Educația Mediu - Răspunderea Juridică [PDF]

Zitiervorschau

Ce se înţelege prin răspundere juridică în domeniul protecţiei mediului? Enumeraţi câteva condiţii ale răspunderii juridice. Identificaţi o problemă juridică concretă şi analizaţi modul în care ea se reflectă în cadrul raportului educaţional. Una dintre marile probleme ale omenirii este degradarea mediului înconjurător. Acesta este afectat atât de consecinţele subdezvoltării, cât şi de cele ale dezvoltării excesive. Astfel, nevoia de exploatare, dar şi de protecţie a componentelor mediului natural au determinat adoptarea unui complex de norme juridice specifice fiecărui stat. Comportamentul oamenilor poate fi dirijat în direcția respectării regulilor de conduită impuse de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de răspundere juridică severă. Poate fi trasă la răspundere juridică orice persoană fizică sau juridică care nu respectă legislația mediului. Persoanele ce răspund juridic se pot afla în situații de agenți poluanți (când prin faptele lor poluează efectiv mediul) sau de agenți nepoluanți (când prin faptele lor ilicite nu poluează mediul propriu-zis, dar acestea sunt sancționabile după normele de dreptul mediului). Răspunderea juridică pentru faptele poluante - Prin aceste fapte se poluează mediul, se cauzează un prejudiciu ecologic. Răspunderea juridică pentru faptele poluante este o răspundere specială, de dreptul mediului, ce presupune existența unui element special – poluarea factorilor de mediu. Poluarea acestuia din urmă poate fi rezultatul unor fenomene naturale, prin care agenții poluanți intoxică, poluează. Poluarea factorilor de mediu (sol, subsol, păduri, ape, atmosferă) prin fapte poluante atrage răspunderea juridică. Răspunderea juridică pentru fapte nepoluante - Normele de dreptul mediului reglementează și acele fapte care, deși nu poluează în mod eficient mediul, sunt sancționabile în condițiile stipulate prin acestea și atrag răspunderea juridică. Reglementarea-cadru în materie, dar și alte reglementări speciale prevăd astfel de fapte cum ar fi: schimbarea categoriei de folosință a terenurilor agricole sau forestiere fără aprobare, refuzul de prezentare autorităților pentru mediu a datelor privitoare la emisiile de poluanți, prezentarea de date sau informații false în studiile de impact asupra mediului etc. Răspunderea juridică - în general - este complexul de drepturi şi obligaţii conexe, care se naşte ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii statale. Instituţia răspunderii juridice are drept scop asigurarea stabilităţii raporturilor sociale şi stimularea membrilor societăţii pentru respectarea normelor de drept. Tratată în cadrul diverselor ramuri de drept, răspunderea juridică se particularizează în funcţie de faptele care o antrenează, regimul lor juridic, sancţiunile şi finalităţile urmărite de legiuitor. In dreptul mediului, normele juridice trebuie să contribuie la realizarea unui scop concret, constând în prevenirea poluării de orice fel, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Terra. In cadrul măsurilor (inclusiv juridice) care vizează protecţia naturii, un accent deosebit trebuie pus pe măsurile preventive şi de reconstrucţie ecologică, fiindcă mediul, de cele mai multe ori, fiind distrus nu mai poate fi readus în stare normală.

De multe ori, aplicarea unor sancţiuni (aspre chiar), nu este suficientă pentru a împiedica deteriorarea factorilor de mediu. De aceea, prin legislaţia de mediu trebuie stabilite o serie de condiţii exigente, în care să se desfăşoare orice activitate care prezintă factori de risc pentru mediu. Ca o caracteristică a dreptului mediului menţionăm faptul că răspunderea juridică intervine atât în cazul în care s-a produs un prejudiciu prin deteriorarea factorilor de mediu, cât şi în situaţia în care, deşi nu s-a poluat mediul, au fost totuşi săvârşite fapte ilicite care contravin normelor de dreptul mediului, fapte care pot crea condiţii propice producerii poluării . Deci, răspunderea juridică va cădea atât în sarcina poluatorului, vinovat de deteriorarea factorilor de mediu, cât şi în sarcina funcţionarului public sau a oricărei alte persoane fizice sau juridice care, deşi nu produce poluarea mediului, prin faptele săvârşite încalcă legislaţia mediului. Putem spune astfel că, în dreptul mediului noţiunea de răspundere juridică are un sens mult mai larg, mai cuprinzător. Răspunderea juridică în această materie vizează nu numai sancţionarea celor care se fac vinovaţi de poluarea factorilor de mediu sau a celor care, deşi nu deteriorează prin acţiunea lor mediul, încalcă legislaţia de mediu, dar şi luarea şi respectarea de către persoanele sau organele de stat, instituţiile publice sau private, a tuturor măsurilor care contribuie la asigurarea condiţiilor optime în care se desfăşoară toate activităţile economice şi sociale, astfel încât riscul de poluare să fie minim. Prin urmare, ideea este aceea că, pentru soluționarea unei probleme specifice societății umane, cum este problema protecției mediului, se cer aplicate și reguli specifice, iar având în vedere faptul că fenomenele naturii decurg independent de voința umană și că orice intervenție a omului în mediu duce, inevitabil, la modificări, concluzionăm că și procedeele utilizate la soluționarea acestor probleme trebuie să fie tot categorice, drastice și exclusive, astfel ca, în final, ele să excludă intervenția sau să înlăture în totalitate consecințele acestei activități. Legea stabilește doar trei forme fundamentale ale răspunderii juridice care intervine ca urmare a încălcării prevederilor sale, respectiv: răspunderea civilă, contravențională sau penală. Răspunderea juridică diferă în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei, acesta din urmă putând constitui potrivit acestui criteriu infracţiune sau contravenţie, rezultând două posibile forme ale răspunderii juridice: contravenţională sau penală. În cazul în care fapta nu se încadrează în nici una din aceste categorii, dar totuşi a produs un prejudiciu patrimonial, acesta va fi reparat prin intermediul răspunderii civile. Principalii poluatori sunt persoanele juridice. Acestora li se pot aplica o serie de sancţiuni penale: suspendarea activităţii sau chiar închiderea unităţii, plasarea sub supraveghere judiciară, excluderea de pe pieţele publice, interdicţia de a emite cecuri o anumită perioadă, interdicţia de a desfăşura anumite activităţi.

În cazul persoanelor fizice care săvârşesc infracţiuni ecologice se pot aplica următoarele sancţiuni: închisoarea, amenda, interzicerea unor drepturi. Condiții ale răspunderii juridice: o săvârşirea unei fapte ilicite (acţiune-inacţiune); o cauzarea unui prejudiciu (daună) ecologic; o existenţa unui raport de cauzalitate; o capacitatea delictuală a autorului în momentul săvârşirii faptei ilicite; o culpa autorului faptei ilicite nu este necesar a fi dovedită, dat fiind caracterul obiectiv al răspunderii civile de mediu. Obiective şi competenţe ale răspunderii juridice: 

are în vedere protecţia mediului ca obiectiv de interes public major şi asigurarea dezvoltării durabile a societăţii;



stabileşte regulile de conduită în domeniul mediului, dar şi sancţiunile care pot interveni în situaţiile în care aceste reguli se încalcă prin săvârşirea de fapte dăunătoare mediului;



recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos garantând dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Lipsuri şi recomandări ale răspunderii juridice: O primă remarcă, s-ar putea referi la faptul că aceste trei acte normative nu acoperă toate sectoarele de protecţie a mediului care se bucură de legi speciale şi, desigur, de încriminarea unor fapte ca infracţiuni. Răspunderea contravenţională, căreia nu-i putem nega utilitatea, are marele neajuns de a permite “recidiva” contravenţională, (ceea ce în dreptul penal nu se poate întâmpla) astfel încât, prin repetarea faptelor ilegale să se perpetueze o stare cu impact negativ asupra mediului cu preţul plăţii repetate a amenzilor, care în anumite condiţii poate fi convenabil pentru contravenient. Rolul pe care trebuie să-l joace legislaţia, în vederea protecţiei factorilor de mediu, este în primul rând unul preventiv. Oamenii, agenţii economici, organismele guvernamentale şi neguvernamentale, trebuie să adopte o conduită care să asigure, să garanteze un mediu sănătos şi să evite pe cât posibil acţiunile cu risc de poluare. Aşa cum se cunoaşte, este mult mai uşor şi mai puţin costisitor să se prevină producerea unui prejudiciu decât repararea lui, ca să nu mai vorbim că de multe ori este imposibilă readucerea factorilor de mediu în starea iniţială, la parametrii normali. Totodată, normele de dreptul mediului trebuie să aibă şi caracter reparator. Ele trebuie să cuprindă şi dispoziţii care să facă posibilă repararea prejudiciilor cauzate prin poluare mediului şi oamenilor. In acest sens, de mare utilitate, ca o garanţie a reparării prejudiciilor aduse

mediului, o reprezintă diversele fonduri ce se constituie - anticipat - pentru ameliorarea diverşilor factori de mediu şi, de asemenea, diversele sisteme de asigurare care funcţionează în această materie. Menţionăm în acest sens: fondul naţional de mediu, fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul apelor, fondul de protecţie a vânatului, fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, primele de împădurire. De asemenea, în mod firesc, legislaţia de mediu trebuie să aibă şi caracter sancţionator, impunându-se pedepse mai aspre decât cele care sunt prevăzute în prezent, mai ales în cazul unor fapte prin care sunt afectaţi grav, uneori ireversibil, diverşi factori de mediu.