Planul Predicii [PDF]

Zitiervorschau

Planul predicii Nu exista un sablon foarte strict cu privire la momentele sau partile unei predici, dar in general predicile se alcatuiesc dupa urmatorul plan:

1.Textul este un fragment mai reprezentativ din pericopica evanghelica a zilei sau chiar din apostol. Textul trebuie sa aiba legatura cu tema ce urmeaza a fi tratata si cu materialul de idei ce urmeza a fi prezentat de predicator. Obs; textul mai poate fi ales si din cantarile sau stihurile slujbei respective(la cununie, botez, etc) Textul trebuie sa fie scurt si reprezentativ pentru pericopica evanghelica citita astfel incat sa fie o calauza pe tot parcursul predicii.

2.Modul de adresare Este o expresie specifica rostita de predicatori catre ascultatori de genul „Iubiti frati crestini” , „Frati si surori intru Domnul”, „Iubiti credinciosi” sau simplu „Fratilor”. Atunci cand este o slujba in sobor sau o slujba importanta (sfintirea bisericii, liturghie cu arhiereu, etc) formula de adresare este mai lunga, preotul trebuind mai intai sa se adreseze clerului in ordine descrescatoare a treptelor ierarhice apoi autoritatilor de stat si locale si la urma credinciosilor. EXPL: „Inalt-preasfintite Parinte Mitropolit precuvioase parinte staret, prea-cucernice parinte protopop, prea-cucernici parinti impreuna slujitori, domnule prefect, domule primar, iubiti frati crestini…”

3.Intruducerea Este pregatirea ascultatorilor sau captarea atentiei lor pentru transmiterea ideilor din predica. EXPL: daca predica este tinuta la sf Liturgiue introducea poate fi cuprinsul pericopei Evangheliei. Exista si o introducere mai solemna care se foloseste de obicei la praznicele imparatesti sau la sarbatorile Sfintilor mari ai Bisericii cand se rostesc panegirice solemne.

4.Anuntarea temei Consta in sublinierea invataturii despre care se trateaza in predica. Anuntarea temei trebuie sa se faca cu precizie si cu claritate spre a se inlatura orice neintelegere sau confuzie. De asemenea anuntarea temei trebuie sa fie scurta exprimata printr-o propozitie nu prin fraze. OBS: atunci cand este o tema mai vasta, cu sub diviziuni, dupa anuntarea temei predicatorul trebuie sa faca impartirea temei. De exemplu intr-o predica despre minunile

Mantuitorului el poate imparti tema 3 subdiviuni: minunea naturii, minuni asupara oamenilor si minuni asupra lui insusi. De exemplu intr-o predica despre milostenie preotul poate imparti tema in: fapte ale milei trupesti si fapte ale milei sufletesti.

5.Tratarea Tratarea este corpul propriu zis al cuvantarii si consta in transmiterea invataturilor legate de tema respectiva. In tratare preotul poate folosi explicatii, argumentari, istorisiri, combaterea unor obiectii, etc. Tratarea trebuie sa fie clara fara repetitii fara intoarcerea la aceleasi idei si sa se bazeze in primul rand pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie.

6.Incheierea Este partea de final a predicii numita si epilog sau perolatie. Aici se concluzioneaza in legatura cu cele invatate in predica si de obicei este partea in care preotul foloseste mai mult patosul. Tot aici se insereaza indemnuri pentru crestini de a aplica in viata lor invataturile ascultate. Incheierea nu trebuie sa fie o revenire la anumite parti ale predicii nici o noua predica in sine, ci trebuie sa fie o urmare logica a ideilor tratate si sa nu ocupe mai mult de un sfet din intreaga predica dar nici mai putin de o optime din cuvantare. Ea trebuie sa fie exprimata in termeni clari cu caldura si patetism, adica sa aiba un grad mai mare de vioiniciune decat restul predicii.