ERA Precambriană [PDF]

Zitiervorschau

ERA PRECAMBRIANĂ Precambrianul

reprezintă

unul dintre cei doi mari eoni ai istoriei planetei noastre, înglobând aproape 90% din aceasta. Practic, tot ceea ce este mai vechi de 540 de milioane de ani face parte din această eră. Precambrianul este divizat în trei ere: Hadean, Arhean şi Proterozoic. Până nu demult, enoul precambrian era considerat o Terra incognita geologică,de vârstă necunoscută,lipsită de rămăsițe fosile. Abia în 1956,când a fost măsurată cu exactitate vârsta Pământului,a devenit evidentă durata copleșitoare,de 4 miliarde de ani,a Precambrianului.Au urmat descoperirea fosilelor,datarea rocilor și descifrarea modului în care s-a format Sistemul Solar.

Durata Acesta se întinde de la formarea Pământului în jur de 4500 milioane de ani până la începutul perioadei Cambrian, când organisme macroscopice au apărut pentru prima dată din abundență cu aproximativ 542 milioane de ani în urmă. Precambrian este numită astfel pentru că precede era Cambrian,

prima perioadă de Eon fanerozoic, care este numit după numele roman pentru Țara Galilor, Cambria, unde rocile de această vârstă au fost studiate pentru prima oară. Precambrian are o perioadă de 87% din timpul geologic.

Oceanele si continentele După cum sugerează și numele, era hadeană a fost una infernală: evoluția dramatică a Pământului a distrus atmosfera primară, primele oceane și forme de viață.În era următoare, Arhean ,vaporii de apă emiși de vulcani au formate oceanele, a căror salinitate a crescut treptat prin dezvoltarea sărurilor.Silicații de mică densitate s-au acumulat și au format învelișul extern solid al Pământului. Însă erupțiile vulcanice continue au dus la formarea permanentă a unor roci la suprafață .De vreme ce expansiunea prin acreție a Pământului încetase,rocile mai reci și mai dense,formate mai dinainte,s-au scufundat în interior pentru a face loc noilor roci din litosferă. Scoarța terestră s-a fragmentat într-un număr de plăci cu margini convergente și divergente. Rocile de mică densitate au format prin acreție crusta continentală,iar rocile cu densitate mai mare au format crusta suboceanică. În Arhean au început să se formeze continentele, iar nucleele tuturor continentelor mari de astăzi îşi au originea aici;

ele se regăsesc în prezent pe teritoriul Canadei, Australiei, Africii, Indiei şi Siberiei.

În Proterozoic plăcile tectonice încep să guverneze procesele ce determină forma crustei. Continentele sunt încă reduse ca dimensiuni, însă acum sunt stabile. Ele continuă să crească în special prin procese de acreţie, ca şi până acum, acumulând masă prin adăugarea altor porţiuni mai mici. În urma ciocnirilor dintre masele de uscat lanţuri de munţi se ridică. Erodarea marginilor continentale, ca şi a regiunilor cu ape curgătoare, produce un mediu de mare puţin adâncă, foarte propice pentru dezvoltarea vieţii.

Există dovezi geologice ale formării unui supercontinent în urmă cu 1 miliard de ani, pe nume Rodinia, ce a început să se fragmenteze 200 de milioane de ani mai târziu. Spre sfârşitul erei este posibil să se fi format un nou continent, Pannotia, care să înglobeze ceea ce astăzi numim Africa, America de Sud, Australia şi Antarctica, însă indiciile nu sunt destul de clare. Este cert însă că masa continentală s-a poziţionat în cele din urmă spre Polul Sud, şi au mai fost perioade în care porţiuni importante de pământ sau apropiat de poli. Acest lucru a determinat înregistrarea în timpul Proterozoicului a primelor ere glaciare. Există teorii care susţin că a existat un moment în care practic întreaga planetă a fost îngheţată la suprafaţă.

Forme de relief În Precambrian relieful consta în existenţa câtorva nuclee continentale, de tipul scuturilor (Scutul Laurenţian sau Canadian, Scutul Brazilian, Scutul African, Indian, Australian, Antarctic, Sinic, Baltic etc.), grupate în cele două continente iniţiale Laurasia şi Gondwana. şi a unui ocean imens (Panthalasa), în prezent există 7 mase continentale (Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Europa, Australia, Oceania şi Antarctida) şi 4 oceane (Pacific, Atlantic, India şi Arctic).

Gazele din atmosfera Nu se cunoaşte exact compoziţia atmosferei iniţiale(in Headean), dar este probabil să fi avut un conţinut important de azot, o cantitate mare de dioxid de carbon, cantităţi apreciabile de vapori de apă, substanţe organice şi gaze vulcanice. Deşi foarte fierbinte, atmosfera e posibil să fi permis existenţa apei lichide – necesare formării unor roci din acea perioadă – printr-o presiune mare. Unele calcule arată că din cauza emanaţiilor globale atmosfera primordială ar fi putut atinge o presiune de 250 de atmosfere! Aerul din Arhean ne-ar putea ucide rapid. Azotul, metanul şi dioxidul de carbon ce predominau nu erau respirabile, însă viaţa a fost iniţial anaerobă, consumând dioxidul de carbon şi metanul şi eliberând oxigen. Datorită compoziţiei atmosferice, cerul era probabil de culoare roşie. În urmă cu 2,2 de miliarde de ani Terra s-a confruntat cu prima poluare masivă din istorie. Din punctul nostru de vedere nu asta este impresia, dar pentru organismele răspândite la acea vreme a fost aproape un cataclism global ce le ameninţa cu extincţia

totală.

Este

vorba

de

producţia

de

oxigen.

Dacă în Arhean oxigenul era la un nivel sub 1% faţă de cel din prezent, în urmă cu 1,8 miliarde de ani ajunsese deja la 15% din nivelul prezent.În producţia de oxigen rolul a fost jucat de cianobacterii, organisme fotosintetice ce au apărut încă de acum 2,7 miliarde de ani, însă s-au răspândit abia în timpul

Proterozoicului. Creşterea cantităţii de oxigen, odată cu reducerea cantităţilor de gaze de seră, au fost de asemenea cauze ale glaciaţiunilor din Proterozoic.

Fauna terestra si acvatica Primele dovezi ale existenței vieții pe Pământ provin din reziduurile de hidrocarburi din rocile sedimentare metamorfozate din Groenlanda,care datează de acum circa 3,8 miliarde de ani.Aceste reziduuri derivă din organisme vii,probabil procariote acvatice(bacterii) care foloseau energia solară.Probabil că evoluaseră de mai mult timp,poate mai mult de 4 miliarde de ani.Nu se știe cum aceste prime forme de viață au putut supraviețuii ploii masive de meteoriți care s-a produs în perioada respectivă.Este posibil ca viața să fi evoluat de două ori sau să fi fost adusă din spațiu pe Pământ de alte corpuri din spațiu,cu care planeta

a

intrat

încoliziune.Acum 3,46

miliarde

de

ani

microorganismele fotosintetice din apele calde și puțin adânci au format colonii cunoscute drept stromatolite,în timp ce viața altor microorganisme depindea de elementele chimie produse în gheizerele submarine.Fosilele chimice sugerează ca primele eucariote(organisme cu celule relativ complexe,nucleate)au apărut acum circa 2,7 miliarde de ani,dar primele dovezi fosile direct care atestă existența lor nu apar decât acum 2,2 miliarde de ani. Viata a aparut prin formele procariote, apoi eucariote, heterotrofe si autotrofe, separandu-se apoi in plante si animale.

In formatiunile precambriene este greu sa se afle urme de viata, deoarece

aceste

formatiuni

au

fost

uneori

profund

metamorfozate. Evolutia

organismelor

vegetale

in

mediul

acvatic

precambrian a fost lenta. S-a trecut de la arhiplast la talul unicelular, apoi la cel pluricelular. Evolutia animalelor a fost mai rapida si s-a produs spre sfarsitul precambrianului, intr-o perioada de cateva sute de milioane de ani, numita infracambrian. In acest timp, formele de viata animala au evoluat pana la artropode si moluste; au aparut, deci, reprezentanti ai tuturor increngaturilor de nevertebrate. A fost identificata o statiune fosilifera foarte bogata in tipare de animale infracambriene la Ediacra in sudul Australiei. Vechimea impresiunilor animale din aceasta statiune este de aproximativ 680 de milioane de ani. Sunt impresiuni de stramosi ai coralilor, meduzelor, viermilor si stelelor-de-mare. Cea mai lungă eră a istoriei terestre se încheie cu noi realizări, dezvoltarea capacităţii unor organisme de a dezvolta structuri tari pentru a-şi proteja corpurile, ieşirea din apă a unor forme de viaţă, conturarea unui ciclu al carbonului în natură. Aceste schimbări majore, precum şi alte inovaţii ale inventivei evoluţii, vor duce la un eveniment unic pe Terra: explozia cambriană, uluitoare dezvoltare şi diversificare a formelor de viaţă, ce cuceresc întreaga planetă într-un termen, geologic vorbind, scurt.

PROIECT REALIZAT DE OLARIU ANDREEA SI STROESCU TUDOR CLASA A IX-A F