37 0 1MB
1
Tipuri de copii Copilul sensibil
Are destul de putini prieteni Sunt de felul lor copii tacuti si timizi Nu le plac schimbarile De obicei mai retrasi Le place sa citeasca si pot avea inclinatii artistice ;
Cum comunicam cu un copil sensibil
laudati-l cat de des puteti ajutati-l sa-si exprime sentimentele. Nemultumirile ; nu folositi un ton agresiv nu il obligati sa fie de acord cu dumneavoastra ; puteti sa ii cereti parerea asupra unor decizii ale dumenavoastra
Copilul sociabil
Doreste sa se joace si sa se disteze mult ; De obicei sunt copii creativi, activi uneori sunt impulsivi au destul de multa incredere in oameni ; toti sunt prietenii lor ; sunt interesati de parerea celorlalti despre ei ; se supara repede si le trece la fel de repede ; isi exprima sentimentele cu trasnparenta si sinceritate ; renunta usor la eforturi de lunga durata ;
um comunicam cu un copil sociabil ?
Nu il criticati niciodata in public ; Nu fiti rece si distant , ar putea crede ca nu il iubiti ; Incercati sa il laudati dupa fiecare lucru facut bun
Copilul hotarat
Are calitati de lider Se supara daca lucrurile nu merg dupa voia lui Spune ce gandeste si deseori raneste sentimentele celorlalti Nevoia de a de tine controlul Greu sa spuna « imi pare rau »
Cum comunicam cu un copil hotarat ?
Transmiteti-i sarcinile (ii spuneti clar ce are de facut) ; Oferiti alternative posibile : « Ma ajuti acum ori mai tarziu ? » Nu il jigniti ( valabil orcum pentru copii in general) Sprijiniti-l cand are parte de un esec.
Copilul constiincios
Sunt buni organizatori
2
De obicei le place sa lucreze singuri In situatii de agresivitate sunt ezitanti ; Au nevoie de aprecierea competentelor lor ; Pot fi egoisti ; Doresc sa obtina rezultate foarte bune ; Carcterizati printr-o oarecare rigiditate
Cum comunicam cu un copil constiincios ?
Nu trebuie fortati sa ia decizii singuri ; Fiti apreciativi vis-a-vis de rezultatelele obtinute si sugerati-i altceva sa faca ; Invatati-l sa-si exprime sentimentele ; Informati-l ca exista si alte activitati scolare si incercati sa il indreptati spre ele
Personalitatea unui om se formeaza si se defineste treptat sub influenta educatiei, factorilor de mediu si a trairilor personale. Mai devreme sau mai tarziu parintii isi dau seama ca nu toti copiii se comporta la fel, dar putini stiu sa procedeze optim cu fiecare. Ceea ce inveti din propriile greseli cu un copil nu este obligatoriu sa se potriveasca la cel de-al doilea. Este bine sa intelegem variabilele care afecteaza relatia copil-parinte. Fiecare copil se naste cu un anumit tip de temperament care influenteaza modul de manifestare. Intelegand trasaturile fiecarui temperament descoperi motivele pentru care un copil se poarta intr-un anumit fel si modul in care tu, ca parinte, poti sa reactionezi. In loc sa iti faci probleme poti sa stimulezi sau sa controlezi copilul dupa tipul de temperament. Temperamentul este evident din primele zile de viata. Nu-l putem alege nici pe al nostru, nici pe al copiilor nostri si nu-l putem schimba. Tot ce putem face este sa-l cunoastem si sa il acceptam, sa il influentam luand cele mai bune decizii educationale care sa aiba rezonanta in ceea ce accepta copilul in mod natural, pentru a-l orienta pe drumul dezvoltarii sale. Nu poti sa schimbi pe nimeni dupa cum iti place tie sa fie, dupa cum crezi tu ca este corect. Singura persoana pe care poti sa o schimbi esti TU. Poti sa inveti sa accepti persoana de langa tine asa cum este ea, cu calitatile si defectele ei. Fiecare temperament are puncte forte si slabiciuni, nimeni nu este perfect. Fiecare este unic si se poate realiza in viata axandu-se pe ce are el mai bun. Sa cunoastem cele 4 tipuri de temperament ale copiilor nostri! Sangvinicul - Distractivul vorbaret Noul membru al unei familii isi anunta temperamentul sangvinic prin ochii vioi si cere atentia celorlalti prin tipete. Ii place sa aiba companie, sa se dea in spectacol si plange cand nu-l ia nimeni in brate. Mai tarziu se tine dupa tine din camera in camera si nu accepta sa fie lasat singur. Cere sa fie ascultat si privit direct in ochi. “Nu acum! Mai tarziu!” poate crea multa nefericire in sufletul lui. Are nevoie sa fie apreciat si aprobat pentru tot ce face. Critica si ignorarea o considera nedreapta deoarece stie ca este simpatic si nu vede nimic gresit. Afectiunea pentru el trebuie demonstrata prin atingeri fizice, mangaieri, saruturi, imbratisari. Are nevoie de timp alocat special de catre parinti (nu doar sa-i dea sfaturi, sa-l intrebe ce mai face) si de atentia acestora. Parintii isi asuma un risc neglijand copilul sangvinic. Daca nu se simte iubit cauta in exteriorul familiei persoana sau grupul care sa-l faca sa se simta iubit. Vrea sa fie acceptat asa cum este, uraste sa fie comparat pentru ca nu intelege felul de a fi al celorlalte persoane si in plus nu este interesat decat de propria persoana. Se adapteaza cu usurinta, socializarea pentru el nu este o problema.
3 Are un farmec special si poate obtine de la parinti favoruri pe care alti copii nu le-ar obtine. Va incerca sa verifice sub diferite forme daca “nu” spus de parinti poate fi tradus si prin “mai cere o data”. Iubeste cadourile si surprizele. Face remarci spontane fara sa se intrebe daca jigneste sau umileste. In general vorbeste fara sa gandeasca. Adora sa fie centrul atentiei, monopolizeaza orice discutie, povesteste cu sarm si cu o multime de amanunte fara sa se intrebe daca auditoriul lui “mai poate”. Intrerupe pe altii cand vorbesc si este convins ca ajuta, ca el spune mai bine, ca ceea ce spune el este mai interesant. Multe dintre povesti sunt rodul imaginatiei lui. Are o creativitate neobisnuita si neobosita. Din orice poate face o poveste incitanta. Transforma fiecare situatie intr-o aventura, umple ziua de actiune si entuziasm. Nu este foarte hotarat sa munceasca, o face daca poate sa dea muncii o tenta distractiva. Prefera sa gaseasca pe altii dispusi sa munceasca pentru el si are abilitatea ca la final sa atraga laudele asupra lui. Sangvinicul este foarte distrat si emotional. Rastoarna, varsa, stica, uita, desi nu are intentii rele. Atentia lui este dispersata si nu este foarte grijuliu. Uraste sa fie constrans. Nu retine numele persoanelor decat daca le asociaza o imagine sau un cuvant care rimeaza. Retine culorile. In general este atat de distrat ca uita sau omite lucruri importante. Nu prea este persoana pe care sa te bazezi, in care sa ai incredere ca face ce spune, ca termina la timp, ca va fi punctuala. Este superficiala in prietenii, fiind foarte preocupata de propria persoana si de stralucirea ei in fata unor noi admiratori. Apreciaza lucrurile dupa cat de bine il fac sa se simta si nu dupa cost. De fapt nici nu-i place sa-i amintesti costul distractiei. Cu toate acestea parintii ar trebui sa se ocupe de responsabilizarea lor din punct de vedere financiar. Sangvinicul nu tine niciodata evidente contabile. Adora hainele de la cea mai frageda varsta si poate sa devina obsedat de cum arata. Iubeste culorile vii si ultimele tendinte in moda. Asa se asigura ca atrage atentia pe care o cauta mereu. Hainele reprezinta o distractie pentru sangvinic si uneori face combinatii nebunesti. Daca este lasat de copil scad sansele sa mai simta aceasta nevoie la maturitate. In special fetelor le place sa atraga atentia asupra lor, fiind constiente de farmecul fizic. Lumea are nevoie de sangvinici pentru veselia si bucuria pe care sunt in stare sa o imprastie in jurul lor, pentru creativitate, optimism si spontaneitate, pentru ca poate sa convinga si sa ofere inspiratie. Slabiciuni care pot fi modelate prin educatie: - lipsit de organizare, neserios in realizarea sarcinilor, nu duce lucrurile la bun sfarsit, se sustrage de la munca, nu pretuieste timpul; - exagereaza, este prea credul si naiv; - emotiv si hipersensibil la parerea altora despre el (mai ales daca e critica); - uituc, superficial, bun la gasit scuze; - vorbeste neincetat, cu voce tare, gesticuleaza, atrage atentia asupra lui prin orice mijloc.
Colericul - Puternicul dominator Copilul cu temperament coleric stie de cum se naste ca va prelua controlul. Din fasa este plin de energie, precoce, si in acelasi timp indaratnic si pretentios. Incearca din prima clipa sa se impuna, sa faca ce vrea si cand vrea. Doarme putin, forteaza limitele, este artagos si face crize de furie. Are nevoie de apreciere si de control. Controleaza orice: camera, jucariile, hainele, etc. Grija este sa nu ajunga sa te controleze si pe tine pana sa-ti dai seama. In urmatoarea perioada manipuleaza pe cei din jur, este foarte activ si mereu in miscare. Are mare incredere in fortele lui proprii, este indraznet si pasionat de ceea ce face. Copilul coleric este orientat spre scop si iubeste munca. Daca este apreciat pentru
4 rezultatele lui poate fi mentinut in actiune, lucru care ii da satisfactii. Este concentrat pe ce face si determinat sa obtina rezultate. Poate dezvolta o obsesie pentru munca. Daca vrei ca un lucru sa fie facut, incredinteaza-l unui coleric, Daca este ocupat cu ceva util se simte bine, daca nu, poate deveni campionul traznailor. Colericul vede totul dupa principiul “esti cu mine sau impotriva mea”. E de preferat sa fii de partea lui, sa nu te simta adversar. Are nevoie sa-i intelegi nevoia de control. Daca acasa este obligat sa se supuna, va rabufni in alta parte: la scoala, in parc, in societate. Iubeste regulile mai ales daca sunt stabilite de el. Are chiar convingerea ca este datoria lui sa stabileasca reguli iar ceilalti ar trebui sa fie recunoscatori ca sunt directionati. Ar fi bine sa-l ajuti sa inteleaga ierarhiile din societate. Nu-i permite sa-ti faca programul. Are o vointa fara margini si impune parerea lui considerand-o cea mai buna, fara intentia sa consulte si alte pareri. De multe ori tonul este aspru si taios: “Asa si acum” ar fi cuvintele care l-ar caracteriza. Ii place sa aiba ultimul cuvant. Acestea sunt motive pentru care nu este foarte iubit de cei din jur. Colericul nu este perfectionist insa urmareste ca lucrurile sa fie bine facute. Nu simte nevoia sa analizeze, se arunca imediat in actiune. El nu se ingrijoreaza de nimic. Stie ca intotdeauna exista o solutie. Ii plac provocarile si sarcinile dificile. Adora competitia si ii place sa fie invingatorul. Daca simte ca nu poate sa castige prefera sa nu joace. Traieste pentru pozitia de “Cel mai…”. Intra intr-o echipa daca considera ca poate sa faca performanta. Ii place sa testeze limitele si sa stie pana unde poate intinde coarda. Mintea lui este mereu in actiune. Taxeaza fiecare moment de slabiciune si trece la atac pentru a prelua controlul indiferent unde se afla. Se distreaza oricand poate controla o situatie, ii exaspereaza pe parinti si raneste sentimentele celor din jur. Refuza de obicei sa-si asume consecintele faptelor lui. Incearca sa pacaleasca parintii si sa scape. In ceea ce priveste manierele, parintii trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a vedea cateva rezultate. Imperativul este forma preferata de adresare: “Da-mi…fami…pleaca…” nu sunt insotite aproape niodata de “Te rog…ai putea…te deranjeaza…”. Adora sa te ia prin surprindere si nu iti da satisfactie reactionand cum te astepti, desi stie. Colericul are vise mari si este convins ca le indeplineste. Daca nu este temperat poate sa domine prietenii si chiar adultii cu care are contact. Poate deveni increzut si arogant. Lumea are nevoie de colerici pentru puterea lor neobosita de munca, determinarea de a duce la bun sfarsit ceea ce isi propun indiferent de numarul si dificultatea obstacolelor, pentru conturul lor de lider conducator capabil sa ia decizii corecte si rapide, pentru faptul ca de cele mai multe ori au dreptate (chiar daca celorlalti nu le place sa recunoasca acest lucru). Este competent, razbatator, are un potential deosebit si are incredere in el. Slabiciuni care pot fi modelate prin educatie: - prea autoritar, dominator, nerabdator, insensibil; - nu deleaga sarcini si nu se increde in altii; - nu imparte meritele cu echipa; - cere tuturor aceeasi forta de munca si supunere oarba; - este dur in relatiile cu oamenii, ii judeca, nu are remuscari; - nu este simpatizat. Melancolicul - Analistul perfectionist Chiar din primele zile de viata melancolicul pare sa gandeasca profund. Este tacut, nu emite pretentii si ii place sa stea singur. Accepta un program definit si i se supune. Se evidentiaza foarte repede prin seriozitate si puterea de a analiza tot ce este in jurul lui. Este rezervat si timid, pare adesea trist si poate plange usor. Dorinta lui este sa i se arate sensibilitate cu privire la interiorul sau. Vorbeste rar despre ce il framanta si are asteptarea sa-ti dai seama singur. Este nevoie de diplomatie sa afli ce-l deranjeaza: daca insisti se inchide mai tare, iar daca nu, te percepe ca insensibil si indiferent la problema lui.
5 Este usor de recunoscut datorita seriozitatii lui, a manierelor ireprosabile, are aspect ingrijit si este adesea nemultumit fata de propria persoana. Nu suporta sa fie atins in timp ce-i vorbesti, lauda cu zgarcenie, doar atunci cand se atinge perfectiunea in ochii lui (un lucru sau o persoana). Iubeste oamenii seriosi, profunzi, cu preocupari intelectuale sau artistice si nu-i poate intelege pe cei imprevizibili, care vorbesc mult, uita si intarzie. Iubeste ordinea si are nevoie de un spatiu al lui. Se manifesta violent daca ii umbla cineva prin lucruri, daca le schimba ordinea sau le foloseste; nu te baza pe faptul ca n-o sa-si dea seama. Ii place simetria si il deranjeaza orice obiect care nu sta “perfect” la locul lui. Chiar si asezarea bucatelor in farfurie poate fi importanta pentru un melancolic. Dezvolta o obsesie pentru curatenie si ordine spre disperarea celorlalti membri ai familiei. Simte si impune nevoia spatiului personal, distanta fata de celalalt in comunicare sau activitate. Este bine sa nu razi de el. Daca simte ca il consideri ciudat se inchide complet si nu va mai comunica deloc. Este profund in ce face si afirma, de aceea ia tot ce i se spune exact asa cum i se spune. Va raspunde exact la intrebarea pusa. Nu presupune ca va raspunde la ce doresti sa afli daca nu pui intebarea corecta. Prevede fiecare lucru, dezvolta mental variantele posibile, vrea sa stie dinainte cum se vor desfasura evenimentele cu lux de amanunte, pentru a nu fi luat prin surprindere de nimic. Este o fire ganditoare, prevazatoare si perfectionista. Isi concentreaza ingrijorarile asupra sanatatii si face o drama la fiecare “durere”. Are nevoie sa fie sigur ca nu va fi luat peste picior cand dicuta “problemele” lui cu parintii, sa stie ca este ascultat si aprobat. Nu ii place sa fie interupt. Este sensibil la ideea ca este diferit si poate incepe sa creada ca ceva nu este in regula cu el. Are nevoie de liniste pentru a se retrage si a se reculege. Este adesea cufundat in gandurile lui pana la stari depresive datorita dezamagirilor care pot sa apara in urma neobtinerii perfectiunii asa cum o vede el. Pefectionismul ajunge sa-l innebuneasca si pe el insusi. Se concentreaza pe sarcinile de indeplinit si exerseaza cu rabdare pana ies cum isi doreste. Te poti baza pe el daca ai de facut ceva anume si ai un termen limita. Are tendinta de a dezvolta atasamente de lunga durata. Ai rabdare sa ajungi sa-i cunosti inima si vei fi uimit de sensibilitatea ce o ascunde. Lumea are nevoie de melancolici pentru puterea lor de perseverenta, placerea si nevoia de analiza, simtul detaliului, compasiunea pentru cei aflati in suferinta. Slabiciuni care pot fi modelate prin educatie: - se deprima usor; - are nevoie de mult timp pentru a se pregati si acorda prea mult interes detaliilor; - tine minte lucruri negative si este suspicios; - se teme sa faca greseli; - insista ca toti sa se ridice la nivelul standardelor impuse de el. Melancolicul - Analistul perfectionist Chiar din primele zile de viata melancolicul pare sa gandeasca profund. Este tacut, nu emite pretentii si ii place sa stea singur. Accepta un program definit si i se supune. Se evidentiaza foarte repede prin seriozitate si puterea de a analiza tot ce este in jurul lui. Este rezervat si timid, pare adesea trist si poate plange usor. Dorinta lui este sa i se arate sensibilitate cu privire la interiorul sau. Vorbeste rar despre ce il framanta si are asteptarea sa-ti dai seama singur. Este nevoie de diplomatie sa afli ce-l deranjeaza: daca insisti se inchide mai tare, iar daca nu, te percepe ca insensibil si indiferent la problema lui. Este usor de recunoscut datorita seriozitatii lui, a manierelor ireprosabile, are aspect ingrijit si este adesea nemultumit fata de propria persoana. Nu suporta sa fie atins in timp ce-i vorbesti, lauda cu zgarcenie, doar atunci cand se atinge perfectiunea in ochii lui (un lucru sau o persoana). Iubeste oamenii seriosi, profunzi, cu preocupari intelectuale sau artistice si nu-i poate intelege pe cei imprevizibili, care vorbesc mult, uita si intarzie.
6 Iubeste ordinea si are nevoie de un spatiu al lui. Se manifesta violent daca ii umbla cineva prin lucruri, daca le schimba ordinea sau le foloseste; nu te baza pe faptul ca n-o sa-si dea seama. Ii place simetria si il deranjeaza orice obiect care nu sta “perfect” la locul lui. Chiar si asezarea bucatelor in farfurie poate fi importanta pentru un melancolic. Dezvolta o obsesie pentru curatenie si ordine spre disperarea celorlalti membri ai familiei. Simte si impune nevoia spatiului personal, distanta fata de celalalt in comunicare sau activitate. Este bine sa nu razi de el. Daca simte ca il consideri ciudat se inchide complet si nu va mai comunica deloc. Este profund in ce face si afirma, de aceea ia tot ce i se spune exact asa cum i se spune. Va raspunde exact la intrebarea pusa. Nu presupune ca va raspunde la ce doresti sa afli daca nu pui intebarea corecta. Prevede fiecare lucru, dezvolta mental variantele posibile, vrea sa stie dinainte cum se vor desfasura evenimentele cu lux de amanunte, pentru a nu fi luat prin surprindere de nimic. Este o fire ganditoare, prevazatoare si perfectionista. Isi concentreaza ingrijorarile asupra sanatatii si face o drama la fiecare “durere”. Are nevoie sa fie sigur ca nu va fi luat peste picior cand dicuta “problemele” lui cu parintii, sa stie ca este ascultat si aprobat. Nu ii place sa fie interupt. Este sensibil la ideea ca este diferit si poate incepe sa creada ca ceva nu este in regula cu el. Are nevoie de liniste pentru a se retrage si a se reculege. Este adesea cufundat in gandurile lui pana la stari depresive datorita dezamagirilor care pot sa apara in urma neobtinerii perfectiunii asa cum o vede el. Pefectionismul ajunge sa-l innebuneasca si pe el insusi. Se concentreaza pe sarcinile de indeplinit si exerseaza cu rabdare pana ies cum isi doreste. Te poti baza pe el daca ai de facut ceva anume si ai un termen limita. Are tendinta de a dezvolta atasamente de lunga durata. Ai rabdare sa ajungi sa-i cunosti inima si vei fi uimit de sensibilitatea ce o ascunde. Lumea are nevoie de melancolici pentru puterea lor de perseverenta, placerea si nevoia de analiza, simtul detaliului, compasiunea pentru cei aflati in suferinta. Slabiciuni care pot fi modelate prin educatie: - se deprima usor; - are nevoie de mult timp pentru a se pregati si acorda prea mult interes detaliilor; - tine minte lucruri negative si este suspicios; - se teme sa faca greseli; - insista ca toti sa se ridice la nivelul standardelor impuse de el. Flegmaticul - Linistitul impaciuitor Cel mai comod si nepretentios este copilul flegmatic. Poate privi in tacere, nu intentioneaza sa supere pe nimeni, poate sta fara sa faca nimic si nu e deranjat daca nici altii nu fac. Are un nivel scazut de energie, uraste conflictul si confruntarile si tanjeste dupa armonie, liniste si confort. Este o persoana echilibrata si multumita. Nu simte nevoia sa schimbe lumea si este preocupat de conservarea propriei energii. Nu-i plac riscurile, provocarile, surprizele si are nevoie de timp pentru a se adapta la schimbari. Este orientat pe ideea de siguranta. Tinde sa actioneze mai degraba ca negociator decat ca luptator. Ca adulti sunt acele persoane respectate si apreciate pentru grija ce o poarta celor din familie si pentru ajutorul pe care il dau persoanelor care au nevoie de ei. Este o persoana agreabila, placuta celor din jur. Are o istetime innascuta si spune o vorba potrivita la momentul potrivit. Si-ar dori sa duca altcineva razboaiele in locul lui si eventual nici sa nu stie asta. Desi nu lupta sa obtina apreciere si atentie, nu inseamna ca nu are nevoie. Nevoile lui emotionale nu ies in evidenta, insa, daca nu sunt satisfacute se va simti nesigur, va pierde stima de sine si nu isi va atinge potentialul. Este rezervat, dar apreciaza compania altor persoane. Flegmaticul are nevoie sa i se spuna ca este iubit si respectat pentru ceea ce este nu pentru ceea ce face. Altfel dezvolta idea ca nimanui nu-i pasa de el.
7 Este preocupat de un singur lucru. Parintii trebuie sa descopere care este acesta si sa il stimuleze in directia respectiva. Inceara diferite posibilitati pana gasesti ceva care sa-l incite. Pentru el este mai eficient sa fie ajutat sa se mobilizeze aratandu-i optiunile decat cicalindu-l. Este innascuta dorinta de a gasi calea cea mai simpla atunci cand se hotaraste sa faca ceva. Daca nu vede un rost in ceea ce face renunta imediat. Evita actiunile lungi, dificile si obositoare si orice activitate care nu are legatura directa cu el si interesul lui (pedepsele prin sarcini sunt foarte deprimante pentru el). Evita situatiile stresante, dar, daca e nevoie lucreaza bine sub presiune. Are nevoie de cineva sa-l motiveze, sa-l “traga” dupa el. Simte o mare satisfactie in momentul in care se poate debarasa de responsabilitati. Desi observa ce trebuie facut, tendinta naturala este sa “nu observe”. Flegmaticul viseaza la retragerea din activitate inca inainte de a o incepe. Activitatea lui preferata este somnul. Ca semn distinctiv de recunoastere el este vesnicul obosit pe care il vezi adesea peste zi stand sau sprijinit. Cu toate acestea, daca reusesti sa motivezi un flegmatic va etala o vointa de fier, incapatanare si determinare. Lumea are nevoie de flegmatici pentru ca sunt cooperanti, au o influenta calma, pastreaza o atmosfera pasnica, mediaza un conflict aparut astfel incat fiecare sa se simta bine, nu ia decizii pripite, este placut de toti si considerat inofensiv. Slabiciuni care pot fi modelate prin educatie: - stabilirea scopurilor, automotivarea si responsabilizarea; - sa rezolve propriile probleme cu usurinta cu care le rezolva pe ale altora; - lipsa de determinare, fermitate, entuziasm si energie. Combinatii temperamentale Fiecare persoana este “marcata” de un temperament dominant, de un temperament secundar si intr-un procent mai mare sau mai mic detine si puncte forte si/sau slabe ale celorlalte temperamente. Exista 4 combinatii naturale: 1. Sangvinic-coleric Aceste temperamente au in comun optimismul, sinceritatea, bucuria de a fi intre oameni. Sunt expansive si extrovertite. Persoana cu aceasta combinatie este activa si agitata. De cele mai multe ori gaseste pe altii sa faca treaba pentru ea. Sangvinicul vorbeste din placere, colericul din interes, deci comunicarea il caracterizeaza. Potentialul de conducere al acestei combinatii este foarte mare deoarece initiaza munca, realizarea ei se face cu voie buna, adora distractia, dar nu-si uita scopurile. Partea negativa a acestei combinatii ar putea fi conturarea unei persoane impulsive, despotice, care monopolizeaza conversatia si nu tine cont de parerile celorlalti. 2. Melancolic-flegmatic Au in comun faptul ca sunt introvertiti si pesimisti. Sunt seriosi, profunzi, sensibili la problemele celorlalti, carora le vorbesc cu blandete. Persoana cu aceasta combinatie este linistita, se simte adesea epuizata de prezenta altor oameni. Evita conflictele si se concentreaza pe perfectiunea muncii ei. Este uneori prea tipicar si se va obosi psihic atat pe el cat si pe cei din jur pe care ii evalueaza dupa standardele lui. Poate avea probleme cu luarea deciziilor, deoarece ambele temperamente amana lucrurile. 3. Coleric-melancolic Prin aceasta combinatie cele doua temperamente se completeaza reciproc. Unul da forta, actiunea si determinarea, celalalt aduce organizarea si calitatea.
8 Persoana cu aceasta combinatie temperamentala considera ca nu exista ceva atat de dificil sa nu poata fi realizat, indiferent de eforturi. Este hotarata, ambitioasa, organizata, orientata spre scop si competitiva. Va excela in tot ce-si propune sa realizeze. Obtinerea succesului este doar o problema de timp. Partea negativa apare cand punctele forte sunt duse la extrem si se transforma intr-o persoana greu de suportat de catre cei din jurul lui. Este prea puternic, prea dominant, prea perfectionist si impune celorlalti un ritm pe care nu-l pot duce sau standarde greu de atins. 4. Sangvinic-flegmatic Aceasta combinatie este caracteristica celor care nu iau lucrurile prea in serios si cauta continuu distractia. Persoana cu aceasta combinatie de temperament este o fire agreabila, cu umor, calda si atragatoare. Este o prezenta placuta, de aceea este eficient in interactiunile cu ceilalti si preocupat de relatiile cu cei din jur. Are puterea innascuta de a accepta fiecare om asa cum este el. Negativul acestei combinatii se poate manifesta prin indisciplina, lene, neresponsabilizare. Fiind placuti vor gasi insa intotdeauna pe cineva sa-i ajute sau sa faca lucrurile in locul lor. Combinatii in opozitie: 1. Sangvinic-melancolic Aceasta este cea mai emotionala combinatie deoarece imbina in acelasi om trairi opuse. Iubeste agitatia sau linistea? Este dezordonat sau ordonat? Uita sa-si faca treburile sau lucreaza pentru perfectiune? Este o combinatie care poate aduce dezamagiri si depresii. Ex. O persoana cu aceasta combinatie temperamentala ia hotararea sa organizeze o petrecere. Dintr-o data, cand este aproape gata organizarea, analizeaza si anuleaza totul. Urmeaza regretele si dezamagirea si nu stie care decizie a fost buna: sa o faca sau sa nu o faca, iar cu aceasta nedumerire se poate macina la infinit. 2. Coleric-flegmatic Aceasta este o combinatie “imposibila” care naste conflicte interne puternice. Decizia de a face este opusa celei de a evita munca. Hotararea de a atinge un scop nu se potriveste cu lenea specifica si lipsa deciziilor. In cazul acestor combinatii opuse, de cele mai multe ori este o intelegere gresita a semnelor temperamentale. Nu doar melancolicul este ordonat, nu doar colericul poate conduce, nu doar sangvinicul vorbeste mult si nici flegmaticul nu este singurul care “n-are chef”. Apoi, sunt persoane care se manifesta foarte coleric la serviciu, in timp ce acasa ai spune ca sunt flegmatici, sau foarte melancolici cu copilul, in timp ce cu prietenii par a fi sangvinici. (Vom vorbi intr-un articol viitor despre aceste “schimbari” care pot fi numite “masti de supravietuire”. Acestea se intalnesc atat la adulti cat si la copii si sunt folosite pentru a afisa comportamentul asteptat de ceilalti nu cel real). Este important sa deosebim eul innascut de cel dobandit. Inca de la o varsta foarte frageda, putem vorbi despre un anumit comportament al copilului. Inainte ca cel mic sa mearga la scoala, incep sa se observe atat temperamentul propriu, cat si influentele exterioare, care il determina pe micut sa se comporte intr-un anumit fel. Dar care sunt trasaturile innascute si care sunt cele asimilate? Iata o scurta descriere a tipurilor temperamentale de baza pentru copiii prescolari. Cu siguranta, il vei putea regasi si pe cel al copilului tau printre ele. Dupa aceea, iti va fi mai usor sa iti dai seama ce poti schimba la el si ce nu, prin educatia pe care i-o oferi, inca din copilarie. Aceste mici portrete, in care apar corelari specifice intre trasaturile de caracter in formare si temperament, pot avea o multime de forme. Tipurile descrise nu sunt pure 100%. Trebuie sa iei in considerare din care categorie anume predomina trasaturile. Varsta prescolara, intre 3 si 7 ani, reprezinta o perioada foarte importanta, deoarece, pe parcursul ei, se pun bazele caracterului viitorului adult. De aceea, incearca sa modelezi metodele educative
9 aplicate in functie de temperamentul copilului. Citeste mai departe tipurile de temperament ale copilului...
Tipul neechilibrat - coleric 1. Imaginativ pozitiv Acesta este tipul copilului vioi, extravertit, pe care il intereseaza multe activitati, are o viata plina de preocupari, un ritm de lucru vioi, numeroase aptitudini si deprinderi. Este sociabil, usor adaptabil, generos, plin de curaj si voiosie, gata sa-i ajute pe toti, politicos. Ii plac jocurile cu teme diverse, in care el are un rol de jucat. Adesea poate nascoci jocuri noi. Este influentabil. 2. Imaginativ negativ Este un copil vioi, extravertit, dar superficial, care niciodata un termina nimic, dezordonat, nervos. Uneori, are crize de plans, este foarte sensibil, irascibil, bataus; strica repede jucariile, dezorganizeaza jocul, ii place sa se "dea mare", minte, este rautacios, nehotarat, negativist, certaret, vorbeste dezordonat si cu greseli gramaticale. 3. Meditativ pozitiv Copilul este vioi, sfatos, binevoitor, un bun organizator al jocurilor. Neobosit, are multe cunostinte, este sociabil, poseda un limbaj bogat, este politicos, atent si sensibil. Ii plac jocurile cu reguli, este influentabil, se adapteaza usor, simtindu-se peste tot ca la el acasa. 4. Meditativ negativ Vioi, brutal, arogant, terorizeaza pe cei mai mici sau pe cei pe care-i simte mai slabi. Ii place sa-i pacaleasca pe ceilalti copii. Este rau si neascultator, obraznic si grosolan in vorbire. Nu poate fi usor controlat, este foarte independent. Ii place sa necajeasca animalele, oamenii si este foarte incapatanat.
Tipul echilibrat - sanguin 1. Imaginativ pozitiv Este un copil vioi, cu interese multiple si relativ stabile. Se adapteaza usor la schimbarile regimului de viata. Ordonat, perseverent, ii place jocul in colectiv, este stimulatorul acestuia, dar si cel care aplaneaza conflictele dintre copii si din joc. Vorbirea este corecta. Este foarte generos si sufera daca nu i se acorda atentie. 2. Imaginativ negativ Este vioi, independent, raspunde rautacios. Exercita o influenta negativa asupra celorlalti copii. Este bataus si sadic, oricand este gata sa arunce vina pe altii pentru fapte pe care chiar el le-a savarsit. Ii place sa strice jucariile altora. Foarte mincinos. Stie sa simuleze rolul unui copil inteligent si vioi. 3. Meditativ pozitiv Este un copil bun, saritor, intelegator. Ii place mult sa se ocupe de copiii de varste mai mici decat el, pe care ii protejeaza si ii ajuta cu placere. Este un excelent organizator de jocuri. Are o vorbire bogata, corecta, expresiva. Spre sfarsitul acestei perioade de varsta, incepe sa citeasca. 4. Meditativ negativ Prescolarul este foarte vioi si neascultator, deosebit de independent, vorbeste urat, este obraznic si rautacios. Ii place sa porecleasca alti copii, sa-si bata joc de ei, sa-i jigneasca
Tipul echilibrat - flegmatic 1. Imaginativ pozitiv De obicei, este un copil ascultator, ii plac jocurile cu diferite teme, este un mic creator. Este timid si se adapteaza mai lent vietii din gradinita. Se ataseaza mult de educatoare, este tandru, dar foarte retinut, modest, linistit. Ii place compania copiilor linistiti si ii ocoleste pe cei zgomotosi. Se joaca ore intregi cu un joc care i-a placut. Ii place sa construiasca, sa deseneze ceva. De multe ori, manifesta talent pentru desen sau modelaj. Vorbeste corect. 2. Imaginativ negativ Copilul este incapatanat, negativist, exaspereaza pe toata lumea prin faptul ca este inchis si retras, timid si rau. Nu se lasa induplecat de nimeni si nimic. Fiind mai putin sensibil, pune numeroase probleme educative, ii oboseste mult pe cei din jurul sau, este mofturos, rautacios, strica repede jucariile, are tendinta de a minti. Vorbirea ii este destul de saraca in expresivitate. Se adapteaza greu vietii de gradinita. 3. Meditativ pozitiv Este foarte linistit si cuminte, nu supara niciodata pe nimeni, creste fara ca ceilalti sa simta ca in casa este un copil mic. Se joaca atent cu jocuri gen puzzle, construit, desen etc. Are o exprimare sobra si plina de mici intelepciuni, este sfatos si, in general, foarte simpatizat de cei din jur.
10 4. Meditativ negativ Copilul este, in general, neajutorat, bolnavicios, morocanos, greu adaptabil. Greu i se poate organiza un regim zilnic. Incapatanat si lenes, neincrezator si neingrijit, este destul de greu educabil. Nu stie sa se joace cu ceilalti copii si are numeroase conflicte cu acestia, deoarece nu vrea sa faca ceea ce i se cere in joc.
Tipul neechilibrat - melancolic 1. Imaginativ pozitiv Copilul este foarte linistit si foarte cuminte, ascultator, introvertit. De obicei, este ordonat, chiar putin cam tipicar. In foarte multe cazuri, incepe sa vorbeasca foarte tarziu, cu toate ca intelege perfect ce i se spune. Este foarte bun, rabdator, serios si corect. Ii place sa fie laudat si sa i se acorde atentie. Este foarte timid. 2. Imaginativ negativ Copilul este incapatanat, introvertit. Invata foarte greu sa vorbeasca, sa se imbrace singur sau sa faca diverse alte lucruri singur. Este neajutorat si predispus la astenie. Greu adaptabil, face lucruri necugetate, are o dezvoltare lenta. Prezinta intarzieri in vorbire si in dezvoltarea conduitei. 3. Meditativ pozitiv Este linistit, tacut. Are putine interese, dar foarte stabile. Este timid, foarte atasat de o anumita persoana. Ii place mult sa ii asculte pe adulti si sa traiasca in mijlocul lor, de aceea se adapteaza greu colectivelor de copii. In general, vorbeste corect, dar tarziu, are un vocabular sobru si nu este prea vorbaret. Bun, linistit, increzator si foarte naiv. Nu ii supara pe cei din jurul lui. 4. Meditativ negativ Copilul este greoi si lenes, neatent si pretentios. Este incapatanat si neglijent. Ii supara pe cei din jur prin indolenta si prin felul greoi de a intelege si de a se conforma cerintelor. Are o dezvoltare fizica lenta si sinuoasa.
TEMPERAMENTUL Dintre toate dimensiunile personalităţii, temperamentul este cea mai accesibilă şi uşor de identificat, deoarece ne oferă informaţii în legătură cu cantitatea de energie de care dispune o persoană. Astfel, în funcţie de temperamentul pe care îl are, un copil poate fi mai liniştit, retras, calm, echilibrat sau dimpotrivă poate fi energic, agitat, impulsiv. Aceste trăsături pot fi vizibile atât în mişcări, cât şi în vorbire sau gândire.Clasificarea temperamentelor se face în funcţie de gradul de stabilitate/ instabilitate emoţională şi gradul de extravertire/introvertire (orientare predominantă înspre lumea exterioară sau spre cea interioară). Astfel, din îmbinarea celor doi parametri, rezultă 4 tipuri temperamentale fundamentale (Radu 1., 1991, Littauer R, 1999): a. melancolicul (instabil şi introvertit) Verbul care îl defineşte: A GÂNDI. Acest tip temperamental e considerat ca aparţinând geniilor. Instabilitatea îi face să fie mereu nemulţumiţi, să reia acţiunile, devenind perfecţionişti. Ei sunt foarte analitici, nu se mulţumesc cu „ambalajul", ci caută „miezul" problemei cu care se confruntă. Melancolicii au foarte multă răbdare, fiind în stare să facă munci pe care unii le-ar considera plictisitoare (de migală), dacă prevăd un rezultat concret în viitor. In general, sunt retraşi în sine, preferă să lucreze individual, deoarece consideră că munca în echipă antrenează după sine discuţii, care nu fac altceva decât să încetinească ritmul de lucru. Pentru ei seriozitatea şi decenţa reprezintă calităţi cu care se mândresc, în timp ce pentru alţii aceste trăsături reprezintă defecte. Din această cauză, se întâmplă ca sobrietatea de care dau dovadă să fie considerată plictisitoare de către sangvinici sau de către colerici. Melancolicii gândesc foarte ordonat, precis, sunt înclinaţi să catalogheze, să clasifice să alcătuiască scheme. De asemenea, pot fi extrem de atenţi la detalii şi îşi fixează standarde aproape de perfecţiune, şi-i aleg prietenii cu multă precauţie. Insă, odată ce şi-au ales un prieten, ei sunt în stare să manifeste faţă de el sentimente de lungă durată. în plus, sensibilitatea crescută a melancolicilor îi face să fie foarte atenţi la nevoile celorlalţi şi să manifeste o mare capacitate empatică. Pe de altă parte, melancolicii au o capacitate de lucru redusă în condiţii de suprasolicitare şi sunt în general puternic afectaţi de insuccese (se descurajează). Ritmul acţiunilor, gândurilor sau al cuvintelor este foarte lent, fapt care îi va dezavantaja în condiţii de competiţie şi îi va determina să se închidă în sine (să se refugieze în imaginar). Melancolicii sunt, în general, înclinaţi spre pesimism, prevăzând „probleme" înainte ca acestea să apară. Le face plăcere să se lamenteze, aşteptând să fie compătimiţi.
11 b. flegmaticul (stabil şi introvertit) Verbul care îl defineşte: A LINIŞTI. Temperamentul flegmatic se caracterizează prin stabilitate şi echilibru. Persoanele care se înscriu în această categorie, sunt firi puternice, au multă încredere în sine, încât manifestă multă toleranţă faţă de ceea ce se întâmplă înjur, dând impresia că nimic nu îi deranjează. Au multă răbdare, manifestă siguranţă în tot ceea ce fac şi dau dovadă de o mare capacitate de muncă. Asemeni melancolicilor, flegmaticii sunt foarte conştiincioşi şi serioşi, petrecând mult timp în singurătate. Ei sunt buni ascultători, discreţi, inofensivi, având mari calităţi de mediatori în rezolvarea conflictelor. Faptul că nu au aspiraţii foarte înalte, îi face să se mulţumească cu puţin şi să nu fie orgolioşi. Echilibrul emoţional le permite să aibă sentimente durabile care cu greu se schimbă în timp. Din cauza ritmului lent de lucru şi apatiei pe care o degajă, flegmaticii pot fi consideraţi leneşi şi dezinteresaţi. Pe ei pare că nu îi entuziasmează nimic şi te lasă să înţelegi că de fapt „nimic nu e nou sub soare". Flegmaticilor nu le place să-şi asume responsabilitatea, nu le place să fie în centrul atenţiei deoarece nu au nevoie de aprecierea celor din jur. De obicei ei sunt împotriva schimbărilor, manifestând încăpăţânare, rigiditate şi înclinaţie spre rutină. c. sangvinicul (stabil şi extravertit) Verbul care îl defineşte: A VORBI. Sangvinicii sunt persoane foarte sociabile, populare, care îşi fac simţită prezenţa de îndată ce intră într-o colectivitate. De altfel, ei adoră să fie admiraţi, simţindu-se minunat în mijlocul mulţimii, atunci când au toate privirile aţintite asupra lor. Le place tot ceea ce este nou, inedit, de aceea apariţia situaţiilor nemaiîntâlnite până atunci îi stimulează, îi face să se simtă provocaţi. Sangvinicii au o mare abilitate de a face cunoştinţă rapid cu persoane necunoscute, iar după câteva momente petrecute împreună, îţi lasă impresia că se cunosc de o veşnicie. Spre deosebire de flegmatici, ei au un ritm alert manifestat atât activităţile pe care le iniţiază, cât şi în vorbire şi gândire. Ei îşi etalează repede posibilităţile şi trec cu uşurinţă peste insuccese.Mai mult decât atât, sangvinicii au talentul de a transforma munca în distracţie, degajând optimism şi înveselind viaţa celor care îi înconjoară.Ei sunt foarte energici şi entuziaşti aproape de orice „nimic". Le place să exagereze atunci când povestesc, aducând în acest fel un plus de culoare şi vitalitate conversaţiei. Pe de altă parte, sangvinicii sunt persoane pe care nu întodeauna te poţi baza (aşa cum te poţi baza pe flegmatici sau pe melancolici). Promit cu uşurinţă şi se angajează de multe ori în diferite activităţi, dar rareori se ţin de promisiune. De multe ori ei doar vorbesc, nu fac. Uşurinţa cu care abordează viaţa, îi face să fie consideraţi imaturi. Sangvinicii nu au nevoie de prieteni adevăraţi, ci mai degrabă de admiratori. De aceea, se poate întâmpla să constatăm că pentru ei sunt mai importante nevoile celorlalţi, decât cele ale familiei sau ale prietenilor. în plus, faptul că ei se pun întotdeauna în mijlocul evenimentelor, îi face să nu fie disponibili pentru a asculta necazul cuiva, să nu aibă răbdare pentru problemele celorlalţi şi să nu se implice în nici o situaţie tragică. Faptul că trec cu uşurinţă peste problemele care apar, le diminuează foarte mult spiritul autocritic, ei considerându-se aproape fără defecte. Dacă viaţa afectivă a sangvinicilor este dominată de trăiri emoţionale puternice, sentimentele pe care ei le au faţă de anumite persoane sunt superficiale, deoarece simt întotdeauna nevoia de variaţie. d.colericul (instabil şi extravertit) Verbul care îl defineşte: A FACE. Temperamentul coleric este temperamentul liderilor, al oamenilor de acţiune. Pentru persoanele cu acest temperament nu se pune problema dacă îşi vor atinge scopul, ci când se va întâmpla aceasta. Colericii sunt foarte ambiţioşi, orgolioşi şi puternic orientaţi spre scop; de multe ori, pentru ei nu contează mijloacele prin care îşi ating ceea ce şi-au propus atâta timp cât vor fi câştigători. Colericii sunt foarte impulsivi, energici, agitaţi, manifestând totodată mult curaj atunci când se pune problema asumării de riscuri. Pot lua decizii eficiente şi prompte în cazuri de criză, pot rezolva problemele apărute şi pot să economisească timp. Le face plăcere atunci când li se opune rezistenţă şi savurează situaţiile combatante cu cea mai mare plăcere. De aceea, ei sunt născuţi pentru competiţii. Din cauză că sunt firi instabile, colericii resimt în permanenţă nevoia de schimbare; ei sunt optimişti, creativi, eficienţi în activitate, interesaţi de tot ceea ce e nou, inedit. Trăiesc atât de intens prezentul încât, pentru colerici nu contează foarte mult faptul că cineva ar putea suferi de pe urma acţiunilor lor, de aceea ei riscă să rămână fără prieteni; relaţiile pe care ei le consideră a fi de „prietenie" sunt în realitate doar relaţii profesionale, „de afaceri". Potenţiala lipsă de popularitate a colericilor mai rezultă şi din stilul despotic de a conduce, din faptul că foarte rar îşi asumă vina („Eu am dreptatel") şi că nu acceptă sfaturi. Colericii sunt dependenţi de muncă („candidaţi la infarct") şi îi presează pe ceilalţi să fie ca şi ei. Nu au răbdare, capacitatea empatică este foarte scăzută şi din această cauză uneori sunt consideraţi ca fiind duri, „bădărani". Totodată, ei sunt incapabili de a realiza munci de migală şi se plictisesc repede de ceea ce fac. Asemeni sangvinicilor, colericii au trăiri emoţionale puternice, dar care nu durează prea mult în timp. Aceste explozii emoţionale sunt alternate cu perioadă de delăsare, de inactivitate (dovadă a instabilităţii). În plus. colericii au o înclinaţie deosebită spre dramatizări, exagerări, spre declanşarea stărilor de alarmă.
12
Cărei categorii temperamentale aparţineţi?Dar soţul/soţia?Dar copilul d-voastră? Pentru o mai bună înţelegere a persoanelor din perspectiva categoriei temperamentale căreia îi aparţin, sunt necesare câteva precizări: -nu există tipuri temperamentale pure. Atunci când aţi încercat să faceţi exerciţiul de mai sus, cu siguranţă că aţi întâmpinat dificultăţi, deoarece, probabil,aţi întâlnit la o persoană, trăsături care se potrivesc mai multor tipuri temperamentale. Prin urmare, putem regăsi în structura personalităţii unui coleric şi trăsături specifice sangvinicului (echilibru emoţional sau capacitate de lucru îndelungată). - nu există temperamente bune sau rele. Chiar dacă ne-ar plăcea să avem un copil mai sociabil, mai descurcăreţ, mai autonom (deci să aibă trăsături specifice temperamentului sangvinic), pe când el în realitate este mai retras, lipsit de iniţiativă,fricos sau, cum frecvent se foloseşte expresia, „mai bleg" (temperament melancolic),nu avem de ce să fim nemulţumiţi. De exemplu, deşi melancolicul are trăsături care îl dezavantajează (capacitate redusă de lucru în condiţii de suprasolicitare, sensibilitate crescută etc), în schimb posedă o capacitate de autocunoaştere mai mare decât colericul sau sangvinicul (care sunt mai superficiali în ceea ce fac şi în ceea ce priveşte curu>aşterea propriei persoane). De asemenea, melancolicii sunt mai atenţi la detalii decât colericii sau sangvinicii, iar, atunci când îndeplinesc o sarcină, deşi au un ritm de lucru mai lent, produsul final va fi mai reuşit decât al celorlalţi; ei sunt perfecţionişti şi rareori se întâmplă să facă vreo greşeală (datorită numeroaselor verificări). în plus, o dată ce i-ai câştigat încrederea unui melancolic, îl poţi considera o persoană pe care te poţi baza, fidelă şi ale cărei sentimente durează în timp. - temperamentele nu se schimbă. La naştere, fiecare dintre noi dobândim anumite trăsături temperamentale, care nu se modifică pe parcursul vieţii. Temperamentul este o latură a personalităţii, asupra căreia cu greu se poate interveni prin educaţie. Rareori un sangvinic ar putea fi învăţat să devină la fel de meticulos ca şi un melancolic. Prin urmare, fiecare temperament are avantajele şi dezavantajele sale, părţile sale bune şi pe cele mai puţin bune. Datoria oricărui părinte, educator sau adult responsabil de educaţia copilului, este să îi identifice calităţile şi să îi formuleze sarcini de lucru în funcţie de posibilităţile reale, nu în funcţie de ceea ce îşi doreşte el, adultul. De exemplu, este total nefiresc să îi cerem unui elev flegmatic să lucreze în acelaşi ritm cu colegul său, care are un temperament coleric.
Ce temperament are copilul tau? Sangvinic, coleric, flegmatic sau melancolic? Fiecare om are un temperament predominant și acesta se manifestă încă din prima perioadă de viață, când, bebeluș fiind, reacționează la obiectele și la persoanele care îl înconjoară. Nu ne putem alege temperamentul și nici nu putem face aprecieri valorice (este bun sau este rău) în legătură cu temperamentul unui copil sau chiar cu al unei persoane adulte. Temperamentul este un aspect al personalității care ne oferă informații cu privire la cantitatea de energie de care dispune o persoană și mai ales despre modalitatea în care ea este folosită în general. Este direct observabil în mișcările copilului, în vorbirea lui și în maniera în care gândește și acționează.
Ce este temperamentul? De-a lungul timpului s-au scris numeroase teorii cu privire la temperament însă cea mai utilizată și mai cunoscută este cea a lui I. P. Pavlov. El a apreciat că cele 4 tipuri temperamentale: sangvin, coleric, flegmatic și melancolic sunt în strânsă legătură cu anumite însușiri ale sistemului nervos (forță, mobilitate și echilibru) aflate în 2 ipostaze: excitație și inhibiție. Prin combinarea acestor însușiri ale sistemului nervos au fost conturate și descrise cele 4 tipuri de temperament.
13 Fiind înnăscut, temperamentul precede celelalte manifestări ale personalității care se vor dezvolta pe acest fundament. Temperamentul este expresia manifestării particulare în plan psihic și comportamental a tipurilor de activitate nervoasa superioară, manifestare mijlocită de o serie de factori sociali, culturali și psihologici.
La ce ajută să cunoști și să recunoști temperamentul copilului tău? Odată ce te-ai deprins cu principalele însușiri ale fiecărui tip temperamental, vei putea cu ușurință să le recunoști în comportamentul copilului tău și vei putea ”vedea” lumea prin ochii acestuia. Ceea ce este și mai important, însă, este că toate acestea te vor ajuta să anticipezi situațiile dificile și astfel să- i oferi un sprijin pentru a depăși mai ușor astfel de perioade. Este adevărat că temperamentul este înnăscut și că nu poate fi ales, că nu poate fi apreciat valoric ca fiind bun sau rău, însă, cel mai important lucru este că poate fi educat, modelat. Și cea mai bună modalitate de educare, de învățare este aceea de a însoți, adică de a ”merge” alături de copil și să devii companionul său indiferent de vârsta acestuia. Voi exemplifica mai jos cateva caracteristici si modalitati de abordare a fiecarui tip de temperament in parte: Copilul cu temperament predominant sangvinic
spontan
sociabil
vesel
imaginativ
emotiv
agitat
naiv
ghicește din priviri emoțiile celorlalți
spirit deschis, curios
dornic să ajute
vrea să fie iubit de toți
nu-i plac repetițiile
ușor influențabil
ii place să fie recunoscut
creade ce i se spune
fuge de situațiile dificile
ii este teamă să nu fie ignorat, izolat
poate întâmpina dificultăți în a-și stabili obiective personale și ale urma. Idealist
Cum poți să susții copilul cu temperament predominant sangvinic Arată-i afecțiune (prietenie)
14
Stabilește reguli clare (cadru bine delimitat)
Satisface-i nevoia de contact fizic (ține- l de mână, îmbrățișează- l), mai ales în situații dificile
Învață-l să asculte activ (stimulează-i atenția)
Discută cu el despre ceea ce îi place și apreciază. Copilul cu temperament predominant coleric
curajos
dinamic
competitiv
entuziast
optimist
independent
spontan
are aspirații înalte
muncitor
dominator
agresiv
nerăbdător
impulsiv
individualist
centrat pe rezultate
răspuns de reacție rapid
iubește acțiunea, provocările
serviabil
imprăștiat (nu-și conservă energia)
critic la adresa celorlalți. Veselie
Cum poți să susții copilul cu temperament predominant coleric: Să aibă preocupări variate și un program constant
Să i se ofere recomadări clare și precise
Să fie susținut și învățat să-și respecte prietenii, colegii
Să i se sublinieze învățămintele dintr-o situație de eșec. Copilul cu temperament predominant flegmatic
calm, amabil
pașnic
15
metodic
cooperant
sensibil
creativ
liniștit
ironic
inflexibil
nehotărât
dezinteresat
demn de încredere
se motivează ajutându-i pe ceilalți
simte totul în sinea sa
puțin comunicativ
rezistent la schimbare. Curios
Cum poți să susții copilul cu temperament predominant flegmatic Să i se arate încredere
Să i se ofere provocări realiste
Să fie implicat în activități vii care să-l stimuleze. Copilul cu temperament predominant melancolic
foarte sensibil
perfecționist
curios
interiorizat
profund
imaginativ
rigid
individualist
visător
inert
capricios
invață cu ușurință
ii place să fie apreciat
16
meticulos și atent la detalii
ii este teamă de schimbare
sensibil
meditează adesea
ii lipseste entuziasmul
Cum poți să susții copilul cu temperament predominant melancolic: Să fie provocat la discuții
Să fie stimulat să participe la activități sociale
Să fie stimulat să lucreze în echipă
Să i se încredințeze responsabilități. Acestea sunt o parte din aspectele ce diferențiază temperamentele și își pun amprenta asupra fiecărui copil și viitor adult, ajutându-ne să putem susține copilul în momentele dificile pe care le întâlnește în decursul dezvoltării sale.
Copiii incep sa isi manifeste propria personalitate inca de foarte timpuriu, asa ca iti poti da seama cu usurinta ca au comportamente extrem de diferite chiar si din simple activitati precum joaca, luarea mesei, orele de somn si de trezire. Astfel, in functie de temperament, fiecare copil simte nevoia sa se manifeste diferit in fata diferitelor actiuni sau situatii. Este adevarat si faptul ca mediul in care traieste copilul influenteaza foarte mult manifestarile temperamentale ale acestuia, dar, in esenta, el este innascut. S-a demonstrat faptul ca cei mici dezvolta o perceptie si o rapiditate a raspunsurilor verbale precum si a reactiilor motorii, dar si o intensitate a trairilor emotionale in functie de temperamentul fiecaruia.
Definitie Temperamentul reprezinta modul caracteristic in care copilul face cunostinta cu mediul sau modul in care se situeaza in raport cu acesta. Si tocmai pentru ca cei mici nu sunt la fel, nu poti aplica o metoda de educatie standard, cu reusita in proportie de 100% pentru toti copiii, ci trebuie sa te mulezi pe starea interioara si pe caracterul fiecaruia.
De ce este necesar sa cunosti temperamentul copilului tau? Pentru a putea adapta modul in care il educi si comportamentul tau fata de el in functie de particularitatile lui psihoemotionale. Doar asa, copilul va reusi sa creasca armonios si sa isi dezvolte calitatile si talentele.
In stabilirea tipurilor de temperament, s-a tinut seama de catevacaracteristici de baza:
- Intensitatea emotionala, mai concret modul si puterea cu care isi manifesta emotiile. - Nivelul de activitate fizica, mai exact gradul de energie de care va dovada. - Reactia in fata persoanelor necunoscute. - Capacitatea de a se adapta la situatii noi. - Capacitatea de a se concentra si de a fi atent. - Dispozitia emotionala, daca este predominant bine dispus ori, din contra, nemultumit.
17
La adulti se cunosc patru tipuri de temperamente, mai exact, sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. La copii, insa, specialistii au stabilit doar trei tipuri fundamentale: - Flexibil si linisit- ingloband aproximativ 40% din copii - Dificil si activ- 10% din copii - Precaut- 15% din copii. Ramane o proportie de 35%, aceasta fiind reprezentata de copiii ce manifesta o combinatie a acestor trei tipuri de comportament.
1. Copilul flexibil si linistit Se caracterizeaza prin buna dispozitie permanenta, zambind des, prin calm si adaptare cu usurinta la schimbari de orice natura, de la gradinita si pana la locuri noi sau mancare noua. Nu este un copil care sa se supere usor, iar atunci cand nu se simte confortabil intr-o situatie, prefera sa se departeze incet, fara a face scandal. Si pentru ca este un copil intelegator, va respecta orarul de masa si meniul pe care i-l oferi fara mofturi si chiar se va duce la culcare la ora stabilita, fara a face o tragedie din acest lucru.
Cum sa te comporti cu el Deoarece este un copil intelegator si foarte flexibil in orice activitate pe care o intreprinde singur sau cu sprijinul tau, nu iti va fi foarte greu sa ii oferi o educatie de invidiat. O bariera in incercarea ta de a-i oferi cele mai bune sfaturi, cel mai de incredere sprijin, este reprezentata de tendinta acestuia de a-si ascunde frustrarile. Nu va veni niciodata sa isi dezvaluie problemele, asa ca este foarte important sa faci tu primul pas.
Du-l la gradinita, in parc, in locurile special amenajate pentru copii, ofera-i ocazia sa ia contact cu copii de varsta lui, sa incerce diverse activitati. Se va adapta imediat, va fi fericit si veti avea subiecte de discutie pe parcursul intregii zile. Discuta cu el deoarece daca ai reusit sa treci de bariera increderii in fata lui, nu va conteni sa vorbeasca vrute si nevrute, sa puna intrebari de genul"De ce?". Incearca sa jonglezi cu discutiile banale catre lucruri, sa le spunem, mai serioase, in care sa il incurajezi sa iti spuna ce il nemultumeste, ce il deranjeaza, ce il raneste. Cumpara-i jocuri precum "lego", "puzzle", "carti de joc" si ofera-i zilnic posibilitatea de a se distra si de a se recrea astfel.
Copilul energic El este copilul caruia nu ii place sa respecte reguli, plin de viata si neastamparat. Chiar daca pare un copil dezinvolt, se adapteaza mai greu schimbarilor si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui cu persoanele necunoscute. Are reactii intense de genul plansului zgomotos, ba chiar de genul crizelor de isterie, suparandu-se foarte des daca nu tii cont de dorintele lui. Uraste sa fie implicat intr-o activitate impotriva vointei lui si va reactiona ca atare, putand deveni chiar agresiv. Este un copil dornic permanent de a iesi la joaca si de a fi inconjurat de copii, fara a uita o clipa faptul ca el trebuie sa fie
18 liderul grupului din care face parte.
Cum sa te comporti cu el Ofera-i ocazia sa faca un sport, fie o simpla joaca in parc sau sporturi de echipa. Ideal ar fi sa il inscrii intr-un club sportiv. Acolo va fi inconjurat de copii de varsta lui, va socializa si isi va risipi energia intr-un mod constructiv.
Nu-i spune niciodata "Taci" ori "Stai intr-un loc" deoarece in acel moment in mintea lui de copil neastamparat se va aprinde beculetul de intriga si dorinta de a face exact inversul a ceea ce i-ai spus. Ori de cate ori este posibil, ofera-i posibilitatea sa ia decizii singur. O anumita independenta in stabilirea programului sau zilnic va avea efecte pozitive asupra caracterului sau. Atunci cand rabufneste violent, nu apela la tipete si la pedepse drastice. Mai mult succes vei avea daca vei incerca sa ii explici calm si cu rabdare unde si de ce greseste si ca daca va mai fi brutal nu va face nimic altceva decat sa ii raneasca pe cei din jur si, mai mult, sa ii indeparteze.
Copilul precaut Reprezinta tipul de copil temator, care se ingrijoreaza repede si care prefera prudenta in tot ceea ce intreprinde. Nu debordeaza de energie si nu este incantat sa ia contact cu persoane si activitati noi, prefera siguranta locului si a lucrurilor pe care il cunoaste deja. Insa, in momentul in care descopera ca acea activitate noua sau ca cei de la gradinita sunt pe placul lui, atunci se va obisnui repede cu noutatea. Este genul de copil "mamos", ce va prefera sa stea linistit langa tine atunci cand vorbesti cu prietenele tale decat sa se duca sa se joace, sa exploreze. Rutina zilnica pe el nu-l plictiseste ba, din contra, ii ofera un sentiment de siguranta.
Cum te comporti cu el Nu ii face niciodata sperante desarte deoarece va pune totul la suflet si cu alta ocazie nu va mai avea incredere in tine, mai ales ca, din cauza neincrederii care il caracterizeaza, are tendinta de a lua totul in tragic.
Fii rabdatoare si acorda-i timp sa se acomodeze cu situatiile noi, cu persoanele necunsocute. Astfel, daca la gradinita plange chiar si dupa o luna, nu te enerva, ci explica-i lucrurile frumoase pe care le-a invatat de cand este acolo sau vorbeste-i despre numerosii colegi care de abia asteapta sa se joace cu el. Nu il forta sa se implice intr-o activitate daca observi ca da semne de nesiguranta, deoarece nu vei face nimic altceva decat sa ii implementezi o stare de reticienta pe care cu greu i-o vei inlatura. Incearca sa apelezi la trucuri distractive pentru a-i arata ca nu trebuie sa fie intotdeauna in garda, zambeste chiar si atunci cand greseste pentru a-i da incredere in el si incearca sa ii explici ce trebuie sa faca data viitoare pentru a face totul bine. Copilul tau in care dintre aceste trei categorii se incadreaza? Tu ce metode de educatie adopti? de Iuliana Moraru
19
Temperamentul copiilor Chiar daca fac aceleasi lucruri atunci cand se joaca, mananca, dorm sau se trezesc, comportamentele copiilor sunt extrem de diferite. Copiii, in functie de temperamentul pe care il au, dezvolta moduri diferite de a reactiona la mediul inconjurator. Chiar daca mediul influenteaza unele manifestari temperamentale, in esenta, el este innascut. Temperamentul conditioneaza rapiditatea perceptiei si a raspunsurilor verbale; rapiditatea reactiilor motorii; intensitatea trairilor emotionale si durata lor; intensitatea si forta actiunilor voluntare ale copiilor. Cele mai cunoscute tipuri de temperamente se regasesc ca fiind: sangvinic - vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat flegmatic - calm, tacut, nesociabil, lent, adaptabil la situatii noi, rezistent la stres si frustrari coleric - rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, tendinta de dominare in relatile interpersonale, plictiseala rapida la monotonie, imprudent melancolic - interiorizat, retras, sensibil, delicat Temperamentul a fost definit ca fiind " modul caracteristic in care copilul face cunostinta cu mediul sau si modul in care se situeaza in raport cu acesta". S-a incercat stabilirea unor variatii individuale ale trasaturilor, care sa poata descrie in linii generale modul de comportament care defineste personalitatea unui copil. Nivelul de activitate si a duratei perioadei de activitate in raport cu perioadele de inactivitate. In functie de aceasta se poate observa ca unii copii nu sunt capabili sa stea "linistiti" deloc, pe cand altii se joaca linistiti minute in sir, fara sa deranjeze sau sa solicite prezenta nimanui. Ritmicitatea in care se inscrie viata unui copil, din punctul de vedere a functiilor biologice (apetit, alternanta intre perioadele de somn si de activitate). Pentru unii copii, somnul sau perioadele de repaus sunt bine definite, pe cand pentru altii este extrem de dificil sa si poata regla un program zilnic, rutinar. Reactia la nou, se refera la prudenta sau la modul pozitiv de reactie in fata unei noi experiente pentru copil: modul in care accepta noi alimente, haine, jucarii, persoane, medii. Unii copii sunt entuziasti in fata unor situatii noi, altii reactioneaza puternic negativ, prin respingerea oricarei situatii noi. Adaptabilitatea, ne vorbeste despre modul in care copilul isi asuma, accepta orice modificare in viata sa in mod rapid sau de respingere a acesteia, de inadaptare pentru timpi indelungati (sau perioada necesara adaptarii noii situatii este mai lunga). Unii copii accepta cu usurinta o persoana noua in prezenta lor pe cand altora le trebuie mult timp (si multa suferinta) pentru a putea accepta aceasta prezenta. Sensibilitatea senzoriala. Copiii reactioneaza diferit la gusturi, mirosuri, texturi si temperaturi. Unii copii sunt mai sensibili la atingere, la textura materialelor din care sunt croite hainele, la lunima, la frig. Intensitatea reactiilor defineste energia pe care o consuma un copil pentru a reactiona lin fata unui eveniment pozitiv sau negativ pentru el. Un caine care latra poate lasa indiferent un copil, pe cand pentru altul poate reprezenta o adevarata tragedie. Proportia dintre comportamentele agreabile si cele de rezistenta, de ostilitate ale copilului este foarte importanta. Sunt copii care sunt, de regula, veseli si altii care sunt, de regula, abatuti, tristi, tacuti... Puterea de concentrare a copilului descrie influenta stimulilor externi, atunci cand copilul desfasoara o activitate, asupra continuarii acelei activitati. Sunt copii care, de regula, vor continua sa se joace desi in jurul lor este multa agitatie, pe cand altii in mod constant vor fi perturbati din activitatea lor imediat de apare un factor extern. Toate acestea pot fi determinate de la cea mai mica varsta a copilului (nou-nascut, chiar). Si trebuie sa tinem cont de ele in contextul in care ne dorim sa valorizam potentialul copilului. Trebuie sa stim sa ne adaptam raspunsul la nevoile copilului, in efortul educational, caci temperamentul copilului influenteaza si este influentat de interactiunile in care intra cu mediul sau social.
20
Temperamentul copiilor – informatii pentru parinti Toata lumea a auzit cate ceva despre temperament (macar propozitia gresita ”X este un copil foarte temperamental”), insa cred ca putini sunt cei care stiu ce este si mai ales la ce ne ajuta sa cunoastem temperamentul copilului nostru. In conditiile in care cunoasterea acestuia pare mai mult un divertisment pentru parinti decat ceva util, cred ca este binevenita clarificarea aspectelor pe care este bine sa le stiti despre temperament.
Toate trasaturile de temperament au o baza biologica, si de aceea sunt foarte greu de schimbat. Baza biologica se refera la energia psihica a unei persoane, si la felul in care functioneaza sistemul nervos al acesteia. Asa cum ne nastem cu o culoare a parului, ne nastem si cu un sistem nervos in care energia circula rapid sau incet, este mobila sau stabila, etc. De aceea inca de la nastere putem cunoaste temperamentul copilului, si putem sa stim ca aceste trasaturi raman relativ constante de-a lungul vietii.
Nu exista temperamente bune sau rele, asa cum nu putem spune despre culoarea bruneta a parului ca este buna sau rea. Conteaza ce tip de caracter construim pe baza temperamentului. Daca un copil isi foloseste energia in exces ca sa ii bata pe altii, evident ca este un lucru nedorit, insa daca o foloseste ca sa invete multe lucruri, este ceva dezirabil. Bineinteles ca putem spune multe despre copil, dar nimic despre cat e de bine sau nu este sa ai multa energie. Din nefericire unor tipuri temperamentale li se atribuie conotatii pozitive sau negative care nu se justifica. Pe fiecare tip de temperament se pot construi caractere pozitive sau oameni cu un caracter mizerabil. Fiecare tip de temperament are puncte tari si puncte slabe, si este bine sa le cunoasteti pentru a vedea ce scoateti in evidenta si ce vreti sa corectati.
Trasaturile de temperament pot fi controlate, asa cum orice lucru innascut se poate modifica. Daca nu ne place culoarea parului il putem vopsi, daca nu ne place forma il tundem, iar daca ne place putem sa o punem in evidenta. Cate persoane nu spun ca ei din fire sunt niste impulsivi, dar se controleaza sa isi pastreze calmul? Cum orice trasatura este potrivita intr-o situatie si nepotrivita in alta, bineinteles ca va trebui sa invatam sa ne adaptam cat mai bine oricarei situatii. Rolul principal de a modela trasaturile de temperament ii revine educatiei, care ar trebui sa se bazeze pe dezvoltarea punctelor tari si diminuarea celor slabe. Unii parinti insa incearca sa se puna impotriva curentului: ignora ce e mai bun din fiecare temperament, dorind cu tot dinadinsul ca copiii sa dezvolte ceva ce e un punct slab al temperamentului. Ei spun: “E asa iute din fire, as fi vrut sa stea linistit!” si incearca sa il faca pe copil sa stea lungi perioade de timp nemiscat, in loc sa foloseasca faptul ca are energie ca pe ceva pozitiv si sa o canalizeze pentru a invata cat mai multe lucruri.
Trasaturile temperamentale reprezinta felul in care se poarta un om de obicei. Fiind oameni, suntem si veseli si tristi, avem si zile cu energie si zile in care ne simtim ca niste plante, deci teoretic avem toate insusirile in interiorul nostru. Totusi, ca sa ne dam seama ce tip de temperament avem, va trebui sa facem o generalizare si sa vedem pe care dintre ele o manifestam mai des. Desi in mod normal la copii temperamentul poate fi determinat mai usor (caci nu este inca „coafat” de educatie), totusi trebuie sa tinem cont de starea copilului si perioada prin care trece, caci altfel generalizam ceva ce este trecator.
Pentru fiecare tip de temperament exista metodele eficiente de educatie.Educatia ar trebui sa tina cont de ritmul de invatare si de particularitatile fiecarui copil. De aceea imi propun ca in viitor sa detaliez punctele tari si slabe ale fiecarui tip de temperament, precum si metodele de invatare eficiente. Ar fi poate util sa va prezint si
21 unele metode de a determina temeperamentul copiilor, in cazul in care doriti sa stiti cu exactitate care este „firea” copilul vostru (desi tipurile pure sunt foarte rare). In speranta ca v-am impulsionat interesul pentru acest subiect, mi-ar placea ca in propriul vostru ritm sa ma intrebati cat mai multe despre temperament, caci eu, la viteza cu care scriu, s-ar putea sa fi omis anumite lucruri. Asta mi-e firea, ce sa-i faci?
Se spune ca fiecare copil este unic, dar bebelusul tau poate fi incadrat intr-unul dintre cele patru tipuri temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic, flegmatic.
Personalitatile diferite au nevoie de abordari parentale diferite. Daca vrei sa stii in ce categorie se incadreaza micutul tau, citeste caracteristicile fiecarui tip in parte si afla cum sa-i potentezi calitatile si cum sa-i temperezi defectele. Colericul Acest bebelus cere foarte multa atentie si este destul de obositor. Impulsiv si irascibil, neastamparat si agitat, acestui copilas ii este usor de distras atentia. Chiar daca are tendinta de a se angaja tot timpul in cate o activitate, o paraseste repede in favoarea alteia. Nu sta locului o clipa, nu mananca linistit, doarme in reprize scurte. Acest copil reactioneaza energic si isi clameaza nevoile extrem de zgomotos: tipa si devine nerabdator cand ii este foame, fiind intolerant fata de neajunsuri. Sfaturi pentru parintii cu copil coleric Cel mai important lucru este ca ambii parinti sa fie personae extrem de calme, in compensatie. Chiar daca tendinta general valabila este ca acestia sa se simta vinovati pentru starea de neliniste excesiva a copilului, acest sentiment de culpabilitate trebuie inlaturat imediat, pentru ca nu face altceva decat sa duca la inadecvare si anxietate. In schimb, este necesar sa va concentrati, amandoi, pe evitarea situatiilor stresante, a evenimentelor suparatoare. Nu primiti prea multi musafiri deodata, nu obositi copilul cu plimbari lungi prin mall, nu scoateti micutul din contextul cu care este obisnuit. Asta nu inseamna sa-l izolati de lume, ci doar sa-l obisnuiti treptat cu orice schimbare. Consecvent a e cuvantul de ordine, rutina trebuie stabilita si respectata.
Vestea cea mai buna este ca, in general, excitabilitatea dispare sau macar se diminueaza odata cu implinirea varstei de un an. Sangvinicul Vesel, mereu cu gurita pana la urechi, sangvinicul este un copil usor de crescut. Cu el nu ai probleme: se adapteaza usor la schimbarile de situatie si are, de obicei, o stare de spirit buna. Este echilibrat, fericit, jovial, zambeste persoanelor cunoscute si indrazneste sa se apropie si de straini daca se simte in siguranta. Programul lui este ideal: mananca sI doarme bine, accepta usor diversificarea, mai face si nazuri, dar, in general, te poti considera fericita. Cand se confrunta cu un disconfort (ii este foame, are scutecul ud, e transpirat sau pur si simplu nu mai vrea sa stea singur in patut) reactioneaza prompt si sonor. Daca e agitat, de obicei gaseste singur modalitati de a se calma. Sfaturi pentru parintii cu copil sangvinic Este foarte simplu sa fii parintele unui astfel de copil, este o experienta plina de satisfactii. Fiind echilibrat, calm si bine dispus, nu este nevoie de tratamente speciale pentru a-i intra in voie, insa trebuie sa-i aloci mult timp pentru joaca. Acest copil invata foarte repede, este avid de cunoastere, e ca un burete care absoarbe toate informatiile. De aceea este bine sa stai cat mai mult cu el, sa-i vorbesti, sa-i citesti (nu-ti fie teama ca nu intelege nimic: el e fericit sa-ti auda vocea). E sociabil s i receptiv s i se acomodeaza usor diferitelor situatii.
22
Are nevoie de jucarii colorate, care fac zgomot, se misca. cere foarte multa atentie si este destul de obositor. Obisnuiti-l treptat cu o rutina si respectatI apoi ce ati stabilit. Sangvinicul este un copil usor de crescut, fiind mereu vesel. Citeste-i, vorbeste-i sI cumpara-i cat mai multe jucarii colorate. Melancolicul Nesociabil, melancolicul se adapteaza greu, ii place rutina si nu accepta usor persoanele necunoscute. {i cand va fi mare va aborda viata cu precautie. Nu foarte activ fizic, acest bebelus prefera sa priveasca ce se intampla in jurul lui, sfios si docil. Foarte atasat de mama (sau de persoana cu care petrece cel mai mult timp), melancolicul are tendinta de a nu se manifesta foarte zgomotos la disconfort. Nu protesteaza atunci cand nu ai timp pentru el, ci isi gaseste singur caI pentru a se alina. Sfaturi pentru parintii cu copil melancolic Melancolicul este peste masura de sensibil, de aceea parintii nu trebuie sa-l suprasolicite, dimpotriva, este necesar sa-i asigure un program zilnic cat mai calm, lipsit de evenimente neprevazute. Se acomodeaza greu cu schimbarile, care il coplesesc si il dezorienteaza. Este suspicios fata de situatiile care nu-i sunt familiare, de aceea e bine sa eviti orice presiune. Pentru a nu suprasolicita copilul, incearca sa inveti semnalele pe care cel mic ti le transmite: prea mult, prea zgomotos, prea colorat.
Uneori, experiente tactile, olfactive sau auditive (obisnuite pentru altii) pot fi coplesitoare pentru micul melancolic. Cuvantul de ordine este rabdare. Bebelusul cu acest temperament poate deveni foarte usor impresionabil, si atunci va plange, demascandu-si sensibilitatea exagerata. Flegmaticul Prudent, chibzuit, se acomodeaza greu la situatii noi. Priveste oamenii sau situatiile care nu-i sunt familiare cu ochi sceptici. E rabdator, linistit si nu isi iroseste puterile. De aceea, nu plange prea tare pentru a-si semnala prezenta. E consecvent si nu-I poti distrage atentia usor, ci persista in activitatile alese de el. Adora rutina, preferand sa urmareasca cu strictete programul de peste zi. Nu se adapteaza la experiente noi, de aceea vei intampina dificultati in introducerea alimentatiei diversificate, in schimbarea orei de masa sau de somn si Doamne fereste sa-I aduci o bona noua! Sfaturi pentru parintii cu copil flegmatic Acest copil este fericit daca traieste intr-un mediu organizat, bine structurat. Acesta ii confera un sentiment de siguranta si ordine. Parintii trebuie sa se straduiasca sa mentina un echilibru, dar, in acelasi timp, sa fie suficient de flexibili pentru a-i permite copilului sa se adapteze, cand e cazul. Spre deosebire de melancolic, acest copil are nevoie de stimuli: zgomote, lumini, miscare. Pentru ca are tendinta de a se cufunda intr-o lume imaginara, micul flegmatic trebuie adus cu picioarele pe pamant.
Parintii au datoria de a-l ajuta sa se concentreze, sa-i mentina treaza atentia cu papusi fosnitoare, jucarii zornaitoare, carusele colorate, sa-l indemne sa descopere lumea transformand plimbarea obisnuita in parc intr-o adevarata expeditie Melancolicul se adapteaza dificil si seamana la viteza cu o dragalasa broscuta testoasa. Ai rabdare cu el si accepta-I ritmul. Flegmaticul este prudent sI adora sa aiba o rutina. Transforma-I banala plimbare in parc intr-o adevarata aventura.
Firea” si temperamentul copiilor Aud adesea, printre parinti sau profesori, comentarii binevoitoare ori acuzatoare despre cum este un copil sau despre “firea” lui. Aceasta fire este numita in psihologie temperament si are legatura cu trei aspecte innascute, destul de vizibile si de stabile in felul de a fi al unei persoane.
Cele trei aspecte sunt: cantitatea de energie de care dispune persoana, rapiditatea sau lentoarea cu care actioneaza si reactioneaza fizic si psihic, dispozitia afectiva generala (bine dispus ori prost dispus).
A fi pregatit sa recunosti ce tip de temperament are copilul sau "firea" lui, este un prim pas in a intelege cum este plamadit
23 copilul din nastere, cat se poate schimba si cat nu, cum poate fi ajutat sa se dezvolte in acord cu natura lui proprie.
Spre deosebire de caracter, care se formeaza in timp, temperamentul este innascut, mostenit, precum culoarea ochilor sau oricare alta caracteristica fizica. Imi place sa compar temperamentul cu „stofa” din care este facut omul pe dinauntru. Aceasta stofa va fi croita diferit de-a lungul vietii, de la persoana la persoana, in functie de mediu si educatie. Precum si in functie de ceva greu de definit de catre psihologie, caruia unii ii spun noroc, soarta, destin, providenta ...
Felul copilului de a fi si de a reactiona la mediu este vizibil inca din primele luni de viata. Se spune ca unii copii sunt usor de crescut, solicitand parintii mai putin, iar altii greu de crescut, ducand parintii la epuizare. Din prima categorie fac parte acei bebelusi mai degraba linistiti, care ajung rapid sa isi formeze o rutina in ceea ce priveste somnul, hranirea si joaca, pe care nu-i perturba prea tare schimbarile din mediu si care sunt mai mereu bine dispusi. Din a doua, sunt acei copii nelinistiti, cu multa energie, mai greu de multumit, care plang mult si au nevoie de mai multa atentie din partea parintilor. Se intampla de multe ori ca in aceeasi familie parintii sa constientizeze cat de diferiti sunt doi frati, inca de cand sunt in scutece.
Continuand comparatia cu stofa din care suntem facuti, copiii usor de crescut par ca se muleaza mai degraba ca o matase, iar cei ce opun rezistenta, imi amintesc de stofele cu textura mai rigida, care isi pastreaza linia. Fiecare material are frumusetea lui, avantajele si dezavantajele lui. De exemplu, in cazul copiilor ce se muleaza prea mult pe cerintele si dorintele parintilor, riscul pentru ei ar fi sa nu isi dezvolte suficient autonomia si sa se trezeasca la maturitate nefericiti ca si-au ignorat propriile nevoi si interese. Iar pentru ceilalti, dezavantajul ar putea fi ca, in dorinta lor de a descoperi si invata pe cont propriu cum e cu viata, sa se expuna prea des riscurilor pe care cresterea le presupune si sa invete mai greu arta relatiilor sociale.
Psihologii clasifica temperamentul copiilor in functie de inhibarea/dezinhibarea si de intensitatea sau reactivitatea scazuta/ridicata cu care ei raspund emotional la ceea ce vine din mediu.
Copiii cu temperament inhibat sunt cei perceputi ca fiind fricosi ori timizi. In situatii noi, nefamiliare, ei intra in stare de alerta, devin vigilenti si manifesta mai degraba emotii negative, evita sau se retrag. Ei isi fac mai greu prieteni tocmai pentru ca, din fire, le vine mai firesc sa fie prudenti decat sa ia initiativa de a interactiona social. Stilul ferm si autoritar de educatie nu este cea mai potrivita modalitate de a creste acesti copii.
Copiii cu temperament dezinhibat reactioneaza in situatii noi explorand mediul si lasandu-se condusi mai mult de emotii pozitive si impulsivitate. Rareori ei afirma ca le este frica. Sunt cei carora le este la indemana sa fie sociabili, sa aiba initiativa. In schimb, le este mai greu sa isi concentreze atentia pentru perioade mai lungi de timp. Sunt de multe ori copii energici, foarte activi, curiosi si dornici de nou. Ei percep fermitatea si strictetea stilului parental mai putin negativ, spre deosebire de copiii cu temperament inhibat.
Cat despre reactivitatea emotionala, ea se refera la cat de intens reactioneaza emotional copiii in diverse situatii provocatoare de stres, de neliniste, de frustrare sau doar de surpriza (de exemplu o serbare, un examen, un concurs, o vizita la doctor, o nota mica, o critica, un eveniment neasteptat). Unii copii sunt mai emotionati si incep sa planga mai repede, altii, in exact aceeasi situatie au emotii mai putin intense. Unii se linistesc mai usor, altii au nevoie de timp si de efort. Intensitatea reactiei lor nu este o chestiune de vointa sau de intentie, ci mai degraba de ceea ce este innascut si are o baza fiziologica (activitatea sistemului nervos). Acesti copii cu reactii emotionale intense au ceva de lucru cu ei insisi nu numai in ceea ce priveste reglarea emotiilor, dar si amanarea unei activitati preferate sau acceptarea regulilor si cerintelor adultilor.
Adesea, conflictele dintre parinti sau educatori si copii au la baza tocmai neintelegerea acestor diferente temperamentale dintre copii. Adultilor le vine greu sa se abtina de la a face comparatii intre copii (in cadrul aceleiasi familii
24 sau clase) si sa accepte ca unele comportamente ale copiilor nu pot fi modificate tocmai pentru ca sunt marca temperamentului. Ei tind sa le interpreteze intr-un mod personal, negativ care incrimineaza copilul ca persoana si dauneaza relatiei cu el: replici de genul “o face intentionat ca sa ma enerveze” sau “e rau, nu vrea sa se schimbe, nu are vointa”.
Exista insa si parinti care recunosc ca fiecare copil este unic si ca nu poti aplica aceleasi retete de crestere in cazul a doi copii, chiar in aceeasi familie. E nevoie de deschidere si flexibilitate pentru a intelege care sunt punctele tari si cele slabe in cazul fiecarui temperament si cum te provoaca pe tine, ca parinte ori educator aceasta combinatie unica din copilul pe care il cresti/educi. Ce cat intelegi mai bine si accepti temperamentul copilului, cu atat poti fi mai inspirat in a gasi cai de a-l modela spre o dezvoltare sanatoasa.
Concluzie: Desi innascut, temperamentul copilului poate fi modelat. Important este ca el sa fie inteles in ceea ce are propriu, iar nu fortat (dintr-un copil energic ce are nevoie de activitate fizica sa vrei sa faci un copil cuminte capabil sa se dedice studiului ore in sir, ori dintr-un copil lent si linsitit sa iti doresti sa iasa un campion la atletism). Mediul in care copilul creste, ocaziile pe care le are sa isi testeze abilitatile si limitele, dragostea si mai ales respectul pe care le primeste, intamplarile prin care el va trece si reactia lui la ele (in functie de temperament), toate ii vor forma personalitatea. E ca si cum din materialul cu care copilul vine pe lume el isi poate realiza atât de multe vesminte, unele minunat lucrate, altele chinuite ... Nu o face singur, mai ales la inceput ... De aceea e bine sa avem grija, ca adulti, cum croim sau taiem sau coasem ...
Temperamentul si personalitatea copilului Autor: Camelia Airinei
Temperamentul reprezinta un set de caracteristici innascute, ce hotarasc modul in care copilul abordeaza lumea din jur. Personalitatea este determinata de interactiunea intre trasaturile temperamentale si influenta mediului inconjurator. Numeroase studii au dovedit faptul catrasaturile de temperament raman aceleasi pana la maturitate si de-a lungul vietii, iar pentru parintii care ignora firea naturala a copilului cresterea si educarea celui mic devine o lupta permanenta. Parintii intelepti invata sa-si cunoasca copilul si astfel pot anticipa reactiile sale isi adapteaza stilul de crestere individualitatii unice ale copilului lor. Trasaturile de temperament nu pot fi caracterizate ca "bune" sau "rele", insa influenteaza adaptarea copilului la mediul scolar, in jurul celorlalti copii, sau chiar acasa, precum si modul in care va fi privit si judecat de profesori sau colegi. Reactia celor din jur la comportamentul copilului va decide si perceptia copilului asupra propriei persoane. Pentru a fi un bun parinte trebuie sa cunosti caracteristicile temperamentale ale copilului tau si sa i le explici si lui, fara a-l judeca. Asta il va ajuta pe el sa fie mai atent la comportament si sa aiba incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei stii la ce sa te astepti de la cel mic si nu vei lupta cu "morile de vant". Cu alte cuvinte, trebuie sa colaborezi cu firea naturala a copilului si sa nu i te impotrivesti.
Trasaturi de temperament • Nivel de activitate: activ, energic sau tacut, energie scazuta. Masoara cantitatea de energie fizica evidenta in activitatea si comportamentul zilnic al copilului. Bebelusii activi se misca tot timpul si sunt dificili atunci cand li se schimba scutecul, iar la polul opus, bebelusii sunt linistiti si se multumesc sa priveasca. Copiii foarte activi isi pot utiliza energia pentru a practica sporturi interesante sau activitati incitante pentru ei. Acesti copiii au nevoie permanent de lucruri care sa-i mentina
25 activi si interesati, care sa-i ajute sa-si descarce energia. Parintii trebuie sa inteleaga ca unui astfel de copil ii este imposibil sa stea linistit atunci cand vor ei si este bine sa fie pregatiti in astfel de situatii. Cautati sa aveti la indemana cateva jocuri care sa-l tina ocupat in tacere, atunci cand trebuie sa stea cuminte. • Distragerea: poate distras cu usurinta sau se concentreaza foarte bine. Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi intervin in comportamentul sau. Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele pentru scoala. Distragerea nu este opusul persistentei: un copil care poate fi distras cu usurinta poate in schimb sa fie persistent in reluarea si continuarea activitatii intrerupte. Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile ganduri si vise. La polul opus, copiii se pot concentra o perioada indelungata, fara intrerupere. Parintii unui copil care poate fi distras cu usurinta trebuie sa fie siguri ca cel mic a inteles mesajul transmis cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate. • Intensitatea emotiilor. Cum reactioneaza cel mic la lucrurile si evenimentele din jur, in special cele minore, sau atunci cand il supara ceva? Are o reactie dramatica si galagioasa sau dimpotriva, este rezervat, linistit si mai degraba ganditor? De obicei o reactie exagerata a copilului atrage dupa sine si o reactie exagerata a parintelui, insa astfel situatia poate escalada si mai departe. Oricat de dificil ar fi, parintii trebuie sa reactioneze cu calm, pentru a oferi celui mic un model de comportament. Va prezentam o tehnica pentru a face fata situatiilor in care riscati sa va enervati de fata cu copilul. Urmati pasii: - Opriti orice activitate si mai intai incercati sa va estompati propriile emotii, pentru a-l putea ajuta pe copil. - Distantati-va de cel mic - dati-l cuiva sa-l tina in brate sau puneti-l intr-un loc sigur, sau chiar parasiti camera - daca copilul este mai mare. - Reorganizati-va gandurile. Asteptati un moment, pentru a putea evalua situatia cu claritate. - Reluati activitatea cu mintea limpede. La polul opus, si copiii care nu sunt reactivi pot fi dificili. Acestia se bosumfla si nu spun ce au, se exprima cu dificultate; este greu sa stii ce se intampla cu ei. Parintii acestor copii trebuie sa aiba rabdare pentru a-i aborda cu blandete si a-i face sa vorbeasca fara a avea o atitudine intruziva. • Ritmicitatea sau regularitatea biologica: regulat, previzibil, sau neregulat, imprevizibil. Cat de usor puteti prevedea momentele in care copilului i se face somn sau foame, ori vrea sa mearga la toaleta? Ritmul biologic devine foarte evident in primii doi ani de viata - unii copii au un program regulat de masa si somn, in timp ce altii prezinta un tipar mai complicat. Copilul cu ritmicitate previzibila este fericit atunci cand i se respecta programul de somn, mancare sau joaca, in schimb nu se adapteaza bine la schimbari. Copiilor cu un ritm neregulat li se face brusc foame sau somn, chiar la momente inoportune. Parintii trebuie sa pregatiti sa indeplineasca aceste cerinte, indiferent daca familia se afla acasa sau in calatorie. • Pragul senzorial sau sensibilitatea. Aceasta trasatura de temperament masoara nivelul de sensibilitate la stimulii fizici - lumini si sunete puternice, cusaturile si etichetele hainelor, schimbari de temperatura, gustul alimentelor, durere, etc. Pentru un copil foarte sensibil din acest punct de vedere este normal sa se planga mai des si sa fie mofturos, iar
26 parintii il pot linisti cu usurinta, daca ii fac pe plac. In schimb, cu copiii care au o sensibilitate scazuta, parintii trebuie sa fie atenti pentru a nu lasa neobservat ceva care le-ar putea afecta sanatatea, dar care pe copil aparent nu-l deranjeaza. • Abordarea situatiilor: apropiere, impulsiv sau indepartare, ezitant. Abordarea situatiilor se refera la modalitatea in care copilul reactioneaza la lucrurile, situatiile si persoanele noi in viata sa: le accepta si se apropie cu usurinta de acestea, sau este precaut si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui? Copiii din prima categorie dau dovada de aptitudini sociale innascute, insa pot f caracterizati si de nestatornicie. In acest caz parintii trebuie sa-l invete sa fie perseverent. In cel de-al doilea caz, copiii sunt categorisiti ca fiind timizi sau rusinosi. Aceste "etichete" nu sunt benefice pentru psihicul sau; mai degraba spuneti-i ca este rezervat sau chibzuit. Invatati sa apreciati calitatile copilului si aveti rabdare cu el. Parerea voastra ca parinte se va reflecta in imaginea pe care copilul o are despre sine. • Adaptabilitatea la situatii noi: adaptabil, flexibil sau inadaptabil, rigid. Cum se adapteaza copilul tau la schimbari? Un copil flexibil le poate face parintilor viata mai usoara, in schimb risca sa se aventureze in situatii periculoase sau sa nu fie consecvent la scoala si la insarcinarile de acasa. Parintii acestui copil trebuie sa-i aduca aminte permanent ce are de facut, sau mai bine sa-i afiseze la indemana un program in scris. Un copil care se adapteaza mai greu poate fi dificil, insa va fi mai putin predispus sa riste. Acest copil se simte cel mai bine atunci cand stie dinainte la ce sa se astepte - acest lucru il face sa se simta mai relaxat si mai confortabil in mediul sau. Astfel, in loc sa-i spuneti brusc ca va trebui sa faca un anumit lucru, mai bine avertizati-l inainte, chiar de mai multe ori, din timp in timp. In acest mod evitati reactiile exagerate. • Perseverenta sau intervalul de atentie. Aceasta trasatura de temperament se refera la capacitatea copilului de a continua o activitate, in pofida obstacolelor intalnite. Un copil persistent continua sa caute rezolvarea jocului, chiar daca este dificil, poate astepta sa i se faca pe plac, fara a deveni frustrat si nerabdator. Copilul poate fi considerat incapatanat, caracteristica ce poate fi pozitiva, dar si negativa. Decat sa ii impuna sa faca ceva si sa riste un refuz, parintii trebuie sa abordeze alte strategii pentru a-l convinge. Mai degraba ii ofera o alternativa, sau ii ofera optiunea de a-si spune parerea. Un copil cu o perseverenta scazuta isi pierde repede rabdarea, se descurajeaza in calea obstacolelor, devine iritat daca este intrerupt si are nevoie de incurajari pentru a reusi. Partea buna pentru parinti este ca acest tip de copil este mai predispus sa faca ce i se spune. • Starea de spirit: optimist, pozitiv sau pesimist, negativ. Care este starea generala de spirit a copilului: buna sau proasta, rade tot timpul sau este plangacios, vede partea buna sau partea proasta a lucrurilor? Un copil prea optimist trebuie sa fie ghidat cu blandete de parinti, pentru a sti cand este necesar sa aiba o atitudine mai serioasa. Parintii copiilor negativisti trebuie sa le ofere multa atentie si dragoste, sa le aminteasca permanent sa gaseasca lucrurile bune la viata, sa le ofere jucarii amuzante si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni optimisti.
Tipuri temperamentale Trasaturile de temperament enumerate mai sus au fost combinate pentru a forma trei tipuri temperamentale de baza si se estimeaza ca aproximativ 65 % dintre copii se incadreaza in una dintre cele trei tipologii. In
27 general, o trasatura este dominanta si celelalte trasaturi temperamentale sunt prezente intr-un anumit nivel de intensitate. • Copilul flexibil si facil este in general calm si fericit, are un program regulat de mancare si somn, nu se supara usor. Aproximativ 40 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa rezerve timp special pentru a discuta nemultumirile celui mic, deoarece acesta nu va avea initiativa in acest sens. • Copilul dificil sau activ face deseori mofturi, nu are un program regulat de mese si somn, se teme de oameni sau situatii noi, este deranjat cu usurinta de zgomote si are reactii intense. Aproximativ 10 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa le canalizeze energia si frustrarile in activitati interesante, sa le ofere libertatea de alegere si sa pregateasca din timp schimbarile. • Copilul precaut, care are nevoie de timp pentru a se adapta, este inactiv si mofturos, are o atitudine ezitanta in fata situatiilor noi, insa, daca este lasat in voie, adopta o atitudine mai pozitiva. Aproximativ 15 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa ii ofere o rutina placuta, sa se tina de cuvant si sa le dea timp pentru a se adapta la situatiile noi. Capacitatea copilului de a avea un comportament acceptabil in societate este determinat in mare parte de adultii din viata lor, cu care se identifica si care pot avea un raspuns pozitiv sau negativ fata de comportamentul celui mic. Prin comportamentul lor, parintii pot ghida firea naturala a copilului: • Constientizati temperamentul copilului si respectati-i felul sau unic de a fi - nu-l comparati cu ceilalti copii si nu incercati sa-i schimbari caracteristicile temperamentale fundamentale. De asemenea constientizati propriul temperament si ajustati-va raspunsurile naturale atunci cand acestea vin in contradictie cu cele ale copilului. • Comunicarea este esentiala: explicati-i copilului deciziile luate si motivele din spatele acestora, ascultati-i punctul de vedere si incurajati-l sa gasiti solutii impreuna. • Impuneti limite pentru a-l ajuta pe copil sa se controleze. Respectati-l opiniile, insa pastrati limitele cu fermitate. • Fi-ti un bun model pentru copil - acesta invata prin imitatie.
Copilul sangvinic. Dominaţia corpului energetic este puternică la sangvinic. Micul sangvinic are o privire veselă, în care străluceşte bucuria de a trăi şi o mare voioşie a sufletului. Această privire nu zăboveşte prea mult într-un loc, mutându-se cu rapiditate de pe un lucru pe altul. Mersul e săltat de parcă micuţul ar dansa. Îşi schimbă cu multă uşurinţă fizionomia, lucru de care este conştient şi pe care-l savurează. E adesea fluşturatic şi în mare pericol să rămână aşa. Copilul sangvinic învaţă cu uşurinţă, dar uită la fel de mult. Nu are răbdare să facă şi să termine temele, de aceea găseşte tot soiul de scuze, şantaj afectiv sau minciună. Nu rămâne prea mult timp interesat de un lucru pentru că interesul său, asemenea unui fluturaş zboară din floare în floare… Nu vom reuşi niciodată să-i trezim cu adevărat interesul, pentru temperamentul sangvinic fiind interesant numai ce urmează. Iată-l însoţit de un coleg, care în clipa asta e cel mai bun prieten, pentru că e foarte simpatic şi povesteşte însufleţit, apucă mâna prietenos, priveşte în ochi, rapid, senin, cu strălucire, salută vesel. Inventariază rapid persoana din faţa sa: Ce rochie frumoasă! Te-ai tuns! pentru ca apoi să-ţi
28 spună: Sora mea e bolnavă, dar se va însănătoşi precis şi repede! Ştiu eu! El uită tot în secunda următoare şi se îndreaptă spre prieteni. Cu aceeaşi veselie, spontaneitate şi uşurinţă abordează sangvinicul orice eveniment, viaţa. Interesul său se dirijează rapid spre noi impresii, noi experienţe. Cu uşurinţă se îndreaptă spre oameni şi îi ia în inima sa. Participarea afectivă se oglindeşte generos pe figură. Necazurile nu-l indispun prea mult şi adesea pare neserios, ceea ce este inexact. Este optimist cam peste măsură şi de aceea tonic. Şi ce mult iubeşte el frumosul în toate formele sale. Cheia educării sangvinicului e iubirea pentru o personalitate. Vom folosi aceasta pentru a-l mobiliza în dezvoltarea calităţilor sale şi atenuarea defectelor. Cu un copil sangvinic părintele trebuie să fie serios, seriozitatea interioară oferindu-i caracterizări pertinente ale lumii exterioare. Nu vom construi pe ce n-are copilul, ci pe ce are. Construim folosind mobilitatea lui. Îl lăsăm să se comporte sangvinic, îi hrănim trăsăturile sangvinice pentru că forţa sangvinicului, când devine unilaterală se lasă captivată de lucruri imposibile. Părintele trebuie să-i accepte temperamentul şi să-i aducă în sfera atenţiei cât mai multe lucruri posibile. Astfel potenţialul său sangvinic va fi dezamorsat. Altfel spus se va sătura el însuşi să alerge din floare în floare.. Dacă povestim sangvinicului, să aducem în povestire un văl de mister şi să anticipăm, ce urmează, prin diferite expresii: Vom afla la timpul potrivit…vom vedea mai târziu…misterul va fi dezvăluit…, pentru că sangvinicul este interesat numai de ce urmează. Mustrarea sangvinicului este totdeauna indirectă. Îi vom spune, cunoscând personalitatea, pe care o admiră:”…cutare personalitate n-ar fi făcut niciodată aşa ceva!..sau:..Napoleon nu s-ar fi pus niciodată într-o astfel de situaţie!…” Se scuză, spunând cu sinceritate: îmi pare rău! uită repede admonestarea, repetă greşelile. Părintele sangvinic. Sangvinicul e un om plin de farmec, care ne dă poftă de viaţă cu ochii săi strălucitori, cu veselia sa, cu interesul său treaz pentru tot ce se întâmplă în jur. El exclamă des: Ce interesant! El e sarea şi piperul la distracție, aniversări. La petreceri şi în excursii luaţi cu dumneavoastră un sangvinic, căci veselia şi originalitatea lui va da culoare întâmplărilor. El e prietenul, care-ţi ridică moralul şi te înveseleşte arătânduţi că viaţa e plină de farmec şi merită să o trăieşti. Dar la greu, la necaz să nu contezi pe el…s-ar putea să nu bage de seamă că ai probleme! Zvelt şi suplu, sangvinicul are osatură fină, muşchi supli, mers vioi. Fizionomia lui e mobilă, expresivă, în continuă schimbare dar totdeauna radiind bucurie. Adultul sangvinic e înclinat să trăiască în senzaţii şi sentimente fluctuante, în imaginile sale de reprezentare. Interesul, care se trezeşte repede pentru orice lucru dispare, se evaporă cu aceeaşi rapiditate. Nu se poate fixa pe o singură reprezentare. Se înflăcărează rapid pentru tot ce e nou, dar prea repede se îndreaptă apoi spre altceva nou. Este, în esenţa sa, nestatornic dar atât de plin de farmec. Autoeducaţia. Observăm că sărim cu uşurinţă de la un lucru la altul, că avem un mod de viaţă nestatornic, plin de neprevăzut…Nu vom realiza nimic, dar absolut nimic, dacă ne vom spune: Am un temperament sangvinic şi trebuie să mă debarasez de el! Dacă un sangvinic îşi va repeta zilnic, conştient, că trebuie să se ocupe doar de un singur lucru, nu va realiza nimic. El nu poate miza decât pe ce are: pe temperamentul său sangvinic. Şi pe cale raţională sangvinicul va căuta situaţii, faţă de care să fie îndreptăţit să-şi piardă interesul. El va încerca artificial, imaginativ să se plaseze în diverse situaţii, în care nu va găsi decât lucruri, care nu-l interesează. Dacă el provoacă situaţii, oricât de neînsemnate, faţă de care e îndreptăţit caracterul trecător al interesului, faptul va avea efectul dorit. Este vorba de epuizare prin saturare al tendinţei sangvinice în situaţii neimportante, o saturare a pierderii interesului, în situaţii imaginare sau nesemnificative. Această saturare sau epuizare a tendinţei spre nestatornicie, îl va face pe sangvinic, ca în situaţii majore să poată dezvolta consecvenţa necesară. El trebuie să-şi folosească curiozitatea, pofta de viaţă, capacitatea de a da farmec fiecărei clipe. E de dorit să-şi găsească o meserie ca cea de ziarist ori om de tv. unde curiozitatea şi deschiderea spre lume sunt salutare. prof. Ileana Vasilescu
29 Bibliografie: R. Steiner-Misterul temperamentelor omeneşti. H.Eller-O cale de cunoaştere a temperamentelor.
Cam de cate ori te-ai intrebat cu cine seamana copilul tau, care vor fi alegerile lui in viata si de ce vor depinde acestea?
Calea in viata Tot ce il asteapta este nou, insa felul in care va actiona depinde in mare parte de parinti, de felul in care acestia s-au raportat la copil si de modalitatile de educatie aplicate. De cele mai multe ori, alegerile facute de parinti influenteaza decisiv abilitatile si deciziile copilului. O educatie axata pe incurajare si suport va avea ca urmare decisiva o atitudine deschisa si relaxata a copilului fata de viitor. O educatie axata pe pedepse si reprosuri va avea ca urmare o atitudine dominata de frica si ezitari in a face o alegere, cautarea continua a unei aprobari din partea cuiva. Educatia pozitiva este axata pe o abordare sistematica si necesita mai multa atentie, daruire si pregatire din partea parintilor, decat educatia axata pe interdictii, reprosuri si pedepse. Parintii care pun la bataie ore serioase de studiu, pregatire si discutii sunt aceia care isi doresc cu adevarat ca fiul sau fiica lor sa cunoasca toate posibilitatile inainte de a lua decizii. O educatie axata pe incurajari va determina o dezvoltare sanatoasa si va apela la metode alternative ale pedepselor sau bataii. Unele dintre aceste metode alternative ar putea fi vorbitul pe un ton neutru atunci cand esti extrem de nervoasa; s-a demonstrat ca, in cazurile in care parintele isi pierde rabdarea, copilul intelege mult mai putin decat ar reusi daca parintele ar vorbi pe un ton neutru, fara sa se enerveze.
Fa o pauza: O tehnica de succes in cazul copilului agresiv este aceea de a-i da o pauza, pentru a se calma (cate un minut in plus pentru fiecare an al copilului). De asemenea, ia-ti si tu o pauza la nervi, caci nu este nimic gresit in a spune „Sunt prea nervoasa sa ma ocup de asta acum, dar voi reveni“, in loc sa tipi. Ofera explicatii, nu amenintari – de cele mai multe ori, parintii se grabesc cu pedepse, in loc sa explice problema de fond. Fii flexibila: incearca sa negociezi cu copilul tau, atunci cand nu este vorba de o chestiune delicata, si obisnuieste-te sa lasi de la tine atunci cand nimic rau nu se poate intampla. Refuza sa te enervezi: incearca sa vezi in comportamentele negative (care te enerveaza) oportunitati de a schimba ceva.
Ce temperament are copilul tau? Psihologii sustin ca temperamentul este influentat de trei factori: felul de a gandi, de a trai emotiile si aptitudinile. La randul sau, temperamentul influenteaza rapiditatea in gandire si in reactii, intensitatea cu care traiesc copiii (la fel ca adultii) anumite
30 stari si, ca urmare, chiar felul in care trag concluzii. Diferentele de comportament intre copii se vad inca din prima copilarie. Practic, mugurii comportamentali se vad din primele zile, de la maternitate. Cine face o vizita la sectia de nou-nascuti vede bebelusi calmi, dar si agitati, carora nimic nu le pare pe plac. In termeni populari, se vorbeste despre copii „buni“ (calmi, adaptabili, care dorm, mananca bine, reactioneaza bine la noi experiente) si copii „dificili“ (agitati, care au tipare neregulate de somn si masa, tematori, antisociali, cu reactii intense). Un copil activ, cu reactii rapide va fi, de pilda, spontan si va trece intotdeauna drept mai istet decat ceilalti. Din fericire, tot psihologii sustin ca temperamentul nu ramane neschimbat, ci se poate modela, practic, la orice varsta. Sa trecem in revista cele patru tipuri de temperament posibile (nu uita, totusi, ca la orice copil se intalnesc trasaturi din mai multe tipologii, asa ca nu trage concluzii pripite).
Nu judeca situatii de criza: copiii cu temperamente diferite pot avea, in conditii diferite, reactii asemana toare. Doar cand conditiile sunt aceleasi, comportamentul lor devine diferit.
Melancolicul Are o expresie visatoare si prezinta inclinatii atat spre cercetare stiintifica, cat si spre arta. Este de-a dreptul vrajit de tot ce este creativ si da dovada de multa empatie. Un copil „melancolic“ face parte din clasa introvertitilor, el va invata mai usor sa se puna in pielea altor copii, a animalelor de companie… Va fi, intr-un cuvant, mai empatic. Un copil cu temperament melancolic este, in general, ascultator, sociabil, doar ca are tendinta sa se ia mereu dupa ceilalti copii (adesea evita sa ia decizii de unul singur) si nu se poate pronunta in situa
tii care nu sunt 100% clare.
Temperamentul si educatia copilului merg mana in mana. Temperamentul este baza pe care se poate construi, in timp ce educatia parintilor este ceea ce vine sa completeze si sa se muleze pe firea nativa.
Sangvinul Este un copil activ, dinamic, in permanenta miscare, facand parte din categoria celor pe care ii caracterizam ca extrovertiti. Este un lider innascut si, ca atare, are nevoie de multi oameni prin preajma, dar nu suporta prea bine regulile si interdictiile. Adultii din jurul lui au mult de furca pentru a-l convinge sa faca asa cum vor ei.
31 Energia lui poate crea impresia de siguranta, dar are nevoie de aprecierile celor din jur. Daca greseste, micutul sangvinic are tendinta de a arunca vina pe altii sau de a „minciuni“ pe ici, pe colo, schimband mereu lucrurile in favoarea sa. Firea lui deschisa il face, insa, un copil foarte placut, si adesea este iertat pentru boroboatele sale. Este foarte inteligent, ceea ce il ajuta sa obtina rezultate la fel de bune ca ale altor copii care „muncesc“ mult mai mult ca el.
Colericul Colericul este cel mai activ si determinat dintre cele patru tipuri.Copiii cu acest fel de temperament iubesc aventurile, surprizele si au o energie debordanta, plus o sinceritate aproape brutala. Este un lider natural, tinde sa ii conduca pe copiii cu care se joaca si sa-si impuna cu forta pozitia de lider, ceea ce duce, evident, la conflicte. Este genul de copil care ia decizii rapid, nu neaparat cele mai bune decizii, dar nu pierde timpul cu neho-tarari. Nu se teme de obstacole, cauta rezolvarile imediat ce apare o problema, caracteristica pe care o va pastra si ca adult, daca nu e deturnat de comportamentele parintilor. Acestia au o misiune grea, caci, daca nu-i poate convinge direct, colericul tinde sa-i manipuleze. Tema pentru acasa: copilul va trebui sa invete mai multe despre decizii corecte si drepturile celor din jur. Colericul este un „dezvoltator“, un om al proiectelor, dar sfarseste prin a face totul de unul singur. Nu te teme, ofera-i libertate! Copilul care traieste intr-un mediu unde este incurajat, aparat, lasat sa se dezvolte, intr-un mediu in care exista reguli decente si incurajari la fiecare pas, va deveni un adult liber. Un individ liber va sti sa se descurce in diverse situatii, sa isi asume greselile, sa reactioneze corect si in interesul lui si al celorlalti. {i, da, primii responsabili de aceasta atitudine de viata sunt parintii. Rolul nostru ca parinti este de a lasa copilul sa se dezvolte conform tipologiei lui, fara a incerca sa-l schimbam. Nu poti schimba, oricum, personalitatea cuiva, ci poti doar sa-i impui un anumit comportament, dar asta genereaza mari frustrari copilului. Merita copilul sa fie pedepsit? Daca doresti sa aplici pedepse pentru a reusi sa il faci pe cel mic sa inteleaga ceea ce se intampla si unde anume greseste, tine cont de urmatoarele aspecte:
nu hotari sau aplica pedeapsa atunci cand esti inca nervoasa, mai intai calmeaza-te; asteapta sa discuti pedeapsa cu celalalt parinte al copilului; daca ai ajuns la o intelegere cu celalalt parinte, ai grija ca si el sa participe la anuntarea si aplicarea pedepsei, nu doar tu; nu folosi pedeapsa ca razbunare, ci foloseste-o strict pentru ceea ce a facut copilul tau; o pedeapsa severa nu este si una buna. O pedeapsa inteligenta depaseste cu mult pedeapsa aspra si, eventual, restrictiva.
Desi cele patru tipuri temperamentale sunt definite ca atare, nici
copiii, nici adultii nu se compor ta ca la carte. Avem un comportament dominant si unul secundar, care sunt influentate de circumstante, educatie, anturaj.
Flegmaticul Tacut si linistit, un copil de acest gen se situeaza la un nivel mediu la gradinita sau la scoala. Este ascultator, de regula, isi respecta cu multa constiinciozitate indatoririle scolare, insa ii lipseste motivatia si ambitia. Flegmaticii vor fi intotdeauna cei tacuti, mereu pasionati de ceva ce restul lumii nu intelege. Copilul flegmatic este un introvertit, si sub aparentul lui calm se ascunde timiditatea. Va fi intotdeauna mai degraba pe post de observator decat de actor. Te poti baza pe el, este organizat si, desi nu se va oferi des sa faca lucruri, poate fi lider. Cum poti educa, respectand copilul
32 Avand in vedere ca niciun individ nu are un temperament clar definit si ca el se poate afla la intersectia a doua dintre ele, modalitatile prin care vei putea adapta principiile educationale in functie de caracterul copilul tau se reduc la observatie si experimentare, cel putin la inceput. Cu cat vei ajunge sa cunosti mai bine copilul, cu atat adaptarea se va produce fara o vointa constienta, dar doar cand cunoasterea copilului este veritabila. Colericul, de exemplu, trebuie sa fie mereu in control, sa aiba de luat o decizie oricat de mica si neinsemnata ar fi; copilul coleric va avea nevoie de pauze atunci cand este implicat in activitati prea statice, deoarece, dupa aceste pauze, el se va intoarce cu forte noi la activitatea inceputa. Flegmaticul va trebui mereu scos din visare, adus cu picioarele pe pamant, fara sa fie certat. Spre deosebire de coleric, flegmaticul trebuie pus din cand in cand in situatia de a conduce un joc, de a lua anumite decizii. Melancolicul va putea fi educat prin puterea exemplului, aceasta situatie fiind cea care il sensibilizeaza cel mai mult, de exemplu: „Uite ce i s-a intamplat lui X“. Sangvinicul este foarte competitiv, orice activitate poate avea ca recompensa ceva ce-i place foarte mult, astfel se va simti rasplatit.
Autor: Gerard Caron Editura: Didactica Publishing House Cum sa sustinem copilul in functie de temperamentul sau …dincolo de modelele si de vointa educatorilor de a face ca toata lumea sa patrunda valorile prioritare ale unei epoci, se afla persoana, fiinta fiecarui copil. …fiecare copil este unic si de la nastere el poarta ascunsa in sine o forta, un ideal, o vocatie, un vis, o chemare catre a fi ceea ce trebuie sa fie… Nimic nu ar trebui sa-l impiedice sa fie ceea ce trebuie sa fie (afara doar daca nu-si intrerupe prea devreme dezvoltarea folosindu-se de vreo forma deghizata de sinucidere (droguri, alcoolul, sex, boala mentala, accidentul auto). …cartea de fata va invita sa intrati in minunatul univers al copilului. Cu toate ca au fost deja scrise nenumarate lucrari care trateaza dezvoltarea socio-afectiva si intelectuala a copilului, originalitatea acestei carti consta in totala apropriere (holistica) de copil, datorita cunoasterii temperamentului sau dominant. Gerard Caron, de multi ani psiholog in mediul scolar, atat pentru copii cat si pentru adolescenti, ne ofera in sfarsit o descriere elaborata a fiecaruia dintre cele patru temperamente: sangvinic,
33 coleric, melancolic si flegmatic. Pentru fiecare dintre aceste temperamente, el stabileste legaturi cu una sau alta din formele de inteligenta multipla recunoscute: lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, ritmica, interpersonala si intrapersonala. Cu ajutorul unor exemple vii si a unor chestionare detaliate, autorul, gratie lungii sale experiente a numeroaselor sale cautari precum si a observatiilor clinice, ofera oricarei persoana preocupate de aceste mici fiinte magnifice si fragile, sfaturi si stratageme usor de aplicat pentru a deveni un adult sustinator eficient, un ghid iubitor si protector.
Stii ce temperament are copilul tau? Cu siguranta, ti-ai pus de mai multe ori intrebari de genul: ”De ce ceilalti copii pot sa faca o anumita activitate, iar al meu nu?” sau “Toti copiii se joaca la nisip, de ce numai al meu sta langa mine pe banca?” Raspunsul depinde de temperamentul fiecarui copil. Daca vrei sa stii care este temperamentul dominant al copilului tau, rezolva urmatorul test, primind si cateva sugestii despre cum sa-l ajuti pe copil sa interactioneze cu succes cu cei din jurul lui si cum sa-si dezvolte calitatile. Incercuieste raspunsul care se potriveste cel mai bine copilului tau si aduna punctajul total, tinand cont ca: a= 4 puncte b=3 puncte c=2 puncte d=1 punct 1. In timpul unui joc, copilul tau: a. Prefera rolul de lider, organizeaza jocul, dar se intampla sa se plictiseasca repede. b. Accepta diverse roluri. c. Se implica mai greu, dar dupa aceea incepe sa-i placa foarte mult si participa pana la finalul jocului. d. Este greu de convins sa participe, de multe ori preferand sa-i observe pe ceilalti. 2. Jocurile preferate ale copilului tau sunt: a. jocuri cu mingea sau in aer liber. b. nu are un joc anume preferat, important este sa se joace. c. jocuri care sa-l implice foarte mult, sa dureze o perioada indelungata si din care sa obtina rezultate foarte bune (ex. Monopoly, Go, etc). d. lego, puzzle, rezolvarea jocurilor gen “labirint’. 3. Sunteti afara, la plimbare, iar pe langa voi trece o persoana imbracata intr-un costum de clovn. Cum reactioneaza copilul tau? a. depinde de starea lui: ori ii place foarte mult, ori dimpotriva isi doreste sa plecati cat mai repede de acolo. b. este foarte incantat, se duce dupa el, este vesel, il priveste zambind. c. se bucura, rade, il studiaza cu atentie. d. nu este impresionat foarte mult, stie ca este doar un costum. 4. La joaca, un alt copil nu-l lasa sa joace cu jucariile lui. Cum reactioneaza? a. de obicei, il loveste sau il jigneste, suparandu-se foarte tare. b. incearca sa-l convinga pe acel copil sa-l lase sa se joace cu jucariile lui, propunandu-i chiar diverse schimburi cu ale sale. c. merge sa se joace in alta parte. d. se intristeaza, uneori chiar plange de suparare.
34 5. Te-ai hotarat sa mergi la o petrecere (nunta, botez, onomastica, etc) impreuna cu copilul: a. ii place, este incantat la inceput, dar se plictiseste repede si plecati mai devreme. b. nu are probleme de acomodare, este acceptat cu usurinta si de ceilalti. c. incet-incet incepe sa-i placa si “intra” in atmosfera petrecerii. d. nu indrageste foarte mult locurile noi, nu se simte in largul lui. 6. Se apropie ziua de nastere a copilului tau si ati ales cadoul potrivit, care sigur o sa-i placa: a. o carte cu diverse activitati: de lipit abtibilduri, de cautat diferentele dintre imagini, de numarat obiectele si incercuit cifra, etc. b. o carte cu multe imagini, in culori vesele, dar si cu o mica povestioara in josul paginii. c. o carte cu povesti. d. o carte de colorat sau de completat desenele. 7. Care dintre urmatoarele verbe i se potriveste copilului tau: a. a face. b. a vorbi. c. a calma. d. a gandi. 8. Mergeti impreuna la teatru, la o piesa cu un inceput trist, dar care se termina cu bine, iar finalul este vesel si plin de voie buna. Copilul tau: a. se sperie la inceput, dupa aceea se inveseleste, dar nu are rabare pana la sfarsit, punand intrebari tot timpul. b. vizioneaza cu placere piesa, nu este impresionat foarte mult de momentele triste. c. urmareste firul povestii cu multa rabdare, fara sa se manifeste in vreun fel. d. este profund impresionat de inceputul trist al povestii si vrea sa plecati. 9. Vrei sa-ti inscrii copilul la un curs optional, la care sa mearga cu placere. Alegi: a. un sport. b. un curs interactiv, unde sa imbine activitatea intelectuala cu cea practica (ex. teatru). c. un curs de activitati practice (modelaj, origami, lucru manual, etc). d. un curs de pictura/desen. 10. Esti in vizita, iar din greseala copilul tau rastoarna cosul cu fructe al gazdei. Il rogi pe copil sa le puna la loc: a. le pune la loc rapid, nerabdator sa plecati cat mai repede. b. pune cateva la loc, dupa care te roaga sa-l ajuti. c. este foarte preocupat de ceea ce face, incercand sa le aseze cu exactitate, in acelasi loc pe care l-au avut inainte. d. nu prea ii convine ceea ce face, le aseaza cu mare greutate si intr-un ritm lent. Cauta interpretarea testului pe pagina urmatoare. INTERPRETARE 10-16 puncte - Copil cu un temperament predominant MELANCOLIC Este genul de copil foarte timid, linistit, ascultator, emotiv, sensibil, se implica mai greu in activitati, este foarte exigent cu sine si are putina incredere in fortele proprii, de aceea foarte des se va lua dupa cei din jur. Sfat: Un mediu bine structurat, fara situatii incarcate sau ambigue, il va ajuta pe copil sa capete incredere in sine. Este atras de arta, ii plac foarte mult povestile si jocurile de rol, iar daca va fi stimulat, poate deveni un bun narator, empatic cu personajele sau poate fi orientat spre stiinta. Daca ii acorzi atentie numai lui, fara sa fii intrerupt de o alta persoana, se va simti foarte important, iti va impartasi propriile nevoi si dorinte. 17- 23 pct. – Copil cu un temperament predominant FLEGMATIC Este un copil calm, care reactioneaza lent, care se antreneaza mai greu in diverse activitati, dar odata angrenat, nu va renunta pana la sfarsit, chiar daca este vorba de ceva foarte migalos sau monoton.
35 Disciplina si ordinea ocupa un loc important in viata lui. Poate parea un copil care viseaza, care traieste in lumea lui, deoarece nu isi manifesta foarte mult sentimentele pentru cei din jur. Sfat: Calmul si meticulozitatea il ajuta sa obtina performante, dar dupa un timp mai indelungat. Aceste calitati pot fi valorificate in diverse activitati, dar pe care e bine sa le inceapa inaintea altora, pentru a termina la timp. Incetineala nu are nici o legatura cu inteligenta, doar ca sunt foarte atenti la toate obiectele/ persoanele din jur, pe care le studiaza indelung. Chiar daca nu isi exprima verbal sentimentele, este capabil de trairi foarte intense si de durata, atasandu-se cu greu de o persoana, dar fata de care va avea sentimente foarte puternice. 24-33 pct- Copilul cu un temperament predominant SANGVINIC Este un copil sociabil, vesel, comunicativ, se implica in diverse activitati, este rezistent la stres, nu este exagerat de marcat de esec, trece cu usurinta peste sarcinile date, dar nu isi insuseste de prea multe ori propriile greseli, dand vina pe ceilalti. Este inteligent, cu o memorie foarte buna si acestea il ajuta in rezolvarea cerintelor, fara a munci foarte mult. Sfat: Exista tendinta de a trata totul superficial si de aceea este nevoie sa fie “controlat”, ajutat sa-si stabileasca obiective, sa persevereze. Nu agreeaza foarte mult regulile si autoritatea permanenta, de aceea se poate lucra cu el discutand, explicand si evaluand impreuna rezultatele pe care le poate obtine in urma desfasurarii diverselor activitati. 34-40 pct. Copilul cu un temperament predominant COLERIC Este copilul foarte activ, cu o energie permanenta, care sare peste somnul de dupa-amiaza, fara sa manifeste seara vreo urma de oboseala. Ii place foarte mult sa fie lider, sa organizeze, sa aiba ultimul cuvant. Are insa oscilatii in comportament, deoarece de la entuziasm trece la deceptie si de la implicare la abandon. Sfat: Trebuie antrenat in diverse activitati, pentru a-si “cheltui” energia, trebuie sa i se impuna niste reguli clare si trebuie ajutat sa-si formeze o imagine corecta despre el, existand tendinta de a se lauda si supraevalua. Daca nu este temperat, poate fi un mic tiran cu cei din jur, iar pe parinti incearca sa-i manipuleze. Se poate rani foarte usor, datorita neglijentei, neavand simtul pericolului foarte bine insusit.