44 0 287KB
SCOLILE NATIONALE Descriere si periodizare: Paralel cu desfãsurarea curentului romantic în muzicã, în tãri ca Rusia, Polonia, Cehoslovacia, Spania, Ţãrile Scandinave etc., se afirmã o artã ce poartã pecetea specificului national. Dezvoltarea unor asemenea potente artistice a fost determinatã, pe de o parte, de miscãrile nationalsociale de eliberare a unora din aceste tãri de sub stãpânire strãinã, iar pe de altã parte, de nasterea constiintei valorilor originale, capabile a contribui la aceastã luptã de afirmare. Atasamentul fatã de tezaurul creatiei populare, orientarea spre valorile folclorului muzical si dorinta de a crea – pornind de la sugestiile acestuia – un limbaj muzical cult, iatã idealul care a unit pe reprezentantii scolilor nationale din secolul al XIX-lea. Scolile naţionale din a doua jumătate a veacului al XIX-lea au revigorat muzica romantică, aflată la apogeul dezvoltării şi, totodată, în momentul de criză. Limbajul acestor şcoli a adus formulări sonore cu un plus de colorit, prin apelarea la morfemele folclorice ale fiecărui popor. Acestea au avut rolul de a diversifica expresivitatea muzicală, stăvilind exagerările limbajului postromantic, caracterizat prin excesiva cromatizare ce va duce, apoi, la disoluţia organizării tonale. Succesul muzicii acestor şcoli naţionale a fost un stimulent pentru vechile culturi muzicale tradiţionale, ajunse la un moment de răscruce.
Noile şcoli muzicale naţionale vor fi din nou un factor de temperare a exceselor novatoare, contribuind astfel la păstrarea tradiţiei, fără ca aceasta să însemne epigonism. Aceste şcoli naţionale vin să contracareze eclectismul epigonic şi academismul îngust prin asimilarea cu discernământ a inovărilor, prin specificul naţional al formulărilor de sorginte folclorică şi prin caracterul dinamic al creaţiilor muzicale. Un amestec de realism frust cu un suflu romantic imprimă un farmec aparte şi explică interesul trezit de această muzică. Toate aceste multiple influenţe au afectat muzica şcolilor naţionale, astfel că procesul de integrare a acestei muzici în creaţia universală a fost mai rapid şi mai consistent. Desigur, perfecţionarea radio-ului şi dezvoltarea reţelei de transmisie au favorizat contactul mai strâns al muzicienilor cu creaţia reprezentanţilor şcolilor naţionale, de unde şi o mai mare pătrundere a elementelor stilistice respective în muzica din toată lumea. Importantă este şi prezenţa unor muzicieni, aparţinând noilor şcoli naţionale, în diferite centre, unde s-au stabilit definitiv sau au activat temporar. Parisul, devenit iar capitala spirituală a lumii, a găzduit numeroşi muzicieni veniţi să se instruiască sau pentru a rămâne definitiv. Au studiat la Paris Enescu, Bartók, Kódály, de Falla, Szymanowski, Cerepnin, Gershwin, Leucona şi mulţi alţii, iar Stravinski, Prokofiev, de Falla au activat aici temporar. Mulţi au rămas definitiv, încât în deceniul al patrulea exista un mănunchi de compozitori, care se voiau novatori prin fructificarea elementelor provenite din muzica ţărilor lor.
Contextul istoric Supuse stăpânirii străine, exercitată de trei imperii: otoman, habsburgic şi ţarist, popoarele înglobate în aceste imperii – români, bulgari, maghiari, polonezi, cehi, slovaci şi sârbi – au fost împiedicate săşi făurească o cultură muzicală proprie la un nivel de circulaţie europeană. Doar câţiva compozitori cehi, polonezi, maghiari au contribuit la dezvoltarea culturii muzicale europene. La sfârşitul Primului Război Mondial, după ce s-a dărâmat Imperiul ţarist, se destramă Imperiul habsburgic şi se alungă Kaiserul prusac. Se reconstituie Polonia ca stat independent şi se regrupează fostele posesiuni habsburgice în state naţionale: Iugoslavia, Cehoslovacia şi România. Scoli nationale
Reprezentanti
Creatii
Scoala nationalã rusã
1.Mihail I. Glinka
-Ivan Susanin -Ruslan si Ludmila
2. Alexei S. Dargomârski
- Rusalka
3. Rimski-Korsakov
-Fantezia pentru vioara si orchestra -Concertul pentru pian si orchestra -Manual de Armonie -Tratat de orchestratie
4. César Cui
- The Burnt Letter -The Statue at Tsarskoye Selo
5. Piotr Ilici Ceaikovski
- Evghenii Oneghin -Dama de pica -Simfoniei a IV-a
6. A. P. Borodin
- Cneazul Igor - Dansurile polovetiene
Scoala nationalã cehã
1. J. Ladislav Dussek 2. Josef Mysliveček 3. Josef Bohuslav Foerster
- E-flat sonata - Longman & Broderip - Cyrano de Bergerac
Scoala nationalã nordicã
1. Frederik Pacius 2. Jan Sibelius
- Die Loreley - Voces intimae
Scoala nationalã spaniolã
1. Manuel de Falla
- Nocturna - Vals-Capriciu -Serenada andaluză
Scoala nationalã maghiarã
1. Jenö Hubay
- The Venus of Milo -Violin-Maker of Cremona
Scoala nationalã polonezã
2. Béla Bartók -Cursul Dunării
- Sonata pentru pian -Cvintetul pentru coarde şi pian -Rapsodia I pentru pian şi orchestră -Poemul simfonic Kossuth -Suita I pentru orchestră 3. Zoltan Kódály - Dansurile din GalantaDansurile secuieşti din Mureş