30 0 46KB
Scrisoare cu tibişirul, Tudor Arghezi „Miracole nesfîrsite zac în noi si împrejurul nostru, pe care viata în societate ne-a dezvătat să le pretuim.. Miracolul suprem: cuvîntul, cu diviziunea lui: limba. E miraculos cuvîntul pentru că la fiecare obiect din natură si din închipuire corespunde un cuvînt. Vocabularul e harta prescurtată si esentială a naturii si omul poate crea din cuvinte, din simboale, toată natura din nou, creată din materiale în spatiu si o poate schimba… Cuvîntul permite evocarea si punerea în functiune a tuturor puterilor închipuite si sacre. O idee se face act, scoborîtă în cuvinte. Dar cuvîntul însusi, nealăturat unei împrejurări descrise, are o viată personală, împrumutată de la lucruri, si el poate ajunge o putere de sine stătătoare. Mestesugul cuvîntului a cernut si cerne fără răgaz lumea si sufletul ei –si a dat nastere literaturii si elocventei.Un cuvînt numeste, alt cuvînt îl pune în miscare, un alt cuvînt îi aduce lumina. Un cuvînt cîntăreste un miligram si alt cuvînt poate cîntări greutatea muntelui răsturnat din temelia lui si înecat în patru silabe. Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal. Cuvinte întunecate ca grotele si cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele. Într-un cuvînt se face ziuă si alte cuvinte amurgesc. Cuvintele scapără ca pietrele sau sînt moi ca melcii. Ele te asaltează ca viespile sau te linistesc ca răcoarea; te otrăvesc ca buretii sau te adapă cu roua trandafirie. Chimia aplicată la culori si parfume este o copilărie, comparativ cu magiile foarte vechi, pe care le realizează cuvintele, de la primele cîntece si basme despre dumnezeu si om”.
„Toate cuvintele însă lăsate-n voia singurătătii lor sînt ca niste timbre uzate si nu pot evoca peste-nconjurul lor îngust nimic. Cînd vine cîntăretul, povestitorul sau apostolul, cuvintele tremură ca păsările îndrăgostite la ivirea linistitelor dimineti; ele cîntă, vorbesc sau amenintă si blestemă… si după cum sub un condei cuvintele uscate se îndulcesc, sub un condei mai viu ele înviază mai mult; focul sfînt care le-a zămislit le dă si o vigoare mai dură. Miracolul cuvîntului se împlineste cu miracolul înflăcărării lui. Prin cuvinte trec lămpile cu raze divergente ale talentului de a le reconstrui»
«Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle si de sarcofagii de cuvinte”