Portofoliu La Limba Și Literatura Română Pentru Evaluarea Națională [PDF]

Zitiervorschau

PORTOFOLIU LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PENTRU EVALUAREA NAȚIONALĂ FONETICA Def.: Fonetica reprezintă disciplina care se ocupă cu studiul sunetelor. Reprezentarea grafică a unui sunet se numește literă. Totalitatea literelor dintr-o limbă, așezate în ordine convențională, formează alfabetul. Alfabetul limbii române are 31 de litere. Sunetele se clasifică în VOCALE și CONSOANE. În limba română există 7 vocale: a, e, i, o, u, ă, î (â). În limba română sunt 22 de consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ș, t, ț, v, w, x, y, z. ! a, ă, î/â sunt întotdeauna vocale. ! e, i, o, u pot fi, atât vocale, cât și semivocale. e, i, o, u sunt vocale când: -

Formează singure silabă: o-ma-gi-u;

-

Sunt singurele vocale în silabă alături de consoane: co-joc;

-

În diftongi, când sunt accentuate: ie-pu-re.

Silaba reprezintă un grup de sunete în care se află obligatoriu o vocală, rostit într-un singur efort respirator. După numărul de silabe pe care îl are, un cuvânt poate fi: MONOSILABIC (alcătuit dintr-o singură silabă), BISILABIC (alcătuit din două silabe) sau PLURISILABIC (alcătuit din mai multe silabe). DIFTONGUL, TRIFTONGUL, HIATUL Diftongul reprezintă grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală, pronunțate în aceeași silabă: toam-nă, cuib. Triftongul reprezintă grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale, pronunțate în aceeași silabă: cre-ioa-ne, ve-deai. Hiatul reprezintă grupul de vocale alăturate, pronunțate în silabe diferite: du-el, zo-olog. ATENȚIE! Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi nu pot forma difongi sau triftogi. este – [ieste] – [ie] diftong el – [iel] – [ie] diftong

eu – [ieu] – [ieu] triftong paie – pa-ie – [ie] diftong GREȘIT: [ai] hiat Nu separăm niciodată un diftong pentru a forma un hiat. leoaică – le-oai-că – [oai] triftong GREȘIT: [eo] hiat Nu separăm niciodată un triftong pentru a forma un hiat. fiică – fii-că – [ii] difotng Chiar dacă cliticul pronominal este separat de verbul auxiliar prin cratimă, structura se pronunță într-o singură silabă. Exemplu: mi-ai (spus) – [iai] triftong ți-ar (plăcea) – [ia] diftong CORESPONDENȚA LITERĂ-SUNET Litera x poate reda 2 sunete: [cs], [gz]. Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot reda un sunet sau două. Pot reda un sunet atunci când în silaba în care se află, mai există o altă vocală: geantă – gean-tă. Pot reda două sunete atunci când în silaba în care se află nu există o altă vocală: ghem. REGULI DE DESPĂRȚIRE ÎN SILABE 1. O consoană intervocalică trece la silaba următoare: ca-să, ma-să, ma-ca-ra. V-CV 2. Când există două consoane intervocalice, despărțirea se face între vocale: bancă, mus-că. VC-CV Excepție: dacă a doua consoană din grup este l sau r, despărțirea se face înaintea grupului de consoane: ne-gru. V-CCV 3. Trei sau mai multe consoane intervocalice se despart în silabe diferite astfel: prima consoană rămâne în silaba anterioară, iar următoarele două consoane trec în silaba următoare: con-struc-tor. VC-CCCV

Excepție fac grupurile de consoane: lpt, mpt, rct, rtf, stm, ndv, în cazul cărora despărțirea se face după a doua consoană: sulp-tor, jert-fă. VCC-CV VOCABULARUL Def.: Vocabularul sau lexicul reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. Limba română are aproximativ 120 000 de cuvinte. Cuvântul reprezintă unitatea de bază a vocabularului. Cuvântul are: formă (sunete, litere) și sens (înțeles). Un cuvânt poate avea trei sensuri: SENS PROPRIU DE BAZĂ, SENS PROPRIU SECUNDAR și SENS FIGURAT. Dicționarul este sursa principală de informare în ceea ce privește semnificațiile unui cuvânt. Acesta reprezintă o lucrare științifică în care cuvintele sunt organizate alfabetic. Câmpul lexical reprezintă totalitatea cuvintelor din același domeniu. Cuvintele din câmpul lexical al unui termen trebuie să facă parte din aceeași clasă morfologică. CATEGORII SEMANTICE Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită si sens asemănător sau identic. Învățător = dascăl Stricat = nefuncțional A alerga = a fugi A zice = a spune, a grăi A vedea = a observa, a zări Amic = prieten, tovarăș Darnic = generos Lizibil = citeț Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și sens opus. Drept = strâmb/stâng/nedrept A veni = a pleca Cald = rece Sinonimele și antonimele aparțin aceleiași clase morfologice. Omonimele sunt cuvinte cu aceeași formă, dar sens total diferit.

Clasificarea omonimelor: I. -

Lexicale (exprimate prin aceeași parte de vorbire): Totale (indiferent de context, au aceleași forme flexionare):

Baie – băi (încăpere) și baie – băi (scăldat) Casă – case (clădire pentru locuit) și casă – case (compartiment în care sunt ținuți banii) Bancă – bănci (scaun lung pentru mai multe persoane) și bancă – bănci (instituție financiară) Lac – lacuri (apă stătătoare) și lac – lacuri (soluție) Leu – lei (animal) și leu – lei (unitate monetară) Broască – broaște (amfibian) și broască – broaște (sistem pentru uși) -

Parțiale (în funcție de context, au forme flexionare diferite):

Masă – mase (cantitate) și masă – mese (obiect de mobilă) Corn – cornuri (produse de panificație), corn – coarne (excrescențe ale animalelor) și corn – corni (arbori) Cot – coate (articulație), cot – coturi (cotitură, întorsătură) și cot – coți (unitate de măsură) A acorda – (eu) acord – (tu) acorzi – (el) acordă (a da ceva cu grijă) ȘI a acorda – (eu) acordez – (tu) acordezi – (el) acordează (a regla frecvența unui aparat) A turna – (eu) torn – (tu) torni – (el) toarnă (a vărsa un lichid) ȘI a turna – (eu) turnez – (tu) turnezi – (el) turnează (a înregistra un film cinematografic) Virus – viruși (virusul informatic) și virus – virusuri (agent patogen) I.

Gramaticale (au aceeași formă, dar categorie gramaticală diferită: gen, caz, funcție sintactică, număr, mod, timp, persoană etc.):

(a unei) cărți – (niște) cărți (a) aduna – (el) aduna (eu) mergeam – (noi) mergeam (el) cântă – (ei) cântă (el să) vină – (ele să) vină (tu) citește! – (el) citește

Atribut substantival genitival: (prietena) fetei

Complement indirect: (i-am dat) fetei I.

Lexico-gramaticale (exprimate prin părți de vorbire diferite):

Mic (adjectiv) – mic (substantiv – mâncare românească) Mare (adjectiv) – mare (substantiv) (el) sare (verb) – sare (substantiv) (eu) cer (verb) – cer (substantiv) Dar (substantiv) – dar (conjuncție) (eu) fluier (verb) – fluier (substantiv) (eu) toc (verb) – toc (substantiv) Omofonele sunt cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit (de obicei, ortogramele). ea (pronume) – [ia] ia (verb)

ne-am (clitic pronominal + verb auxiliar) neam (substantiv1) Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit. haină (substantiv) haină (adjectiv)

acele (substantiv) acele (pronume demonstrativ)

adună (verb, indicativ, prezent) adună (verb, indicativ, perfect simplu)

formă (substantiv) formă (verb, indicativ, perfect simplu) CUVINTELE POLISEMANTICE Cuvintele pot fi:

-

Monosemantice (cu un singur sens): atlas, substantiv, avocat, cord, matematică

-

Polisemantice (cu mai multe sensuri): a fi, a veni, a trece, a face, carte, aripă, dulce, a bătea, cap

Cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care au aceeași formă și mai multe sensuri înrudite. Polisemia este capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri. Polisemia = sensurile proprii de bază ale cuvântului + sensurile proprii secundare ale cuvântului Demonstrarea polisemiei cuvântului ,,dulce”: Pescuiește în apă dulce. (=de râu) Limonada e cam dulce. (=îndulcită) Mama a cumpărat lapte dulce. (=proaspăt) Îi place brânza dulce. (=nesărată) Sora mea este dulce. (=drăguță) Pe înserat este o lumină dulce. (blândă) Diferența dintre omonime și polisemie: Omonimele au sensuri complet diferite, pe când între sensurile unui cuvânt polisemantic, există o legătură. Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare (diferă doar un sunet sau două) și sens diferit. Confuzia paronimică este o greșeală care constă în utilizarea unui cuvânt în locul paronimului său.  Exemple de paronime: 

A investi/ a învesti



Glaciar/ glacial



Literar/ literal



Original/ originar



Atlas/ atlaz



Eminent/ iminent



Familiar/ familial



Albastru/ alabastru



A enerva/ a inerva



Emigrant/ imigrant



Transparent/ transperant



Complement/ compliment



Iluzie/ aluzie



Solidar/ solitar



Temporar/ temporal



Miner/ minier



Lagună/ lacună



A revela/ a releva



Virtuos/ virtuoz



Aliniat/ alineat



Dependență/ dependință

Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau construcții care au înțeles identic sau asemănător, unul cuprinzându-se în altul. Exemple de pleonasme: migrenă de cap, a coborî jos, a urca sus, mujdei de usturoi, a reciti din nou, scurt rezumat, marea majoritate, caligrafie frumoasă, otită la urechi, a avansa în față, a prevedea dinainte, a ameriza pe mare, brusc și deodată, a continua să fie menținută, a urma în continuare, a conlucra împreună, ursuleț mic, hemoragie de sânge, abundență mare, clară și evidentă, a conveni de comun, a restitui înapoi, epilog final, a șopti încet, babă bătrână etc. MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului sunt: DERIVAREA, COMPUNEREA și CONVERSIUNEA/ SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE.

DERIVAREA Def.: Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi în cadrul unei familii lexicale, cu ajutorul sufixelor și/sau prefixelor. Frunză – frunzar, frunzuliță, a înfrunzi ,,frunz” – rădăcina/ radicalul Elementul comun al mai multor cuvinte înrudite ca sens se numește rădăcină sau radical. ,,frunză” – cuvântul de bază (elementul de la care s-au format alte cuvinte noi) ,,ar”, ,,uliță”, ,,i” – sufixe

Sufixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se după radical pentru a forma cuvinte noi în cadrul unei familii lexicale. ,,în” – prefix Prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se află în fața rădăcinii cu scopul de a forma cuvinte noi. Sufixe + prefixe = afixe Derivatul parasintetic este cuvântul derivat atât cu sufix, cât și cu prefix. Unele substantive care denumesc ființe, formează masculinul de la feminin sau invers, cu ajutorul SUFIXELOR MOȚIONALE. Leu – leoaică, gâscă – gâscan Sufixele diminutivale formează cuvinte care denumesc obiecte sau însușiri considerate de vorbitor mai mici decât obiectele sau însușirile denumite de cuvintele de bază. Cuvintele obținute se numesc diminutive. Diminutivele au de cele mai multe ori valoare afectivă. Copilaș, aripioară, băiețel Seriile derivative se formează când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat. Exemple: grădină + -ar = grădinar + -ie = grădinărie Floare + -i + în- = a înflori + re- = a reînflori Cetate + -ean = cetățean + esc- = cetățenesc

COMPUNEREA CA MIJLOC DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI