49 4 2MB
FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL GENERALIST” FILIALA DOROHOI PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător, Asistent Med. Principal: Martin Elena- Monica
Candidat: Cusîn DorinaGabriela
Argument Prezenţa în familie a aşa zisei boli AMIGDALITA , cât şi dorinţa de a cunoaşte mai multe lucruri despre boală pentru a putea acorda primul ajutor copiilor mei şi apoi, în folosul apropiaţilor, m-a determinat să aleg această temă a lucrării de diplomă. În condiţii normale de adaptare, între organism şi mediu se stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate. Unii factori de mediu (intern, extern) pot perturba această stare de echilibru, ajungându-se astfel la starea de boală.
CAPITOLUL I Anatomia şi fiziologia aparatului respirator Aparatul respirator cuprinde căile respiratorii şi plămânii. Căile respiratorii sunt reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi bronhii.
1.Cavitatea nazală: Reprezintă primul segment al căilor respiratorii. Ea este situată sub baza craniului şi deasupra cavităţii bucale, şi este despărţită de septul nazal în două cavităţi simetrice ( fosele nazale ) orientate anteroposterior.
2.Faringele: Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C6 şi este divizat în trei etaje: naso- faringe, buco- faringe şi laringo- faringe.
3.Laringele: Este format din cartilagii legate între ele prin ligamente şi articulaţii şi are formă triunghiulară. Baza laringelui este în sus şi prin intermediul ei comunică cu laringofaringele printr-un orificiu care anterior este delimitat de epiglată şi posterior de cartilagiile aritenoidei.
4.Traheea: Este un tub cilindric de 10-20 cm care continuă laringele şi este format din 15-20 inele cartilaginoase incomplete posterior. Se întinde de la vertebra C6 până la vertebra T4 unde se împarte în cele două bronhii principale.
5.Bronhiile: La nivelul T4 traheea se divide în două bronhii principale (dreapta şi stânga) care pătrund în hilul pulmonar unde se ramifică formând arborele bronşic.
6.Plămânii: Reprezintă principalele organe ale respiraţiei. Sunt în număr de doi, ocupă cavitatea toracică şi sunt acoperiţi fiecare de pleura viscerală. Are o formă de jumătate de con, sunt aşezaţi simetric în cavitatea toracică de o parte şi alta a mediastinului şi au o culoare ce variază în funcţie de vârstă şi de substanţele depuse în ţesutul conjunctiv (cenuşiu- negricioasă la fumători, roz la copil).
Structura plămânilor: Plămânii sunt construiţi din: arborele bronşic, lobuli, ramificaţiile vaselor pulmonare limfatice şi nervii, toate cuprinse în ţesutul conjunctiv. Arborele bronşic: Bronhia principală se împarte în plămâni în bronhii lombare, în număr de trei pentru plămânul drept şi două pentru plămânul stâng.
Vascularizaţia plămânului: Plămânul are o dublă vascularizaţie: vascularizaţia nutritivă şi vascularizaţia funcţională. Pleura: Este formată din două foiţe seroase: pleura parietală şi pleura viscerală.
CAPITOLUL II Prezentarea fiziologiei bolii AMIGDALITA ( ACUTĂ ) Amigdalita este o infecţie sau inflamaţie a amigdalitelor palatine. Amigdalitele sunt mase de ţesut limfatic situate de o parte şi de alta a gâtului, deasupra şi în spatele limbii, făcând parte din sistemul imun al organismului.
Cauze Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale şi bacteriene. Bacteria cel mai des implicată în producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea şi angina streptococică. Perioada de contagiozitate: Pacienţii cu faringită Cale de transmitere: streptococică sunt consideraţi Streptococul beta-hemolitic grup A se transmite prin contact contagioşi în primele 24h după administrarea antibioticului. În direct între persoane, prin cazul copiilor este recomandat intermediul picăturilor Pflluge să nu se întoarcă în sau al secreţiilor nazale, de colectivitate/şcoală până în aceea riscul de îmbolnăvire este mai mare în colectivităţi şi momentul în care temperatura nu scade la normal şi nu au familie. trecut cel puţin 24h de la începerea tratamentului antibiotic.
Factori de risc Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoană infectată.
Simptome şi semne Principalul simptom al amigdalitelor este prezenţa gâtului inflamat şi dureros la care se mai adaugă alte simptome adiţionale. Pot să fie prezente toate sau câteva din următoarele simptome: febră, respiraţie urât mirositoare, congestie nazală şi guturai, noduli limfatici imflamaţi, amigdale roşii şi inflamate acoperite total sau parţial cu puroi, dificultăţi la înghiţire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafeţe sângerânde pe suprafaţa amigdalelor, prezenţa culturilor bacteriene pe suprafaţa amigdalelor.
Tratament
Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virală, având o evoluţie favorabilă în lipsa tratamentului, infecţia rezolvându-se de la sine. În cazul în care etiologia amigdalitelor este streptococică este necesar instituirea tratamentului antibiotic.
Complicaţii Amigdalitele de cauză streptococică necorespunzător tratate cu antibioterapie, pot evolua spre complicaţii : - infectarea urechii şi sinusurilor ; - zone de inflamaţie localizate în jurul amigdalelor (abces periamigdalian) ; - reumatismul articular acut ( R.A. ).
CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI RESPIRATORII
PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE Asigurarea condiţiilor de mediu Saloanele în care sunt internaţi bolnavii trebuie să aibă o luminozitate intensă şi permanentă, fără acţiunea directă a razelor solare, să fie încălzite moderat. De asemenea, saloanele trebuie să aibă şi o ventilaţie bună, mobilierul să fie cât mai simplu şi să nu reţină praful.Curăţenia zilnică şi generală a saloanelor trebuie făcută cu aspiratoare pentru a evita ridicarea prafului care conţin germenii patogeni. Supravegherea stării psihice Realizarea unei poziţii comode Bolile aparatului respirator în care să uşureze respiraţia general, cauzează multiple tulburări În majoritatea afecţiunilor respiratorii psihice, determinate de deficitul de poziţia este cea semişezândă. Alegerea poziţiei oxigenare a creierului şi de trebuie lăsată la discuţia bolnavului, având grijă sentimentul anxios. să schimbe poziţia cât mai frecvent pentru a evita complicaţiile hipostatice.
Asigurarea igienei corporale Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l de curenţii de aer rece, fără a-l expune la efort prelungit. Regimul dietetic adaptat evoluţiei bolii Dieta trebuie să fie alcătuită din alimente uşor digerabile, bogate în vitamine şi aport cantitativ de lichide (ceai, zeamă de compot, lapte, supe călduţe ) în perioada febrilă. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative Asistentul medical trebuie să supravegheze respiraţia, să observe culoarea tegumentelor şi a mucoaselor, starea psihică a bolnavului. Educaţia pentru sănătate Asistentul medical va efectua : -educaţie pentru sănătate, bolnavii vor fi educaţi să nu înghită saliva, să nu facă mişcări de deglutiţie, copiii să nu plângă pentru a nu se accentua sângerarea ; -examinează secreţia care se scurge în tăviţa renală şi informează medicul în cazul hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical. Recoltarea exsudatului faringian Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.
1.Pregătirea materialelor: • de protecţie • sterile • nesterile 2.Pregătirea psihică a pacientului: • se anunţă şi i se explică tehnica. 3.Pregătirea fizică a pacientului: • se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă; • să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas; • să nu facă gargară; • se aşează pacientul pe un scaun.
4.Pregătirea produsului pentru laborator : -se transportă produsul la laborator, evitând suprainfectarea; -dacă nu este posibilă însămânţarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte în prealabil cu ser fiziologic sau glicerină 15%.
OXIGENOTERAPIA
Scop: Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen în ţesuturi prin combaterea hipoxiei. Surse de oxigen: -staţie centrală de oxigen; -microstaţie; -butelie cu oxigen.
Metode de administrare a oxigenului: a) prin sondă nazală , b) prin mască , c) ochelari pentru oxigen , d) cortul de oxigen .
CAPITOLUL IV Acordarea de îngrijiri specifice Amigdalectomia Amigdalectomia reprezintă îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor.
Amigdalita cronică Este o boală inflamatorie cronică manifestată prin dureri sau jenă dureroasă faringiană, acutizări repetate (inclusiv flegmoane), manifestări la distanţă prin mecanism imunologic (renale, articulare, cardiace).
CAPITOLUL V PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE 1.Pregătirea generală preoperatorie Pregătirea generală preoperatorie constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi observarea schimbării stării bolnavului şi regimul dietetic preoperator. 2.Pregătirea din preziua operaţiei A. Pregătirea generală - Asigurarea repausului fizic, psihic şi intelectual; - La prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant; - Asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile; - Evacuarea intestinului, clisma ( dacă nu sunt contra-indicaţii ); - Asigurarea igienei corporale - se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat. B. Pregătirea locală Se curăţă pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evităndu-se să se producă mici tăieturi (poarta de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei) etc.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator (târăţi) Îngrijirile acordate acestora urmăresc să corecteze deficienţele organismului şi să restabilească echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator şi pentru a evita complicaţiile ce se pot produce, atât în timpul intervenţiei cât şi după aceasta.
4. Îngrijirile postoperatorii sunt: Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează pănă la vindecarea completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor.
CAPITOLUL VI CAZURI CLINICE - PLANURI DE ÎNGRIJIRE CULEGEREA DATELOR: Pacientul: NP, în vârstă de 1an/10 luni, se internează în secţia Pedriatrie, la data de 12.01.2011 . Istoricul bolii: De aproximativ 2 săptămâni copilul face febră, a primit la recomandarea medicului de familie Klabax emulsie, Nurofen supozitoare, Paracetamol, dar fără ca evoluţia să fie favorabilă. Motivul internării: Bolnavul este internat la secţia Pediatrie Dorohoi cu diagnosticul amigdalită acută pentru investigaţii şi tratament de specialitate. Prezintă următoarele manifestări de dependenţă: alterarea respiraţiei, alimentaţie insuficientă, tuse uscată chinuitoare, lipsă de confort fizic, somn agitat, oboseală, febră, durere, rinoree. S-a efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi s-a instituit tratament medicamentos corespunzător.
Îi sunt afectate următoarele nevoi fundamentale: -nevoia de a avea o bună circulaţie; -nevoia de a bea şi a mânca; -nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură; -nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca; -nevoia de a evita pericolele;
Plan de îngrijire Probleme de dependenţă: -ritm respirator alterat; -dispnee de tip respirator; -senzaţie de lipsă de aer; Asigură condiţii de mediu, temperatura deviată, umiditate, salon aerisit, măsor temperatura, respiraţia, pulsul şi valorile le notez în foaia de observaţie. Recoltez sânge pentru laborator, administrez medicamentele prescrise de medic.
Evaluare S-a efectuat intervenţii clinice şi paraclinice şi s-a instituit tratament medicamentos corespunzător. Evoluţia a fost favorabilă fără complicaţii, iar pacienta a fost externată cu stare generală ameliorată, subfebrilă, tuse neproductivă.