Proiectarea Si Implementarea Unei Retele Locale Si A Unei Aplicatii SNMP [PDF]

Zitiervorschau

Proiectarea si implementarea unei Retele Locale si a unei Aplicatii de Contorizare a activitatii Retelei.

Cuprins

1.Introducere…………………………………………………………… ……………………..…3

2.Dotare tehnica…………………………………………………………………………… ……6

3.Proiectarea sistemului informatic……………………………………………………10

3.1 FTP si posta electronica……………………………………………….…..16 3.2Modele de topologii si standardele aferente………………….…18 3.3 Situatii finale…………………………………………………………………… .26

2

1.Introducere

"Proiectarea si implementarea unei retele locale si aunei aplicatii de contorizare a activitatii retelei" este o tema care poate fi dezvoltata in orice organizatie, atat intr-o companie de succes cat si intr-o intreprindere noua pe piata economica. In cazul de fata sarcina mea este sa sa proiectez si sa implementez o retea locala si a unei aplicatii de contorizare a retelei intr-o firma care exista deja dar doresc o reorganizare a retelei. SC. BLUE COSULTING SRL, functioneaza ca o firma de creare jocuri PC si console. Crearea unei retele in astfel de companie ajuta enorm dezvoltarea acestia si este relativ usor de proiectat. Permite utilizatorilor un acces mai usor si mai sigur la o baza de date, dar si la anumite informatii pe care serverul le permite, de la orice calculator din cadrul acestei retele. Proiectarea acestui sistem informatic ajuta la cresterea profitului intreprinderii prin reducerea costurilor acesteia. Dezoltarea unei retele locale usureaza munca angajatiilor intreprinderii prin folosirea noilor tehnologii de programare. Utilizand sistemul de operare Windows 7 si programul PacketTracer am reusit sa creez o retea sigura si puternica. In cadrul sistemului de operare Windows Server 2012 instalarea, configurarea si administrarea serverului DNS, instalarea controller-ului de domeniu, instalarea serverului de email Exchange 2013, instalarea serverului de administrare a adreselor DHCP reprezinta aplicatiile de baza ale acestuia. SC BLUE CONSULTING SRL (BC) este un dezvoltator internaţional, editor şi distribuitor de jocuri video. Fondată in 2008, compania a fiind un pionier al industriei jocurilor pe calculator de la începuturile acesteia şi a fost cunoscută pentru promovarea designerilor şi programatorilor responsabili pentru jocurile dezvoltate de Blue Consulting. La început, BC a fost o companie producătoare de jocuri la domiciliu. La sfârşitul anilor 80 compania a început să scoată jocuri la domiciliu şi pentru console la începutul anilor 90. BC a

3

angajat mai târziu programatori de succes. La începutul anului 2009, BC devenea unul dintre cei mai mari distribuitori de jocuri. Tot in 2009 BC se plasa pe locul 8 în clasamentul celor mai mari producători software din lume. În luna mai a anului 2009, compania a raportat venitul anual de 4,02 miliarde de dolari în anul fiscal 2009. În mod curent, Blue Consulting deţine un loc de vârf în industria jocurilor de pe calculator, fiind una dintre cele mai de succes companii de dezvoltare de jocuri aceasta deţinând pe plan global un număr mare de sedii şi studiouri de dezvoltare. Sediul Blue Consulting este amenajat în Gala ț i, în imobilul aflat pe Strada Halelor, Nr 7, Sector 3, imobilul şi terenul fiind propietate privată a firmei, achiziţionate odată cu firma Jamdat şi este format din teren de 900 mp iar clădirea având înălţimea de Subsol + Parter + 6 etaje. Personalul dispus de către firma Blue Consulting în momentul actual este de 327 de angajaţi. Structura organizaţională a societăţii Blue Consulting este prezentată pe două nivele decizionale, sistemul de conducere şi sistemul condus. Această structură este prezentată în organigrama din figura nr 1.

4

Presedinte

Director General

Director EconomicDirector Dezvoltare Director Calitate Director Marketing

Departament Resurse Umane -Departament Programare - Departament Testare - Departament Media & Adver - Departament Aprovizionare -Departament Design - Departament Financiar

Fig 1. Structura Organizaţionala

5

2.Dotarea Tehnică Echipamentele (computerele şi programele software în special) de ultima generaţie cu un grad de performanţă crescut sunt vitale pentru dezvoltarea optimă a jocurilor pe computer sau consola. Firma SC BLUE CONSULTING SRL deţine dotări tehnologice de ultimă oră, echipamentele (părţile hardware şi software ale pc-urilor/serverelor) dar şi facilităţile având cel mai înalt grad de performanţă pentru necesităţile angajaţilor, fapt ceea ce asigură un pas înainte în fata competitorilor. Firma dispune de un număr de 200 de sisteme de tip PC Desktop ce sunt împărţite pe departamente. Acestea sunt vitale activităţii firmei de zi cu zi deoarece acestea asigura accesul la baza de date, uşurează gestiunea informaţiilor, procesul de dezvoltare şi testare a jocurilor, şi a tuturor activităţilor din cadrul firmei ce necesită suport software. Configuraţia următoare a fost aleasă pentru a asigura funcţionalitatea optimă a acestora. Analiza PC-urilor Caracteristici Serie

Precision

Sistem de Operare

Windows 7 Professional Procesor

Tip Procesor

Intel Xeon

Model

W3503

Frecvenţa

2400 Mhz

Cache L3

4096 Kb Placa De Bază

Sloturi Memorie

6

Sloturi

Două sloturi PCI-e x8 Gen 2 conectate ca sloturi x4 (unul este la jumătate din lungime) Două sloturi grafice PCI-e x16 6

Gen 2 Două sloturi PCI (unul la jumătate din lungime, unul la jumătate din lungime în orientare desktop) Reţea integrată

Lan 10/100/1000 Mb

Audio integrat

Da

Porturi

11 x USB 2.0 1 x Serial 1 x Paralel 2 x PS/2 1 x RJ-45 Video

Producător

nVidia

Chipset video

nVidia Quadro FX580

Capacitate memorie video

512 MB

Memorie Capacitate memorie

4096 MB

Frecvenţa memorie

1333 MHz

Tip memorie

DDR3

Standard memorie

PC3-10600 HDD

Capacitate HDD

1000 GB

Interfaţa

SATA2

Viteza de rotaţie

7200

Buffer

16 MB Multimedia

Unitate optică

DVD-RW 16x

Placa audio

High Definition Audio

Căşti

A4Tech Altele

7

Carcasă

Mini Tower

Dimensiuni(W x D x H)

172 x 468 x 447

Mouse

Dell Optical Scroll USB (2 buttons scroll) Black

Tastatură

US/Euro (QWERTY) Dell Standard Black

Firma dispune de două sisteme de tip server, primul fiind cel principal pe care se stochează totalitatea informaţiilor firmei iar cel de-al doilea reprezintă serverul de rezervă unde sunt păstrate copii ale informaţiilor de pe server-ul principal, scopul server-ului de rezervă fiind unul de intervenţie în cazul în care sunt pierdute informaţiile stocate în server-ul principal. Configuraţia următoare a fost aleasă pentru a asigura funcţionalitatea optimă a acestora. Analiza Serverelor Caracteristici Serie

Precision

Sistem de operare

Windows server 2013 Procesor

Tip procesor

Intel Xeon

Model

W3503

Frecvenţa

2400 Mhz

Cache L3

4096 KB Placa De Bază

Sloturi memorie

6

Sloturi

Două sloturi PCI-e x8 Gen 2 conectate ca sloturi x4 (unul este la jumătate din lungime) Două sloturi grafice PCI-e x16 Gen 2 Două sloturi PCI (unul la jumătate din lungime, unul la jumătate din lungime în orientare desktop)

Audio integrat

Da

Porturi

11 x USB 2.0, 1 x Serial 1 x Paralel, 2 x PS/2 8

1 x RJ-45 Placa de reţea Interfaţa

PCI Express

Dimensiuni

129.5 x 21.6 x 120 mm

Standarde

IEEE 802.1Q VLANs, IEEE 802.3* (z, ab, u, x) flow control support

Rata transfer

10, 100, 1000 Mbps

Wireless

Nu Video

Producător

nVidia

Chipset video

nVidia Quadro FX580

Capacitate memorie video

512 MB Memorie HDD

Capacitate HDD

1000 GB

Interfaţa

SATA2

Viteza de rotaţie

7200

Buffer

16 MB Multimedia

Unitate optică

DVD-RW 16x

Placa audio

High Definition Audio Altele

Carcasă

Mini Tower

Dimensiuni(W x D x H)

172 x 468 x 447

Mouse

Dell Optical Scroll USB (2 buttons scroll) Black

Tastatură

US/Euro (QWERTY) Dell Standard Black

9

3.PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC

 Retelele de calculatoare s-au dezvoltat spectaculos în ultimii ani, datorita evolutiei tehnologiilor hardware, software si de interconectare. Tehnologii de mare viteza au dus la utilizarea retelelor de calculatoare în toate domeniile vietii socio-economice, cu rezultate deosebite. Dupa criteriul distantei, retelele de calculatoare se clasifica in 3 mari categorii:  LAN (Local Area Network);  MAN (Metropplitan Area Nerwork);  WAN (Wide Area Network) Aceasta clasificare este foarte cunoscuta astazi, iar Internet-ul este accesibil aproape oricui. Extinderea utilizarii Internet-ului a dus la dezvoltarea serviciilor si aplicatiilor distribuite. Serviciile Internet cele mai raspândite sunt: World Wide Web (WWW), posta electronica (email), transferul fisierelor (ftp), conectarea la distanta (telnet, ssh). Unul dintre cele mai folosite servicii Internet este serviciul Web. World Wide Web (WWW), cunoscut si sub denumitrea de Web sau W3, reprezinta serviciul Internet care permite navigarea pe colectii de documente multimedia (hypertexte), din diferite retele, calculatoare prin hyperlegaturi, utilizând o interfata comuna (browser-ul). Caracteristici serviciului web: -

Prin conceptia sa, serviciul web se deosebeste de alte servicii Internet deoarece înglobeaza si: FTP, Gopher, Telnet, News; Reprezinta subnivelul superior al nivelului aplicatie; Face apel la urmatoarele elemente: o URL (Universal Resource Locators) identificatorul uniform al resurselor; o HTTP (HyperText Transfer Protocol); o HTML (HyperText Markup Languages).  Mediul Internet

10

Internetul a ajuns sa fie un instrument obisnuit de lucru si in viata de zi cu zi. Un numar din ce in ce mai mare de utilizatori il considera ca o conditie indispensabila pentru a-si putea desfasura activitatea curenta si posibilitatea accesului la reteaua internet. Originile internetului trebuie cautate in proiectele derulate in anii '70 de catre armata Statelor Unite in colaborare cu mediul academic prin care se urmarea identificarea unor metode de conectare a mai multor calculatoare care sa ramana operationale chiar si in conditiile in care o parte dintre acestea erau scoase din functiune. Prima retea astfel construita era formata din 4 calculatoare - anul 1969. In anul 1973 s-a realizat o conectare intre mai multe retele de calculatoare. In scurt timp universitatile americane au dezvoltat o retea utilizand experienta militara. Au aparut din ce in ce mai multe retele, motiv pentru care acestea au fost interconectate prin utilizarea protocolului TCP\IP care a devenit standardul obisnuit pentru managementul, organizarea si transmisia datelor. Astfel se poate spune ca a fost creata reteaua numita Internet. Inceputul anilor '90 a marcat un adevarat "boom" al internetului, prin deschiderea accesului catre publicul larg, iar saltul decisiv a fost marcat de crearea sistemului de organizare a World Wide Web (www). Raspandirea internetului a atras de la sine o explozie a infrastructurii de deservire, legata de cresterea permanenta a numarului de utilizatori si a tipurilor de servicii oferite. Exista un numar mare de furnizori (ISP - Internet Service Providers - furnizori de servicii internet) ce ofera acces la internet, si din ce in ce mai des acest serviciu este oferit in mod gratuit. Fiecare calculator din reteau internet se identifica printr-o adresa avand o forma numerica si usor de memorat. Exemplu de adesa numerica: 195.43.96.18 (IP). Transmisia informatiei are loc prin intermediul unui sistem de "pachete" care se formeaza prin divizarea acesteia la "expeditor" si recompunere la "destinatar", circuland in mod independent prin retea dar sub controlul permanent al protocolului TCE/IP, asigurandu-se conservarea continutului si a formei initiale. Serviciile si posibilitatile de utilizare sunt intr-o continua dezvoltare, ceea ce atrage si diversificarea scopurilor si imbunatatirea metodelor pentru care si prin care se va apela la reteaua internet. Internetul ofera posta electronica (e-mail), explorare (browser), forum de discutii (conferinte si newsgroups), linii de discutii pentru utilizare colaborativa (chat lines), navigare (surfing), accesare directa, motoare de cautare (search engine) - google, yahoo, altavista, lycos, excite, hotbot , look smart, go network, search online..

11

Fig.2 Interfetele de lucru a unul dintre cele mai populare motoare de cautare Google

Exemple de domenii pe internet: .ro - Romania .de - Germania .fr - Franta .au - Austria .com - operatori comerciali .edu - universitati .org - organizatii non profit .gov - institutii guvernamentale .net - organizatiile de management in retele Prezenta pe internet Pentru o companie, internetul poate reprezenta un mijloc suplimentar pentru promovare, colaborarea cu furnizorii si clientii, contact direct cu beneficiarul final, extinderea si dezvoltarea afacerii. Realizarea si administrarea unui website sau derularea unor afaceri pe web pot fi desfasurate la diferite nivele de utilizare ale internetului caracterizate prin cresterea nivelului de complexitate organizationala, functionala si tehnologica. Astfel se pot numara: website pentru prezentarea companiei, website pentru uzul intern al sustinerii proceselor din firma, website 12

pentru implementarea unei solutii de comert electronic, website pentru imbunatatirea relatiilor cu partenerii. Costuri asociate internetului Costurile globale legate de accesul la internet si administrarea unui website propriu variaza in funtie de numerosi factori si de furnzorii de servicii selectati. Oricare dintre urmatoarele elemente implica costuri: -

Linia telefonica si serviciul de telefonie; Serviciul de acces la internet; Administrarea e-mailului Inregistrarea websitului; Crearea si administrarea websitului

Avantaje si riscuri Avantaje: * Vizibilitatea si prezenta pe o poiata globala *Confruntarea contiuna cu concurenta *Scaderea costurilor pentru comunicatii * Modul de prezentare a unei companii pe web nu depinde de marimea acesteia * Oportunitati pentru IMM Riscuri: * Diversificarea si cresterea numarului de oferte alternative * Clientul are la randul sau posibilitatea de a compara mai multe oferte * Doar companiile mari si marcile notorii dispun de instrumentele adecvate care sa le garanteze si sa le promoveze vizibilitatea pe internet.

13

3.1.

FTP si posta electronica

Caracteristici:       

   

Permite transferul fisierelor de orice tip (fie ele binare sau de tip text) între doua calculatoare din Internet. Este bazat pe un sistem de autentificare a utilizatorilor. Exista servere publice, sau cele care ofera FTP anonim. Exista un cont special, numit anonymous (sau ftp), care nu este protejat prin parola si pentru care majoritatea serverelor moderne cer introducerea ca parola a adresei de posta electronica a utilizatorului client. În mod normal, pentru accesul la documentele de pe un server FTP, un utilizator trebuie sa detina un nume de cont si o parola valida pentru respectivul server. Parola este transmisa în clar prin retea, permitând oricarui utilizator local care are acces la un program de monitorizare a retelei sa o afle. Din acest motiv, transferul de informatii prin FTP se va efectua doar în zone în care se stie ca nu este posibila monitorizarea retelelor de catre orice utilizator. O alta posibilitate este folosirea de clienti sau servere modificate, astfel încât transferul sa se realizeze prin canale sigure (de exemplu, folosind SSL - Secure Sockets Layer). Browserele cunosc nativ si protocolul FTP (schema URL este: ftp:// [cont@]server.domeniu/ ). Protocolul este FTP (File Transfer Protocol) si este specificat în RFC 454. Functioneaza pe modelul client-server.

Serviciul de posta electronica - e-mail

Cunoscut si sub denumirea de e-mail (electronic mail), este cel care a stat la baza dezvoltarii Internet-ului, datorita caracteristicii sale de a permite trimiterea de documente electronice între utilizatorii conectati la retea. Functionarea serviciului poate fi considerata asincrona, în sensul ca emitatorul si receptorul nu trebuie sa fie simultan conectati pentru ca mesajul sa ajunga de la sursa la destinatie. Principalele componente sunt: 1. agentul utilizator (UA - User Agent), care este de obicei un program cu care utilizatorul îsi citeste si trimite posta electronica; 2. serverul de posta electronica (cutia postala), locul în care ajunge posta electronica si din care agentul utilizator preia posta; 14

3. agentii de transfer (MTA - Mail Transfer Agent), care preiau mesajele de la UA si le retransmit prin retea catre cutia postala a destinatarului.

Fig. 3. Modul de transmisie a postei electronice si protocoalele utilizate în cadrul acestui sistem La terminarea compunerii unei scrisori, agentul utilizator o plaseaza într-o coada prelucrata de agentul de transfer. Acesta asteapta ca în coada sa de intrare sa fie plasata o scrisoare, pe care o trimite tuturor destinatarilor. Pentru a trimite scrisoarea unui destinatar, agentul de transfer actioneaza ca un client si contacteaza serverul masinii de la distanta în care se afla cutia postala a destinatarului. Clientul stabileste o legatura TCP cu serverul si îi trimite mesajul, în conformitate cu protocolul SMTP (Simple Mail Transport Protocol). Serverul primeste mesajul si plaseaza copia scrisorii în cutia corespunzatoare destinatarului. Programul de transfer este optimizat sa trateze împreuna toti recipientii situati într-o aceeasi masina distanta. Pentru comunicarea între utilizatorii diferitelor sisteme de posta electronica s-au introdus porti de posta electronica (realizeaza conversia între formatele de mesaje proprietare si permit, astfel, transmiterea mesajelor dintr-un sistem în altul). Posta electronica are facilitati importante de retransmitere a mesajelor catre unul sau mai multi destinatari. Programul care realizeaza retransmiterea FTP si posta electronic foloseste o baza de date, din care afla cum trebuie sa prelucreze mesajul. Fiecare intrare în baza de date, numita lista postala (mailing list) are propria sa adresa postala si contine o multime de adrese. La sosirea unei scrisori, programul examineaza adresa de destinatie si determina daca aceasta corespunde unei liste postale. Daca da, atunci programul retransmite o copie a mesajului catre fiecare adresa din lista. Programul de retransmitere consuma resurse importante (memorie si timp). De aceea el este gazduit de un sistem care ofera aceste resurse, numit poarta postala (e-mail gateway). Listele pastrate de portile postale sunt, de obicei, publice.

15

Mesajele de posta electronica sunt compuse din trei parti, primele doua fiind descrise în cadrul RFC 822: antet: zona care cuprinde informatiile de control ale mesajului (adresele emitatorului si receptorilor, data expedierii, traseul mesajului etc.); mesaj: cuprinde mesajul propriu-zis; fisiere atasate: sunt de regula binare si însotesc mesajul principal. Din punctul de vedere al utilizatorului, cele mai importante câmpuri ale antetului se refera la adresa destinatarului (sau ale destinatarilor). Câmpul to: specifica o lista de adrese de posta electronica, fiecare destinatar din cei mentionati în aceasta lista urmând sa primeasca o copie a mesajului. Câmpul cc: (de la carbon copy, copie la indigo) specifica, de asemenea, o lista de persoane care vor primi copii ale mesajului. Atunci când se doreste trimiterea mesajului catre un destinatar, fara ca receptorii sa cunoasca acest lucru, se poate folosi câmpul bcc: (blind carbon copy, copie la indigo invizibila). Adresele de posta electronica au formatul general utilizator@server_posta, unde utilizator este numele de cont sau un pseudonim al destinatarului, iar server_posta este adresa statiei care face serviciul de cutie postala sau un nume de domeniu. Protocoale implicate în transferul postei electronice pe Internet: 1. SMTP (Simple Mail Transport Protocol) - unul dintre cele mai importante protocoale de comunicatie între MTA-uri, definit în RFC 821. El este folosit atât pentru comunicarea între agentii de transport al postei, cât si pentru transmisia mesajului de la agentul utilizator catre serverul local de transmisie a postei electronice (care, în mod uzual, este acelasi cu serverul care mentine cutiile postale). 2. Post Office Protocol, definit în RFC 1225. Versiunea sa cea mai utilizata se numeste POP3 - permite descarcarea postei de pe serverul central, iar modelul de lucru implementat este decuplat (off-line).  

 



Presupune existenta a doua cutii postale, una pentru receptie (cea de pe server) si una de lucru (cea gestionata de agentul utilizator). Sincronizarea între cele doua cutii postale nu este prevazuta explicit în cadrul protocolului si este, practic, imposibil de realizat o mentinere unitara a postei electronice în cazul în care utilizatorul nu foloseste întotdeauna acelasi calculator pentru a-si accesa posta. Serverul POP3 lucreaza pe masina pe care se afla cutia postala. Clientul POP3 se executa pe PC-ul utilizatorului. La apelul sau, clientul POP3 face identificarea utilizatorului (numeparola), apoi legatura cu serverul POP3. Acesta acceseaza cutia postala a utilizatorului si transmite clientului noile scrisori aflate aici. POP3 foloseste tot protocolul TCP, ca si SMTP, dar este diferit de acesta. Sistemul care pastreaza cutia postala gazduieste doua servere, unul SMTP si unul POP3. Serverul POP3 poate fi folosit si cu conexiuni comutate (dial-up).

16

3. IMAP (Interactive Mail Access Protocol) - definit în RFC 1064, ajuns la versiunea 4. Se foloseste pentru a se înlatura deficientele constatate în POP3.  

Acesta permite ca agentul utilizator sa lucreze cu copii temporare ale mesajelor, iar toata gestiunea mesajelor este mentinuta pe server. Modul de gestiune folosit de produsele bazate pe IMAP este cuplat (on-line). Aceasta abordare este comoda pentru utilizatorii care nu au un punct fix de lucru, fiind adaptata

pentru retele de tip Intranet. 4. DMSP (Distributed Mail System Protocol) - definit în RFC 1056; presupune existenta mai multor cutii postale si permite transferul scrisorilor catre o statie de lucru, dupa care se deconecteaza. Dupa reconectare, scrisorile sunt retransferate si sistemul este resincronizat. Ambele protocoale au doua mari deficiente: autentificarea se face pe baza unei parole care circula în clar prin retea iar mesajele aduse de la server sunt transferate în clar. Servicii de directoare:  



 







 

LDAP (Lightweight Directory Access Protocol) - protocol usor de acces la cataloage. Serviciul de directoare este folosit, în special, în legatura cu sistemul de posta electronica deoarece îi furnizeaza acestuia atât adrese, cât si certificate necesare pentru criptarea si semnarea mesajelor de posta. Se poate construi o agenda cu informatii despre persoanele implicate în sistemul de posta, printr-un serviciu centralizat de directoare si clienti LDAP (atât Netscape, cât si Microsoft au adoptat LDAP). Transferul documentelor prin intermediul postei electronice: Prin facilitatea de atasare a documentelor la un mesaj de posta electronica este posibila transmiterea unui fisier binar, nu numaitext, de la emitator catre destinatar. Pentru o transmisie corecta si o identificare usoara a tipului documentului atasat, transferul se face conform standardului MIME. Documentele binare sunt codificate conform standardului BASE64, care specifica transformarea unei secvente de 3 caractere pe 8 biti într-o succesiune de 4 caractere care pot fi tiparite (litere, cifre, semne de punctuatie), reprezentate pe 6 biti. Tipul documentului atasat este indicat în antetul mesajului de posta electronica, folosindu-se codificarea bazata pe tipurile MIME. Tipul documentului permite programelor de posta electronica sa lanseze în executie programul care stie sa vizualizeze documentul atasat receptionat. La sistemele Unix, unde se utilizeaza programul mail pentru trimiterea mesajelor, fiserele se ataseaza cu comanda ~r nume_fis în corpul mesajulul. Implicit SMTPul permite transfer de documente ASCII. Cele binare trebuie trimise dupa ce li s-a aplicat uuencode, iar la receptie se va face uudecode. Caracteristici MIME: 17

MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions) - standard definit pe parcursul a mai multor documente RFC: 1521, 2045, 2046, 2047, 2048 si 2049. Cel mai folosit mod de specificare a tipului de continut. Dezvoltat initial pentru a permite introducerea în cadrul mesajelor de posta electronica a unor noi tipuri de informatii pe lânga cele clasice de tip text. Sistemul MIME a fost preluat si de Web prin protocolul HTTP. Din acest motiv, tipurile documentelor sunt cunoscute si sub numele de tipuri MIME. Identificatorul de tip este definit ca fiind compus dintr-un tip si un subtip, cele doua componente fiind separate printr-un slash.

  

3.2

Modele de topologii si standardele aferente 

Topologia LAN si tehnologia Ethernet

In formele lui diverse Ethernetul se foloseste cel mai adesea in topologia LAN. Retelele LAN prezinta viteza mare de transfer a datelor, pierdere redusa de semnal si date, insa nu pot acoperi o zona geografica extinsa. Se conecteaza statii de lucru, echipamente periferice, terminale si alte device-uri intr-o singura cladire, sau intr-o zona geografica limitata la cateva zeci/sute de metri. Ethernetul a fost conceput pentru a face legatura intre retelele de mare distanta, cu viteza mica de transfer si retelele de camera, transmitand cu o viteza mai mare pe o distanta limitata. Fiind proiectat sa activeze partea resurselor pe nivelul unui grup de lucru local, scopul proiectantilor a fost sa foloseasca costuri reduse, compatibilitate, intarziere mica a pachetelor si viteza mare de transfer. Ethernetul reprezinta tehnologia dominanta a LAN-urilor la nivel mondial. Inca de la inceputurile sale, anul 1979, cresterea cererilor retelelor de trafic intens a reprezentat un punct forte pentru acest tip de retele. Avand o viteza mult mai mare si pierderi mult mai putine, aparitia fibrei optice a reprezentat un avantaj pentru Ethernet. Daca in anul 1973 acelasi protocol transporta cu o viteza de 3 megabiti pe secunda, in prezent acesta poate transporta pana la 10 gigabiti pe secunda. Cu ceva vreme inainte, Gigabit Ethernet a fost conceputa ca tehnologie de LAN, insa, in prezent s-a ajuns la atingerea distantelor foarte mari, fapt ce atesta ca Ethernetul este o retea metropolitana si chiar un Wide Area Network ( WAN ). In urma cu aproximativ 30 ani, Robert Metcalfe si colaboratorii sai de la compania Xerox, au fost cei care au fondat primul LAN din lume, reprezentand versiunea originala a Ethernetului. Primul Ethernet standard a fost publicat la un simpozion la Digital Equipment Company, Intel si Xerox ( DIX ) in anul 1980. Institutul de Inginerie electrica si electronica (IIEE) este o organizatie profesionala care defineste standardele de retea. In 1985 aceste standarde au fost facute pentru retele metropolitane si LAN-uri. In ceea ce priveste retelele LAN, standardele IIEE sunt cele mai bine 18

definite. Aceste standarde incep cu standardul 802, standardul 802.3 fiind cel care s-a bazat pe Ethernet. Institutul a vrut sa se asigure ca standardele sunt compatibile si se potrivesc cu cele de la OSI, reprezentantii IIEE divizand stratul Data Link al modelului OSI in doua subdiviziuni separate: Media Acces Control (MAC) si Logical Link Control (LLC). Rezultatul a fost aparitia unor mici modificari in standardul Ethernetului 802.3, insa aceste modificari sunt intr-adevar minore, orice placa de retea recunoaste pachetele si framurile, atat de la Ethernet , cat si de la 802.3 Ethernet. 

Ethernet si modelul OSI

Standardele LAN-urilor definesc partea fizica si conectorii folositi pentru a conecta deviceurile si echipamentul media la stratul fizic al stratului 2 al nivelului OSI. LAN-urile standard definesc, de asemenea, ruta prin care device-urile comunica stratul data link. Cu alte cuvinte, standardele pentru LAN-uri definesc cum se incapsuleaza protocolul specific traficului care trebuie sa mearga spre diferitele straturi superioare ale protocoalelor si sa poata folosi aceleasi canale prin care trec aceleasi straturi ale modelului OSI. Pentru a furniza aceste functii stratul IIEE Ethernet data link are doua substraturi: 1. Media Acces Control (MAC) 802.3 - defineste cum se transmite frame-urile mai departe in cablul fizic si cum se prelucreaza adresa fizica asociata cu fiecare device si topologie de retea definita. 2. Logical Link Control (LLC) 802.3 - sublayerul LLC este responsabil cu identificarea logica a diferitelor tipuri de protocoale. Un tip de cod opereaza identificarea logica. Standardul IIEE 802.3 defineste stratul fizic (layer 1) si portiunea MAC a stratului Data Link (layer 2). Pentru a permite livrarea locala de frame-uri in Ethernet, existenta unui sistem de adresare este indispensabila, deoarece calculatoarele si interfetele sunt numite. Fiecare computer din retea are un mijloc unic de identificare si o adresa fizica. NU trebuie sa existe 2 adrese fizice identice in aceeasi retea. Daca ne referim la Media Acces Control (MAC), adresa fizica este implementata pe placa de retea ( NIC ). Ethernetul foloseste adresa MAC pentru identificarea unica a device-urilor. Fiecare device (computer, router, switch) cu o interfata Ethernet conectata la LAN trebuie sa aiba un o adresa MAC, atfel celelalte device-uri nu pot comunica cu el. O adresa MAC este reprezentata de 48 de biti si este exprimata in 12 cifre. Primele sase cifre, stabilite de IIEE identifica fabricantul, celelalte sase cifre ramase semnifica "serial number interface". Adresele MAC mai sunt uneori numite si adrese "burned-in" deoarece sunt implementate in memoria de citire (read only memory - ROM) si sunt copiate in memoria de acces ( random acces memori - RAM ) cand palca de retea ( NIC ) este initializata. In absenta adresei MAC, LAN urile ar reprezenta un grup de computere neidentificate unul fata de celalalt si ar fi imposibila livrarea frame-urile Ethernet. Drept urmare la nivelul stratului Data Link un antet si un sfarsit sunt adaugate substratului superior de date. Antetul si sfarsitul 19

contin informatie de control de prelucrare pentru stratul Data Link al sistemului. Datele layerelor superioare sunt incluse in antetul si sfarsitul stratului Data Link. Ethernet si 802.3 sunt retele de broadcast. Toate calculatoarele componente vad toate frame-urile. Fiecare statie trebuie sa examineze fiecare frame pentru a determina daca acea statie este statia destinatar. Intr-o retea Ethernet, cand un device vrea sa transmita informatie catre un alt device poate deschide o ruta de comunicare catre un al treilea device folosind adresa MAC. Cand un device sursa transmite informatie asupra intregii retele, informatia detine adresa MAC a calculatorului destinatar. In timp ce informatia se propaga in intreaga retea, placa de retea a fiecarei componente a retelei verifica daca adresa sa de MAC corespunde cu adresa MAC trimisa de sursa expeditoare. Daca nu, placa de retea inlatura datele. 

Modelul de referinta OSI

ISO a dezvoltat modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection interconectarea sistemelor deschise), pentru a facilita deschiderea interconexiunii sistemelor de calculatoare. O interconexiune deschisa este o interconexiune care poate fi acceptata intr-un mediu multiproducator. Acest model a stabilit standardul universal pentru definirea nivelurilor functionale necesare acceptarii unei astfel de conexiuni intre calculatoare. In urma cu aproape 20 de ani, cand a fost dezvoltat, modelul de referinta OSI a fost considerat radical. La vremea respectiva, producatorii de calculatoare blocau clientii in arhitecturi brevetate, cu un singur producator. Comunicatia deschisa a fost privita ca o invitatie la competitie. Din perspectiva producatorilor, competitia era nedorita. Prin urmare, toate functiile erau integrate cat mai compact posibil. Notiunea de modularitate functionala, sau layering (stratificare), parea in antiteza cu misiunea oricarui producator. Este important de remarcat ca modelul a avut mare succes. Abordarea integrata anterioara, brevetata, a disparut. Astazi, comunicatiile deschise sunt un lucru necesar. In mod curios, foarte putine produse respecta in totalitate modelul OSI. In schimb, structura sa elementara, pe niveluri, este frecvent adaptata noilor standarde. Pe de alta parte, nivelul de referinta OSI ramane un mecanism viabil pentru explicarea functionarii retelei. In ciuda succeselor sale, continua sa existe numeroase confuzii legate de modelul de referinta OSI. Prima confuzie este aceea ca modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de International Standards Organisation (tot ISO), cu sediul la Paris. Nu este adevarat. Modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de catre International Organization for Standardization.Modelul OSI clasifica diferitele procese necesare intr-o sesiune de comunicare pe sapte niveluri (straturi) functionale. Organizarea acestor straturi are la baza secventa naturala de evenimente care apare in timpul sesiunii de comunicare. Figura 1.2 prezinta modelul de

20

referinta OSI. Nivelurile 1-3 asigura accesul prin retea, in timp ce nivelurile 4-7 sunt dedicate logisticii necesare pentru a comunica dintr-un capat in altul.

Modelul referinta OSI

de

Numarul nivelului

Aplicatie

7

Prezentare

6

Sesiune

5

Transport

4

Retea

3

Legatura de date

2

Fizic

1

Fig.7. Modelul de referinta OSI

Nivelul 1: Fizic Primul nivel este numit nivel Fizic. Acest nivel raspunde de transmiterea sirului de biti. El accepta cadre de date de la nivelul 2, Legatura de date, si transmite serial, bit cu bit, structura si continutul acestora. De asemenea, este raspunzator pentru receptionarea, bit cu bit, a sirurilor de date care sosesc. Aceste siruri sunt transmise apoi nivelului Legatura de date, pentru a fi refacute cadrele. Acest nivel vede, literalmente, numai cifre de 0 si 1. El nu are nici un mecanism pentru determinarea semnificatiei bitilor pe care ii transmite sau ii primeste, ci este preocupat exclusiv de caracteristicile fizice ale tehnicilor de transmitere a semnalelor electrice si/sau optice. Acestea includ tensiunea electrica utilizata pentru transportul semnalului, tipul mediului si impedantele caracteristice si chiar forma fizica a conectorului utilizat la capatul mediului de transmisie.

21

Nivelul 2: Legatura de date Al doilea nivel al modelului de referinta OSI est nivelul Legatura de date. Ca toate celelalte, nivelul Legatura de date are doua seturi de responsabilitati: transmisie si receptie. El raspunde de asigurarea validitatii capla-cap a datelor transmise. Din punct de vedere al transmisiei, nivelul Legatura de date raspunde de gruparea in cadre a instructiunilor, datelor si asa mai departe. Un cadru este o structura inerenta nivelului Legatura de date, care contine informatii suficiente pentru a asigura transmiterea reusita a datelor, prin reteaua locala, spre destinatie. Un transfer reusit presupune ca, la sosirea la destinatie, cadrele sa fie intacte. Prin urmare, cadrele trebuie sa contina un mecanism de verificare a integritatii continutului in timpul transferului. Pentru o livrare garantata a datelor trebuie sa se intample doua lucruri:   

Nodul initial trebuie sa primeasca o confirmare pentru fiecare cadru care a fost primit intact de catre nodul destinatar. Inainte de a confirma primirea unui cadru, nodul destinatar trebuie sa verifice integritatea continutului cadrului respectiv. Exista numeroase situatii care pot face ca la transmiterea cadrelor, acestea sa nu ajunga la destinatie sau sa se deterioreze si sa devina inutilizabile in timpul transferului. Nivelul Legatura de date este raspunzator de detectarea si corectarea tuturor erorilor de acest tip.

Nivelul Legatura de date este raspunzator si de reasamblarea in cadre a oricaror siruri binare primite de la nivelul Fizic. Totusi, dat fiind ca sunt transmise atat structura, cat si continutul unui cadru, nivelul Legatura de date nu reconstruieste cu adevarat un cadru. In schimb el pastreaza biti sositi pana cand are un cadru complet. Nivelurile 1 si 2 sunt necesare oricarui tip de comunicatie, indiferent daca reteaua este LAN sau WAN. Nivelul 3: Retea Nivelul Retea raspunde de stabilirea rutei care va fi utilizata intre calculatorul initial si cel de destinatie. Acest nivel nu are inclus nici un mecanism de detectie/corectie a erorilor de transmisie si, prin urmare, este obligat sa se bazeze pe serviciul fiabil de transmisie cap-la-cap al nivelului Legatura de date. Nivelul retea este utilizat pentru stabilirea comunicatiilor cu sistemele de calculatoare care se gasesc dincolo de segmentul LAN local. El poate face acest lucru pentru ca are propria arhitectura de adresare pentru rutare, care este separata si diferita de adresarea calculatoarelor la nivelul 2.   

Printre protocoalele rutabile se numara: IP (Internet Protocol) IPX (Internet Packet Exchange)

Utilizarea nivelului Retea este optionala. Acesta este necesar numai daca sistemele de calculatoare se afla in segmente ale retelei separate printr-un router. Nivelul 4: Transport Nivelul Transport ofera un serviciu similar nivelului Legatura de date, prin faptul ca raspunde de integritatea cap-la-cap a transmisiunilor. Spre deosebire de nivelul Legatura de date, nivelul Transport este capabil sa

22

realizeze aceasta functie dincolo de segmentul LAN local. El poate sa detecteze pachetele care sunt abandonate de routere si sa genereze automat o cerere de retransmisie. O alta functie semnificativa a nivelului Transport este resecventierea pachetelor, daca ele nu au ajuns in ordine. Acest lucru se poate intampla din diverse motive. Este posibil ca pachetele sa urmeze cai diferite prin retea, de exemplu, sau ca unele pachete sa se deterioreze in timpul transferului. In acest caz, nivelul Transport este capabil sa identifice secventa de pachete initiala si sa le rearanjeze in acea succesiune inainte de a trimite continutul lor nivelului Sesiune. Nivelul 5: Sesiune Al cincilea nivel al modelului de referinta OSI este numit nivelul Sesiune. Acest nivel este relativ neutilizat ca nivel separat; numeroase protocoale includ functiile acestui nivel in nivelurile lor Transport. Functia nivelului Sesiune OSI este de a gestiona fluxul comunicatiilor in timpul conexiunii dintre doua doua sisteme de calculatoare. Acest flux de comunicatii este cunoscut ca sesiune. Acest nivel determina daca respectivele comunicatii pot fi uni sau bidirectionale. El asigura, de asemenea, ca o cerere este satisfacuta inainte de a fi acceptata una noua. Nivelul 6: Prezentare Nivelul Prezentare este responsabil cu gestionarea modului in care sunt codificate datele. Nu toate sistemele de calculatoare utilizeaza aceeasi metoda de codificare a datelor, iar nivelul Prezentare are rolul de translator intre metodele de codificare a datelor, altfel incompatibile, ca transformarea din ASCII in binar, samd. Nivelul Prezentare poate fi utilizat pentru a media diferentele dintre formatele in virgula mobila, ca si pentru asigurarea serviciilor de criptarea si decriptare. Nivelul 7: Aplicatie Nivelul de varf al modelului de referinta OSI se numeste nivel Aplicatie. In ciuda numelui sau, acest nivel nu include aplicatii. In schimb, el asigura interfata dintre aplicatiile respective si serviciile retelei. Acest nivel poate fi considerat motivul initierii sesiunii de comunicare.

Comunicatiile peer-to-peer Pentru ca pachetele de date sa ajunga de la sursa la destinatie, fiecare layer al modelului OSI la sursa trebuie sa comunice cu layerul pereche de la destinatie. Aceasta forma de comunicare este numita peer-to-peer communication. In timpul acestui proces, protocoalele de pe fiecare layer, numite Protocol Data Units (PSU's), fac shimb de informatii intre layerele perechi. Fiecare layer de comunicatie de pe computerul sursa comunica cu un layer specific (PDU) si cu layerul sau pereche al computerului destinatie. Pachetele de date dintr-o retea au originile intr-o sursa iar apoi se indreapta spre computerul destinatie. Fiecare layer depinde de serviciul functiilor layerelor inferioare. Pentru a furniza acest serviciu, layerul inferior foloseste capsularea pentru a pune PDU layerului inferior in campul sau de date. Atunci fiecare layer adauga orice fel de antete necesare pentru a putea 23

indeplini functionarea. In timp ce datele se transmit prin layerele modelului OSI, sunt adaugate antete aditionale. Grupul de date de la nivelul layerului 4 PDU se numeste segment. Layerul Network furnizeaza serviciu catre Layerul Transport. Layerul Network muta datele prin intermediul internetworkului, campsuland datele si atasandu-i un antet pentru a crea un pachet (layer 3 PDU). Antetul contine informatii necesare pentru a putea incheia transferul precum adresa logica a sursei si a destinatarului. Layerul Data Link furnizeaza serviciu catre Layerul Network care il capsuleaza in frameuri (layer 2 PDU). Antetul frame contine adresa fizica necesara pentru completarea functiilor data link, iar coada frame-ului contine frame-ul de verificare (FCS), care este folosit de receptioner pentru a detecta orice fel de eroare din date, apoi datele sunt trimise mai departe catre layerul fizic. Layerul Physical furnizeaza serviciul catre layerul data link. Layerul Physical decodeaza frame-urile data link in cifre de 1 si 0 (bits) ca sa fie transmise mai departe in mediul de transport (de obicei fire) la layer 1. Device-urile de retea precum: huburi, switchuri si routere lucreaza la cele 3 nivele. Hubul opereaza la layer 1, switchul la layer 2, iar hubul la layer 3. Primul layer care se preocupa cu transportul end-to-end intre terminal si useri este layerul de transport (layer 4).  Modelul architectural TCP/IP Desi modelul de referinta OSI este recunoscut pe plan mondial, Transmission Control Protocol/Internet Protocol este standardul deschis din punct de vedere etnic si istoric. Modelul de referinta (TCP/IP) si suita protocolului TCP/IP fac posibile comunicatiile data dintre doua calculatoare oriunde in lume la aproape viteza luminii. Modelul TCP/IP are importanta istorica , exact ca si standardele care permit telefonului, curentului electric, televizorului si industriei casetelor video sa infloreasca. Cei de la DoD doresc ca datele lor sa ajunga la destinatie oricand, sub orice conditii, dintrun punct in altul. Aceasta problema majora de design a dus la crearea modelului TCP/IP, care a devenit inca de la aparitia sa, standardul in care internetul s-a extins. Spre deosebire de modelul OSI care avea 7 layere, modelul TCP/IP are doar 4 layere:    

Application layer Transport layer Internet layer Network Acces layer

Este important de notat ca, desi unele dintre layerele modelului TCP/IP au aceleasi nume cu unele dintre layerele modelului OSI, unele indeplinesc acelelasi functii, iar altele alte funcii. Procesul de incapsulare detaliat 24

Toate comunicatiile intr-o retea au originea la o sursa si sunt trimise catre o destinatie. Informatia care este trimisa de-a lungul unei retele se numeste 'date' sau 'pachet de date'. Daca un computer (gazda A) vrea sa transmita date unui alt computer (gazda B) datele trebuie mai intai impachetate printr-un proces numit incapsulare. Incapsularea Cum datele se misca in jos spre layerele modelului OSI, fiecare layer OSI adauga un antet (si de asemenea o coada layerului 2) in date inainte de a o trimite mai departe catre layerul inferior. Antetele si cozile contin informatia de control pentru device-urile retelei si receptori, informatie necesara asigurarii livrarii corecte a datelor, dar si ca destinatarul sa poata interpreta corect datele. De exemplu comparam un antet cu adresa de pe plic. O adresa este solicitata pe plic pentru ca scrisoare dinauntrul plicului sa fie livrata la adresa dorita. Dupa ce informatia este trimisa de la sursa, aceasta traverseaza prin layerul application spre celelalte layere. Pachetele si traficul informatiei schimbate trece prin schimbari asa cum layerele isi indeplinesc serviciile pentru terminale. Informatia, sub forma unor semnale electronice, trebuie sa strabata un cablu catre destinatia corecta in computer, iar apoi sa fie transformata in forma sa originala pentru a fi citita de catre receptor. Mai multi pasi sunt implicati in acest proces, din acest motiv producatorii hardware, software si de protocoale recunosc ca cea mai eficienta metoda de a implementa comunicarea la nivelul retelei ar fi procesarea layerelor. Retelele trebuie sa parcurga urmatoarele cinci transformari pentru a incapsula o informatie: Pasul 1: Construirea informatiei. De indata ce un user trimite un e-mail, caracteristicile sale alfanumerice sunt transformate in informatia ce strabate internetul. Pasul 2: Impachetarea informatiei pentru transportul end-to-end. Informatia este impachetata pentru transportul prin internet. Prin folosirea de segmente, functia de transport asigura ca mesajul ambelor gazde ale sistemului de e-mail sa poata fi comunicat adecvat. Pasul 3: Adaugarea adresei de retea la antet. Informatia este pusa intr-un pachet ce contine antetul retelei cu sursa si destinatia adresei logice. Aceste adrese ajuta device-urile de retea sa trimita pachetele in retea impreuna cu o anumita cale. Pasul 4: Adaugarea adresei locale la antetul data linkului

25

Fiecare device de retea trebuie sa puna pachetul intr-un frame. Frame-ul permite conexiunea la cea mai apropiata directie conectata de la retea la conector. Fiecare device in calea de retea aleasa cere ca framingul sa se conecteze la urmatorul device. Pasul 5: Transformarea in biti pentru transmisie O functie care masoara timpul permite device-urilor sa diferentieze bitii in timp ce traverseaza mediul. Mediul din reteaua fizica de internet poate varia in functie de calea aleasa. De-incapsularea Cand device-ul departat primeste o secventa de biti, Layerul Physical de la device-ul departat trimite biti mai departe catre Layerul Data Link pentru manipulare. Layerul Data Link face urmatoarele: Pasul 1: Verifica daca adresa MAC-ului destinatar se potriveste acestei adrese a statiei sau este un Ethernet broadcast. Daca nu se intampla nici una dintre aceste situatii acesta este inlaturat. Pasul 2: Daca datele sunt eronate, pot fi inlaturate, si layerul data link poate cere ca datele sa fie retransmise. Daca datele sunt corecte layerul data link citeste si interpreteaza controlul informatiei in antetul data linkului. Pasul 3: Layerul data link verifica antetul si coada data linkului iar apoi trimite datele ramase sus catre layerul network bazat pe controlul informatiei aflat in antetul data linkului. Acest proces este numit deincapsulare. Fiecare layer subsecvent performeaza un process de deincapsulare similar.  Modele de topologii de retele O topologie de retea defineste modul de conectare a computerelor, imprimantelor, dispozitivelor de retea si a altor dispozitive. Topologia are o mare influenta in functionarea retelei. Retelele pot avea atat topologii fizice cat si topologii logice. Topologia fizica se refera la echipamentele si resursele necesare proiectarii unei retele. Cele mai folosite topologii fizice de retea sunt: -

Topologia magistrala (bus); Topologia stea; Topologia inel; Topologia de tip arbore; Topologia complete (mesh); Topologia neregulata (partial-mesh).

26

Topologia logica defineste cum este accesat mediul de catre statii de lucru pentru a trimite informatia.

3.3 Situatii finale Routerul este un device de internetwork care transmite pachetul de date intre retelele bazate pe adresele layerului 3. Un router poate face decizii in ceea ce priveste cea mai buna cale de a livra datele in retea. Lucrand la layerul 3 permite ca routerul sa ia decizii bazate pe adresele de retea (IP) in loc de Adresa individuala de MAC (layer 2). Routele pot deasemenea conecta diferite tehnologii care lucreaza la layer 2, precum Ethernet, Token Ring si Fiber Distributed Data Interface (FDDI). Deasemenea routerele permit conectarea de Asynchronous Transfer Mode (ATM) si conexiuni seriale. Totusi, din pricina capabilitatii de a rula pachetele bazate pe layerul 3, routerele au devenit coloana internetului si modul de rulare a protocolului IP. Scopul unui router este de a examina pachetele de intrare (datele de layer 3), alegand cea mai buna cale pentru ca ele sa strabata reteua, iar apoi sa le desparta spre portul corespunzator de iesire. Routerele sunt cele mai importante device-uri de reglare a traficului in retelele mari. Routerele fac posibila comunicarea computerelor cu oricare alt computer oriunde in lume. Unitatea fundamentala pentru transmiterea oricarei informatii este bitul (acesta lucreaza la leyer 1).  

1 byte=8 biti. 1000 biti=1Mb.

Se folosesc mai multe tipuri de cabluri: indoor (utp, fac parte din categoria CAT 5,5e) si outdor (ftp, stp, etc, fac parte din categoria CAT 6) acestea din urma prezinta un cablu care se poate lega la o sursa de impamantare pentru a se descarca. Atat cablurile indoor cat si cele outdor sunt confectionate din 8 fire mai mici fiecare de culoare diferita, la cele outdor firele sunt mai groase si mai rigide si sunt infasurate in folie de aluminiu, iar cele indoor sunt infasurate intr-o folie de nailon. Dupa standardele internationale (IEE) cablurile specific retelelor trebuie sa aibe urmatoarele culori: portocaliu, verde, albastru, maro, alb-portocaliu, alb-verde, alb-albastru, albmoro. Dealungul timpului s-a experimentat toate combinatiile posibile dintre cele 8 cabluri si s-a ajuns la formuca 568B. 568B inseamna: alb-portocaliu, portocaliu, alb-verde, albastru, albalbastru, verde, alb-maro, maro. S-a constatat ca prin aceast aranjament de fire se produce cea mai mica interferenta astfel incat pierderea datelor este minima. In retelele mai vechi se folosea cablul coaxial.

27

Cablurile indoor cat si outdor se pot folosi pe distante relative mici, LAN-uri. Cablul UTP pentru o functionare optima este recomandat sa nu se intinda pe o distant mai mare de 100 de metri fara un aparat de amplificare (swich, repeater, hub, router). In schimb cablul FTP poate fi folosti pe o distante putin mai mare circa 150 m.

28

29