Endo - Elaborare Metodica nr.3 [PDF]

Zitiervorschau

Elaborare metodică Nr.3 Tema: Tema: Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare. Factorul microbian în patologia endodontică. Necroza și gangrena pulpară. Tehnici, materiale și substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare. Anestezia locală în endodonție. Coafajul indirect și direct. ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare. 1. Hipermia preinflamatorie 2. Pulpite acute A) seroase -parțiale (coronare), cu focare limitate; -totale (corono-radiculare), cu leziuni pulpare întinse. B) purulente -parțialle (coronare), cu focare limitate; -totale (corono-radiculare), cu focare întinse; 3. Pulpite cronice A) închise (camera pulpară nu comunică cu mediul oral) -pulpita cronica încisă propriu-zisă -pulpită cronică hiperplazică sau granulom intern Palazzi; B) deschise (camera pulpara comunica cu mediul oral) -ulceroase -granulomatoase (polipoase).

2. Clasificarea patologiei pulpare după Baume. -Pulpită acută de focar; -Pulpită acută difuză. -pulpa este asimptomatică, vitală care a fost lezată sau implicată în carii profunde , pentru care se poagte face coafaj. -pulpa cu anamneza de antecedente cu durere care poate fi supusă farmacoterapiei; -pulpa indicată pentru extirpare și obturare radiculară;

-pulpa necrozată, care implică și infecția dentinei.

3. Clasificarea patologiei pulpare după Seltzer și Bender. 1. 2. 3. 4.

Pulpa neinflamată; Pulpa atrofică; Pulpa în faza de tranziție; Pulpită cronică parțială

-cu necroza parțială de lichefiere; -cu necroza parțială de coagulare; 5. Pulpita cronică totală -cu necroza totală de lechifiere; -cu necroza totală de coagulare; 6.Necroza totală.

4. Clasificarea patologiei pulpare după Ingle. 1. Modificări inflamatorii: A) pulpalgie hiperactivă, hipersensibilitate, hiperemie; B) pulpalgie acută -incipientă/ moderată/ avansată. C)pulpalgie cronică D)pulpită hiperplastică E)necroză pulpară 2.Modificări retrogresive: A) papuloza atrofică; B)papuloza calcică.

5. Clasificarea patologiei pulpare după Grossman. 1.Pulpite A) papuloza reversibilă: simptomatică (acută)/ asimptomatică (cronică) B) pulpita reversibilă -acută (sensibil la rece, la cald) -cronică (asimptomatic cu expunerea pulpei, resorbție internă, pulpită hiperplastică) 2.Degenerare pulpară: calcică și altele

3.Necroză pulpară: de lichifiere/ coagulare.

6. Factorul microbian în patologia endodontică. Cariile, fracturile sau traumatismele deschid poarta de intrare pentru bacterii, prin canaliculele dentinare către organul pulpar. Obstacole: Smalțul- bacteriile trec bariera prin microinfiltrație posibilă prin fisuri, fracturi sau reconstituiri incorect adaptate, leziuni de uzură sau procese carioase, invadând dentina. Nivel pulpar- se întâmpină cu mecanismul defensiv al pulpei, pe care poate să o înfrângă prin asocieri microbiene. La final- răspuns inflamator la nivelul parodonțiului apical. Infecție la nivel endodontic- contaminarea canalului principal, a canalelor laterale și a deltei apicale. Este un proces dinamic în care domină diferite bacterii în funcție de etapa de evoluție a procesul infecțios.

7. Necroza și gangrena pulpară. Necroza pulpară- mortificarea aseptică a pulpei, cu epuizarea mijloacelor salle defensive, sub acțiunea agresivă a unor agenți fizico-chimici. 

Necroza de colicvație (umedă) - este produsă, în special, sub acțiune enzimatică cu creșterea hidrofiliei din țesutul pulpar lezat prin:

-enzime vegetale: papaina -enzime animale: pepsina, tripsina -soluții antiseptice: antiformina 

Necroza de coagulare este caracterizată prin predominanța fenomenelor de coagulare și condensare a protoplasmei. Aceste necroze sut secundare blocării circulației sanguine pulpare și coagulării proteice produse de unele substanțe ca arsenicul, fenolul, tricrezolformalina, trioximetilenul. Pulpa este uscată, de culoare galben-brun sau negru-violaciu.

Examen obiectiv: -uneori dinții sunt mai puțin transparenți și mai mat. -Poate avea colorație modificată, spre galben-cenușiu -areactiv la excitanți termici și chimici bucali. -Transiluminare- fără transparență sau culoare roz.

-percuție- rezonanța mată Gangrena pulpară- mortificarea septică a pulpei și descompunerea sa sub influența germenilor anaerobi de putrefacție, care interesează strcit spațiul endodontic, fără nici un răsunet din partea parodonțiului apical (gangrena simplă), sau și cu implicarea parodonțiului apical (gangrana complicată). -pierderea totală a configurației pulpei -produsele de descompunere au culoare cenușie-brună Gangrena umedă- consistența țesutului putrificat este foarte moale și umed, pereții dentinari infiltrați în profunzime. Gangrena a fost precedată de un proces inflamator pulpar seros sau purulent. Gangrena uscată- consistența resturilor este fermă și uscată. Succedă un proces necrotic de origine traumatică. Examen obiectiv: -prezența procesului carios -sondarea cu ace Miller este nedureroasă, nesângerând -obstacole de natură minerală, conjunctivă sau fibroasă -probe de vitalitate negative -poate exista sensibilitate la fierbinte

8. Tehnici, materiale și substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare. Tehnici: -coafaj direct; -coafaj indirect. Materiale și subtanțe: -pasta pe bază de trioxiagregat -pastă pe bază de hidorxid de calciu (pH alcalin=12, are acțiune bactericidă înaltă dar poate irita țesuturile pulpare -necroză) -pastă pe bază de eugenat de zinc -substanțe medicamentoase pe bază de antibiotice, antiinflamatoare, analgezice

9. Anestezia locală în endodonție. Anestezice locale- substanțe care blochează reversibil conducerea impulsului nervos.

După injectare, Al difuzează prin învelișul fibrei nervoase și prin membrana neuronală. Mecanisme moleculare de acțiune a AL: A) perturbarea generală a structurii membranare și consecințele asupra funcției canalare, ce implică acțiuni nespecifice a Al cu bistratul fosfolipidic membranar; B) interacțiunea directă cu proteinele, în special cu canalele pentru Na+ voltaj dependente și legarea moleculelor AL cu receptori specifici din canal.

10. Coafaj indirect. Obiective. Coafaj indirect- act terapeutic complex prin care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protecția pulpei față de agenții fizici și chimici și stimularea mecanismelor de neodentinogeneză. Obiective: -asigurarea unei protecții active (biologică), costând în stimularea medicamentoasă a mecanismelor defensive locale pulpo-dentinare, să aibă acțiune anti-microbiană, analgezică și neodentinogenetică; -asigurarea unei protecții pasive (barieră intertă), constând în izolarea pulpei față de agenți fizici și chimici.

11.Materialele de coafaj indirect. -hidroxid de calciu -eugenat de zinc.

12.Tehnica coafajului indirect. Tehnica în dublu-timp: Ședința 1: -izolarea dintelui; -toaleta plăgii cu un degresant (Hydrol, Cavidex); -uscarea cavității cu un jet de aer cald și bulete steril; -pe fundul cavității- se aplică pastă cu antibiotice, în strat de 1mm, desupra- un bulete de vată și un cement ionomer de sticlă sau eugenat de zinc. Se menține timp de 48 ore. Ședința 2: -izolarea dintelui; -îndepărtarea eugenatului de zinc și a cementului ionomer de sticlă;

-îndepărtarea buletelui de vată; -îndepărtarea pastei de antibiotice prin ștergerea pereților cu un bulete de vată; -uscarea cavității cu un jet de aer cald; -aplicarea unui stra hidorxid de calciu: 1mm; -aplicarea unui cement ionomer de sticlă sau eugenat de zinc, pentru închidere etanșă a cavității. Dintele se ține sub observație 7-21 zile. -dacă semnele de hipermie au cedat- se restaurează cu material de obturație, după îndepărtarea parțială a coafajului. -dacă durerile au reapărut, se considera coafaj nereușit. Se aplică alt tratament: pulpotomie vitală, extirpare vitală sau devitală.

13.Coafajul direct. Indicații și contraindicații. Coafajul direct- o metodă terapeutică ce are ca scop menținerea vitalității pulpei dentare expuse mediului extern, prin protejarea sistemului pulpar de agresiuni, stimulând totodata neodentinogeneza. Tehnica coafajului direct: -anestezie; -izolarea dintelui cu diga; -aspirația salivei cu aspiratorul; -hemostaza plăgii pulpare cu ajutorul unui bulete steril sau cu soluții hemostatice; -spălarea cavității cu soluție izotonică de clorură de sodiu, la temperatura corpului; -degresarea pereților laterali cu soluție de degresare ( Hydrol, Cavidex, neofalină); -uscarea cavității cu aer; -aplicarea pastei curative, într-un strat subțire, la nivelul pereteluui pulpar. -obturare temporară. Pacientul se ține sub observație timp de 20 zile, pentru a urmări evoluția clinică. Dacă apar dureri spontane- pacientul se prezintă la medic, coafajul se considera nereușit, se recurge la alt tratament. Dacă nu apar dureri- coafajul se consideră reușit. Ulterior se va sculpta din ciment, se va obtura definitiv.

Timp de 2 ani, pacientul se va prezenta la medic odata la 6 luni, pentru a efectua teste de vitalitate pulpară si radiografii. Indicații: -deschiderea accidentală a camarei pulpare; -traumatisme dentare cu o deschidere mică a camerei pulpare; -hiperemie preinflamatorie; -pulpita seroasă parțială; -dinții permanenți tineri cu rădăcina incomplet formată. Contraindicații: Factori generali: -pacienți vârstnici; -pacienți cu afecțiuni generale acute sau cronice; -pacienți ce nu pot să se prezinte periodic la medic sau nu pot colabora cu medicul. Factori locali: -accesibilitate și vizibilitate redusă; -dinți suprasolicitați; -dinți șlefuiți cu scop protetic; -dinți cu obturații anterioare; -dinți la care nu se poate obține o izolare foarte bună; -dinți cu afecțiuni paradontale; -dinți cu pulpite seroase totale; -dinti cu pulpite purulente; -dinți cu pulpite cronice.

14.Condiții de aplicare și tehnica coafajului direct. -orificiul de deschidere să aibă un diametru cât mai mic, de 1-1,5 mm; -timpul scurs de la deschidere până la tratament să fie sub 2 ore; -plaga pulpară să fie sterilă; -pulpa dentară să nu fie iritată anterior;

-pacientul să fie tânăr, sănătos, cu stare bună generală. -debutul procesului inflamator să fie recent, maxim 24 ore; -să fie posibilitate de a opri hemoragia.

Lucrul pentru acasă: De notat în caiete etapele coafajului direct și indirect.

A realizat: Cereteu Dorina, S803.