44 2 64KB
Ellen Key Concepţia pedagogică avansată de Ellen Key poate fi sintetizată prin sintagma „secolul copilului”,după cum se intitulează una din lucrările sale cu caracter pedagogic. Autoarea promovează ideea unei „şcoli de vis”, pentru toţi, în care copilul are deplină libertate de alegere. Pedagogia sa are în centru copilul şi nevoile sale şi acordă libertate de manifestare. Copilul învaţă ce reprezintă libertatea, care sunt pericolele libertăţii de alegere, responsabilitatea voinţei individuale. Prin ideile sale umaniste, Ellen Key are în vedere dezvoltarea emoţională a copilului, cultivarearesponsabilităţii şi formarea conştiinţei de sine Aduce o serie de acuze învăţământului tradiţional; nouă atitudine faţă de copil; un prim aspect pus în discuţie este tendinţa de sufocare a naturii copilului, de formare a unor oameni care aspiră mai mult să semene între ei, decât să se diferenţieze, dispuşi mai degrabă să perpetueze vechile tradiţii, decât să creeze noi valori; este condamnat autoritarismul întâlnit în şcoală, ale cărei activităţi pun în prim plan actul conducerii copilului de către educator; căutarea unui nou sistem de educaţie, care să pună în centrul preocupărilor sale copilul şi particularităţile proprii vârstei lui; din acest motiv trebuie încurajată dezvoltarea unei teorii despre educaţie, care să se întemeieze pe cunoaşterea temeinică a personalităţii copilului; metafora „Majestatea sa copilul”: necesitatea de a respecta libertatea acestuia de a acţiona conform cerinţelor naturii sale, evitând constrângerile; intervenţia directă a educatorului asupra copilului este o sursă de deformare a naturii acestuia. a reprima natura copilului şi a-l trata conform naturii adultului este o
greşeală. educatorul, adultul în genere, să treacă cu vederea greşelile copilului, iar
intervenţiile lui să nu vizeze decât organizarea mediului, care să-i permită manifestarea liberă;
arta „educaţiei naturale” rezidă în a ne feri de intervenţiile imediate, care
adesea sunt inoportune, recurgând în schimb la o supraveghere a conduitei celor din mediul în care creşte copilul, cât şi propriei noastre conduite; totuşi, Ellen Key nu este partizanul libertăţii absolute a copilului, căruia i se va permite să se manifeste liber doar până în punctul în care se izbeşte de drepturile celorlalţi; inspirându-se din lucrările lui Rousseau şi Spencer, Ellen Key consideră că mediul educativ trebuie astfel organizat de către adult încât să permită manifestarea liberă a copilului, ferindu-l de influenţele dăunătoare şi oferindu-i condiţiile favorabile pentru a învăţa singur; totuşi, nu se va renunţa la orice fel de îngrădire a comportamentului copilului, care trebuie învăţat să se supună legilor vieţii şi obişnuinţelor care nu contravin naturii, în sensul că nu se vor da ordine fără un temei important. Şcoala nouă, pe care o propune Ellen Key, ar trebui să se întemeieze pe următoarele principii: asigurarea unei specializări, acolo unde se întâlnesc aptitudini personale bine determinate; concentrarea instruirii în jurul anumitor materii, în anumite etape de dezvoltare a copilului; munca personală pe toată perioada şcolarizării; contactul cu realitatea în timpul tuturor studiilor şcolare. Activitatea personală este esenţială în educaţie, de aceea, copilul va fi lăsat să vadă, să observe, să descopere, fie că este vorba de munca intelectuală, fie de cea fizică. Regimul autoritar, bazat pe constrângere şi sancţiune, este repudiat în favoarea unui climat de libertate şi iubire, propice dezvoltării forţelor inepuizabile ale copilul.