34 0 146KB
București, 18 aprilie SCRISOARE AMICALĂ
DRAGA MEA PRIETENĂ
Cu toate că au trecut numai trei zile de cînd ne-am despărțit, am simțit nevoia să îți fac o mărturisire, amintirile recentei excursii sunt încă atît de vii, încît îmi simt și acum sufletul plin de bucurie. Cui puteam să îi spun aceste lucruri, decît ție, cea care mi-ai fost alături în acele zile luminoase. Îmi revine în minte prima dimineață petrecută la cabană, cînd am simțit aerul curat de munte. Ieșisem împreună foarte devreme și dintr-o dată am simțit măreția munților cu prezența lor copleșitoare, masivă. Eram singuri în apropierea lor și ne simțeam inferiori în comparație cu prezența masivă. Înțelegi, cred, de ce mi s-au întipărit în minte acele imagini și de ce mi-au rămas în suflet acele zile frumoase, unice. Aștept cu nerăbdare să ne întîlnim, atunci cînd vei reveni.
Pînă atunci, Rămîn a ta prietenă,