25 0 2MB
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CENTRUL DE STUDII Ştefan cel Mare şi Sfânt RĂDĂUȚI, JUD. SUCEAVA
PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE – NIVEL 5 Calificarea profesională: asistent medical generalist
Profesor îndrumător: asist. med. Irimescu Elena Margareta
Absolvent: Maftei (Nistor) Mihaela
- 2017 -
“ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERITONITA ACUTĂ”
MOTTO: "medicina este o artă care vindecă uneori, uşurează adesea şi consolează totdeauna"
2
CUPRINS:
ARGUMENT
4
CAPITOLUL I. Anatomia şi fiziologia peritoneului
5
CAPITOLUL II. Peritonita- prezentarea genarală a afecţiunii
9
2.1.
Definiţie
9
2.2.
Clasificare
9
2.3.
Etiologie
10
2.4.
Simptomatologie
12
2.5.
Diagnostic
14
2.6.
Evoluţie şi prognostic
15
2.7.
Tratament
16
2.8.
Complicaţii
18
CAPITOLUL III. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu peritonită acută
19
Fişa tehnică nr. 1
21
Fişă tehnică nr. 2
22
Fişa tehnică nr. 3
25
Fişa tehnică nr. 4
26
CAPITOLUL IV. Procesul de îngrjire al pacientului cu peritonită acută
29
Caz clinic 1
29
Caz clinic 2
38
Caz clinic 3
46
CAPITOLUL V. Educaţie pentru sănătate
55
BIBLIOGRAFIE
57
ANEXE-scheme, fotografii
58
3
Argument “Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă săşi menţină sau să-şi recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele clipe), prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare şi să îndeplinească aceste funcţii astfel încat acesta să-şi recâstige independenţa cât mai repede posibil” (Virginia Henderson). Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice unui pacient cu peritonită acută. Peritonitele sunt afecţiuni extrem de grave şi uneori dificil de diagnosticat; afecţiuni cărora trebuie să li se acorde o deosebita atenţie, pentru că, de promptitudinea tratamentului şi de acordarea îngrijirilor optime depinde starea bolnavului respectiv. Eficienţa asistenţei de urgenţă în cazul peritonitelor impune o munca dusă în echipa, în care cadrele medii sunt “mâna dreaptă” a medicilor. Această muncă în echipa, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia multa dăruire, dar în acelaşi timp multa responsabilitate, o bună organizare şi o continuă pregătire şi perfecţionare prin cunoaşterea teoretică şi practică a tuturor îngrijirilor ce se oferă bolnavilor cu peritonite. “Spiritul responsabilităţii cere la rândul ei conştiinţa şi competenţa profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă, a cărui viaţa este ameninţată de a se sfârşi, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supraveţuirii” (Prof. dr. Iuliu Suteu) În această lucrare, doresc să scot în evidenţă rolul deosebit de important ce le revine cadrelor medii în supravegherea bolnavilor cu peritonită acută, iar ca asistentă medicală să aprofundez cunostinţele privind cauzele şi mecanismele de producere a peritonitei acute şi gravitatea acestei bolii cu implicaţii majore asupra celor 3 dimensiuni: fizice, psihice şi sociale; precum şi măsurile de urgenţă care trebuie luate şi tratamentul ce trebuie aplicat bolnavilor ce prezintă peritonită acută.
4
CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PERITONEULUI Anatomia peritoneului Peritoneul este o membrană seroasa care tapeteaza pereţii abdomenului şi suprafaţa viscerelor digestive pe care acesta le conţine. Se individualizează peritoneul parietal, care căptuşeste cavitatea abdominală şi pelviană şi acoperă organele extraperitoneale (rinichi, glande suprarenale, uter etc.) şi peritoneul visceral care înveleşte organele zise “intraperitoneale”. Între foiţa parietală şi cea viscerală a peritoneului se găseşte cavitatea peritoneală. Între pereţii cavităţilor abdominală şi pelviană, pe de o parte şi între foiţa parietală a peritoneului pe de altă parte se găseste spaţiul extraperitoneal. Peritoneul este cea mai întinsă şi mai complexă membrană seroasa a organismului.
5
Suprafaţa lui este de circa 2mp, cu ceva mai mare decât a pielii. Această cavitate conţine în mod normal 75-100 ml lichid peritoneal care este resorbit permanent de câtre peritoneu. Lichidul peritoneal uşurează alunecarea organelor abdominale unul faţă de altul dar şi în raport cu pereţii abdomenului, în timpul activităţii fiziologice. Cavitatea peritoneală este spaţial cuprinsă între peritoneul parietal şi peritoneul visceral. La bărbat, cavitatea peritoneala este complet închisă iar la femei, ea comunica cu lumenul căilor genitale şi cu exteriorul, prin orificiul tubei uterine. Peritoneul dispune de o serie de prelungiri care compartimentează incomplet cavitatea peritoneală în spaţii secundare. Aceste prelungiri peritoneale sunt: plicele, ligamentele şi mezourile. Fiziologie şi fiziopatologie Funcţiile principale ale peritoneului sunt: protecţia cavităţii abdominale şi ale organelor pe care le conţine; asigurarea unei bune şi line mişcări între acestea; funcţia de absorbţie şi de secreţie (schimburile realizate prin membrana peritoneala) şi funcţia de apărare. Marea suprafaţa a peritoneului asigură, ca membrana semipermeabilă, schimburi transcelulare şi intercelulare între lichidele, moleculele şi particulele din cavitatea peritoneală (compartiment lichidian extracelular) şi cel interstiţial şi circulator. Această importantă funcţie permite efectuarea dializei peritoneale, tratament eficace mai ales în insuficienţa renală cronică. Creşterea permeabilităţii membranei peritoneale în cadrul proceselor patologice precum în cadrul peritonitelor, explică trecerea rapidă de mari cantităţi de lichid în sectorul extracelular, uneori cu colaps şi şoc, alteori ascite masive. Funcţia de apărare este reprezentată de capacitatea de limitare a unor procese patologice şi de posibilităţile de apărare antimicrobiană prin conţinutul de lizozim, limfocite, leucocite polimorfonucleare si macrofage.
6
Resorbţia peritoneală se împlineşte prin întermediul unor bogate reţele limfatice, maximale şi zonele diafragmatice şi la nivelul marelui epiploon, şi astfel se explică repercursiunea generală rapidă a eventualei stări septice peritoneale. Fiziopatologia peritoneului cuprinde o largă varietate de modificări induse de agresiunea asupra peritoneului- bacteriană, mecanică (traumatică) sau chimică. Indiferent de natura agresiunii, afectarea celulelor mezoteliale sau vasculare determină inflamaţia peritoneului şi deci peritonita. Celulele mezoteliale afectate nu îşi mai îndeplinesc activitatea fibrinolitică, acumularea de fibrină contribuind la procesul de apărare locală. Depunerile de fibrina realizează aderarea anselor intestinale la epiploon şi la suprafaţa peritoneului parietal, limitând astfel propagarea înfecţiei. Prin numeroasele sale funcţii, constituie un sistem eficient de apărare la agresiunile la care este supus. Din punct de vedere fiziologic aşa cum s-a mai menţionaţ peritoneul are patru funcţii: 1. Funcţia de absorbţie – este legată de suprafaţa mare prin care resorbţia în 24 ore poate fi cât greutatea corpului, aproximativ 70 l/zi, proprietate folosită în dializa peritoneală. Practic doar o jumătate din suprafaţa peritoneului are funcţie de absorbţie. 2. Funcţia secretorie – este determinată de celulele mezoteliale şi constă în secreţia fiziologică a unui lichid în cantitate de 30-100 ml, care permite alunecarea cu uşurinţă a anselor, indispensabilă motilităţii organelor cavitare din peritoneu. Acest lichid este un ultrafiltrat plasmatic, bogat în proteine şi săruri minerale, conţine leucocite, macrofage şi celule mezoteliale, cu proprietăţi antibacteriene evidente . 3. Funcţia imunologică – este esenţială în infecţiile abdominale şi mai ales în peritonite. Primele care reacţionează sunt celulele mezoteliale, transformându-se în macrofage libere, înglobând agenţi patogeni pătrunşi în cavitatea peritoneală şi care se transformă în fibroblaşti ce alcătuiesc membrane cu rolul de a limita procesul septic. 4. Funcţia plastică – constituie capacitatea peritoneului de a preveni extinderea unei infecţii peritoneale şi/sau sistemice, blocând o perforaţie sau un proces septic prin mecanismul 7
apariţiei de bride sau aderenţe. Mişcarea de pompă aspiro-respingătoare a diafragmului explică localizarea unor peritonite închistate contrar legilor gravitaţiei, modificarea poziţiei organismului în ortostatism ca şi modificările presionale din timpul mersului fac viscerele să cadă către fundul de sac Douglas, creându-se astfel o nouă forţă mecanică-capilaritatea. Prezenţa acesteia, contrară gravitaţiei, facilitează progresia în sens invers a secreţiilor acumulate în spaţiile deschise către etajele superioare formând abcese (subhepatice, subfrenice).
8
CAPITOLUL II PERITONITA- PREZENTAREA GENERALA A AFECŢIUNII 2.1. DEFINIŢIE “Peritonita este un proces inflamator localizat sau generalizat al peritoneului care poate apărea atât în forme acute, cât şi cronice. În formă acută, activitatea motorie a intestinului este diminuată, iar lumenul intestinal este destins de gaze şi lichide. Lichidele se acumulează ca rezultat al tulburării reabsorbţiei celor 7-8 litri secretaţi, în mod normal, zilnic în lumen şi absorbiţi la nivelul intestinului şi al colonului. Datorită acumulării lichidului în cavitatea peritoneală şi aportului oral diminuat, poate apărea depleţia de volum plasmatic, cu alterarea funcţie cardiace şi renale.” O peritonită este aproape întotdeauna consecutivă unei atingeri a unui organ abdominal: fie un viscer este infectat şi bacteriile se propagă apoi din aproape în aproape în peritoneu; fie peretele unui viscer cavitar (intestine, de exemplu) este perforat, iar conţinutul său- care poate conţine bacterii şi substanţe agresive- se acumulează în peritoneu. 2.2. CLASIFICARE Dupa faza evolutivă –deosebim două feluri de peritonită: -peritonită acută -peritonită cronică Dupa extinderea procesului inflamator: -peritonită acută localizată -peritonită acută generalizată Peritonita acută localizată este acea formă în care mijloacele de apărare existente în cavitatea abdominală reuşesc să localizeze procesul înfecţios în regiunea în care el a apărut.
9
Peritonita acută generalizată (difuză) este acea forma prin care se înţelege un sindrom infecţios complex, determinat de pătrunderea în cavitatea peritoneală a unor germeni patogeni cu virulenţă foarte crescută. După modalitatea apariţiei inflamaţiei: -peritonite acute primare (spontane) -peritonite acute secundare (sursa de contaminare intraperitoneală) Dupa etiologie: -peritonită bacteriană -peritonită chimică -peritonită aseptică 2.3. ETIOLOGIE Peritonitele spontane au o sursă de contaminare extraperitoneală, iar transportul agentului patogen este pe cale circulatorie; apar atât la copii cât şi la adulţi. Spre deosebire de peritonitele secundare la care asocierea microbiană este regula, peritonitele primitive sunt de origine monomicrobiană. Agentul microbian cel mai frecvent întălnit la adulţi este E. coli urmat în ordinea incidenţei de coci gram pozitivi şi anaerobi, iar la copil streptococul hemolitic şi pneumococul. În cazul peritonitelor secundare , aproximativ 80% apar în perforaţiile organelor cavitare sau în afecţiuni inflamatorii ale altor organe intraperitoneale, iar 20% apar ca o complicaţie postoperatorie. Cauzele peritonitelor secundare sunt: ▪ perforaţia stomacului şi a duodenului ▪ contaminarea biliară cu sau făra perforaţia colecistului ▪ apendicita ▪ perforaţia intestinului subţire (traumatică, tifică) 10
▪ perforaţia colonului în afecţiuni inflamatorii (diverticulite, colite) sau tumorale ▪ peritonitele din pancreatita acută- datorate translocaţiei microbiene ▪ peritonitele de origine genito-urinară ▪peritonitele postoperatorii, considerate ca o categorie separată, au acelaşi mecanism de contaminare şi evoluţie ca orice peritonită secundară cu excepţia mecanismului de contaminare peritoneală: contaminarea directa in timpul intervenţiei (foarte rară) ▪peritonitele posttraumatice; un traumatism închis poate determina ruptura oricărui organ enumerat mai sus, iar o plagă penetrantă abdominală, în afara posibilităţii de a fi perforantă pentru un organ, poate contamina peritoneul direct, în afara leziunilor viscerale.
11
2.4. SIMPTOMATOLOGIE Manifestările clinice care apar în peritonita acută sunt: ▪Durerea abdominală. Este spontană, constituind un semn major de alarmă. Trebuie precizate modalitatea de debut, sediu (localizată sau difuză), evoluţia, iraderea, paroxismele. Toate aceste elemente au importanţă în diagnosticul etiologic al peritonitei. Durerea este de obicei brutală, în perforaţie. Poate fi initial localizată, difuzând într-o etapa ulterioară, sau poate fi de la inceput difuză. ▪Vărsăturile. Nu caracterizează peritonitele în faza de inceput, pot fi frecvente sau biliare şi pot contribui, atunci când sunt abundente, la deshidratarea intensa a pacientului. ▪Febra. La început temperatura este de 38- 39 C; poate să apară o creştere progresivă. ▪Oprirea tranzitului intestinal- apare datorită paraliziei intestinale, în urma inflamaţiei peritoneului. ▪Sughiţul este expresia iritaţiei diafragmei de către revărsatul peritoneal. ▪Frisoanele sunt mici şi repetate, se întălnesc de obicei în peritonitele primitive. ▪Contractura abdominală este tonică şi permanentă. Peretele abdominal nu se lasă deloc deprimat prin apăsare, manevra fiind extrem de dureroasa. La unii bolnavi se poate depista o durere vie la decompresiune bruscă după o apăsare progresivă şi este aşa numitul semn Blumberg. ▪Imobilitatea peretelui abdominal ce se observa în timpul inspecţiei abdomenului şi care apare în timpul respiraţiei Semne clinice generale cu valoare apreciativă asupra stării generale a bolnavului care poate prezenta: ▪Creşterea temperaturii ▪Pulsul- poate fi normal sau acelerat concordant cu creşterea termica ▪Tensiunea arterială- iniţial în valori obişnuite sau uşor crescute, scade până când se instalează starea de şoc. ▪Aspectul general al bolnavului- poate varia. Bolnavul este palid, şi adesea îi este caracteristic “faciesul suferind”, agitat, transpirat, înspăimântat- cunoscut şi sub numele de facies peritoneal. Faciesului peritoneal îi sunt caracterstice şi următoarle: ochii incercănaţi, înfundaţi în orbite, bărbie proeminentă, tegumente pământii. 12
Examene paraclinice Examen de laborator ▪amilaza şi lipaza sunt moderat crescute în general; ▪glicemia creşte în acidoză diabetică şi în pancreatită; ▪ureea creşte în stări de dezhidratare; ▪leucocitoza este frecvent întălnita şi prezintă valori mari; ▪anemia obişnuită; Este indicat să se efectueze şi următoarelor examene: ▪analiza sanguină şi urinară pentru excluderea diagnosticului de pancreatită acută; ▪probe de coagulare şi determinarea grupei sanguine- analize de rutină în vederea intervenţiei chirurgicale ▪EKG este necesar pentru eliminarea diagnosticului de infarct miocardic; Examenul radiologic pe gol poate evidenţia pneumoperitoneu. Pentru diagnostic sunt utile şi puncţia abdominală precum şi peritoneoscopia. Aspectul general al bolnavului exprimă în primele 1-2 ore de obicei numai durere; pe măsura trecerii timpului, starea bolnavului se agravează, exprimând suferinţă severă, cu facies peritoneal sau hipocratic: ochii înfundaţi în orbite, tegumente de culoare palidă, pomeţi proeminenţi, limbă uscată, extremităţiile palide şi reci. Debutul, intensitatea şi localizarea simptomelor depinde şi de cauza peritonitei acute. În perforaţiile de organ, durerea este, de obicei, foarte intensă, apare brusc, ca o lovitura de pumnal, produsă de conţinutul acid iritant în perforaţiile ulceroase sau de conţinutul biliar sau intestinal în perforaţiile respective. Durerea este mai puţin intensă în perforaţia unui cancer gastric cu anaciditate. Localizarea durerii de început este obişnuit legată de zona topografică a organului afectat, apoi se generalizează. Asa cum s-a mai precizat, adesea sunt prezente şi greţuri, oprirea evacuării materiilor fecale şi a gazelor (paralizie intestinală), vărsături alimentare, biloase sau 13
fecaloide, în funcţie de cauza şi stadiul evolutiv al bolii, febră, sughiţ, eructaţii (semne de iritaţie peritoneala), depresie, anxietate, puls rapid (datorită micşorării volumului sangvin). Elemente de diagnostic în peritonita acută (După LI Y. F, Moody F. G., 1991) Examen fizic Inspecţie: semne de hipovolemie, abdomen destins, respiraţie intercostală Palpare: sensibilitate abdominală directă şi decompresiune, apărare musculară contractură abdominală (rigiditate) Percuţie: sensibilitate, dispariţia matităţii hepatice Auscultaţie:scăderea sau absenţa sunetelor intestinale Laborator Hematologie si biochimie: leucocitoza cu deviere la stânga sau leucopenie hemoconcentraţie acidoza metabolică, hiperpotasemie pot fi modificate: bilirubina şi amilaza în ser, testele urinare, ……………………………hemoculturi etc. Radiologie: ileus paralitic, aer liber sub diafragm
2.5. DIAGNOSTIC Diagnosticul pozitiv de peritontă acută se bazează pe simptomele clinice amintite mai sus, care pot fi uneori însă atipice, pe semnele clinice si pe explorările paraclinice. Semnele clinice şi paraclinice sunt sintetizate şi în tabelul de mai sus. Constatările biochimice şi hematologie contribuie şi ele la stabilirea diagnosticului şi a stării biologice generale a bolnavului. Leucocitoza şi hemoconcentraţia sunt prezente datorită pierderilor mari de lichid în cavitatea peritoneală. Se descoperă prin analize acidoza metabolica şi hiperpotasemisie. Dozarea bilirubinei şi a amilazelor serice, a testelor funcţionale renale, precum şi examenul de urina, hemoculturile, determinarea glicemiei etc, pot oferi elemente importante pentru diagnosticul cauzal. Paracenteza şi examinarea lichidului de ascita ofera date importante pentru diagnostic: aspectul lichidului, completat prin examenul său citologic, bacteriologic şi biochimic.
14
Examenul radiologic al abdomenului poate evidenţia distensia anselor intestinului subţire şi gros, prezenţa de nivele hidroaerice (ocluzie intestinala) sau de aer sub diafragm în cazul perforaţiei unui viscer. Diagnosticul diferenţial Contextul clinic în care au apărut semnele (traumatism, litiaza biliară cunoscută, abuz alimentar etc.), tabloul clinic şi examinările paraclinice amintite, permit, în general, o diferenţiere. Trebuie avute în vedere, în acest context, afecţiunile abdominale: colecistita, pancreatita acută, ocluzia intestinală, colica renală, gastroduodenita acută, afecţiuni inflamatorii pelviene, hemoragii gastrointestinale, limfadenita mezenterica etc. Bolile extraabdominale care pot pune probleme de diagnostic diferenţial cu peritonita acută sunt: pneumonii ale lobilor inferiori, infarctul pulmonar, boli ale sistemului nervos (tabes), infarctul miocardic, anevrismul de aorta abdominală, acidoza diabetică, hiperlipemia cu crize dureroase, purpura Henoch-Schonlein etc. Bolile febrile, infecţioase, virale pot determina simptome abdominale: greţuri, vărsături, dureri. 2.6. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC Cu timpul starea generală se agravează progresiv, rapid, cu tahicardie, tahipnee, hipotensiune şi şoc, dacă nu se intervine cu tratament. Primele ore sunt cele mai favorabile pentru intervenţia terapeutică şi asigură, în general, un prognostic bun. În funcţie de intensitatea fenomenelor peritonice, de reactivitatea bolnavului şi de momentul intervenţiei terapeutice, evoluţia poate fi şi una nefavorabilă, cu instalarea decesului. De aceea peritonitele acute trebuite tratate ca şi urgenţe medicale. În peritonita acută generalizată, deşi exista posibilitatea aplicării unor măsuri moderne de antibioterapie, reanimare, anestezie şi intervenţie chirurgicală, mortalitatea este încă mare. Factori de prognostic nefavorabil sunt suferinţele de organ preexistente (cardiace, hepatice, renale etc.), vârsta înaintată, şocul cu insuficienţă de organ.
15
2.7. TRATAMENT Peritonita acută este o urgenţă chirurgicală. Netratate 99% din peritonitele acute au un prognostic nefast. Ori de câte ori este posibil, trebuie echilibrată starea generală a bolnavului preoperator, corectând tulburările hidroelectrolitice, hipoxia, administrând antibiotice cu spectrul larg pentru a controla bacteriemia, prevenind difuzarea infecţiei şi complicaţiile supurative, menţinerea optima sau ameliorarea funcţiilor cardiace, hepatice, renale şi pulmonare. Tratamentul în peritonita acută trebuie să fie: precoce, complex, adecvat şi susţinut. Tratamentul chirurgical are trei scopuri: suprimarea sursei de contaminare (cauza peritonitei), tratarea peritonitei prin spălarea minuţioasa a peritoneului cu ser fiziologic şi drenajul cavităţii peritoneale. Anestezia este de preferinţă generală. Se va face o incizie parietală largă, după nevoie, astfel încât să se poata lucre sigur şi comod: este obligatorie o prelevare a unei mostre de lichid peritoneal, pentru bacteriologie, şi îndepărtarea restului de lichid prin aspiraţie, deoarece trebuie identificată sursa peritonitei. Tratamentul medical constă în: ▪ antibioterapie generală ▪ reechilibrare hidroelectrolitică, acido-bazică, nutritivă ▪ tratarea şocului toxico-septic ▪ menţinerea funcţiilor vitale cât mai aproape de parametrii fiziologici Măsurile terapeutice se pot grupa în: măsuri specifice şi măsuri nespecifice ● Măsuri terapeutice specifice: Intervenţia chirurgicală este obligatorie (excepţie făcând peritonitele primare). Ea trebuie făcută de urgenţă iar tehnica şi tactica operatorie să fie cel mai putin şocante dar eficace. Intervenţia chirurgicală trebuie să realizeze cel puţin suprimarea sursei (exemple: închiderea perforaţiei, îndepărtarea apendicelui, a trompei uterine gangrenate etc.) Daca intervenţia chirurgicală şi drenajul sunt factori esenţiali specifici ai tratamentului peritonitei, succesul final şi prognosticul depind de stricteţea cu care sunt aplicate propunerile generale. ● Măsuri terapeutice generale: ▪repaos la pat- poziţia semisezândă 16
▪aspiraţia nazo-gastrică- se instituie din primele momente de la suspiciunea unei peritonite. Prin aceasta măsura se evita vărsătura şi posibilitatea aspiraţiei traheo-bronşice. ▪reechilibrarea hidroelectrolitică- componentă terapeutică majoră. Cantităţile ce trebuie administrate se stabilesc în funcţie de tensiunea arterială, presiunea venoasa centrală, semnele clinice obiective, ionograma. Ele se administrează pe cale intravenoasă prin cateterizarea unei vene mari. Se stabileşte tratamentul dupa unele criterii: măsurarea diurezei orare, măsurarea pierderilor din ziua precedentă, evaluarea gradului de deshidratare (se pune după aspectul bolnavului dar şi după rezultatele de laborator- anemia, hemoconcentraţia, hiperproteinemia, deficitele electrolitice), capacitatea bolnavului de a suporta aportul paretal. Se administrează: -
Ser fiziologic 2000-3000 ml, cu un aport de 18-27g NaCl;
-
Glucoză 5-10%
-
NaCl, KCl în soluţii molare, în funcţie de ionograma serică;
-
Reechilibrarea circulatorie (volemică) se face cu plasmă sau sânge. În caz de urgenţă vitală se întrebuinţează vasopresoare (ex. adrenalina)
-
HHC (hemisuccinat de hidrocortizon) ;
-
Tratamentul cu antibiotice;
Tratamentul medicamentos se face cu scopul de a reduce numărul de germeni prin distrugerea şi împedicarea multiplicării lor. Alegerea antibioticelor se face conform antibiogramei secreţiei purulente peritoneale, de cunoaşterea teoretică a microflorei din organul care a produs contaminarea, de evitarea unor efecte toxice sau alergii, dar şi de posibilitatea de administrare. Antibioticele trebuie să acopere un spectru larg de activitate. În caz de peritonită locală este suficientă antibioprofilaxia. În caz de infecţie intraabdominală minimă sau moderată Societatea Infecţiilor Chirurgicale recomandă tratamentul cu o cefalosporină de generaţia a II-a (cefoxitina, cefotetan) sau cu penicilină timp de 5-10 zile. Pentru infecţia abdominală majoră (peritonita purulentă locală sau difuză, abcesele intraperitoneale) sunt recomandate cefalosporinele de generaţia a III-a (ceftriaxonul) în asociaţie cu tobramicina sub acoperire antianaerobă (metronidazol sau clindamicina). Durata antibioterapiei este variabilă (până la 3-4 săptămâni) şi se efectuează în conformitate cu 17
rezultatele analizelor bacteriologice şi antibiogramei. Oprirea terapiei antiinfecţioase este indicată după cel puţin 48 ore de afebrilitate a pacientului. 2.8. COMPLICAŢII Dacă nu se ajunge la medic în timp util, peritonita se poate complica şi pot apărea: ▪ abcesele peritoneale; ▪ obstrucţia intestinală; ▪ sindromul hepato-renal; ▪ şocul bacteriotoxic; ▪ encefalopatia hepatică (complicaţie a bolii hepatice). Tipuri de complicaţii postoperatorii: ▪ Ocluzia dinamică- care are drept cauze prezenţa de sânge sau bila în cavitatea peritoneală; ▪ Ocluzia mecanică- are ca şi cauze aderenţele nerezolvate la o intervenţie anterioară, obstacole în legătură cu intervenţia (peritonizare insuficientă, răsucirea anselor în jurul tuburilor de drenaj) ▪ Peritonita postoperatorie precoce care poate fi generalizataă sau localizată (abcese). Cauzele sunt reprezentate de: dezunirea unor anastomose digestive cu scurgerea conţinutului în peritoneu, hematoame suprainfectate etc. Tabloul clinic este dominat de semnele peritonitei iar tratamentul este complex (reintervenţie chirurgicală, toaleta şi drenajul cavităţii peritoneale, reechilibrare hidroelectrolitica). ▪ Hemoragii postoperatorii intraperitoneale- prin leziuni vasculare. Se impune o reintervenţie pentru hemostaza şi reechilibrarea hematologica. ▪ Alte complicaţii: supuraţii ale plăgilor operatorii, mergând până la gangrene de perete abdominal; evisceraţia postoperatorie (refacerea imediata a suturilor); escare de decubit. ▪ Complicaţii nespecifice: granuloame de fir.
18
CAPITOLUL III ROLUL AUTONOM ŞI DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERITONITĂ ACUTĂ Asistentul medical are 3 roluri esenţiale: ofera îngrjiri medicale calificate, contribuie la asigurarea unor condiţii de spitalizare optime (condiţii morale- linişte, sentimentul securităţii, ambianţă încurajantă, climat corespunzător; condiţii materiale- confort, curăţenie, salon aerisit etc) şi adoptă o atitudine psihoterapeutică. Îngrijirea preoperatorie a bolnavilor Îngrijirea bolnavilor înainte de intervenţia chirurgicală, în scopul pregătirii lor, variază în raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generală a bolnavului, precum şi cu timpul avut la dispozitie până în momentul operaţiei. Pregătirea preoperatorie urmăreşte pregătirea fizica şi psihică a pacientului, pregătirea generala (cu bilanţul clinic şi paraclinic) şi pregătirea propriu-zisă pentru operaţie. Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este o etapa majoră în prevenirea infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului Pregătirea psihică a bolnavului presupune încurajarea acestuia, calmarea lui şi suprimarea a tot ceea ce ar putea produce bolnavului o stare de nelinişte. Pacientii internaţi sunt de regula agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de teama de moarte. Asistentul medical va încerca să reducă starea de anxietate prin informaţii primare cu privire la diagnostic şi tratament. Bolnavului i se creează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu plăcut iar asistanta are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei, să-l ajute pe bolnav să-şi exprime gândurile, să-i insufle încredere în echipa operatorie. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete încredere. 19
În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului, asistenta la cererea doctorului, are sarcina de a executa recoltări pentru examenele de laborator (reacţia VDRL, determinarea TC, TS, grupa sangvină), de a măsura, nota şi supraveghea funcţiile vitale şi de a pregăti bolnavii pentru probele funcţionale ale aparatului circulator şi respirator (EKG). În seara zilei premergătoare intervenţiei, bolnavii nu vor consuma alimente. Se vor realiza spălături gastrice la nevoie. Golirea intestinului prin clisma se face in funcţie de afecţiune- clisma evacuatorie seara şi eliminatorie cu 3-4 ore înainte de intervenţie. Înainte de intervenţie bolnavul îşi goleşte vezica urinară iar daca acest lucru nu este posibil, se va efectua un sondaj vezical. Înainte de intervenţia chirurgicală, se va realiza toaleta pacientului. Se va acorda o deosebită atenţie îndepărtării urmelor de murdărie din ombilicul bolnavului, toaleta locoregională a zonei de operat prin epilare, dezinfecţia şi punerea câmpurilor sterile. Îngrijirea bolnavilor postoperator Îngrijirile din aceasta perioadă variază în funcţie de starea generală a pacientului şi de complicaţiile postoperatorii ce pot apărea. Pregătirea salonului şi a patului: Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul pentru primirea bolnavului. Patul va fi prevăzut cu lenjerie curată, muşama, traversă iar lângă pat se pregăteşte sursa de oxigen, seringi, aparate de perfuzat, substanţe medicamentoase, punga cu gheaţă, tăviţa renală etc. O atenţie deosebită se acordă aşezării bolnavului în pat în poziţie corespunzătoare dar şi restabilirii şi menţinerii echilibrului biologic al organismului şi îngrijirilor speciale în cazul apariţiei complicaţiilor. În perioada postoperatorie, până la revenirea completă a cunosţintei bolnavului, acesta va fi supravegheat. În primele zile de dupa intervenţie asistenta va urmări aspectul general al bolnavului: culoarea feţei, a tegumentelor şi a mucoaselor.
20
Temperatura se măsoara de cel puţin 2 ori pe zi iar la indicaţia medicului ori de câte ori este nevoie. Persistenţa febrei sau ridicarea ei treptat indică de cele mai multe ori o complicaţie în evoluţia postoperatorie (infecţie, supuraţie etc.). Supravegherea pansamentului se realizează de mai multe ori pe zi, se verifică dacă plaga nu sângerează şi dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi. Daca bolnvul are febra, se plănge de dureri locale, are hemoragii sau plaga supurează, medical va desface pansamentul pentru controlul plăgii iar asistenta va schimba pansamentele apoi la intervale fixate de medic. Pentru restabilirea echilibrului hidroeletrolitic, asistenta va asigura regimul alimentar prescris de medic. Mobilizarea bolnavului trebuie facută cât mai curând posibil. Daca bolnavul nu se poate ridica, se începe mobilizarea lui în pat pentru a se evita apariţia complicaţiilor: tromboze venoase, pneumonii hipostatice, escare etc. FIŞE TEHNICE Fişa tehnica nr. 1- Puncţia venoasa 1. Definiţie, scop, loc: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scopul este explorator (recoltarea sângelui pentru examenele de laborator) şi terapeutic (administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase). Locul puncţiei: venele de la plica cotului unde se formează un “M” venos prin anastomozarea lor, venele antebraţului şi venele de pe fata dorsală a mâinii. 2. Materiale şi intrumente necesare (în funcţie de scopul puncţiei): -
materiale de protecţie, musama;
-
materiale pentru dezinfecţia tegumentului;
-
intrumentar şi materiale sterile, ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane;
-
alte materiale: garou sau bandă esmarch, eprubete uscate şi etichetate, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală. 21
3. Pregătirea psihică: pacientul este informat cu privire la scopul puncţiei şi liniştit. 4. Pentru pregătirea fizică pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă (decubit dorsal), se examinează calitatea şi starea venelor, braţul se aşează în extensie maximă, se dezinfecteaza tegumentele, se aplică garoul deasupra locului puncţiei, se recomandă strângerea pumnului. 5. Execuţie: Asistenta îmbracă mănuşile sterile, fixează vena cu policele mâinii stângii, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţeşuturilor vecine. Ea va fixa seringa, (acul fiind ataşat cu bizoul în sus) în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul- în direcţia obligă (unghi 30 grade), apoi peretele venos- până când acul înaintează în gol. Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringă. Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase (recoltare sânge, administrare medicamente, perfuzii). Se îndepărteaza staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi apoi se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul. În final se comprimă locul puncţiei. 6. Incidente şi accidente: apariţia unui hematom (prin infiltrarea snâgelui în ţesutul perivenos), străpungerea venei, ameţeli, paloare, lipotemie. 7. Îngrijirea după tehnică şi notare: pacientului i se face toaleta locală a tegumentului, se asigură o poziţie comodă în pat şi o supraveghere atentă. Notarea se face în foaia de observaţie a pacientului. 8. Reorganizarea locului: materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru sterilizare iar deşeurile se indepărtează. 9. Observaţii: Acele şi seringile de unica utilizare se verifică înainte de utilizare şi se evită atingerea produsului recoltat. Fişa tehnică nr. 2- Clisma evacuatoare 1.
Definiţie, scop, loc: Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se întroduc diferite lichide în intestinal gros, prin anus în rect şi colon. Scopul clismei evacuatoare: evacuarea conţinutului intestinului gros şi pregătirea pacientului pentru intervenţiile chirurgicale. 22
Materiale şi intrumente necesare:
2.
3.
-
materiale de protecţie: paravan, musama, aleză, învelitoare;
-
materiale sterile: canulă rectală, casoletă cu comprese
-
alte materiale: stativ pentru irigat (ulei, glicerina, săpun, substanţă lubrifiantă) Respectarea normelor de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de protecţie, menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea contaminării prin aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor, respectarea întocmai a procedeelor de lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte şi după contactul cu fiecare bolnav, respectarea tuturor reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
4.
Pregătirea psihică a pacientului: se anunţă şi se explică tehnica, se respectă pudoarea pacientului;
5.
Pregătirea fizică: se aşează pacientul în funcţie de starea generală (în poziţie de decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate, în poziţie decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat sau în poziţie genu-pectorală- culcat pe
coate şi genunchi) şi apoi se aşează bainetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare;
6.
Execuţie: - persoana care efectuează clisma sau ajutorul său, începe clisma după ce se spală pe mâini, se dezinfectează şi îşi îmbracă mănuşile de protecţie; 23
- evidenţierea orificiului anal se face prin îndepărtarea feselor cu mâna stângă; - se introduce canula prin anus în rect cu mâna activă, cu vârful îndreptat înainte (în direcţia vezicii urinare); - după ce vârful canulei a trecut prin sfincterul anal, se modifică direcţia canulei ridicând extremitatea externă şi îndreptând vârful în axul ampulei rectale, apoi aceasta se introduce pe o distanţă de aproximativ 10-12 cm; - când canula întâmpină rezistenţă, se retrage câţiva cm sau se dă drumul apei din irigator, manevră care poate permite înaintarea canulei atât prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea şi dislocarea materiilor fecale; - se deschide robinetul, clema sau pensa care opreşte scurgerea lichidului din irigator şi se reglează viteza de scurgere prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra pacientului; - în timp ce lichidul de clismă se scurge din irigator, pacientul respiră adânc şi îşi relaxează musculatura abdominală, încercând să reţină soluţia aproximativ 10-15 minute; - se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere, pentru a evita pătrunderea aerului în intestin; - se extrage canula din rect şi se aşează într-o pungă etanşă, în tăviţa renală sau în rezervorul irigatorului; - pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare, pacientul îşi schimbă poziţia din decubit lateral stâng, în decubit drept, apoi în decubit dorsal.
7.
Incidente şi accidente: sensibilizarea zonei rectale.
8.
Ingrijirea după tehnică: se efectează toaleta regiunii anale pe un basinet curat, se îndepărteaza materialele de protecţie şi se aşează pacientul comod.
9.
Reorganizarea locului de munca: materialele refolosibile se dezinfectează, se spăla, se pregătesc pentru sterilizare iar deşeurile se aruncă în recipiente speciale.
10.
Observaţii: când se bănuieşte că în faţa canulei se aşează schibale ("dopuri" de materii fecale întărite), se va ridica irigatorul care va duce la creşterea presiunii de scurgere, restabilind curgerea normală; când apar dureri (crampe intestinale), se opreşte
24
curentul de apă câteva minute până ce musculatura colonului se relaxează şi cedează durerile; Fişa tehnică nr. 3- Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale 1. Definiţie, scop, loc: Evaluarea funcţiei cardio-vasculare ne dă informaţii asupra forţei de contracţie asupra inimii şi rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor. Elemente de evaluat sunt: tensiunea arterială sistolică (cea maximă) si tensiunea arterială diastolică (cea minimă); locul de măsurare este artera humerală;
2. Materiale şi intrumente necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru PACHON), stetoscop biaurecular, tampon de vată, alcool, creion sau pix cu mină roşie; 3. Se respectă normele de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de protecţie, menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea contaminării prin aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor, respectarea întocmai a procedeelor de lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte şi după contactul cu fiecare bolnav, respectarea tuturor reglementărilor Ministerului Sănătăţii; 4. Pregătirea psihică: pacientul este informat cu privire la scopul tehncii; 5. Pregătirea fizica: asigurarea repaosului fizic timp de 15 minute; 6. Execuţie: -asistenta se spală pe mâini; 25
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind fixat şi întins (în extensie); -se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei si apoi se introduc olivele stetoscopului în urechi; -se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsative; -se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentând valoarea tensiunii arteriale maxime; -se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi consemnată; -se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice si se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului; in momentul în care zgomotele dispar, această valoare arată tensiunea arterială minimă; -se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie; -se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool. 7. Incidente şi accidente:8. Îngrijirea după tehnică, notare şi interpretare: pacientul este supravegheat în continuare; se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie (se consideră pentru fiecare linie a foii de temperatură o unitate a coloanei de mercur; se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat; în alte documente medicale se înregistrează cifric). 9. Reorganizarea locului de munca: materialele refolosibile se dezinfecteaza, deşeurile se aruncă în recipiente speciale; 10. Observaţii: manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului; manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea; măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului; în caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul pacientului; se pot face măsurători comparative la ambele braţe. Fişa tehnică nr. 4 - Administrarea medicamentelor pe cale parenterala- Injectia intravenoasa 26
1. Definitie: Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism, prin intermediul unor ace care traversează teşuturile, acul fiind adaptat la seringă. Injecţia intravenoasa constă în introducerea soluţiilor cristaline, izotonice sau hipertonice în circulatia venoasă. Scopul este terapeutic. Loc de elecţie - pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obţinut rapid ca şi pentru corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capată o importanţă deosebită în cadrul diverselor conduite terapeutice; - abordul venos poate fi efectuat periferic sau central; - abordul venos periferic este realizat de către asistenta medicala, iar cel central numai de către medic; - alegerea tipului de abord venos şi a locului de elecţie depind de: - starea clinică a pacientului şi criteriul de urgenţă în administrare sau nu; - tipul medicamentului ce trebuie administrat şi efectul scontat; - cantitatea de administrat, durata tratamentului. - pentru alegerea locului în efectuarea puncţiei venoase se examinează atent ambele braţe ale pacientului pentru a observa calitatea şi starea anatomica a venelor; 2. Materiale si intrumente necesare: - materiale de protectie, muşama; - materiale pentru dezinfecţia tegumentului; - intrumentar şi materiale sterile, ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane; - alte materiale: fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală. 3.
Se respectă normele de protecţie a muncii: dotarea cu echipament individual de protecţie,
menţinerea în permanenţă a curăţeniei şi realizarea dezinfecţiei, prevenirea contaminării prin aplicarea regulilor de asepsie, sterilizarea instrumentelor, respectarea întocmai a procedeelor de lucru, spălarea mâinilor cu apă şi săpun, înainte şi după contactul cu fiecare bolnav, respectarea tuturor reglementărilor Ministerului Sănătăţii; 4. Pregatirea psihica: pacientul este informat cu privire la scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei. 27
5. Pentru pregătirea fizică pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi locul injecţiei; 6.
Execuţia: asistena îsi spală mâinile, alege locul puncţiei şi dezinfectează zona; se execută
puncţia venoasă (vezi fişa tehnică nr. 1); se controlează daca acul este în venă; se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston; se verifică periodic dacă acul este în venă şi apoi se retrage brusc acul când injectarea s-a terminat; la locul puncţiei se aplică tamponul compresiv; 7. Incidente şi accidente: injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumifierea ţeşuturilor şi durere; flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante; valuri de căldura; hematom prin străpungerea venei, ameţeli, lipotemie, colaps; 8. Ingrijirea după tehnică şi notarea: se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute, se supraveghează starea generală a pacientului şi se notează în fişa de observaţie data, ora, medicamentul şi numele asistentei care a efectuat tehnica; 9. Reorganizarea locului: materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru sterilizare iar deşeurile se aruncă în recipient special în funcţie de tipul de material; 10. Observaţii: în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală; dacă s-au revărsat, în ţeşutul perivenos, soluţiile hipertone, va fi instiinţat medical pentru a intervine, spre a se evita necrozarea ţeşuturilor;
28
CAPITOLUL IV. PROCESUL DE ÎNGRJIRE AL PACIENTULUI CU PERITONITĂ ACUTĂ CAZUL CLINIC NR. 1 Culegerea de date: 1. Informaţii generale: Nume, prenume: M. O. Data naşterii: 25 martie 1997 Sex: feminin Vârstă: 19 ani Domiciliul: Rădăuţi, str. Cîmpului nr. 5 Ocupaţia: studentă Starea civilă: necăsătorită Diagnostic la internare: peritonită acută dată de apendicită perforată Diagnostic de externare: peritonită acută operată Data internării: 10 septembrie 2016 Data externării: 14 septembrie 2016 2. Obişnuinţe de viaţă: nefumătoare, fără alergii cunoscute, alimentaţie nesănătoasă 3. Probleme de sănătate: Antecedente medicale personale: bolile copilăriei Antecedente heredocolaterale: nesemnificative Motivele internării: dureri abdominale, greţuri, vărsături, stare generală alterată Istoricul stării actuale: bolnava şi familia declară că durerile au debutat cu două săptămâni în urmă dar că au fost suportabile şi că de 24 de ore săau accentuat. 4. Examenul clinic general: Tegumente şi mucoase: integre, normal colorate Greutate şi înălţime: 57 kg, 1,67 cm Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat Aparat loco-motor: normochinetic Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, puls rapid 100 pulsaţii/minut, respiraţie superficială datorită durerii. 29
Aparat digestiv: constipaţie, apăsare şi contracţie musculară, durere la decomprimarea peretelui abdominal Aparat uro-genital: diureză normal Sistem nervos şi organe de simţ: normale 5. Investigaţii: Examenul sângelui: VSH= 10-23 mm/h Ht=42% Hb=13,7 g% L= 10800 Uree= 45mg Glicemie= 126 mg % Fibrinogen= 402 mg% Creatinina= 0,89 m% TS=3’17’’ TC=7’19’’ Grupa sanguină: AII, Rh pozitiv Examenul de urină: pH-5,5 D-1035 Bilirub absent Urobil absent Nitraţi absent Sânge absent Glucoză absent Albumină-absent Leucocite 175 WBC/µl Alte investigaţii: EGK: morfologie normală a.Radiografie abdominală -excursia diafragmului în sus 30
-imagini hidroaerice, pneumoperitoneu b.Radiografie pulmonară fără modificări Test la antibiotice-negativ Pe lângă dureri, ea mai prezintă greţuri, vărsături, stare generală alterată, anxietate, cefalee, tulburări de transit manifestate prin constipaţie, febră 38,5 °С, facies peritoneal. Semne obiective: -durere la palpare, -semne de iritaţie peritoneală, -semnul Blumberg, durere ce apare la decomprimarea peretelui abdominal, -apăsare şi contracţie musculară, În urma investigaţiilpr făcute, pacienta este transportată pe secţia de chirurgie, stabilinduse diagnosticul de peritonită acută dată de apendicită perforate şi fiind supusă intervenţiei chirurgicale. Nevoi
Manifestări de
Fundamentale
Independenţă
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
A respira și a avea o
Parţial dependent
-durere
bună circulație
-respiraţie
-anxietate
superficială,dispnee -puls rapid A bea şi a mânca
Reflex de deglutiţie
Parţial dependent
-constipaţie
prezent
-inapetenţă
-dureri abdominale -greţuri, vărsături
A elimina
Diureză normală
Parţial dependent
-constipaţie
-constipatie
-anxietate, stres,
-lipsa alimentării A se mişca şi a păstra o
Mişcări adecvate
Parţial dependent după
-ameţeli,
bună postură
Reflexe normale în
intervenţia chirurgicală
somnolenţă
primele zi
-absenţa activităţii fizice
datorită efectuării anestezicului şi operaţiei
31
Parţial dependent
-durere, anxietate,
-somn agitat, oboseală
greţuri, vărsături
A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în prima
Parţial dependent după
-durere
zi, ţinută vestimentară
intervenţia chirurgicală
-plagă
A dormi, a se odihni
-
adecvată A menţine temperatura
-
în limite normale
postoperatorie Dependent
-proces infecţios
Hipertermie 38,5 C
A menţine tegumentele
Coloraţia tegumentelor
Parţial dependent
-plagă
curate şi integre
şi mucoaselor normale
-plagă postoperatorie
-tuburi de dren
A evita pericolele
-
-risc de accidentare
-stare de boala,
-vulnerabilitate fata de
-ameţeli după
pericole
intevenţie
-risc de complicaţii postoperatorii A comunica
Conştient
Comunicare deficitara datorita -starea de boala fricii de operaţie, izolare de
-anxietate datorata
mediu şi anturaj
mediului spitalicesc
A acţiona conform
-nu prezinta convingeri
Parţial dependent
propiilor credinţe şi
personale fata de religie -incapacitatea de a-si practica
-stare de boală
valori
religia
A fi preocupat in
Parţial dependent
-starea de boală
vederea realizarii
-neputinta
-durere
-dezinteres faţa de ce a realizat, datorită bolii -scăderea capacităţii de concentare A se recreea
-
Parţial dependent
-stare de boala
-dificultatea în a se concentra,
-durere
relaxa
-anxietate,
32
oboseală A învăţa
-
Parţial dependent-dezinteres
-lipsa de
pentru a învăţa, frica de
cunoaştere
intervenţii chirurgcale
-stare de boală
Plan de îngrijire preoperator Data
Diagnostic de
Intervenţiile asistentei:rol
Obiective
Evaluare
propriu şi delegat
nursing 10.09
-discomfort
-prevenirea
Proprii -asigurarea comfortului
Pacienta se
.2016
abdominal,
complicaţiilor,
fizic si psihic, asigurarea
linişteste.
-durere în fosa
-pacienta să fie
repaosului la pat,
Pacienta
iliacă dreaptă,
echilibrată psihic,
- măsurarea, notarea şi
prezintă o
-constipaţie,
-calmarea durerilor
supravegherea funcţiilor vitale,
uşoara
-greţuri, vărsături
-pacienta să fie
-efectuarea psihoterapiei
ameliorare a
-febră
echilibrată
-asigurarea regimului igieno-
durerilor
-anxietate,
hidroelectrolitic
dietetic,
Pacienta este
-teamă de operaţie,
-combaterea
-pregătirea pacientului pentru
reechilibrată
- agitaţie, nelinşte
greţurilor şi
intervenţia chirurgicală,
hidroelectrolitic
vărsăturilor
-ajutarea pacientei în timpul
şi volemic,
-combaterea
vărsăturilor şi păstrarea
Pacientei i s-a
anxietăţii.
produsului eliminate,
realizat o bună
-pregătirea fizică şi
observarea şi notarea cantităţii
pregătire
psihică pentru
vărsăturilor în foaia de
preoperatorie
intervenţia
observaţie,
fizică şi psihică
chirurgicală
-regiunea unde urmează să se efectueze intervenţia este spălată, înlăturarea pilozităţlor, dezinfectarea zonei,
Delegate-recoltarea probelor biologice pentru examenele de laborator, 33
- montarea unei perfuzii, -administrarea medicaţiei prescrise de medic (calmante, perfuzii cu glucoză şi vitamine), administrarea medicaţiei preanestezice (se efectuează testarea la anestezie şi iod pentru a depsita eventualele reacţii alergice), -realizarea clismei la indicaţia medicului
Plan de îngrijire postoperator Data
Diagnostic de
Intervenţiile asistentei:rol
Obiective
Evaluare
propriu şi delegat
nursing 11.09
-ameţeli, cefalee,
-prevenirea
Propriu-asigurarea confortului
Pacienta nu mai
.2016
-durere
complicaţiilor,
fizic şi psihic, supravegherea
prezintă ameţeli
postoperatorie
-combaterea cefaleei
continua, monitorizarea
Pacienta acuză
-constipaţie,
şi a ameţelilor
functiilor vitale şi vegetative,
o slăbire a
-deshidratare,
-ameliorarea durerii
psihoterapie,
organismului
-anxietate,
-pacienta să prezinte
-supravegherea tuburilor de dren
Uşoară
-nelinişte,
transit intestinal
şi schimbarea pungilor ori de
ameliorare a
normal
câte ori este nevoie, ajutarea
durerilor
-combaterea
pacientei să se ridice în poziţie
Treptat tranzitul
anxietăţii
semişezândă după 6 ore de la
intestinal revine
-recăpătarea
rahioanestezie,
Evoluţie
încrederii în forţe
-asistenta face bilanţul hidric,
favorabilă
34
proprii
asigură regimul igieno-dietetic, alimentarea pe cale parenterală în prima zi după operaţie, -instalarea sondei la indicaţia medicului Delegat-administrarea medicaţiei prescrise de medic (calmante, antibiotice)
12.09
-durerilor
-calmarea durerii
-ajutarea pacientei în efectuarea
Evoluţie
.2016
postchirurgicală,
-pacienta să prezinte
toaletei, schimbarea lenjeriei ori
favorabilă
-poziţie
o poziţie adecvată
de câte ori este nevoie,
Pacienta nu
inadecvată,
-tegumente şi
-schimbarea poziţiei ori de câte
prezintă
-incapacitate de a
mucosae curate
ori este nevoie, pentru a preveni
complicaţii
se ingriji singur
-prevenirea apariţiei
apariţia escarelor
Pansamentul
-nelinişte,
escarelor
- supravegherea pansamentului,
este curat
-combaterea
a plagii şi a tuburilor de dren,
Pacienta
neliniştii,
schimbarea pansamentului la
prezintă
indicaţiile medicului,
tegumente şi
-încurajarea paciente şi ajutarea
mucoase integer
acesteia în a-şi satisfice nevoile
Pacienta este
fundamentale
mai liniştită
13.09
-durere,
-pacienta să prezinte
Proprii- supravegherea continua,
Ameliorarea
.2016
-tranzit incetinit,
o stare de bine, fără
monitorizarea functiilor vitale şi
durerii
-limitare în
dureri
vegetative, psihoterapie,
progresivă după
mişcare,
-să beneficieze de un -supravegherea tuburilor de dren
-isuficiente
somn odihnitor
şi schimbarea pungilor ori de
Evoluţie
cunoştinţe legate
-calmarea durerii
câte ori este nevoie, ajutarea
favorabilă
de regimul de viaţă
pacientei să se ridice,
Durerile la
la externare
-asistenta asigură regimul
nivelul plăgii s-
igieno-dietetic, alimentarea
au diminuat
35
48 de ore
uşoară (ceaiuri, supe, lichide calde) Delegate- administrarea medicaţiei prescrise de medic (calmante, antiinfecţioase) 14.09
-limitarea
-pacienta să fie
-ajutarea pacientei în efectuarea
Evoluţie
.2016
mişcărilor din
capabil să execute
toaletei,
favorabilă
cauza intervenţiei
mişcări de
-încurajarea pacientei în
Pacienta nu
chirurgicale, a
amplitudine redusă
efectuarea unor mişcări,
prezintă
tuburilor de dren, a -pacienta îşi va
- observarea aspectului
complicaţii
perfuziei
redobândirea
tegumentelor,supravegherea
Pansament curat
-alterarea
mobilităţii,
pansamentului, a plagii şi a
Plagă
integrităţii
-educaţie pentru
tuburilor de dren, schimbarea
nesupurată
tegumentelor din
sănătate
pansamentului la indicaţiile
Funcţii vitale în
cauza operaţiei
medicului,îngrijirea plăgii
limite normale
- nelinişte
respectând toate măsurile de revenire a complicaţiilor -pregătirea pacientei pentru externare. Delegate- administrarea medicaţiei prescrise de medic
6. Tratamentul medicamentos prescris de medic Medicamentul
Forma de prezentare
Calea de administrare
Doza/ora
Glucoză10%
Soluţie perfuzabilă
Perfuzie i.v.
500 ml/24h -3zile
Ser fiziologic
Soluţie perfuzabilă
Perfuzie i.v.
1000ml/24h-3 zile
Penicilină
Fiole
i.v.
1mil/6h-7 zile
Gentamicină
Fiole
i.v.
120mg/12h- 7zile
Algocalmin
Fiole
i.m.
1f/6h(prima zi)
36
la nevoie Diazepam
Fiole
i.m.
2f/24h-3 zile
Vit B1, B6
Fiole
i.v.
1f/24h-5 zile
Piafen
Fiole
i.m.
2f/12h- 3 zile
7. Epicriza: Pacienta M. O. în vârstă de 19 ani, domiciliată în judeţul Suceava este adusă la serviciul de urgenţă pe data de 10 septembrie 2016, acuzând dureri violente în fosa iliacă dreaptă care au apărut în plină sănătate şi care iradiază în regiunea epigastrică. Cu câteva săptămâni în urmă, ea a mai prezentat dureri dar au fost suportabile şi din această cauză nu s-a prezentat la doctor. Pacienta M.O. se prezintă la serviciul de urgenţă cu stare generală alterată, dureri abdominale, greţuri, vărsături. După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte diagnosticul de peritonită cauzată de apendicită perforată. Ea este transportată pe secţia de chirurgie şi este supusă intervenţiei chirurgicale. Operaţia a decurs în condiţii bune, fără complicaţii. Pe toată perioada spitalizării pacienta a primit tot sprijinul din partea echipei medicale. Ea a primit: -tratament medicamentos cu antibiotice 5-10 zile postoperator; -combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile; -a fost echilibrată hidroelectrolitic şi volemic; -repaos la pat; -alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au efectuat până la reluarea alimentaţiei orale; -pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie. Bolnava se externează cu următoarele recomandări (diagnostic de ext): -evitarea eforturilor fizice; -respectarea regimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari, consumul de mese în cantităţi mici şi dese;
37
-evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli,grăsimi etc); -continuarea tratamentului prescris de medic.
CAZ CLINIC NR. 2 Culegerea de date: 1. Informaţii generale: Nume, prenume: P. A. Data naşterii: 20 mai 1966 Sex: feminin Vârstă: 40 ani Domiciliul: Rădăuţi, Ocupaţia: contabilă Starea civilă: căsătorită Diagnostic la internare: peritonită cauzată de traumatism abdominal Diagnostic la externare: peritonită post-traumatică operată Data internării: 4 iulie 2016 Data externării: 8 iulie 2016 2. Obişnuinţe de viaţă: fumătoare 3. Probleme de sănătate: Antecedente medicale personale: naşteri-2, HTA Antecedente heredocolaterale: nesemnificative Motivele internării: dureri abdominale violente, greţuri, stare de şoc, transpiraţii reci, tegumente palide, anxietate, dispnee. Istoricul bolii: bolnava acuză dureri violente în regiunea abdominală, în urma unei lovituri puternici primite în zone abdominală, neputând face nici un efort. 4. Examenul clinic general: Tegumente şi mucoase: palide Greutate şi înălţime: 68 kg, 1,62 cm Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat 38
Aparat loco-motor: normochinetic Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, zgomote cardiale normale, puls rapid 90 pulsaţii/minut, T.A: 130-85mmHg, respiraţie superficială datorită durerii. Aparat uro-genitalŞ rinichi nepalpabil, micţiuni fiziologice. Aparat digestiv: dureri abdominale, contractură abdominală, tranzit intestinal absent Sistem endocrin: normal Sistem artero articular :aparent integru si mobil Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili in lojele renale, diureză normal 5. Investigaţii: Recoltări de sânge: Ht = 48% Hb = 22 g% VSH= 8-10 mm/h L = 10700 mm3 Uree = 44 g Glicemie = 90 mg% Ionograma: Na+ = 124 m Eq/l K+ = 3,7 m Eq/l Cl* = 3,5 m Eq/l Fibrinogen = 406 mg% Amilazenia = 60-80 mg% Creatinina = 2-3 m% Recoltări de urină pentru examenul de laborator: Examen sumar de urină: pH – acid D – 1008 sediment rare celule 2 – 3 L/cm H – absent albumină, glucoză – absent 39
Alte intervenţii: EKG – morfologie normală a. Radiografie abdominală, abdomen pe gol - Pneumoperitoneu b. Radiografie toracică fără modificări. c. Puncţie lavaj peritoneal- prezenţa sângelui în abdomen d. Ecografie abdominală Test la penicilină – negativ Test la xilină – negativ La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului. Tuşeul rectal şi vaginal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas. În urma investigaţiilpr făcute, pacienta este transportată pe secţia de chirurgie, stabilindu-se diagnosticul de peritonită secundară unui traumatism abdominal superficial. Pacienta este supusă intervenţiei chirurgicale. Nevoi
Manifestări de
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
Fundamentale
Independenţă
A respira și a avea o
Parţial dependent
-durere abdominală
bună circulație
-dispnee
-anxietate
Reflex de deglutiţie
Parţial dependent
-dureri abdominale
prezent
-inapetenţă
-greţuri
Diureză normală
Parţial dependent
-transpiraţii reci
-constipaţie
-anxietate, stres,
A bea şi a mânca
A elimina
-lipsa alimentării A se mişca şi a păstra o
Parţial dependent
-durere
bună postură
-efort fizic limitat
-ameţeli, somnolenţă
-mişcari de intensitate redusă
datorită efectuării
-absenţa activităţii fizice
anestezicului şi operaţiei
40
A dormi, a se odihni
-
Parţial dependent
-durere, anxietate,
-somn agitat, oboseală,
greţuri
insomnii A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în prima zi, ţinută
Parţial dependent după
-durere
intervenţia chirurgicală
-plagă postoperatorie
Dependent
-proces infecţios al
Hipertermie 38,5 C
peritoneului
vestimentară adecvată A menţine temperatura
-
în limite normale A menţine tegumentele
Coloraţia
Parţial dependent
-plagă
curate şi integre
tegumentelor şi
-plagă postoperatorie
-tuburi de dren
-risc de accidentare
-stare de şoc,
-vulnerabilitate fata de
-ameţeli după
pericole
intevenţie
mucoaselor normale A evita pericolele
-
-risc de complicaţii postoperatorii A comunica
Conştient
Comunicare deficitara datorita -starea de boala fricii de operaţie, izolare de
-anxietate datorata
mediu şi anturaj
mediului spitalicesc -stare de boală
A acţiona conform
-nu prezinta
Parţial dependent
propiilor credinţe şi
convingeri
-incapacitatea de a-si practica
valori
personale fata de
religia
religie A fi preocupat in
Parţial dependent
-starea de boală
vederea realizarii
-neputinta
-durere
-scăderea capacităţii de
-anxietate
concentare A se recreea
-
Parţial dependent
-stare de boala
-dificultatea în a se concentra,
-durere
41
A învăţa
-
relaxa
-anxietate, oboseală
Parţial dependent-cunoştinţe
-lipsa de cunoaştere
insuficiente despre afecţiune,
-stare de boală
diagnostic
Plan de îngrijire preoperator Data
Diagnostic de
Obiective
Intervenţiile asistentei:rol
Evaluare
propriu şi delegate
nursing 4.07.
-durere
- prevenirea
Prorii:- asigurarea confortului fizic
Pacienta prezintă
2016
abdominală
complicaţiilor,
şi psihic, asigurarea repaosului la
o uşoară
violentă,
-calmarea durerii,
pat
ameliorare şi
-dispnee,
-amelioararea
- monitorizarea funcţiilor vitale şi
este echilibrată
vegetative,
psihic
- puls rapid şi slab funcţiilor -contractură
respiratorii şi a
- asigurarea regimului igieno-
Pacienta este
abdominală
circulaţiei,
dietetic,
reechilibrată
-stare de şoc
- combaterea
- reechilibrarea hidroelectrică şi
hidroelectric şi
-greţuri,
anxietăţii
volemică.
volemic.
-transpiraţii reci,
-echilibrarea
- ajutarea pacientei în timpul
-deshidratare,
hidroelectrolitucă
examenului clinic, pregătirea
-stare generală
şi volemică,
pacientei pentru investigaţii
alterată,
(radiografia abdominală, ecografie
-anxietate,
abdominală, ) şi efectuarea EKGului Delegate: administrarea medicaţiei prescrise de medic, recoltarea produselor biologice şi patologice pentru laborator, montarea unei perfuzii cu soluţie hidratantă.
42
5.07.
-durere
-prevenirea
-asigurarea suportului fizic şi
Stare generală
2016
abdominală,
complicaţiilor
psihic, asigurarea regimului igieno-
mai bună
-contractură
-calmarea durerii
dietetic,
Pacienta este
abdominală
-combaterea
-măsurarea, notarea şi
pregătită pentru
-greţuri,
anxietăţii,
supravegherea funcţiilor vitale,
intervenţia
-stare generală
-pregătirea pentru
- verificarea perfuziei,
chirurgicală
alterată,
intervenţia
-asigurarea psihoterapiei,
Nu prezinţă
-anxietate,
chirurgicală,
-pregătirea pacientei pentru
greţuri şi
operaţie,
vărsături
Delegate:-efectuarea clismei evacuatoare la indicaţia medicului, efectuarea testării la anastezice pentru a depista eventualele reacţii alergice, administrarea medicaţiei prescrise de medic
Plan de îngrijire postoperator
Data
Diagnostic de
Obiective
Intervenţiile asistentei:rol
Evaluare
propriu şi delegate
nursing 05.07
-ameţeli,
-prevenirea
- asigurarea unui climat
Pacienta acuză o
2016
-durere
complicaţiilor
corepunzător, asigurarea
slăbire a
postoperatorie
postoperatorii,
comfortului fizic şi psihic,
organismului şi
-deshidratare,
-combaterea
- măsurarea, notarea şi
senzaţia de
-anxietate,
durerii,
supravegherea funcţiilor vitale,
ameţeală
-nelinişte,
-combaterea
- supravegherea tuburilor de dren
Uşoară
ameţelilor,
şi schimbarea pansamentelor ori
ameliorare a
-combaterea
de câte ori este nevoie.
durerilor
anxietăţii
-schimbarea poziţiei ori de câte
Evoluţie
- asigurarea
ori este nevoie, pentru a evita
favorabilă
43
confortului fizic
apariţia escarelor.
şi psihic al
- bolnava este ajutată să se ridice
pacientului,
în poziţie semiaşezândă. Delegate- administrarea medicaţiei prescrise de medic (calmante, antibiotic, vitamine)
6.07.
-durere
- prevenirea
Prorii-asigurarea comfortului fizic Durerile s-au
2016
postoperatorie
complicaţiilor,
şi psihic,
diminuat
-anxietate,
-combaterea
-asigurarea regimului igieno-
Pacienta nu
-nelinişte,
durerii,
dietetic (alimentarea pacientului
prezintă
-limitarea mişcărilor
- pacienta să
pe cale parenterală în primele zile
complicaţii
prezinte o stare
după operaţie)
Pacientă este
de bine,
-vitaminoterapie la indicaţia
echilibrat
-prevenirea
medicului,
nutriţional, nu
escarelor,
- ajutarea pacientul în indeplinirea prezintă semne nevoilor fundamentale,
de deshidratare.
- efectuarea toaletei,
Stare generală
supravegherea plăgii şi tuburilor
bună
de dren. - schimbarea pansamentului în cazul când acesta se murdăreşte cu secreţii, sânge, etc. Delegate: administrarea medicaţiei prescrise de medic, recoltarea biologice pentru investigaţii suplimentare.
7.07.
-durere
- prevenirea
Prorii-asigurarea unui climat
Evoluţie
2016
postoperatorie
complicaţiilor,
corespunzător,
favorabilă
44
-anxietate,
-combaterea
-asigurarea regimului igieno-
Pacienta prezintă
-limitarea mişcărilor
durerii,
dietetic,
o stare de bine
-educaţie pentru
- ajutarea pacientul în indeplinirea fizică şi psihică
sănătate,
nevoilor fundamentale,
Execută mişcări
-supravegherea funcţiilor vitale şi
uşoare
vegetative, a plăgii şi tuburilor de
Eliminarea
dren.
scaunului şi a
- schimbarea pansamentului ori
urinei este în
de câte ori este nevoie,
limite
Delegate: administrarea
fiziologice.
medicaţiei prescrise de medic. 8.07.
-durere
-combaterea
-asigurarea suportului fizic şi
Funcţiile vitale
2016
-anxietate,
durerii,
psihic
în limite normale
-nelinişte,
- pacienta să
- informarea şi stabilirea planului
Pacienta este
prezinte o stare
de recuperare a stării de sănătate
încrezătoare
de bine fizică şi
şi creştere a rezistenţei
Pacienta deţine
psihică,
organismului.
cunoştinţele
-educaţie pentru
- educarea pacientei pentru
necesare pentru
sănătate,
profilaxia secundară a bolii:
un regim igieno-
evitarea stresului, a alimentaţiei
dietetic correct
iritante pentru stomac, renunţarea
după externare.
la obiceiuri dăunătoare Delegate: administrarea medicaţiei prescrise de medic 6. Tratamentul medicamentos prescris de medic: perfuzii i.v. cu glucoză şi ser fiziologic, calmante, antibiotice, vitamine. 7. Epicriza: Pacienta P.A. în vârstă de 40 ani, sex feminin se prezintă la serviciul de urgenţă pe data de 4 iulie 2016, acuzând dureri violente în zona abdominală. Ea se internează pentru investigaţii şi tratament. După efectuarea examenului clinic se stabileşte
45
diagnosticul de peritonită cauzată de un traumatism abdominal. Bolnava este supusă unei intervenţii chirurgicale. Operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul spitalizării ea a primit tot sprijinul echipei medicale. Ea a primit: -
tratament medical (antibiotice, sedative, sedative, vitamine);
-
a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic;
-
regim alimentar pre şi post operator;
-
combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile;
-
alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au efectuat până la reluarea alimentaţiei orale;
-
reapos la pat;
-
pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie. Bolnavul se externează cu următoarele recomandări:
-
evitarea eforturilor fizice;
-
verificarea pansamentelor să fie curate şi sterile
-
control periodic la medic
-
respectarea strictă a regimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari şi la intervale mari; evitarea alimentelor greu digerabile, evitarea băuturilor alcoolice;
-
renunţarea la fumat;
-
continuarea tratamentului prescris de medic.
CAZ CLINIC NR. 3 Culegerea de date: 1. Informaţii generale: Nume, prenume: V. A. Data naşterii: 21 aprilie 1983 Sex: masculin Vârstă: 33 ani Domiciliul: Marginea, str. Principala nr. 543 Ocupaţia: şomer Starea civilă: necăsătorit Diagnostic la internare: peritonită acută, ulcer perforat 46
Diagnostic la externare: peritonită acută operată Data internării: 5 august 2016 Data externării: 8 august 2016 2. Obişnuinţe de viaţă:fumătoare, fără alergii cunoscute, alimentaţie nesănătoasă 3. Probleme de sănătate: Antecedente medicale personale: ulcer gastric Antecedente heredocolaterale: nesemnificative Motivele internării: dureri abdominale, greţuri, stare generală alterată, transpiraţii reci Istoricul stării actuale: bolnavul acuză că durerea a apărut brusc, el este cunoscut ca consumator de băuturi alcoolice şi a fost internat în repetate rânduri în spital, cu diagnosticul de ulcer gastroduodenal. Bolnavul, pe lângă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, el ia o poziţie antologică, cu mâinile în regiunea epigastrică. El prezintă un facies anxios, ochi încercănaţi, paloare, transpiraţie, extremităţi reci. 4. Examenul clinic general: Tegumente şi mucoase: integre, normal colorate Greutate şi înălţime: 70 kg, 1,72 cm Ţesut celular subcutanat- normal reprezentat Aparat loco-motor: normochinetic Aparat cardio-vascular: zona precordială de aspect normal, puls rapid 98 pulsaţii/minut, T.A: 120-70mmHg, respiraţie superficială datorită durerii, zgomote cardiace normale. Aparat digestiv: dureri abdominale, constipaţie, apăsare şi contracţie musculară, durere la decomprimarea peretelui abdominal Sistem ganglional: nepalpabil Sistem artero articular :aparent integru si mobil Sistem nervos: endocrin Aparat uro-genital: rinichi nepalpabili in lojele renale, diureză normal 5. Investigaţii: Recoltări de sânge: Ht = 49% Hb = 23 g% VSH= 10-15 mm/h 47
L = 10500 mm3 Uree = 44 g Glicemie = 127 mg% Ionograma: Na+ = 123 m Eq/l K+ = 3,5 m Eq/l Cl* = 3,5 m Eq/l Fibrinogen = 492 mg% Amilazenia = 8-30 U Bodansky Creatinina = 2-3 m% Recoltări de urină pentru examenul de laborator: Examen sumar de urină: pH – acid D – 1008 sediment rare celule 1 – 2 L/cm H – absent albumină, glucoză – absent Alte intervenţii: EKG – morfologie normală a. Radiografie abdominală, abdomen pe gol - Pneumoperitoneu ne arată prezenţa de aer între ficat şi diafragm - imagini hidroaerice b. Radiografie pulmonară fără modificări. Test la penicilină – negativ Test la xilină – negativ La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. La palpare hiperestezia cutanată, la atingerea regiunii epigastrice semnul Blumberg prezent. La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului. Tuşeul rectal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas.
48
În urma investigaţiilpr făcute, pacientul este transportat pe secţia de chirurgie, stabilindu-se diagnosticul de peritonită acută dată de ulcer perforat şi fiind supus intervenţiei chirurgicale.
Nevoi
Manifestări de
Manifestări de dependenţă
Sursa de dificultate
Fundamentale
Independenţă
A respira și a avea o
T.A. în limite
Parţial dependent
-durere
bună circulație
normale
-dispnee
-anxietate
Parţial dependent
-constipaţie
-inapetenţă
-dureri abdominale
A bea şi a mânca
-greţuri,vărsături, A elimina
Diureză normală
Parţial dependent
-constipaţie
-constipatie
-anxietate,
-lipsa alimentării A se mişca şi a păstra o
Mişcări adecvate
Parţial dependent după
-ameţeli, somnolenţă
bună postură
Reflexe normale
intervenţia chirurgicală
datorită efectuării
în primele zi
-absenţa activităţii fizice
anestezicului şi operaţiei
A dormi, a se odihni
-
A se îmbrăca şi dezbrăca - independent în prima zi, ţinută
Parţial dependent
-durere, anxietate,
-insomnii, oboseală
greţuri,
Parţial dependent după
-durere
intervenţia chirurgicală
-plagă postoperatorie
Dependent
-proces infecţios
vestimentară adecvată A menţine temperatura
-
în limite normale
Hipertermie 38,3 C
A menţine tegumentele
Coloraţia
Parţial dependent
-plagă
curate şi integre
tegumentelor şi
-plagă postoperatorie
-tuburi de dren
mucoaselor normale
49
Dentiţie bună A evita pericolele
-
-risc de accidentare
-stare de boala,
-vulnerabilitate fata de pericole
-ameţeli după
-risc de complicaţii
intevenţie
postoperatorii A comunica
-conştient
Comunicare deficitara datorita
-starea de boala
fricii de operaţie, izolare de
-iritabilitate
mediu şi anturaj
-anxietate datorata mediului spitalicesc
A acţiona conform
-nu prezinta
Parţial dependent
propiilor credinţe şi
convingeri
-incapacitatea de a-si practica
valori
personale fata de
religia
-stare de boală
religie A fi preocupat in
Parţial dependent
-starea de boală
vederea realizarii
-neputinta
-durere
-dezinteres faţa de ce a realizat, datorită bolii -scăderea capacităţii de concentare
A se recreea
A învăţa
-
-
Parţial dependent
-stare de boala
-dificultatea în a se concentra,
-durere
relaxa
-anxietate, oboseală
Parţial dependent-dezinteres
-lipsa de cunoaştere
pentru a învăţa, frica de
-stare de boală
intervenţii chirurgcale
Plan de îngrijire preoperator Data
Diagnostic de nursing
Obiective
Intervenţiile asistentei:rol propriu şi delegate 50
Evaluare
5.08.
-durere
- prevenirea
- asigurarea confortului fizic şi
Pacientul
2016
epigastrică,
complicaţiilor,
psihic,
prezintă o uşoară
- puls rapid şi
- normalizarea
- aplicarea unei pungi de gheaţă pe
ameliorare şi
slab, tensiune
funcţiilor vitale,
abdomen
este echilibrat
arterială scăzută
-combaterea
- măsurarea şi notarea funcţiilor
psihic
-pirozis,
vărsăturilor,
vitale şi vegetative,
Pacientul este
-gust amar în
- combaterea
- întrerupe alimentaţiei şi medicaţia
reechilibrat
gură,
anxietăţii
orală, asigurarea regimului igieno-
hidroelectric şi
-vărsături,
-echilibrarea
dietetic,
volemic.
-constipaţie,
hidroelectrolitucă, - reechilibrarea hidroelectrică şi
-anxietate,
-calmarea durerii
volemică.
nelinişte,
- ajutarea pacientului în timpul
-hematemeză,
vărsăturilor şi păstrează produsul eliminat,
- efectuarea psihoterapiei - efectuarea EKG şi pregătirea pacientului pentru investigaţii şi operaţie, Delegate: administrarea medicaţiei prescrise de medic, recoltarea produselor biologice pentru laborator,efectuarea clismei evacuatoare la indicaţia medicului, montarea unei perfuzii, pregătirea cât mai urgentă a pacientului pentru operaţie, efectuarea testării la anastezice (xilină), testarea la iod pentru a depista eventualele reacţii alergice
51
Plan de îngrijire postoperator
Data
Diagnostic de
Obiective
Intervenţiile asistentei:rol
Evaluare
propriu şi delegate
nursing 06.08
-ameţeli, somnolenţă
-prevenirea
- asigurarea unei camere aerisite
Pacientul acuză
2016
postchirurgicală,
complicaţiilor
şi o temperatură adecvată,
o slăbire a
-durere
postoperatorii,
asigurarea comfortului fizic şi
organismului şi
postoperatorie
-combaterea
psihic,
senzaţia de
-constipaţie,
durerii,
- măsurarea, notarea şi
ameţeală la
-deshidratare,
-combaterea
supravegherea funcţiilor vitale,
ridicare.
-anxietate,
ameţelilor,
- supravegherea tuburilor de dren
Uşoară
-nelinişte,
-combaterea
şi schimbarea pansamentelor ori
ameliorare a
anxietăţii
de câte ori este nevoie.
durerilor
- asigurarea
-schimbarea poziţiei ori de câte
Evoluţie
confortului fizic
ori este nevoie, pentru a evita
favorabilă
şi psihic al
apariţia escarelor.
pacientului,
- după 6 ore de rahioanestezie bolnavul este ajutat să se ridice în poziţie semiaşezândă. Delegate- administrarea medicaţiei prescrise de medic (calmante, antibiotic, vitamine)
7.08.
-durere
- prevenirea
-asigurarea comfortului fizic şi
Pacientul este
2016
postoperatorie
complicaţiilor,
psihic,
echilibrat
-greţuri,
-combaterea
-asigurarea regimului
nutriţional, nu
-inapetenţă
durerii,
hidroeletrolitic,
prezintă semne
-anxietate,
- pacientul să
- alimentarea pacientului pe cale
de deshidratare.
-nelinişte,
prezinte o stare
parenterală în primele zile după
Pacientul este
52
8.08.
-limitarea mişcărilor
2016
de bine, fără
operaţie,
încrezătoare
greţuri,
-vitaminoterapie la indicaţia
Pacientul a
-prevenirea
medicului,
acumulat
escarelor,
- ajutarea pacientul în indeplinirea cunoştinţele
-educaţie pentru
nevoilor fundamentale,
necesare pentru
sănătate,
- efectuarea toaletei,
un regim igieno-
supravegherea plăgii şi tuburilor
dietetic correct
de dren.
după externare.
- schimbarea pansamentului în cazul când acesta se murdăreşte cu secreţii, sânge, etc. - informarea şi stabilirea planului de recuperare a stării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului. - educarea pacientul pentru profilaxia secundară a bolii: evitarea stresului, a alimentaţiei iritante pentru stomac, renunţarea la obiceiuri dăunătoare Delegate: administrarea medicaţiei prescrise de medic,
6. Tratamentul medicamentos prescris de medic
Medicamentul
Forma de prezentare
Calea de
Doza/ora
administrare Glucoză 10%
Soluţie perfuzabilă
Perfuzie iv
500 ml/24h- 3 zile
Ser fiziologic
Soluţie perfuzabilă
Perfuzie iv
1000 ml/24h- 3 zile
Penicilină
Fiole
i.v.
1 mil/6h- 7 zile
Algocalmin
Fiole
i.m.
1 f/6h –prima zi
53
Romergan
Fiole
i.m.
1 f/12h
Diazepam
Fiole
i.m.
2f/24h- 3zile
Vit B1, B6
Fiole
i.v.
1f/ 24h- 4zile
Ca gluconic
Fiole
i.v.
1f/24h- 4 zile
7. Epicriza: Bolnavul V.A. în vârstă de 33 ani, sex masculin, domiciliat în comuna Marginea, judeţul Suceava este adus la serviciul de urgenţă cu salvarea pe data de 5 august 2016, acuzând faptul că în mod brusc a apărut o durere violentă sub formă de arsură cu localizare în epigastru. După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte diagnosticul de peritonită cauzată de ulcer perforat. Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale, operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul spitalizării el a primit: -
tratament medical (antibiotice, sedative)
-
a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic
-
combaterea durerii (analgetice)- cel mult 3-4 zile;
-
alimentaţie parenterală în prima zi după operaţie, perfuziile intravenoase s-au efectuat până la reluarea alimentaţiei orale;
-
pansamentul şi plaga au fost controlate în fiecare zi, ori de câte ori a fost nevoie.
Bolnavul se externează cu următoarele recomandări: -
evitarea eforturilor fizice;
-
verificarea pansamentelor să fie curate şi sterile
-
control periodic la medic
-
respectarea strictă aregimului alimentar, evitarea meselor în cantităţi mari, consumul de mese în cantităţi mici şi dese; evitarea băuturilor alcoolice;
-
renunţarea la fumat;
-
evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli,grăsimi etc);
-
continuarea tratamentului prescris de medic.
54
CAPITOLUL V EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitar al diferitelor grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor executiv-saniatre necesare formării unui comportament sanogen. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Asistenta medicala face educaşie pentru prevenirea accidentelor, verifică dacă sunt respectate normele de securitate a muncii, normele ergonomice în unităţile cu activităţi cu risc de accidente. Explorează pericolele reale şi cele potenţiale la locul de muncă şi la domiciliu. Pericolul de infecţii, accidente, boli este mare la organismele slăbite, obosite, surmenate. În spital asistenta are ca obiectiv să asigure conditiile de mediu adecvate pentru a evita apariţia complicaţiilor.. Pacientul este amplasat în salon în funcţie de stare, afecţiuni si receptivitatea sa. Educaţia pentru sănătate se poate face: în spital, la dispensar, în şcoli, la locul de muncă etc. Obiectivul principal este ca toţi participanţii la şedinţele educaţionale să înţeleaga la ce riscuri sunt expuşi în permanenţă şi când este sporit gradul de periculozitate. O asistentă devine din ce în ce mai mult un consilier pentru toate activităţile umane care pot afecta sănătatea, un consilier al sănătăţii. Sfatul său va trebui ascultat în toate problemele care privesc mediul înconjurator şi unde pot apare factori de risc pentru sănătatea omului. Sănătatea este mai mult decât o problemă pur medicală, ea angajează răspunderea întregii societăţi. Educația pentru sănătate contribute la stabilirea și menținerea stării de sănătate a pacienților. Rezultatele obținute prin tratarea bolnavilor cu peritonită acută depinde de precocitatea diagnosticării, momentul indicației operatorii și tehnica operatorie dar şi de educaţia pentru sănătate care este oferită pacientului. Profilaxia peritonitei acute presupune depistarea, izolarea si tratarea la timp a cauzelor, a afecţiunilor care dau acest diagnostic. De asemenea asigurarea unor conditii bune de viata, de locuit, de igiena şi o alimentatie rationala. Controalele periodice la medicul de familie pot sa 55
prevină apariţia unor complicaţii precum aparaţia unei peritonite în cazul unor afecţiuni netratate la timp precum apendicita acuta sau ulcer gastric.
56
Bibliografie:
Corneliu Borundel, Manual de medicina interna pentru cadre medii, ed. ALL, Bucuresti, 1994 Eugen Tarcoveanu, Tehnici chirurgicale, ed. Polirom, Iasi, 2003 Harrison, Principile medicine interne, vol 2, ed. Teora, 2000 Larousse, Dictionar de medicina, ed. Univers Encyclopedic, Bucuresti, 1998 Lucreatia Titirca, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, vol. I, ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008 Mircea Grigorescu, Oliviu Pasc, Tratat de gastroenterologie clinica, vol II, ed. Tehnica, Bucuresti, 1997 Nicolae Angelescu, Patologie chirurgicala, vol. I, ed. Celsius, Bucuresti 1997 Nicolae Angelescu, Tratat de patologie chirurgicala, ed. Medicala, Bucuresti, 2003
57
Anexe
Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 1
58
Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 2
59
Foaie de temperatură- Caz clinic nr. 3
60