Tehnici Kinetice-Dinamice [PDF]

Zitiervorschau

TEHNICI KINETICE-DINAMICE (REFLEXE SI VOLUNTARE)

Cuvinte cheie: • • • • •

tehnici kinetice, exercitiu fizic, mobilitate, mobilizare activa, recuperare .

Principalul mijloc al recuperarii in afectiunile aparatului locomotor este exercitiul fizic, sub multiplele lui forme. Numai prin practica exercitiului fizic se pot recapata forma si calitatile unui segment afectat de imobilizare prelungita sau de un tratament medical prea indelungat. Mobilitatea unei articulatii este recuperabila numai prin miscari cu amplitudine crescanda, din ce in ce mai apropiata de normal, iar atonia si atrofia musculara nu pot fi combatute decat prin exercitii cu rezistenta din ce in ce mai mare. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza ca si tehnici postura corectata/hipercorectat, mentinuta prin diverse metode de fixare, miscari pasive, active asistate( activo-pasive) si active, contractii izometrice, diverse tehnici de facilitare proprioceptiva.

In decursul evolutiei terapiei prin miscare, de-a lungul secolelor au fost imaginate un numar imens de tipuri de exercitii, unele avand o fundamentare anatomofiziologica, altele una terapeutica, la nivelul cunostintelor medicale dintr-o perioada data, altele fiind absolut fanteziste, fara vreo justificare reala. Pe masura ce conceptiile evoluau, autorii preluau unele tehnici ale exercitiului fizic de la predecesori si adaugau altele, mai mult sau mai putin adecvate noilor vederi. In paralel, apareau scoli “exclusiviste”, care dezvoltau doar o latura a tehnicilor de kinetoterapie. Epoca moderna a incercat sa ordoneze acest conglomerat de notiuni mostenite, dar unele confuzii intre conceptul de tehnica, exercitiu, metoda si obiectiv al kinetologiei fac si astazi sa se vorbeasca de-a valma de “izometrie”, “miscare pasiva”, “asuplizare”, “scripetoterapie”, “tonifiere”, “facilitare” etc. Miscarea activa reprezinta totalitatea actelor motorii pe care individul le executa in mod constient. Asadar, miscarile active constituie mijloace de baza in cadrul tehnicilor de evaluare clinica globala si/sau analitice; aceste tehnici oferind informatii ce conduc la stabilirea nivelului functional al pacientului.

 In toate aceste tehnici elementul definitoriu il constituie “miscarea” si/sau “contractia musculara”. Dupa cum le recomanda si denumirea, aceste tehnici au la baza miscarea sub toate formele ei. Tehnicile dinamice se realizeaza cu sau fara contractie musculara, ceea ce transeaza de la inceput diferenta dintre tehnicile active si cele pasive.

1.Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe neconrolate si necomandate voluntar de pacient, aparand defapt ca raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Desigur ca individul realizeaza ca s-au produs in organismul lui aceste contractii, desi el nu le-a comandat. Aceasta activitate motorie reflexa poate fi stimulata in mod dirijat si utilizata in scop kinetoterapeutic, pentru facilitarea sau ameliorarea unei miscari sau posturari. Exista cateva metode de a provoca contractia reflexa prin:  Reflexul de intindere (“stretch-reflex” ). Intinderea brusca a unui muschi inervat determina contractia acestuia pentru echilibrarea fortei de intindere. Daca se aplica o forta rezistiva contra efectului (miscarii) acestei contractii, se realizeaza o tensiune crescuta in muschi, o contractie de calitate mai buna. Concomitent, muschii antagonisti sunt inhibati pentru a permite miscarea determinata de contractie. Reflexul de intindere se datoreaza stimularii fusurilor musculare.

Reactiile de echilibrare reprezinta o suita de reflexe ce se decalnseaza in vederea restabilirii echilibrului corpului, cand acesta se pierde prin interventia unei forte exterioare. Pentru evitarea caderii coprului se produc o serie de miscari complexe, menite sa-l readuca in stare de echilibru. Aceste miscari sunt reflexe , involuntare. Reflexe de pozitie. Pozitia ortostatica este mentinuta printr-un joc continuu de contractii musculare declansate involuntar pe baza unor reflexe cu punct de plecare in muschi, labirint, structuri articulare, ca si in perceptia cutanata ( a talpilor).

2.Mobilizarea activa voluntara reprezinta dintotdeauna fondul oricarui program kinetologic profilactic, terapeutic sau de recuperare si, bineinteles, sta la baza intregii noastre existente. Caracteristica acestei tehnici este deci miscarea voluntara, comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara, prin consum energetic. In miscarea voluntara contractia este izotona, dinamica, muschiul modificandu-si lungimea, capetele de insertie apropiindu-se prin deplasarea segmentului.

Cresterea sau mentinerea amplitudinii miscarii unei articulatii Cresterea sau mentinerea fortei musculare Recapatarea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare Mentinerea unei circulatii normale Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare Ameliorarea conditiei psihice 

MODALITATI TEHNICE DE MOBILIZARE ACTIVA VOLUNTARA a) Mobilizarea libera (activa pura). Miscarea este executata fara nici o interventie facilitatoare sau opozanta exterioara, in afara, eventual, a gravitatiei. Miscarea se desfasoara dupa o serie de reguli dictate de scopul urmarit, avand ca parametri: directia de miscare, amplitudinea, ritmul, forta, durata, ca si pozitia in care se executa. b) Mobilizarea activo-pasiva (activa asistata). Cand forta musculara are o valoare intre coeficientii 2-3, miscarea activa va fi ajutata. Aceste ajutor poate sa fie acordat pentru protejarea fortei musculare a pacientului necesara unui exercitiu dat, pentru a sustine si pozitiona segmentului mobilizat sau a realiza concomitent o miscare combinata, complexa.

c)

Mobilizarea activa cu rezistenta. Spre deosebire de mobilizarea activa asistata, in care forta exeterioara intervenea ajutand-o, in cazul acesta forta exterioara se opune partial fortei mobilizatoare proprii. In acest fel musculatura va dezvolta un travaliu mai crescut decat ar cere-o miscarea segmentului. Tensiunea in muschi este marita si drept urmare forta acestuia va creste odata cu hipertrofierea lui, proces in directa corelare cu valoarea cresterii tensiunii musculare.Principalul obiectiv al acestei tehnici este acela de crestere a fortei si (sau) rezistentei musculare, uneori fiind utilizata si pentru o mai buna dirijare a miscarii.

Variante de mobilizare activa contra unei rezistente 1. Rezistenta prin scripete cu greutati. Se poate utiliza in principiu pentru aproape toate grupele musculare principale, inclusiv ale trunchiului; in mod special beneficiind , segmentele mari ale membrelor superioare si inferioare. 2. Rezistenta prin greutati. Este cea mai simpla si cea mai utilizata tehnica din metodologia de tonifiere musculara. Ca si precedenta, este folosita pentru musculatura membrelor. Se intrebuinteaza o gama foarte larga de greutati: saci de nisip, discuri metalice, bile de plumb, gantere, mingi medicinale etc. in functie de pozitia corpului, acest gen de rezistenta nu ramane constanta pe parcursul miscarii. In pozitia sezand sau in ortostatism rezistenta creste cand miscarea se face de la planul vertical spre cel orizontal(+900 ). Spre exemplu, extensia genunchiului din sezand, cu o greutate prinsa de picior, se face cu solicitare crescanda pentru cvadriceps, caci bratul fortei creste mereu.

-Schema cresterii (R) opuse cvadricepsului pe masura ce se executa extensia genunchiului (distanta dintre liniile R si F creste treptat: FRa