginează fără asigurări, orice casă care se construieşte se asigură, orice maşină care se cumpără, orice credit care se obţine şi din ce în ce mai multe persoane consideră necesară încheierea unei poliţe de asigurare. Creşterea şi diversificarea activităţii economice, şi implicit, a schimburilor internaţionale de valori au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieţe active şi concurente de asigurări şi reasigurări. Societăţile de asigurare, nelipsite astăzi din peisajul oricărei economii naţionale, preluând asupra lor riscuri care ameninţă persoanele, oferă în schimbul unei prime, o siguranţă mai mare asupra

vieţii

individului.

Scopul lucrării este de a prezenta importanţa şi evoluţia pe care asigurările de viaţă au avut-o în ultimul deceniu. Datorită amplei sfere de cuprindere şi a diversităţii formelor de asigurare de viață, inventivităţii permanente a asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de a oferi protecţii noi, pentru riscuri din ce în ce mai deosebite care depăşesc, uneori, definiţia clasică a asigurabilităţii, studierea acestui domeniu nu are limite şi obligă involuntar la un interes în creştere. Lucrarea este structurată în 3 capitole în care am încercat să prezint elementele esenţiale şi fundamentele teoretice ale asigurărilor de viață, precum şi contextul istoric şi prezent în care se desfăşoara activitatea de asigurare. Primul 5

capitol cuprinde un istoric al asigurărilor de viață, evoluţia acestora de la forme incipiente şi până la ce sunt acestea în prezent, produse complexe care oferă atât protecţie cât şi programe de investiţii. În al doilea capitol am prezentat elementele asigurărilor de viață, mecanismul de funcționare al acestor asigurări, precum și legislația în asigurările de viață. Ultimul capitol prezintă evoluţia şi volumul pieţei asigurărilor de viață din anul 2001 și până în prezent, a principalelor companii care activează pe această piaţă, evoluția asigurărilor de viață pe plan mondial, dar și impactul crizei economice asupra asigurărilor de viață. Lucrarea se încheie cu rezultatetele obţinute în urma studiului efectuat asupra caracterisiticilor şi evoluţiei pieţei asigurărilor de viaţă. Obiectivele cercetării ș tinț iifice Obiectivele mele cu privire la acest domeniu au fost numeroase, însă printre cele mai importante a fost să cercetez atât practic, cât și teoretic acest vast domeniu, pentru a putea avea cunsoștințe cu privire la cuprinsul unei asigurări de viață, adică caracteristicile unui astfel de produs, funcții, mecanismul lor, în esență tot ce este legat de această temă. Obiectivul general al studiului a fost caracterizarea pieţei asigurărilor de viaţă din lume, dar mai ales a României. Ca obiective specifice amintesc:  descrierea situaţiei asigurărilor de viaţă din ţara noastră până în 1990;  prezentarea elementelor definiitorii a pieţei asigurărilor de viaţă în perioada 1990-2000;  evoluţia pieţei asigurărilor de viaţă din anul 2001 şi până în prezent;  impactul crizei economice în sectorul asigurărilor de viaţă. Metodologia cercetării ș tinț iifice 

Colectarea datelor

Colectarea datelor s-a făcut din surse secundare, adică datele au fost colectate din reviste de specialitate (Revista Finanţe-Bănci-Asigurări), Rapoarte Anuale ale CSA, site-uri specifice domeniului asigurărilor, dar mai ales asigurărilor de viaţă. Studiul a cuprins toate companiile de asigurări prezente pe piaţa de asigurări de viaţă din România în perioada analizată (2001-2010). Pentru perioada 2001-2008

6

am colectat informaţii din rapoartele anuale ale CSA, iar pentru perioada 2009-2010 am apelat la site-uri de specialitate cu articole şi am utilizat rezultatele neauditate. 

Analiza datelor

Analiza datelor prin metode statistice si ilustrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice a permis evidenţierea evoluţiei principalilor indicatori ai pieţei asigurărilor: volumul primelor brute subscrise, indemnizaţiile plătite, capitalul social etc. Pentru prezentarea evoluţiei reale a indicatorilor analiza efectuată am luat în considerare şi rata inflaţiei.

Capitolul 1. Cadrul general cu privire la asigurările de viaţă 1.1. Principiile asigurării de viaţă O definiţie de dicționar spune că asigurarea de viaț ă reprezintă: "o garantare, punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesați pentru ocrotirea persoanei fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingeri unei anumite limite de vârstă "1. Esenţial este faptul că asigurarea are un caracter de compensare financiară. Aceasta se transpune în garantarea unei protecţii împotriva unor evenimente sigure, dar incerte ca dată de producere (asigurările de viaţă) De exemplu, dacă riscul în cauză este al unei anumite persoane, pierderea suferită într-o astfel de situaţie va fi desigur imposibil de evaluat, sentimental vorbind, pentru familie. Totuşi pierderea financiară poate fi redusă sau chiar eliminată prin aderarea la un produs de asigurare de viaţă. Asigurarea de viaţă poate fi definită din două perspective: cea a societăţii de asigurări şi cea a persoanei asigurate. Din punct de vedere al societăţii de asigurare, asigurarea de viaţă poate fi definită ca o modalitate de transfer a riscului financiar asociat pierderii vieţii sau sănătăţii unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntaţi şi ei la rândul lor cu expunerea la acelaşi risc. De remarcat este că această definiţie comportă două elemente de bază şi anume faptul că transferul se face de la individ spre grup, şi Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finanțe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2001, p. 97 1

7

faptul că fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului de despăgubiri printr-o cotă-parte, numită primă de asigurare. Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea de viaţă poate fi definită ca o înţelegere (contractul de asigurare) în care una din părţi, asiguratul, plăteşte o anumită sumă de bani (prima de asigurare), iar cea de-a doua parte, Asigurătorul, este de acord să plătească o anumită sumă de bani în cazul producerii evenimentului asigurat. O distincţie clară trebuie făcută între jocurile piramidale şi asigurările de viaţă. Jocurile piramidale au la bază un mecanism asemănător unui pariu, ele promiţând, obţinerea unei sume de bani mai mare decât cea depusă iniţial. 0 societate de asigurări funcţionează după un principiu total diferit, ce nu are nimic comun cu spiritul jocurilor de noroc sau al pariurilor. Un pariu creează un risc acolo unde el nu există de fapt, pe când o societate de asigurare transferă un risc deja existent de la individ spre un grup, iar prin alăturarea mai multor indivizi expuşi aceluiaşi risc reuşeşte diminuarea lor. 1.2. Asigurările de viaţă v.s. asigurările de persoane Asigurările de viaţă sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume şi acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizaţii băneşti pentru producerea unor riscuri ce afectează viaţa persoanei, sănătatea sau integritatea fizică2. În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază, adică a produsului de bază, asigurările de persoane pot fi împărţite în două categorii3: - asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces - asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei. La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primeşte o indemnizaţie de asigurare corespunzătoare unei sume stabilite iniţial, denumită sumă asigurată, conform contractului de asigurare. Asiguratul, în schimb trebuie să plătească prima de asigurare. La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiţionale care extind acoperirea acordată prin produsul principal, pentru care se plăteşte o primă suplimentară de asigurare4. Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practice internaționale, Editura All Beck, București, 2000, p. 435 3 Negru, T., Asigurări și reasigurări – Sinteze și aplicații - , Editura Fundației România de Mâine, București, 2003, p. 16 -17 4 Ciurel, V., op. cit., p. 435 2

8

Totodată, asiguratul poate încheia mai multe contracte de asigurare, vizând același risc și pentru sume diferite, la mai muți asigurători, fără nici o restricție, urmând ca la producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării să încaseze drepturile cuvenite de la toți asigurătorii5. Asigurările de persoane sunt o dovadă de prudenţă. Asigurările de viaţă şi sănătate au fost permanent recunoscute ca elemente esenţiale şi necesare în aşa numitul "program financiar“al individului sau al familiei.

1.3. Momente de referinţă în istoria asigurărilor de viaţă 1.3.1. Apariţia asigurărilor de viaţă Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătaţii şi bunurilor în forme diverse, care au evoluat până la cele care se practică în prezent. Cele mai vechi forme ale asigurării de viaţă sunt indemnizaţiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurarea de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate în zona Mării Mediterane. Prin asigurările de înmormântare, asigurătorul suporta toate cheltuielile de înmormântare şi incinerare. Ele erau încheiate sub forma asigurărilor mutuale6. Acestea sunt asigurări încheiate în cadrul unui grup de persoane, în baza unui sistem care prevede ca, la înmormântarea unei persoane din grup, toţi ceilalţi membrii să adune bani pentru achitarea cheltuielilor de înmormântare. Este de fapt forma de achitare ulterioară a primei de asigurare7. În antichitate, a existat obiceiul ca aristocraţii să încheie cu supuşii lor contracte de rentă viageră pentru a obţine venituri pentru tot restul vieţii. Cele mai vechi date privind aceste contracte provin din Milet şi datează din anii 200 î.Ch. Acest tip de contracte au existat şi în Evul Mediu, fiind încheiate în majoritate de administraţiile orăşeneşti. Ele prevedeau aceeaşi sumă anuală indiferent de vârsta asiguratului. De aceea, de multe ori, pentru încheierea unei asemenea asigurări, oamenii declarau copiii în locul adulţilor, pentru a beneficia de rente pe o perioadă mai mare. Negru, T., Asigurări.Teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, p. 70 6 Asigurările mutuale sunt acele asigurări în cadrul unui grup de persoane, în baza unui sistem care prevede ca, la moartea unei persoane din grup, toți ceilalți membri să adune bani pentru achitarea chletuielilor de înmormântare. De fapt, este forma de achitare ulterioară a primei de asigurare. Asigurarea de înmormântare a fost multe secole singura formă de asigurare de viață cu indemnizație din deces. 7 Ciurel, V., op. cit., pag. 436 5

9

În Evul Mediu, asociaţiile de sprijin reciproc care reuneau meşteşugarii şi lucrătorii din acelaşi domeniu, cunoscute sub denumirea de ghilde, constituiau fonduri speciale de indemnizaţie pentru urmaşii membrilor lor. Pentru aceste fonduri, fiecare membru plătea o cotizaţie anuală. Cotizaţia pentru cei mai vârstnici era stabilită de regulă o sumă mai mare decât pentru tineri. Acest lucru punea deci în evidenţă diferenţele în riscul de deces pentru persoanele de vârste diferite. O formă specială de asigurare a contractelor de rentă viageră a fost tontina. Ea reprezenta un fond în care un număr de persoane vărsau anual anumite sume de bani8. Profitul anual provenit din banii depuşi anterior era împărţit între participanţi. Dacă unul dintre participanţi murea, urmaşii săi pierdeau banii depuşi de acesta în timpul vieţii, profitul revenind celorlalţi participanţi. Ultimul supravieţuitor devenea beneficiarul întregii sume depuse de-a lungul timpulul. Când şi acesta murea, banii erau preluaţi de organizator, adesea un organ al conducerii locale. Tontina a evaluat ulterior spre ideea de case de economii. Cea mai simplă formă a contractelor pentru economisire prevedea ca participanţii în viaţă să primească la sfârşitul contractului suma economisită. În Anglia, în secolele XVI – XVII, se practicau mai evoluate şi mai diversificate forme ale asigurării de viaţă, principalele fiind următoarele9: 

Asigurările pe termen scurt, pe o perioadă determinată, numai

pentru acoperirea riscului de deces, legate în principal de transportul pe mare. Aceste asigurări erau folosite de comercianţi şi de cei care voiajau pe mare. Ele mai erau folosite şi ca o garanţie pentru împrumuturi, astfel încât, dacă asiguratul deceda, creditul putea fi rambursat de către asigurător. 

Asociaţiile mutuale de asigurare, care erau cluburi de

autoasigurare, unde toţi membrii acestora participau cu o anumită contribuţie bănească la crearea unui fond din care se plăteau anumite sume de bani familiilor membrilor decedaţi10. Nivelul acestor sume se stabilesc în funcţie de numărul membrilor asociaţiei şi de numărul de decese. 

Anuităţile, care au reprezentat o altă formă de asigurare de pensie

prin care se oferea asiguraţilor un venit pe o anumită perioadă de timp. Ele au fost de mare ajutor, în special pentru văduve după moartea soţilor. Până în secolul al XIXlea, asigurările de înmormântare şi cele de rentă viageră au fost cele mai practicate forme de asigurare. 8

Ciurel, V., op. cit., p. 436 Idem, p. 437 10 Din acest fond se deduceau, evident, cheltuielile administrative de funcționare a asociațiilor. 9

10

1.3.2. Evoluţia asigurărilor de viaţă Un element esenţial în evoluţia asigurării de viaţă l-a reprezentat dezvoltarea statisticii. Preţul cerut pentru contractul de asigurare era calculat în funcţie de probabilitatea de deces a asiguratului. Îmbunătăţirile calitative în evoluţia asigurărilor au fost puternic marcate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea de abordarea ştiinţifică a problemei asigurărilor. Apariţia preocupărilor pentru colectarea şi centralizarea informaţiilor demografice, tot mai precise, s-a permanentizat, ceea ce a permis întocmirea tabelelor de mortalitate, pe baza cărora prin cuantificarea riscului de deces a fost posibilă calcularea primelor de asigurare11. Prima încercare de compilare a unor date demografice pentru elaborarea unor tabele de mortalitate12 a fost făcută în anul 1693 de către astronomul Edmund Halley13, iar un tabel complet a fost construit în anul 1775 de James Dodson, profesor de matematică la şcoala ce aparţinea de Christ's Hospital. Scopul celor doi oameni de ştiinţă a fost de a demonstra că preţul asigurării de viaţă poate fi calculat în funcţie de vârsta persoanelor a căror viaţă se asigură, mai exact că se poate plăti aceeaşi primă de asigurare pe toată durata contractului de asigurare de viaţă, în funcţie de vârsta asiguratului la momentul intrării în risc. Atunci s-a introdus şi conceptul de ”primă nivelată”14. Un al doilea element important pentru dezvoltarea asigurărilor a fost şi dezvoltarea economică, utilizarea la scară tot mai mare a banilor, care ofereau posibilitatea convertirii bunurilor şi serviciilor în instrumente uşor de cumpărat şi vândut. Deoarece acum oamenii îşi asigurau existenţa din salariu şi nu din bunurile pe care le produceau, s-a pus problema asigurării unui venit văduvei şi copiilor, dacă cel care întreţinea familia deceda. Asigurarea de viaţă a devenit astfel un mijloc de economisire pentru un viitor incert. Un al treilea factor semnificativ în dezvoltarea asigurărilor de viaţă l-a constituit extinderea tranzacţiilor comerciale şi necesitatea diminuării riscurilor inerente în derularea acestor tranzacţii. Produsele de asigurări de viaţă au suferit numeroase transformări considerabile în ultimii ani, în special o dată cu apariţia poliţelor de asigurare de viaţă care oferă nu numai protecţie împotriva riscului de deces, ci şi posibilităţii de investire15. 11

Ciurel, V., op. cit., p. 437 Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecţia Naţională, Bucureşti, 1995, p.17 13 Cel după care s-a numit cometa Halley. 14 în engl. ”level premium” 15 Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Editura Economică, Bucureşti, Volumul I, 2004, p. 158 12

11

1.4. Riscuri în asigurările de viaţă Premergător operaţiei de preluare sub protecţie a unei anumite persoane, companiile de asigurări recurg la o evaluare a fiecărui individ în parte pentru a stabili gradul de risc pe care potenţialul asigurat îl are16, adică se procedează la selecţia riscurilor. În practica asigurărilor, selecţia riscurilor este urmată de clasificarea riscurilor, operaţiune care presupune încadrarea fiecărui potenţial asigurat într-o anumită categorie, alături de alte persoane care prezintă exact acelaşi grad de risc din punct de vedere a companiei. Încadrarea pe grupe de risc este utilă în procesul de stabilire a primelor de asigurare a căror valoare va creşte odată cu clasa de risc: persoanele mai puţin riscante urmează să plătească, pentru un anumit nivel de protecţie financiară, o primă de asigurare standard mai mică decât cea plătită de persoanele mai riscante. Tabelul 1.1. Tipuri de riscuri care pot afecta o persoană Modalităţi de Riscuri

Consecinţe

acoperire a pierderilor financiare

- Pierderea venitului generat de persoan în cauză; Decesul

Invaliditatea

necesitatea acoperirii cheltuielilor implicate de acest

- Consumarea din

eveniment; - Pierderea (temporară sau permanentă) a venitului;

rezervele constituite

creşterea cheltuielilor pentru că este vorba de un consumator mai special (probabil necesită spitalizare, intervenţii chirurgicale, tratamente); - Reducerea venitului generată de incapacitatea de a

Accidentul sau

mai munci o anumită perioadă; efectuarea de

boala

cheltuieli cu spitalizarea, intervenţiile chirurgicale, tratamentele;

anterior în acest scop sau în alte scopuri (depozite bancare, acţiuni, titluri la fondurile de investiţii, etc.) - Lichidarea unor elemente din patrimoniu (diverse bunuri – automobile, opere de

Supravieţuirea peste o anumită vârstă

- Reducerea drastică a venitului în momentul încetării

artă, bijuterii, imobile,

activităţii profesionale sursă de venit devine pensia

etc.);

de stat (insuficientă în raport cu nevoile unei

- Apelarea la

persoane în acest stadiu de viaţă);

împrumuturi; - Asigurarea de persoane;

Sursa: Băiescu, A.T. op. cit., p.93

În tabelul 1.1. Tipuri de riscuri care pot afecta o persoană sunt cuprinse riscurile sau evenimentele care se pot produce în viața unei persoane fizice, precum 16

În limba engleză operaţiunea de evaluare a fiecărul potenţial client poartă denumirea de underwriting.

12

și consecințele în cazul producerii lor. Aceste riscuri sunt: îmbolnăvirea, accidentul, invaliditatea, decesul sau supraviețuirea acestuia.

1.4.1. Decesul neprevăzut al unei persoane Decesul prematur al unei persoane, care este angajată în muncă și câştigă un venit, constitutie pentru persoana respectivă şi familia sa, un risc devastator, care trebuie să ocupe un loc prioritar în cadrul unui plan financiar. Dacă un membru al familiei decedează, membrii supravieţuitori ar putea fi expuşi unei mari nesiguranţe financiare17. Decesul neprevăzut duce la nevoia de asigurare de viaţă în funcţie de structura familiei. Termenul de deces neprevăzut poate fi definit ca fiind decesul unei persoane care este angajată în muncă şi are obligaţii financiare mari, pe care trebuie să le aducă la îndeplinire, cum ar fi: susţinerea financiară a unor persoane din întreţinerea sa, educaţia copiillor, o ipotecă sau restituirea unor împrumuturi. Dacă venitul obţinut din alte surse are un nivel scăzut şi bunurile deţinute de familie au valoare mică, familia se va confrunta cu mari dificultăţi financiare. Dintr-o moarte neprevăzută rezultă minim patru tipuri de costuri18:  În primul rând anumite pierderi de ordin emoţional, care nu pot fi, evaluate în bani, ale soţului supravieţuitor şi ale copiilor care şi-au pierdut un sprijin moral;  Venitul câştigat de persoana decedată este definitiv pierdut şi, o dată cu acesta, şi partea din acest venit care revenea în condiţii normale familiei;  Cheltuielile suplimentare legate de funeralii, cheltuieli medicale neasigurate, cheltuieli legate de succesiunea averii, cheltuieli pentru îngrijirea copilului şi impozite pentru averi de dimensiuni mai mari;  Datorită insuficienţei venitului obţinut din alte surse, unele familii sunt confruntate

17 18

Constantinescu, D., A., op. cit., p. 159 Idem, p. 160

13

cu reducerea standardului de viaţă, cu renunţarea la unele proprietăţi pentru contrabalansarea veniturilor sau din cauza incapacităţii susţinerii financiare. 1.4.2. Riscul de accidente Accidentul este evenimentul subit, generat din afară şi fără voinţa persoanei19. Asigurările de accidente au drept scop protecţia persoanelor fizice de consecinţele nefaste ale unor evenimente neprăvăzute care le afectează viaţa, integritatea corporală sau capacitatatea de muncă. În practica asigurărilor, consecinţele obiective ale accidentului corporal sunt, după caz, decesul, invaliditatatea parţială sau totală din accident sau în plan patrimonial, cheltuielile impuse cu refacerea stării de sănătate a persoanei, prin tratamente, medicaţie şi proceduri medicale. Multe societăţi de asigurare preiau protecţia de risc pentru invaliditatea totală sau parţială din accident, dar în cazul în care are caracter permanent. Se apreciază că invaliditatea temporară, de regulă, se încadrează în sfera asigurărilor sociale. În principiu, riscul de accident preluat în asigurare poate fi generat de următoarele evenimente externe, survenite brusc, independet de voinţa asiguratului şi care cauzează invaliditatatea permanentă sau decesul acestuia: explozia, prăbuşirea de teren, lovirea, alunecarea, tăierea, înţeparea, căderea, atacul din partea unei alte persoane sau a unui animal, trăznetul, acţiunea curentului electric, arsura, degerarea, intoxicaţia subită, asfixierea din cauze subite, circulaţia mijloacelor de transport şi accidentele produse de mijloacele de transport, folosirea şi funcţionarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, sculelor şi armelor, etc20. Societăţile de asigurare nu preiau protecţia de risc pentru consecinţele accidentelor cauzate de21: a) Nebunia sau beţia asiguratului, consumul de droguri, băuturi alcoolice, infarct, apoplexie, epilepsie şi crize convulsive, a celor cauzate de cataclisme sau de acţiuni militare în timp de război, consecinţele unor tratamente sau intervenţii pe care le face asigutul ori se supune efectuării lor; b) Participarea asiguratului la diverse competiţii sportive şi practicarea anumitor discipline sportive, folosirea aparatelor de zbor fără motor, ambarcaţiuni cu motor, avioane ultra-uşoare şi aparate spaţiale, efectuarea săriturilor cu paraşuta, Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu – Mureș, 1997, p. 356 20 Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit., p.357 21 Ibidem 19

14

îndeplinirea unor atribuţiuni în echipajul unui aparat de zbor;infecţie, otrăviri, cu excepţia celor care sunt urmarea accidentului sau se impun ca urmare a acestuia; c) Vătămări ale sănătăţii prin efecte ale energiei nucleare, iradieri; d) Participarea activă la curse de automobilism; e) Compartamentul intenţionat al asiguratului, conducera autovehiculului fără permis de conducere ori sub influenţa băuturilor alcoolice; f) Actul sinuciderii. Asigurarea de viaţă pentru riscul de accidente se încheie pentru perioade valabile de timp de 3, 5, 10 şi chiar 20 de ani, fiind în principiu asigurări multianuale. 1.4.3. Riscul de boală Asigurarea de boală este practicată în multe ţări ale lumii alături de celelalte asigurări de viaţă. O asemena asigurare se întemeiază pe un risc de natură patrimonială – necesitatea probabilă a unor tratamente medicale costisitoare şi de durată în caz de boală. Boala reprezintă „orice alternare a sănătăţii constatată de către o autoritate medicală”22, putând fi cauzată de epidemii, accidente sau alţi factori. Asigurarea pentru acest risc preia protecţia unei categorii de riscuri complexe, insuficient cunoscute, dar care se transpun într-un risc patrimonial. Prin urmare asigurarea de boală acoperă cheltuielile de boală cum sunt: cheltuielile de spitalizare, pentru intervenţii chirurgicale, de tratamente, alte cheltuieli medicale şi, complementar, incapacitatea temporară de muncă. Asigurarea de boală are caracter facultativ, presupune întocmirea în prealabil a declaraţiei de asigurare în baza căreia se perfectează contratul sau poliţa de asigurare. Suma asigurată se stabileşte prin convenţia părţilor, asigurarea de boală nefiind supusă principiului indemnitar decât parţial, adică în raport cu mărimea cheltuielilor medicale şi chirurgicale suportate efectiv de asiguraţi. Prima de asigurare se stabileşte în funcţie de cota de primă tarifară, variabilă de la o societate de asigurări la alta şi de suma asigurată. La producerea cazului asigurat – îmbolnăvirea asiguratului – asiguratul poate înştiinţa societatea de asigurări cu privire la îmbolnăvirea sa, deci în legătură cu sinistrul. Din înştiinţare trebuie să rezulte elementele probatorii: natura bolii, împrejurările îmbolnăvirii, momentul apariţiei, modul de manifestare, numele medicului care a constatat îmbolnăvirea, adresa, unitatea medicală, tratamentul 22

Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit, p. 374

15

prescris şi urmat. După perioada de tratament sau de spitalizare asiguratul trebuie să prezinte documentele care atestă cheltuielile ocazionate de boală23.

1.4.4. Invaliditatea – risc în asigurările de viaţă Invaliditatea cuprinsă în asigurarea de viaţă reprezintă prejudicierea corporală permanentă ca urmare a unui accident, caracterizat prin modificări morfofunţionale – reducerea potenţialului fizic, psihosenzorial sau intelectual – ivite în decurs de un an de la data

accidentului

şi

nesusceptibile

de

ameliorări. Starea de invaliditate trecătoare nu se ia în considerare la stabilirea invalidităţii permanente. Gradul de invaliditate se stabileşte în procente de la 0 la 100, corespunzător gradului în procente al prejudicierii corporale, în baza baremului medical. Procentul 0 corespunde lipsei prejudicierii corporale sau existenţei unor sechele care constituie invalidităţii în sensul condiţiilor de asigurare, iar procentul 100 corespunde invalidităţii totale. Examinarea medicală şi stabilirea gradului de invaliditate, respectiv al prejudicierii corporale, se vor putea face de medicii numiţi de directorii direcţiilor sanitare judeţene sau a municipiului Bucureşti, dintre medicii care îşi desfăşoară activitatea de bază în dispensare, policlinici sau spitale din localităţile respective24. În situaţii speciale, sau când societatea de asigurări va considera necesar, asiguraţii vor fi examinaţi de comisii formate din cadre medicale de înaltă specialitate desemnate de organele de resort din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice. Dacă, în urma unui accident, asiguratul a suferit mai multe vătămări care, potrivit baremului medical, ar însemna mai mult de 100% prejudiciere corporală, gradul definitiv de invaliditate este de 100%25. 1.4.5. Riscul de supravieţuire Riscul de supravieţuire este preluat de societatea de asigurări, la încheierea unui contract cu o persoană fizică, pe o perioadă care este la opţiunea asiguratului, 23

Idem, p. 375 Badea, D., G., Ionescu, L., Asigurările de persoane şi reflectarea lor în contabilitate, Editura Economică, București, 2001, p. 45 25 Idem, p. 47 24

16

pentru care societatea se angajează să plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia ca asiguratul să fie în viaţă26. În perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă de bani la dispoziţia societăţii de asigurări, sumă care devine exigibilă la expirarea contractului de asigurare. Suma economisită urmează să fie folosită de asigurat, în momentul încasării, pentru diferite scopuri, cum ar fi: să-şi achiziţioneze o locuinţă, un automobil sau alte bunuri de valoare mare sau folosinţă îndelungată, să efectueze o călătorie de agrement, de studii, de afaceri, de tratament medical, balnear, etc. Dacă asiguratul decedează anterior expirării termenului de valabilitate a contractului, societatea de asigurări se consideră eliberată de angajamentul luat prin contract şi, ca urmare, nu are nici o obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului. Deci, suma acumulată de societatea de asigurări pe parcursul contractului rămâne de drept acesteia, după decesul prematur al asiguratului. 1.5. Interesul asigurat în asigurarea de viaţă Esenţial în încheierea unui contract de asigurare este ca persoanele care îl încheie să aibă un interes asigurabil. Ea este o condiţie impusă contractelor de asigurare şi decurge din principiul despăgubirii27. Pentru ca asigurarea să fie valabilă este necesar ca relaţiile existente între Contractant şi Asigurat să fie astfel încât primul să beneficieze de existenţa celui de-al doilea sau să aibă o anumită răspundere pentru viaţă . Societatea de asigurări are o puternică motivaţie financiară dublată de o datorie legală de a descoperi existenţa interesului asigurabil, ea putând refuza plata sumei asigurate în lipsa acestuia. De asemenea se poate refuza plata sumei asigurate în cazul în care beneficiarul a săvârşit delicte pedepsite de lege, cum ar fi încercarea de omor a Asiguratului. Analiza existenţei interesului asigurabil se poate face în funcţie de cazul în care Contractantul asigurării este aceeaşi persoană cu Asiguratul sau nu. Se consideră că orice individ posedă un interes asigurabil nelimitat în ceea ce priveşte propria lui viaţă având dreptul de a-şi alege Beneficiarul pe care-l doreşte. Există totuşi cazuri în care Contractantul asigurării

şi Asiguratul sunt

persoane diferite, aprecierea existenţei interesului asigurabil fiind mai greu de 26

27

Bistriceanu, D., Gh., op. cit., p. 223 Constantinescu, D., A., op. cit., p.108

17

demonstrat. Potrivit unei reguli general valabile, Contractantul asigurării trebuie să deţină un interes asigurabil pentru viaţa asiguratului. Pentru încheierea unui contract de asigurare valid este necesar şi asentimentul Asiguratului. Se consideră că existenţa unei relaţii de famifie cum este legătura dintre soţ şi soţie este un argument suficient pentru a demonstra existenţa unui interes asigurabil. Cât priveşte legătura dintre părinte – copil, aceasta este susceptibilă unor restricţii. Astfel, situaţia în care un tată încheie o asigurare mixtă de viaţă, el fiind în acelaşi timp Contractant al asigurării şi Beneficiar, în timp ce fiica sa minoră figurează ca Asigurat, este un exemplu în care existenţa interesului asigurabil este discutabilă. Aparent situaţia de mai sus pare acceptabilă, între Contractant şi Asigurat existând o legătură de sânge. Totuşi ea contravine interesului asigurabil, constituind un bun exemplu de acoperire a unui risc speculativ. Tatăl profită de faptul că ratele de primă aferente vârstei fiicei sale sunt rate mici, având în vedere doar un interes financiar. Trebuie subliniat faptul că într-o astfel de situaţie, în cazul survenirii decesului său, el fiind şi Beneficiar, fiica sa nu va primi nici o despăgubire. 0 situaţie mai firească ar fi ca la rubrica beneficiar- să figureze fiica sa, sau, eventual, soţia sa. În cazul de mai sus este foarte greu de evaluat riscul aferent fiicei sale, deocamdată minoră, fără mijloace de existenţă. În câţiva ani pot interveni schimbări majore în special în ceea ce priveşte profesiunea sa ori în ceea ce priveşte sporturile practicate. Dacă fiica sa are un părinte în întreţinere, situaţia se schimbă fiica având o obligaţie morală şi financiară faţă de tatăl său.

În cazul în care ea ar deceda

părintele ar fi lipsit de mijloace de subsistenţă suferind astfel cu adevărat o mare pierdere. Chiar dacă se are în vedere protecţia părintelui, firesc ar fi ca fiica acestuia să fie în acelaşi timp Contractant al asigurării şi Asigurat, iar drept Beneficiar ar trebui să fie tatăl. De obicei, achiziţionarea unei poliţe de asigurare este un demers individual,făcut din interes personal.Asigurările de viaţă pot servi însă la fel de eficient şi în afaceri. Alte exemple utile pot fi considerate următoarele: - Asigurarea angajaţilor – cheie a unei societăţi. Scopul unei astfel de asigurări are în vedere protecţia împotriva riscului de pierdere financiară a societăţii în cauză, în situaţia în care un angajat important ar deveni invalid sau ar deceda. 18

Pierderea directorului de vânzări a unei importante firme ar putea afecta în mod serios continuarea afacerilor, fiind dificil de înlocuit capacitatea de organizare şi abilităţile acestuia. - Asigurarea întreprinzătorilor particulari. Să presupunem că o familie deţine un restaurant cu mare priză la public. Decesul sau invaliditatea unuia dintre soţi ar afecta imaginea restaurantului. Într-o astfel de situaţie pierderea financiară ar putea conduce chiar la lichidarea afacerii. - Asigurarea în vederea protejării unui credit acordat. În cazul în care Asiguratul a contractat un credit, el poate prezenta drept garanţie financiară o poliţă de asigurare de viaţă. Dacă debitorul nu poate achita valoarea împrumutului, creditorul poate rezilia poliţa, intrând în posesia valorii de răscumpărare. Procedura uzuală este ca împrumutul să fie achitat la data de maturitate a contractului de asigurare, suma asigurată revenindu-i debitorului28. 1.6. Nevoia unei asigurări de viaţă 1.6.1. Structura familei – factor în stabilirea nevoii unei asigurări de viaţă Asigurarea de viaţă este justificată din punct de vedere economic dacă unul dintre membrii unei familii câştigă un venit, iar ceilalţi sunt dependenţi total sau parţial de acel venit. Impactul financiar pe care decesul unei persoane îl are asupra familiei nu este uniform, ci diferit foarte mult în funcţie de structura familiei29: •

Celibatarii Numărul persoanelor necăsătorite a crescut de-a lungul timpului. Mulţi tineri

amână momentul căsătoriei după vârsta de 30-35 ani, unii adulţi sunt singuri, datorită divorţului sau datorită decesului soţului (soţiei). Dacă o persoană singură decedează nelăsând în urmă persoane aflate în întreţinerea sa sau obligaţii financiare restante, atunci acest deces nu creează probleme financiare pentru alţii. Deci, o astfel de persoană are nevoie doar de o sumă modestă de asigurare de viaţă care să acopere cheltuielile de înmormântare şi cheltuieli medicale. Totuşi, celibatarii trebuie să ţină seama de faptul că nevoile lor de asigurare s-ar putea modifica pe viitor, o dată cu modificarea situaţiei familiale, şi că ar putea fi indicat să cumpere o asigurare de viaţă cât mai curând. Primele vor fi mai mici, iar

28 29

Constantinescu, D.A., op. cit., p. 109 Idem, p.160

19

asigurarea mai uşor de contractat acum decât mai târziu, când necesităţile de asigurare vor fi mari. •

Familii cu un singur părinte - numărul familiilor cu un singur părinte şi cu

copii în vârstă de până la 18 ani este destul de mare. Această categorie de familii s-a extins datorită numărului mare de copii născuţi în afara căsătoriei, divorţurilor şi separărilor tot mai dese, şi decesului unuia dintre părinţi. În majoritatea cazurilor, familiile cu un singur părinte sunt conduse de feme. Decesul prematur al singurului părinte poate duce la mari probleme de ordin financiar pentru copii, cu toate că aceştia primesc un ajutor de la asigurările sociale. Deci, necesitatea unei asigurări de viaţă este mare. Cu toate acestea, multe astfel de familii au venituri mici, iar posibilităţile lor de a recurge la asigurările de viaţă sunt limitate. •

Familii cu două surse de venit În multe familii, ambii soţi muncesc. Proporţia femeilor în cadrul forţei de

muncă a crescut, în ceea ce priveşte femeile căsătorite având copii. În familiile cu copii, în care există două surse de venit, moartea neprevăzută a unuia dintre soţi este de natura a cauzei de insecuritate financiară pentru ceilalţi membri ai familiei, datorită faptului că, în condiţii normale, ambele venituri erau folosite pentru menţinerea unui anumit standard de viaţă al familiei30. Asigurarea de viaţă poate înlocui pierderea de venit, astfel că familia şi-ar putea menţine stilul de viaţă anterior. În cazul unei familii fără copii, în care ambii soţi muncesc, decesul prematur al unuia dintre soţi nu este de natura a crea probleme financiare serioase soţului supravietuitor, deoarece acesta este deja angajat în muncă şi nu are de suportat nici un fel de cheltuieli cu îngrijirea şi educaţia copilului. Ca urmare, pentru aceste familii, nevoile de asigurare de viaţă nu implică sume mari, însă aceste nevoi ar putea creşte datorită apariţiei unor obligaţii de întreţinere a părinţilor sau ale altor rude31. •

Familiile tradiţionale Familiile tradiţionale sunt acele familii în care unul dintre părinţi, în mod

tradiţional tatăl lucrează, iar celălalt stă acasă şi are grijă de copii. Statistic, numărul familiilor tradiţionale a scăzut în ultimele decenii. Decesul prematur poate cauza mari dificultăţi financiare pentru o familie tradiţională , dacă este vorba de sociale, aceste

30 31

Constantinescu, D., A., op. cit., p. 161 Ibidem

20

ajutoare vor fi probabil prea mici pentru nevoile familiei. Dacă asigurarea părintelui decedat este insuficientă, standardul de viaţă al familiei probabil va scădea. Necesitatea asigurării de viaţă a soţiei care stă acasă ar putea fi la fel de mare. Decesul acesteia ar putea duce la cheltuieli mari legate de îngrijirea copilului şi de menaj. Deşi sumele la care trebuie încheiată asigurarea ar putea să nu fie la fel de mare ca în cazul soţului care lucrează, lipsa asigurării ar avea efecte negative asupra nivelului de viaţă al familiei. •

Familiile combinate Acestea sunt familiile în care o persoană divorţată, care are copii, se

căsătoreşte cu cineva care, de asemenea are copii. Decesul prematur al soţului care munceşte într-o astfel de familie poate cauza dificultăţi financiare celorlalti membri ai familiei, iar nevoia încheierii unei asigurări este mare32. Este posibil ca ambii soţi să fie angajaţi, ambele venituri fiind necesare pentru întreţinerea celor două familii reunite. Moartea prematură a unuia din ei poate duce la reducerea nivelului de trai al familiei. În plus, în familie ar putea exista, atât copii născuţi din căsătorii anterioare, cât şi copii născuţi din căsătoria celor doi. Ca rezultat, costurile cu îngrijirea copiilor s-ar putea întinde pe perioade lungi de timp, iar fondurile pentru pensionare şi pentru educaţia copiilor ar putea fi limitate. •

Familiile formate din mai multe generaţii Creşterea speranţei

de viaţă în ultimele decenii a dus la creşterea

corespunzătoare a proporţiei persoanelor în vârstă în totalul populaţiei. De multe ori, un părinte în vârstă primeşte ajutor financiar sau de altă natură din partea fiului sau fiicei sale. 0 familie formată din mai multe generaţii este cea în care unul dintre fii oferă suport financiar sau îngrijire medicală unuia sau ambilor părinţi. Deci o persoană se află între generaţiile în vârstă şi cele tinere. Moartea prematură a celui care aduce venit într-o astfel de familie poate provoca mari greutăţi financiare celorlalţi membri ai familiei. Asigurarea de viaţă poate fi utitilizată pentru înlocuirea venitului astfel pierdut33. În acest paragraf s-au prezentat câteva din familiile cele mai des întâlnite în societate. Fiecare familie are o configuraţie specifică a membrilor care o compun. Astfel vor fi necesităţi diferite pentru asigurarea de viaţă a unui soţ sau a ambilor soţi.

1.6.2. Categorii de nevoi acoperite prin asigurarea de viaţă

32 33

Constantinescu, D., A., op. cit., p. 161 Idem, p. 162

21

Asigurarea de viaţă este modalitatea prin care sunt acoperite următoarele 2 mari categorii de nevoi34: a) nevoia de protecţie financiară a dependenţilor b) nevoia de economisire. a) Nevoia de protecţie financiară apare atunci când un eveniment neplăcut, decesul, accidentul sau îmbolnăvirea (care provoacă invaliditatea sau necesitatea spitalizării şi / sau a intervenţiilor chirurgicale ) unei persoane, duce la pierderi din punct de vedere financiar, care afectează astfel standardul de viaţă al acelei persoane și al familiei acesteia. Nevoia de protecţie financiară rezultă din una sau mai multe din următoarele situaţii: •

protecţia familiei o existenţa unor dependenţi financiari ( soţie, copii, părinţi ) – în

momentul decesului sau pierderii capacităţii de muncă a asiguratului prin asigurarea de viaţă se poate oferi un venit compensatoriu; o

existenţa unor datorii financiare (credite obţinute de la bănci sau alte

instituţii financiare, alte datorii ) – în momentul decesului sau pierderii capacităţii de muncă a asiguratului, prin asigurarea de viaţă acestea se pot achita; o

decesul asiguratului – acoperirea cheltuielilor de înmormantare şi a

taxelor succesorale; •

protecţia individului o asigurarea unui trai decent după vârsta de pensionare: asigurarea de

viaţă creează un venit suplimentar prin asigurarea unui capital sau a unei pensii; o sprijin financiar pentru acoperirea unor evenimente neprevăzute: accidente, îmbolnăviri care conduc la cheltuieli suplimentare cu spitalizarea, intervenţiile chirurgicale, perioada de convalescenţă,etc. Asigurarea de viaţă este cea care poate oferi suma de bani necesară pentru a rezolva situaţiile neprevăzute care pot să apară. Oricine se gândeşte ca, la vârsta de pensionare să poată obţine pe tot restul vieţii o pensie mai mare decât cea acordată de stat în urma contribuţiilor sociale. Sau ca, în cazul unui accident sau al decesului din orice motiv, urmaşii să nu rămână într-o situaţie financiară dificilă. Sau ca în cazul dobândirii unei invalidităţi este posibil să se poată trăi decent, nu în condiţiile oferite de sitemul de asigurări sociale existente în prezent. b) Nevoia de economisire apare atunci când o persoană îşi doreşte ceva mai 34

Băiescu, A.T., Asigurările de viaţă la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005, p. 101-

105

22

mult pentru el şi familia sa din punct de vedere al achiziţiilor, asigurării unui anumit nivel de educaţie pentru copii sau vacanţe şi hobby-uri, etc, şi nu are suma necesară în acel moment35. Posibilităţile pot fi: să înceapă să economisească, alegând o formă de economisire (prin depozite bancare, asigurări de viaţă, economii “la saltea” ) sau, să se împrumute de la un prieten sau o instituţie de credit ( bănci,etc ). De ce este recomandată o asigurare de viaţă şi nu un depozit bancar sau orice altă formă de economisire? Pentru că asigurarea de viaţă pe lângă faptul că poate fi şi o formă de economisire este în primul rând o formă de protecţie, ceea ce nu se poate spune despre un depozit bancar, despre investiţiile imobiliare, investiţiile în valori mobiliare. De ce? Pentru că principiul de funcţionare al unei asigurări de viaţă o face diferită de toate celelalte: plăteşti o primă de asigurare azi şi din urmatoarea zi ai garantată o sumă asigurată necesară pentru acoperirea acelor nevoi de protecţie financiară ce pot să apară în viaţa unui om, şi au fost enumerate mai sus. Asigurarea de viaţă ca formă de economisire are avantajul, faţă de celelalte forme de economisire, că te “învaţă” să economiseşti. De ce? Pentru că la o asigurare de viaţă dacă vrei să retragi o parte din bani există riscul să reziliezi asigurarea şi să pierzi o parte semnificativă din sumele plătite până la acel moment. 1.6.3. Ciclul vieţii financiare a individului În cele ce urmează sunt prezentate nevoile la care răspunde asigurarea de viaţă, nevoi ce vor fi identificate la potenţialii clienţi. Astfel în viaţa fiecărui om există un ciclu din punct de vedere financiar, iar fiecărei etape din ciclul respectiv îi corespund anumite nevoi. Figura 1.1. Ciclul vieţii financiare al individului

Pot fi definite 3 mari etape: • 35

Prima etapă - copilăria şi adolescenţa – este etapa în care

Constantinescu, D., A., op. cit., p. 105 - 108

23

găsim“consumatorul” , adică copilul care are nevoie de educaţie, studii şi protecţie pe care i le asigură părintele. Altfel spus în această etapă se află copiii beneficiari ai planurilor financiare ( pentru studii) ale părinţilor. Nevoile care pot fi acoperite cu ajutorul unei asigurări de viaţă în acestă etapă sunt nevoi de protecţie (adică susţinere financiară din partea părintelui). •

A doua etapă – maturitatea – este etapa în care se găseşte atât

“consumatorul” cât şi “producătorul”. Adică adolescentul şi apoi adultul începe să muncească,

să

devină

independent,

să

îşi

constituie

propria

familie,

să

economisească pentru a-şi contrui o casă, pentru a-şi cumpăra o masină, pentru a-şi asigura un venit pentru perioada în care nu va mai putea lucra, etc. În concluzie în această etapă vom avea furnizorii de planuri financiare pentru dependenţi. •

A treia etapă – senectutea – este etapa în care regăsim “consumatorul”.

Această etapă a vieţii este cea a ”retragerii din activitate” sau a scăderii capacităţii de muncă, momentul în care, după o perioadă lungă de muncă apare dorinţa şi nevoia de a petrece mai mult timp alături de nepoţi, hobby-uri,etc. Este etapa în care vom găsi beneficiarii planurilor financiare proprii, pensii private36. 1.7. Concluzii şi opinii personale Asigurarea reprezintă o punere în siguranţă luată de persoanele interesate în vederea ocrotirii persoanei fizice în cazul în care în viaţa persoanei apar diverse evenimente ca: decesul, invaliditatea, accidentul sau boala şi supravieţuirea peste o anumită vârstă. Asigurarea de viaţă poate fi definită din două perspective, adică:  Din punctul de vedere a societăţii de asigurare care lansează pe piaţa asigurărilor produse spre achiziţionare, ca fiind o modalitate de transferare a riscului financiar asociat pierderii vieţii sau sănătăţii unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntaţi şi ei cu expunerea la acelaşi risc;  Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea de viaţă este văzută ca o înţelegere în care una din părţi, adică ASIGURATUL plăteşte o anumită sumă de bani (prima de asigurare), iar cea de-a doua parte a înţelegerii, cunoscută sub denumirea de ASIGURĂTOR este de acord să plătească o anumită sumă de bani (suma asigurată), în cazul producerii evenimentului asigurat.

36

Documente interne ING Asigurări de Viaţă

24

Capitolul 2 - Mecanismul asigurării de viaţă 2.1. Elementele generale ale asigurărilor de viaţă Pentru a cunoaşte condiţiile şi modul asigurărilor de viaţă trebuie cunoscute elementele tehnice ale acestei asigurări. Privind asigurarea de viaţă, în actele normative sunt cuprinse reglementările despre raporturile dintre persoanele juridice sau fizice care participă la un contract de asigurare de viaţă, fiind precizate drepturile şi obligaţiile, atât pentru asigurător cât şi pentru asigurat. Elementele care se regăsesc în domeniul asigurărilor de viaţă sunt redate în figura 2.1.37: Figura 2.1. Elemente generale ale asigurării de viaţă

ASIGURĂTORUL

ASIGURATUL

CONTRACTANTUL

POLIŢA

BENEFICIARUL

DE

ASIGURĂRII

ASIGURARE

EVENIMENTUL ASIGURABIL

DURATA

INTERESUL

PRIMA

ASIGURABIL

DE ASIGURARE

VALOAREA DE

INDEMNIZAŢIA

RĂSCUMPĂRARE

DE ASIGURARE

37

Băiescu, A.T., op. cit., p. 39 - 51

25

SUMA ASIGURATĂ

• Asigurătorul - este persoana juridică care îşi asumă obligaţia să plătească suma asigurată la apariţia evenimentului asigurat, precum şi clauzele prevăzute în poliţa de asigurare. Tot el administrează şi fondul de asigurare prin plasamentele financiare pe care le face38. • Asiguratul - este persoana a carei viaţă constituie obiectul contractului de asigurare. Asiguratul este persoana fizică, care în schimbul unei prime de asigurare plătită asigurătorului, se asigură împotriva evenimentelor ce pot să apară în viaţa sa cum ar fi: limitarea sau pierderea incapacităţii de muncă, atingerea unei limite de vârstă, decesul. În general, asiguratul este aceeaşi persoană cu contractantul, iar când sunt persoane diferite trebuie să existe un interes al contractantului pentru asigurarea vieţii şi sănătăţii persoanei asigurate. Pe lângă dreptul de a încasa suma asigurată conform clauzelor incluse în poliţă, asiguratul are şi o serie de obligaţii, cum ar fi: completarea în mod sincer a cererii de asigurare, mai ales la întrebările privind bolile actuale şi cele din trecut, de a plăti la timp primele de asigurare, de a comunica asigurătorului imediat riscurile produse, dacă erau cuprinse în contracte. • Contractantul - este persoana fizică sau juridică care încheie contractul împreună cu asigurătorul şi care se obligă să plătească prima de asigurare39. În asigurările de persoane calitatea de contractant de asigurare poate să apară în două situaţii:  ipoteza în care contractantul poate asigura şi alte persoane numiţi coasiguraţi, devenind prin acelaşi contract şi asigurat (în cazul asigurărilor familiale mixte de viaţă sau de accidente)  ipoteza în care contractantul nu este el asigurat ci alte persoane. Poate apărea, în cazul asigurării de accidente, a personalului angajat de către societatea comercială. 0 altă ipostază este când contractantul diferă de persoana asigurată, dar în acest caz nu se poate adăuga contractului o clauză de scutire de plată a primelor în cazul în care persoana asigurată suferă o invaliditate permanentă, dacă există această posibilitate oferită de asigurător. În asigurările mixte de viaţă, când contractantul asigurării nu este persoana asigurată, dacă aceasta din urmă supravieţuieşte

perioadei de asigurare,

contractantul devine şi beneficiarul sumei asigurate. În caz de deces al asiguratului

38 39

Băiescu, A., T., op. cit., p. 40 Idem, p. 41

26

înainte de expirarea valabilităţii asigurării, beneficiar al asigurării devine o terţă persoană. • Beneficiarul asigurării - este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată la apariţia evenimentului asigurat. Desemnarea lui se face de către contractantul asigurării sau prin condiţiile de asigurare40. Dacă contractantul nu a facut uz de dreptul său de a desemna beneficiarul sumei asigurate sau desemnarea facută nu are efect, în general, legea prevede că suma asigurată face parte din averea contractantului. • Evenimentul asigurat - reprezintă evenimentul la a cărui producere Asigurătorul este obligat să platească indemnizaţia de asigurare (suma asigurată) Contractantului Asigurării, respectiv Beneficiarului Asigurării. Evenimentul asigurat poate fi decesul Asiguratului în timpul perioadei asigurate sau supravieţuirea Asiguratului la data scadentă a poliţei de asigurare. Eveniment asigurat poate fi şi spitalizarea, intervenţia chirurgicală sau invaliditatea permanentă dobândită de Asigurat, dacă aceste clauze au fost stipulate în contract. • Interesul asigurabil - este un element cheie în orice fel de asigurare. În asigurările de persoane este strâns legată cu evenimentul sau riscul sub incidenţa căruia se află persoana: decesul, invaliditatea din accident, supravieţuirea. Interesul asigurabil apare ca o opţiune pentru o măsură de prevedere şi ca mijloc de economisire pe termen lung. Riscul este un eveniment incert, posibil şi viitor care poate apărea indiferent de voinţa părţilor şi care ar putea afecta capacitatea de muncă, sănătatea şi viaţa oamenilor41. • Suma asigurată Valoarea unei persoane neputând fi estimată, la asigurările de persoane, suma asigurată este cea înscrisă în poliţa de asigurare. Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare 40 41

Băiescu, A., T., op. cit., p. 41 Idem, p. 44 - 45

27

(suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Suma respectivă se plăteşte integral asiguratului, respectiv părţi procentuale în cazurile de invaliditate permanentă. Sumele asigurate care se acordă în asigurarea de viaţă suplimentează sumele oferite de asigurările sociale (dacă este asigurat la CJAS), permiţând asiguratului sau familiei acestuia să depăşească situaţiile de criză şi să-şi constituie stilul de viaţă obişnuit42. Suma de asigurare poate fi variabilă. Într-o poliţă de asigurare de deces sau cu termen fix, suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Astfel, aceasta se poate reduce în fiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la nivelul zero. Pe de altă parte, există poliţe cu sume asigurate crescătoare, ale căror valori se măresc an de an sau la anumite intervale de timp, cu un anumit procent, de cele mai multe ori 10%. La formele de asigurare, în general, această sumă poate fi mărită prin acceptarea protecţiei împotriva inflaţiei (AIP), facilitate disponibilă la fiecare aniversare a poliţei, precum şi prin clauza de creştere garantată a sumei asigurate (GIO), disponibilă la fiecare a 3-a aniversare a poliţei. De asemenea, cu excepţia "Asigurărilor pe termen limitat", toate celelate asigurări de bază participă la profitul realizat de societate din investirea rezervei matematice. Suma asigurată

iniţială

împreună cu toate aceste măriri constituie indemnizaţiile de asigurare. •

Indemnizaţia de asigurare - reprezintă suma plătită de către asigurător, în

conformitate cu prevederile contractului de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat43. •

Valoare de răscumpărare - este o sumă pe care asigurătorul se obligă să o

plătească în conformitate cu prevederile contractului de asigurare, în cazul încetării contractului de asigurare, înainte de data lui de expirare, fără plata vreunei indemnizaţii de asigurare. Valoarea de răscumpărare se calculează în conformitate cu condiţiile specifice fiecărui tip de contract de asigurare de bază. Valoare de răscumpărare au doar contractele cu capitalizare. Asigurările suplimentare nu au valoare de răscumpărare. •

42 43

Prima de asigurare - este suma pe care contractantul se angajează să o

Negru., T., op. cit., p. 73 Băiescu, A., T., op. cit., p. 48 - 49

28

plătească. Aceasta este fixată în urma evaluarii riscului, care se face ţinând cont de mai mulţi factori, cum ar fi44:  Vârsta şi sexul asiguratului;  Starea de sănătate a asiguratului;  Valoarea sumelor asigurate;  Durata contractului;  Cheltuieli

legate

de

emiterea

contractului

de

asigurare,

de

administrarea poliţei şi de alte cheltuieli administrative. Pentru evaluarea stării de sănătate se completează un chestionar medical. În urma analizei acestuia de către o echipă de specialişti, asigurătorul poate cere efectuarea unor investigaţii complexe pentru stabilirea cât mai corectă a stării de sănătate a asiguratului. Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurări. Dacă asiguratul are probleme de sănătate, dar este asigurabil, apar majorări ale primei de asigurare45. • Durata asigurării - este perioada de timp cât rămân valabile raporturile prin contract între părţile implicate. Asigurarea de viaţă se încheie pe durate mai lungi de timp (cel puţin 5 ani), iar cele de accidente de obicei pe un an. Durata de asigurare este acea perioadă

în care dacă se produce

evenimentul asigurat asigurătorul este obligat să plătească suma asigurată 46. Deasemenea, este acea perioadă în care asiguratul este obligat să-şi plătească prima de asigurare. Aniversarea cererii - reprezintă fiecare aniversare a datei de încheiere a cererii. An de asigurare - reprezintă perioada de un an cuprinsă între două date succesive de aniversare a cererii. Perioada precontractuală acoperită limitat - reprezintă perioada de timp cuprinsă între ora 00.00 zilei calendaristice imediat următoare datei de încheiere a cererii şi ora 00.00 a datei intrării în vigoare a contractului de asigurare. • Poliţa de asigurare - este actul juridic ce face dovada încheierii contractului de asigurare, a acordului părţilor participante la contract. În poliţă se menţionează contractantul, asiguratul, beneficiarul sau beneficiarii asigurării, natura riscurilor asigurate, suma asigurată, durata asigurării, prima de asigurare şi modul ei de plată, data de început al asigurării. Este obligatoriu să se menţioneze existenţa condiţiilor 44

http://www.romasig.ro/tipuri_asigurari.php?tip=Viata%20si%20pensie%20privata Băiescu, A., T, op. cit., p. 47 - 48 46 Idem, p. 51 45

29

generale şi speciale (dacă există) de asigurare. Este documentul de bază ce trebuie prezentat asigurătorului la apariţia riscului asigurat pentru a se putea efectua plata sumei asigurate. Condiţiile de asigurare fac partea integrantă din contractul de asigurare. Se redactează în scris de către asigurător, asiguratul având posibilitatea să accepte sau să respingă participarea la contract (contractul de asigurare este un contract de adeziune). În cazul asigurării, asigurătorul este acela care „propune” chiar modul de manifestare a ofertei sub forma cererii de asigurare47. Aceasta este un act prezent în mapa pe care o primeşte asiguratul în momentul încheierii unei asigurări de viaţă, în care se mai regăseşte şi poliţa de asigurare de viaţă, condiţiile specifice asigurării de viaţă încheiate, condiţiile generale, condiţiile aferente fiecărei clauze ataşate contractului de asigurare, formularul de analiză a nevoilor, care le voi analiza în cele ce urmează. Cererea de asigurare/chestionarul constă în completarea de către asigurat a unui formular special al asigurătorului, prin care se manifestă voinţa de a încheia contractul. În baza răspunsurilor date de asigurat, asigurătorul poate şă-şi facă o opinie asupra riscului şi să stabilească prima aferentă. La majoritatea formelor de asigurare de viaţă, cererea se redactează anterior şi separat de contractul de asigurare/poliţa de asigurare. Cererea de asigurare este un act unilateral de voinţă, nu este susceptibilă de efecte juridice specifice asigurării, până ce nu a fost acceptată de către asigurător. Totuşi, pe perioada precontractuală acoperită limitat, Asigurătorul va accepta acoperirea exclusivă a riscului de deces din accident. Indemnizaţia de asigurare care se va cuveni este menţionată în condiţiile generale ale fiecărei societate de asigurări. În funcţie de conţinutul cererii de asigurare, societatea de asigurare va face o analiză, un studiu, asupra situaţiei de fapt având ca obiect central riscul. Riscul (ocupaţional, hobby, medical) reprezintă pentru asigurător o importanţă deosebită, deoarece în funcţie de acest element esenţial al contractului se apreciază dacă asigurătorul poate accepta încheierea contractului şi dacă da în ce condiţii. În urma analizei, societatea de asigurări are la dispoziţie 3 opţiuni48:  Fie ră refuze încheierea contractului;  Fie să facă o contra – ofertă (excluderi, extraprimă);

47 48

Ciumaş, C., Economia asigurărilor, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2003, p. 63 Ciumaş, C., op. cit., p. 64

30

 Fie să accepte propunerea viitorului asigurat şi să încheie contractul de asigurare. Evaluarea se va face numai pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de asigurat sau de contractant. El trebuie să facă declaraţii complete atât în momentul solicitării asigurării, cât şi pe parcurs, când împrejurările esenţiale privind riscul s-au schimbat. În caz contrar, asigurătorul îşi rezervă dreptul de a modifica, de a denunţa contractul sau de a refuza indemnizaţia solicitată de asigurat49. Condiţiile generale aferente asigurării de viaţă încheiată de o persoană sunt cuprinse în mapa care acesta o primeşte, şi se limitează la descrierea părţilor care fac parte din acest contract, prima de asigurare, acoperirea despăgubirii, precum şi modalităţile de modificare a contractului, însă aceste condiţii diferă de la o societate la alta. Fiecărei persoane care încheie o asigurare de viaţă i se oferă posibilitatea de a ataşa clauze suplimentare produsului de asigurare ales, şi în acest caz pentru fiecare clauză suplimentară ataşată sunt stipulate condiţii specifice de asigurare. 2.2. Clasificarea asigurărilor de viaţă În prezent asigurările de viaţă se practică în numeroase forme, majoritatea dintre acestea fiind apărute în ultimele decenii, având la bază nevoile tot mai variate ale oamenilor. Oamenii îşi cumpără o asigurare de viaţă pentru ceea ce reprezintă ea pentru client şi nu neapărat pentru ceea ce este în sine, importante fiind serviciul pe care îl oferă produsul, siguranţa şi confortul implicate. Asigurările de viaţă se împart în două categorii principale şi anume: 

asigurările de viaţă tradiţionale;



asigurările de viaţă de tip unit - linked. 2.2.1. Asigurările de viaţă tradiţionale Asigurările de viaţă tradiţionale sunt asigurări care oferă clienţilor garanţii

considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate. Asigurătorul trebuie să acorde aceste garanţii indiferent de costurile pe care le implică şi să rămână solvabil, ca cerinţă a clientului şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În acest caz asigurătorul trebuie să investească cu precauţie sporită, în special în obligaţiuni guvernamentale sau alte instrumente de plată sigure. Clientul beneficiază astfel de produse sigure.

49

Ciurel, V., op. cit., p. 203

31

În prezent, există numeroase tipuri de asigurări de viaţă, însă cele mai reprezentative şi mai des folosite sunt următoarele50: 

Asigurarea de viaţă pe termen limitat – este cea mai simplă formă de

asigurare de viaţă, se încheie pe o perioadă determinată de timp şi acoperă riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare, şi, în schimbul acesteia, beneficiarul asigurării va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform contractului încheiat. Dacă mediul economic avut în vedere este unul inflaţionist, suma asigurată poate fi protejată printr-o clauză specială, ceea ce implică şi adaptarea primei de asigurare. Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul că suma va fi plătită beneficiarului doar dacă decesul asiguratului intervine în perioada de valabilitate stabilită prin contract. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este exonerat de la orice obligaţie de plată. Acest tip de asigurare protejează asiguratul doar împotriva riscului de deces şi nu oferă posibilitatea economisirii sau capitalizării şi de aceea primele de asigurare sunt mai mici decât alte tipuri de asigurări de viaţă. 

Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat – acest tip de asigurare acoperă

riscul de deces al asiguratului până la o vârstă înaintată a acestuia (95, 100 de ani de exemplu), condiţia principală fiind ca primele de asigurare să se plătească până la vârsta pensionării. Diferenţa faţă de asigurarea pe termen limitat constă în mărimea primei de asigurare şi în faptul că, dacă asiguratul împlineşte vârsta precizată în contract va primi suma asigurată actualizată. 

Asigurarea mixtă de viaţă – acest tip de asigurare este o asigurare cu

capitalizare şi deosebirea principală faţă de celelalte două tipuri prezentate este faptul că acoperă şi riscul de supravieţuire. Asigurătorul va plăti la data expirării contractului suma asigurată asiguratului sau la data decesului asiguratului va plăti suma beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare. Astfel se acordă o protecţie dublă (şi faţă de deces şi faţă de supravieţuire), iar primele de asigurare plătite de contractant sau de asigurat reprezintă o formă de economisire care poate fi valorificată la data expirării contractului. Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă cuprinsă între anumite limite, cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească în această perioadă o anumită vârstă (de obicei 75 de ani), iar cu cât perioada de asigurare este mai mare, cu atât este mai avantajos pentru asigurat (primeşte mai mulţi bani), cât şi pentru asigurător (foloseşte o sumă mare de bani pe o perioadă îndelungată). Primele de asigurare se stabilesc în funcţie de suma asigurată şi există 50

http:///www.asigura.ro/life/life_learn_unit.shtml

32

posibilitatea renunţării la contract şi primirii valorii de răscumpărare (care creşte pe măsură ce se apropie data la care expiră contractul). 

Asigurarea mixta redusă – presupune existenţa posibilităţii de rambursare a

primelor aferente riscului de supravieţuire, rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces. În cazul în care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viaţă, el beneficiază de suma asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare înregistrate până la momentul decesului la care, de regulă se adaugă şi cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite. La fel ca la asigurarea mixtă de viaţă, şi în acest caz suma asigurată este nelimitată, iar cel care hotărăşte valoarea ei este contractantul asigurării. 

Asigurarea de tip student - are drept scop economisirea unor fonduri pentru

perioada de studii a copiilor, chiar în condiţiile în care beneficiarul nu ar supravieţui în momentul începerii acestora. Primele de asigurare vor fi plătite de asigurat (părintele sau tutorele copilului) până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la opţiunea asiguratului se poate plăti suma integrală la începutul studiilor, dar într-o proporţie de 90 – 95% din suma totală a rentelor pentru că asigurătorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilită în contract. Asigurătorul va plăti chiar dacă una dintre părţi (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-şi obligaţiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând poliţa într-o asigurare mixtă de viaţă în cazul decesului beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului are loc în perioada de plată a rentelor, acestea vor fi încasate de către asigurat ca o suma forfetară sau tot periodic. O astfel de asigurare se poate încheia pe o perioadă stabilită de asigurător (minim 9,10 ani de obicei), în funcţie de numărul de ani pentru care se vor plăti rentele. 

Asigurarea de tip zestre – este asemănătoare cu asigurarea de tip student,

deosebirea constând în faptul că suma se va acorda copiilor drept zestre, în momentul căsătoriei. Este o asigurare de tip dotă, prin care se oferă protecţie faţă de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată la împlinirea unei anumite vârste sau atunci când se căsătoreşte. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, poliţa devine o poliţă de asigurare mixtă. 33

2.2.2. Asigurări de viaţă tip unit – linked Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci si posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de catre asigurător, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă. Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine companiei de asigurări (în conseciţă asigurătorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat, care deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure), la asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obţinute din investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dipoziţie de asigurător . Şi în cazul asigurării de tip unit-linked, ca şi în cazul celorlalte asigurări de viaţă, se pot adăuga clauze suplimentare, cu deosebirea ca prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numarului de unit-uri. Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături:51: •

prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare;

•

clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această suma este garantată pe toata durata contractului şi poate fi modificată oricând;

•

plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului;

•

clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cota exprimată ca procent sau sumă fixă;

•

în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare contractul unitlinked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adica noua suma asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor;

51

http://www.asigura.ro/life/life_learn_unit.shtml

34

•

în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât contul nu este nul;

•

contractantul asigurării are dreptul, de regulă o dată pe an, să transfere unituri între fondurile financiare în care se află banii săi. 2.3. Caracteristici ale asigurărilor de viaţă

•

suma asigurată este stabilită prin convenţia părţilor, suma fiind forfetară;

•

suma asigurată cuvenită ca urmare a producerii riscului nu are caracter indemnitar. Această sumă cuvenită a fost de la început stabilită sub titulatura de sumă asigurată şi nu este o "reparaţie", în asigurările de viaţă existând posibilitatea achiziţionării mai multor poliţe de către aceeaşi persoană ceea ce nu se acceptă în cazul asigurărilor de bunuri.

•

asiguratul este persoana fizică purtător de risc, dar există şi situaţii când apare un alt beneficiar al asigurării;

•

asigurătorul nu are drept de recurs împotriva terţului vinovat de producerea sinistrului pentru ca asigurătorul datorează suma asigurată asiguratului aşa cum este stabilită prin poliţă;

•

indiferent de structura lor, aceste asigurări pot fi contractate împotriva unui risc sau complex de riscuri. Se pot încheia una sau mai multe.

•

asigurările de viaţă sunt condiţionate de vârsta şi starea de sănătate. În general se încheie cu un singur titular şi cu un singur asigurat.

•

suma asigurată este forfetară şi se stabileşte de asigurat cu acceptul asigurătorului, iar suma cuvenită nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului;

•

la producerea cazului asigurat, asiguratul este indemnizat pentru toate poliţele care le deţine şi se încadrează în riscul respectiv;

•

asigurarea nu se plăteşte în cazul riscului de război, sau dacă asiguratul a favorizat producerea riscului. 2.4. Mecanismul asigurărilor de viaţă 2.4.1. Elemente de bază Mecanismul asigurărilor de viaţă este, în principiu, unitar dar există diferenţe

de la o societate la alta şi are următoarele elemente52: 52

Cistelecan L., Cistelecan R., op. cit., pag. 339 - 340

35

♦ asigurarea de viaţă indiferent de formă şi societate de asigurări are caracter facultativ şi se încheie cu, persoane fizice cuprinse între anumite limite de vârstă; ♦ perioada de asigurare este multianuală, cel mai adesea de la 5-10 pana la 15-20 ani şi chiar întreaga viaţă; ♦ toate societăţile de asigurare care au în portofoliu asigurarea de viaţă nu asigură persoane cu un handicap > 50%; ♦ unele societăţi de asigurare încheie asigurare de viaţă doar cu o persoană, altele şi cu grupuri (asigurări unipersonale sau de grup); ♦ tariful de asigurare variază de la o societate de asigurare la alta şi în cadrul aceleiaşi societăţi pe grupe de vârstă, durata asigurării şi durata plăţii sumelor. ♦ există posibilităţi de influenţare a plăţii primei (reduceri dacă plata se face anual/semestrial/trimestrial); ♦ se poate realiza reactivarea contractului într-o perioadă limitată (de exemplu 6 luni, 1 an, etc); ♦ se poate realiza răscumpărarea poliţei, pentru a beneficia de ceea ce se mai cuvine după întreruperea asigurării; ♦ există dreptul la suma asigurată redusă în cazul întreruperii plăţii primelor, datorită existenţei rezervei matematice. ♦ tragerea de amortizare este o facilitate acordată de asigurător prin sistemul tragerilor de amortizare, în baza cărora combinaţiile de litere corespunzătoare sunt indemnizate în devans faţă de momentul producerii riscului (de exemplu la Asirom); ♦ unele societăţi de asigurare acceptă acordarea unor împrumuturi asiguraţilor din propriile lor prime plătite. Sunt împrumuturi cu o dobândă mică, modică care trebuie restituite. Reflectă o relaţie de colaborare, înţelegere între asigurător şi asigurat pe parcursul asigurării; unele societăţi de asigurare au instituit pentru anumite persoane anumite proceduri pe seama cărora se formează capital din primele de asigurare plătite de asigurat, relaţia asigurat-asigurător constând în formarea de capital şi protecţia de risc. ♦ unele societăţi de asigurare au instituit sistemul majorării sumei asigurate pe parcurs pentru a face faţă inflaţiei, asigurarea devenind o asigurare de viaţă cu acumulare de capital. Poliţa de asigurare de viaţă comportă răspunderi din partea asiguratului şi asigurătorului şi mecanismul asigurărilor are în vedere în mod diferenţiat intrarea în vigoare şi începerea răspunderii. 36

2.4.2. Rezerva matematică – necesitate şi mod de constituire Rezerva matematică pe care o societate de asigurări o înfiinţează reprezintă, înainte de toate, o obligaţie contractuală faţă de clienţii săi. Asigurările de viaţă având un conţinut complex, nu există un echilibru între primele încasate de asigurător în cursul unui an şi obligaţiile asumate pentru acelaşi an. Din această cauză, poate rezulta un surplus de resurse încasate sau un deficit de resurse. Dacă societatea de asigurări subapreciază valoarea acestei rezerve sau fondul destinat este insuficient, se va ajunge la neplăcuta situaţie de a nu reuşi plata sumelor asigurate. În cazul primelor eşalonate, este necesară constituirea unut fond de rezervă care să permită societăţii de asigurări să-şi onoreze obligaţiile de plată a sumei asigurate la orice dată ar interveni evenimentul asigurat. Acest fond reprezintă rezerva matematică. Suma de risc reprezintă diferenţa dintre valoarea sumei asigurate şi valoarea rezervei

matematice.

Această

sumă

de

risc

reprezintă

suma

asigurată

corespunzătoare primei de risc, în timp ce rezerva matematică reprezintă partea de economie, ea fiind calculată în funcţie de prima netă. Menirea primei de risc este să acopere toate cererile de plată a sumei asigurate ce se cuvin persoanelor care decedează într-un an. Contractul de asigurare ca fiind constituit din două părţi: una corespunzătoare unei asigurări de viaţă pe termen limitat, descrescătoare, şi alta corespunzătoare părţii de capitalizare, crescătoare. Combinaţia acestor elemente, risc + capitalizare este egală exact cu valoarea sumei ce va trebui să fie achitată în cazul producerii evenimentului asigurat. Astfel, la începutul contractului, chiar înainte de plata primei iniţiale, suma de risc este maximă. Acesta înseamnă că, dacă persoana asigurată va deceda în acest moment, deşi ea nu a plătit o primă, beneficiarii săi vor încasa întreaga sumă asigurată53. Remarcăm faptul că odată cu creşterea rezervei scade suma aferentă riscului, la sfârşitul contractului ea devenind zero, în timp ce rezerva se ridică exact la valoarea sumei asigurate.

53

Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit, p. 144

37

2.4.3. Plata indemnizaţiei de asigurare, valoarea de răscumpărare şi răscumpărări parţiale 2.4.3.1. Plata indemnizaţiei de asigurare Indemnizaţia de asigurare (denumită generic despăgubire din asigurare) reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului/terţei persoane păgubite, în baza contractului de asigurare. Plata indemnizaţiei de asigurare diferă de situaţia în care are loc acest moment, astfel: 

dacă asiguratul încheie o poliţă de asigurare de viaţă de supravieţuire, sau în

care se menţionează această clauză, asigurătorul plăteşte asiguratului după ziua în care expiră contractul suma acumulată de-a lungul desfăşurării contractului; 

în cazul în care asiguratul decedează înainte de expirarea termenului prevăzut

în contractul de asigurare de viaţă, asigurătorul are obligaţia de a plăti suma prevăzută în contract beneficiarului menţionat de asigurat în contract; 

dacă asiguratul suferă un accident, care are ca şi consecinţă invaliditatea,

boala, etc, asigurătorul va acorda persoanei asigurate indemnizaţia corespunzătoare sumei de asigurare prevăzută în contractul încheiat între cei doi, cu excepţia cazurilor pentru care nu se acordă această sumă de bani. 2.4.3.2. Valoarea de răscumpărare şi răscumpărări parţiale În cazul contractelor cu capitalizare, dacă asiguratul, datorită incapacităţii de continuare a plăţii primelor sau unui alt motiv, doreşte să întrerupă contractul înainte de data expirării acestuia, are dreptul să i se ramburseze o anumită sumă, denumită valoare de răscumpărare54. Ea se calculează numai pentru contractele cu plată eşalonată, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, în funcţie de momentul rezilierii contractului. Astfel, rezilierile din primii ani de existenţă ai contractului se concretizează în valori de răscumpărare reduse, datorită nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurător în această perioadă. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul în orice moment şi, de aceea, în calculul primelor de asigurare, trebuie să se ţină cont şi de procentul persoanelor care se aşteaptă să rezilieze poliţa de asigurare în fiecare an. În cazul contractelor tradiţionale, valoarea de răscumpărare se calculează pe baza primelor plătite până la data rezilierii şi a participării la profit acumulate până la aceeaşi dată, din care se scad costurile 54

Ciurel, V., op. cit., p. 445

38

menţionate anterior. În cazul contractelor cu componenta de investiţii, ea depinde în plus şi de evoluţia programelor de investiţii pentru care a optat asiguratul55 Dacă asiguratul nu mai poate sau decide să nu mai continue contractul de asigurare, asigurătorii acceptă ca el să rămână asigurat pe toată perioada iniţială, însă pentru o sumă asigurată redusă, calculată în funcţie de valoarea de răscumpărare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta prima de asigurare (cu plată unică) pentru care se recalculează suma asigurată, aceasta fiind, evident, mai mică decât în cazul în care s-ar plăti primele conform condiţiilor convenite. Răscumpărările parţiale reprezintă posibilitatea retragerii unei cote din numărul Uniturilor pe parcursul perioadei de plată. La unele contracte se poate face răscumpărare doar din uniturile de investiţie în cazul în care acestea există. La alte contracte uniturile care pot să fie răscumpărate sunt cele de investiţie şi cele de acumulare doar în această ordine. Pentru fiecare retragere se percepe o taxă de retragere din valoarea răscumpărată. 2.5. Legislaț ia specifică asigurărilor de viaț ă 2.5.1. Cadrul legal privind activitatea de asigurare În Ordinul nr. 10 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 17 iulie 2007 şi publicat în Monitorul Oficial Nr.553 din 14 august 2007, pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul Intermediarilor în asigurări şi/sau asigurări se precizează în Cap V, Art. 13 şi Art. 14 următoarele informaţii cu privire la activitatea în asigurări a persoanelor fizice, respectiv a persoanelor juridice, astfel:  O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, doar dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.  Pentru ca o persoană fizică să desfăşoare o activitate în asigurări, adică să se încadreze în funcţia de agent de asigurare, conform Art. 13 din Cap V al Ordinului nr. 10 emis în 17 iulie 2007, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie absolvent de liceu, cu diplomă; b) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală; 55

http://www.hotnews.ro/stiri-informatii_asigurari_si_pensii-6137192-7-lucruri-stiut-despre-valoarearascumparare.htm

39

c) să aibă un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare, a cărui valoare să fie 1.500 euro/eveniment şi 3.000 euro sumă agregată pe an, fără franciză; d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor operatorilor economici, autorităţilor sau instituţiilor; e) să se bucure de o bună reputaţie.  Pentru ca o persoană juridică să poată fi înregistrată ca agent de asigurare trebuie să deţină funcţia de conducător executiv, sau, după caz, persoanele care conduc societatea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, conform Art. 14 din Cap. V al Ordinului Nr. 10 emis în 17 iulie 2007: a) are/au experienţă de cel puţin un an în asigurări; b) nu are/nu au cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală; c) se bucură de o bună reputaţie. 

Asigurătorii sunt obligaţi să deschidă şi să menţină un registru, denumit

Registrul agenţilor de asigurare, atât în sistem computerizat cât și pe suport de hârtie totalitatea agenților de asigurare cu care au încheiat contracte de agent; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele referitoare la contractele de agent încheiate. 

Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat atât

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul de internet al asigurătorului, autorităţii de supraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus menţionate; aceste date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. 

Cerințele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de

asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenților, obligațiile asigurătorilor privind supravegherea agenților, precum și alte informații referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. 

Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la Camera

de Muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale. 

Un agent de asigurare persoana fizică sau juridică nu poate intermedia

aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător. 40



Agenţii de asigurare, persoane fizice şi juridice, şi subagenţii înregistraţi în

conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligate să-I include în toate documentele emise, altele decât cele ale asigurătorilor de la care au mandat, inclusive în corespondenţă proprie cu terţii, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art.5 lit.r) , precum şi următorul înscris: . 2.5.2. Aspecte juridice din domeniul fiscal, aplicabile agenţilor de asigurări Activitatea de asigurări este menţionată şi în Codul Fiscal din România, astfel referitor la activitatea de asigurări de viaţă, în acest cod se fac următoarele precizări: 

Cota de impozitare se impune pentru toţi agenţii de asigurare persoane fizice:

Astfel, agentul de asigurare care desfăşoară activităţi în baza unui contract de comision are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite. Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte aplicând o cotă de impunere de 16%56 la venitul brut. 

În Codul Fiscal, în Art. 107, se fac menţiuni cu privire la cota de impozitare pe

veniturile microîntreprinderilor , astfel57: •

Începând cu data de 01.01.2007, cota de impozitare pe veniturile

microîntreprinderilor este: 2% în anul 2007, 2.5% în 2008, 3% în 2009. •

Începând cu 0.01.2007, dacă în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere

realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depășit limita prevăzută în acest articol, fără a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat, se scad plăţile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal. 

Tot în Codul Fiscal se fac menţiuni la operaţiunile care sunt scutite de impozite

şi taxe, astfel: a) primele de asigurare și reasigurare, precum și comisioanele aferente acestora; b) despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților, beneficiarilor sau terțelor persoane păgubite, din asigurările de orice fel; 56 57

Codul Fiscal, actualizat în 2010, Titlu II, Cap. 1, Art. 17 Codul Fiscal, actualizat în 2010, Titlu IV, Art. 107

41

c) transferurile de valori ale plasamentelor și transferurile de portofolii de asigurări intervenite între asigurători, din patrimoniul societății cedente în patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării sau a oricăror forme de reorganizare internă a societății de asigurare; d) contribuțiile plătite de asigurătorii și de brokerii de asigurare la uniunile profesionale de profil. 

În Codul Fiscal românesc actualizat în 2010, în art. 141 se precizează că

operaţiunile de asigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni sunt scutite de TVA 58. 2.6. Aprecieri personale Pentru a se cunoaşte mecanismul asigurărilor de viaţă, trebuie cunoscute şi elementele specifice unei asigurări de viaţă, şi anume: asigurătorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul asigurării, interesul asigurabil, suma asigurată, indemnizaţia de asigurare, valoarea de răscumpărare, prima de asigurare, durata asigurării, aniversarea cererii, poliţa de asigurare. Însă, pentru ca o persoană să poată încheia o asigurare de viaţă, trebuie să cunoască diversele produse care pot fi achiziţioante, şi care pot fi găsite sub două forme (produsele tradiţionale, ca de exemplu: asigurarea de viaţă pe termen limitat, pe termen nelimitat, mixtă de viaţă, de tip student şi de tip zestre, precum şi cele cu componentă investiţională de tip unit-linked). Din aceste categorii de asigurări, asiguratul poate să aleagă produsul care îi este cel mai benefic, însă un aspect important de reţinut este că suma asigurată este forfetară şi se stabileşte de asigurat cu acceptul asigurătorului în funcţie de sex, vârstă, etc. În funcţie de suma asigurată se plăteşte şi indemnizaţia de asigurare de către asigurător la producerea evenimentului asigurat. Referitor la activitatea de agent de asigurare, aceasta poate fi desfăşurată de orice persoană fizică sau juridică care deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, conform Ordinului nr. 10 emis de CSA în 17 iulie 2007. Un lucru important legat de actvitatea agentului de asigurare este că acesta este obligat să plătească un impozit de 16% asupra venitului brut obţinut din această activitate.

58

Idem, Titlu VI, Cap. 9, Art. 141

42

Capitolul 3. Piaţa asigurărilor de viaţă din România - caracteristici şi evoluţii 3.1. Piaț a societăț ii de asigurare 3.1.1. Noţiuni fundamentale Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară întrun cadru reglementat pe care îl numim piață a asigurărilor. Pe această piață se întâlnește cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu59. Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări și constituie un element hotărâtor în stabilirea dimensiunilor pieței.ererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta. Oferta de asigurare vine din partea societăților specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, din punct de vedere financiar, să desfășoare o astfel de activitate cu caracter profesional. Astăzi, în țara noastră ofertele de produse de asigurare sunt variate,chiar pentru asigurările de viață. Însă, cererea pentru produse de asigurări de viață este redusă, având în vedere și faptul că acest tip de asigurare este doar facultativ, pe când de exemplu asigurarea auto este obligatorie, și cei care au o mașină se văd nevoiți să încheie o astfel de asigurare. Un argument pentru cererea scăzută de produse de asigurare de viață este că majoritatea populației țării noastre are un venit mic, au multe cheltuieli și nu mai își permit să încheie o asigurare de viață, sau pur și simplu nu se gândesc că oricând se poate ivi un accident, sau chiar decesul, și ar avea nevoie de o sumă de bani pentru diversele cheltuieli survenite în urma evenimentului produs. 3.1.2. Organizarea, supravegherea ș i caracteristicile pieț ei asigurărilor din România 3.1.2.1. Organizarea pieț ei asigurărilor Principalele coordonate în care societăţile din acest sector se organizează sunt: 1. Activitatea în sectorul asigurărilor se poate înfăptui prin societăţi de asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare, societăţi de reasigurare şi societăţi 59

Dobrin M., Tănăsescu P., op. cit., p. 31 - 33

43

de intermediere (prestatoare) cu capital de stat sau privat, constituite ca societăţi pe acţiuni sau ca societăţi mutuale. 2. Participarea capitalului străin este posibilă prin asociere cu persoane fizice sau cu persoane juridice române ori prin intermediul unor filiale şi sucursale. 3. Societăţile de asigurare-reasigurare cu capital privat se constituie din iniţiativa unor persoane fizice sau juridice, pe baza unei documentaţii (memoriul de fundamentare a obiectului de activitate şi a suportului financiar al acesteia, contractul de societate, statutul societăţii şi declaraţia cu privire la capitalul social subscris şi vărsat), avizată de CSA şi supusă hotărârii judecătoreşti, în vederea autorizării. 3.1.2.2. Supravegherea activităț ii de asigurare În ţara noastră, piaţa asigurărilor este supravegheată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), aceasta fiind autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, şi care îşi desfăşoară activitatea în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România. Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor are ca bază legală Legea nr.32/ 2000 privind activitatea

de asigurare

şi supravegherea

asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi toate normele şi hotărârile date în aplicarea acestei legi de către Comisie (amendamentele şi completările aduse Legii nr.32/ 2000 prin Legea nr.403/2004, Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările, prin Legea nr.172/2004, precum şi reglementarea, în premieră pentru sectorul asigurărilor din România, a procedurilor specifice de reorganizare financiară şi faliment la societăţile de asigurare). 3.1.2.3. Caracteristicile pieț ei asigurărilor de viaț ă Ce fel de piaţă de asigurări există în România: perfectă sau imperfectă? Caracteristicile

unei

pieţe

perfecte

sunt:

omogenitatea

produsului,

transparenţa şi atomizarea pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe (şi de pe) piaţă şi descentralizarea deciziilor. Pe piaţa asigurărilor din România se comercializează mai multe tipuri de produse de asigurare împotriva diferitelor riscuri, ca de exemplu: invaliditate, accident, îmbolnăvire, decesul. Însă un anumit produs nu poate fi înlocuit cu alt produs, o altă asigurare. Concurenţa pe piaţa asigurărilor este între societăţi comerciale de asigurare cu acelaşi profil care "vând" acelaşi tip de produs, adică 44

încheie asigurări împotriva aceluiaşi risc. Rezultă că piaţa asigurărilor din România este lipsită de omogenitate. Persoanele fizice şi juridice, nefamiliarizate cu problemele asigurărilor, nu conştientizează avantajele ce le oferă un contract de asigurare, ce raport există între prima datorată şi indemnizaţia care se obţine în caz de sinistru. Piaţa asigurărilor, este, în principiu opacă pentru mulţi asiguraţi, extinderea şi funcţionarea ei implicând efort intens pentru conştientizarea interesului pentru asigurare. Pentru ca o piaţă să fie atomizată, ea trebuie să reunească un număr mare de ofertanţi şi de solicitanţi, astfel încât între aceştia să nu aibă loc nici o influenţă de o manieră sensibilă pentru funcţionarea pieţei. De exemplu, după ultimele statistici60 referitoare la piaţa asigurărilor de viață în România, în anul 2008, 10 societăţi de asigurare deţineau 93,75% din volumul total de prime de asigurare, situaţia este asemănătoare şi pe piaţa asigurărilor generale şi cumulat(asigurările de generale şi asigurările de viaţă). Astfel, piaţa asigurărilor din ţara noastră este departe de a fi atomizată. Piaţa este locul unde poate să vină oricine doreşte să vândă sau să cumpere ceva şi să rămână acolo atâta timp cât are interes să o facă. Piaţa asigurărilor nu este o piaţă închisă, ci una în continuă mişcare, datorită creşterii sau scăderii numărului organizaţiilor de asigurare. Deci, există libertatea de intrare şi de ieşire pe şi de pe piaţă.În principiu, fiecare societate de asigurare ia decizii în limita capacităţii sale financiare. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 32/2000 se menţionează că: "fiecare asigurător trebuie să menţină, cumulativ: capitalul social vărsat şi marjă de solvabilitate"61. 3.2. Evoluţia şi caracteristicile pieţei asigurărilor de viaţă din România 3.2.1. Caracterizarea pieţei asigurărilor de viaţă din România până în anul 1990 Forme incipiente de asigurare sunt cunoscute pe teritoriul patriei noastre, cu mult înainte de secolul al XIX-lea62. Primele organizaţii, care au avut şi caracter de mutualitate şi întrajutorare, au fost breslele din Transilvania, înfiinţate în secolul al XIV. Dintre prevederile cuprinse în statutele acestora se reţin cele care poartă peceta începuturilor activităţii de asigurări de persoane şi potrivit cărora63: a) Fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere, iar apoi cotizaţii 60

www.1asig.ro Legea 32/2000, Art. 16, alin. 1 62 Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit., p. 25 63 Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit, p. 26 61

45

periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare, în caz de deces al vreunui membru sărac al breslei, precum şi pentru plata de ajutoare din Lada breslei, pentru văduva şi copii meşterului decedat, atunci când aceştia rămâneau fără mijloace de trai; b) În cazul morţii unui membru al breslei, ceilalţi erau obligaţi să contribuie la cheltuielile de înmormântare, dacă familia celui decedat nu dispunea de mijloace necesare; c) Copiii meşterilor decedaţi erau socotiţi membri ai breslei, chiar înainte de a deveni meşteri, dacă văduva făcea anual, sau o singură dată, anumite danii în natură în folosul breslei. În a doua parte a secolului al XVIII-lea într-un număr de localităţi din Transilvania au luat fiinţă asociaţii de înmormântare, care pe baza cotizaţiei plătite de membri, acopereau cheltuielile legate de decesul acestora. Întrucât formalităţile cu privire la primirea membrilor şi plata ajutoarelor de înmormântare erau simple, iar cheltuielile privind funcţionarea erau mici, aceste asociaţii s-au dovedit foarte viabile, unele continuând a funţiona, sub diferite forme şi, cu anumite întreruperi, până în zilele noastre. În România, prima organizaţie de asigurare propriu-zisă a fost întemeiată de către Asociaţia Meseriaşilor din Braşov, în 1844, sub denumirea de Institutul General de Pensii din Braşov, având caracter specific de societate de asigurări de viaţă64. În anul 1887, la Brăila, cercurile comerciale locale din Brăila şi Galaţi, în colaborare cu Banca Marmorosch Blank, a înfiinţat societatea de asigurări Generala având ca specific asigurarea transporturilor maritime, îndeosebi cereale, însă după un timp şi-a mutat sediul la Bucureşti şi şi-a diversificat operaţiunile de asigurare, intensificând asigurările din ramura viaţă şi a desfăşurat o activitate marcantă, având în preajma primului război mondial o situaţie financiară prosperă. În anul 1923 s-a constituit societatea Asigurarea Românească care a avut o ascensiune deosebită prin introducerea asigurărilor populare de viaţă fără examinare medicală. În perioada 1949-1990 sectorul asigurărilor a avut parte de un proces de prefaceri, de transformări, unele pozitive, altele nu, unele favorabile asiguraţilor, altele impuse lor prin calitatea de monopol pe care statul a deţinut-o şi în acest domeniu de activitate. În perioada 1955-1959 au fost reconsiderate asigurările de viaţă, iar în anii următori s-a pus în aplicare Regulamentul asigurărilor mixte de 64

Idem, p. 27

46

persoane, conceput astfel încât să permită practicarea asigurărilor de persoane varianta de bază, mixtă, împreună cu asigurarea mixtă pentru două persoane, cu sau fără examinare medicală. În perioada 1970-1976 au fost elaborate acte normative cu caracter general privind organizarea activităţii de asigurare, dar şi regulamentele de asigurare pentru fiecare produs de asigurare în parte, prin efectul legii şi facultativ, după caz. Astfel, asigurări de persoane pentru cazurile de accidente, asigurări de viaţă, etc. Din caracterizarea sistemului de asigurări care a funcţionat în România, în perioada 1949-1990, se pot aminti: monopolul total al statului; varietatea formelor de de asigurare, circa 70, prin efectul legii şi facultative65.

3.2.2. Elemente definitorii privind piaţa asigurărilor de viaţă până la apariţia Legii 32/2000 Decembrie 1989 a constituit un moment de răscruce în istoria României, astfel, că implicaţiile acelui moment în societatea românească a fost reflectat în declanşarea procesului complex de trecere de la centralismul economic la economia de piaţă, câteva momente importante pentru domeniul asigurărilor de viaţă au fost: În domeniul asigurărilor de viaţă reforma economică a fost marcată prin măsurile instituite pe plan organizatoric şi funcţional începând cu anul 1991. Din anul 1991, A.D.A.S. şi-a încetat activitatea, iar portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei instituţii au fost preluate de primele trei societăţi de asigurare, pe acţiuni, nou constituite (Asigurarea Românească, Astra şi Carom). Societatea Asigurarea Românească a preluat integral portofoliul de asigurări facultative în toate ramurile ale asigurării: viaţă, persoane, altele decât cele de viaţă. La fel şi societatea Astra a avut ca obiect principal de activitate practicarea asigurărilor facultative (de persoane, altele decât cele de viaţă, etc). În anul 1991 a luat fiinţă Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare în cadrul Ministerului Finanţelor, care avea rolul de a supraveghea aplicarea dispoziţiilor legale în sectorul asigurărilor. În perioada care s-a scurs, după anul 1991, procesul tranziţiei, în sectorul asigurărilor de viaţă a marcat constituirea a numeroase societăţi de asigurare (pe acţiuni sau cu răspundere limitată), cu capital privat românesc sau cu capital mixt (intern şi străin). În anul 1992 a luat fiinţă ARDAF S.A. care desfăşura activitatea şi în domeniul asigurărilor de viaţă. După o relativă consolidare a societăţii, din ea s-a 65

Cistelecan, L., Cistelecan, R., op. cit., p. 33

47

desprins sectorul asigurărilor de viaţă, constituindu-se Societatea de asigurare Felixviaţă S.A., care avea în portofoliul asigurărilor de viaţă şi asigurările de persoane, altele decât cele de viaţă, precum şi acţiuni de intermediere. Societatea Casa de Ajutor Românesc S.A., funcţiona în România cu activitatea principală bazată pe asigurări de deces. În perioada 1997-2000 s-a intensificat procesul de constituire a unor societăți de asigurare, când s-a remarcat intrarea pe piața asigurărilor din țara noastră a ING Nederlanden-Asigurări de Viață, apoi a societăților de asigurare ASA, Atlasib, Grup AS, Interamerican, Lukoil și altele, iar în perioada respectivă au avut loc procese de fuziune ca și operații de retragere de pe piață66. 3.2.3. Analiza pieţei asigurărilor de viaţă în perioada actuală 3.2.3.1. Evoluţia numărului de asigurători În perioada 2000-2008, structura sectorului de asigurări din România a continuat să se modifice, în principal ca efect al expirării ultimelor două termene de adecvare a capitalurilor sociale ale societăţilor de asigurare la noile cerinţe prevăzute de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pentru anul 2009 au fost autorizate să funcţioneze 45 de societăţi67. Tabelul 3.1. Numărul asigurătorilor în perioada 2001-2008 Total societăţi Anul

Societăţi de

Societăţi de

Societăţi de

de asigurare,

asigurare

asigurare

asigurare

din care:

pentru AG

pentru AV

pentru AG + AV

2001

47

23

1

23

2002

45

24

3

18

2003

40

19

2

19

2004

42

20

3

19

2005

42

19

8

15

2006

40

21

8

11

2007

42

21

9

12

2008

44

21

11

12

Sursa: Raport CSA 2001-2008

În tabelul 3.1. am prezentat numărul societăţilor de asigurare care şi-au desfăşurat activitatea pe piaţa asigurărilor din România în perioada 2001-2008, atât în sectorul asigurărilor generale, celor de viaţă cât şi cumulat. Astfel, observăm că la începutul perioadei analizate (2001) funcţionau 47 de asigurători, un număr apropiat comparativ cu ceilalţi ani ai perioadei analizate, pentru că începând cu cel de-al doilea an al perioadei analizate (2001), societăţile de asigurare din România înregistrează un trend descrescător până în anul 2009. Din numărul total al 66 67

Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări, Editura Universitatea ”Petru Maior”, Târgu-Mures, 2006, p.27 Raport CSA 2008

48

societăţilor care îşi desfăşoară activitatea de asigurare pe piaţa românească, ponderea cea mai mare revine societăţilor care desfăşoară doar asigurări generale, iar cota cea mai mică aparţine sectorului asigurărilor de viaţă. Figura 3.1. Evoluţia numărului societăţilor de asigurare în perioada 2001–2008 30 25 20 15 10 5 0

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Societăţi de asigurare pentru AG 23

24

19

20

19

21

21

21

Societăţi de asigurare pentru AV 1

3

2

3

8

8

9

11

23

18

19

19

15

11

12

12

Societăţi de asigurare pentru AG+AV

2001

Sursa: Raportul CSA 2001-2008

În figura 3.1. am prezentat grafic evoluţia numărului societăţilor de asigurări care au funcţionat în perioada 2001-2008, atât în sectorul asigurărilor de viaţă, celor generale cât şi cumulat. În urma analizei efectuate în această perioadă cu privire la numarul asigurătorilor, am constatat că cei care vin cu oferta asigurărilor de viaţă la început (2001) era doar o societate, o valoare foarte mică comparativ cu sectorul general, unde funcţionau 23 de societăţi. Urmărind perioada următoare, asigurătorii în sectorul asigurărilor de viaţă înregistrează o uşoară creştere, având un număr de 3 comparativ cu anul 2001, când erau doar 1. În anul 2003 are din nou un trend descrescător, scăzând de la trei la două companii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul asigurărilor de viaţă. În anul 2004 ofertanţii pentru piaţa asigurărilor de viaţă înregistrează din nou o valoare mai mare, din nou, doar cu 1, însă în anul următor al perioadei analizate se înregistrează o evoluţie crescătoare, de la 1 la 8 societăţi de asigurare de viaţă. În următorii doi ani numărul asigurătorilor de viaţă se menţine constant, iar la sfârşitul perioadei analizate o uşoară creştere, până la o valoare de 11. 3.2.3.2. Prime de asigurare Potrivit datelor CSA, în primele nouă luni ale anului 2008, asigurările de viață au generat un volum de prime brute subscrise de 1.315,4 milioane lei, în creștere cu 49

26,7% față de aceeași perioadă a anului precedent. Asigurările tradiționale au ajuns la 888,8 milioane lei, în creștere cu 33,9%, iar cele cu componentă investițională, la 395,2 milioane lei, majorare de doar 12,1%. Ponderea polițelor tradiționale a ajuns la 67,6% (în creștere cu 3,6%), în timp ce ponderea asigurărilor unit-linked a coborât de la 34% la 30%. Unul dintre factorii care au avut o influență importantă asupra acestui sector a fost cel psihologic, pentru că teama ș i incertitudinea cu privire la siguranț a financiară a consumatorilor au dus, în prima parte a anului 2009, atât la creșterea numărului de rezilieri și de răscumpărări de contracte, cât și amânarea

Segmentul

care a înregistrat cea mai bună evoluţie în 2010 a fost cel al asigurărilor de viaţă, care a generat un volum de prime brute subscrise de 419.827.150 lei, nivel în creştere cu 6,74% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 200968. Tabelul 3.2. Situaț ia volumului de prime brute subscrise în sectorul asigurărilor de viaț ă în perioada 2001 - 2008 Anul

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Total prime

Prime subscrise

subscrise - mii lei -

din AV - mii lei -

1.210.601,07 1.645.965,60 2.673.816,11 3.476.543,16 4.417.165,71 5.729.284,54 7.175.789,69 8.936.286,51

211.473 414.514 619.932 746.025 1.037.996 1.138.282 1.449.036 1.868.129

Creşterea

Creşterea nominală faţă de anul

Rata inflaţiei (%)

anterior (%) * 96,01% 49,56% 20,34% 39,14% 9,66% 27,30% 28,92%

30,30% 17,80% 14,10% 11,78% 9,30% 4,87% 6,57% 6,30%

reală faţă de anul anterior (%) * 78,21% 35,46% 8,56% 29,84% 4,79% 20,73% 22,62%

Sursa: Raport CSA 2001-2009

Tabelul 3.2. evidențiază totalul primelor subscrise de societățile de asigurare pe piața românească, primele brute subscrise pentru asigurările de viață, creșterea nominală față de anul anterior, rata inflației, precum și creșterea reală determinată de modificarea ratei inflației în peroada 2001-2009. Observăm că la începutul anului 2001, volumul total de prime subscrise pe piața românească era de 1.210.601,07 mii lei, din care doar 211.473 reveneau sectorului asigurărilor de viață. Începând cu acest an, subscrierile de prime pentru asigurări înregistrează un trend crescător atât în totalul societăților de asigurare, cât și în sectorul asigurărilor de viață, însă primele subscrise pentru asigurările de viață dețin o pondere mică din totalul volumului de prime.

68

Revista Finanţe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, mai 2010

50

Figura 3.2. Dinamica volumului de prime brute subscrise din asigurările de viaț ă în perioada 2001-2008 2.000.000 1.500.000 1.000.000 500.000 0 Prime brute subscrise pentru asigurările de viaţă (mii lei)

2001

2002

2003

211.473

414.514

619.932

2004

2005

2006

2007

2008

746.025 1.037.996 1.138.282 1.449.036 1.868.129

Sursa: Raportul CSA 2001-2008

În figura 3.2. am prezentat evoluția primelor brute subscrise pentru asigurările de viață pe piața românească a asigurărilor în peropada 2001-2008, de unde putem observa că subscrierile pentru acest segment al asigurărilor au parte de evoluții crecătoare an de an. Astfel, în anul 2001, volumul primelor subscrise era de 211.473 mii lei, o valoare care a crescut cu 96,01% pentru anul 2002, la o valoare de 414.514 mii lei. În perioada următoare, avem parte deasemenea de o creștere de 49,56% față de anul 2002. În ceilalți ani ai perioadei analizate, primele subscrise pentru asigurările de viață înregistrează un trend crescător, ajungând în anul 2008 la o valoare de 1.868.129 mii lei, în creștere cu 783% față de anul 2001, când aveau o valoare de 211.473 mii lei. În anul 2009, sectorul asigurărilor de viață a marcat o scădere a subscrierilor .de 13% față de 2008, de la 1,868 miliarde de lei la 1,625 miliarde lei. Clasele de asigurări de viață care au avut o evoluție pozitivă au fost următoarele: unit-linked (8,59%), de sănătate (7,54%) și de accidente (14,42%) 69. BCR Asigurări de Viață a trecut pe prima poziție în clasamentul realizat pe segmentul asigurărilor de viață tradiționale după criteriul volumului subscrierilor, devansând astfel societatea ING Asigurări. De altfel, acest lucru era de așteptat, societatea membră a grupului austriac VIENNA Insurance fiind singura care a realizat în 2009 creșteri constante ale afacerilor (în euro): 33,5% în primul trimestru, 16,6% la jumătatea anului, respectiv 22,4% după primele nouă luni ale anului curent. Totodată, cota de piață a BCR Asigurări de Viață a urcat pe acest segment de piață până la 20%, pe fondul 69

unor

subscrieri

de

168,4

http://csa-isc.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=635&Itemid=85

51

mil.

lei.

ING Asigurări se menține în fruntea ierarhiei realizată pe segmentul polițelor unitlinked, cu o cotă de piață de circa 71%. Tabelul 3.3. Clasamentul primelor 10 companii de asigurare de viaț ă din România pentru 3T/2009 Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Companie ING Asigurări de Viaţă BCR Asigurări de Viaţă ALICO (fost AIG LIFE) AVIVA ASIROM ALLIANZ – ŢIRIAC GENERALI GROUPAMA GRAWE România EUREKO

Prime brute subscrise (RON mil.) 387.75 168.40 122.90 70.01 67.64 66.32 63.36 59.98 57.22 25.60

Sursa: http://www.1asig.ro/Date-financiare-2,7.htm

În tabelul 3.3. am prezentat Top 10 asigurări de viaţă din România pentru 3T/2009, cu privire la primele subscrise în acest sector. Din acest tabel putem observa că lider de piaţă în această perioadă în domeniul subscrierilor pentru prime a fost ING Asigurări deViaţă, cu 387.75 milioane RON, fiind urmat de BCR Asigurări de Viaţă care a avut o subscriere de prime de 168.40 milioane RON. Primele trei luni ale anului 2009 au adus pentru piaţa asigurărilor o domolire a scăderii. Asigurările de viaţă, care au încheiat în 2008 cu o scădere de 22% în EUR, au reuşit un reviriment în perioada analizată concretizat printr-o creştere de aproape 13%. Exista totuşi o constantă referitoare la situaţia primelor 3 luni ale fiecărui an. În ultimii 5 ani, ponderea primelor realizate în primul sfert de an a variat uşor între 2728%. Piaţa asigurărilor din România a încheiat primul trimestru din 2010 cu un volum de prime brute subscrise în valoare totală de peste 2,293 miliarde lei, în scădere nominală cu 5,29% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009, potrivit datelor provizorii transmise de societăţile de asigurări la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Segmentul care a înregistrat cea mai bună evoluţie a fost cel al asigurărilor de viaţă, care a generat un volum de prime brute subscrise de 419,827 milioane lei, nivel în creştere cu 6,74% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 200970. Tabelul 3.4. Top 10 Clasament Asigurări de Viaţă pentru T1/2010 Nr. crt.

Companie

Prime brute subscrise (mil lei)

70

http://www.capitalul.ro/finante-banci/volum-de-prime-brute-subscrise-de-2-293-miliarde-lei-in-primultrimestru-din-2010.html

52

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

ING Asigurări de Viaţă BCR Asigurări de Viaţă ALICO (fost AIG LIFE) ASIROM AVIVA GENERALI ALLIANZ – ŢIRIAC GRAWE ROMÂNIA GROUPAMA EUREKO

135.41 81.00 66.10 28.00 24.94 20.97 19.80 18.91 16.01 8.56

Sursa: http://www.1asig.ro/Piata-Asigurarilor-2.htm

În tabelul 3.4. sunt evidenţiate companiile de asigurări de viaţă Top 10 pentru T1/2010, privind subscrierile de prime brute, astfel, putem observa că ING Asigurări de Viaţă este lider în acest domeniu cu o valoare de 135.41 milioane lei, urmat de BCR Asigurări de Viaţă cu o valoare de 81 milioane lei, locul 10 este ocupat de societatea de asigurări EUREKO. 3.2.3.3. Indemnizaţii plătite Din datele centralizate pentru 31.12.2008 rezultă că asigurătorii au plătit în anul 2008 indemnizații brute în valoare totală de 4.363.559.718 lei, în creștere reală cu 25,19% față de 200771. Asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări de viață au plătit indemnizații brute și maturități în sumă de 219.856.024 lei. Pentru asigurările de viață, asigurătorii au mai efectuat plăți pentru răscumpărări totale, în valoare de 170.680.968 lei, și plăți pentru răscumpărări parțiale, în valoare de 104.616.576 lei. Tabelul 3.5. Indemnizaţii brute plătite pentru asigurările de viaţă şi ponderea lor în totalul asigurărilor în perioada 2000-2008 Anul

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Indemnizaț ii

Pentru

Ponderea

brute totale

asigurările de

asigurărilor de

plătite

viaț ă

viaț ă (%)

– mii lei 248.978.900 406.293.900 649.832.600 842.267.901 1.311.879.000 1.758.745.510 2.622.785.825 3.278.674.379 4.363.559.718

- mii lei 83.437.700 57.633.200 142.947.200 62.499.098 75.280.471 97.385.521 140.824.709 187.698.017 219.856.024

3,35 14,19 22,00 7,42 5,74 5,54 5,37 5,72 4,63

Sursa: Raport CSA 2001-2008

Tabelul 3.5. prezintă indemnizaţiile brute totale plătite de societăţile de asigurare pe piaţa asigurărilor din România, precum şi indemnizaţiile plătite pentru asigurările de viaţă, şi ponderea acestora în totalul indemnizaţiilor plătite, în perioada 71

Raport CSA 2008

53

2000-2008. Conform datelor din tabelul 3.8. indemnizaţiile plătite de societăţile de asigurare cresc în fiecare an al perioadei analizate, dar pentru asigurările de viaţă acestea au o cotă mică, restul aparţinând asigurărilor generale. Figura 3.3. Dinamica indemnizaţiilor plătite pentru asigurările de viaţă în perioada 2000-2008 250.000.000 200.000.000 150.000.000 Indemnizaţii plătite pentru asigurările de viaţă (mii lei)

100.000.000 50.000.000 0

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Sursa: Raportul CSA 2001-2008

Indemnizaţiile pentru asigurările de viaţă în anul 2001 înregistrează o valoare de 83.437.700 mii lei, sau 3,35% din totalul indemnizaţiilor, însă în anul următor acestea realizează un trend descrescător cu 25.804.500 comparativ cu anul 2000. În anul 2002 indemnizaţiile plătite au evoluat crescător comparativ anul precedent, realizând o valoare de 142.947.200, care se diminuează în următorii patru ani, ajungând în anul 2006 la o valoare de 140.824.709 mii lei. Anul 2008, deşi un an afectat de criza economică, care a pătruns şi în sectorul asigurărilor, înregistrează un trend crescător cu ceilalţi ani ai perioadei analizate, având o valoare a indemnizaţiilor plătite pentru asigurările de viaţă de 219.856.024, cea mai mare valoare înregistrată din 2000 şi până în 2008. Volumul sumelor plătite în anul 2008 cu titlu de răscumpărări (totale și parțiale) a fost de 275.297.544 lei, în creștere reală cu 36,71% față de anul 2007. Plățile pentru răscumpărări totale au fost de 170.680.968 lei, reprezentând 61,99% din total. În această valoare a răscumpărărilor totale, ponderi semnificative au fost consemnate de clasa III - Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții (66,73%) și clasa I - Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare (33,19%). Răscumpărările parțiale au fost în sumă de 104.616.576 lei, reprezentând 38% din valoarea răscumpărărilor totale și parțiale. Din această sumă, o pondere de 64,44% a fost aferentă clasei III, iar 35,56% a fost aferentă clasei I.

54

Pentru anul 2009, conform datelor provizorii transmise de societăţile de asigurare de viaţă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor indemnizaţiile plătite pentru asigurările de viaţă au fost de 680.720.428,61 lei, în creştere cu 37,48% comparativ cu anul 2008, când înregistrau o valoare de 495.153.568,67 lei. Sumele plătite de asigurători pentru răscumpărări parţiale şi totale de poliţe de viaţă au totalizat 417,89 milioane de lei în 2009, în creştere cu 51,8% faţă de 2008, potrivit datelor provizorii a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Legislatia asigurărilor va fi modificată astfel încât răscumpărarea poliţelor de asigurări de viaţă se va face numai după o perioadă de minim doi ani, a anunţat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Aceasta încearcă astfel să stopeze folosirea asigurărilor de viaţă de tip unit-linked ca metodă de plată a salariilor, la care unele companii au recurs din cauza impozitelor foarte mari72. 3.2.3.4. Rezerve tehnice Din centralizarea datelor înregistrate în situațiile financiare încheiate de asigurători pentru 31.12.2008, rezultă că valoarea totală brută a rezervelor tehnice pentru asigurările de viață a fost de 34,81% din total. Comparativ cu anul 2007 asigurările de viață au crescut cu 11,46%. Cea mai mare componentă a rezervelor tehnice constituite pentru asigurările de viață este reprezentată de rezerva matematică, prin aceasta reflectându-se obligațiile pe termen lung preluate de asigurător. Tabelul 3.6. Evoluţia rezervelor tehnice şi matematice brute pentru asigurările de viaţă în perioada 2003-2008 Anul

Rezerve tehnice brute

Rezerve matematice

Ponderea rezervei

2003 2004 2005 2006 2007 2008

(lei) 861.970.638 1.249.732.190 1.829.665.245 2.238.411.928 2.889.403.658 3.423.586.592

brute (lei) 588.810.152 919.122.299 1.319.814.929 1.730.277.528 2.269.584.825 2.544.842.737

matematice în total (%) 68,31 73,55 72,13 77,30 78,55 74,33

Sursa: Raportul CSA 2003-2008

Tabelul 3.6. prezintă evoluţia rezervei tehnice brute şi a rezervei matematice în sectorul asigurărilor de viaţă, precum şi pondererea rezervei matematice în total, în perioada 2003-2008. Anlizând datele prezentate mai sus, observăm că rezerva matematică deţine o pondere în total care depăşeşte 50% în fiecare an al perioadei analizate. Valoarea cea mai mare pentru rezerva matematică s-a înregistrat în anul 72

http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/politele-de-asigurari-de-viata-fara-rascumparari-mai-devreme-dedoi-ani-2978002/

55

2008 )2.544.842.737 lei), însă ponderea cea mare din total a acesteia în totalul rerzevei tehnice s-a înregistrat în anul 2007 (78,55%). Figura 3.4. Evoluţia rezervei matematice pentru asigurările de viaţă în perioada 2003-2008 3.000.000.000 2.500.000.000 2.000.000.000 1.500.000.000 1.000.000.000 500.000.000 0

2003

2004

2005

2006

2007

2008

919.122.299 1.319.814.92 91.730.277.5282.269.584.8252.544.842.737 R ez erva m atem atic ă pentru A V 588.810.152 (lei)

Sursa: Raportul CSA 2003-2008

Analizând datele din tabelul 3.6. şi figura 3.4. am constatat că rezerva matematică înregistrează creşteri de la un an la altul, dar pondererea ei în totalul rezervei tehnice este flcutuantă, cu creşteri şi descreşteri. În primul an al perioadei analizate (2003) rezerva matematică a înregistrat o valoare de 288.810.152 lei, crescând în fiecare an, ajungând ca în anul 2008 să înregistreze o valoare de 2.544.842.737 lei, o creştere de 225.603.258,5 lei. Pentru riscurile asumate, asigurătorii aveau constituite, la 31 decembrie 2009, rezerve tehnice în valoare totală brută de peste 10,8 miliarde lei, nivel în creştere cu 5,04% faţă de 2008. Rezervele tehnice brute constituite pentru asigurări generale au totalizat 6,9 miliarde lei (64,05% din total), iar cele pentru asigurări de viaţă erau de aproape 3,9 miliarde lei (35,95% din total). 3.3. Impactul crizei pentru piaţa asigurărilor de viaț ă În ț ara noastră în domeniul asigurărilor de viaț ă, criza financiară s-a resimț it încă din anul 2008, conform unor declarații făcute de către directorul CSA, deoarece când nu au mai avut cu ce să își plătească ratele și când leii din buzunar șiau pierdut din valoare în fața monedei europene, românii și-au răscumpărat asigurările de viață pentru a avea o sursă suplimentară de venit.

56

O parte din asigurații de viață s-au speriat și decizia de a rezilia contractele a fost una mai degrabă emoțională, influențată de contextul actual marcat de criză73. De exemplu, românii au cerut răscumpărarea a 26,6 milioane de lei din asigurările de viață în luna octombrie 2008. Față de media din primele nouă luni ale anului 2007, românii au cerut înapoi de la asigurători în anul 2008 cu 80% mai mulți bani în luna octombrie, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). În lunile octombrie și noiembrie, 14.577 de români au renunțat la asigurările de viață și au cerut banii înapoi, ceea ce reprezintă 0,2% din totalul de 7,6 milioane de asigurări de viață înregistrate la sfârșitul lunii septembrie 2008. Nevoia de bani nu a survenit deodată, ci treptat, pentru că viața s-a îngreunat tot mai mult, șomajul a crescut, creditele au încetinit, companiile au făcut restructurări, au sistat producția etc. Toate acestea creează nevoie de bani care se traduce în faptul că persoanele care mai aveau ceva strâns scot din depozite, asigurări. În anul 2009, sectorul asigurărilor de viaţă a resimţit cel mai acut criza financiară,

având

în

vedere

creşterea

şomajului

şi

scăderea

veniturilor

consumatorilor de produse de asigurări. Unul dintre factorii care au avut o influenţă importantă asupra acestui sector a fost cel psihologic, pentru că teama şi incertitudinea cu privire la siguranţa financiară a consumatorilor au dus, în prima parte a anului 2009, atât la creşterea numărului de rezilieri şi de răscumpărări de contracte, cât şi amânarea intenţiei de cumpărare a unei poliţe de asigurări. Consumatorii trebuie să ştie, chiar de la momentul achiziţionării, că răscumpărările înainte de termen nu vor aduce beneficiile aşteptate. Primele semne de revenire ale segmentului de asigurări de viaţă s-au făcut simţite în ultimul trimestru al anului 2009, când numărul răscumpărărilor şi rezilierilor de contracte s-a diminuat

simţitor.

Clasele de asigurări de viaţă care au avut o evoluţie pozitivă au fost următoarele: unit-linked (8,59%). Indemnizaţiile brute plătite şi sumele plătite pentru răscumpărări şi contracte de asigurări de viaţă ajunse la maturitate au totalizat, în 2009, 680,720 milioane de lei, în creştere cu 37,48% față de 2008 (495,1 milioane de lei)74. Potrivit oficialilor CSA, piața asigurărilor va recupera, în 2010, ușoara scădere înregistrată anul trecut. CSA consideră că această industrie, strâns legată de 73

http://www.frontnews.ro/social-si-economic/finante-banci/octombrie-2008-luna-neagra-a-crizeifinanciare-in-buzunarele-romanilor-hranita-cu-stiri-21746 74 http://www.cotidianul.ro/romanii_isi_vand_asigurarile_de_viata_pentru_a_supravietui_in_criza108966.html#

57

celelalte sectoare ale economiei românești, va încheia anul acesta pe un plus de cel puțin 5%, în condițiile în care nevoia de protecție a început să fie conștientizată tot mai mult de potențialii consumatori. Scenariul acesta optimist, în care vedem o creștere a subscrierilor de 5%, ar putea fi înlocuit de unul pesimist doar în condițiile în care va avea loc o nouă degradare a indicatorilor macroeconomici75. 3.4. Oferta pe piaţa asigurărilor de viaţă din România 3.4.1. Societăţi de asigurare de viaţă – momente importante Indiferent de forma de proprietate societăţile de asigurare, îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt obligate sa se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de prime pe care trebuie să le constituie; modul de ţinere a evidenţei activităţii desfăşurate; forma bilanţului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate. Societăţile în cauză trebuie să respecte avizele şi normele instituţiilor de stat însărcinate cu supravegherea asigurărilor. În cele ce urmează o să prezint evoluţia celor mai importante societăţi de asigurări de viaţă, produsele oferite de acestea, fuziunile care au avut loc şi în care au fost implicare respectivele societăţi, momentele importante din activitatea lor în perioada 2000 – 2008. Tabelul 3.7. Fondarea principalelor societăț i de asigurare de viaț ă Nr. crt.

Denumirea societăţii

Fondare

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

ING Asigurări de Viaţă BCR Asigurări de Viaţă ALICO România (fost AIG Life) Allianz – Ţiriac Grawe România Asigurare S.A. Aviva Asigurări de Viaț ă Asirom Generali Asigurări S.A. Omniasig Life Groupama

- şi-a pus bazele în piaţa românească în anul 1997 - fondată în octombrie în anul 2005 - prezentă în România din anul 1998 - bazele au fost puse în anul 1994 - a intrat pe piaţa românească în anul 2000 - şi- a început activitatea în 11 octombrie 2000 - din anul 1991 prezentă pe piaţa din România - s-a înfiinţat în anul 1993 pe piaţa românească - prezentă pe piaţa din România din anul 1995 - 2007

În tabelul de mai sus am prezentat fondarea primelor zece societăţi de asigurare de viaţă prezente pe piaţa din România. Numele societăţilor de asigurare de mai sus este cel întâlnit azi, pentru că unele în trecut nu purtau acest nume, însă astăzi au parte de o nouă denumire deoarece au avut loc fuziuni, despre care voi

75

http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=635&Itemid=85

58

vorbi în cele ce urmează, precum şi date despre momentele importante din activitatea lor, astfel: •

ING Asigurări de Viaţă este o societate de asigurare de viaţă prezentă pe

piaţa din România din anul 1997, fiind de altfel prima companie internaţională, care a intrat pe piaţa asigurărilor din România, în acel an. A devenit lider al pieţei locale la doar doi ani de la înfiinţare, în prezent este cea mai puternic capitalizată companie de pe piaţa asigurărilor. Principalul canal de vânzare al ING Asigurări de Viaţă este reprezentat de propria reţea de consultanţi profesionişti (CAV)76. Purta până în anul 2001 denumirea de ING Nederlanden. •

BCR Asigurări de Viaţă a fost înfiinţată în octombrie 2005 în vederea

dezvoltării conceptului modern de servicii financiare integrate prin includerea în oferta Grupului BCR a asigurărilor de viaţă destinate atât persoanelor fizice cât şi celor juridice. •

ALICO România (fost AIG LIFE) a fost înfiinţată la sfârşitul lui 1998, când a

început activitatea de asigurări de viaţă în Bucureşti, Braşov, Cluj, Oradea, Timişoara şi Constanţa. În luna ianuarie 2010, AIG Life Asigurări România îşi schimbă denumirea în Alico Asigurări România preluând astfel numele acţionarului majoritar, American Life Insurance Company (Alico). Procesul de preluare a noului nume se reflectă strict asupra denumirii companiei, astfel că se menţin structurile companiei, echipa de management şi strategia eficientă existentă. Alico, acţionarul majoritar al Alico Asigurări România, este unul dintre cei mai puternici asigurători de viaţa din lume, experienţa globală dobândită reflectându-se şi în succesul companiei de asigurări din România, care a câştigat încrederea a peste 1 milion de clienţi şi o poziţie strategică în piaţa asigurărilor de viaţă77. •

Allianz – Ţiriac - bazele fundaţiei actualei afaceri Allianz-Ţiriac Asigurări au

fost puse în anul 1994, odată cu înfiinţarea societăţii Asigurări "Ion Ţiriac" SA (ASIT). Allianz-Ţiriac Asigurări este compania numărul unu pe piaţa românească a asigurărilor, deţinând aproape o cincime din piaţă, la nivel consolidat (asigurări generale şi de viaţă)78. Definitoriu pentru succesul Allianz-Ţiriac este echilibrul păstrat, în permanenţă, între ritmul de creştere, siguranţa financiară şi profitabilitate. •

Grawe România Asigurare S.A. - Grupul financiar internaţional GRAZER

WECHSELSEITIG VERSICHERUNGAG (Grawe) a decis în anul 2000 intrarea pe piaţa românească a asigurărilor de viaţă prin înfiinţarea societăţii Grawe România 76

http://www.ing.ro/Asigurari-Pensii/cine_suntem/parteneriate.html http://www.aiglife.ro/pdf/Comunicat%20presa_20.01.2010.pdf 78 http://www.allianztiriac.ro/companie/istoria2.html 77

59

Asigurare SA, al cărei acţionar majoritar este, deţinând 99,98% din capitalul social.Anul 2005 a adus o schimbare importantă în politica firmei. Prin preluarea companiei de asigurări Sara Merkur, compania Grawe România a început dezvoltarea propriei forţe de vânzare. Noua forţă de vânzare Grawe a reprezentat intrarea într-o nouă fază de dezvoltare a portofoliului de clienţi şi a gamei de produse de oferite. •

AVIVA Asigurări de Viaţă şi-a început activitatea pe 11 octombrie 2000.

Grupul AVIVA s-a format în iunie 1998, prin fuziunea a două mari companii care deţineau supremaţia pe piaţa britanică de asigurări – Commercial Union şi General Accident. •

ASIROM - este compania de asigurări tradiţională a românilor din anul 1991,

oferindu-le acestora siguranţa şi confortul de care au nevoie, definind permanent tendinţele pieţei locale a asigurărilor. 2007 s-a dovedit a fi un an de schimbări majore, care au adus beneficii de imagine notabile pentru ASIROM, rămânând în istorie drept anul când compania de asigurări s-a alăturat marii familii a grupului lider pe piaţa de asigurări din Europa Centrală şi de Est, VIENNA INSURANCE GROUP 79, în care şi-a schimbat şi denumirea în Asirom Vienna Insurance Group. •

GENERALI Asigurări S.A. – grupul Generali este prezent pe piaţa

românească din anul 1835, în Brăila, având ca obiect de activitate, asigurarea mărfurilor transportate. După doi ani de funcţionare, îşi schimbă sediul la Bucureşti şi denumirea în GENERALA, astfel încât, în anul 1935, aceasta devine numărul unu pe piaţa asigurărilor din România. În anul 1948, datorită contextului politic, este forţat să se retragă de pe piaţa est-europeană, însă în anul 1993 Generali revine pe piaţa românească, înfiinţându-se societatea Generali Asigurări S.A80. Grupul italian Generali şi-a unificat operatiunile în 2007 în Europa Centrală şi de Est cu grupul ceh PPF, determiând o fuziune a Generali, Ardaf şi Roumanie Assurance InternationalRAI pe piaţa locală. PPF Group este unul dintre cele mai importante grupuri financiare din Republica Cehă, are active totale de 8,1 miliarde de euro şi este controlat de PPF Group NV, companie cu sediul central în Olanda, în care miliardarul ceh Petr Kellner deţine 95% din acţiuni, restul de 5% aparţiând lui Jiri Smajc, responsabilul pentru activităţile grupului din Rusia. •

79 80

Omniasig Life este o societate de asigurare specializată în asigurări

http://www.asirom.com.ro/index.php?lang=ro&module=pages&page=presentation http://www.generali.ro/despre_noi/generali_asigurari.htm

60

de viaţă care a luat naştere în decembrie 1997 şi a dobândit o experienţă îndelungată pe piaţa din România. Fiind o companie dinamică şi solidă din punct de vedere financiar şi cu o imagine puternică, Omniasig Asigurări de Viaţă SA a devenit una dintre cele mai cunoscute şi respectate firme de profil din România. •

Groupama Asigurări este o companie multiţională de origine franceză,

care şi-a consolidat prezenţa în România prin achiziţia a trei companii, şi anume81: ♦ BT Asigurări de Viaţă, achiziţionată în decembrie, 2007. ♦ OTP Garancia, preluată în august, anul 2008. ♦ ASIBAN, preluată tot în anul 2008, în august. În urma fuziunii dintre BT Asigurări şi Asiban, compania nou creată Groupama Asigurări este acum parte a unuia dintre cele mai puternice grupuri internaţionale de asigurări şi servicii financiare, cu 16 milioane de clienţi şi 38.500 de angajaţi, în 14 ţări din întreaga lume. Societăţile de asigurare de viaţă prezentate mai sus sunt cele care înregistrează evoluţiile cele mai mari din punct de vedere a indicatorilor principali întâlniţi pe piaţa asigurărilor din România. Pentru a cunoaşte evoluţia acestora, precum şi pentru a afla informaţii despre ofertele acestora pe piaţa asigurărilor de viaţă, voi prezenta în cele ce urmează tabele cu portofoliul fiecărei companii a asigurărilor de viaţă. 3.4.3. Prezentarea produselor de asigurare de viaţă a principalelor companii pe piaţa românească Pentru ca o persoană să poată achiziţiona corect produsul de asigurare de viaţă dorit, este necesară o prezentare a ofertelor din partea companiilor. Este nevoie de informaţii cu referire la denumirea produselor, o scurtă caracterizare a tipurilor de asigurări de viaţă, pentru ca persoana care doreşte să încheie o poliţă de asigurare de viaţă să fie mulţumit de desfăşurarea primei discuţii cu privire la produsul care se doreşte spre achiziţionare. În cele ce urmează o să prezint oferta de produse de asigurări de viaţă (tadiţionale, unit-linked) prezentă în cadrul companiilor cele mai principale care funcţionează pe piaţa din România, în prezent. Tabelul 3.8. Produsele de AV oferite de compania Allianz - Ţiriac Nr. crt.

Produsele de AV-

Scurtă descriere

oferte

81

http://www.groupama.ro/despre-noi/despre-noi@/article.jspz;jsessionid=MWSFwV1SLGQgMLYpvS6SlnX5hhXnLhhR1JDPpxZ25ChZS7BjYzxX!1206012591?id=20231

61

1.

2.

ocazia de protejare financiară cât şi de investiţie; - este o modalitate completă de a oferi copilului persoanei care

Plan de economisire

achiziţionează acest produs, protecţie financiară în momentele

pentru copii

3. 4.

- AV de tip unit-linekd, cu componentă investiţională, care oferă

ALIAT

decisive din viaţa lui; - este AV care oferă posibilitatea de a planifica financiar atât

PARTENER

viitorul persoanei care se asigură cât şi pe a celor dragi; - este o componentă de protecţie, indemnizaţia de asigurare se

Protecţie Individuală

Simplă primeşte doar dacă se produce evenimentul asigurat; Sursa: http://www.allianztiriac.ro/fizice/viata/protectspecif/index.html

La produsele de asigurare de viaţă a companiei de aisgurare Allianz – Ţiriac se pot ataşa clauze suplimentare, la dorinţa asiguratului. Aceste clauze pot fi: clauză de invaliditate, de spitalizare, de deces, pentru intervenţii chirurgicale, etc. În ceea ce priveşte activitatea de asigurări de viaţă, Allianz-Ţiriac şi-a conservat volumul veniturilor din prime brute subscrise aferente perioadei ianuariemartie 2010 la 6 milioane de euro. După primele trei luni din acest an Allianz-Ţiriac a trecut pe locul doi în piata asigurărilor, fiind devansată de Astra. Tabelul 3.9. Produsele de AV oferite de BCR Asigurări de Viaț ă Nr. crt. 1. 2. 3.

Produsele de AV oferite BCR Piano BCR Forte BCR Fortissimo

Scurtă descriere - program investiţional unit-linked cu nivel de risc scăzut; - program investiţional unit-linked cu nivel de risc mediu; - program investiţional unit-linked cu nivel de risc ridicat; - dacă asiguratul va deceda înainte de expirarea poliţei şi avea un

4.

Produse Bancassurance

credit bancar, atunci familia acestuia va fi scutită de achitarea creditului contractat.

Sursa: www.bcr.ro

Din tabelul 3.9. observăm că BCR Asigurări de Viaţă are în portofoliul AV mai multe programe investiţionale, şi nu are în componenţa sa asigurări de viaţă care să acoperă riscurile (ex. deces, invaliditate, boala, etc), care pot surveni în viaţa oricărei persoane. Pentru a doua jumătate a anului 2010, BCR Asigurări de Viaţă pregăteşte pe partea de bancassurance "lansarea unui produs tradiţional cu acumulare"82. Tabelul 3.10. Oferta produselor de asigurare de viaţă a companiei ING Asigurări de Viaţă Nr.

Produsele de AV

crt.

oferite

1.

Prudent

2.

Maraton

3.

Smart

4.

Regal

Scurtă caracterizare - este o asigurare ce acoperă strict riscul de deces şi nu include şi o parte de economisire sau capitalizare; - este o AV pe termen nelimitat, are şi o componentă de economisire, care permite încasarea SA şi în cazul supravieţurii la expirarea duratei contractului; - oferă protecţie financiară, iar dacă asiguratul decedează, beneficiarul încasează suma plătită de către asigurător; - este cea mai populară poliţă de AV, care oferă o dublă protecţie, se poate economisi suma dorită, şi totodată se poate asigura protecţie financiară celor

82

www.1asig.ro

62

5.

Capital

6.

Remedis

7.

GenT pentru copil

8.

Academica

9.

GenT pentru Pensie

10.

GenT pentru

dragi, în cazul în care asiguratului i se întâmplă ceva neprevăzut; - este mai mult orientat spre investiţii, iar protecţia înseamnă că se acoperă riscul de deces din accident, oriunde în lume; - este un produs care acoperă strict spitalizarea şi intervenţia chirurgicală ca urmare a unui accident; - este un plan financiar care susţine asiguratul în acoperirea necesităţilor legate de dezvoltarea copilului său; - este un produs tradiţional, fără grade de risc, care îmbină protecţia specifică unei AV cu acumularea de fonduri b neşti necesare susţinerii educaţiei copilului; - este un plan de asigurare, care ajută la economisirea unor sume de care se poate dispune în momentul pensionării; - este un program de investiţii, iar componenta de protecţie acoperă riscul de

Investiţiei

deces din orice cauză, oriunde în lume;

Sursa: http://www.ing.ro/Asigurari-Pensii/Asigurari

Compania de asigurări ING Asigurări de viaţă a mai avut în portofoliul său de asigurări de viaţă un produs unit-linked, însă care a avut ediţie limitată, era disponibil doar în perioda 3-28 mai 2010. Acesta era un produs cu primă unică, în euro, care oferea protecţia capitatului net investit. Fiind vorba despre o asigurare de viață, ING Selectis oferea, în acelaşi timp, o componentă de protecție, prin intermediul sumei asigurate în caz de deces. Aceasta se stabilea în momentul semnării poliței, în funcție de valoarea primei unice, care are calitatea de constantă şi garantată pe tot parcursul contractului. Prima de asigurare se plătea o singură dată, în momentul încheierii contractului, şi era de minimum 1.000 de euro, fără a exista un plafon maxim. Un client putea deţine mai multe contracte de tip Selectis, cu condiția ca sumele asigurate cumulate să nu depăşească nivelul de 7.500 de euro. Pe segmentul de asigurări de viaţă valoarea activelor financiare în administrare a ajuns la peste 1,9 miliarde RON la sfârşitul primului trimestru din 2010, în creştere cu 28,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Volumul primelor brute subscrise de ING în primele trei luni ale anului se situează la nivelul de 136 milioane RON, comparativ cu 130 milioane RON în intervalul similar din 2009, marcând o creştere de 4,5% în această perioadă. Tabelul 3.11. Portofoliul AV a societăţii de asigurare ALICO (fost AIG LIFE) Nr. crt. 1.

Produsele de AV oferite Capital Invest

Scurtă descriere - este un produs care combină în mod egal două variante de acumulare de capital: investiţii în fonduri (unit-linked) şi economisire cu beneficii

2.

Junior Invest

garantate; - este un pachet care cuprinde două variante de acumulare de capital: investiţii în fonduri şi economisire, adresat părinţilor sau tutorilor legali

3. 4.

Renta EXTRA Life EXTRA

care se preocupă pt viitorul copiilor; - este un program de asigurare şi investiţii; - acoperă trei riscuri majore: invalidiatatea din accident, decesul din

63

5.

Life Protect

accident şi decesul din orice cauză; - este un produs de AV, produs flexibil de protecţie pentru întreaga

6.

Life Cover Plus

familie, care oferă acoperire oriunde în lume, 24 din 24 de ore; - este mai mult decât o AV, deoarece oferă asiguratului şi celor dragi săi

7.

Alico Protector

protecţie împotriva urmărilor evenimentelor neprevăzute; - este un produs de AV conceput pentru a oferi protecţie în situaţii

8.

Junior Extra

neprevăzute din viaţă, are acoperire oriunde în lume; - este un produs de AV special conceput pentru economisire şi protecţie

9.

Capital Extra

pentru copilul asiguratului; - este un program de capitalizare şi protecţie.

Sursa: http://www.alico.ro/prod_individ.asp.htm

În funcţie de varianta aleasă asiguratul are posibilitatea de a ataşa beneficii suplimentare, special concepute pentru acesta. Societatea de asigurări Alico în anul 2009 a stagnat, însă pentru anul 2010 directorul companiei a anunţat creştere în domeniul asigurărilor de viaţă, creştere susţinută de produsele unit-linked şi cele de sănătate. Tabelul 3.12. Produsele de AV oferite de societatea de asigurări de viaţă AVIVA Nr. crt.

Produsele de AV oferite

Scurtă caracterizare - este o AV pe termen scurt (un an cu reînoire automată),

1.

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

ESENTIAL

COMPLET

destinată oamenilor activi, care au nevoide de un produs rapid, simplu şi pe termen scurt; - este AV prin care se obţie protecţie financiară de-a lungul

întregii perioade active; DELTA - plan flexibil de protecț ie; SIGMA - plan unit-linked de economii în vederea pensionării; GAMA - plan unit-linked de economii; ETA - plan de investiț ii cu primă unică; ALFA - plan de acumulare ș i protecț ie a copilului; TETA - plan de economii cu prime multiple; BETA - protecț ie pentru familie ș i afacere; BETACREDIT - protecț ie pentru familie. Sursa: http://www.aviva.ro/Asigurari-individuale-Protectia-vietii-tale-ss-1033,125.htm

La aceste două produse de AV se pot ataşa clauze suplimentare, în funcţie de dorinţa asiguratului. Aviva ASIGURĂRI de Viaţă a înregistrat în 2009 o pierdere de 13,4 milioane lei, cu 36,9% mai mică faţă de anul anterior, în condiţiile în care primele brute subscrise au scăzut cu circa 5%, la 101 milioane lei, pe când în anul 2008 înregistrase o pierdere de 21,33 milioane lei. Tabelul 3.13. Oferta de produse de AV a companiei ASIROM Nr. crt. 1. 2.

Produse de AV oferite Asigurarea Mixtă de

Scurtă caracterizare - acoperă riscul de deces, invaliditate, supravieţuire, unele scutiri

Viaţă şi Accidente GLOBAL

pentru primele de asigurare; - asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă, acoperă decesul şi

64

invaliditatea din accident şi/sau boală; EDUCATIONAL ASIG - asigurarea preşcolarilor, elevilor şi studenţilor. Sursa: http://www.asirom.ro/index.php?lang=ro&module=insurance&id=29

3.

Compania de asigurări Asirom are în portofoliul său asigurări de viaţă care acoperă principale riscuri care pot apărea în viaţa unei persoane, însă nu dispune de programe investiţionale unit-linked. Pentru 2010, grupul şi-a propus să obţină un volum de prime brute subscrise de 10 mld. euro, ceea ce înseamnă ca operaţiunile din România ar trebui să contribuie cu cel puţin 1 mld. euro la această cifră de afaceri. Tabelul 3.14. Produsele de AV oferite de societatea de asigurări GRAWE Produse de AV

Nr. crt.

Scurtă caracterizare

oferite

- asigurare de viaţă cu acumulare de capital şi acoperire suplimentară

1.

PREVENT

2.

PROFIT

3.

RISK LIFE

accident pt persoanele care desfăşoară o activitate de risc peste cel

4.

SĂ TRĂIŢI!

5.

UNICA

standard; - asigurare mixtă de viaţă creată pentru poliţişti şi militari; - asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital şi plată unică a

6. 7. 8.

OMNIA GRAWE APOLLO GRAWE GaliLEI

9.

START

în caz de accident; - asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital şi exonerare în caz de incapacitate de muncă; - asigurare mixtă de viaţă cu capitalizare şi acoperire suplimentară din

primei de asigurare; - AV cu acoperire pt afecţiuni medicale grave; - AV de tip unit-linked în euro; - AV de tip unit-linked în euro; - asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital pentru un copil şi acoperire suplimentară pentru invaliditate din accident. Sursa: www.grawe.ro

Societatea de asigurare Grawe are un portofoliu de asigurări de viaţă destul de vast, din care orice persoană poate face o alegere rezonabilă. Bineînţeles, unora dintre aceste tipuri de asigurări de viaţă li se pot ataşa clauze suplimentare, la dorinţa fiecăruia. La sfârşitul anului 2008 compania Grawe s-a clasat pe locul 8 între asigurătorii care oferă asigurări de viaţă, cu o cotă de piaţă de 4,93%. Grawe a încheiat anul 2009 cu un venit din prime subscrise în scădere cu 14% faţă de anul anterior, realitatea pieţei de asigurări de viaţă depăşind estimările de la jumătatea anului trecut. În mod evident, îngrijorarea unei mari părţi a populaţiei referitoare la stabilitatea locurilor de muncă şi, implicit, a veniturilor, precum şi 65

situaţia financiară împovărată de creditele contractate în trecut, au afectat interesul multora pentru asigurările de viaţă. Aceasta este adeseori greşit percepută numai ca opţiune de investiţie sau simplă cheltuială şi mai puţin ca o formă de economisire şi protecţie oferită familiei. Este dificil de acceptat că riscul există pentru toţi şi nu poate fi prevăzut sau evitat, dar poate fi estimat, iar efectele financiare negative asupra familiei pot fi reduse şi controlate. Tabelul 3.15. Produsele de AV oferite de compania de asigurări GENERALI Nr.

Produsele de AV

crt.

oferite

1.

Generali Clasic Plus

2. 3.

Generali Practic Plus GENIUS

4.

ORIZONT

5.

MAJORAT

Scurtă caracterizare - este o AV care oferă protecţie şi siguranţă familei în cazul producerii riscului asigurat; - asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital; - AV cu componentă investiţională în lei; - este o poliţă de asigurare flexibilă, care oferă posibilitatea de a

opta între soluţia de economisire şi cea de pensie; - plan de economisire. Sursa: http://www.generali.ro/persoane_fizice/viata.htm

Compania de asigurări Generali, care funcţionează pe piaţa din România are un portofoliu de asigurări de viaţă, care pune la dispoziţia clienţilor cinci poliţe de AV. Această societate de asigurări oferă clienţilor mai multe categorii de asigurări de viaţă cu posibilităţi de economisire, şi nu cele care acoperă diferite riscuri care se pot ivi în viaţa oricărei persoane, cum ar fi: decesul, invaliditatea, etc. Societatea dispune şi de un program investiţional, în lei pus la dispoziţia oricărei persoane dornice de achiziţionare. Categoriile de asigurări de viaţă care lipsesc din portofoliul acestei companii sunt cele care acoperă strict riscul de deces sau invaliditate. Tabelul 3.16. Oferta produselor de AV a companiei Groupama Nr. crt. 1.

Produse de AV oferite

Scurtă caracterizare

Asigurări de deces

- este o AV care acoperă riscul de deces, dar şi un credit bancar; - este o AV care oferă posibilitatea de protecţie a investiţiei,

2.

Asigurarea mixtă de viaţă

3.

Asigurări de rentă

consituirea unui fond de pornire a unei afaceri, protecţia familiei; - este o AV care are avantajul unei investiţii sigure. Sursa: www.groupama.ro

În cadrul companiei Groupama portofoliul de asigurări de viaţă este format doar din trei categorii de asigurări, care acoperă principalele riscuri care se pot ivi în viaţa unei persoane, însă la acestea se pot ataşa asigurări suplimentare ca: deces ca urmare a unui accident, incapacitate termporară de muncă, intervenţii chirurgicale, etc.

66

Tabelul 3.17 Oferta de produse de AV a companiei de asigurări Omniasig Life Nr. crt. 1. 2. 3. 4.

Produse de AV oferite

Scurtă caracterizare

JUNIOR

- este o AV de tip rentă-studii; - AV care oferă un plan înţelept de economisire, şi include:



PROTECTOR

Supra Capital Protector – oferă o SA în caz de supraviţuire;

 Mix Protector – acoperă riscul de deces; SENIOR - este o AV cu plan de economisire; Risc + - oferă protecţie financiară în cazul unor evenimente nedorite. Sursa: http://www.omniasiglife.ro/Products/individualinsurance

Societatea de asigurări Omniasig Life prezentă pe piaţa românească nu are un portofoliu foarte dezvoltat, nu are în componenţa sa foarte multe categorii de asigurări de viaţă, însă din cele care sunt prezentate orice persoană are ce alege, pentru că dispune şi de AV care acoperă evenimentele nedorite, cât şi cu plan de economisire sau pachet de tip studii. Categoriile de asigurări de viaţă care lipsesc din portofoliul acesteia sunt cele cu componentă investiţională. În urma analizei portofoliului de asigurări de viaţă a principalelor companii de asigurare care îşi desfăşoară activitatea în domeniul AV am constatat că ofertele cele mai vaste sunt prezente în cadrul ING Asigurări de Viaţă, urmat de ALICO şi de GRAWE. Societăţile de asigurări care au un portofoliu restrâns de asigurări de viaţă sunt AVIVA, ASIROM, Groupama, celelalte societăţi au în componenţă patru categorii de asigurări de viaţă. Din punct de vedere al corectitudinii, calităţii nu pot afirma nimic, aceste caracteristici rămânând la latitudinea asiguraţilor fiecărei companii. Un alt aspect important care l-am observat se referă la denumirea produselor de asigurare de viaţă, aceasta diferând de la o companie la alta, sau la unele au chiar denumirea specifică riscului acoperit (ING Asigurări de Viaţă, Omniasig Life, Generali). Fiecare din aceste companii beneficiază de vaste canale de distribuţie, desfăşurându-şi activitatea prin intermediul anagajaţilor, intermediarilor (brokeri), agenţilor/consultanţilor de asigurare. Aceste canale de distribuţie diferă şi de venitul societăţilor, pentru că începând din anul 2008, sectorul asigurărilor de viaţă a fost afectat de criza economică, şi companiile s-au văzut nevoite să facă disponibilizări. 3.4.4. Evoluţia societăţilor de asigurare de viaţă în perioada 2001 – 2008 Tabelul 3.18. Locul ocupat de principalele societăţi de AV în perioada 2001-2008 după indemnizaţiile plătite Societatea de 2001

2002

2003

2004

67

Perioada 2005

2006

2007

2008

asigurări ING Asigurări de

1

1

3

2

-

8

3

2

Viaţă BCR Asigurări de

*

*

*

*

-

9

4

3

Viaţă AIG Life (ALICO) Allianz - Ț iriac Grawe Aviva Asigurări

8 * * *

7 * * 6

8 * * *

* * * *

-

* 5 * 6

8 9 7 5

5 8 * 6

de Viaţă Asirom Generali Omniasig Life Groupama

2 * * *

2 * 4 *

1 10 3 *

1 6 2 *

1 9 7 *

1 1 * 10 5 4 * * Sursa: Raport CSA 2001-2008

Din tabelul 3.18. în care am prezentat top 10 pentru societățile de asigurare de viață care au plătit indemnizații de asigurare în perioada 2001–2008, am constatat că în primii doi ani ai perioadei analizate pe locul 1 se clasa ING, iar pe locul 2 era Asirom Asigurări de Viață. În anul 2003 locul 1 era ocupat de societatea de asigurări Asirom, pe când ING se afla pe locul 3. În anul 2004, în frunte se afla tot Asirom, urmat pe locul 2 de către societatea de asigurări ING, iar pe ultimul loc se clasa Generali. Asirom este tot pe locul 1 în anul 2006, ING se clasează doar pe locul 8, ultimul în top fiind Generali. Anul 2007 a avut o evoluție neschimbată cu privire asupra locului ocupat de Asirom în piața asigurărilor de viață, în funcție de indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață, ING se clasează pe locul 3, pe locul 9 clasându-se Allianz - Țiriac. Anul 2008 este neschimbător pentru Asirom, deoarece acesta se află tot pe locul 1, urmat de ING pe locul 2, iar Generali ocupând locul 9. La începutul perioadei analizate timp de doi ani ING Asigurări de Viaţă se află pe poziţia 1, după care are parte de evoluţii descrescătoare în anii urmtori, ajungând în anul 2008 pe locul 2 la indemnizaţiile plătite pentru asigurările de viaţă. Asirom este o societate care ocupa o poziţia 2 la începutul perioadei analizate, însă din anul 2003 şi până în 2008 se menţinea pe locul 1. Aceste societăţi se află şi în prezent în Top 10 pentru indemnizaţiile acordate pentru asigurările de viaţă. Tabelul 3.19. Locul ocupat de principalele societăţi de AV în perioada 20012008 după volumul de prime brute subscrise Societatea de asigurări ING Asigurări de Viaţă BCR Asigurări de Viaţă ALICO (fost AIG LIFE) Allianz-Ţiriac Grawe

Perioada 2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

1 * 3 * 10

1 * 3 10 *

1 * 3 6 9

1 * 4 * *

1 5 2 6 8

1 8 2 4 5

1 7 2 4 8

1 3 2 8 7

68

Aviva Asirom Generali Omniasig Life Groupama

* 2 * * *

5 5 * 2 * * * * 10 6 2 2 * * * Sursa: Raportul CSA 2001-2008

7 4 10 * *

6 3 10 9 *

6 5 9 10 *

5 6 9 10 *

În tabelul 3.19. am prezentat evoluţia principalelor societăţi de asigurare care desfăşoară activitatea de asigurări de viaţă, în Top 10 în perioada 2001-2008. În urma datelor analizate am constatat că în perioada analizată lider de piaţă pentru subscrierile de prime pentru asigurările de viaţă era ING Asigurări de Viaţă. 3.5. Unele aspecte privind asigurările de viaţă pe plan mondial În prezent asigurarea este percepută ca o industrie complexă,o reţea regulată care oferă o mare varietate de produse şi servicii care vin în sprijinul indivizilor

,familiilor

şi

organizaţiilor

în

problemele

de

risc.

Evoluţia asigurărilor s-a produs în paralel cu cea a legislaţiei, a contabilităţii şi a formelor de comerţ. Oamenii de afaceri au învăţat să folosească tehnicile de asigurare pentru a micşora riscurile inerente în activitatea lor, aşa cum au învăţat să folosească contractele pentru a stabili responsabilităţile financiare ale părţilor.În trecut, oamenii erau dispuşi să accepte mare parte din riscurile pe care le întâmpinau,

bazându-se

la

nevoie

pe

sprijinul

financiar

al

familiei.

Tehnicile asigurării au apărut în civilizaţiile din Asia şi Orientul Mijlociu Islamic, dar şi în Europa Medievală. Odată cu privatizarea sistemului de pensii şi atracţia exercitată de produsele unit-linked,

asigurările

de

viaţă

au

înregistrat

o

creştere

impresionantă.

Companiile europene de asigurări de viaţă au depăşit perioada de criza din 20012003, caracterizată de declinul pieţei de capital şi de pierderea încrederii clienţilor. În concluzie, câştigurile vor creşte în continuare, având în vedere faptul că industria asigurărilor a demonstrat, în 2005, profitabilitatea acestei afaceri în condiţiilie unei bune înţelegeri a costurilor, faţă de anii trecuţi când se baza doar pe veniturile din investiţii. 3.5.1. Elemente definitorii ale asigurărilor de viaţă în Europa și continentul american La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluţie de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar şi cu apreciabile 69

diferenţieri de la o ţară la alta. Trebuie precizat în primul rând că Europa este locul de apariţie a asigurărilor moderne şi rămâne o piaţă esenţială la nivel mondial, cu o creştere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viaţă şi de economisire, dar ocupând locul doi după state. Piața europeană a asigurărilor include, în fapt, piețele naționale de asigurare din spațiul geoconomic de referință, care variază ca mărime, grad de dezvoltare, rată de creștere, etc, dar se află în proces de armonizare legislativă. Canalele de distribuție a asigurărilor tradiționale prin subscrierea directă, prin telefon sau bancasigurare au fost diversificate prin puncte de lucru funcționale în gări și aeroporturi, magazine și stații de benzină, etc. Piața europeană asigurărilor de viață este marcată de o serie de mutații semnificative între care: reducerea bugetelor pentru asigurările sociale de stat; suprapunerea produselor de asigurare de viață cu alte instrumente de economisire oferite populației, perfecționarea tehnicilor de asigurare. Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieţei unice europene a asigurărilor, cu realizări, dar şi cu dificultăţile sale, încă nedepăşite. Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii sunt cei mai mari jucători de pe piața asigurărilor, dar din punctul de vedere al valorii volumului de prime subscrise, fiecare își revendică supremația pe segmente diferite, prima pe sectorul asigurărilor de viața iar cea de-a doua pe sectorul asigurărilor generale. Piața asigurărilor central și est europeană, care a cunoscut o dinamică impresionantă în ultimii ani, se confruntă, în acest moment, cu numeroase probleme, ca și consecință a dezechilibrelor economice din ultima perioadă. Astfel, rezultatele negative din cel de-al treilea trimestru, ale mai multor companii prezente pe piața din ECE, precum și scăderea capitalurilor vor determina o reducere a ritmului de creștere. Cu toate acestea, specialiștii ERSTE speră încă la o dinamică "double-digit" (cu două zecimale), în anul acesta83. Societățile de asigurare din Bulgaria au înregistrat în 2009 prima scădere a subscrierilor din ultimii 6 ani, volumul primelor diminuându-se față de anul precedent cu 6,3%, până la 869 mil. EUR. Pe partea de asigurări de viață a înregistrat o evoluție negativă de 18% până la 117,3 mil. EUR, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere Financiară din Bulgaria84. În anul 2009, specialiștii indică pentru piața asigurărilor din Spania, ca valoare a subscrierilor înregistrate de companiile de profil, cifra de 59,9 mld. EUR, 83 84

http://www.1asig.ro/Se-cuminteste-cresterea-asigurarilor-in-ECE-articol-13,90-34085.htm http://www.1asig.ro/Scadere-de-6-3-pentru-piata-asigurarilor-din-Bulgaria-articol-2,3,117-38352.htm

70

ceea ce, față de anul precedent, reprezintă o creștere de 1,2%.Piața asigurărilor reprezintă pentru economia spaniolă o ramură extrem de importantă, această industrie contribuind pe parcursul anului 2009, potrivit estimărilor, cu aproximativ 5,7% la creșterea Produsului Intern Brut (PIB). Dintre cele două mari clase de asigurări, performanța a înregistrat-o segmentul life, creșterea estimată pentru anul 2009, față de anul de referință 2008, fiind de 5,8%, totalul primelor brute subscrise de companiile de asigurare de viață totalizând suma de 28,2 mld. EUR. Față de anul 2008, activele administrate de companiile care lucrează pe acest segment au înregistrat o creștere de 5,6%, atingând valoarea de 143,8 mld. EUR85. În condițiile crizei financiare mondiale, industria asigurărilor din Germania s-a dovedit o componentă stabilă pentru economia locală, nefiind afectată la nivelul altor furnizori de servicii financiare: prime brute subscrise de 169,6 mld. EUR, cu peste trei puncte procentuale mai mult decât în anul 2008. Din punctul de vedere al asigurărilor de viață, anul 2009 a fost marcat de criza piețelor de capital, pe de o parte, precum și de creșterea nevoii de securitate financiară, pe de altă parte. Astfel, pe tot parcursul anului, pe fondul promovării de către companiile de asigurări a unor produse flexibile, "mulate" pe necesitățile actuale ale populației, s-a remarcat, potrivit estimărilor Asociației Industriei de Asigurări din Germania (GDV), o creștere neașteptată a volumului de prime subscrise, acesta ajungând la 83,4 mld. EUR, cu circa 4,8% mai mult comparativ cu valoarea din 2008 86. În Croația segmentul de asigurări de viață a scăzut cu 2%, valoarea subscrierilor cumulâd 340 mil. EUR sau 26,4% din total prime subscrise. Numărul contractelor de asigurare a rămas la același nivel ca și în 2008, cele tradiționale deținând ponderea cea mai importantă, cu încasări de 290 mil. EUR. Piaţa asigurărilor la nivel internaţional a prezentat evoluţii fluctuante de la o perioadă la alta, Astfel, cu ani în urmă, piaţa americană genera mai mult de jumătate din totalul primelor de asigurare încasate în întreaga lume, pe când, în prezent, aceasta este egalată de cea europeană. 3.5.2. Asigurările de viaţă în alte zone ale globului Raportând valoarea primelor subscrise la mărimea economiei, studiul realizat de către City of London Corporation evidenţiază că ponderea primelor subscrise în 85

http://www.1asig.ro/Piata-asigurarilor-din-Spania-crestere-incetinita-articol-2,3,117-38130.htm http://www.1asig.ro/Crestere-de-3-pentru-piata-asigurarilor-din-Germania-in-2009-articol-2,3,11737919.htm 86

71

ţări precum India şi China este foarte mică, dar că acestea au un poteţial semnificativ de creştere pe piaţa asigurărilor pe măsură ce se vor dezvolta şi economia lor va creşte. Segmentul asigurărilor de viață din Ucraina a cumulat în 2009 subscrieri în valoare de 85 mil. EUR, în scădere cu 30% față de 2008, potrivit prognozelor făcute de Președintele Ligii Asigurătorilor din Ucraina (LIOU), Natalia GUDYMA. În același timp, indemnizațiile plătite de companii au totalizat 6 mil. EUR87. Asigurătorii ruși au subscris în 2009 prime brute în valoare de aproximativ 24 mld. EUR, în scădere cu 2,4% față de 2008, potrivit Președintelui Serviciului de Supraveghere a Asigurărilor, Alexandr KOVALI (FSIS). În același timp, daunele plătite s-au majorat cu 17%, până la 18 mld. EUR 88. Societăţile de asigurare din Belarus au înregistrat în 2009 subscrieri în valoare de aproximativ 280 mil. EUR, în creştere

cu

18,5%

faţă

de

anul

2008,

potrivit

Ministerului

de

Finanţe.

Segmentul de asigurări facultative a cumulat prime brute de 130 mil. EUR (în creştere cu 25%), deţinând o cotă de 46,5% din total subscrieri (faţă de 44% în 2008)89. Rezultatele cercetării științ ifice Prezenta

lucrare

elaborată

sub

denumirea

”evoluția

și

cacteristicile

asigurărilor de viață în România a avut ca obiectiv general caracterizarea pieței asigurărilor de viață din România, iar ca obiective specifice: caracterizarea pieței asigurărilor de viață până în anul 1990, prezentarea elementelor definitorii a pieței asigurărilor de viață în perioada 1990-2000, evoluția pieței asigurărilor de viață în România după apariția Legii Nr. 32/2000, și nu în ultimul rând impactul crizei economice și financiare pentru sectorul asigurărilor de viață. Am ales susținerea acestei teme, precum și efectuarea prezentului studiu deoarece am considereat că o asigurare de viață în cadrul formelor de asigurare existente este foarte importantă și ne interesează pe toți. Asigurările de viață ne ajută să ni se îndeplinească visurile și dorințele de viitor, chiar după ce nu vom mai fi alături de cei dragi. Pentru a putea elabora această lucrare și pentru a o finaliza am colectat date din surse secundare, cum ar fi revistele de specialitate (Revista Finanțe-Bănci87

http://www.1asig.ro/Piata-asigurarilor-de-viata-din-Ucraina-scade-cu-30-in-2009-articol-2,3,11738111.htm 88 http://www.1asig.ro/Piata-asigurarilor-din-Rusia-scade-cu-2-5-in-2009-articol-2,3,117-38032.htm 89 http://www.1asig.ro/Crestere-de-18-pentru-asiguratorii-bielorusi-in-2009-articol-2,3,117-38055.htm

72

Asigurări), Rapoartele Anuale ale CSA, site-uri specifice acestui domeniu. Studiul a cuprins toate companiile de asigurare prezente pe piața asigurărilor de viață din România în perioada analizată (2001-2008), pentru perioada 2001-2008 am colectat infomațiile necesare din rapoartele anuale ale CSA, iar pentru perioada 2009-2010 am apelat la site-uri de specialitate cu articole și am utilizat rezultate neauditate. Analiza datelor s-a făcut prin metode statistice și ilustrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice care a permis evidențierea evoluției principalilor indicatori ai pieței asigurărilor: volumul de prime subscrise, indemnizațiile plătite, rezerva matematică, iar pentru prezentarea evoluției reale am luat în calcul și rata inflației. Forme incipiente ale asigurărilor sunt cunoscute pe teritoriul țării noastre, cu mult înainte de secolul al XIX-lea, astfel în secolul al XIV-lea au fost înființate breslele din Transilvania, care erau primele organizații cu caracter de întrajutorare și mutualitate, iar în a doua parte a secolului al XVIII-lea tot în Transilvania, în unele localități au luat ființă asociațiile de înmormântare, care pe baza cotizației plătite de membrii, acopereau cheltuielile legate de decesul acestora. În perioada până în anul 2000 au fost înființate societăți de asigurare specializate doar pe domeniul asigurărilor de viață, asigurărilor generale sau cumulat, însă, unele dintre acesta au avut parte de fuziuni, lichidări, preluări de grupuri. Din anul 2001 a început să funcționeze un număr redus de societăți comparativ cu anul 2000, când existau 73, însă ponderea pe care o dețineau societățile de asigurare de viață era relativ mică față de alți asigurători. Un indicator important pe piața asigurărilor de viață care a înregistrat doar evoluții crescătoare în perioada 2001-2008 este reprezentat de primele subscrise, care conform unor date provizorii transmise de CSA erau în creștere și în anul 2009, dar și începând cu 2010. Compania cu sbscrierile de prime brute subscrise pe piața românească cu cea mai mare valoare în anul 2009 a fost ING Asigurări de Viață, urmată de BCR Asigurări de Viață și ALICO (fost AIG LIFE), pe locul 10 clasându-se Eureko. Pentru T1/2010, conform datelor provizorii transmise de companiile de asigurări către CSA clasamentul era la fel ca în 2009. Indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață, un alt indicator important a înregistrat în perioada 2001-2008 evoluții crescătoare și descrescătoare, însă cea mai mare valoare s-a înregistrat la finele lui 2008, un an afectat de criza economică. Pentru anul 2009 indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață au fost în creștere cu 37,48% față de 2008.

73

Cel mai marcant fenomen pe piața asigurărilor a fost prezența acută a crizei economice și financiare pentru acest domeniu, care a fost afectat din anul 2008 și până în prezent. Pe fondul acestei crize economice a venit și incertitudinea economică, la care s-a adăugat și scăderea veniturilor potențialilor clienți români, cât și nesiguranța financiară și a locului de muncă, situații care au afectat și vor continua să afecteze segmentul asigurărilor de viață. Chiar dacă economia României își va reveni, în urma acestui fenomen, pentru piața asiugrărilor va mai dura până ce oamenii își vor relua comportamentul de dinainte de criză, atât la nivelul consumului cât și la cel al economisirii. Pentru a putea avea o activitate performantă în acest domeniu propun dezvoltarea asigurărilor de viață prin educarea populației prin intermediul emisiunii ”Decizii pentru viață”, diverse campanii de promovare a produselor de asigurare de viață, dar un rol important în această activitate îl are consultantul de asigurare de viață, comportamentul acestuia și cunoștințele acestuia cu privire la acest domeniu. Din tot ce am învățat până acum sunt convinsă că o asigurare de viață implică un efort financiar minim și e foarte simplu de încheiat. Este foarte necesar să ne încheiem o asigurare de viață deoarece suntem înconjurați de multe riscuri și puțini dintre noi le conștientizăm, abia atunci când suntem luați prin surprindere de un eveniment tragic ne dăm seama cât de mult contează să ne asigurăm viața. BIBLIOGRAFIE 

Badea, D., G., Ionescu, L., Asigurările de persoane și reflectarea lor în contabilitate, Editura Economică, București, 2001



Băiescu, A.,T., Asigurări de viață la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2005



Bercea, F., Văcărel, I., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București



Bistriceanu, Gh.,D., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, București, 2002



Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finanțe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2001



Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări comerciale, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu–Mureș, 1997



Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări, Editura Universitatea ”Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2006 74



Ciumaș, C., Economia Asigurărilor, Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003



Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000



Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecția Națională, București, 1995



Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2004



Dobrin, M., Tănăsescu, P., Teoria și practica asigurărilor, Ediția a II- a revizuită și îmbunătățită, Editura Economică, București, 2003



Negru, T., Asigurări și reasigurări – Sinteze și aplicații, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003



Negru, T., Asigurări. Teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006



Răhău, L., Asigurări comerciale – note de curs pentru uzul studenților, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu – Mureș, 2009

*** Codul Fiscal, Actualizat 2010 *** Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor *** Revista Finanţe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, Mai, 2010 *** www.1asig.ro *** www.alico.ro **** www.allianztiriac.ro *** www.asigura.ro *** www.asirom.ro *** www.aviva.ro *** www.capitalul.ro *** www.csa-isc.ro *** www.cotidianul.ro *** www.frontnews.ro *** www.hotnews.ro *** www.generali.ro *** www.groupama.ro *** www.ing.ro *** www.omniasiglife.ro *** www.portaldeasigurari.ro 75

*** www.romasig.ro *** www.zf.ro

76