Rezumate Volum Jurisprudenta UE Relevanta [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL I. DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC ȘI DREPTUL UE 1. Cauza Burgoa Starea de fapt: -

-

-

Pescarul spaniol Burgoa este prins în 1979 pescuind fără autorizație și cu plase de pescuit interzise în zona de pescuit exclusivă a Irlandei *(pescarul e prins la 20 de mile marine de la linia de bază); Fapta lui Burgoa contravine unui regulament european din 1978 care a instituit obligativitatea obținerii prealabile a autorizației și interzicea folosirea anumitor tipuri de plase de pescuit; Burgoa invocă în apărarea sa o convenție internațională privind pescuitul semnată în 1964 la Londra, atât de către Irlanda, cât și de Spania *(convenția permitea pescuitul navelor aflate sub pavilionul statelor semnatare în zona situată între 6 și 12 mile marine de la linia de bază). Conform convenției, Burgoa nu avea nevoie de autorizație și nu era interzisă folosirea plasei utilizate de către el. Împotriva lui Burgoa se pornește acțiunea penală, iar instanța națională competentă sesizează CJCE cu o acțiune preliminară unde întrebările formulate de instanță vizau regimul aplicabil zonei exclusive de pescuit a Irlandei în contextul conflictului existent între reglementările europene și conținutul Convenției de la Londra privind pescuitul.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

drepturile statelor terțe (în speță, Spania) obținute în urma tratatelor încheiate de statele membre anterior aderării acestora la CEE/UE, nu vor fi afectate de aderare; instituțiile CEE/UE nu vor împiedica respectarea acestor obligații de către statele membre semnatare ale acestor convenții și nici nu vor afecta drepturile persoanelor private câștigate în urma acestor convenții; în cazul în care vor exista incompatibilități între tratatele încheiate de statele membre cu state terțe anterior aderării, statele trebuie să depună toate diligențele pentru înlăturarea incompatibilităților (renegocierea tratatelor sau renunțarea la calitatea de stat semnatar) cu promptitudine - în caz contrar se poate porni împotriva statului acțiune în constatarea încălcării tratatelor unionale; semnarea tratatelor internaționale contrare dreptului UE, ulterior aderării statului la UE, nu poate avea loc. 2. Cauza Kupferberg

Starea de fapt: -

Import de vinuri lichioroase (vin de Porto) realizat de societatea germană Kupferberg în 1976; Conform reglementării naționale în vigoare societatea a fost obligată să plătească o sumă de cca. 18.000 de mărci, reprezentând contravaloarea suprataxei pe alcool percepută în cazul băuturilor alcoolice sau alcoolizate importate cu un conținut de alcool mai mare de 14%; 1

-

-

-

O taxă similară (denumită drept compensatoriu de monopol) a fost percepută și în cazul băuturilor alcoolice sau alcoolizate de origine națională care aveau un conținut de alcool mai mare de 14%, cu mențiunea că distileriile cooperativelor fructifere care produceau maxim 3 hectolictri de vin pe an primeau o reducere de 21% din valoare taxei datorate; Decizia de impozitare a fost atacată de Kupferberg în fața instanței naționale, pe considerente legate de o presupusă discriminare fiscală existentă între importatorii de băuturi alcoolice sau alcoolizate și producătorii autohtoni, măsură interzisă de un acord internațional încheiat între CEE și Portugalia (ca stat terț, la acel moment); Instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară în care întrebările formulate au vizat intepretarea acordului internațional invocat de societate și a prevederilor incidente din tratatele UE.

Hotărâre/Comentariu -

-

Acordurile încheiate de CEE/UE cu state terțe pot produce efect direct (se pot invoca de către particulari în fața instanțelor și autorităților naționale), în funcție de prevederile și conținutul acestora; Statele membre nu pot ridica piedici în calea executării acestor tratate, pentru că acestea vor obliga atât Uniunea, cât și statele membre; Tratatele încheiate de CEE/UE cu state terțe nu pot contraveni dreptului primar (verificarea conformității lor cu dreptul UE se efectuează de către Curtea de Justiție, anterior semnării lor); Acordul încheiat de CEE cu Portugalia produce efect direct, dar Curtea nu a constatat existența unei discriminări fiscale în cauză, având în vedere că vinurile de Porto și cele pentru care se acorda reducerea în dreptul intern erau diferite ca și mod de producție și caracteristici. 3. Cauza Demirel

Starea de fapt: -

-

-

-

În 1979 doamna Demirel își vizitează soțul care lucrează în Germania cu o viză de turist și se stabilește acolo; Pe timpul șederii doamnei Demirel în Germania se înăspresc condițiile în care muncitorii străini pot câștiga dreptul la reîntregirea familiei (se mărește perioada obligatorie de reședință neîntreruptă și legală de la 3 la 8 ani); Doamna Demirel este descoperită de autorități fără drepturi legale de ședere și pentru că soțul ei nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de dreptul la reîntregirea familiei, este expulzată și trimisă înapoi în Turcia; Doamna Demirel atacă decizia de expulzare și invocă o prevedere cu conținut general din Acordul de asociere dintre Turcia și CEE (1963), privind realizarea treptată a liberei circulații a cetățenilor turci pe teritoriul CEE; Instanța națională sesizează Curtea cu o acțiune preliminară având ca obiect clarificarea existenței efectului direct în cazul dispozițiilor acordului de asociere dintre Turcia și CEE.

2

Hotărâre/Comentariu -

-

-

dispozițiile acordului de asociere dintre Turcia și CEE nu au efect direct, pentru că nu sunt suficient de clare, precise și necondiționate, având nevoie de intervenția ulterioară a autorităților europene pentru clarificarea condițiilor în care se poate exercita dreptul la liberă circulație a cetățenilor turci; tratatele internaționale semnate de CEE/UE se încorporează automat în dreptul UE, dar nu produc efect direct, decât dacă îndeplinesc condițiile legate de claritate și caracterul necondiționat al prevederilor; acordurile de asociere, de regulă, conțin dispoziții cu caracter general și programatic, prin care se trasează scopurile asocierii și acțiunile destinate realizării lor.

CAPITOLUL II. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE UE P. ATRIBUIRII

4. Cauza Regatul Unit vs. Consiliul UE Starea de fapt -

-

în 1994 Regatul Unit formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a Consiliului UE privind organizarea timpului de lucru din 1993 pe motiv că temeiul juridic ales de Consiliu este inadecvat, pentru că CEE ar avea competențe doar în ceea ce privește adoptarea reglementărilor privind asigurarea securității și sănătății la locul de muncă; directiva avea ca scop armonizarea legislațiilor naționale privind condițiile de muncă, în special privind durata zilei de muncă, odihna zilnică, săptămânală, concediu anual etc.)

Hotărâre/Comentariu -

-

-

acțiunea Regatului Unit se admite doar parțial, referitor la art. 5 din conținutul regulamentului care stabilea zilele de duminică ca zile libere (nu s-a putut constata existența unei legături cu asigurarea securității și sănătății la locul de muncă); potrivit principiului atribuirii, acțiunile UE trebuie să aibă un temei legal expres indicat, UE având doar competențele expres și limitativ atribuite de statele membre; temeiul juridic al reglementării trebuie ales în funcție de scopul acesteia, iar măsurile trebuie să fie proporționale cu obiectivul avut în vedere (să reprezinte acțiunea minim-invazivă, necesară pentru realizarea scopului); sancțiunea pentru alegerea greșită a temeiului juridic constă în anulabilitatea actului; noutățile aduse de Tratatul de la Lisabona în materie (împărțirea competențelor UE în 3 categorii – exclusive, partajate și de sprijinire a statelor membre – cu exemple).

3

5.Cauza Germania c. Parlamentului European și Consiliului UE Starea de fapt -

-

-

în 1998 Germania formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a Parlamentului și Consiliului privind armonizarea legislațiilor naționale în materia publicității și sponsorizării produselor din tutun, prin care se interzice publicitatea în CEE pentru aceste produse, cu excepția publicității la locurile special destinate vânzării acestora; motivul formulării a constituit alegerea greșită a temeiului juridic al directivei (funcționarea adecvată a pieței interne), precum și încălcarea principiului subsidiarității și proporționalității, scopul real al adoptării reglementării fiind considerat protejarea sănătății publice; potrivit Germaniei, publicitatea pentru produsele din tutun este individualizată și se pretează caracteristicilor și tradițiilor specifice fiecărui stat membru.

Hotărâre/Comentariu -

definiția principiului atribuirii (vedeți cauza anterioară); adoptarea actelor legislative ale UE nu poate avea loc fără indicarea unui temei juridic; alegerea greșită a temeiului juridic va duce la anularea integrală a actului, ceea ce s-a întâmplat și în speță; Curtea, după constatarea lipsei temeiului juridic al actului, nu a mai analizat respectarea principiului subsidiarității, având în vedere că acest principiu se referă la modul exercitării competențelor UE, or în această situație era clară lipsa atribuirii competențelor de către statele membre în favoarea UE.

P. ÎMPUTERNICIRII IMPLICITE

6. Cauza Comisia c. Consiliu Starea de fapt -

în 1970 Comisia formulează o acțiune în anulare în fața CJCE împotriva deciziei Consiliului privind semnarea unui acord internațional elaborat în cadrul ONU (Acordul European privind Transporturile Rutiere – AETR) pentru lipsa existenței unui competențe a CEE/UE în domeniu;

Hotărâre/Comentariu -

Curtea respinge acțiunea Comisiei și formulează în premieră principiul împuternicirii implicite, conform căruia UE poate dobândi competențe de acționare și în domenii unde nu i-au fost acordate expres competențe de către statele membre, cu condiția: să fie nevoie de o acțiune în plan extern a UE pentru realizarea obiectivelor prevăzute în tratatele unionale și ca UE să fi exercitat competențe în acel domeniu pe plan intern, adică în relațiile dintre statele membre 4

(cum a fost și în speță, unde UE deținea competențe interne de reglementare în domeniul politicii comune a transporturilor); Condițiile pentru extinderea competențelor UE în acord cu acest principiu sunt: -

Lipsa competențelor expres alocate UE pe plan extern; Necesitarea acțiunii UE în vederea realizării unui obiectiv unional (constituie și limita exercitării principiului); Exercitarea prealabilă a competențelor în domeniu, pe plan intern;

P.SUBSIDIARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII 7. Cauza Regatul Țărilor de Jos c. Parlamentului și Consiliului Starea de fapt -

În 1998 Olanda formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a Parlamentului și Consiliului privind armonizarea reglementărilor naționale privind invențiile biotehnologice pentru alegerea greșită a temeiului juridic (asigurarea bunei funcționări a pieței interne) și pentru nerespectarea principiului subisidiarității.

Hotărâre/Comentariu -

-

Curtea a respins acțiunea în anulare considerând reglementarea adoptată ca fiind necesară realizării obiectivelor UE; La determinarea necesității intervenției UE se va verifica eficiența intervenției legiuitorilor naționali, precum și eficiența și necesitatea intervenției UE; Intervenția UE va fi justificată doar în ipoteza în care acțiunile la nivel național nu ar fi suficiente în vederea realizării obiectivului unional, în ideea protejării suveranității naționale a statelor membre; Jusitificarea în speță pentru adoptarea reglementării a fost reprezentată de posibilitatea apariției diferențelor de reglementare între statele membre în cazul unor standarde de reglementare diferite în domeniu.

8. Cauza Vodafone și alții Starea de fapt -

În 2008, Vodafone și alte societăți de telecomunicații din statele membre formulează o acțiune în anulare împotriva reglementării naționale care permitea aplicarea la nivel național a dispozițiilor unui regulament unional din 2007 privind serviciile de roaming care stabilea plafoane tarifare pentru serivciile de roaming furnizate de operatorii de telefonie mobilă;

5

-

Reclamanții au contestat validitatea regulamentului în cauză, iar instanța națională a formulat o acțiune preliminară în fața Curții, având ca obiect stabilirea validității regulamentului.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Curtea a constatat validitatea regulamentului contestat de reclamanți; Adoptarea reglementărilor privind armonizarea legislațiilor naționale poate fi justificată de necesitatea înlăturării obstacolelor actuale sau potențiale în calea bunei funcționări a pieței interne, în interesul consumatorilor europeni; În speță, adoptarea regulamentului privind armonizarea prețurilor pentru serviciile de roaming a fost justificată de riscul apariției reglementărilor divergente la nivel național care ar fi dăunat intereselor consumatorilor și de presiunea exercitată asupra instituțiilor unionale în vederea adoptării acestor măsuri de armonizare; Legiuitorul unional dispune de o discreție pronunțată în privința alegerii mijloacelor adecvate pentru realizarea armonizării necesare pentru buna funcționare a pieței interne; Forma acțiunii alese de UE trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, adică atât de simplă pe cât o permite realizarea obiectivului avut în vedere; Având în vedere că statele membre singure nu ar fi putut adopta măsuri de armonizare în domeniu, intervenția UE a respectat principiul subsidiarității și cel al proporționalității; Orice măsură care nu e vădit neadecvată va fi considerată proporțională.

P. RANGULUI PRIORITAR AL DREPTULUI UE FAȚĂ DE CEL NAȚIONAL 9. Cauza Costa c. ENEL Starea de fapt -

-

-

Naționalizarea în 1962 a tuturor unităților de producere e energiei electrice din Italia, în vedere înființării companiei naționale de electricitate ENEL, printre care și a societății de electricitate deținute de avocatul Flaminio Costa (Edison Volta); Neachitarea facturilor de electricitate emise de ENEL de către avocatul Costa, în semn de protest și invocarea incompatibilității dintre legea de naționalizare și dreptul primar al UE (prevederile tratatului CEE privind regimul monopolurilor naționale, ajutoare de stat etc.); Instanța națională competentă să judece procesul intentat de ENEL împotriva lui Costa pentru plata datoriilor de cca. 1900 de lire italienești sesizează Curtea de Justiție cu o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea existenței efectului direct al dispozițiilor tratatului;

Hotărâre/Comentariu -

Hotărârea pune bazele principiului rangului prioritar al dreptului UE față de cel național; nicio măsură națională unilaterală nu poate beneficia de prioritate în aplicare față de dreptul UE, aceasta nefiind opozabilă UE;

6

-

-

-

dispozițiile tratatului sunt direct aplicabile și produc efect direct față de particulari, aceștia având posibilitatea să invoce drepturile personale rezultate din acele prevederi în fața instanțelor și autorităților naționale, pe care acestea din urmă sunt obligate să le protejeze; tratatele unionale au creat o ordine de drept care s-a integrat în ordinea juridică a statelor membre și care se impune jurisdicțiilor naționale, ca urmare a limitării drepturilor suverane ale statelor, odată cu aderarea la structurile europene; obligativitatea reglementărilor unionale nu poate varia de la un stat membru la altul, fără să fie pusă în pericol funcționarea UE și existența ei însăși; principiul lex posterior derogat priori nu își găsește aplicabilitatea în relația dintre dreptul UE și cel național; 10. Cauza Internationale Handelsgesellschaft

Starea de fapt -

-

-

-

conform unui regulament al CEE din 1967 privind piața cerealelor, exportatorii erau condiționat în desfășurarea activității lor de obținerea prealabilă a licențelor de export care se obțineau în schimbul plății unei cauțiuni calculate în funcție de volumul mărfurilor destinate exportului. Sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate prin licența de export, avea ca și efect pierderea cauțiunii; societatea IH a solicitat o licență de export pentru 20.000 de tone de mălai (cu valabilitate în perioada august-decembrie 1967) și pentru că nu a reușit să exporte toată cantitatea de marfă prevăzută în licență, a pierdut o cauțiune de cca. 17.000 de mărci germane; societatea a contestat în instanță măsura de nerestituire a cauțiunii, invocând lipsa conformității regulamentului european cu prevederile constituției naționale privind dreptul la desfășurarea activităților economice; instanța națională a sesizat cu o acțiune preliminară Curtea, având cu obiect stabilirea validității regulamentului unional;

Hotărâre/Comentariu -

Curtea a confirmat validitatea prevederilor regulamentului contestat; Hotărârea a completat definiția principiului rangului prioritar al dreptului unional, confirmând aplicarea prioritară chiar și a dreptului secundar față de reglementările legii fundamentale; Chiar și reglementările adoptate de instituțiile UE își găsesc aplicarea cu prioritate față de dispozițiile naționale de orice rang; Drepturile fundamentale protejate de constituțiile naționale fac parte din principiile generale ale dreptului UE; Reglementarea cauțiunii pentru acordarea licențelor de export nu contravine drepturilor omului, aceasta constituind o garanție pentru executarea unei obligații asumate în mod voluntar, cauțiunea fiind un instrument adecvat pentru asigurarea funcționării optime a pieței cerealelor.

7

11. Cauza Simmenthal Starea de fapt -

-

Societatea S. importa carne de vită din Franța în Italia și a fost obligată să plătească cca. 600.000 lire italiene pentru un control sanitar-veterinar obligatoriu, conform reglementărilor interne; Societatea a solicitat în fața instanței restituirea taxei considerată a fi contrară dreptului unional, pentru că forma o măsură echivalentă unei restricții cantitative la import; Potrivit dreptului italian, reglementările contrare dreptului unional erau considerate neconstituționale, aplicarea prioritară a relgementărilor UE fiind condiționată de constatarea prealabilă a neconstituționalității reglementării naționale de către Curtea Constituțională; Instanța națională a formulat o acțiune preliminară, având ca obiect interpretarea dispozițiilor unionale invocate și stabilirea necesității pronunțării prealabile a Curții Constituționale;

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Judecătorul național are obligația asigurării aplicării prioritare a reglmentărilor unionale față de cele naționale contrare, fără a solicita sau aștepta pronunțarea prealabilă a vreunei instanțe naționale în acest sens; Judecătorii naționali au obligația să ignore reglementările naționale contrare, care vor rămâne în continuare în vigoare, dar vor deveni inaplicabile în situațiile în care vor veni în conflict cu reglementările unionale; Reglementările unionale direct aplicabile fac parte integrantă cu rang de prioritate din ordinea juridică națională; Statele membre au obligația să nu creeze un drept contrar dreptului UE sau să adopte reglementări în domeniile de competență rezervate instituțiilor UE; Totuși, aplicarea principiului rangului prioritar al dreptului UE față de cel național nu poate periclita interesele vitale ale statelor membre. 12. Cauza Factortame

Starea de fapt -

-

-

În 1988 se modifică Legea navigației naționale din Regatul Unit, iar conform noii legi, în noul registru naval britanic pot fi înregistrate doar navele aflate în proprietatea unui cetățean britanic, exploatate în Regatul Unit și doar dacă o parte din personalul navei deținea cetățenia britanică; În acord cu reglementările nou introduse, societatea Factortame reușește să înscrie în noul registru naval doar 42 din cele 95 de nave deținute, pe motiv că o parte din nave a fost anterior înregistrată în trecut în Registrul naval spaniol; Ținând cont de caracterul discriminatoriu al dispozițiilor noii legi ai navigației, Comisia pornește împotriva Regatului Unit o acțiune în constatarea încălcării tratatelor unionale, în timp ce societatea Factortame a inițiat în fața instanței naționale un proces în care a contestat valabilitatea reglementărilor naționale; 8

-

-

Insanța de fond a admis solicitarea societății Factortame și a suspendat aplicarea legii navigației naționale, decizia fiind contestată de autoritățile naționale care au obținut o hotărâre favorabilă în apel, pe motiv că în dreptul britanic instanțele nu ar avea dreptul să adopte măsuri provizorii contrare Coroanei și guvernului; Instanța supremă sesizată în recurs a formulat o acțiune preliminară având ca obiect compatibilitatea dreptului procesual național cu dreptul unional.

Hotărâre/Comentariu -

În cazul în care singurul obstacol în calea adoptării unor măsuri provizorii conforme dreptului unional este formată dintr-o reglementare națională, aceea reglementare trebuie ignorată; Principiul aplicării prioritare a dreptului unional are aplicabilitate și în cazul normelor procedurale; Starea de fapt a generat trei decizii ale Curții de Justiție:  Factortame I – obligația instanțelor naționale să protejeze drepturile garantate de dispozițiile unionale având efect direct și să ignore orice reglementare națională contrară ; sunt contrare dreptului UE reglementările naționale care împiedică adoptarea măsurilor interimare conforme cu dreptul UE;  Factortame II – reglementările noii legi ai navigației au fost considerate discriminatorii și contrare dreptului de stabilire prevăzut în dreptul UE;  Factortame III – particularii prejudiciați de legea nouă a navigației au posibilitatea solicitării de despăgubiri, indiferent de natura organului căruia ar fi imputabilă nerespectarea principiului aplicării prioritare a dreptului unional (cu condiția ca încălcarea să fie suficient de serioasă – după intenție, durată etc., să fie încălcate drepturi atribuite particularilor și să existe o relație de cauzalitate între încălcare și prejudiciu).

13. Cauza Ciola Starea de fapt: -

-

În 1990 Erich Ciola cetățean austriac încheie un contract de concesiune cu autoritățile locale privitor la un teren situat pe malul unui lac, în vederea instalării unor locuri de ancorare pentru bărci; Printr-o decizie administrativă a autorităților locale se limitează numărul locurilor închiriabile cetățenilor străini nerezidenți la 60 de locuri din 200; Ciola este condamnat la plata unei amenzi de cca. 75.000 șilingi austrieci pentru nerespectarea deciziei privind limitarea închierierii locurilor de ancorare; Instanța care a judecat apelul formulat împotriva deciziei administrative de condamnare a formulat o acțiune preliminară având ca scop determinarea compatibilității deciziei administrative în cauză cu dreptul unional.

9

Hotărâre/Comentariu -

Decizia administrativă contravine obligației de nediscriminare din dreptul UE, precum și principiului libertății de furnizare a serviciilor; Deciziile administrative definitive contrare dreptului UE trebuie lăsate la o parte de judecătorul național care soluționează contestația formulată împotriva acesteia; Principiul rangului prioritar al dreptului UE se aplică și față de autoritățile administrative; Dreptul UE se va aplica cu prioritate și față de actele administrative individuale, nu numai față de relglementări naționale; Actele administrative în cauză nu vor fi anulate, ci vor fi lăsate la o parte la soluționarea contestației. 14. Cauza Kühne și Heitz

Starea de fapt -

-

-

-

Societatea K&H exportă în perioada dec.1986 – dec. 1987 carne de pasăre clasificată în categoria ”pulpe și bucăți de pulpe de alte păsări” beneficiind de o reducere din tariful de export; În urma unei decizii de reclasificare a mărfurilor, societatea pierde primele de care a beneficiat; Societatea contestă decizia autorităților administrative în fața organelor de control, dar contestația ei este respinsă pe considerentul că marfa exportată nu poate fi considerată ”pulpă”, conform nomenclatorului vamal ; Ulterior adoptării deciziei de respingere a contestației Curtea de Justiție a adoptat o hotărâre preliminară prin care a interpretat dispozițiile incidente din nomenclatorul vamal într-un mod care ar fi fost favorabil societății; În contestația formulată împotriva deciziei administrative de clasificare a mărfurilor, societatea a solicitat restituirea tarifului vamal pe care nu l-ar fi plătit în ipoteza clasificării corecte a mărfurilor; Instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară având ca obiect clarificarea necesității reexaminării unei decizii administrative definitive în vederea asigurării conformității acesteia cu interpretarea normelor UE dată în jurisprudența Curții.

Hotărâre/Comentariu -

-

Principiul coperării loiale a statelor membre cu UE impune reexaminarea deciziilor administrative luate în baza unei interpretări greșite a dreptului UE (aspect relevat de o hotărâre preliminară ulterioară a Curții), dacă autoritatea administrativă are competenţa revenirii asupra deciziilor sale, dacă decizia autorităţii a fost confirmată de o decizie a unei instanţe naţionale şi dacă persoana interesată s-a adresat organului administrativ emitent imediat după ce a luat la cunoştinţă caracterul eronat al interpretării; Autorităţile naţionale trebuie să depună toate diligenţele pentru a modifica sau abroga după caz legislaţia naţională contrară dreptului UE şi respectiv ca să corecteze deciiziile administrative eronate. 15. Cauza Lucchini 10

Starea de fapt -

-

în 1985 societatea siderurgică Lucchini solicită un ajutor de stat de la guvernul italian în vederea finanţării lucrărilor de reabilitare demarate în vederea reducerii poluării cauzate de societate; în 1988 Guvernul italian a procedat la notificarea proiectului de ajutor de stat Comisiei Europene; în lipsa răspunsului Comisiei, la câteva luni după notificarea acesteia, guvernul italian a acordat cu titlu provizoriu jumătate din valoarea ajutorului solicitat; în 1990 Comisia îşi exprimă dezacordul (avizul negativ) faţă de ajutorul solicitat (ajutoarele de stat acordate fără avizul prealabil al Comisiei sunt considerate ilegale); în acelaşi an, societatea Lucchini intentează proces în faţa instanţelor naţionale pentru obligarea guvernului italian la plata restului de ajutor solicitat şi câştigă procesul în fond, iar în 1995 hotărârea este confirmată prin definitivarea soluţiei în apel; în 1996 societatea beneficiară primeşte restul ajutorului solicitat, în urma punerii în executare a hotărârii instanţelor naţionale; în 1996, , guvernul italian este nevoit să iniţieze demersurile pentru recuperarea ajutorului de stat acordat fără respectarea dispoziţiilor unionale în urma unui aviz emis din partea Comisiei; instanţa administrativă sesizată cu contestaţia formulată împotriva decretului de restituire formulează o acţiune preliminară având ca scop clarificarea modului de soluţionare a conflictului între principiul aplicării prioritare a dreptului UE şi principiul autorităţii de lucru judecat.

Hotărâre/Comentariu -

-

dreptul UE se va aplica cu prioritate faţă de reglementările naţionale care consacră principiul autorităţii de lucru judecat; hotărârile judecătoreşti neconforme cu dreptul UE nu îşi vor găşi aplicabilitate faţă de reglementările unionale, instanţele naţionale având obligaţia anulării acestora; instanţele naţionale nu au competenţa să se pronunţe privitor la compatibilitatea măsurilor de ajutor de stat cu reglementările unionale în locul CJUE şi nu pot invalida deciziile Comisiei privind incompatibilitatea unui ajutor cu dreptul UE; instanţa naţională are obligaţia ignorării reglementărilor naţionale contrare dreptului UE; autorităţile naţionale trebuie să asigure existenţa căilor procedurale pentru anularea hotărârilor judecătoreşti neconforme cu dreptul unional;

P. APLICĂRII DIRECTE

11

16. Cauza Van Gend en Loos Starea de fapt -

societatea VGL importă din Germania în Olanda formaldehidă şi este obligată să plătească taxe vamale în valoare de 8% din valoarea bunurilor importate; conform Tratatului CEE statele membre nu puteau aplica taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora în relaţiile comerciale dintre ele; după achitarea taxei, societatea contestă valabilitatea reglementărilor naţionale din perspectiva neconformităţii acestora cu dispoziţiile dreptului primar unional; instanţa naţională sesizată cu acţiunea în anulare formulată de societate introduce o acţiune preliminară în faţa instanţei naţionale solicitând constatarea existenţei efectului direct în cazul normelor din dreptul primar.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Curtea a constatat existenţa efectului direct în cazul dispoziţiilor din tratat invocate de societate; Particularii au dreptul invocării dispoziţiilor dreptului primar în faţa autorităţilor şi instanţelor naţionale în ipoteza în care acestea sunt clare, neechivoce, necondiţionate (nu necesită intervenţia ulterioară a legislatorului naţional pentru a fi aplicabile) şi dacă acestea au un conţinut negativ (interzic ceva); Dispoziţiile dreptului primar sunt destinate atât statelor, cât şi particularilor, având capacitatea să creeze drepturi pentru acestea din urmă, pe care ei le pot invoca în faţa instanţelor şi autorităţilor naţionale şi pe care acestea au obligaţia să le garanteze; Aplicabilitatea directă se referă la lipsa necesităţii preluării unei norme în dreptul intern, în timp ce efectul direct se referă la invocarea dispoziţiilor în cauză în faţa instanţelor şi autorităţilor naţionale. 17.Cauza Lütticke

Starea de fapt -

-

Societatea L.a importat din Luxemburg în Germania 15.000 kg de lapte praf, fiind obligată să achite taxe vamale şi o taxă aplicată în locul taxei pe cifra de afaceri; Societatea a contestat aplicarea taxelor prin prisma neconformităţii acestora cu dispoziţiile Tratatului CEE (privind interzicerea discriminării fiscale între statele membre), respectiv cu cele ale unei reglementări naţionale (referitor la interzicerea aplicării taxei pe cifra de afaceri la laptele praf); Instanţa administrativă competentă să soluţioneze contestaţia formulată de societate a sesizat CJUE prin acţiune preliminară privitor la constatarea existenţei efectului direct al dispoziţiilor invocate din dreptul primar.

Hotărâre/Comentariu 12

-

-

Curtea constată existenţa efectului direct al dispoziţiilor dreptului primar care conţin obligaţii pozitive (în speță, obligația statelorsă abroge sau să modifice reglementările naţionale care contravin tratatelor unionale); Nu numai prevederile dreptului primar care au un conținut negativ pot avea efect direct, ci și cele cu un conținut pozitiv, adică cele care conțin o obligație de a face sau de a adopta măsuri concrete. 18. Cauza Walrave

Starea de fapt -

-

-

Walrave și Koch, doi antrenori sportivi care își desfășurau activitatea în domeniul ciclismului formulează o acțiune în anulare în fața instanței naționale împotriva reglementărilor Asociației Internaționale de Ciclism care prevedeau că anternorii bicicliștilor care concurează la competițiile internaționale trebuie să aibă aceași naționalitate cu cea a concurenților; Cei doi antrenori au invocat incompatibilitatea dispozițiilor menționate cu prevederile din Tratatul CEE privind interzicerea discriminării, libera circulație a muncitorilor, respectiv a serviciilor; Instanța națională competentă sesizează Curtea cu o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea compatibilității prevederilor naționale cu normele dreptului primar invocate în speță, precum și privitor la aplicabilitatea prevederilor în cauză asupra activităților sportive.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Dispozițiile dreptuului unional își găsesc aplicabilitatea și asupra activităților sportive, cu condiția ca acestea să constituie activități de natură economică (adică cele prestate în schimbul unei remunerații/ contraprestații), adică cele care nu privesc doar sportul în sine (cum ar fi spre exemplu formarea echipelor naționale la diverse competiții între națiuni, unde se permite, fără să constituie discriminare, stabilirea unor criterii de selecție legate inclusiv de naționalitatea concurentului); Dispozițiile dreptului primar au efect direct orizontal, adică se pot invoca și în relația dintre particulari, având în vedere că prevederile dreptului primar sunt destinate atât statelor membre, cât și particularilor; Asigurarea obligativității normelor dreptului primar unional ar fi imposibilă fără garantarea unui efect direct orizontal; Prevederile dreptului primar pot atribui drepturi particularilor pe care aceștia le pot invoca în fața instanțelor și autorităților naționale și pe care aceștia din urmă trebuie să le protejeze.

19. Cauza Von Colson & Kamman 13

Starea de fapt -

-

-

Colson și Kamman două asistente sociale calificate își exprimă intenția să se angajeze ca și gardieni la un penitenciar de bărbați din regiunea Westfalia de Nord (Germania); Cele două formulează o acțiune în fața instanței naționale împotriva deciziei administrației penitenciarului privind refuzul angajării lor pe considerente legate de riscurile și problemele care pot să apară în contextul ocupării pozițiilor menționate de către femei; Reclamantele au invocat dispozițiile unei directive europene privind egalitatea de tratament dintre femei și bărbați, ale căror prevederi au fost transpuse doar parțial în dreptul național. Dreptul național prevedea restituirea cheltuielilor pe care candidatul le-a suportat ca să participe la concursul de angajare, în timp ce directiva europeană prevedea acordarea unor despăgubiri juste și echitabile care trebuiau să acopere prejudiciul material și moral produs; Instanța națională în fața căreia reclamantele au contestat decizia autorității de administrare a penitenciarului a formulat acțiune preliminară având ca scop interpretarea dispozițiilor din directiva parțial transpusă în dreptul național german.

Hotărâre/Comentariu -

-

Directiva nu obliga angajatorul să procedeze la angajarea persoanelor discriminate, însă prevedea obligativitatea acordării unor despăgubiri juste și echitabile care să fie eficientă și să aibă un efect descurajator; Instanța națională trebuie să asigure, acolo unde este posibil, interpretarea reglementărilor naționale în conformitate cu prevederile directivei (efect direct mijlocit); Despăgubirea acordată de instanța națională pentru discriminarea la angjare nu poate fi una simbolică. 21. Cauza Luciano Arcaro

Starea de fapt -

-

împotriva lui L.A. , reprezentantul unei societati care se ocupa de prelucrarea metalelor prețioase se pune în miscare actiunea penală pentru deversare de cadmiu în apele curgătoare; potrivit unei directive incorect transpuse în legislația natională, deversarea cadmiului nu putea avea loc fără obținerea prealabilă a unei autorizații în acest sens de la autoritățile naționale competente; conform decretului prin care a fost transpusă directiva în dreptul național, obținerea autorizației era necesară doar pentru firmele înființate după intrarea in vigoare a decretului; instanta nationala competentă cu judecarea acțiunii penale a formulat o acțiune preliminară având ca scop stabilirea conformității decretului de transpunere cu prevederile directivei.

Hotărâre/Comentariu -

conform directivei, orice deversare de cadmiu de către orice întreprindere trebuia să aibă loc în baza unei autorizări prealabile; 14

-

-

prevederile directivei incorect transpuse în legislația natională nu vor produce efecte negative față de particulari, având în vedere că statul nu poate invoca dispozițiile directivei față de particulari (nu există efect direct vertical descendent în cazul directivelor); efectul direct al directivelor se limitează doar la cel vertical ascendent; în ipoteza în care aplicarea prevederilor directivei incorect transpuse sau netranspuse ar agrava raspunderea unei persoane, nu va exista obligatia pentru judecatorul national sa interpreteze dreptul național în lumina dispozișiilor directivei.

PRINCIPIUL RESPECTARII DREPTURILOR FUNDAMENTALE

22. Cauza Nold Starea de fapt -

-

în 1969, Comisia autorizează fuziunea mai multor societăți miniere din regiunea Ruhr și ia astfel ființă societatea Ruhrcole AG; societatea era obligată să supună spre aprobarea Comisiei strategiile sale comerciale; în 1972 Comisia aprobă strategia societății prin care aceasta conditionează vânzarea angro de cărbune de încheierea unor contracte pe 2 ani cu prag minim pentru achiziții de 6000 de tone pe an; în 1973 societatea Nold contestă autorizația Comisiei în ceea ce privește strategia comercială a societății Ruhrcole AG ca fiind contrară intereselor sale comerciale și respectiv, prevederilor Constitutiei germane privind libera exercitare a activităților profesionale.

Hotărâre/Comentariu -

instanța respinge acțiunea societății Nold; Autorizația Comisiei privind strategia comercială a fost considerată justificată în contextul necesității prevenirii falimentului industriei cărbunelui din regiunea Ruhr. Curtea recunoaște faptul că prevederile constituțiilor nationale pot prezenta o sursă de inspirație în materia protejării drepturilor omului; instrumentele internaționale de protejare a drepturilor omului pot oferi indicații în materie în privința aplicării acestor drepturi; competențele institutiilor UE se pot limita în caz de necesitate a protejării drepturilor fundamentale; Curtea recunoaște că drepturile fundamentale menționate în constituțiile naționale fac parte din principiile generale de drept ale UE; exercitarea drepturilor fundamentale poate fi limitată de necesitatea protejării unor interese publice unionale sau de necesitatea realizării unor obiective unionale fundamentale. 15

23. Cauza Hauer Starea de fapt -

-

-

în 1975 doamna Hauer solicită o autorizație pentru plantarea viței de vie pe un teren care îi aparținea; în 1977 autoritățile refuză acordarea autorizației, facând trimitere la prevederile unei legi naționale adoptate în 1977 conform căreia terenul doamnei Hauer era nepotrivit pentru cultivarea viței de vie, respectiv la un regulament unional din 1976 care interzicea plantarea viței de vie pe orice teren pe o perioadă de trei ani; în fața instantei naționale doamna Hauer a invocat vătămarea drepturilor sale constituționale și a contestat aplicabilitatea dispozițiilor legii naționale și a regulamentului, pe motiv că cererea ei trebuia soluționată anterior apariției reglementărilor invocate de autorități; instanța națională formulează o acțiune preliminară având ca obiect interpretarea prevederilor regulamentului.

Hotărâre/Comentariu -

-

curtea a decis că regulamentul este aplicabil, indiferent de prevederile legii naționale, respectiv indiferent de calitatea terenului deținut; curtea recunoaște constituțiile naționale ca fiind izvoare de drept în materia protejării drepturilor omului, având în vedere că în motivarea hotărârii a făcut trimitere la prevederile mai multor constituții naționale; deși dreptul de proprietate este un drept fundamental, limitarea acestuia se permite de către constituțiile mai multor state membre în cazul necesității protejării unui interes public superior, cu condiția ca restrângerea să fie necesară și proporțională. 24. Avizul CJUE privind aderarea UE la CEDO

Starea de fapt -

-

în 1953 s-a adoptat Convenția europeană a drepturilor omului; în 1996 s-a solicitat avizul Curții privind aderarea la CEDO, însă curtea a constatat atunci lipsa temeiului juridic; în 2000 s-a adoptat Carta UE a drepturilor fundamentale, fără clarificarea efectelor juridice ale acestuia; Tratatul de la Lisabona a modificat art. 6 TUE, în sensul recunoașterii drepturilor fundamentale prevăzute de CEDO și constituțiile naționale, ca facând parte din principiile generale de drept ale UE și a prevăzut aderarea UE la CEDO; T.de la Lisabona a atribuit Cartei valoare juridică egală cu cea a tratatelor; negocierile cu Consiliul Europei au început în 2010 și s-au încheiat în 2013; 16

-

proiectul de acord privind aderarea UE la CEDO a fost supus spre avizare Curții în scopul stabilirii conformității acestuia cu dreptul UE.

Hotărâre -

-

-

-

-

-

-

-

proiectul de acord a fost considerat de Curte ca fiind incompatibil cu dreptul UE, motiv pentru care aderarea UE nu a putut avea loc în condițiile menționate; acordul nu ține cont de caracteristicile particulare ale Uniunii, având în vedere că Uniunea nu poate fi considerată stat,iar acordul ar trebui să țină cont de UE ca și organizație internațională supranațională, însă acesta tratează UE asemeni oricărui alt stat membru; acordul ar face parte din dreptul UE ca orice alt tratat internațional; în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, UE ar fi supusă unui control extern; interpretarea dată de CEDO unor drepturi fundamentale ar fi obligatorie pentru UE, în timp ce interpretarea dată de Curte unor drepturi fundamentale prevăzute în Carta UE nu ar fi obligatorie pentru CEDO; ar trebui să se asigure o coordonare între Convenție și Cartă; aderarea UE la CEDO ar putea să compromită echilibrul UE și autonomia dreptului UE, din moment ce există posibilitatea ca relațiile dintre statele membre să ajungă să fie reglementate de CEDO; procedura solicitării avizelor consultative de către instanțele naționale supreme privind interpretarea Convenției, pot veni în conflict cu procedura acțunilor preliminare din dreptul UE, dacă obiectul acestor proceduri ar constitui drepturi reglementate în ambele documente (ipoteză în care interpretarea CEDO ar prevala); în prezent diferendele dintre statele membre și UE privind respectarea CEDO sunt soluționate de către Curte, dar în perspectiva aderării UE la CEDO ar putea fi soluționate și de către această din urmă instanță (din această perspectivă, aderarea UE ar fi posibilă doar dacă s-ar asigura conservarea competențelor CJUE); nu există mecanisme eficiente reglementate în ceea ce privește atribuirea răspunderii între statele membre și UE în cazul incălcării reglementărilor Convenției, iar CEDO ar putea să ajungă să interpreteze normele unionale privind impărțirea competențelor între statele membre și instituțiile UE; în cazul unor hotarâri paralele adoptate de către cele două instanțe (CEDO SI CJUE ) în aceași cauză, ar prevala decizia CEDO); ar trebui să existe proceduri de informare care să permită informarea reciprocă a celor două instanțe referitor la cauzele care privesc Uniunea; în prezent CJUE nu are competențe în privința actelor adoptate în politica externă și de securitate comună, în schimb, în urma aderării, CEDO ar putea să dețină competențe în privința verificării conformității cu CEDO a acțiunilor instituțiilor UE adoptate în acest domeniu, ceea ce ar contraveni tratatelor unionale; pentru argumentele arătate mai sus, se consideră că proiectul de acord nu ține cont de caracteristicile UE, motiv pentru care nu poate fi încheiat.

17

PRINCIPIUL DEMOCRAȚIEI ȘI TRANSPARENȚEI 25. Cauza Roquette Freres Starea de fapt -

-

în 1979 societatea R.F. a formulat o acțiune în anulare împotriva regulamentului unional care prevedea cotele de producție pentru producția de izoglucoza pentru faptul că acesta a fost adoptat fără consultarea prealabilă a Parlamentului și pentru incălcarea principiului proportionalității; în cadrul procedurii de adoptare a regulamentului Consiliul a solicitat avizul Parlamentului asupra propunerii de regulament în aprilie, regulamentul trebuind să fie adoptat înainte de data de 1 iulie, data inceperii anului de comercializare a zahărului, însă din cauza necesității reexaminării propunerii în Comisia pentru agricultură, proiectul nu a fost avizat în termen în Parlament;

Hotărâre/Comentariu -

regulamentul a fost anulat; curtea a consacrat prin această hotărâre principiul democrației reprezentative ca principiu fundamental al UE, înrădăcinat în tradițiile constituționale comune ale statelor membre; principiul presupune asigurarea participarii populației ( în speță, a organului reprezentând popoarele UE în procesul de legiferare); reformele legislative ale UE au avut ca și scop creșterea rolului Parlamentului European în procesul decizional; din 2009 principiul este expres reglementat în tratatele unionale, ca urmare a modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona.

26. Cauza Schecke și Eifert Starea de fapt -

-

societatea agricolă S. și domnul E. formulează o acțiune în fața instanței administrative împotriva autorităților locale ale landul Hessen pentru încălcarea protecției datelor cu caracter personal prin publicarea pe site-ul instituției a datelor de identificare și a sumelor de care au beneficiat din diverse fonduri europene reclamanții; autoritățile naționale au invocat faptul că obligația de publicare este prevazută într-un regulament european privind finanțarea politicii agricole comune; instanța națională a solicitat interpretarea dispozițiilor regulamentului UE incident în speță.

Hotarare\Comentariu

18

-

-

-

Curtea consideră ca fiind nejustificată publicarea datelor cu caracter personal în cazul beneficiarilor persoane fizice dar mentionează că listele publicate anterior adoptării hotărârii nu vor fi afectate; chiar dacă principiul transparenței impune publicarea anumitor date de interes public, acest principiu nu este unul absolut, putând fi limitat, de exemplu de necesitatea protejării unor drepturi fundamentale, cum ar fi în speță, protecția datelor cu caracter personal și protejarea vieții private; publicarea datelor de identificare a beneficiarilor persoane fizice este o măsură care nu poate fi justificată de principiul transparenței, situația fiind însă diferită la persoanele juridice în cazul cărora nu se poate pune în discuție vătămarea unor drepturi fundamentale și in cazul cărora există obligația publicării datelor cu caracter financiar. IZVOARELE DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

27. Cauza Defrenne II Starea de fapt -

-

doamna Defrenne formulează o acțiune în despăgubiri împotriva companiei aeriene Sabena la care lucra în calitate de însoțitoare de bord pentru discriminarea suferită la locul de munca din perspectiva salarizării inegale a angajaților de sex masculin față de cei de sex feminin; doamna Defrenne a inovcat in fața instanței naționale dispozițiile din tratatele unionale care interzic discriminarea între sexe; instanta natională a formulat o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea existenței efectului direct al prevederilor invocate.

Hotarâre\comentariu -

-

instanța a stabilit existența efectului direct al prevederilor invocate; Curtea constată existența efectului direct orizontal în cazul normelor de drept primar; hotărârea consacră expres principiul nediscriminării în privința remunerării, pe lângă principiul general al nediscriminării între sexe; statele membre nu pot deroga unilateral de la obligațiile prevăzute în dreptul primar prin adoptarea legislației naționale contrare sau după caz, prin practica instanțelor sau instituțiilor naționale; asigurarea egalității de remunerare este o obligație de rezultat, care se impune și angajatorilor din sectorul public și celor din sectorul privat; dispozițiile tratatelor unionale devin obligatorii față de statele membre din momentul aderării lor la UE (adică a intrării în vigoare a tratatului de aderare), motiv pentru care se pot formula acțiuni în despăgubire doar pentru discriminările care ar fi avut loc după acest moment.

19

DREPTUL SECUNDAR REGULAMENTELE 28. Cauza Variola Starea de fapt -

în 1965 societatea V. importă cereale în Italia prin portul Trieste, fiind obligată să achite o taxa de debarcare percepută pentru marfurile importate din străinătate; potrivit unui regulament privind piața cerealelor era interzisă aplicarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent pe improtul și exportul de cereale; legiuitorul italian a adoptat o reglementare în domeniu prin care a reținut interdicția aplicării acestor taxe nu din 1962 (anul intrării in vigoare a regulamentului), ci din 1971; instanta națională competentă să soluționeze contestația formulată de societate împotriva taxei de debarcare a sesizat Curtea cu o acțiune preliminară având ca obiect interpretarea dispozițiilor regulamentului unional.

Hotărâre\Comentariu -

-

-

-

având în vedere că taxa se percepea doar asupra bunurilor importate aceasta putea fi considerată o taxă cu efect echivalent taxelor vamale, interzisă prin regulamentul din 1962; dispozițiile regulamentului care interzic aplicarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent acestora sunt direct aplicabile, iar drepturile pe care acestea le conferă particularilor trebuie garantate de instanțele naționale; reglementările naționale care reproduc conținutul regulamentelor nu pot aduce modificări reglementării unionale, cu atât mai mult în ipoteza în care aceste modificări ar viza data de la care conținutul regulamentelor devine aplicabil în statele membre; cauza confirmă caracterul inutil al transpunerii regulamentelor în dreptul intern; regulamentele sunt acte normative cu valabilitate generală, cu aplicabilitate directă și cu efect direct față de statele membre și particulari; dispozițiile regulamentelor se integrează în ordinea de drept național a statelor membre prin mecanismul aplicabilității directe, statele membre nefiind obligate să adopte măsuri de transpunere, în special atunci când acestea ar duce la periclitarea realizării obiectivelor unionale; în cazul preluării, regulamentele ar dobândi un conâinut incert și ar exista pericolul aplicării divergente a dispozițiilor acestora în dreptul național al statelor membre.

29. Cauza Tachograph Starea de fapt

20

-

-

În 1978 Comisia formulează o acțiune în constatarea încălcării dreptului unional împotriva Regatului Unit pentru încălcarea dispozițiilor unui regulament unional care prevedea eliminarea foilor de parcurs și obligativitatea instalării tahografelor pe autocamioane care transportau substanțe periculoase sau care erau proaspăt achiziționate; Statele membre erau obligate să consulte Comisia la adoptarea măsurilor administrative care aveau ca scop asigurarea aplicării dispozițiilor regulamentului la nivel național; Regatul Unit nu s-a consultat cu Comisia anterior adoptării unei legi naționale de transpunere a prevederilor regulamentului, nu a procedat la eliminarea foilor de parcurs și a prevăzut caracterul facultativ al instalării tahografelor pe autocamioane în scopul evitării eventualelor greve care ar fi fost organizate de către deținătorii de autocamioane.

Hotărâre/Comentariu -

-

Curtea constată încălcarea dispozițiilor regulamentului de către Regatul Unit; Hotărârea clarifică obligațiile pe care statele le au în legătură cu asigurarea aplicării regulamentelor în dreptul național; Regulamentele se aplică direct în statele membre, ele neavând nevoie de existența unor dispoziții de transpunere; Statele membre nu pot respecta selectiv dispozițiile regulamentelor, în caz contrar fiind considerată încălcată obligația de loialitate a statului față de UE, potrivit căreia statele sunt obligate să depună toate eforturile necesare asigurării realizării obiectivelor unionale și trebuie să se abțină de la adoptarea măsurilor care ar putea să pericliteze realizarea acestor obiective; Măsurile legislative naționale prin care se transpun regulamentele în dreptul intern nu sunt necesare și pot fi ilegale dacă modifică conținutul regulamentelor.

DIRECTIVELE 30. Cauza Tullio Ratti Starea de fapt -

-

-

Italianul T.R., administratorul unei firme care producea solvenți chimici a fost trimis în judecată de către instanțele naționale pentru nerespectarea legislației naționale privind utilizarea și menționarea pe etichetă a unor substanțe chimice periculoase, precum și a unei legi naționale privind comerțul cu lacuri; Ambele reglementări naționale încălcate de T.R. urmau să fie modificate în viitor în urma obligației Italiei privind transpunerea unor directive care dezincriminau (nu mai sancționau) faptele de care a fost învinuit Ratti; Având în vedere faptul că termenele de transpunere al directivei privind substanțele periculoase era expirat (fără ca Italia să ca Italia să fi efectuat demersurile de transpunere), iar termenul de transpunere al directivei privind comerțul cu lacurile nu expirase încă, instanța națională

21

competentă cu soluționarea cauzei a adresat Curții o acțiune preliminară având ca obiect interpretarea dispozițiilor directivelor unionale. Hotărâre/Comentariu -

-

-

-

O persoană care s-a conformat dispozițiilor unei directive netranspuse în termenul de transpunere în legislația națională (directivă privind comercializarea substanțelor periculoase) nu poate să fie sancționată conform legislației interne contrare reglementărilor directivei; În privința comercializării substanțelor periculoase, statele membre nu aveau dreptul să introducă reglementări mai restrictive față de prevederile directivei; T.R. nu putea fi sancționat conform dreptului național dacă acele reglementări trebuiau modificate în lumina dispozițiilor unei directive unionale netranspuse în termen de către legiuitorul național; În ceea ce privește directiva privind comercializarea lacurilor și a cărei termen de transpunere nu a expirat la momentul trimiterii în judecată a lui T.R. trebuie reținut că prevederile acesteia nu vor produce efecte față de particulari până la expirarea termenului de transpunere, având în vedere că directivele sunt destinate statelor membre și faptul că efectul direct vertical ascendent al acestora există doar după expirarea termenului de transpunere și doar dacă statul se află în culpă (datorită lipsei de transpunere, a transpunerii parțiale sau după caz greșite a reglementărilor din directivă); În concluzie, lui T.R. erau aplicabile reglementările naționale privind comercializarea lacurilor, pentru că nu expirase încă termenul de transpunere al directive adoptate în acel domeniu. 31. Cauza Kolpinghuis Nijmegen

Starea de fapt -

-

În 1984 împotriva societății olandeze K. N. se pornește urmărirea penală pentru comercializarea apei de la robinet carbogazificată sub denumirea de apă minerală, neconformă cu legislația națională care interzicea comercializarea produselor alimentare nesănătoase și cu prevederile unei directive europene privind comercializarea apelor minerale naturale, această din urmă directivă nefiind însă preluată în termen în legislația națională; Instanța națională competentă cu soluționarea cauzei a formulat o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea măsurii în care prevederile unei directive netranspuse în termen pot produce efecte într-un stat membru.

Hotărâre/Comentariu -

-

K.N. nu a putut fi condamnat în conformitate cu prevederile directivei netranspuse în termen; Prevederile unei directive netranspuse în termen de legiuitorul național nu pot fi invocate de către autoritățile naționale ca temei pentru răspunderea unui particular (nu exista efect direct vertical descendent în cazul directivelor); Directivele sunt capabile să producă efecte nefavorabile particularilor (în speță răspunderea penală a K.N.) doar prin intermediul legilor naționale de transpunere; 22

-

-

Obligația instanțelor naționale să interpreteze dreptul național în lumina și textul unei directive netranspuse în dreptul național pentru a realiza obiectivele acesteia are loc doar dacă asta nu ar duce la producerea de consecințe negative față de particulari; Directivele fiind adresate exclusive statelor membre acestea nu vor putea crea obligații față de particulari nici înainte și nici după trecerea termenului de transpunere în lipsa transpunerii lor în dreptul național.

32. Cauza Francovich și Bonifaci (cause conexate) Starea de fapt -

-

-

A. Francovich a formulat o acțiune față de societatea la care lucra pentru plata drepturilor sale salariale restante, însă s-a constatat insolvabilitatea întreprinderii; Francovich a invocat, într-un process intentat împotirva statutului Italian, prevederile unei directive europene netranspuse în termen care prevedea obligativitatea înființării unor fonduri pentru garantarea plății salariilor din care să se garanteze plata salariilor restante pe lunile de dinaintea intrării în faliment ale societăților; Doamna Bonifaci a formulat o acțiune colectivă împreună cu mai mulți colegi de muncă împotriva societății la care lucra pentru neplata salariilor restante aferente perioadei de dinaintea intrării în faliment a societății, iar în urma constatării insolvabilității întreprinderii, au formulat o acțiune în despăgubiri împotriva statului Italian, invocând prevederile aceleiași directive netranspuse în dreptul național; Cele două instanțe naționale competente cu soluționarea cauzelor au formulat acțiuni preliminare având ca obiect interpretarea dispozițiilor directivei europene menționate, iar cauzele au fost conexate de Curte.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

-

Dispozițiile unei directive naționale netranspuse în dreptul național în termen nu pot fi invocate împotriva particularilor (în speță, împotirva angajatorilor), pentru că nu există efect direct orizontal în cazul directivelor; Particularii prejudiciați de netranspunerea în termen al directivelor pot formula acțiuni în despăgubire împotriva statului membru care se face vinovat de netranspunere pentru acoperirea prejudiciilor rezultate în urma netranspunerii în timp a directivelor; În cauzele menționate mai sus, dispozițiile invocate au fost considerate suficient de clare, precise și necondiționate încât procesele intentate de Francovich și Bonifaci împotriva statului Italian să aibă succes; Pentru acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile rezultate din netranspunerea în timp a directivelor, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: nerespectarea obligațiilor privind transpunerea corectă și în termen al directivelor; directiva netranspusă sau incorect transpusă să prevadă drepturi în favoarea particularilor; constatarea existenței unui raport de cauzalitate între netranspunere sau transpunere greșită și prejudiciu;

23

-

-

Condițiile de fond și de formă pentru acordarea despăgubirilor vor fi reglementare de dreptul intern al statelor membre; Răspunderea statului pentru prejudiciile rezultate în urma netranspunerii directivelor este obiectivă (nu depinde de existența culpei sau a vinovăției), dar se va acorda doar pentru încălcările suficient de grave (se va verifica cu atenție îndeplinirea acestei condiții în special în cazul preluării greșite sau parțiale a directivelor); despăgubirile acordate trebuie să fie corespunzătoare. 33. Cauza Faccini Dori

Starea de fapt -în 1989 în gara centrală din Milano, doamna F. Dori a fost convinsă de către un vânzător ambulant să cumpere un curs de limba engleză prin corespondență; - la căteva zile după, doamna Dori a comunicat societății desfacerea unilaterală a contractului, însă solicitarea ei a fost refuzată, creanța față de doamna Dori fiind cedată unei societăți care se ocupa de recuperarea creanțelor; - în procesul intentat de societatea de recuperare a creanțelor față de doamna Dori, aceasta a invocat dispozițiile unei directive privind contractele negociate în afara spațiilor comerciale, prin care se prevedea dreptul consumatorului să rezilieze unilateral contractul în termen de minim 7 zile, directivă care nu a fost însă transpusă în termen în dreptul național; - instanța națională a obligat-o pe doamna Dori la achitarea contravalorii cursului, hotărâre împotriva căreia, doamna Dori a formulat contestație; - instanța competentă de soluționarea contestației a formulat acțiune preliminară având ca obiect interpretarea dispozițiilor directivei în cauză;

Hotărâre/Comentariu -

-

-

doamna Dori a pierdut procesul în fața instanței naționale împotriva societății care i-a vândut cursul de limbă engleză, însă s-a recunoscut dreptul ei de a obține despăgubiri de la statul italian; dispozițiile directivei invocate deși sunt suficient de clare, precise și necondiționate nu pot fi invocate împotriva particularilor (în speță, împotriva societății care a vândut cursul de limba engleză), având în vedere că directivele nu dispun de efect direct orizontal; instanța națională este obligată să interpreteze dispozițiile dreptului național în lumina prevederilor directivei netranspuse în termen în legislația națională; particularii pot invoca drepturile care rezultă din directive împotriva statului, dar nu și împotriva particularilor, pentru că acestea din urmă nu se fac vinovați de netranspunerea în termen a directivei în dreptul național, iar efectul direct al directivei (cel vertical ascendent) a fost gândit să acționeze împotriva statelor care se fac vinovate de netranspunerea directivelor în dreptul național;

24

-

netranspunerea în termen a directivei prin care s-a acordat dreptul de restituire a produselor cumpărate în afara spațiilor comerciale în termen de 7 zile de la achiziționare, este de natură să producă prejudicii; DECIZIILE 34. Cauza Franz Grad

Starea de fapt -

-

-

o decizie a Comisiei din 1965 a interzis cumularea sistemului comun de impozit pe cifra de afaceri cu regimurile de impozitare specifice, percepute în locul impozitului pe cifra de afaceri; prin mai multe directive adoptate s-a stabilit un termen limită până la care statele membre au trebuit să realizeze obiectivul prevăzut în decizie (termenul limită final stabilit era 1 ianuarie 1972); în 1967 Germania a introdus TVA-ul, iar în 1969 a adoptat o taxă specială pe transportul rutier de mărfuri care se aplica tuturor persoanelor care transportau marfă pe teritoriul Germaniei, sumele încasate fiind folosite pentru reparația drumurilor; în 1969 domnul F.Grad a fost obligat să achite o taxă de transport de cca. 180 de mărci în contextul importării mai multor tone de conserve de fructe din Germania ; F. Grad a introdus o acțiune în fața instanțelor naționale prin care a susținut lipsa conformității taxei de transport cu dispozițiile directivei, iar instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară având ca obiect interpretarea deciziei Comisiei, respectiv a directivelor menționate.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

-

Taxa de transport nu a fost considerată o taxă specială pe cifra de afaceri, având în vedere că nu afectează tranzacțiile comerciale, ci doar transportul rutier, motiv pentru care reglementările invocate nu erau incidente; Cauza este importantă pentru că se recunoaște existența efectului direct în cazul reglementărilor conținute de decizii; Aplicabilitatea directă (lipsa necesității transpunerii în dreptul național) a regulamentelor și deciziilor era recunoscută până atunci, însă existența efectului direct (al posibilității invocării conținutului normei în fața instanței și autorităților naționale) al deciziilor nu era cert până la adoptarea acestei hotărâri a Curții; Tipul de efect direct de care dispun deciziile depinde de identitatea destinatarilor deciziei, astfel: deciziile ale căror destinatari sunt particularii au atât efect direct orizontal (între particulari), cât și efect direct vertical (în relația stat membru – particular), în timp ce deciziile destinate statelor membre au doar efect direct vertical, fiind acte destinate doar statelor membre; Curtea în hotărârea sa a reiterat și caracteristicile deciziilor (aplicabilitate directă, efect direct, destinatari state membre sau particulari, character special etc.); Curtea a mai stabilit că termenul de implementare al unei decizii poate fi menționat prin directivă; 25

-

Pentru a produce efect direct prevederile deciziei trebuie să fie clare, neechivoce, precise și necondiționate. 35. Cauza Confederației naționale a producătorilor de fructe și legume

Starea de fapt -

-

În 1962 mai multe asociații ale producătorilor de legume și fructe din Paris formulează o acțiune în anulare împotriva unui regulament din 1962 care anula restricțiile privind importurile, precum și măsurile cu efect echivalent acestor restricții, fiind astfel imposibilă pentru statele membre să favorizeze importurile; Consiliul a contestat admisibilitatea acțiunii pe motiv că particularii nu pot ataca prin acțiuni în anulare acte cu caracter normativ; Reclamanții au susținut că regulamentul contestat este de fapt o decizie mascată destinată să afecteze interesele producătorilor de fructe și legume din statele membre.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Acțiunea a fost respinsă ca fiind inadmisibilă datorită lipsei calității procesuale active a reclamanților; Hotărârea relevă diferențele între regulamente și decizii: regulamentele au caracter normativ, în timp ce deciziile se aplică unor situații determinate; regulamentul are destinatari reprezentați de categorii generale și abstracte de personae, în timp ce deciziile au destinatari definiți sau identificabili; Pentru ca particularii să aibă dreptul să formuleze acțiuni în anulare împotriva unor acte legislative cu caracter normativ trebuie să demonstreze că au fost afectați individual (datorită trăsăturilor lor specifice care îi individualizează față de restul persoanelor) și nemijlocit (direct, nu prin măsuri de transpunere) prin reglementarea adoptată; Tratatul de la Lisabona prevede că în cazul actelor legislative particularii pot formula acțiuni în anulare dacă sunt afectați individual și direct, în timp ce în cazul actelor normative fără caracter legislativ și care nu presupun adoptarea de măsuri de executare (cum ar fi actele adoptate de statele membre în aplicarea unor reglementări unionale sau actele fără caracter legislative ale Comisiei) prevede doar întrunirea condiției privind afectarea directă, însă având în vedere datele cauzei soluția Curții ar fi identică și dacă, ipotetic, această cauză ar fi soluționată acum.

AVIZE ȘI RECOMANDĂRI 36. Cauza Salvatore Grimaldi Starea de fapt

26

-

-

Dl. Grimaldi, un cetățean Italian care a lucrat pentru peste 20 de ani în Belgia, în 1983 solicită despăgubiri de la Fondul Belgian privind bolile profesionale pentru o boală a articulațiilor de care suferea (boala Dupuytren), invocând prevederile unei recomandări a Comisiei privind bolile profesionale care menționa pe lista europeană a bolilor profesionale și bolile similare cu cea de care suferea domnul Grimaldi (fără să menționeze expres boala cu denumirea ei uzuală); Fondul a refuzat solicitarea domnului Grimaldi pe motiv că boala de care suferea nu se afla pe lista națională a bolilor profesionale; Instanța națională competentă să soluționeze conflictul dintre dl.Grimaldi și Fondul Belgian al bolilor profesionale a formulat o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea măsurii în care o recomandare a Comisiei poate produce efect direct în statele membre.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Recomandările nu produc efect direct, dar instanțele naționale sunt obligate să ia în considerare recomandările la soluționarea litigiilor, în măsura în care acestea pot contribui la interpretarea reglementărilor naționale sau unionale; Recomandările sunt reglementări de tip soft-law, acestea nefiind obligatorii; Recomandările pot produce totuși anumite efecte juridice (intepretarea unor dispoziții obligatorii, legi-model, exprimarea unor angajamente față de anumite valori etc.); Reglementările soft-law au avantajul să fie adaptabile și flexibile, dar li se poate reproșa că nu sunt clare și predictibile; Sunt și reglementări soft-law care dau totuși naștere la consecințe juridice importante, cum ar fi avizele Parlamentului European sau avizul Comisiei în cadrul procedurii de sancționare a statelor membre pentru încălcarea tratatelor unionale; Recomandarea invocată de domnul Grimaldi s-a constatat că nu putea produce efecte juridice obligatorii. CETĂȚENIA UNIONALĂ 37. Cauza Skoma-Lux

Starea de fapt -

-

În 2005 societatea importatoare de vinuri Skoma-Lux din Cehia formulează o acțiune în anulare împotriva unei decizii a autorităților vamale din Cehia prin care a fost sancționat pentru încălcarea reglementărilor vamale naționale și pentru săvârșirea unei infracțiuni vamale incriminate printr-un regulament unional, prin prezentarea unor date insuficiente pentru clasificarea vamală corectă a unui soritment de vin roșu importat de societate; Societatea a invocat inaplicabilitatea dispozițiilor regulamentului adoptat anterior aderării Cehiei la UE datorită nepublicării regulamentului în cauză în limba cehă; Instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară având ca obiect stabilirea aplicabilității regulamentului în cauză.

Hotărâre/Comentariu 27

-

-

-

-

Regulamentele nepublicate în limba oficială a unui stat membru nu sunt opozabile față de cetățenii respectivului stat, chiar dacă cetățenii respectivi aveau posibilitatea să afle conținutul normelor respective din alte surse; La aderarea unui stat la UE, limba statului respectiv devine limbă oficială a UE, reglementările de aplicabilitate generală se redactează în limbile oficiale și jurnalul oficial al UE se publică în toate limbile oficiale; Opozabilitatea sau efectul direct al regulamentelor, indiferent de data adoptării lor (anterior sau după aderarea statului la UE) se poate neutraliza față de cetățenii statului în limba căruia nu s-a efectuat traducerea; Începând de la 1 iulie 2013, varianta electronică a jurnalului oficial este opozabilă. 38. Cauza Janko Rottman

Starea de fapt -

În 1995 Janko Rottam cetățean austriac își mută domiciliul în Germania, după ce este cercetat penal pentru înșelăciuni săvârșite în Austria; În 1997 se emite mandat național de arestare împotriva lui Janko Rottman; În 1998 acesta solicită și în 1999 obține cetățenia germană; În 1999 autoritățile din Germania află de mandatul de arestare existent pe numele lui Janko Rottman și în 2000 emit o decizie de anulare retroactivă a cetățeniei germane; Împotriva deciziei, Janko Rottman formulează mai multe contestații în fața instanțelor naționale din Germania; Instanța competentă să soluționeze în recurs cauza lui Rottman formulează o acțiune preliminară având ca obiect posibilitatea aplicării măsurii de retragere a cetățeniei, dacă acest lucru ar avea ca și consecință apatridia persoanei respective și implicit pierderea drepturilor aferente cetățeniei unionale.

Hotărâre/Comentariu -

-

-

Statele membre pot retrage cetățenia acordată în mod fraudulos unei persoane cu condiția ca această măsură să fie una proporțională; Statele membre sunt libere să determine condițiile de acordare și retragere a cetățeniei, cu mențiunea că în cazul cetățenilor unionali măsura de retragerea a cetățeniei poate fi supusă unui control jurisdicțional efectuat din perspectiva dreptului UE; Măsura de retragere a cetățeniei trebuie să fie justificată și proporțională în raport cu gravitatea infracțiunii comise, iar îndeplinirea acestor condiții va fi verificată de instanța națională; De asemenea trebuie să se analizeze și existența posibilității, raportat la datele cauzei, ca cetățeanul UE care riscă să piardă cetățenia unui stat membru, să aibă șansa să redobândească cetățenia statului pe care a deținut-o anterior; Cetățenia UE nu este o cetățenie în sensul clasic al cuvântului, având în vedere că nu are o existență de sine stătătoare și nici nu putem vorbi de existența unui popor european;

28

-

Cetățenia UE completează cetățenia națională și poate fi definit ca un fel de catalog al drepturilor; În cauza Rottman statul German putea să retragă cetățenia lui Janko Rottman, cu acordarea timpului necesar pentru efectuarea formalităților de redobândire a cetățeniei austriece. 39. Cauza Zambrano

Starea de fapt: -

-

-

-

În 1999 Zambrano cetățean columbian ajunge împreună cu soția sa și cu fiul lor în vârstă de 4 ani în Belgia și solicită azil politic în contextul războiului civil din Columbia; În 2000 autoritățile refuză acordarea dreptului de azil și somează cuplul Zambrano să părăsească teritoriul Blegiei; Zambrano formulează o cerere de regularizare a șederii, invocând încheierea de către el a unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, deținerea resurselor financiare suficiente pentru întreținerea familiei sale, precum și integrarea copilului săi în sistemul educațional din Belgia, dar cererea sa este respinsă; În 2005 soții Zambrano depun depun o nouă cerere de regularizare invocând faptul că au devenit părinții a doi copii care au dobândit la naștere cetățenia belgiană care nu pot fi somați la părăsirea teritoriului țării de către statul al cărei cetățenie o dețin și fac trimitere la dreptul fundamental al copiilor la liberă circulație în calitate de cetățeni unionali; Părinții au susținut de asemenea că ar avea un drept accesoriu la liberă circulație și ședere, în calitate de îngrijitori primari ai copiilor; În 2006 Zambrano rămâne fără loc de muncă și i se refuza acordarea ajutorului de șomaj pentru neîndeplinirea condițiilor privind stagiul de cotizare, măsură contestată de Zambrano în instanță; Instanța de muncă competentă formulează acțiune în instanță având ca obiect constatarea existenței dreptului de ședere în calitate de cetățeni UE în cazul copiilor minori de cetățenie belgiană și existența dreptului accesoriu de ședere al părinților, respectiv stabilirea obligativității deținerii unui permis de muncă în cazul persoanelor care se află în situații similare cu dl Zambrano.

Hotărâre/Comentariu -

-

Statele membre nu pot refuza acordarea permisului de muncă persoanelor care au calitate de îngrijitori primari ai unui cetățean UE; Drepturile fundamentale care decurg din cetățenia UE beneficiază cetățeanului încă din momentul nașterii sale, chiar dacă acesta nu poate beneficia de aceste drepturi în mod independent până la împlinirea unei anumite vârste; Între copii și părinții lor se poate constata existența unei legături speciale bazate pe dependența financiară, emoțională sau socială a copiilor față de părinți, iar în ipoteza în care obligarea părinților la părăsirea teritoriului unui stat membru, ar avea ca efect limitarea libertății de circulația a copiilor care sunt cetățeni unionali, părinților trebuie să li se garanteze un drept 29

-

-

accesoriu la liberă circulație și ședere și inclusiv dreptul la desfășurarea unor activități salarizate chiar și fără permis de muncă; În cazul existenței dependenței financiare, emoționale și legale de drepturi accesorii la liberă circulație pot benefica și îngrijitorii cetățenilor UE care nu sunt minori, dar se află în situații speciale ; Măsurile naționale care ar avea ca scop sau ca rezultat limitarea drepturilor fundamentale care decurg din cetățenia UE sunt ilegale.

-

30