Elaborarea 5 [PDF]

Zitiervorschau

Elaborarea 5:Fracturi ale maxilarului. 1.Elemente de anatomie functionala a masivului facial. Masivul facial are trei stîlpi principali: • Stîlpul frontonazal ia naştere în urma presiunii exercitate la nivelul dinţilor canini şi incisivi; curentul de presiune urcă prin apofiza frontală a maxilarului şi se răsfrînge dedesubtul şi deasupra orbitei în marginea supraorbitală a frontalului, unde se neutralizează prin unirea sa cu cel de-al doilea stîlp Stîlpul zigomatic este foarte puternic şi reprezintă curentul de presiune care ia naştere la nivelul primului molar; el urmează creasta zigomatico-alveolară, întărind peretele lateral al antrului maxilar şi trece apoi în osul zigomatic, unde se împarte în două direcţii: o ramură merge merge de-a lungul marginii laterale a orbitei prin apofiza zigomatică a osului frontal şi ajunge la marginea supraorbitală unde se uneşte cu stîlpul fronto-nazal; a doua ramură numită ramura arcului zigomatic, trece prin grosimea arcului zigomatic spre osul temporal şi apoi deasupra articulaţiei temporo-mandibulare spre linia temporală superioară Stîlpul pterigo-palatin este datorat presiunii care iau naştere la nivelul molarilor posteriori, presiune care urcă prin osul palatin şi apofiza pterigoidă. El transmite presiunea direct asupra bazei craniului în dreptul regiunii de întîlnire a stîlpului sagital medial al bazei cu arcul transvers anterior

2.Etiopatogenie,clasificare, statistica. Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de munca si sportul sunt factorii cei mai frecventi,mai rar provoaca leziuni traumatice muscaturile de animale,arma de foc,factorii iatrogeni,fracturile patologice. Clasificare: -fracturi cu componenta dento-alveolara :a)fractura de creasta alveolara,tuberozitate,bolta palatina; b)fracturiorizontale inferioare subzigomatice(LeFort I); c)fracturi orizontale mijlocii (disjunctii cranio-faciale joase LeFort II) -fracturi combinate centrale si laterale: a)fracturi suprazigomatice(disjunctii cranio-faciale inalte -LeFort III); b)disjunctii intermaxilare; c)fracturi suprazigomatice asociate cu disjunctii intermaxilare cu fracturi ale tavanului orbitei si osului frontal. -fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii centrale(oase nazale,sept nazal,apofiza frontal maxilara sau etmoid); b)complexul zigomatico -maxilar.

*Statistica:Lefort I-22%; Lefort II-61%; Lefort III-17%.Incidenta fracturilor de etaj mijlociu este mai mica decit la mandibula(intre 11-30%).Bernadschii indica prezenta a 9% fracturi de maxilar superior.Majoritatea cu 86% sunt barbatii cu fracturi ale etajului mijlociu al fetei.

3.Date generale privind fracturile maxilarului (orizontale , vertical , oblice, piramidale, cominutive). Fracturile maxilarului superior se intilnesc mult mai rar,de kit cele de mandibula,malarului sau oaselor nazale. Fracturile orizontale,piramidale(Lefort 1,2,3). Fracturile verticale (Walther) consta in asocierea a 2 linii de fractura orizontale (Lefort 1,2,3) cu o fractura verticala,de obicei mediana,impartind etajul mijlociu in 4 fragmente. Fracturile cominutive:sunt de o mare varietate,liniile de fractura sunt atipice,sunt insotite de leziuni ale tesuturilor moisi chiar de pierderi ale substantei osoase.

4.Mecanism de producere. Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un mecanism direct,traumatismul actionind fie pe maxilar,fie pe proeminentele nazala sau zigomatica.Directia agentului vulnerant,intensitatea traumatismului si locul de aplicare pot provoca fracturi partiale sau totale,cu sau fara dislocari ale etajului mijlociu al fetei.Mecanismul indirect rar intilnit ,fractura se produce kind mandibula loveste violent maxilarul prin intermediul arcadelor dentare.

5.Forme anatomo-clinice. Fracturi partiale: 1.fracturi ale crestei alveolare 2.ale tuberozitatii 3.ale boltii palatine *Fracturi totale: 1.Lefort I 2.Lefort II 3.Lefort III 4.fracturile mediosagitale 5.multiple si cominutive *Dupa Lefort: 1.fractura maxilarului superior (Lefort I) 2.fractura piramidala -Lefort II: a)fractura piramidala si a oaselor nazale

b)fractura piramidala si complexul nazoetmoidal. 3.Lefort III-disjunctia craniofaciala 4.Lefort IV-Lefort II sau Lefort III cu fractura bazei craniului

6.Diagnostic , evolutie. Acuzele,istoricul dezvoltarii bolii,examenul clinic,dereglarile functionale ne permit de a stabili diagnosticul clinic preventiv.Explorarile paraclinice confirma sau neaga diagnosticul preventiv,si anume: -punctia regiunii se efectueaza in cazul unui hematom sau a unei suprainfectii -electroodontodiagnosticul se efectueaza la dintii din linia fracturii sau la acei cu leziuni dentoparodontale. -renghenul:maxilarul superior-proectia semiaxiala,tomografia computerizata si tridiminsionala. -examenul de laborator (indicele hematocritului arata hemoragia) -antibioticograma -termometria -electrocardiograma(bolnavilor peste 40 ani,celor cu probleme cardiace).

7.Tratament: de urgenta si definitiv. DE URGENTA- Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii ,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot pune in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie cerebrala).Profilaxia suprainfectarii –administrarea antibioticelor cu spectru larg,si administrarea serului antititanic,pentru combatera durerii-analgezice.Pentru oprirea hemoragiei este necesar tamponamentul anterior si posterior al nasului.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic din caile respiratorii sau traheostomia.Imobilizarea de urgenta blocheaza etajul mijlociu pe baza craniului cu ajutorul mandibulei.In acest scop se folosesc bandajele mento -cefalice si fronda mentoniera,prastia,dispozitiv in zabala.Se pot folosi de asemenea in fracturile verticale si oblice ligaturile din sirma in punte,care unesc grupuri de dinti de o parte si de alta a liniei de fractura,atele monomaxilare fixate prin ligaturi de dinti,atele preconfectionate.

DEFINITIV- Se realizeaza prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinat. Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza prin mai multe metode :manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala. Reducerea manuala:scopul-repunerea fragmentelor fracturate in pozitie anatomica.Calitatea reducerii se poate aprecia dupa ocluzia dentara,restabilirea continuitatii si a conturului osos,inaltimea dintre apofizele alveolare. Reducerea ortopedica:se face cu ajutorul tractiunii elastice intermaxilara,intermaxilomandibulara sau intercraniomaxilare.Se confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care se aplica pe arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica intermaxilare sunt orientate astfel incit sa reduca fractura. Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu ajutorul kirligului Limberg.

Reducerea chirurgikala:se deschide focarul ,bonturile osoase se reduc si se imobilizeaza cu fir metalic,miniplaci,tije. Imobilizarea fracturii are drept scop punerea in repaus a fragmentelor fracturate pentru a forma un calos osos interfragmentar.Fracturile orizontale ,tip Lefort 1,2,3 se imobilizeaza prin metode ortopedice: 1.atele Vasiliev(preconfectionate),atele confectionate individual,placi palatinale. 2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca Guinestet,casca Budin. 3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate de ea,gutiera metalica,atele metalice,atela monomaxilara. Fracturile oblice sau verticale:placi palatinale,atele metalice ,monomaxilare,atele cu tractiuni elastice in fracturile cu deplasare in plan orizontal. Tratamentul chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi multiple,la bolnavii cu leziuni ale calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive cefalice.Se foloseste osteosinteza cu fir metalic,focarele de fractura descoperindu-se prin plagile faciale existente sau prin incizii.Dupa descoperirea si reducerea fracturilor se coapteaza fragmentele cu fire metalice de osteosinteza.