Sistemul Fiscal in Romania [PDF]

Zitiervorschau

Capitolul 1 SISTEMUL FISCAL IN ROMANIA. DELIMITARI PRIVIND FISCALITATEA. 1.1

Notiuni generale privind sistemul fiacal si politica fiscala in Romania.

Siatemul fiscal reprezinta modul de cercetare si actiune, procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii, constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calculerea, evidenta si plata impozitelor si taxelor cuvenite statului. Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si presoanele fizice care-I procura statului o parte covarsitoare din veniturile bugetare, formeaza sistemul fiscal. Cu un sens oarecum simlar in practica fiscala se utilizeaza si notiunea de fiscalitate. Astfel, intr-un dictionar, fiscalitatea este definita ca fiind un: “ Sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor, reglementate prin norme juridice” 1. Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii, care afecteaza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, mai ales prin intermediul preturilor. Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici: • Esclusivitatea aplicarii : care presupune faprul ca el se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar ( buget central si bugete locale ). • Autonomia tehnica : un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca aceasta contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare. Aceasta autonomie are loc chiar daca continutul unui sistem fiscal dat a fost elaborat sub influenta directa sau indirecta a altui sistem fiscal sau daca el evolueaza in aceeasi directie cu aceasta din urma. Daca un sistem fiscal prezentand cele doua caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, se poate vorbi de o autonomie fiscala completa sau de suveranitate fiscala.

Statul suveran din punct de vedere fiscal si politic poate, deci, sa exercite o putere fiscala absoluta in cadrul teritoriului sau. Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor 2. Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. In Romania, sarcina crearii unui sistem si a unei strategii fiacale revine legislativului ( Parlamentului ) si executivului ( Guvernului ). Politica fiscala a statului este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care il practica, cat si strategia de urmat in cadrul administratiei fiscale. Sistemul fiscal in Romabnia trebuie sa indeplineasca doua conditii: • sa aiba criterii precise; • sa existe o manifestare de vointa din ambele parti, inclusiv vointa politica. Sistemul fiscal trebuie sa fie : • unitar ; • simplu, sa predomine autoimpunerea; • eficient; • realizat cu costuri mici ( ex : impozitul pe salarii care este un impozit care se realizeaza prin stopaj la sursa si ale carui costuri de realizare sunt foarte mici ); • cu o strategie clare, corecta si eficienta; • sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea tuturor obligatiilor; • sa fie computerizat; • sa fie astfel orientat incat sa beneficieze de o structura organizatorica optima; • sa dispune de personal fiscal cu o inalta pregatire de specialitate.

Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor functiilor sale. Rolul sistemului fiscal capata valente deosebite in conditiile economiei de piata, cand metodele centralizate trebuie sa faca loc unor parghii economice si financiare pe care statul sa le foloseasca in relatiile sale cu agentii economici. Infaptuirea reformei fiscale este deosebit de importanta atat ca parte integranta a ajustarii structurale pentru reducerea dezeghilibrelor grave, contribuind astfel la o repartizare mai eficace si mai echilibrata a resurselor, cat si ca parte integrata a unei politici de stabilizare pentru o reducere a cheltuielilor publice si pentro o crestere a veniturilor statului fara distorsiuni exagerate in masura sa stabileasca un echilibru macroeconomic. In perioada de tranzitie la economia de piata, statele isi asuma rolul de a crea cadrul economic, institutional si juridic in vederea realizarii functionalitatii pietei concurentiale, care sa joace rolul hotarator in reglarea sau autoreglarea proceselor economice. Autoritatile publice influienteaza selectiv activitatile economice prn politica fiscala, monetara si valutara cu ajutorul finantarii unor obiective si actiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente economico-financiare cum sunt : impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditele, preturile, cursul de schimb. Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale. Sistemul fiscal indeplineste urmatoarele functii principale: - o functie de asigurare a resurselor financiare necesare statului pentru financiarea actiunilor ce decurg din indeplinirea functiilor sale : invatamant, cultura, sanatate, asistenta sociala, ordine publica, etc. - o functie economica, de stimulare a bunei desfasurari a activitatii agentilor economici; - o functie sociala, in sensul favorizarii categoriilor de agenti economici ce isi desfasoara activitatea in conditii mai dazavantajoase fata de cele normale - o functie de control.

Parghiile financiare oferite de sistemul ,sub forma impozitelor si taxelor dau posibilitatea statului sa exercite controlul asupra economiei in anumite limite prin aparatul sau specializat de control financiar. Totul depinde de competenta cu care sunt utilizate aceste parghii. Prin aceste parghii, controlul financiar al statului, are posibilitatea sa penetreze in componentele activitatii unui agent economis si sa realizeze o “radiografie” destul de completa a legalitati si eficientei economice si sociale cu care isi desfasoara acesta activitatea. Contolul realizat prin acesta parghii poate oferii informatii care sa fie avute in vedere in orientarea activitatii de asezare si percepere a impozitelor si taxelor pentru o mai buna indeplinire a functiilor economice si sociale a acestora Pentru ca sistemul fiscal sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale, reglementarile fiscale trebuie sa se caracterizeze prin claritate, precizie, sa cuprinda elemente necesare aplicarii obiective, unitare, corecte si fara echivoc a prevederilor lor de catre platitori si de catre aparatul de control fiscal deopotriva. Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este in acelasi timp generator si rod al politicii fiscale, adica face sa fnctioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor in scopuri politice, economice sau / si sociale. Politica fiscala poate fi definita ca un ansamblu de masuri de ordin fiscal, luate atat pentru procurarea de catre stat a veniturilor necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si pentru o favorozare pe termen mediu si lung, cresterea economica. O alta opinie despre definitia politicii fiscale, considera ca : “politica fiscale cuprinde metodele si mojloacele concrete de procurare a resurselor financiare utilizate de stat pentru reglementarea proceselor economice si a relatiilor sociale” 3. Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare, care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ecomonice ce trebuiesc atinse de instrumentele fiscale. Politica fiscala, ca parte integranta a politicii bugetare a unui stat, ii revine sarcini bine definite : a. Conceperea sistemului general de impozite si taxe; b. Stabilirea nivelului general si particular al fiscalitatii;

c. Colectarea la timp si in cuantumul preconizat a platilor directe si indirecte ale contribuabililor, cu costuri cat la mici; d. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Elaboraera politicii fiscale este un act de decizie complex care trebuie sa urmareasca urmatoarele probleme : - criterii de eficienta - reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice; - veniturile consumatorilor si protejarea acestora; - distribuirea initiala a veniturilor care trebuie sa influienteze activitatea economica, investitiile si consumul

1.2.NECESITATE IMPOZITELOR, TAXELOR SI AL ALTOR CONTRIBUTII CURENTE Structura si cuantumul impozitelor si taxelor care se incaseaza la bugetul de stat si la bugetele bugetele locale sunt determinate de mai multi factori din care se mentioneaza : • formele de proprietate asupra mijloacelor de productie ; • legile economice care actioneaza in economie ; • modul de organizare si conducere a economiei nationale ; • politica economico – sociala si financiara a statului din etapa respectiva ; • nivelul de dezvoltare a economiei nationale si marimea produsului national brut ; • necesitate incasarii contraventiilor prestate de catre stat agentilor economici si persoanelor fizice prin unitatile sale prestatoare de servicii ; • cerintale indeplinirii prerogativelor statului, pentru care sunt necesare anumite venituri, ( impozite si taxe ) ; • categoriile sociale ale populatiei ; • controlul pe care statul il exercita asupra crearii, repartizarii, circulatiei si utilizarii produsului national brut.

Statul roman isi procura veniturile sale din impozite, taxe, contributii, etc de la regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat in procesul distribuirii produsului national brut. Bugetul statului mai este alimentat cu impozite, taxe, contributii, etc, de la unitatile si organizatiile cooperatiste, de la agentii economici cu capital mixt, privat, precum si de la populatie, care se obtin insa in procesul redistribuirii P.N.B. Impozitele, taxele si alte venituri, care se incaseaza la bugetul de stat formeaza un sistem al veniturilor bugetare. Prin sistemul veniturilor bugetare se intelege totalitatea impozitelor, taxelor care se incaseaza la bubetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale de stat. Veniturile bugetare ale statului roman formeaza un sistem unitar, deoarece exprima relatiile social – economice, reglementate de catre stat in mod unitar prin acte normative iar dupa incasarea lor ele isi pierd individualitatea si se utilizeaza pentru infaptuirea actiunilor social-culturale, dezvoltarea economiei nationale, intretinerea si functionarea oganelor statului, apararea nationale, etc. Sistemul veniturilor bugetare cuprinde instrumente deosebit de importante ,folosite pentru infaptuirea politici economice,sociale si financiare a statului. Impozitele,taxele si celelalte venituri bugetare ale statului au o mare importanta nu numai ca sume care alimenteaza bugetul de stat,ci si prin influienta pe care aceasta o exercita asupra activitatii economice si sociale a tarii.De aceia ,sistemul veniturilor bugetare trebuie sa fie astfel constituit incat sa stimuleze dezvoltarea activtati economice si sociale .Impozitele si taxele pot constitui instrumente de impulsionare ,de incurajare sau de franare ,de crestere sau de reducere a productiei si a consumului unor produse ,de stimulare sau de limitare a exportului unor marfuri. Impozitul este un instrument de interventie a statului in activitatea economica si sociala. Pentru infaptuirea obiectivelor privind dezvoltarea economica si sociala a tari este necesar ca bugetul statului sa fie alimentat sistematic cu venituri corespunzatoare. Dezvoltarea economiei nationale, intarirea gestiuni economicofinanciare,cresterea productivitatii munci si reducerea costurilor de productie influenteaza nemijlocit cuantumul veniturilor bugetare. Marimea veniturilor bugetare se determina, pe de o parte, in functie de capacitatea surselor de venituri, necesitatea realizarii autofinantarii agentilor economici, iar pe de alta parte, depinde de sarcinile bugetului statului in ceea ce priveste finantarea actiunilor social-culturale, a

economiei nationale, efectuarea cheltuielilor pentru ordinea publica, apararea nationala ,etc. Aceasta dependenta a cuantumului veniturilor bugetare explicabila ,deoarece dintr-o sursa cu capacitate mare de plata se pot mobiliza venituri mult mai mari decat dintr-o sursa slaba . Cu toate acestea,in practica ,cuantumul prelevarilor la bugetul statului nu se stabilesc numai respectandu-se principiile simplei proportonalitatii, ci tinandu-se seama si de sarcinile unei distribuiri si redistribuiri judicioase a produsului national brut. Din aceste consideratii ,cuantumul veniturilor bugetare nu se pot determina pe baza cresterii produsului national brut ,ci si tinandu-se seama de proportia dintre acumulare si consum . La stabilirea volumului veniturilor trebuie sa se aiba in vedere metodele folosite pentru distribuirea dezvoltarii economice ,a realizarii sarcinilor si functiilor statului. Sistemul veniturilor bugetare este astfel concepute incat sa stimuleze activitatea eficienta a agentilor economici ,indeplinirea indicatorilor economici cantitativi si calitativi ,realizareare reproductiei sociale, dezvoltarea echilibrata a ramurilor economice ,a judetelor,municipiilor,oraselor si comunelor tarii, realizarea autonomiei producatorilor, a liberei initiativa. De asemenea,sistemul veniturilor bugetare infaptieste repartitia judicioasa a produsului national brut, echilibrarea si stabilirea bugetului de stat,a bugetelor locale,precum si cotrolul financiar. O categorie principala de venituri ale bugetului de stat o constituie impozitul . Unii specialisti romani au definit impozitul ca fiind ”plata baneasca obligatorie,generala si definitiva,efectuata de persoane fizice si juridice in favoarea bugetului statului,in cuantumul si la termenele precis stabilite de lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si indirect” 4. Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le poseda. Astfel, impozitul este o contributie banesca in sensul ca debitorii sunt obligati sa participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii necesare finantarii unor obiective social-economice in folosul societatii. Spre deosebire de statele sclavagiste unde impozitele se percepeau de regula in natura, conditiile statului modern contributia se realiza numai in forma baneasca.

Impozitul este o contributie obligatorie in sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obligatiile finantate din fondurile generale ale societatii, trebuie sa participe la formarea acestor fonduri, nerespectarea acestei obligatii atragand sanctiunile prevazute de lege. Impozitul este o categorie economica aparuta odata cu statul si este strans legata de acesta. Impozitul este plata baneasca obligatorie, generala si definitiva (nerambursabila) efectuata de persoane fizice si juridice la bugetul statului, in cuantumul si la termenele prevazute de lege, fara obligatia statului de a presta platitorului un echivalent direct sau indirect, necesara pentru satisfacerea cerintelor societatii. …Taxele reprezinta cea de-a doua categorie principala de venituri ale bugetului de stat si reprezinta plata efectuata de persoanele fizice si juridice pentru serviciile prestate acestora, in mod direct si imediat de autoritatile publice 5. Prin urmare, taxele subnt reglementate ca obligatii bugetare datorate de persoane fizice sau juridice, reprezentand plata neechivalenta a unor servicii solicitate de acestia, unor institutii de stat, dupa principiul recompensei speciale. Trasaturile specifice ale taxelor sunt: ~ reprezinta plata neechivalenta pentru serviciile sau lucrarile efectuate de organele sau institutiile care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice.Plata serviciilor este neechivalenta deoarece, conform dispoztiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mica comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate de organe sau institutii de stat. ~ taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane. ~ subiectul platitor este precis din momentul cand acesta solicita efectuarea unuei activitati din partea unui organ sau institutie de stat. ~ taxele reprezinta plati efectuate de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de catre organe sau institutii de stat . Principiile de stabilire si aplicare a taxelor sunt: a) unicitatea taxei, pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane, acesta nu datoreaza taxa decat o singura data; b) raspunderea pentru neandeplinirea obligatiei de plata revine functionarului sau persoanei indatorate de la institutia sau organul de stat respectiv si a debitorului;

c c) nulitatea actelor nelegal taxate; d) taxele sunt anticipate, ele se datoreaza si se achita solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organe sau institutii de stat ; Intre impozite si taxe exista cateva deosebiri: - in cazul impozitului statul nu este obligat sa presteze un echivalent direct si imediat platitorului, pe cand taxa se presteaza de catre stat pentru un serviciu direct si pe cat posibil imediat. - cuantumul impozitului se determina in functie de natura si venitul impozabil,in timp ce marimea taxei depinde in mod obisnuit de felul si de costul serviciilor prestate. - la impozite termenele de plata se stabilesc in prealabil, in timp ce termenele de plata ale taxelor se fixeza de regula in momentul solicitarii sau dupa prestarea serviciilor. 1.3. SISTEMUL DE VENITURI FISCALE 1.3.1 SISTEMUL IMPUNERII IMPOZITELOR SI TAXELOR

SI

INCASARII

In cadrul economiei, rolul sistemului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice, pe calea prelevarii fiscale alaturi de alte mijloace care sa permita statului investitii in economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale circuitului economic. Fluxurile monetare ce actioneaza prin intermediul prelevarilor fiscale sunt supuse unui control direct. Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de finantare ce da posibilitatea statuliu sa intervina pe piata prin subventii, investitii si indirect prin valuarea totala a alocatiilor provenite din economia reala. Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat mai buna administrare fiscala pe care de regula , trebuie sa o faca Ministerul Finantelor . In cadrul administratiei fiscale, trebuiesc elaborate doua proceduri : 1.Procedura fiscala, 2.Procedura de control fiscal. Procedura fiscala consta in elaborarea unei metodologii fiscale privind: - impunerea impozitelor si taxelor (prin constatarea, calcularea si stabilirea impozitelor si taxelor).

- percepera si incasarea impozitelor si taxelor (urmarirea si incasarea ), intocmirea evidentelor fiscale nominale (rolul si fisele platitorului)si centralizarea( registrul partizi-venituri, contul debitincasari,etc Costituirea resurselor financiare publice-venituri bugetare, potrivit Legi finantelor publice, se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor si veniturilor nefiscale, fiind interzise perceperea acestora daca nu sunt stabilite prin lege. Perceperea impozitelor si taxelor se realizeaza de la subiectul impozabil, reprezentat de persoane fizice sau juridice ce au in propritatea sa bunuri sau realizeaza venituri impozabile sau taxele (care genereaza titluri de creanta fiscala), Aceasta atrage la randul sau obligatia de a declara bunurile sau veniturile, de a intocmi anumite operatiuni legale. Impunerea impozitelor si taxelor se face: - in sume absolute (ex.taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri,accize, impozite pe teren ); - in cote procentuale fixe (ex.impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, taxa pentru jocuri de noroc, impozitul pe dividente ); - in cote procentuale pe transe de venit (ex. Impozitul pe salarii, impozitul pe venitul realizat din activitati desfasurate pe baza de libera initiativa, impozit pe sume brute obtinut de persoane fizice pentru dobanzi, servicii prestate si lucrari executate de acestia, pentru orice activitate desfasurata in afara unitatii la care sunt salariati ). In acivitatea desfasurata de psrsonalu Ministerului Finantelor, central si teritorial, aplicarea procedurii fiscale consta in a elabora si difuza norme metodologice procedurale pentru fiecare impozit sau taxa. De asemenea, prin aceste norme trebuie sa se prevada modul cum sunt asezate, percepute si inscrise in evidentele fiscale impozitele si taxele, pornind de la elementels comune ale impunerii si incasarii acestora: obiectul venitului bugetar ( venitul, profitul, pretul, bunurile, actele si faptele ), baza de calcul, subiectul venitului bugetar, cota impozabila (procentuala fixa, procentuala progresiva) termenul de plata, inlesnirile ce se acorda contribuabililor, drepturile si obligatiile, sanctiuni. Impunerea impozitelor si taxelor consta in: constatarea, calcularea si stabilirea lor prin debitori sau prin crearea de obligatii fiscale.

A percepe impozite este o operatiune care se refera la urmarirea si incasarea lor, precum si la intocmirea evidentelor fiscale: centralizate, nominale. Un sistem fiscal se poate caracteriza si in functie de metodele, tehnicele si instrumentele folosite in impunerea si perceperea impozitelor si taxelor. • Impunerea poate fi : - Individuala sau colectiva - Directa sau indirecta - Initiala sau anuala • Perceperea se face prin una din metodele : - Plata directa - Retinerea ( stopajul la sursa ) - Aplicarea la timbre mobile - Executarea silita - Instrumentele folosite in impunere : - declaratia de impunere - declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite si taxe - declaratia privind obligatia la bugetul de stat ( decontul privind TVA, decontul privind accizele, darea de seama privind calcularea, retinerea si varsarea impozitului ). - procesul verbal de verificare a declaratiilor si decontarilor - procesul verbal de control - instiintarea de plata - somatiile si sechestrele obligatorii ( documantatiile de valorificare a acestora ) Procedura fiscala trebuie sa fie clara si localizata pentru fiecare impozit si taxa. In prezent in Romania, specialistii sunt preocupati in efectuarwea unei reforme a administratiei fiscale, care sa urmareasca simplificarea sistemului fiscal actual de impozite si taxe prin introducerea impozitului pe venitul global. Pentru a se realiza acest obiectiv, este necesara o sustinere si vointa politica de a face reforma din partea tuturor factorilor interesati. Din punct de vedere tehnic, sunt necesare a se realiza doua conditii majore : - de forma, in sensul ca trebuie facuta inventarierea contribuabililor si dotarea cu tehnica de calcul a

structurilor centrale si teritoriale ale Ministerului Finantelor. - de fond, in sensul ca trebuiesc corelate conditiile de impunere si percepere ale actualelor impozite si taxe cu metodologia de asezare si percepere a impozitului pe venitul global anual. Un sistem este considerat rational daca indeplineste mai multe cerinte, daca este organizat si functioneaza pe baza anumitor principii. Aceste principii au in vedere ca asezarea si incasarea impozitelor sa corespunda atat obiectivelor social-economice ale politicii fiscale a statului din perioada respectiva, cat si intereselor platitorilor. Stabilirea impozitului de plata are o latura politica si una de ordin tehnic ( care cuprinde metodele si tehnicele folosite pentru determinarea bazei impozabile si a sumei impozitului ). Sub aspect politic, fiecare impozit trebuie sa corespunda unor cerinte, sa concorde cu anumite principii. Pentru prima data asemenea principii au fost formulate de Adam Smith reprezentant de frunte al economiei politice clasice din a doua parte a secolului al –XVII- lea si primul sfert al secolului al –XIX- lea. Aceste principii astazi sunt urmatoarele : Echitatea sociala presupune dreptate si justitie sociala in repartizarea sarcinilor fiscale pe clase si categorii sociale. Aplicarea echitatii sociale presupune impuneera diferentiate a veniturilor si a averii, precum si stabilirea unui minimum de venit neimpozabil. De asemenea, echitatea fiscala reclama ca sarcina fiscala absoluta si relativa a fiecarui platitor sa fie stabilita pe baza puterii contributive, adica in functie de marimea venitului si a averii contribuabilului, impunerea sa fie generala, ceea ce inseamna ca ea trebuie sa cuprinda toate paturile si clasele sociale care realizeaza venituri din aceeasi sursa sau poseda un anumit fel de avere. Justetea impunerii ( echitatea fiscala ) este cel mai important principiu si consta in aceea ca platitorul trebuie sa contribuie cu impozite in functie de veniturile pe care le realizeaza. Certitudinea impunerii este acel principiu potrivit caruia, marimea impozitelor datorate de catre o persoana fizica sau juridica trebuie sa fie certa si nu arbitrara. Principiul certitudinii impunerii reclama ca termenele, modalitatile si sumele de plata sa fie clare si precise pentru fiecare platitor. Acest principiu a urmarit lichidarea arbitrariului, a bunului plac in stabilirea impozitelor. Certitudinea

impunerii presupune ca fiecare contribuabil sa stie precis cat si ce datoreaza statulu ca impozite. Comoditatea perceperii impozitului este principiul potrivit caruia impozitele trebuie sa fie percepute la termenele si dupa o procedura cat mai convenabila pentru platitori. Astfel, termenele de incasare a veniturilor coincid sau urmeaza perioadelor de realizeaza a veniturilor, iar incasarea impozitelor se face prin procedee cat mai comode Randamentul impozitelor consta in aceea ca sistemul fiscal trebuie sa faca posibila incasarea impozitelor cu cheltuieli cat mai mici si in acelasi timp sa fie cat mai acceptabil pentru platitori. Unicitatea impunerii este principiul potrivit caruia un venit impozabil sa fie impus o singura data si cu un singur impozit. Stabilirea impozitelor consta in mentinerea la acelasi nivel a randamentului lor in toate fazele ciclului economic. Astfel spus, randamentul impozitului stabil nu trebuie sa creasca simultan cu cresterea productiei si a veniturilor in fazele de inviorare si avant si nici sa nu scada in fazele de criza si de depresiune a ciclului economic. Elasticitatea impozitelor este un principiu care reclama ca impozitele sa se poata adopta in permanenta cerintelor bugetare, respectiv sa poata fi majorate atunci cand cheltuielile bugetare cresc si sa poata fi reduse cand aceste cheltuieli scad. Elasticitatea impozitelor actioneaza cu deosebire in directia cresterii mipozitelor. Proportionalitatea impunerii este principiul potrivit caruia impozitul se calculeaza prin aplicarea cotelor proportionale, fapt ce asigura pastrarea raportului intre venitul impozabil si suma impozitului si contribuie la realizarea echitatii fiscale. Progresivitatea impunerii este principiul conform caruia cota de impozit si impozitul cresc ni masura cresterii venitului impozabil, de fapt ce afecteaza echitatea fiscala. Cu toate ca aceste cerinte fiscale sunt rationale, in practica ele sunt greu de realizat, fiind aplicabile doar impozitului pe salarii. Pentru cele mai multe impozite, ca urmare a practicarii evaziunii fiscale, o parte din materia impozabile este sustrasa de la impunere. Adoptarea la conditiile politice, sociale – economice si financiare actuale, aceste principii cu anumite retusuri sunt sustinute de o serie de economisti contemporani. Acesti economisti argumenteaza ca pentru o buna structura a impozitelor se cere : - repartizarea cat mai echilibrata a sarcinilor;

- impozitele trebuie sa fie selectionate, legiferate si aplicate in asa fel incat sa reduca la minimum influenta asupra deciziilor economice ce se iau pe alte piete economice. Concomitent, impozitele trebuie folosite pentru a corecta ineficienta diversilor economici; - sistemul fiscal trebuie sa faciliteze o administrare eficienta si nearbitrara si sa fie clar pentru contribuabili; - costul administratiei fiscale si al metodelor de constrangere trebuie sa fie cat mai redus cu putinta. Legea finantelor publice nr. 10/1991, prin art 25, statueaza trei principii importante referitoare la inpozite si taxe, si anume : 1. Nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestore nu pot fi inscrise in buget si nici incasate daca acestea nu au fost stabilite prin lege; 2. Legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor si a cotelor acestora, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa 3. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributie directa sa indirecta, in afara celor stabilite prin lege.

1.3.2. VENITURI FISCALE LA BUGETUL DE STAT Unii specialisti romani, considera ca; “ Politica bugetara defineste conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, caile si mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitatii si dezvoltarii economice” 6 Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispozitia statului, repartizate in principal pentru realizarea actiunilor social – culturale, instructiv – educative, asigurarea apararii tarii, ordinii publice, finantarea unor investitii si activitati de interes strategic, stimularea producatorilor agricoli, asigurarii protectiei si refacerea mediului inconjurator, asigurarea masurolir de protectiei sociala aprobate pentru populatie. Anual prin legea de aprobare a bugetelor de stat sunt stabilite impozitele, taxele si alte venituri ce constituie surse ale bugetului, precum si actele normative care le reglementeaza si in baza carora se fac incasarile.

Bugetul este alimentat pe seama veniturilor curenta care detin cea mai mare parte din ponderea aferenta si pe seama veniturilor de capital. Sursa celor din urma o constituie veniturile din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice si veniturile din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare. Veniturile curenta cuprind veniturile fiscale si veniturile nefiscale. Sursa veniturilor nefiscale o constituie veniturile de dividente de capital social al statului, din societatile comerciale, varsamintele din profitul net al regilor autonome, varsamintele de la institutiile publice si diverse alte venituri cu caracter eterogen. Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor si contributiilor si veniturile nefiscale prelevate de la persoane fizice si juridice, cu luare in consideratie a potentilului lor economic si a altor criterii stabilite de lege. Estimarea veniturilor inscrise in bugetul de stat se face in concordanta cu proiectarea indicatorilor macroeconomici. Veniturile bugetului de stat au drept sursa principala veniturile fiscale, reprezentate prin impozitele directe si impozitele indirecte. Perceperea acestor impozite se realizeaza sub doua forme : Impozitele directe sunt impozitele care se percep de la subiectii impozabili pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoanele, averea, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabili. Aceste impozite sunt prezentate astfel : 1. Impozitul pe profit; 2. Impozitul pe salarii; 3. Impozitul pe venit, cuprinde : - impozit pe venit din activitati independente; - impozit pe venituri din salarii; - impozit pe venituri pe venituri din cedarea folosintei bunurilor; - impozit pe venituri din dividente; - impozit pe venituri din dobanzi; - impozit pe pe alte venituri; - impozit pe venit din pensii; 4. Alte impozite directe : - impozit pe venituri realizate de persoanele fizice si juridice - impozit pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind, protectia consumatorului;

- impozit pe dividente de la societati comerciale. Impozitele indirecte adica acele care sunt cuprinse preturi ale marfirilor, incasate odata cu vanzarea acestora, insa sunt suportate de consumatorii finali, la cumpararea marfurilor . La impozitele indirecte platitarii nu sunt dinainte. 1.Taxa pe valoarea adaugata; 2. Accizele si impozitele pe circulatie cuprind: -accize, -impozitul pe titeiul din productia interna si gazele naturale, - taxa de autorizatie pentru comercializarea alcoolului, bauturilor alcoolice, produselor din tutun si a cafelei. 3.Taxele vamale cuprind: - taxe vamale ale persoanelor juridice, - taxe vamale ale persoanelor fizice incasate prin unitati vamale 4. Alte impozite indirecte : - majorari si penalitati de intarziere pentru venituri nevarsate la termen, - - taxe si tarife pentru eliberarea de licente, de autorizatii de functionare, - taxa pentru activitati prospectiune, explorarea si exploatarea resurselor miniere, - taxe juridice de timbru, - taxe de timbru pentru contestatiile si plangerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau de impunere, - taxa de timbru pentru activitatea notariala, - taxe extrajudiciare de timbru, - amenzi judiciare, - venituri din recuperare cheltuielilor judiciare avansate de stat, - alte incasari din im pozite indirecte, 1..3.3 VENITURI FISCALE BUGETUL LOCALE Impozitele si taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale si sunt reglementate prin lege .

Fondurile banesti constituite din impozitele si taxele locale se utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor care se finanteaza de la bugete proprii ale unitatilor administrative-teritoriale, in conditiile legii . Fiecare comuna, orasi, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, respectiv municipiu Bucuresti, intocmeste bugete proprii in conditiile de autonomie . Intre bugetele, consiliile judetene nu exista relatii de subordonare. Constatarea, asezarea si urmarirea incasarii veniturilor bugetelor locale se realizeaza prin organele fiscaale teritoriale subordonate Ministerului Finantelor, daca legea nu prevede altfel. Din bugetele locale se finanteaza, in conditiile stabilite de lege , actiuni social-culturale, obiective si actiuni economice de interes local, cheltuieli de intretinere sifunctionarea a organelor prin dispozitiile legale. Veniturile si cheltuielilebugetelor locale se desfasoara pe baza clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul Finantelor . Fiscalitatea locala trebuie sa fie astfel conceputa si asezata incat sa prezinte un grad inalt de transparenta din punct de vedere al utilizarii bunului sau serviciului public de catre contribuabili deoarece aceasta poate fi considerata o cotizatie pe care utilizatorul o plateste in schimbul bunurilor si serviciilorpublice de care beneficiaza. In general, fiscalitatea locala se concretizeaza printr-o diversitate de impozite, dar si prin stransa lor intrepatrundere care depinde de materia impozabila adoptata . Ele pot fi grupate astfel:

IMPOZITE DIRECTE

1. Impozitul pe profit , 2. Impozite si taxe de la populatie ; -impozitul pe veniturile liber profesionistilor, meseriasilor si ale altor persoane fizice independente si asociatiilor familiale, -impozitul pe cladirii si terenuri de la persoane fizice -impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate, -alte impozite si taxe de la populatie , -taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice,

4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, 5. Impozitul pe cladiri si terenuri de la persoane juridice, 6. Alte impozite directe ; -taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane juridice, -alte incasari din impozite directe. IMPOZITE INDIRECTE ; 1. impozitul pe spectacol; 2. Alte impozite indirecte: -taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorzatii de functionare , -taxe de timbre pentru contestatiile si plangerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau de impunere , -taxe extra judiciare de timbru, -alte incasari de impozite. CAPITOLUL – II – CONTROLUL FISCAL 2.1

LOCUL SI IMPORTANTA CONTROLULUI FISCAL

Datele istorice atesta ca, inca din timpuri stravechi, activitatea Umana a fost supusa controlului sub diferite aspecte. Uni specialisti au mentionat faptul ca: “Aparitia controlului tine de suspiciunea omeneasca, de o anumita predispozitie la rau a omului fata de semeni, de nevoia celor buni sau/si celor avuti de a-si proteja propriile interese afectate de cei rai sau neavuti “.7 Catre zilele noastre, si alte scopuri au devenit tot mai importante: -eficacitatea de a controla ce nu merge bine, spre a imbunatati acest mers prin masuri de ordin operativ, tactic sau strategic; -legalitatea, verificarea respectarii normelor instituite de lege, si de aplicarea, daca este cazul a unor sanctiuni, -oportunitatea sa fie adegvata imprejurarilor. Termenul de control il datoram expresiei”contra rolus”,care inseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane . In calitate de concept controlul consta in verificarea programelor stabilite , a erorilor, a

abaterilor , lipsurilor, deficientelor dintr-un anumit domeniu de activitate . Aparitia statului a fost inceputul avantului activitatii de control, in evolutia sa istorica, controlul s-a imbunatatit aria de metode, tehnici si scopuri. El s-a impus ca o activitate umana ceruta de celelalte activtati umane si niciodata nu I-au scazut rolul si importanta . Perfectionarea si aprofundarea lui au avut urmari benefice in folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-a facut indisponibil si l-a impus ca o permanenta, strans legata de ideea de progres. Ca functie a conducerii, controlul este o forma de ridicare a competentei, de afirmare aliberei initiative economice si a concurentei loiale in conditiile de raspundere, ordine si disciplina in munca. Controlul asigura cunoasterea de catre societate a modului in care se gospodareste avutia nationala si se utilizeaza mijloacele materiale si financiare a modului de indeplinire a indatorarilor ce le revin salariatilor si in special cadrelor deconducere . Controlul implica antrenarea tuturor factorilor de raspundere in aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de statul de drept a legislatiei, a hotararilor de guvern, a deciziilor adoptate de catre alte organisme centrale si locale CONTROLUL FISCAL este instrumentul pe care-l au la indemana puterile publice pentru supravegherea si determinarea, prin metode si tehnici specifice, asigurari constituirii resurselor financiare publice, in speta a veniturilor fiscale, parte covarsitoarev a celor dintai. Prin controlfiscal se intelege ansmblul activitatilor destinate a asigura respectarea obligatiilor de declarare si de calculare corecta, precum si de plata la termenele legale a impozitelor, taxelor si a altor varsaminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, denumite in general obligatiuni fiscale. Potrivit legii sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice si juridice romane si straine, care au obligatii fiscale sicare se numesc contribuabili. Controlul fiscal face parte din mecanismul de conducere si gestionare a economiei nationale fiind parte integranta a controlului financiar si avand rol de a contribui la perfectionarea conducerii eficiente a activitatii economice, de a asigura cunoastrea modului de aplicare a deciziilor luate asupra gospodaririi resurselor materiale si banesti de a asigura realizarea veniturilor statului in conformitate cu legea bugetara. Controlul fiscal are o contributie importanta in asigurarea realizarii veniturilor care intra in bugetul statului de la

agentii economici sub forma impozitelor, txelor si a altor sume datorate la varsarea la termenele stabilite si in cuantumul lor real. Referindu-ne strict la controlul fiscal mentionam ca obiectivul esential al inspectorului fiscal este de a verifica corectitudinea declaratiei contribuabilului, iar in cazul in care se constata nedeclararea totala sasu in parte a unor sume datoratwe bugetului public sau fondurilor speciale se impune a se aprecia daca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Astfel, inspectorul va trbui sa discearna, pe baza documentelor si a informatiilor pe care le are la dispozitie, daca prin nedeclarare s-a urmarit sustrgerea de la plata sumelor datorate sau daca aceasta se datoreaza neglijentei contribuabilului ori necunoastera actelor normative ce reglementeaza domeniul. De asemenea, este necsar ca inspectorul sa distinga subdeclararea sau nedclararea impozitului( taxei ) de neplata sau plata partiala a acestuia. Neplata impozitului se refera la situatia in care suma a fost corect declarata dar nu a fost platita sau a fost platita partial si nu intotdeauna poate fi considerata evaziune fiscala. Actiunea organului fiscal impotriva contribuabilului “evazionist” presupune gasirea de dovezi ale existentei evaziunii fiscale. Aceste dovezi trebuie sa se regaseasca in documentatia transpusa organului de cercetare. Indeplinirea rolului sau pe care controlul financiar si controlul fiscal, trebuie sa-l aiba in economia de piata este conditionat de luarea unui ansamblu de masuri care sa asigure, intre altele: - transformarea controlului intru-un obiectiv prin actiunea acestuia in axclusivitate asupra parghiilor financiare prin care statul intervine in economie. - respectarea cadrului favorabil, legal creat de manifestarea deplina a initiativei individuale, ca o componenta esentiala a democratiei economice. - fermitatea in urmarirea aplicarii riguroase a reglementarilor cu caracter fiscal a platii de catre agentii economici de orice fel a tuturor sumelor cuvenite statului a utilizarii fondurilor alocate cu orice titlu de la bugetul statului. - evitarea abuzului de control prin crearea unui sistem de garantii viabile pentru toti agentii economici. Analiza vasta si complexa a aspectelor fiscale trebuie sa aiba in vedere definirea procedeelor specifice teoriei si practicii fiscale, care

sa reuneasca ansamblul elementelor de natura economica, tehnica si administrativan referitoare la activitatea de impunere . 2.2 FORME SI METODE DE CONTROL FISCAL Cu ocazia oricarei forme de control fiscal intreprinse de organul de control se pot obtine informatii utile in vederea organizarii si desfasurarii cat mai eficiente a controalelor urmatoare. Controlul fiscal indiferent de cine este realizat, presupune respectarea unor reguli unitare de actiune si adoptare a unor procedee , tehnici, modalitati si instrumente de control specifice,care raman in general valabile. In functie de criteriile care sunt puse la baza analizei formelor de control fiscal,se pot delimita urmatoarele clasificari ale controlului fiscal: a) Din punct de vedere al aprofundarii cunoasterii realitatii fiscale se disting: -controlul fiscal documentar - care consta in examinarea elementelor componente ale dosarului contribuabilului.Acest dosar poate sa contina erori sau anomalii care sa justifice , in anumite cazuri , inceperea unui control exterior.Controlul cheltuielilor permit sa se stabileasca daca sumele deduse se incadreaza in prevederile legii si daca actele justificative sunt conform cerintelor impuse acestora. -controlul fiscal efectiv, la domiciliul/sediul contribuabilului, care presupune deplasarea la contribuabil pentru a se obtine informatii suplimentare necesare. In cadrul acestei forme de control se disting trei proceduri: 1) verificari contabile la societati comerciale, profesiuni libere, etc. 2) controlul incrucisat al situatiei fiscale personale care vizeaza verificarea aprofundata a situatiei fiscale a tuturor contribuabililor cu referire la totalitatea veniturilor, telul acestor verificari este stabilirea existentei concordantei intre veniturile declarate si realitatea constatata 3) perchezitia sau dreptul de a face vizita la domiciliu este o procedura exceptionala pusa in aplicare, in general, in cazul de infractiuni grave b) In functie de de sfera de cuprindere a impozitelor si taxelor , controlul fiscal poate fi:

-general, in cazul in care sunt cuprinse in verificare totalitatea impozitelor si taxelor datorate de un contribuabil. Acest control este considerat normal si se realizeaza la sediul platitorului, avand drept scop controlul tuturor aspectelor privind aplicarea, de catre contribuabil a legilor si reglementarilor fiscale pe o perioada cat mai indelungata de timp,de regula de la ultimul control fiscal pana la zi; -partial,cand verificarea vizeaza numaio parte din impozitele si taxele la care este supus contribuabilul; c) Din punct de vedere al gradului de extindere al verificarilor asupra operatiunilor impozabile ,se disting urmatoarele forme de control fiscal : - total , cand sunt verificate toate operatiunile , documentele , probele care stau la baza stabilirii cuantumului unui impozit sau taxa ori a tuturor impozitelor platite de un agent economic; aceasta forma de control permite depistarea daca este cazul a evaziunii fiscale deoarece presupune efectuarea unui examen complet al tuturor aspectelor activtatii desfasurate de unul sau mai multi agenti economici luand in considerare documentele de interes. - Selectiv (prin sondaj), daca verificarile sunt partiale in ceea ce priveste operatiunile, documentele, perioada, etc.,referitoare numai la un anumit impozit sau taxa ; d) In functie de scopul urmarit , controlul fiscal poate fi: - informativ are drept scop intentia administratiei de a informa agentii economici in legatura cu drepturile si obligatiile de natura fiscala; - de rutina ,urmareste mentinerea legaturi cu contribuabilul si urmarirea modului in care acesta isi respecta obligatiile fiscale . Scopul principal al acestei forme de control este de a compara evidentele primare si contabile cu datele din declaratiile si deconturile depuse de contribuabil in vederea verificarii corectitudinii sumelor platite, precum si verificarea moduluide respectare a termenelor legale de plata; - propriu-zis (de fond), are drept scop urmarirea prevenirii si combateri cazurilor de sustragere de la stabilirea si plata impozitelor prin orice mijloace de catre oricare din contribuabili;

e) In functie de momentul controlului fiscal fata de depunerea declaratiilor fiscale, de efectuarea platii, acesta poate fi: -a-priori, care cuprinde mijloacele si procedurile folosite pentru o mai buna informare si colaborare intre contribuabil si administratie ; -aposteriori, care urmareste verificarea sinceritati fiscale , deconturilor etc.,utilizand metode si proceduri de control mai mult sau mai putin sofsticate pentru analiza situatiei fiscale a contribuabilului . De cele mai multe ori aceste forme de control nu se exclud reciproc , ci pot si sunt complementare, aceasta compementaritate asigurand cresterea eficientei activitatii de control. Garda Financiara alaturi de aparatul fiscal se integreaza si indeplineste rolul sau distinct in cadrul sistemului fiscal . Tinand seama de atributiile, sarcinile si procedeile sale specifice de contol fiscal , se precizeaza ca activitatea Garzii Financiare nu se suprapune cu activitatea aparatului fiscal , cele doua institutii completandu-se reciproc atata timp cat actioneaza unitar si urmaresc acelasi scop . Procedeele specifice de realizare a controlului fiscal al Garzii Financiare sunt: 1) Controlul operativ si inopinant care se desfasoara in orice loc unde se deruleaza operatiuni si se intocmesc documente , ce au ca efect nasterea unor obligatii fiscale . Acest procedeu presupune o imbinare a mai multor forme de control si nu poate fi integrata unui program de control stabilit anticipat . Un asemenea control imbraca de fapt , forma unei anchete si presupune mai intai o activitate pregatitoare ;supravegherea, culegerea de date si documente ,si alegerea momentului pentru declansarea controlului . 2) Controlul reciproc si incrucisat presupune o cercetare atenta ssi complexa privind confruntarea datelor si informatiilor furnizate sau culese de la clienti , furnizori ,organe vamale, diverse institutii , persoane fizice etc., cu cele din declaratiile si evidentele contribuabililor cu scopul identificarii omisiunilor, neconcordantelor sau reaua credinta si

prin urmare , a sustragerilor de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Acest control , la mai multi agenti economici , intre care exista relatii contractuale in scopul compararii datelor pe parcursul intregului proces ce cuprinde producerea ,prelevarea si comercializarea produselor contractate . 3) Controlul de grup presupune controlul inopinant si simultan al tuturor societatilor intre care exista legaturi financiare sau comerciale pentru stabilirea legalitatii si realitatii operatiunilor derulate intre acestea , sinceritatea evidentelor intocmite , cu scopul de a depista cazurile de evaziune fiscala .Acest procedeu presupune , de asemenea, imbinarea tuturo formelor de control cu cunostinte din domenii colaterale. 4) Controlul diagnostic este un control tematic care presupune cercetarea , investigarea globala , de ansamblu, a unei societati cu scopul de a stabili corectitudinea fiscala a firmei . Acest control este de scurta durata si evaluiaza seriozitatea contibuabilului , iar daca acest control releva nereguli , se trece la un control complet , care se termina spre realizare de regula , inspectorului fiscal de care apartine .Se procedeaza astfel , avand in vedere faptul potrivit caruia controlul Garzii Financiare sa nu depaseasca 8 ore. : 2.3 APARATUL FISCAL : instrument de realizare a controlul Controlul financiar al statului cuprinde in sfera sa administrarea Si utilizarea mijloacelor financiare publice , precum si respectarea reglementarilor finamciar-contabile in activitatea desfasurata de catre agentii economici (regii autonome ,societati comerciale, etc.,) in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat. Aparatul fiscal – ca parte componenta a sistemului fiscal , isi realizeaza functiile de diminuare , asezare , urmarire si incasare a impozitelor si taxelor ,prin controlul fiscal. Felul cum este organizat controlul fiscal,procedeele ,tehnicile si modalitatile aplicate difera de la un sistem la altul , de la o etapa la altade evolutie a economiei de piata, in functie de politicile financiare si fiscale.

Organul central al puterii executive care aplica strategia si programul guvernului in domeniu finantelor publice este Ministerul Finantelor. Acest minister exercita,prin organele sale ,controlul si supravegherea financiara a organelor si institutiilor de stat , controleaza activitatea financiara a regiilor autonome si societatilor comerciale , precum si a celorlalti agenti economici. In indeplinirea acestor atributii , Ministerul Finantelor are dreptul sa dea ,ca urmare a controlului , dispozitii obligatorii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri pentru aplicarea sanctiunilor legale. Controlul fiscal organizat in cadrul Ministerul Finantelor se realizeaza prin doua organe si anume : Directia Generala a Controlului Financiar de Stat (prin inspectori fiscali )si Garda Financiara (prin comisari ) . La judete si municipiul Bucuresti sunt organizate directii ale controlului financiar de stat si sectii ale Garzii Financiare , care functioneaza in structura directiilor generale teritoriale ale finantelor publice si controlului financiar de stat . Controlul poate fi operativ sau preventiv si ulterior si se desfasuara la sediu , domiciliusau resedinta contribuabilului sau la sediu organului fiscal , dupa caz . Controlul operativ sau preventiv se realizeaza , de regula , de comisarii Garzii Ffinanciare , iar controlul ulterior de aparatul fiscal . Atata timp cat cele doua forme de control (a intregii materii impozabile) se desfasoara unitar se urmaresc acelasi scop ele se completeaza reciproc . Prin folosirea unei baze de date comune si prin schimbul permanent de informatii intre inspectorii fiscali si comisarii Garzii Financiare se pot preveni , stopa si scoate la iveala tendinte , fapte eludare a legilor fiscale . Trebuie sa intelegem ca , prin politica fiscala se creeaza sistemul fiscal si strategia fiscala , iar prin administratia fiscala se creeaza procedurile fiscale si procedurile de control fiscal. DIRECTIA CONTROLULUI FINANCIAR-FISCAL –este organul de specialitate al Ministerului Finantelor care exercita in teritoriu controlul financiar-fiscal in baza legilor in vigoare, a hotararilor si programelor Guvernului, a sarcinilor Ministerului Finantelor si a limitelor de competenta stabilite prin ordin al Ministerului Finantelor .

Directia controlului financiar-fiscal propune Ministerului Finantelor masuri pentru perfectionarea relatiilor fiscale cu agentii economici , contribuabili si institutiile publice specifice economiei de piata , imbunatatirea legislatiei fiscale si a normelor de aplicare . Pentru a aduce la indeplinire , a atributiilor care ii revine prin lege ,Directia controlului financiar- fiscal colaboreaza cu directile din cadrul: Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlul Financiar de Stat , sectiile Garzii Financiare , unitatiile vamale teritoriale , precum si cu alte organe judetene (Curtea de Conturi , Politie , Justitie ,etc.,) in vederea coordonarii actiunilor de verificare , potrivit specificuliu propriu, de valorificare a coustatarilor cu caracter fiscal ale organelor respective , precum si de indrumare si asistentatehnica de specialitate a aparatului fiscal propriu , precumsi a agentilor economici. Directia controlului financiar- fiscal are in subordine directa administratiile financiare municipale, circumscriptiile fiscale orasenesti si rurale. Directia controlului financiar-fiscal in conformitate cu Ordinul Ministerului Finantelor nr. 450/mai 1999 , are in domeniul fiscal urmatoarele atributii : - verifica documente, inscrisuri, registre sau evidente contabile ale unitatiilor controlate ,necesare realizarii obiectului controlului; - stabileste in sarcina contribuabilului diferente de impozite si taxe pentru nerespectarea obligatiilor fiscale, potrivit legii si calculeaza majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor si taxelor datorate; - efectuiaza constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile; - confisca in conditiile legi , bunuri sustrase de la plata impozitelor si taxelor , precum si sumele in lei sau in valuta dobandite ilicit ; - solicita conform legi , infintarea masurilor asiguratorii,k in vederea realizari creantelor bugetare ce se stabilesc prin acte de control; - solutioneaza obiectiunile formulate de agenti economici la atele de control intocmite de personalul

din subordine conform competentelor stabilite prin lege. Directia controlului financiar-fiscal functioneaza in cadrul Diretiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat si are urmatoarea structura organizatorica : a) directorul Directiei de control financiar-fiscal ; b) serviciul de control financiar (1-2)ce se aproba prin statele de functii; c) serviciul de control fiscal (1-3) ce se aproba prin statele de fuctii. Serviciul de control fiscal are urmatoarele atributii : ~ stabileste in sarcina contribuabilului diferente de impozite si taxe pentru nerespectarea obligatiilor fiscale , potrivit legii si calculeaza majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate; ~ efectuiaza supravegherea si controlul regimului legal al activitatilor producatoare de alcool; ~ efecuiaza constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile ; ~ verifica modul de respectare a Legii contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile ulterioare regulamentului de aplicare a acestuia; ~ confisca in conditiile legi , bunuri sustrase de la plata impozitelor si taxelor precum si sumele in lei sau im valuta dobandite ilicit ; ~ verifica documente , inscrisuri, registre sau evidente contabile ale unitatilor controlate sau tertilor , necesare realizarii obiectului controlului; ~ organizeaza si efectuiaza verificarea privind modul de aplicare a prevederilor legale referitoare la constituirea , organizarea si derminarea obligatiilor fiscale la societatile comerciale din domeniul jocurilor de noroc; ~ constata contrventiile si aplica amenzile si penalitatile prevazute de legile financiar-fiscale ; ~ solicita conform legii , infintarea masurilor asiguratorii , in vederea realizarii creantelor ce se stabilesc prin acte de control ; ~ verifica sinceritatea documentelor si declaratiilor privitoare la impunere ;

~ verifica bilanturile contabile si conturile de profit si pirdere sub aspectul respectarii obligatiilor fiscale si concordanta datelor inscrise in acestea cu cele din contabilitate; ~ verifica societatile comerciale din punct de vedere al incadrarii in perioadele de scutire conform prevederilor legale , in baza careia au fast aprobate ; ~ analizeaza aspectele si fenomenele rezultate din aplicarea legislatiei fiscale si informeaza directorul Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat si a Directiei generale a controlului fiscal asupra problemelor deosebite constatate , propunand masurile ce se impun; ~ primeste prin conducerea Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat , ori de cate ori este cazul, precizari si solutii de la directiile (generale ) de specialitate din Ministerul Finantelor , in legatura cu aplicarea unitara a legislatiei fiscale asigurand in acelas timp difuzarea lor operativa la organele fiscale din unitatile subordonate ; ~ raspunde de solutiile propuse pentru valorificarea constatarilor din actele de control ; ~ colaboreaza in realizarea sarcinilor cu serviciile din cadrul directiei si compartimentelor din cadrul Directiei generale a finantelor publice sicontrolului financiar de stat ; ~ organizeaza conduce evidenta rezultatelor actiunilor de control si urmareste modul de realizare la termenele a masurilor stabilite prin actele de control ; ~ verifica sesizarile primite pe linia controlului fiscal ; ~ dispune masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate in activitatea financiar-fiscala a agentilor economici ; ~ propune conducerii directiei suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor financiar-fiscale ; ~ asigura predarea actelor de control la arhiva directiei ; ~ indeplineste orice alte sarcini primite de la conducerea Directiei generale a finantelor publice si controlului de stat. DIRECTIA CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT Efectuiaza controlul administrarii si utilirarii mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale ale administratieide stat prcum si ale istitutiilor de stat si verifica respectarea reglementarilor financiarcontabile in activitatea desfasurata de catre regii autonome , societati

comerciale si alti agenti economici , in legatura cu indeplinirea obligatiilor fata de stat . Pentru aducerea la indeplinire aatributiilor care-i revin ,Directia controlului financiar de stat colaboreaza cu Garda Financiara, in vederea coordonarii actiunilor de verificare , valorificare a constatarilor cu caracter final ale organelor respective , precum si de indrumare si asistenta tehnica de specialitate a aparatului fiscal propriu , precum si a agentilor economici. ADMINISTRATIILE FINANCIARE - functioneaza potrivit Hotararii Guvernului Romaniei nr. 788 / 1992 fiind unitati de specialitate teritoriale , subordonate directiilor generale ale finantelor publice si controlului de stat . Administratiile financiare realizeaza in mod unitar strategia si programul guvernului , in domeniu finantelor publice si aplica politica fiscala a statului. Administratiile financiare asigura , prin serviciile (birourile) de specialitate , constatarea si verificarea materie impozabile , impunerea tuturor contribuabililor , persoane fizice si juridice , incasarea veniturilor bugetare si actioneaza prin mijloacele specifice pentru combaterea evaziunii fiscale si organizarea evidentei sintetice si analitice pe categorii de venituri si capitole de cheltuieli. GARDA

FINANCIARA

SECTIA GARZII FINANCIARE - este un corp de control financiar militarizat, neancazarmat care functioneaza potrivit Legii nr. 30 / 1991 si a Regulamentului privind organizarea si functionarea Garzii Financiare aprobat prin Ordinul ministrului finantelor nr. 817 / 1998 , in cadrul Directiilor generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si amunicipiului Bucuresti . Sectiile Garzii Financiare fac parte din structura Directiilor generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene , sunt subordonate comisarului general si au competenta de control pe teritoriul judetului in care sunt organizate. Sarcinile Garzii Financiare in ansamblu :

Garda Financiara exrcita controlul operaiv si inopinat curent si ulterior in legatura cu : a) aplicarea si exercirare legilor fiscale a reglementarilor vamale si a celor privind disciplina contabila si financiara asupra oricarui contribuabil sau asimilatiilor acestora, a normelor de organizare si functionare a societatilor comerciale, a zonelor libere, a organizatiilor si fundatiilor, a cluburilor urmarind combaterea evziunii fiscale si a contrabandei ; b) respectarea normelor de comert si a celor privind jocurile de noroc, urmarind sa impiedice activitatiilede contrabanda si orice alte procedee interzise de lege . Sectia Garzii Financiare indeplineste urmatoarele atibutii : ~ efectuiaza controale operative si inopinate pe teritoriul judetului in care sunt organizate, cu respectarea competentelor stabilite de lege, pe baza programelor de control si a tematicilor stabilite si aprobate la nivel central si la nivelul fiecarei directii generale; ~ efectuiaza controale in locurile unde se produc, depoziteaza si comercializeaza bunuri sau se desfasoara activitati impozabile ; ~ intocmesc acte de control si propune sau aplica dupa caz sanctiuni contraventionale sesizand in scris, sub semnatura organele de procuratura cu privire la infractiunile constatate informand totadata despre acestea pe directorul general al Directieigenerale a finantelor publice si controlului financiar de stat precum si pentru extinderea verificarilor la agentii economici controlati ; ~ verifica existenta si realitatea documentelor justificative pr timpul transportului , precum si locul de desfasurare a unor activitati ; ~ verifica respectarea prevederilor legale privind conducerea evidentei primare si contabile, registrele si orice alte documente sau inscrisuri in care sunt consemnate operatiuni economice ; ~ efectuiaza perchezitii, cu respectarea dispozitiilor codului de procedura penala , in locurile publice sau particulare , atunci cand exista indicii de ascundere a unor marfuri sau activitati ; ~ aplica masuri de confiscare potrivit legii a obiectivelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor si taxslor datorate statului sau a caror fabricatie si desfacere sunt interzise si asigura gestionarea si predarea acestora in conditiile legii ;

~ sesizeaza organele de urmarire penala in legatura cu faptele ce reprezinta infractiuni constatate ca urmare a verificarilor efectuate ; ~ in indeplinirea atributiilor ce-i revin, sectia Garzii Financiare colaboreaza cu toate structurile directiei generale precum si cele ale Ministerului Finantelor si ale altor organe , in vederea identificarii si combaterii fenomenelor de evaziune fiscala si contrabanda ; ~ sprijina prin mijloacele si procedeele specifice de care dispune celelalte structuri ale directiei generale la cererea acestora , in indeplinirea atributiilor acestora ; ~ intocmeste acte de control , pentru consemnarea deficientelor constatate , cu repectarea prevederilor legale si a metodologiei de control aprobata , asiguraiitocmirea situatiilor de raportare si inaintarea acestora condcerii directiei generale a Ministerului Finantelor ; ~ solutioneaza obiectiunile formulate de agentii economici, la actele de control intocmite de personalul din subordine conform competentelor stabilite de lege ; ~ verifica sesizarile si reclamatiile inregistrate, in limita competentelor aprobate si ia masuri operative de intrare in legalitate ; ~ indeplineste orice atributii primite de la comisarul general al Garzii Financiare centrale si directorul general. Salariatii cu sarcini de control financiar raspund disciplinar, contraventional si penal in situatia in care nu indeplinesc sau indeplinesc defectuos sarcinile ce le revin . Organele controlului financiar de stat sunt imputernicite prin lege sa constate fapte care constituie contraventie referitoare la obligatiile ce revin conducerilor si salariatilor administratiei , institutiilor de stat si agentilor economici supusi controlului.

CAPITOLUL - III – PREGATIREA SI DESFASURAREA CONTROLULUI FISCAL 3.1 PROGRAMAREA CONTROLULUI FISCAL. Potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1997 sunt supusi controlului fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatii fara personalitate juridica , carora le revin , potrivit reglementarilor fiscale in vigoare , obligatii fiscale Obligatiile fiscale cuprind : a) obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau dupa caz a impozitelor datorate ; b) obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor ; c) obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele De asemenea, in indeplinirea atributiilor de control, Ministerul Finantelor are dreptul de a da ca urmare a controlului, dispozitii obligatorii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri pentru aplicarea sanctiunilor legate.

2.4. METODOLOGIA DESFASURARII CONTROLULUI FISCAL Potrivit Ordonantei Guvemului nr. 701997 sunt supusi controlului fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatii fara personalitate juridical, carora Ie revin, potrivit reglementarilor fiscale in vigoare, obligatii fiscale.

Obligatiile fiscale cuprind: a) obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor datorate; b) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legate a impozitelor; c) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor care se realizeaza prin stopaj la sursa; d) orice alte obligatii care revin contribuabililor in aplicarea si executarea legilor fiscale. Controlul fiscal cuprinde controlul declaratiilor depuse de contribuabil, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabil in scopul obtinerii unor deduceri, restituiri sau rambursari. Cand legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere, contribuabilii raspund de calcularea corecta a obligatilor fiscale, in conditiile prevazute de lege. Declaratiile de impozite si taxe se intocmesc si se depun la unitatea subordonata Ministemlui Finantelor, in a carei raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz. Declaratia de impozite si taxe trebuie sa contina: a) datele de identificare ale platitorului; • numele, prenumele sau denumirea platitorului; • domiciliul sau sediul; • codul numeric personal sau codul fiscal. b) baza de impunere; c) cuantumul impozitelor sau taxelor, dupa caz, daca obligatia calcularii impozitului sau taxei revine platitorului; d) semnaturile autorizate si stampila daca este cazul. Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligatia platitorului de a depune declaratia de impozite si taxe si chiar daca este scutit de plata impozitului conform reglementarilor legale.

Declaratia de impozite si taxe se depune de catre platitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul postal, prin scrisoare cu valoare declarata, la termenul stabilit pentu fiecare impozit sau taxa.

a) Programarea controiului fiscal Pentru obtinerea si mentinea unor venituri corespunzatoare din impozite si taxe este esentiala existenta unui program eficient de control fiscal. In cazul in care contribuabilii sunt constienti de existenta unui asemenea program, riscul nedeclararii sau al declararii subevaluate a obligatiilor fiscale scade. Pe de alta parte, in cazul in care contribuabilii stiu ca riscul este foarte scazut deoarece programul de control este superficial, tot mat multi vor sa exploateze aceasta situatie. Anual, directiile de control financiar-fiscal din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului Bucuresti, precum si unitatile fiscale cu atributiuni de control din subordinea acestora vor proceda la programarea controlului fiscal. Acestea vor intocmi un program anual de control fiscal, care va cuprinde contribuabilii selectati pentru a fi supusi controlului in anul respectiv si va avea urmatoarea staictura: a) Denumirea contribuabilului; b) Perioada in care se programeaza controlul; c) Durata programata a actiunii de control; d) Criteriile avute in vedere la selectarea fiecarui contribuabil cuprins in program. Proiectul programului de control se elaboreaza de fiecare unitate fiscala, avand in vedere contribuabilii existenti pe raza teritoriala in care unitatea, conform reglementarilor in vigoare, isi exercita autoritatea, pe baza propunerilor inspectorilor implicati in activitatea de control fiscal si in conformitate cu criteriile de selectare

stabilite. In situatia in care, capacitatea disponibila este insuficienta pentru atingerea obiectivelor propuse, se va proceda la ajustarea proiectului de program, conform prioritatilor. Proiectele de programe de control vor fi inaintate spre avizare pana la 15 noiembrie a fiecarui an, directorului Directiei de control financiar-fiscal din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului Bucuresti. Proiectul programului de control va fi corelat cu programul de control intocmit de celelalte structuri cu atributii de control din subordinea D.G.F.P.C.F.S., sub directa coordonare a directorului general, astfel incat sa fie eliminate eventualele suprapuneri. Programul anual de control se aproba de directorul Directiei de control financiar-fiscal. In vederea adaptarii la situatiile conjucturale ce pot aparea in cursul anului, programul de control va putea fi modificat trimestrial conform procedurii aplicabile pentru elaborare si avizare. Pe baza programului anul aprobat, conducatorii fiecarei unitati teritoriale, titulare de program, va intocmi subprograme trimestriale si lunare, pe structuri (servicii, birouri, compartimente) si pe inspectori. Alocarea inspectorilor pentru o actiune de control se face de catre conducatorul unitatii fiscale, avand in vedere: • numarul inspectorilor existenti; • categoria contribuabilului de verificat • complexitatea actiunii de control care determina constituirea de echipe, formate din mai multi inspectori, caz in care, va fi desemnat un conducator al echipei; • un inspector nu poate participa la doua controale succesive ale aceluiasi contribuabil. Subprogramele trimestriale si lunare ale fiecarui inspector vor cuprinde: • denumirea contribuabililor care i-au fost repartizati in vederea efectuarii controlului; • perioada programata pentru controlul fiecarui contribuabil; • durata programata de desfasurare a fiecarui control; • obiectivele controlului (control de fond, tematic, punctual etc).. Programele si subprogramele de control fiscal au caracter de secret de serviciu si se supun normelor in vigoare care reglementeaza regimul acestora.

3.2.b) Drepturile si obligatiile organelor de control Atat in timpul pregatirii controlului, cat si pe parcursul desfasurarii acestuia, este necesar ca inspectorul sa cunoasca atributiile si competentele sale, precum si drepturile si obligatiile legate ale contribuabilului. Competentele autoritatii fiscale atribuite in fapt inspectorilor fiscali, presupun in esenta dreptul acestora de a solicita contribuabililor punerea la dispozitie a tuturor documentelor, actelor si informatiilor care au legatura cu procesul de control. In exercitarea atributiilor ce Ie revin, organele fiscale au urmatoarele competente si drepturi: 8 • sa examineze orice inscrisuri, docmnente, registre sau evidente contabile ale contribuabililor., care pot fi relevante pentru stabilirea corecta a impozitelor datorate si pentru modul de respectare a obligatiilor fiscale de catre acestia; • sa solicite contribuabililor, sau angajatilor acestora, verbal sau in scris, toate informatiile, justificarile sau clarificarile referitoare la declaratiile sau documentele supuse controlului. In cazul in care se solicita raspunsul in sens, contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informatiile respective in termen de 10 zile, daca nu, se va consemna refuzul in procesul verbal si se vor aplica sanctiunile prevazute de lege; • sa solicite prezenta contribuabilului sau a reprezentantilor legali ai acestora la sediul unitatii fiscale. Solicitarea se va face in scris si va cuprinde, in mod obligatoriu, data, ora si locul intalnirii, precum si scopul acesteia. Solicitarea se comunica contribuabilului cu cel putin 15 zile inaintea datei fixate pentru intalnire; • sa faca constatari faptice cu privire la natura activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor impozabile; • sa ridice extrase sau sa faca copii de pe orice document, inscris sau inregistrare contabila;

• sa retina, in scopul pretejarii impotriva distrugerii, in schimbul unei dovezi scrise si semnate de organul fiscal, orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada referitoare la deteminarea impozitelor datorate de catre contribuabil, pe o perioada de maxim 30 de zile, iar in cazuri exceptionale, cu aprobarea conducerii organului fiscal, perioada poate fi prelungita pana la 90 de zile. In act sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legate, de catre organul fiscal. Actui se intocmeste in doua exemplare semnate de catre contribuabil si organul de control fiscal. Un exemplar ramane la contribuabil si unul la organul de control fiscal. In cazul prelungirii perioadei de retinere a documentelor, organul fiscal va instiinta contribuabilul si va transmite acestuia o copie de pe aprobare; • sa intre in prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori in prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in orice alte incinte sau locuri in care exista bunuri impozabile sau se desfasoara activitati producatoare de venituri. Persoana desemnata de contribuabil sa insoteasca organul fiscal trebuie sa cunoasca activitatea desfasurata de contribuabil, precum si modul de intocmire si de arhivare a documentelor contabile. Accesul este permis m cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar in afara acestuia daca sunt indeplinite, simultan, urmatoarele doua conditii: • sa existe autorizarea scrisa a conducatorului organului fiscal care se obtine in baza referatului intocmit de inspector, prin care se motiveaza solicitarea accesului in afara programului de lucru al contribuabilului; • se obtine acordul contribuabilului care trebuie exprimat in scris si se va inregistra la registratura contribuabilului si se va anexa la actui intocmit cu ocazia controlului. • sa stabileasca in sarcina contribuabililor diferente de impozite, precum si sa calculeze majorari de intarziere pentru neplata la temenele legale a impozitelor datorate; • sa constate contraventiile si sa aplice amenzile prevazute de legile fiscale;

• sa dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de catre contribuabili a obligatiilor fiscale, ce Ie revin; In cazul in care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt tinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automata a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informatiilor, datelor si prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obtinerea rezultatelor contabile sau fiscale si la elaborarea declaratiilor, precum si asupra documentatiei referitoare la analiza, programarea si executarea prelucrarilor. Contribuabilul raspunde de indeplinirea de catre sistemele de prelucrare a datelor a conditiilor minimale stabilite prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.425/03.03.1998. In scopul determinarii modului de indeplinire a obligatiilor fiscale ce revin contribuabililor si a stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele fiscale sunt in drept sa solicite informatii de la: • persoane fizice sau juridice care detin in pastrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relatii de afaceri cu acestia; • organe ale administratiei publice centrale si locale, institutii publice; • institutii publice sau private care inregistreaza, sub orice forma, incheierile de contracte, circulatia marfurilor pe caile de comunicatie de orice fel, evidenta populatiei sau a bunurilor, exploatarea proprietatilor si altele. Soliciterea de informatii se face in scris, iar toate datele si informatiile primite de organul fiscal sunt supuse secretului fiscal. Inspectorii fiscali trebuie sa fie constienti in orice moment, ca succesul activitatii de control depinde, in mare masura, de cooperarea agentilor economici. Totodata, orice inspector trebuie, totdeauna, sa fie politicos, gata sa ajute, ferm, dar echitabil si integru, discret, echilibrat; sa respecte drepturile agentilor economici, sa fie constient de responsabilitatile sale si sa evite in masura posibilitatilor, situatiile conflictuale. In toate cazurile, atitudinea inspectorilor trebuie sa fie neutra; acestia nu trebuie sa pomeasca de la premisa ca agenti economici pe care urmeaza sa-I controleze sunt evazionisti sau ca au comis falsuri sau alte nereguli. In rezumat, orice inspector are urmatoareie ob!igatii: 9

^ sa cunoasca foarte bine legislatia cu caracter fiscal si normele de aplicare, sa fie la curent cu evolutia acestora; ^ sa cunoasca drepturile acordate platitorilor prin lege si procedurile in materie; ^ sa trateze in mod egal, fara nici o discriminare,pe toti agentii economici, indiferent de marimea si importanta lor si fara a face presupuneri premature de frauda, evaziune fiscala sau orice alta infractiune; ^ sa stie din care documente si evidente poate obtine informatiile de care are nevoie pentru a face controlul, care informatie este utila, la ce trebuie sa acorde atentie speciala in timpul controlului, cum trebuie sa judece datele, informatiile, constatarile, etc. care se realizeaza inainte, in timpul sau dupa efectuarea controlului, cum trebuie sa intocmeasca procesul-verbal de verificare; ^ sa aiba o buna cunoastere a operatiunilor comerciale desfasurate de agentii economici, a sistemului contabil utilizat, a practicilor curente folosite de agentii economici in materie de adaos comercial, credite, termene de plata, etc.; ^ sa acorde atentie intrebarilor si nelamuririlor formulate de contribuabili in materie de legislatie fiscala in timpul controlului si sa caute sa Ie raspunda, fie in timpul controlului, fie in cel mai scurt timp posibil, dupa control; ^ sa acorde atentie evenimentelor si datelor care, aparent, nu sunt in concordanta cu natura si volumul afacerii analizate si sa consemneze in procesul - verbal toate informatiile semnificative care ii sunt aduse la cunostinta sau pot fi obtinute; ^ sa dispuna de capacitate analitica pentu a observa si interpreta evenimentele si faptele constatate; ^ sa intocmeasca si sa depuna la sediul unitatii fiscale de care apartine procesul-verbal privind rezultatele controlului efectuat; ^ sa gestioneze eficient actiunile de control a caror executie i-a fost incredintata, precum si timpul consacrat acestora, in functie de numarul actiunilor programate.

3.2. c) Drepturiie si obligatiile contribuabililor Atunci cand desfasoara o actiune de control, inspectorii fiscali nu trebuie sa piarda din vedere drepturile pe care Ie au platitorii de impozite si taxe. Pe intreaga durata a controlului fiscal, contribuabilii au unnatoarele drepturi: 10. > sa fie infomati asupra desfasurarii controlului si asupra eventualelor situatii neclare; > dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a controlului; > dreptul de a fi informati in legatura cu drepturile si obligatiile pe care Ie au in timpul controlului; > dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa verificarii. Totusi, in cazul in care, dupa incheierea controlului fiscal, apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuarii controlului si care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia, conducatorul organului fiscal poate decide reverificarea unei anumite perioade; > dreptul de a primi o dovada scrisa in cazul retinerii unor documente sau elemente materiale; > dreptul de a solicita legitimarea inspectorilor. Acestia trebuie sa prezinte imputermcirea (ordinul de deplasare) in baza careia vor efectua controlul si care trebuie sa contina: • denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea controlului; • datele de identificare a inspectorilor: numele, prenumele, numarul legitimatiei de serviciu; • datele de identificare a contribuabilului ce va fi verificat; • data inceperii controlului; • semnatura conducatorului unitatii fiscale. > dreptul ca sa nu i se perturbe activitatea desfasurata pe parcursul exercitarii controlului;

> sa fie primii solicitati, in cazul in care sunt disponibili, pentru a funiza informatii, clarificari si justificari; > sa beneficieze de asistenta de specialitate sau juridica pe durata desfasurarii controlului fiscal care va fi acordata de jurist expert contabili, contabili autorizati etc, ori de cate ori sunt solicitati de organele de control sa furnizeze informatii, explicatii, justificari; > dreptui de a fi protejati pe lima secretului fiscal; > sa conteste, potrivit procedurilor legale, constatarile inscrise in raportui final asupra rezultatelor controlului; > sa beneficieze din partea organului fiscal de un tratament just echitabil; > sa beneficieze de intreaga asistenta, din partea inspectorului fiscal, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta in ceea ce priveste legislatia procedurile fiscale; > sa beneficieze de reduceri, rambursari sau compensari de impozite, taxe; > sa beneficieze de scutiri, reduceri, amanari, esalonari, in conditiile legii. Totodata, contribuabililor Ie revin o serie de obligatii decurgand atat din derularea efectiva a activitatii de control, cat si din calitatea de contribuabil in general. In acest sens, obligatiile contribuabililor sunt: 11 • sa permita accesul organului de control in incintele de afaceri; • sa puna la dispozitia organelor de control fiscal toate documentele care stau la baza calcularii impozitelor datorate; • sa pastreze si sa arhiveze evidentele contabile intr-un mod adecvat si sa Ie pastreze la sediul social declarat pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului organelor fiscale de a stabili diferente de impozite; • obligatia de a se prezenta la sediul organului fiscal la solicitarea in sens a acestuia; • sa se inregistreze ca platitori de impozite si taxe la organul fiscal, in termenele prevazute de lege; • sa depuna la termenele legale declaraiiile fiscale; • sa organizeze evidenta contabila, potrivit legislatiei in vigoare; • sa plateasca la termenele prevazute de lege toate impozitele si taxele datorate bugetului de stat; • sa permita inspectorilor sa verifice documentele si sa faca constatari faptice pe perioada de desfasurare a controlului fiscal;

• sa cunoasca si sa aplice legislatia fiscala in vigoare; • sa detina date reale si corecte privind operatiunile impozabile calculul impozitelor si taxelor datorate bugetului si sa Ie puna la dispozitia organelor de control; • sa manifeste respect fata de autoritatea fiscala si sa foloseasca un limbaj civilizat pe tot parcursul desfasurarii controlului; • sa furnizeze toate informatiile, explicatiile si clarificarile legate de activitatea desfasurata, solicitate de organul de control, in termen de 3 zile de la primirea solicitarii in scris; • sa plateasca diferentele de impozite si taxe, majorarile de intarziere penalitatile stabilite cu ocazia controlului in termen de 15 zile de la data comunicarii rezultatelor controlului; • sa aduca la indeplinire masurile ramase definitive in urma controlului; • sa notifice toate modificarile intervenite in datele de identificare initiale, inclusiv incetarea activitatii, in termenele prevazute de lege; • sa intocmeasca si sa elibereze documente pentru orice operatiune impozabila; • sa colaboreze la desfasurarea in bune conditii a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale si acordarea sprijinului necesar pentru exercitarea acestor drepturi, prin punerea la dispozitia inspectorilor, in mod gratuit a utilitatilor necesare. d) Prescriptia dreptului de a stabili diferente de impozite Dreptui organelor fiscale de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata intermen a acestora, precum si de a constata contraventii de aplica amenzi si penalitati pentru faptele a caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor fiscale si acest drept se stinge prin prescriptie dupa cum urmeaza • in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectiva; • in termen de 5 ani de la data ultimul termen legal de plata a impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei in cazul impozitelor forfetare, taxelor de timbru si a impozitelor incasate prin stopaj la sursa; • in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a

impozitului stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege, respectiv impozitele stabilite prin estimare confom reglementarilor in vigoare, precum si cele pentru care legea speciala prevede stabilirea debitului de catre organul fiscal. Termenele de prescriptie se intrerup: a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune; b) la data depunerii de catre contribuabil a declaratiei fiscale, dupa expirarea termenului legal de expirare a acesteia; c) la data efectuarii, de catre contribuabil, a unui act voluntar de recunoastere a impozitului datorat, inclusiv plata integrala sau partiala a acestuia; d) la data comunicarii, de catre contribuabil, a unor diferente de impozit stabilite de organele fiscale ca urmare a actiunilor de control. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie. Termenele de prescriptie se suspenda: a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune; b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea-credinta, de la efectuarea controlului fiscal. c) cat timp contribuabilul, ca urmare a dispozitiilor organelor fiscale, remediaza deficietele sau indeparteaza cauzele care impiedica desfasurarea controlului fiscal. Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se timpul scurs inainte de suspendare. Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a diferentelor de impozite este de 10 ani, in caz de evaziune fiscala.

3.3. e) Pregatirea controlului fiscal In vederea pregatirii actiunii de control fiscal, inspectorii insarcinati cu efectuarea acestuia vor proceda la colectarea tuturor datelor si informatiilor disponibile referitoare la contribuabil si activitatea desfasurata de acesta. Datele informatiile referitoare la

contribuabil se vor obtine in principal prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului, precum si din alte documente aflate la dispozitia organului fiscal. De asemenea vor fi consultate toate compartimentele care, prin natura atributiilor ce Ie revin, detin informatii referitoare la situatia fiscala a contribuabililor (urmarire, trezorerie, control financiar, Garda financiara, etc.). Compartimentele mentionate sunt obligate sa comunice la solicitarea inspectorului insarcinat cu efectuarea controlului, toate informatiile pe care Ie detin, referitoare la contribuabilul ce urmeaza a fi verificat. Prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului si a compartimentelor sus-mentionate, se vor colecta toate datele si informatiile despre acesta, existente in: • actele de infiintare, inclusiv declaratia de inregistrare ca platitor de impozite; • declaratiile fiscale depuse, inclusiv bilanturile contabile; • rapoarte ale controalelor efectuare ulterior. Din actele de infiintare ale contribuabilului, precum si din declaratia de inregistrare ca platitor de impozite si taxe se vor colecta informatii privind datele de identificare ale contribuabilului supus controlului: • denumire; • numar de inregistrare la Registrul Comertului; • numar de cod fiscal; • adresa sediului de afaceri; • datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor, daca este cazul; • forma de proprietate; • capitalul subscris si cel varsat; • obiectui de activitate; • persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului; • numerele conturilor bancare, precum si bancile la care acestea sunt deschise. Din declaratiile fiscale existente in dosarul fiscal al contribuabilului sau din informatiile colectate de la celelalte compartimente, inspectori:

> va stabili daca au fost depuse toate declaratiile si situatiile prevazute de legislatia fiscala in vigoare; > va semnala existenta anumitor cresteri sau scaderi bruste in componenta elementelor patrimoniale; > va compara datele comune cuprinse in diferite declaratii fiscale; > va stabili pe baza datelor din perioade anterioare, daca exista cifre care prezinta o anumita tendinta. Aceasta tendinta va fi apoi exploatata la perioada supusa verificarii, dupa care se vor compara sumele astfel previzionate, pe baza tendintei, cu cele existente in declaratia fiscala; > va stabili platile restante; > va face orice aprecieri in legatura cu indeplinirea de catre contribuabil, a obligatiilor fiscale, confonrm datelor detinute. Din analiza rapoartelor incheiate cu ocazia controalelor anterioare, se vor extrage, in special, aspectele la care au fost constatate nereguli si eventualele masuri dispuse la controalele anterioare. Colectarea de informatii din alte documente aflate la dispozitia organului fiscal se realizeaza prin studierea rapoartelor privind controlul efectuat la doua categorii de contribuabili: • cei care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a fi controlat, in cazul in care astfel de informatii sunt disponibile; • cei care desfasoara activitati similare. In urma analizei documentelor si datelor disponibile la sediul organului fiscal, se vor efectua analize de risc, respectiv identificarea domeniilor impozitelor care prezinta un risc ridicat al evaziunii la contribuabilul respectiv si in domeniul sau de activitate. Pe baza analizei de risc se vor stabili obiectivele orientative ale controlului si, eventual, procedura si tehnicile de control ce urmeaza a fi aplicate. f) Instiintarea contribuabilului Inainte de desfasurarea unei actiuni de control fiscal, organul de control fiscal, in baza subprogramului trimestrial de control fiscal, va proceda la instiintarea contribuabililor cu privire la selectarea si

programarea lor in vederea controlului, acest lucru realizandu-se prin intermediul unui "Aviz de verificare". Intocmirea si trimiterea avizului de verificare constitute o proba in sprijiiiul organului fiscal, ca a instiintat din timp pe contribuabil in legatura cu elementele concrete ale controlului care urmeaza a se desfasura la sediul societatii sale, astfel acesta din urma sa nu mai poata invoca lipsa de pregatire in ceea ce priveste punerea cu promptitudine la dispozitia inspectorului a evidentelor contabile, ori angajarea unui consilier care sa-i reprezinte interesele in fata organului fiscal. Pe de alta parte, avizul de verificare fixeaza data de incepere a controlului, importanta pentru cunoasterea datei limita pana la care se poate intinde actiunea respectiva, in concordanta cu prevederile art. 11 din legea nr.30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare: " durata maxima a unei actiuni de control prevazuta la art. 10, alin.1, la sediul unui agent economic este de trei luni, indiferent de perioada supusa controlului ". Pentru facilitarea sarcinii inspectorului fiscal pe parcursul desfasurarii actiunii de control, este necesar ca avizul de verificare sa furnizeze contribuabilului informatii precise asupra naturii si obiectului controlului. Avizul de verificare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente. • denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul; • numele si prenumele sau denumirea contribuabilului; • adresa sediului, domiciliul sau a resedintei contribuabilului; • codul fiscal si numarul de inregistrare la oficiul Registmlui Comertului; • baza legala a tranzitarerii avizului si a desfasurarii controlului; • data la care este programat a se desfasura controlul fiscal; • obiectivele controlului; • perioada fiscala ce urmeaza a fi supusa controlului; • semnatura conducatorului unitatii fiscale. De asemenea, in aviz se va mentiona obligativitatea punerii la dispozitia inspectorilor a tuturor documentelor si evidentelor contabile, precum si a asigurarii conditiilor necesare pentru desfasurarea in bune conditii a controlului fiscal. Avizul de verificare in original si copie trebuie, in principiu sa fie transmis prin scrisoare

recomandata cu confirmare de primire la reprezentantui legal al societatii, desemnat cu aceasta calitate. Avizul de verificare va fi insotit de un extras din "Cartea drepturilor obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii controlului" Deoarece contribuabilul are nevoie de o perioada de timp pentru pregatirea evidentelor contabile si a celorlalte documente supuse controlului, avizul de verificare va fi transmis cu cel putin 15 zile inainte de inceperea efectiva a controlului fiscal. Avizul de verificare va fi inaintat direct, odata cu prezentarea la sediul contribuabilului in vederea desfasurarii controlului fiscal, in urmatoarele situatii: a) daca organele fiscale apreciaza ca eficienta actiunii de control depinde de caracterul inopinant al acesteia; b) daca actiunea de control se desfasoara in vederea solutionarii unor cereri ale contribuabililor; d) daca se considera ca avizul nu-i va parveni in timp util contribuabilului. Pentru motive intemeiate, contribuabilul poate solicita conducatorului unitatii fiscale care a dispus controlul amanarea datei de incepere a acestuia cu maxim 30 de zile lucratoare. Solicitarea trebuie sa fie adresata, in scris, organului de control fiscal care a trimis avizul, in termen de 5 zile de la primirea si semnarea avizului si trebuie sa contina: • numele, prenumele sau denumirea contribuabilului; • adresa sediului, domiciliului sau a resedintei contribuabilului; • denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul fiscal; • numarul avizului de verificare primit; • motivele pentru care se solicita amanarea controlului fiscal; • eventualele justificari pentru sustinerea motivelor invocate; data pana la care se solicita amanarea inceperii controlului. Daca motivele sunt intemeiate solicitarea se considera acceptata, lar organul de control va transmite un nou aviz de verificare, in care va mentiona data la care a fost reprogramat controlul.

g) Desfasurarea controlului fiscal Prezentarea la contribuabil se va face numai in baza unei imputemiciri scrise (ordin de deplasare), emisa de conducatorii unitatii fiscale, competenta sa efectueze controlul. Contactul cu contribuabilul are o importanta speciala deoarece este de natura sa influenteze atat demararea cat si eficienta controlului. Cu aceasta ocazie, verificatorul trebuie sa dea dovada de o atitudine normala si impartiala, chair si in cazul cand interlocutorul ar parea ca manifesta o oarecare neancredere, sau chiar lipsa de cooperare la intalnirea cu reprezentantui unitatii fiscale. Inainte de inceperea controlului, inspectorul trebuie sa urmareasca asigurarea unor conditii corespunzatoare de desfasurare a acestuia. In cazul in care se propune un loc impropriu (sala de productie, birou cu atmosfera zgomotoasa, etc.), inspectorii trebuie sa insiste pentru alegerea unui loc corespunzator. La inceputul controlului este obligatoriu ca inspectorul sa se legitimeze sa explice scopul verificarii pe care intentioneaza sa o efectueze. Este necesar sa se asigure ca persoana careia i se adreseaza este o persoana cu autoritate, care este la curent cu activitatile desfasurate de unitate. Controlul poate debuta printr-o discutie referitoare la informatii cu caracter general, cum ar fi: • originea si istoricul activitatii; • importanta economica a societatii pe plan local sau national; • legaturile comerciale, juridice sau financiare cu alte unitati din tara sau strainatate; • dificultatile intalnite si perspectivele oferite in dezvoltarea societatii respective, care pot tine de organizarea retelei comerciale, evolutia cererii, demografia locala, concurenta, posibilitatile de investitii, precum si modernizarea metodelor de productie si comercializare, cresterea productivitatii, etc.; • verificarea corectitudinii informatiilor culese in timpul pregatirii controlului, precum si modul in care contribuabilul a respectat dispozitiile recomandarile primite cu ocazia controalelor anterioare. Inspectorul trebuie sa pastreze permanent controlul desfasurarii discutiilor si sa ajute contribuabilul sa-si exprime punctui de vedere si sa puna intrebari sau sa faca remarci in legatura cu obiectivele controlului.

Pe parcursul intregului interviu, inspectorul trebuie sa asculte cu atentie raspunsurile persoanei intervievate si sa-si noteze aspectele pe care Ie considera importante pentru realizarea obiectivelor controlului. In timpul discutiilor inspectorul va trebui sa se informeze asupra unnatoarelor elemente: • daca platitorul desfasoara, pe langa activitatea declarata si alte activitati, pentru care are obligatia sa se inregistreze si sa plateasca inpozite si taxe; • daca platitorul are sucursale, filiale sau intreprinderi asociate, daca platitorul are probleme privind cunoasterea legislatiei fiscale; • daca de la data ultimului control au avut loc schimbari privind structura sau organizarea intreprinderii, natura sau anvergura activitatilor sau datele din dosarul fiscal al contribuabilului; • daca platitorul controlat are un precedent de nerespectare a obligatiilor sale fiscale si care au fost cauzele care au condus la aceasta situatie. In ceea ce priveste marile intreprinderi, nu este necesar ca inspectorii sa vorbeasca cu o persoana autorizata la fiecare vizita. In acelasi timp trebuie mentinut contactul cu conducatorii intreprinderii pentru ca inspectorul sa se convinga ca acestia sunt la curent cu problemele in materie fiscala, cu care se confrunta intreprinderea. De asemenea, trebuie semnalata de catre inspector sefului sau ierarhic, orice impotrivire din partea conducerii intreprinderii controlate, in vederea indreptarii deficientelor care au fost semnalate si luarea masurilor legate. Atunci cand pe parcursul discutiilor apar date diferite fata de cele detinute de la ultimul control, inspectorul va nota modificarile si va proceda, dupa terminarea controlului, la actualizarea datelor din dosarul fiscal al platitorului. Inspectorii trebuie sa dea atentie tuturor schimbarilor referitoare la proprietate, controlul gestiunii intreprinderii, schimbarea eventuala a conducerii motivele acestei schimbari. Dupa discutiile purtate cu conducatorul unitatii, se va conveni asupra intrevederii cu contabilul sef al societatii, in prezenta caruia se vor derula operatiunile propriu-zise de verificare contabila. Dupa ce s-a informat asupra metodelor contabile si a tehnicilor de lucru utilizate, manuale sau electronice, este recomandabila precizarea procedeelor de control intens utilizate.

Verificatorul se poate interesa de toate dificultatile invocate de conducatorul compartimentului financiar-contabil si sa faca aprecieri privind eficienta metodelor de control intern utilizate in furnizarea informatiilor necesare luarii deciziilor. Dupa finalizarea discutiilor purtate cu conducatorul unitatii si cu conducatorul compartimentului financiar-contabil, inspectorul poate propune vizitarea locului de desfasurare a activitatii intreprinderii, pentru a se putea realiza o prima apreciere asupra volumului si specificului activitatii contribuabilului controlat. Prin vizitarea localului, se are in vedere obtinerea de informatii privind materiile prime si semifabricatele utilizate, produsele fabricate, valorificarea deseurilor, stocurile de materii prime si produse finite, mijioacele de productie modul lor de utilizare, numarul de schimburi, personalul de productie si calificarea sa, randamentul si controlul utilizarii fortei de munca si destinatia terenunlor imobilelor. Infomatiile astfel culese ii vor permite verificatorului : • sa cunoasca cu precizie activitatile societatii comerciale si legaturile intre sectoarele interne; • sa controleze respectarea tehnologiilor de fabricatie si a disciplinei financiare, in scopul depistarii insusirii de profituri nedeclarate; • sa aprecieze amortizarile reale, comparativ cu cele luate in calcul de catre societate; • sa sesizeze unele avantaje ascunse acordate conducatorilor, prin folosirea unor imobile si a fortei de munca in interesul personal; • sa sesizeze posibilitatea corelarii contabilitatii materialelor cu cea a obligatiilor fata de stat; • sa aprecieze locurile unde se produc unele intreruperi ale procesului de productie pentru a se permite efectuarea controlului cantitativ. Este recomandabil ca verificatorul sa solicite in cursul acestei vizite, de la personalul de executie, toate precizarile care i-ar putea fi utile. Informatiile culese pe parcursul vizitei vor fi ordonate si vor constitui parte componenta din raportul intocmit de verificator la incheierea controlui. Este util ca, in continuare, verificatorul sa culeaga date din toate registrele tinute de agentui controlat, potrivit dispozitiilor art.

127, lit.a) - f), din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, pe baza carora se pot aprecia implicatiile deciziilor factorilor de conducere asupra stabilini corecte a masei impozabile. Aflat in posesia elementelor de apreciere si a informatiilor susceptibile sa-l orienteze in activitatea sa, verificatonil va putea incepe examenul propriu-zis contabilitatii si va acorda prioritate aspectelor care merita o atentie speciala, in urma vizitei in localul unitatii. 3.4.2. Verificarea contabilitatii Verificarea contabilitatii este definita ca un ansamblu de operatii care ca obiect examinarea, la sediul contribuabilului (persoane fizice, persoane juridice), a documentelor contabile si compararea datelor din declaratii cu cele rezultate inventariere, documente primare si evidente. Verificarea contabilitatii poate fi considerate in functie de obiectivele urmarite: a) generala, cand inspectorul verifica situatia fiscala a contribuabilului privind totalitatea impozitelor datorate; b) simpla, in toate celelalte cazuri. Dupa aria de cuprindere, verificarea contabilitatii poate fi: ^ completa, cand aceasta se extinde la examinarea in ansamblu a contabilitatii si compararea datelor din declarative de venituri ale contribuabililor cu datele culese din evidentele proprii si de la terti; ^ limitata, cand controlul se intinde pe o perioada foarte scurta sau se efectueaza asupra unui aspect anume din punct de vedere fiscal (impozit pe profit, T.V.A, etc.); ^ largita, cand in afara controalelor contabile si inventarierii, verificatorul va culege informatii referitoare la situatia fiscala a contribuabilului si din alte surse (agenti economic! cu acelasi profil si volum de activitate, banci, registrul comertului, primarii, etc.).

Controlul respectarii organizarea contabilitatii

prevederilor

legislatiei

privind

Se efectueaza in masura in care un astfel de obiectiv este cuprins in tematica de control sau in cazurile in care se desfasoara o actiune de control completa. Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, privind categoriile de persoane juridice si fizice care au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit art.1 si anume: regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant. Aceste persoane au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubia sa intocmeasca bilant, respectiv dare de seama contabila, in cazul institutiilor publice. Bilanturile contabile anuale se vor intocmi: a) in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijiocii; b) in sistem de baza, in cazul intreprinderilor mari. Intreprinderile mici si mijlocii pot intocmi bilant contabil in sistem simplificat sau in sistem de baza, in functie de optiune. Consiliile locale comunale, unitatile de cult, asociatiile de locatari, precum si asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta, pot conduce contabilitatea in partida simpla, cu conditia sa asigure: • inregistrarea cronologica si sistematica a operatiilor patrimoniale, in functie de natura lor, in mod unilateral, numai in debitul sau creditui conturilor, fara utilizarea de conturi corespondente. • stabilirea totalului debitului si creditului, precum si a soldului fiecarui cont. Persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla nu au obligatia sa intocmeasca bilant contabil, cu exceptia celor stabilite prin normele metodologice ale Ministerului Finantelor. Ministerul Finantelor poate aproba conducerea contabilitatii in partida simpla si pentru alte persoane, la cererea acestora, insusita

de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti. Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor art. 20 din Legea contabilitatii, in ceea ce priveste folosirea obligatorie a registrelor: registru-jurnal, registru-inventar, prin articole contabile, a operatiunilor patrimoniale, respectandu-se ordinea cronologica a documentelor primare dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate. Se va verifica intocmirea corecta a registrelor de inventar, pe baza elementelor patrimoniale de activ si pasiv, inscrise in listele de inventariere precum si gruparea acestora in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil. Inspectorul fiscal va verifica inscrierea lunara in registrul "Cartea - Mare" in conturi corespondente a inregistrarilor efectuate in registrul - jurnal, privind soldurile initiale, rulajele debitoare, utilajele creditoare si soldurile finale. Se va verifica respectarea prevederilor art.22 din Legea contabilitatii privind intocmirea lunara de catre unitate a balantei de verificare, care indeplineste un dublu rol: • verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor patrimoniale; • preluarea soldurilor conturilor din balanta de verificare si inscrierea acestora ca posturi in bilantul contabil anual. Inspectorul fiscal va verifica daca pentru toate datele inscrise in evidente exista documente primare justificative (facturi, bonuri de materiale, liste de inventar, etc.) precum si sinceritatea operatiunilor privind cumpararile, vanzarile si stocurile reflectarea acestora in evidentele contabile. 3.4.3. Verificarea in cazul utilizarii calculatorului la intocmirea evidentelor contabile Inspectorul fiscal trebuie sa acorde o atentie speciala situatiilor de utilizare a calculatorului ca instrument principal de gestiune in contabilitate, chiar in cazul unor agenti economici cu cifra de afaceri redusa. In acelasi timp, in multe cazuri, calculatorul este folosit numai ca un instrument de calcul , in care sunt introduse datele, care apoi se listeaza pentru a se obtine situatiile si inregistrarile in conturile sintetice si analitice. In toate cazurile, sistemul automat daca este

corect utilizat, este capabil sa minmalizeze datele necesare controlului fiscal. Este necesar ca inspectorii sa se familiarizeze cu tehnologia specifica in domeniu si sa se informeze asupra problemelor impuse de tinerea evidentei contabile pe calculator. In cazul utilizarii tehnicii de calcul numai pentru inregistrare automate in conturi, inspectorul poate utiliza procedurile normale de verificare. In cazul in care calculatorul este folosit ca un sistem complex si instrument de gestiune, este necesar sa se discute cu seful oficiului de calcul, pentru stabilirea unei proceduri de verificare. Inspectorul trebuie sa solicite ca informatiile de care are nevoie sa-i fie prezentate sub forma listelor scoase la imprimanta. Trebuie mentionat ca frauda prin intermediul calculatorului este posibila, dar mai greu de realizat si de descoperit. De aceea, inspectorii nu trebuie sa incerce sa examineze acest gen de probleme fara ca in prealabil sa se consulte cu seful ierarhic, care va solicita, daca este necesar, sprijinul Centrului de telmologia informatiei financiare, respectiv al Serviciilor Independente de prelucrare automata a datelor organizate in cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene. Inspectorii fiscali nu trebuie sa ezite a solicita informatii legate de domeniul prelucrarii automate a datelor, ori de cafe ori se cer clarificate anumite probleme care apar in cursul coutrolului.. 3.4.4.Examinarea evidentelor in care sunt reflectate operatiunile de cumparare, de constituire a stocurilor si de vanzare Cercetarea evidentei acestor operatiuni este necesara intrucat ele constituie una din principalele surse de comitere a fraudelor fiscale. Inspectorul fiscal va urmari existenta corelatiilor intre incasarile si platile inregistrate in evidentele contabile, pe de o parte, si situatia faptica a stocurilor consemnate in inventare, pe de alta parte. Datele din conturile de tranzactii comerciale se refera la totalul vanzarilor, aprovizionarilor si stocurilor existente la inceputul si sfarsitui perioadei verificate. Se folosesc urmatoarele tipuri de verificari:

• compararea valorii vanzarilor dm conturi, aferente perioadei de impozitare cu inregistrarile aferente vanzarilor inscrise in jurnale si declaratiile de impozite si stabilirea eventualelor discrepante; • compararea valorii cumpararilor din conturile contabile cu cea din jurnale si din declaratii si stabilirea diferentelor; compararea valorii stocurilor existente scriptic cu cele observate fizic de catre inspector in timpul vizitei, admitandu-se o abatere rezonabila in plus sau minus; •compararea stocurilor de la inceputui si sfarsitui perioadei si solicitarea explicatiilor in cazul stabilirii unor valori importante in plus sau in minus; stabilirea trendului afacerii in timp, comparand cifrele perioadei curente cu cele aferente perioadelor precedente. Motivul oricaror modificari substantiale trebuie verificat. Inspectorul fiscal va mentiona in mod explicit in procesul-verbal de verificare, daca s-au verificat toate facturile, chitantele la vanzari si toate documentele evidentiate la cumparari. In caz contrar, justificat de perioada indelungata inclusa in control sau de volumul mare de afaceri, se va preciza procentui care s-a verificat prin sondaj, Este recomandat ca minimum 60% din aceste documente sa fie efectiv verificate, chiar in cazul unui control prin sondaj.

Verificarea cumpararilor Principalele neregularitati care pot apare in contabilitatea cumpararilor sunt: a) omisiuni care antreneaza o micsorare a vechimii de cumparari: • necontabilizarea tuturor facturilor primite de la fumizori; • cumparari fara facturi; • cumparari de produse in vederea revanzarii acestora, fara a fi evidentiate in contabilitate. b) omisiuni care antreneaza o majorare a vochimii de cumparari: - necontabilizarea unor reduceri acordate cumparatorilor;

c) operatiuni fictive care antreneaza o micsorare a cumpararilor; d) operatiuni fictive care antreneaza o majorare a cumpararilor; e) transferal cumpararilor de la un an financiar la altul; f) majorarea cheltuielilor prin inregistrarea amortizarii bunurilor achizitionate, intr-o singura transa, sau inregistrarea unei amortizari calculate pe baza unor cote mai mari decat cele prevazute de lege; In functie de importanta obiectului de activitate, de moralitatea fiscala a contribuabilului, de posibilitatile de evaziune fiscala, de metodele folosite in exercitarea controlului preventiv, inspectorul isi va orienta tehnica de verificare va stabili timpul afectat acesteia, efectuand un examen critic al facturilor de cumparare, dupa cum urmeaza: Verificarea datelor din antet, a naturii produselor, locurilor de livrare, precum si a vizei de control preventiv, daca este cazul. Aceste elemente se vor urmari atent pe un numar cat mai mare de facturi, pentru depistarea eventualelor abateri cum ar fi: • cumparari care se refera la un an financial" inchis; • cumparari cu caracter personal: imobilizari trecute la cumparari de marfuri; • necontabilizarea unei parti a facturilor relevata prin absenta vizei contabilitatii; • deduceri de TVA peste cele prevazute de lege; • lipsa mentionarii tuturor datelor obligatorii din factura (elemente de identificare a vanzatorului si cumparatorului, TVA etc.). Verificarea de fond a facturilor; • legalitatea si exactitatea stabilirii taxelor mentionate in facturi; • daca maririle mentionate in facturi sunt purtatoare de TVA.

Verificarea stocurilor Principalele neregularitati privind stocurile pot apare atat pe parcursul exercitiului, cat si la sfarsitui acestuia. Ele pot fi : a) erori materiale, frecvente si dificil de evitat; b) falsificari intentionate, cum ar fi inscrierea de cantitati sau preturi unitare inexacte, care duc la majorarea sau diminuarea stocurilor.

Modificarea valorilor stocurilor prin astfel de erori tematice pentru ajustarea profiturilor pe parcursul anului financial" la nivelul dorit de catre contribuabil. Obiectivele care se au in vedere in desfasurarea controlului stocurilor sunt urmatoarele : ' a) Controlul fizic al stocurilor : • examinarea documentelor de inventar; • examinarea concordantei documentelor de inventar cu cele ale contabilitatii; • controlul ecuatiei stocurilor (stoc initial + intrari = iesiri stoc final); b) Controlul evaluarii stocurilor : • corelarea prin sondaj a valorilor din facturi cu valorile trecute in documentele de inventar.

Verificarea vanzarilor Principalele neregularitati care pot fi intalnite in aceasta faza a verificarii sunt: • inregistrarea unor operatii de vanzari fictive; • neanregistrarea tuturor operatiunilor de livrare efectuate. In cursul efectuarii verificarii operatiunilor de vanzare inspectorul va avea in vedere urmatoarele obiective : a) Examinarea documentelor cuprinzand vanzarile si retetele de fabricatie; • tinerea corecta si la zi ajumalului de vanzari si a jurnalului de casa; • arhivarea cronologica a documentelor, precum si tinerea evidentelor pe grupe de marfuri si nume de clienti; • pastrarea in conditii bune a documentelor. b) Compararea, prin sondaj a urmatoarelor aspecte: - verificarea concordantei dintre jurnale si facturi; - verificarea inregistrarilor zilnice din jurnale; - verificarea transcrierii corecte a raportarilor din jurnale in conturi;

- depistarea vanzarilor inregistrate direct in jurnalul de casa; - concordanta datelor inscrise in registrul de vanzari sau jurnalul de casa cu cele din documentele primare care nu au fost inregistrate in contabilitate. c) Corelatii intre vanzari, incasari si conturile de clienti si furnizori. d) Studiul detaliat al contului casa (existenta unor solduri creditoare, corespondenta dintre soldul contului casa si numerarul din casa). e) Vanzarea prin compensare fara miscare de fonduri banesti. f) Modul de cuprindere, in documentele de vanzare, a deseurilor subproduselor. g) Controlul respectarii retetelor de fabricatie (cantitativ valoric). h) Variatiile anormale ale profitului de la un an la altul. i) Inregistrarea cronologica corecta a documentelor de vanzare. j) Anularea unor operatii de vanzare fara reflectarea acestora in contabilitate. Examinarea posturilor din bilant La examinarea bilanturilor, inspectorii fiscali vor avea in vedere modul in care, la intocmirea acestora, au fost respectate prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 si Precizarilor privind masurile referitoare la intocmirea bilanturilor, aprobate prin H.G. nr.3/1995. Bilantul, ca document de sinteza al activului si pasivului patrimoniului unitatii la o incheiere a exercitiului, se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare a conturilor sintetice, puse de acord cu balanta conturilor analitice, incheiata dupa inregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operatiunile financiar contabile aferente activitatii perioadei raportate. Soldurile conturilor din balanta de verificare se grupeaza si se inscriu in formulari de bilant potrivit mentiunilor din cadrul fiecarui rand al acestuia. Bilantui poate fumiza elemente suplimentare referitoare la marimea si natura activitatii, completand imaginea pe care inspectorul si-a format-o asupra contribuabilului controlat.

Daca se constata ca activitatea se desfasoara fara dificultati financiare, in ciuda faptului ca bilantui prezinta o situatie de continua insolvabilitate, aceasta poate fi un indiciu ca exista alte surse de venit, care nu au fost insa relevate. In aceste cazuri este necesar un control mai amanuntit. 0 indicatie importanta a solvabilitatii poate fi stabilita prin compararea activelor (stocuri, mijioace banesti, debitori etc.), cu pasivele (creditori, datorii etc.). In situatia m care conturile contabile contm informatii de o calitate discutabila ori exista motive de suspiciune a veridicitatii acestora, se sugereaza efectuarea umiatoarelor verificari: • cumpararile unei anumite perioade pot fi comparate cu vanzarile aferente aceleasi perioade; • compararea nivelului stocurilor cu nivelul cumpararilor si vanzarilor; • numarul componentelor cumparate in vederea prelucrarii pe o anumita perioada poate fi comparat cu numami de produse finite realizate in perioada respectiva; • cumpararile aferente unei perioade pot fi comparate cu incasarile de la clienti, asa cum sunt inregistrate in registml de incasari sau altele similare aferente aceleasi penoade; • suma incasata sau platita evidentiata in contui bancar poate n comparata cu vanzarile si cumpararile evidentiate in contabilitate; • compararea numarului de angajati si a platilor reprezentand salariile pe o lima cu volumul activitatii realizate; • compararea cheltuielilor de transport si aprovizionare cu valoarea intrarilor si iesirilor. Posturi de active imobilizate a) Imobilizari necorporale: cheltuieli de constituire si cercetaredezvoltare Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii: taxe si cheltuieli de mscriere si imnatriculare, cheltuieli privind eniisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate legate de infiintarea si extinderea activitatn intreprindeni respective.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se refera la lucrarile si proiectele de cercetare si dezvoltare efectuate pe cont propriu sail achizitionate de la terti. Inspectorul va controla daca cheltuielile de constituire si eventual, cele cu transportui, instalarea si amenajarile ocazionate de infiintarea unitatii sunt cuprinse in acest post de bi!ant, constituind o crestere de activ, precum si modul de amortizare al acestora. b) Imobilizari corporale (terenuri, cladiri, constructii speciale, masini si utilaje). Acest post va trebui sa cuprinda toate imobilizarile corporate existente in intreprindere la sfarsitui anului financiar, consemnate in inventar. Imobilizarile corporale iesite din activ, fie prin distrugere sau disparitie, fie prin cesiune, inceteaza a figura in postul de imobilizari corporale; Controlorul fiscal trebuie sa aiba in vedere caracterul probant al tuturor miscarilor imobiliare, pe baza documentelor si inregistrarilor contabile, cunoscandu-se tendinta unor imitati de a omite, cu intentie, inregistrarea tuturor operatiilor privind existenta si miscarile imobilizarilor corporate. Se va avea in vedere, de asemenea, ca metoda amortizarii imobilizarilor corporate, utilizata de intreprindere, sa fie conform legislatiei in vigoare. In situatia bunurilor date in locatie, se va urmari ca amortizarea sa se repartizeze pe toata durata pentru care bunurile sunt date in locatie. c) Imobilizari financiare (titluri de participare, creante imobilizate, alte titluri imobilizate) Controlorul fiscal al titlurilor de participare va avea in vedere urmatoarele: • omiterea inregistrarii unor titluri de participare, in special a celor privind aportul asociatilor; • inscrierea titlurilor de participare cu valorile reale de cumparare sau de revanzare; • evaluarea titlurilor de participare la sfarsitui anului financial", in conformitate cu legislatia in vigoare.

Posturile de capitaluri proprii a) Capital social In cazul persoanelor juridice, se urmareste daca toate cresterile si reducerile de capital social, care rezulta din modificari statutare, au fost corect inregistrate in contabilitate. In cazul persoanelor fizice, se are in vedere verificarea originii aporturilor de capital, pe care contribuabilul trebuie sa Ie explice si sa Ie probeze prin existenta unor venituri disponibile suficiente sau realizari de capital.

b) Prime legate de capital (prime de emismne, de fuziune si de aport la capital) Controlul urmareste originea si natura primelor in cauza, daca acestea au constitilit aport la capital, din momentul intrarii lor in patrimoniul social. c) Rezerve In acest caz se verifica respectarea prevederilor legate privind procentul sumelor prelevate din profitul net realizat, precum si proportia rezervelor fata de marimea capitalului social, a primelor de emisiune transferate la rezerve precum si daca distribuirea si utilizarea rezervelor au respectat prevederile legislatiei in vigoare. d) Provizioane reglementate Se are in vedere ca acestea sa fi fost corect calculate, in conformitate cu prevederile legale. e) Subventii pentru investitii Se urmareste modul de constituire prin sume alocate de la bugetul de stat sau din alte resurse pentru finantarea investitiilor, precum si a imobilizarilor primite cu titlu gratuit. De asemenea, se verifica daca subventiile primite au fost reflectate corect in rezultatul anului financiar.

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli In acest post se evidentiaza provizioane, garantii acordate clientilor, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii, pierderi din schimb valutar, precum si pentru alte riscuri si cheltuieli constituite de regula la finele exercitiului. La provizioane se urmareste constituirea din surse legal prevazute si raportarea lor la exercitiul financiar curent, utilizarea provizioanelor numai pentru scopul pentru care au fost constituite, iar in situatia in care provizioanele au devenit fara obiect, inportarea acestora la rezultatele exercitiului in cursul caruia au devenit fara obiect.

Posturi de terti Acestea includ conturile furnizori-debitori , clienti si conturi asimilate, alte creante si decontari cu asociatii privind capitalul, din activul bilantului, precum si cele de furnizori si conturi aisimilate, clienti-creditori si alte datorii fata de terti (personal, arigurari sociale, bugetui statului etc.), din pasivul bilantului. Conturi financiare a) Conturi financiare de activ (titluri de plasament, conturi la banci, casa. si acreditive). b) Conturi de rezultate financiare Se va urmari determinarea corecta a soldului contului "Profit si pierdere", in functie de care unitatea va stabili suma impozitului pe profit datorata bugetului de stat. Examinarea contului "Profit si pierdere" poate releva anumite elemente importante referitoare la operatiunile desfasurate si la afacerea in sine. In timpul operatiilor de verificare inspectorul va urmari concordanta datelor inscrise in posturile din bilant cu datele din anexele la bilant, precum si toate corelatiile bilantiere conform Normelor metedologice pentru intocmirea si prezentarea bilantului contabil.

3.4.5.Obiective specifice ale controlului fiscal privind principalele impozite si taxe 1. ImpozituI pe profit a) Identificarea categoriilor de persoane juridice si fizice platitoare de impozit pe profit; b) Verificarea materiei impozabile ca diferenta intre veniturile si cheltuielile dintr-un an fiscal, urmarindu-se calcularea si declararea lunara a acestuia, cumulat de la inceputui anului fiscal; c) Verificarea modului de calcul a impozitului pe profit, potrivit legii: cota normala (38% - pana la 31.12.1999; 25% - dupa 01.01.2000 conform O.G. nr.217/1999 ), exceptii privind reduceri sau majorari ale cotei; d) Respectarea termenului de plata a impozitului pe profit, respectiv lunar, pana la 25 inclusiv a lunii urmatoare, o data cu declaratia de impunere; e) Facilitati: • impozitul aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricatie, extinderea activitatii si protejarea mediului se reduce cu 50%; • dividendele primite de o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica romana, precum si aportul la capitalul social al unei persoane juridice nu sunt impozabile. f) Aplicarea de sanctiuni fiscale: amenda, potrivit legii.pentru: • depunerea cu intarziere a declaratiei de impunere; • nemmizarea informatiilor necesare pentru a se determina obligatia fiscala; • neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta; • neplata impozitului stabilit prin retinere la sursa si majorari pentru intarziere la plata.

2.Taxa pe valoarea adaugata a) Verificarea si identificarea operatiilor cuprinse in sfera de aplicarea a TVA : livrari de bunuri mobile, prestari de servicii si operatii asimilate acestora, transfer de bunuri imobile, importul de bunuri si servicii; b) Verificarea si identificarea operatiilor necuprinse in sfera de aplicare a TVA: livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de asociatii fara scop lucrativ, organizatii cu caracter religios, organizatii sindicale, institutii publice; c) In cadrul operatiilor cuprinse in sfera de aplicare a TVA, se vor identifica : - operatii impozabile obligatoriu; - operatii la care se aplica cota 0 (drept de deducere); - operatii scutite de plata TVA; d) Verificarea datelor privind inregistrarea contribuabilului ca platitor TVA: 15 zile de la data inceperii activitatii sale si modificariile conditiilor de exercitare a acesteia. e) Statilirea exigibilitatii T.V.A. in functie de data faptului generator. Vor fi luate in considerare cazurile de derogare de la aceasta regula generala; f) Respectarea termenului de plata a T.V.A. : - pana la 25 ale lunii urmatoare, pentru intern odata cu depunerea decontului de T.V.A.; - concomitent cu plata taxelor vamale, pentru bunuriIe din import; g) Verificarea modului de folosire si gestionare a formularelor comune si specifice TVA; h) Corelarea darelor privind TVA datorat si virat, documentele de plata, diferente constatate; i) Verificarea bazei de impozitare pentm T.V.A.; j) Verificarea modului de aplicare a cotei de impozitare: cota normala (19%), cota redusa (11%), cota 0; k) Verificarea modului de aplicare a regimului deducerilor TVA; l) Aplicarea de sanctiuni fiscale : amenda, potrivit legii pentru;

- nedepunerea in temen la organele fiscale a declaratiei de inregistrare sau de scoatere din evidenta ca platitor TVA si a decontului TVA; - refuzul de a furniza organelor fiscale toate informatiile necesare stabilirii T.V.A.; - tinerea eronata sau necorespunzatoare a evidentelor contabile; - nerespectarea de catre organele bancare a obligativitatii punerii in aplicare a titlurilor executarii, fara acceptui platitorilor si majorari pentru intarziere la plata;

3. Impozitui pe salarii a) Identificarea bazei impozitarii: salariile si alte drepturi salariale lunare, precum si veniturile realizate din colaborari de orice natura, de catre medici, avocati, din expertize, drepturi pentru inventii si inovatii; b) Verificarea statelor de plata si a corectitudinii calculului impozitului: aplicarea cotelor progresive pe transe de venituri, tinandu-se seama de modificarile prin H.G. privind indexarea salariilor. Pentru colaboratori se verifica existenta declaratiei ca nu au alt loc de munca. c) Verificarea respectarii termenului de plata : - pentru salarii: data platii chenzinei a II-a - pentru veniturile din colaborari: cu ocazia platii sumelor respective; d) Verificarea fondului de salarii consumat a impozitului datorat si varsat, a documentelor de plata; stabilirea diferentei de virat / compensat; e) Verificarea corectitudinii aplicarii scutirilor de impozit pe salarii, potrivit reglementarilor in vigoare, pentru urmasii eroilor martiri, invalizi, luptatori pentru victoria Revolutiei etc., venituri scutite; f) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in vigoare: - amenda pentru nedepunerea in termen a darii de seama privind calcularea, retinerea si virarea impozitului pe salarii si refuzul de a pune la dispozitia organelor fiscale documentele respective;

- majorari pentru intarziere la plata. 4. Accizele la produsele din import si din tara a) Identificarea agentilor economici persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate care produc, importa, comercializeaza produsele prevazute de anexa I la Legea nr.42/1993, modificata prin anexa la Legea nr. 22/1994, obtinand venituri la care datoreaza accize. b) Verificarea modului de calcul: - accizele preced T.V.A. - aplicarea corecta a cotelor procentuale asupra bazei de impozitare; c) Verificarea datei datorarii accizelor si a depunerii decontului, care poate fi; • data efectuarii livrarii pentru producatori • data efectuarii formalitatilor de vamuire pentru importatori; • data cumpararii pentru agentii economici achiziton; • data vanzarilor pentru produsele introduse in tara de persoanele fizice; d) Verificarea respectarii termenului de plata al accizelor care poate fi : • lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare pentru accizele la produsele din tara; • concomitent cu plata taxelor vamale, pentru produsele din import; e) Stabilirea cuantumului accizelor datorate, virate, a diferentelor de varsat/compensat si data documentului de plata. f) Scutiri: • produsele exportate direct sau prin agentii economici comisionari; • produsele importate in regim de tranzit sau import temporar. g) Exonerari: produsele livrate la rezerva de stat si rezerva de mobilizare h) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in vigoare : - amenda , pentru refurzul de a pune la dispozitia organelor de control documentele de evidenta, nerespectarea obligatiei de a tine

evidente pentru accize, nedepunerea in termen a decontului de impunere, neinregistrari sau inregistrari eronate ale operatiunilor supuse accizelor; - majorari, pentru intarziere la plata;

2.6. CONSIDERATE PRIVIND MASURILE DE PERFECTIONARE A CONTROLULUI FISCAL O metoda de cercetare intr-adevar stiintifica trebuie sa aiba intotdeauna la baza sa definitii precise ale Sucairilor de care se ocupa. Stiinta finantelor publice nu poate face abstractie de sistemul de principii juridice, de acel sistem care formeaza baza tuturor legilor fiscale care guvemeaza activitatea statului in repartizarea sarcinilor publice intre contributabili si care ghideaza organele fiscale in aplicarea si interpretarea acestor legi. Impozitul este, in fapt o institutie a dreptului public, fara de care nu se poate concepe existenta statului. 0 zicala devenita obicei in economia de piata a tarilor dezvoltate si democratice spune un lucru care pare paradoxal la prima vedere: "Nimic nu este mai durabil decat impozitul", dar care, in esenta, reflecta faptul ca la baza unei adevarate democratii, obiigatiile fiscale, impozitele sunt considerate, de drept si de fapt, o institutie cu caracter permanent. Impozitul trebuie inteles ca un raport obligatoriu personal de drept public, si care deriva din suveranitatea statului asupra cotribuabilului. In raporturile dintre stat si contribuabil, elementele morale, politice si economice, au o influenta considerabila, iar aceste raporturi reflecta modul in care contribuabilul participa la avantajele generate si particulare derivand din societate, economia nationala si din activitatea statului. Romania s-a confruntat, dupa 1989, cu o multime de dificultati de ordin economic, politic si social, intre care problemele de fiscalitate au avut un loc central. Trecerea brusca de la un sistem economic totalitar la o economic de piata, libera, a constituit un impas in asigurarea rapida a unui mecanism financiar adecvat noilor cerinte. In acest context, perioada ce a urmat imediat dupa Revolutie s-a caracterizat printr-un vid legislativ in domeniul finariciar fiscal. Aceasta situatie s-a repercutat direct asupra bugetului public care, la randul sau, s-a adaptat cu greu cerintelor economiei de piata.

Legislatia fiscala aparata in primavara anului 1990 si imediat dupa aceea nu a constituit o baza pentru readaptarea sistemului fiscal. In tot acest timp s-au creat mai degraba conditiile economiei dezordonate, haotice, care nicicum nu putea constitui un punct de plecare pentm realizarea reformei fiscale in Romania. Pentru tarile in tranzitie controlul fiscal reprezinta "turnul de control" al administratiei asupra modului cum sunt aplicate si respectate reglementarile referitoare la impozite si taxe. Un control fiscal eficace trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: • un cadru organizatoric care sa defereasca responsabilitatile tuturor celor cu atributii de control; • un cadru legislativ unitar; • un personal calificat; adaptarea procedurilor in conditiile schimbarilor; • un sistem informational bine organizat; • identificarea si combaterea eficienta a fraudelor fiscale. Specialistii in domeniul financiar au cautat formele cele mai adecvate, specifice economiei noastre, pentru constructia acelui cadru coerent de asezare, urmarire si percepere a impozitelor si taxelor pentru realizarea veniturilor statului ca surse de acoperire a cheltuielilor bugetare. Reglementarile cu caracter fiscal nu puteau fi, insa, aplicate, respectiv impozitele si taxele nu puteau fi asezate, percepute si incasate fara ca statul sa dispuna de un mecanism si de un aparat specializat in domeniul fiscal. Treptat s-a inteles si s-a impus realizarea unui sistem fiscal unifiar, corelat, in cadrul caruia componentele sale sunt convergente si in acelasi timp interdependente intre ele, si anume: totalitatea impozitelor si a altor venituri ale statului, legislatia fiscala, mecanismul fiscal si aparatui fiscal. Cum se definesc ele in conceptia actuala ; > impozitele si celelalte venituri ale statului reprezinta surse de baza (venituri fiscale) ale bugetului statului; > legislatia fiscala (reglementarile legislative de natura fiscala) reprezinta cadrul care defineste, prin legi sau alte acte normative, dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor, > mecanismul fiscal reprezinta ansamblul de metode, tehnici, instrumente fiscale, care permit dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor; > aplicarea legilor fiscale, asigurarea bunei functionalitati a

mecanismului fiscal si realizarea in ultima instanta a creantelor fiscale impun existenta, organizarea si functionarea unor organe specializate ale statului, a unui aparat fiscal fata de care toate celelalte componente ale sistemului fiscal ar ramane inerte. Daca primele doua componente s-au realizat intr-o mai mare masura caracterizand, uneori, sistemul ca fund excesiv, celelalte doua nu au fost practic redefinite si adaptate noilor cerinte ale economiei de tranzitie si de aceea ele au constituit piedici importante in realizarea mai buna a reformei sistemului fiscal, in functionarea mecanismului economiei de piata. In ansamblul sau sistemul fiscal trebuie sa corespunda pentru a putea fi considerat rational si viabil, unor cerinte sau principii pornind tocmai de la ratiunea de a exista a statului, de la scopurile sociale politice si morale urmarite de acesta. Unul din obiectivele fundamentale ale administratiei fiscale il reprezinta cresterea gradului de acceptare voluntara, de catre contribuabili, a obligatiilor care Ie revin in domeniul impozitelor si taxelor. Insasi legea fundamentala a statului prevede la art.53 alin. 1, ca "Cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice". Pentru indeplinirea acestui obiectiv fundamental, sistemele fiscale moderne, bazate pe autoimpunere, promoveaza, alaturi de programele specifice, si imbunatatirea serviciilor puse la dispozitia contribuabililor, si un control eficient al modului de respectare, de catre contribuabili, a obligatiilor fiscale ce Ie revin potrivit legii Prevederile controlului fiscal se gasesc raspandite in corpul legilor fiscale din tara care reglementeaza plata impozitelor si taxelor, precum si in alte acte normative, acestea prezinta o serie de carente. Astfel, ne confruntam destul de des, cu o insuficienta sau chiar lipsa a unor reguli formate care sa asigure exercitarea dreptului de control, al organelor fiscale si a unor drepturi si garantii care sa protejeze contribuabilii impotriva eventualelor abuzuri din partea administratiei, in exercitarea dreptului acesteia de control. Apare chiar un dezechilibru intre drepturile si obligatiile administratiei si contribuabililor, iar echilibrarea lor are menirea de a da sistemului fiscal un caracter echitabil, asigurand astfel cooperarea contribuabililor si implicit cresterea eficacitatii sistemului fiscal. In al doilea rand, regulile existente au o sfera limitata de aplicare in cadrul diferitelor categorii de impozite si taxe, iar atributiile si competentele specifice organelor fiscale nu sunt precizate in mod

expres. Mai mult decat atat, apar uneori suprapuneri in exercitarea controlului din partea diferitelor organe, care determina atat aplicarea unui tratament diferentiat al contribuabililor controlati, in functie de autoritatea care controleaza, cat si o scadere a rigurozitatii si eficientei controlului, In fine, nu exista o uniformitate in ceea ce priveste definirea dreptului de control si a prescriptiei la stabilirea impozitelor si majorarilor de intarziere, in diferitele legi fiscale. Astfel, apare necesitatea elaborarii unei noi legi a controlului fiscal care sa reglementeze in mod unitar domeniul controlului fiscal, atat in ceea ce priveste problematica de fond, referitoare la dreptul administratiei fiscale de a controla modul in care contribuabilii isi indeplinesc obligatiile fiscale ce Ie revin potrivit legii, cat si unele aspecte procedurale, care intervin in derularea activitatii de control. Structura legii va trebui sa cuprinda atat dispozitii generale, referitoare la definirea controlului fiscal, a obligatiilor fiscale si organelor imputernicite sa exercite controlul, cat si prevederi speciale privind drepturile si obligatiile organelor fiscale si ale contribuabililor, reguli de procedura, prescriptia dreptului de a stabili diferente de impozite, sanctiuni, dispozitii tranzitorii. Pentru realizarea unui randament cat mat ridicat al sistemului, un rol de baza revine aparatului fiscal si felului cum acesta pune in practica mecanismul fiscal existent. Schimbarile intervenite in economia romaneasca presupun ca si sistemul fiscal sa fie condus in mod eficace de un aparat corespunzator atat la nivel local, cat si la nivel central. Administratia fiscala, aparatul fiscal, in esenta, necesita o reforma ca intregul sistem, rezolvarea unor probleme de fond cum ar fi: > alocarea de resurse umane suplimentare; realizarea de cursuri si programe de pregatire a salariatilor; > dotarea corespunzatoare a aparatului (investitii, dotari diverse, calculatoare, tipografii, etc.); > implementarea unor evidente, contabilitati adecvate; > o structurare, o reorganizare a aparatului la nivel central si local, care sa asigure, cu maximum de eficienta, controlul si incasarea impozitelor si taxelor.

C A P I T 0 L U L III

ACTELE DE VERIFICARE SI VALORIFICAREA CONSTATARILOR CONTROLULUL STINGEREA OBLIGATIILOR BUGETARE STABILITE PRIN ACTELE DE CONTROL FISCAL

3.1. ACTELE DE VERIFICARE SI VALORIFICAREA CONSTATARILOR CONTROLULUI

Organele de control fiscal ale Ministerului mtocmesc de regula urmatoarele documente: ^ proces-verbal; ^ proces-verbal de constatare a contraventhlor; ^ nota de constatare; ^ nota unilaterala; ^ nota de prezentare; ^ proces-verbal de constatare a faptelor ce pot constitni inrractiuni. PROCESUL-VERBAL DE CONTROL Toate datele si informatiile culese de inspector in timpul desfasurarii controlului fiscal fac obiectul procesului-verbal de control, care constituie un document intern si se pastreaza in dosarul fiscal al contribuabilului. Din punct de vedere juridic, el este titlu de creanta, asa dupa cum se precizeaza in art.4, lit a) din Ordonanta Guvernului nr.l 1/1996 priviid executarea creantelor bugetare. Procesul-verbal de control este un document bilateral, intocmit in doua

exemplare, dintre care un exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al contribuabilului si un exemplar ramane la contribuabil. Continutui procesului-verbal de control trebuie redactat astfel incat acesta sa poata fi citit independent de alte documente si sa nu dea posibilitatea mai multor interpretari. Procesul-verbal de control trebuie sa aiba o structura unica, pentru toate verificarile efectuate pe urmatoarele patru capitole : Primul capitol va cuprinde date referitoare la : ^ unitatea fiscala care a dispus controlul; ^ datele inspectorului care a efectuat controlul: prenume, functie, numar legitimatie de serviciu, numarul imputernicirii in baza careia a efectuat controlul; ^ obiectivul (obiectivele controlului); ^ perioada supusa controlului; ^ durata desfasurarii controlului; ^ tipul de verificare efectuata. Al doilea capitol va cuprinde date generale despre contribuabil, si anume: a) datele de identificare a contribuabilului supus controlului: • denumire; • numar de inregistrare la Registrul Comertului; • numar de cod fiscal; • adresa sediului social; b) datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor, daca este cazul; c) forma de proprietate d) capitalul subscris si cel varsat; e) persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului in timpul desfasurarii controlului; f) persoana care raspunde de conducerea evidentelor contabile; g) persoana desemnata de contribuabil sa-l reprezinte pe durata desfasurarii controlului;

h) obiectui de activitate; i) cifra de afaceri, conform ultimului bilant contabil aprobat; j) numerele conturilor bancare, precum si bancile la care acestea sunt deschise; k) date privind clientii si furnizorii stabili, cu care contribiiabiliul are relatii de afaceri; l) tipul activitatii desfasurate utilizand clasificarea activitatilor din economia nationala (Nomenclatorul CAEN); Al treilea capitol, care reprezinta de fapt partea principala a procesului-verbal de control, va cuprinde constatarile efective ale inspectorului, care vor trebui sa fie structurate in functie de impozitele care au facut obiectul verificarii. Astfel, pentru fiecare impozit in parte, vor fi avute in vedere urmatoarele elemente: • baza legala pentru stabilirea, calcularea si varsarea impozitului; • constatarile inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare si varsare a obligatiei fiscale; • dispozitiile legale incalcate, cu mentionarea numarului si a datei actului respectiv, precum si a articolului, alineatului etc; • consecintele fiscale ale constatarilor; • diferentele de impozite, cauzele care au condus la calculul acestora (dispozitii legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc.). • majorarile de intarziere stabilite; • contraventiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, precum si amenzile aplicate si baza legala pentru aplicarea acestora; • termenul de plata stabilit pentru achitarea fiecarui debit stabilit; • justificari, obiectiuni si puncte de vedere ale contribuabilului, cu privire la debitele stabilite, in cazul in care acesta si le-a exprimat; • numele, prenumele si functia persoanelor raspunzatoare (in cazul in care sunt antrenate raspunderi), justificarile si explicatiile

sense ale acestora, precum si punctul de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivatii; • eventuale masuri dispuse sau recomandari facute contribuabilului pentru remedierea deficientelor si intrarea in legalitate; • platile efectuate de contribuabil, in timpul controlului, daca este cazul. In cazul in care nu s-au constatat abateri care sa genereze calcularea de diferente, se va face mentiunea corespunzatoare. In ultimul capitol al procesului-verbal de control se vor mentiona : • situatia sintetica a constatarilor efectuate (diferente de impozite si taxe stabilite, majorari de intarziere calculate, amenzi si penalitati aplicate, compensari efectuate etc.); • documentele si evidentele puse la dispozitia organului de control, precum si cele fotocopiate sau retinute; • alte date si informatii care ar putea fi relevante. • mentiunea ca toate documentele puse la dispozitie inspectorului au fost restituite. Procesul-verbal de control va trebui sa contina data si locul incheierii, precum si semnaturile autorizate ale organului fiscal si ale reprezentantului contribuabilului, pe fiecare pagina. Lipsa din procesul-verbal de control a mentiunilor privind datele informative despre contribuabil, data si locul incheierii, datete de identificare si semnatura autorizata a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia. Procesul-verbal de control va cuprinde urmtatoarele anexe: • o anexa in care vor fi sintetizate, pe fiecare impozit in parte: - diferentele de impozit stabilite; - majorarile de intarziere calculate; - amenzile si penalitati Ie aplicate; • anexele, pe fiecare impozit, cu calculul detaliat al tuturor obligatiilor stabilite, inclusiv majorarile de intarziere corespunzatoare; • copiile proceselor verbale de constatare, si sanctionare a contraventiilor, daca este cazul;

• notele de constatare intocmite, daca este cazul; • documente, acte sau copii ale acestora, precum si notele explicative sau informative; • actul (actele) intocmit de organul de control fiscal, care reprezinta dovada retinerii documentelor sau a elementelor materiale; • acordul sens pentru accesul organului de control fiscal in afara programului normal de lucru al contribuabilului, daca este cazul. • copia documentului prin care s-a recunoscut restituirea tuturor documentelor si evidentelor puse la dispozitia organului fiscal, pe parcursul controlului. Procesul-verbal de control, va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, caruia ii revine responsabilitatea pentru constatarile inscrise in acesta, precum si de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia. Toate exemplarele procesului-verbal de control impreuna cu anexele sale se inregistreaza la registratura contribuabilului controlat, imediat dupa semnarea lui de catre cei indreptatiti, dandu-se acelasi numar si aceeasi data pe fiecare exemplar inregistrat. Potrivit prevederilor Ordonantei Guvemului Romaniei n r . 1 1 / 1996, privind excecutarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile ulterioare, procesul-verbal de control reprezinta titlul de creanta pentru diferentele constatate intre obligatiile de plata determinate de catre contribuabil si cele legal datorate, inclusiv majorarile de intarziere si penalitatile stabilite. Diferentele de impozite si taxe, majorarile de intarziere si penalitatile stabilite cu ocazia controlului fiscal se platesc in termen de eel mult 15 zile de la data comunicarii rezultatelor controlului. Data comunicarii catre contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerata data semnarii de catre acesta sau de reprezentantulu sau legal a procesului-verbal de control. In cazul in care contribuabilul sau reprezentantui sau legal refuza

semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, data primirii de catre contribuabil a scrisorii constituind data comunicarii. Procesul-verbal de control fiscal va fi inregistrat la registratura organului de control fiscal competent in termen de 3 zile de la incheierea controlului fiscal. Contribuabilul poate formula obiectiuni care se depun in termen de 5 zile lucratoare de la comunicarea rezultatelor controlului, la organul care a incheiat procesul-verbal. Raspunsul la obiectiuni este dat in 15 zile de la inregistrarea acestora, prin hotarare motivata semnata de seful organului de control fiscal care a intocmit procesul-verbal. Contribuabilul are dreprul de a depune contestatie impotriva hotararii in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia de la organul fiscal care a emis hotararea, dar nu mai mult de 20 de zile de la data comunicarii. Contestatiile sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestata, dar nu mai putin de 10000 lei. Contestatia se solutioneaza de catre D.C.F.P.C.F.S. judetene sau a municipiului Bucuresti, in 30 de zile de la inregistrarea ei, prin dispozitie motivata, semnata de directorul general.