Orto Examen An V Sem 2 [PDF]

Zitiervorschau

1. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle. Principiul de baza, avantaje. Criteriul principal al clasificarii sunt relatiiloe mandibulo-craniene in plan sagital. Această clasificare se bazează pe teoria fixităţ ii molarului de 6 ani superior ş i se consideră că relaţ iile meziodistalc ale acestuia cu omonimul său inferior reprezinză relaţ ia dintre mandibulă ş i maxilarul superior, î n funcţ ie de rapoartele molarilor primi permanenţ i, anomaliile sunt î mpărţ ite î n trei clase. Clasa I se caracterizează printr-un raport neutru al molarilor primi ş i deci o relaţ ie sagitală normală a maxilarelor. Modificările sunt prezente doar î n regiunea frontală. Din accastă clasă fac parte anomaliile unidentare sau de grup frontal, angrenările inverse, ocluziile deschise, ocluziile acoperite etc. Poate fi cu inghesuiri sau spatieri dentare. Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor, exprimând o poziţ ionare posterioa- ră a mandibulei faţ ă de maxilarul superior. Această clasă include două subdiviziuni: - subdiviziunea 1: tip respirator oral, î n care este prezent un maxilar î ngust ş i alungit, cu dinţ ii frontali î n protruzie; - subdiviziunea 2: tip respirator nazal, caracterizat prin prezenţ a unei retruzii a frontalilor superiori. Clasa III cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor ş i ocluzie inversă frontală. Avantaje: 

Este cea mai simpla, utilizata pe scara larga, toate anomalii divizae pe 3 clase .este larg raspindita, si ulizata mult in practica , iar majoritatea clsificarilor moderne pornesc de la acesta clasificare.



Este cea mai utilizata si cea mai operativa clasificare.

2. Caracteristica subdiviziunilor anomaliei dento-maxilare clasa II dupa Angle. Dezavantajele clasificarii anomaliilor dento-maxilare dupa Angle. Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor, exprimând o poziţ ionare posterioa- ră a mandibulei faţ ă de maxilarul superior. Această clasă include două subdiviziuni:

- subdiviziunea 1: tip respirator oral, î n care este prezent un maxilar î ngust ş i alungit, cu dinţ ii frontali î n protruzie; - subdiviziunea 2: tip respirator nazal, caracterizat prin prezenţ a unei retruzii a frontalilor superiori. Dezavantaje: -Clasificarea ţ ine seama doar de modificările î n sens sagital, fară să ia in considerare relaţ iile transversale ş i verticale. -Nu reflectă complexitatea factorilor etiologici ş i nu ţ ine sea ma de scheletul facial, de rolul musculaturii, al creş terii. -Nu reflecta aspectele clinice ale anomaliei. 3. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare scoala franceza. Grupele de anomalii. Este o clasificare topografică ş i etiologică, care ţ ine seama ş i de specificul proceselor de creş tere a elementelor componente ale aparatului dento-maxilar. Ea cuprinde trei grupe mari de anomalii, ş i anume: Anomalii maxilare, care pot fi: - anatomice (tulburări de formă ş i dimensiune a bazel osoase), determinate predominant de factori generali; -• funcţ ionale (anomalii de poziţ ie), consecutive devierii dru mului de î nchidere a mandibulei. Anomalii ale proceselor alveolare, determinate de factori funcţ ionali loco-regionali. Anomalii dentare (de număr, formă, volum, structură, pozi- ţ ie), determinate î n mare parte genetic. 4. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare scoala germana. Caracteristica generala. Pornind de la concepția că aceiași factori etiologici în aceleaşi condiții dau aceleaşi forme de anomalii, școala germană (Kantorowicz,Korkhaus şi Reichenbach) împarte anomaliile în şase sindroame, și anume: 1. Sindromul cu compresie de maxilar,cu două variante: -cu protruzie, cu sau fără spațiere; - cu înghesuire. 2. Sindromul de ocluzie încrucişată. 3. Sindromul progenic, care poate fi: -de conducere forțată; -fals (retrognatism maxilar); -adevărat. 4. Sindromul de ocluzie adâncă acoperită.

5. Sindromul de ocluzie deschisă, cu variantele dento-alveolară şi gnatică. 6. Alte anomalii sau grupa anomaliilor monocauzale, urmări ale pierderii precoce a dinților temporari din zona de sprijin Korkhaus, sau anomalii dentare izolate, transpoziția,reincluzia etc. 5. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Firu si descrierea lor. Firu î mparte anomaliile î n 5 clase: 1. Disarmonii maxilare (disgnafii), in care sunt modificate rapoartele dintre bazele maxilarelor ş i baza craniului. Sensul modificării este precizat prin prefixe, in raport cu cele trei planuri spaţ iale. In producerea lor predomină factorii genetici. 2. Disarmonii alveolare (disalveolii), neconcordanţ ă î ntre arcadele alveolare sau î ntre acestea ş i baza maxilarelor, determinate mai ales de factorii funcţ ionali. 3. Disarmonii dentare de grup, î n care sunt modificate rapoartele dintre arcadele dentare. Sunt determinate de factorii funcţ ionali. 4. Disarmonii dento-alveolare care reflectă incongruenţ a dintre dimensiunile arcadelor alveolare ş i dimensiunea dinţ ilor. In etiologie predomină factorii genetici. 5.Disarmonii dentare izolate - anomalii de dimensiune, număr sau structură, precum ş i anomalii izolate de poziţ ie. î n etiologie predomină diverş i factori: genetici, neuroendocrinici, locali. 6. Terminologia în ortodonție. Prefixul, radicalul și calificativul. Terminologia Pentru a aborda studiul ortodonţiei, ramură cu totul particulară în cadrul stomatologiei, este necesar în primul rănd, însuşirea terminologiei utilizate. Criteriul de baza al terminologiei franceze, propusă de IZARD sunt rapoartele topografice reprezentat de elementele constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de referinţă: - sagital; - transversal; - vertical. Terminologia cuprinde trei categorii de termeni: - radicali; - prefixe; - calificative. Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat. Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei maxilo-faciale sunt: - cheilie pentru buze;

- melie pentru obraji; - gnaţie pentru maxilare; - genie pentru menton. Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt: - cluzie, pentru articulare; - poziţie pentru dinţi.

Prefixul precizează sensul deplasării. Prefixele în terminologia maxilo-facială a) În plan sagital: - pro - (pentru deplasările spre anterior); - retro – (pentru deplasările spre posterior); b) În plan transversal: - endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală); - exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală); - latero – (deplasare de lateralitate a liniei medio-sagitale); c) Pentru deformaţiile în plan vertcal - infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă); - supra – (pentru dezvoltare verticală exagerată). Prefixele în terminologia dentară: - vestibulo – (pentru deplasare spre vestibul); - linguo - (deplasare spre limbă); - mezio – (deplasare spre linia interincisivă); - disto - (pentru îndepărtare de la linia interincisivă); - infra – (dintele nu a atins planul de ocluzie); - supra -(dintele a depăşit planul de ocluzie).

Calificativul precizează sediul exact al anomaliei calificative. În terminologia maxilo-facială sunt două categorii de: 1.Care precizează partea anatomică lezată: - facială totală, facială superioară, facială inferioară; - jugală;

- labială superioară, labială inferioară, labio-mentonieră; - maxilară superioară, maxilară inferioară; - mentonieră; - alveolară; - unimaxilară sau bimaxilară. 2. Care indică partea deplasată: - unilaterală sau bilaterală; - dreapta sau stănga; - simetrică sau asimetrică în terminologia dentară. Calificativele de asemenea se împart în două categorii. 1. Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei: - incisiv, canin, premolar molar; - superior sau inferior; - total sau parţial (coronar, radicular sau apical). 2. Care precizează varietatea de deplasare dentară: - gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate); - versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu); - rotaţie - (deplasarea dintelui în jurul axului vertical); - torsiune – (în cazul rotării coronare). 7. Ocluzia adîncă. Definiție, varientăți ale anomaliei după școala franceză și școala germană în funcție de gravitate. Definiţie. Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau dobândit, a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a). Dupa clasificare Germana se imparte in 3 aspecte clinice: -Ocluzie acoperită -Oclizie în acoperiș -Ocluzie prăbușită Școala franceză descrie două forme clinice: -Supraocluzie incisivă; -Infraocluzie molară. În ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate:

- Gradui I -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3; exprimată în milimetri, acoperirea este de până la 5 mm; - Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin se intre 2/3 --3/3; în milimetri, valorile sunt între 5-9 mm; - Gradul III -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3; în milimetri, valoarea este de peste 9 mm. 8. Ocluzia adâncă, forma clinică ”în acoperiș”. Factorii etiologici. Manifestările clinice exobucale. Factori etiologici: Ereditatea. Este meritul cercetărilor întreprinse de Kork Haus, Schwarz asupra copiilor nou-născuţi de a fi demonstrat prezenţa maxilarelor înguste încă de la naştere. Studiile pe gemeni, în special cele pe monozigoţi, au pus în evidenţă compresiunea de maxilar la ambii membri ai cuplului cu aceeşi amploare a pierderii transversale şi a compensaţiei sagitale. Pe baza observaţiilor clinice, Hotz susţine ideea rolului eredităţii „câtă vreme compresiunea de maxilar apare la vârste foarte fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau a factorilor funcţionali”. În spijinul acestor cercetări vin studiile populaţionale, ca, de pildă, datele obţinute de Tulley din cercetările efectuate asupra populaţiei din Marea Britanie, care pun în evidenţă prezenţa sindromului de compresiune maxilară. Factorul constituţional. Importanţa acestuia este demonstrată de caracteristica maxilarului îngust care aparţine tipului dolicocefal, tipar frecvent întâlnit la tipul constituţional nordic (de exemplu, danezii – după Graber). Factorii generali de dezvoltare. Carenţele în metabolism pot sta la baza unui dezechilibru capabil să determine sindromul de compresiune maxilară. Rahitismul, de pildă, a devenit exemplu clasic în producerea anomaliei. În rahitism, tulburarea metabolismului calciului are drept consecinţă producerea unui os cu o textură slabă. Osul este atât de fragil, încât se deformează sub acţiunea forţelor musculare funcţionale (Hotz). Este firesc, prin urmare, ca el să fie mai vulnera-bil la acţiunea unor practici, cum sunt obiceiurile vicioase. Factorii locali de dezvoltare. Acţiunea unor factori locali poate fi resimţită încă din viaţa intrauterină. În tratatul său de ortodonţie, Orlick-Grzybowska arată că o serie de compresiuni exercitate de către poziţiile membrelor fătului asupra masivului facial pot duce la compresiuni de maxilar sau laterognaţie. De asemenea, Geormăneanu citează asimetriile feţei nounăscutului, determinate de fibroame uterine. Postnatal, cicatricele chirurgicale, rezultate pe bolta palatină, după intervenţiile în anomaiile congenitale, alături de absenţa suturii de creştere a maxilarului se constituie in factori etiologici ai compresiunii de maxilar. Factorii patologici locali. Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate în etiologia compresiunii de maxilar. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul intra-

şi interarcadic în privinţa lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce la schimbarea echilibrului dintre forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de edentaţie. Este evident că grupa forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă antagonismului grupului intern (reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a forţelor (procesul dento-alveolar), maxilarul se îngustează. Obiceiurile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea sindromului de compresiune maxilară, prin dezechilibrarea forţelor intra- şi extraorale, privind intensitatea, direcţia şi durata de acţiune, funcţie de receptivitatea terenului. Respiraţia orală. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un dezechilibru între unităţile funcţionale musculare, care conduce la hipertonia muşchilor maseter, buccinator, mentalis şi la hipotonia muşchiului orbicular oris al buzei superioare. Muşchii propulsori sunt hipotoni comparativ cu retropulsorii. Limba coboară, plasându-se în arcada mandibulară. Dezechilibrul dintre grupele musculare intra- şi extraorale se manifestă în modificări scheletale: apare compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei cu restructurări în A.T.M. şi modificări în ocluzia dentară. În respiraţia orală se modifică starea de funcţionalitate a buzelor, care schimbă şi comportamentul lingual în statică şi în funcţie, conducând la deglutiţia de tip protruziv. Deglutiţa atipică. Interpoziţia limbii în actul de deglutiţie interarcade produce sindromul de compresiune maxilară paralelă (maladia Cauhâpe-Fieux). Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri scheletale: îngustarea maxilarului; dezechilibre intermaxilare (la un maxilar îngust, mandibula răspunde adaptiv print-o retrognaţie); dezechilibre dentare: prodenţie superioară compensatorie; meziopoziţie cu rotaţie a molarilor şi a premolarilor; o posibilă normopoziţie a incisivilor inferiori fără a fi însă exclusă apariţia prodenţiei sau a retrodenţiei incisivilor inferiori, dispoziţia premolar-molar. Decalajele la nivel de bază maxilară, alveolară sau de dinţi duc la dezechilibre ocluzale caracteristice: relaţii molare distalizate; inocluzii sagitale grave, cu pierderea stopurilor ocluzale şi a funcţiei de ghidaj anterior. Uneori, dezechilibrele scheletale maxilare, dento-alveolare determină ca articularea să se facă mult în spatele centroidului incisivului superior, dând o severitate deosebită anomaliei şi limitând posibilităţile de tratament. Ca urmare, apar supraocluzii incisive complete sau incomplete şi posibile laterodeviaţii mandibulare. Evident, la asemenea dezechilibre scheletale se constituie noi comportamente musculare şi noi relaţii între părţile moi şi schelet. Sugerea degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă incompletă. * Sugerea limbii, obicei vicios rar întâlnit, poate determina compresiuni ale maxilarelor. Tulburările sagitale foarte grave conduc la modificări ale funcţiilor. Astfel, actul deglutiţiei se realizează diferit: limbă - buză inferioară; limbă - buză inferioară - mucoasă

palatală (când buza inferioară pătrunde interincisiv). În ocluzie adâncă incompletă, deglutiţia se realizează între limbă şi buză inferioară, prin plasarea limbii deasupra incisivilor inferiori. Manifestări clinice exobucale: Aspectul facial. Morfologia faciala este diversă, expresia valabilităţii răspunsurilor tiparelor de creştere şi a reacţiilor compensatorii de răspuns la acţiunea agenţilor patogeni. Se observă un facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic, cu profil convex. Tegumenetele sunt palide, pomeţii şterşi, fanta labială întredeschisă; în actul vorbirii şi al râsului se expune mucoasa gingivală; incisivii superiori au smalţul uscat, care şi-a pierdut transluciditatea. Incisivii sunt proeminenţi, spaţiaţi, sprijinindu-se pe buza inferioară. Buza superioară este subţire, palidă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul narinar, de care pare a fi suspendată; buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier, lăsând să se vadă şi o parte din mucoasa orală. Evident, toate acestea falsifică vizual grosimea buzei inferioare. Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie, prin contracţia sa dând impresia de bărbie dublă. 9. Ocluzia adâncă, forma clinică ” în acoperiș”. Manifestările clinice endobucale. In sindromul de compresiune maxilară se produc modificări ale bazelor alveolare față de baza coronară a arcadei: baza apicală este mică; apexurile se înscriu pe un spațiu redus, formând o zonă cu delimitare netă, creând impresia de strangulare" a arcadei; baza coronară este largă, prin înclinarea compensatorie a dinților. Arcada dento-alveolară işi modifică forma în funcție de nivelul compresiunii, având aspect de: omega (compresiune la nivel premolar), V (compresiune la nivel incisiv-canin), U (compresiune la nivel molar); forma trapezoldală este frecvent intâlnitä la arcada mandibulară. Pot fi prezente, de asemenea, și formele combinate cu aspect de M, W. Bolta palatină este adâncă, mergànd până la formele foarle adânci sau ,bolțile gotice", in care doi versanți abrupți strājuiesc un torus palatin proeminent. Această caracteristică aparține cazurilor la care maxilarul și planşeul piramidei nazale sunt puternic ingustate. Anomaliile dentare variază de la cele de grup la cele izolate: prodenția grupului incisiv superior, retrodenția celui inferior, prodenția ambelor grupuri, insoțită de meziopoziția zonei dentare laterale superioare şi distopoziția celei inferioare. Semnalăm și rotații, versii dentare izolate. Dezvoltarea arcadelor pune în evidență grade diferite de Ingustare premolară sau premolar-molară, simetricăsau asimetrică, cu mărirea indicilor de lungime. Dezechilibrele dento-alveolare se reflectă la nivelul ocluziei dentare. Se constată diferite grade de distalizare mandibulară, inocluzie sagltală, ocluzie adâncă şi, uneori, ocluzie deschisă. În dinamică pot fi puse în evidență contactele și interferențele ocluzale. Ecoul dezechilibrelor morfofuncționale se resimte puternic asupra parodonțiului, in special in regiunile incisive, prin sångerare, tartru, recesiune parodontală şi, nu mai puțin, prin tulburări A.T.M. care nu intârzie sä apară. 10.Metode de diagnostic ale ocluziei adânci. Diagnosticul compresiunii de maxilar se pune pe baza examenului clinic şi a examenelor complementare.

Semnele patognomonice sunt: 1. aspectul facial; 2. studiul de model, care pune în evidență decalajele transversale şi sagitale (de dezvoltare la nivelul arcadel alveolare şi al ocluziei); 3. examenul radiologic, care dezvăluie modificarea mărimil și a pozițillor unghiului format de planurile, bazelor osoase maxilare; modificarea relațiel înălțimlii verticale anterioare și posterioare a feței; modificarea unghiurilor proceselor alveolare și a dinților față de planurile de referință; 4. mäsurătorile antropologice, ce confirmă schimbarea indicilor de lățime și lungime a arcadei comparativ cu fața. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face cu: 1. În sindromul de endoalveolie cu în ghesuire (Clasa a ll,-a) sunt caracteristice urmãtoarele modificări morfologice: retroclinarea dinților frontali, supraocluzia, baza apicală mare comparativ cu baza coronară: etiologia este ereditară. 2. Macrodonția, suma incisivä corelată cu indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare şi a fetei tranşează diagnosticul. 3. Meziopoziția, măsurătorile pe model și teleradiografia sunt, de asemenea, relevante pentru diagnostic.

11. Obiectivele tratamentului profilactic si interceptive al ocluziei adinci, forma clinica ‘’in acoperis’’.Aparate ortodontice utilizate in perioada dentitiei mixte.

TRATAMENTELE PROFILACTICE SI CELE PRECOCE au drept scop inlaturareacauzelor care determinaaparitiaanomaliei şi a primelor simptome specifice ale bolii. 

Se vor institui măsuri de profilaxie alimentară (care să asigure atriția dentară), măsuri de profilaxie funcțională (combaterea obiceiurilor vicioase și a disfuncțiilor). Decalajele de baze osoase se vor echilibra de timpuriu prin mijloace de terapie funcțională (miogimnastică, dispozitive ortodontice simple de decondiționare și stimulare)  Se vor institui profilaxia şi tratamentul precoce al cariei dentare în dentiția temporară, dentițiile mixtă şi permanentă.  Se vor aplica menținătoare de spațiu, care să refacă integritatea tridimensională a arcadei dentare, redându-se astfel funcționalitatea ocluziei dentare. În perioada dentiției mixte, se va urmări dirijarea proceselor de creştere şi dezvoltare ce favorizează egresiunea molară, controlând, în acelaşi timp, rata de creștere în regiunea incisivă, ceea ce va conduce la o relație ocluzală morfofuncțională corectă, marcată prin

muchia incizală a incisivului inferior cu centroidul rădăcinii incisivului superior, precum şi printr-o relație ocluzală molară de Clasa I. •

Între 4-7 ani, Chateau recomandă utilizarea în tratament a gutierei pentru înălțarea ocluzală, în scopul realizării ameliorării spontane a retrognației mandibulare, prodenției și endognației. În acelaşi scop, autorul indică monoblocul cu gutieră unilaterală. Scopul tratamentului în dentiția mixtă și dentiția permanentă este de a realiza o curbă sagitală şi transversală a arcadei dentare care să asigure o ocluzie morfofuncțională echilibrată. În cadrul tratamentului trebuie să se aibă în vedere supraocluzia incisivă, infraocluzia molară. În prima perioadă a dentiției mixte, se poate interveni prin mijloace funcționale de tipul activatoarelor elasticesau rigide sau se poate apela la aparatele biomecanice (plăci de expansiune), prevăzute cu accesorii care să controleze creşterea în toate aceste sectoare. Evident, se pot utiliza cu succes şi aparatele fixe.

12.Tratamentul ocluzieiadinci ‘’in acoperis’’. Aparate ortodontice utilizate in perioada dentitiei permanente. Terapiaocluzieiadânciacoperiteesteconsiderată ca una dintrecelemaidificile. Pentrureducereasupraocluziei incisive ș inivelareaplanului de ocluzietrebuieurmărite: ingresiuneadinț iloranteriori egresiuneadinț ilorlaterali redresareaaxuluiincisivilorsuperioripână la vestibulo-poziț ila lor normală propulsiamandibulei Scopul tratamentului în dentiția mixtă și dentiția permanentă este de a realiza o curbă sagitală şi transversală a arcadei dentare care să asigure o ocluzie morfofuncțională echilibrată. În cadrul tratamentului trebuie să se aibă în vedere supraocluzia incisivă, infraocluzia molară. În perioada dentiției definitive, se recurge tot mai mult la aparatura fixă care permite efectuarea mişcărilor corporale și de torque ale dinților şi nu cea de basculare ce se produce în cazul utilizării aparaturii mobile .

13.Ocluzia adinca ,formaacoperita .Factorietiologici.Manifestaricliniceexobucale.Caracteristicarapoartelorocluzale.

Factorietiologici:

• • • • • • •

S-a demon- strat, prinstudiileluiKorkhaus, căfactorul genetic stă la origineaocluzieiadânci. De asemenea, Schwarz, princercetările pe nou-născuți, evidențiazăprezențaocluzieiadânciîn „capac de cutie“ încă de la naştere. Acelaşi factor stă la originea macro- şimicrodon- țiilor, ambeleputând da ocluzieadâncăprinsupraalveolodonțieincisivăsauprininfraalveolodonțielaterală. Tulburărilegenerale de dezvoltareantreneazădezechilibre la nivelulbazelorosoasemaxilarespecificeunorsindroame de tipulClaselor I, a ll-a, a Il-a, în care apareșiocluziaadâncă. Obiceiurilevicioase (respirațieorală, deglutițieinfantilă, sugerea, in- terpozițiabuzeisau a diferitelorobiecte) determinătulburăridirecționale de creștere, în care esteafectatăşidezvoltareaverticală. Interpozițiamuscularăîn zona premolar-molarăpoatedetermina infraalveolodonția (Chateau). Relațiaocluzalăincisivălabilădeterminăpierdereacontactuluiinterincisiv, ducând la aparițiaocluzieiadânci. Caria dentarăşiconsecințeleei, în special edentațiaîn zona lateralăînperioadadentițieitemporare, contribuiecelmaifrecvent la aparițiatulburărilortridimensionale ale arcadelordento-alveolareşi ale ocluzieidentare, favorizânddezvoltareaocluzieiadânci.

Manifestari clinic exobucale: • Etaj inf micsorat (dintiilaterali in infrapozitie) • Profil : convex in etajulmijlociu, concav in etajul inferior • Gn posterior pe lanullui Simon • Sant labio-mentonieraccentuat • Compensate vizual de progenie (datoritaaxurilorincisivilor in linguoinclinatie) • Unghi mandibular micsorat • Tangenta la ramuraorizontalamandibularatrece sub scuamaoccipitala • Santurileperiorale sunt accentuate • Procheiliesuperioara Anomalia care feminizeazaTiparefaciale: • • •

Hipodivergentafaciala- rotatiamandibularaanterioara (e posibilsirotatiemaxilaraposterioara, ingreuneazatratamentul) Normodivergent Hiperdivergent- mairar- evolueazaspreprognatiemandibulara

Caracteristi carapoartelor ocluzale: • • • •

ocluziedistalizata supraacoperirefrontala de diferite grade: mai mare de 1⁄2 sauchiarmai mare 1/1 (frontaliiinferiorilezeazaparodontiulcelor de sus sau invers) transversal :rapoartelingualizateuni/bilateral =>sdr. Brodi amplifica tabloul clinic=> dificil sagital +/- rarinocluziesagitala( nuestecaracteristic)

14.Tratamentul ocluzieiadinci ,forma acoperita.Obiectivele tratamentului ortodontic in perioada dentitiei mixte si permanente .Prognosticul.Perioada de contentie.

Terapiaocluzieiadânciacoperiteesteconsiderată ca una dintrecelemaidificile. Pentrureducereasupraocluziei incisive ș inivelareaplanului de ocluzietrebuieurmărite: ingresiuneadinț iloranteriori egresiuneadinț ilorlaterali redresareaaxuluiincisivilorsuperioripână la vestibulo-poziț ila lor normală propulsiamandibulei Ingresiuneadinț iloranteriori Presupuneaplicareauneiforț everticaleasupra lor cu ajutorulaparatelorortodontice. Aparatele ortodontice sunt realizate astfel î ncât contactul interarcadic se face numai la nivelul dinț ilor anteriori. Egresiuneadinț ilorlaterali Poate fi obț inută prinsisteme care realizează continuu un spaț iu de inocluzieverticală la nivelulunuinumărlimitat de dinț ilateralifără a se exercitaî nacelaș itimpoforț ă specială de ingresiuneaincisivilor. Acest obiectiv se realizează prin utilizarea gutierelor acrilice. Grosimea gutierelor acrilice este determinată de dimensiunea verticală a spaț iului de inocluzie fiziologică Gutierele acrilice pot fi aplicate: - bilateral: sunt confecț ionategutiereacrilicelăsândliberiultimiimolari. Contactul se va face numai î ntre gutiere ș i arcada antagonistă astfel î ntre ultimii dinț i (neacoperiț i de gutiere) de pe cele două arcade apare un spaț iu de inocluzie verticală determinând egresiunea datorită fenomenului de căutare a antagonistului. - Unilateral: gutiereleaplicate unilateral scurtează duratatratamentului. Gutierele unilaterale sunt aplicate de la canin până la ultimul molar, inclusiv. Stimulareasuplimentară La nivelulsectoarelorunde se urmăreș teegresiunea, pe lângă realizareaunuispaț iu de inocluzieverticală, estenecesară o stimularesuplimentară prinaplicarea de forț eartificiale, î nvedereaproduceriiuneistări de remanieritisulare, favorabilă măririipotenț ialului de creș tereverticală. Trebuieurmărită ș idesfacereapunctelor de contact interdentare, pentruaoferidinț ilor o libertate individuală de deplasare. Tatonareaposibilităț ii de reî nălț areaocluziei se referă la o etapă de tratamentpreproteticș iurmăreș tefurnizareaunor date precise privindposibilitatea de reî nălț are a

ocluziei, poziț iaș idirecț iaplanului individual de ocluzie, precum ș itoleranț aarticulaț ieitemporomandibulareș i a implantăriidentarefaț ă de noilecondiț ii.

Perioada de contentie: Contențiatrebuiesă fie adaptată la malocluziainițială, iarforțeleaplicatesă continue acțiuneacelorexercitate de arculaparatuluiortodontic. Contenția va fi, pe cât posibil, fixă, în funcție și de dorința pacientului. O contenție mobilă nu este la fel de eficientă ca una fixă, intermitențele sunt frecvente, de obicei din cauza pacientului. Contenția este o procedură îndelungată, până la atingerea obiectivelor principale: terminarea creșterii viscerocraniului (oasele feței), obținerea unui echilibru muscular și ocluzal.

15.Ocluzia adinca ,formaprabusita .Etiologia.Manifestarile clinic exo- si endobucale. Este consecința pierderii precoce a dinților din zona de sprijin în timpul dentiției temporare, a perioadei dentiției mixte sau a celei permanente. Elementele clinice sunt specifice sindromului de edentație în zonele laterale. Etiologia: • • • • • • •

S-a demon- strat, prinstudiileluiKorkhaus, căfactorul genetic stă la origineaocluzieiadânci. De asemenea, Schwarz, princercetările pe nou-născuți, evidențiazăprezențaocluzieiadânciîn „capac de cutie“ încă de la naştere. Acelaşi factor stă la originea macro- şimicrodon- țiilor, ambeleputând da ocluzieadâncăprinsupraalveolodonțieincisivăsauprininfraalveolodonțielaterală. Tulburărilegenerale de dezvoltareantreneazădezechilibre la nivelulbazelorosoasemaxilarespecificeunorsindroame de tipulClaselor I, a ll-a, a Il-a, în care apareșiocluziaadâncă. Obiceiurilevicioase (respirațieorală, deglutițieinfantilă, sugerea, in- terpozițiabuzeisau a diferitelorobiecte) determinătulburăridirecționale de creștere, în care esteafectatăşidezvoltareaverticală. Interpozițiamuscularăîn zona premolar-molarăpoatedeterminainfraalveolodonția (Chateau). Relațiaocluzalăincisivălabilădeterminăpierdereacontactuluiinterincisiv, ducând la aparițiaocluzieiadânci. Caria dentarăşiconsecințeleei, în special edentațiaîn zona lateralăînperioadadentițieitemporare, contribuiecelmaifrecvent la aparițiatulburărilortridimensionale ale arcadelordento-alveolareşi ale ocluzieidentare, favorizânddezvoltareaocluzieiadânci.

Manifestarile clinic exo- siendobucale: Endobucal: -Maxilar:

• • • • •

Proalveolie cu retrodentie Forma de M( celmaifrecvent), trapez, W Transversal: circumscrie, ingustata,largita, normala Frecventendodentie: d latinclinatie O Boltaesteadanca ,versantul anterior alungit, la care se pot asociasiversantilateraliabrupti • Deglutitiepalatinala -Mandibula: • • • • •

Forma de trapez, M, W Incisiviiinferiori pot fi in retrodentie Dd lateralilinguoinclinare Celmaifrecventsiscurtatasiingustata Curbele de ocluzie sunt accentuate celputinprininfrapozitielateraladaca nu sisuprapozitiefrontala Exobucal: • Etaj inf micsorat (dintiilaterali in infrapozitie) • Profil : convex in etajulmijlociu, concav in etajul inferior • Gn posterior pe lanullui Simon • Sant labio-mentonieraccentuat • Compensate vizual de progenie (datoritaaxurilorincisivilor in linguoinclinatie) • Unghi mandibular micsorat • Tangenta la ramuraorizontalamandibularatrece sub scuamaoccipitala • Santurileperiorale sunt accentuate • Procheiliesuperioara Anomalia care feminizeazaTiparefaciale: • • •

Hipodivergentafaciala- rotatiamandibularaanterioara (e posibilsirotatiemaxilaraposterioara, ingreuneazatratamentul) Normodivergent Hiperdivergent- mairar- evolueazaspreprognatiemandibulara

16.Tratamentul si profilaxia ocluzieia dinci, forma prabusita. Descrieti perioadele de inaltare fiziologica a ocluziei dentare TRATAMENTUL ÎN OCLUZIA PRĂBUŞITĂ trebuie să fie predominant profilactic şi precoce. Se va utiliza întreaga gamă de menținătoare de spațiu în perioada dentiției temporare și a dentiţiei mixte. Tratamentul în dentiția permanentă la adolescent şi adultul tânăr se efectuează prin mijloace protetice specifice. Perioada de inaltare fiziologica a ocluziei Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din zona osoasa maxilara spre suprafata ocluzala. In cursul eruptiei dentare se recunosc 3 etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala. *Etapa preeruptiva: Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se observa o migrare transversala a lui.

*Etapa prefunctionala: Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu articularea dintelui respectiv cu dintii antagonisti si vecini.Se remarca migrarea axiala,meziala si transversala a fiecarui dinte. *Etapa functionala: Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie, ordinea si cronologia dintilor termporari: Prezinta o serie de caracteristici: -dintii inferiori erup inaintea celor superiori cu exceptia incisivilor laterali superiori,care apar inaintea celor inferiori. -se desfasoara seriat pe grupe de dinti,incepand in jurul varstei de 6-8 luni si terminanduse in jurul varstei de 30 de luni. -intervalul de eruptie intre grupele de dinti este de 6 luni. Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin: -erputia dintilor inferiori inaintea celor superiori -eruptia pe grupe de dinti -intervalul de timp dintre eruptia grupelor dentare este in medie de un an -eruptia incepe la 6 ani si se incheie intre 18-25 de ani(uneori caninul poate aparea inaintea PM1 la arcada inferioara sau dupa PM2 la arcadal superioara) -odata cu aparitia molarilor de 6 ani se schimba si forma arcadei dentare.Formele considerate normale sunt de parabola la arcada superioara si semielipsa la arcada inferioara. -formele patologice: -arcada in "V"-este ingustata in zona frontala si poate fi accentuata de o mezio rotatie a incisivilor centrali Factorul de comprensiune in acest caz actioneaza mai ales in zona caninilor -arcada in Omega prezinta arcul incisivo-canin inscris relativ intr-un semicerc-factorul de compresiune care a determinat ingustarea a actionat in zona premolara -arcada in "U" are zona anterioara in arc de cerc,iar zonele laterale sunt paralelefactorul de compresie a actionat in zona molara -arcada in forma de "M" este data de incisivii centrali,uneori si cei laterali in palato pozitie,iar caninii si incisivii laterali in vestibulo pozitie.Acest tip de arcada este o arcada scurtata. -arcada in forma de trapez se caracterizeaza prin aplatizarea arcadei la nivel frontal asociata cu zone laterale drepte.Este o arcada scurtata si este des intalnita la arcada inf. -arcada in forma de pentagon prezinta o angulatie in regiunea incisivilor si doua angulatii in zona caninilor.Uneori zonele laterale sunt divergente catre distal. -arcade patologice mixte(hemiarcada M cu V sau o forma de U cu forma de V).

17. Inocluzia verticala. Defnitie, fercventa, varietati clinice. DefinitieInocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două arcade dentare antagoniste, conturate și extinse în mod variat. •

Frecvența anomaliilor dento-maxilare a crescut considerabil în ultimele doua decenii astfel încît din cercetările lui Șapira sunt apreciate în jur de 52%, iar pentru alți autori merg pîna la 75%.

•

Korkhaus și Brukel indica o frecvență de 2,7%, Stuptelny și Skuda de 3,5%, Șapira de 2,5%, iar Boboc 2,7%, în timp ce Popa și Kassler indică 1,67%

Dupa Stanciu si Dorobat sint 3 forme: 1. O forma ce intereseaza numai grupul frontal 2. O forma cei intereseaza grupul frontal si canin

3. O forma, cea mai grava, ce intereseaza si zona laterala, existind contacte numai la nivelul ultimilor molari.

16. Inocluzia verticala, forma anatomica. Etiologie. Patogenie. Semnele clinic exo si endo bucale specifice. Etiologie 

1. Factori ereditari.



2. Factori dismetabolici.



3. Factori funcționali.



4. Factori locali.



5. Factoriia trogenic

Exooral Se desting 2 formeclinice: 1.Hiperleptoprosopie(fata inalta )-fantă labialălarg deschisă; -buză superioară scurtată şi hipotonă, cu posibilitatea vizualizării incisivilor superiori ce pot prezenta malpoziţii dentare, modificări de structură. -etajul inferior al feţei este mărit, şanţul labio-mentonier şters, iar mentonul proeminent. -profilul facial este drept sau convex datorită procheiliei superioare şi retrognaţiei mandibulare funcţionale. 2.Mezoprosopie-aspectul facial este normal Endooral 1.Modificări dentare: - displazii de smalț - incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson) - molarii de 6 ani în formă de turn (Moser) - coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte 

2.Modificări la nivelul arcadelor - procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală

- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez - denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară



3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.



4.Modificări de ocluzie:

- inocluzie verticală frontală sau laterală - proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară - ocluzie distalizată - ocluzie cap la cap laterală

17. Diagnosticul inocluziei vertical anatomice. Examenul clinic si paraclinic. Diagnosticul 

Diagnosticul pozitiv

se stabileşte pebaza datelor clinice şi ale examenelorcomplementare privind inocluziaverticală în regiunea frontală şi laterală. Diagnosticuldiferențial 

între celedouă forme cliniceserealizează pe baza datelor examenului clinicşi teleradiografic.



Dacă anomalia este purfuncţională sepăstrează egalitatea etajelorfeţei,creşterea este de tipobişnuit, iar anomalia este,alveolară şi dentară (infraalveolodenţie),caracterizată prin inocluzieanterioară şi versiavestibulară a incisivilor.



Dacă anomalia esteanatomică, scheletală(primară), inocluzia seasociază unui tablou sever, caracterizat prinexces decreştere a etajului inferior, cu semne derotaţie posterioară marcate,ştergerea şanţului labio-mentonierşi imposibilitate de închiderelabială.

Exooral Se desting 2 formeclinice: 1.Hiperleptoprosopie(fata inalta )-fantă labialălarg deschisă; -buză superioară scurtată şi hipotonă, cuposibilitateavizualizării incisivilorsuperiori ce pot prezenta malpoziţiidentare, modificări de structură. -etajul inferior al feţei este mărit, şanţullabio-mentonier şters, iar mentonulproeminent. -profilul facial este drept sau convexdatorită procheiliei superioare şiretrognaţiei mandibularefuncţionale. 2.Mezoprosopie-aspectul facial este normal

Endooral 1.Modificări dentare: - displazii de smalț - incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson) - molarii de 6 ani în formă de turn (Moser) - coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte 

2.Modificări la nivelul arcadelor - procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală

- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez - denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară 

3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.



4.Modificări de ocluzie:

- inocluzie verticală frontală sau laterală - proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară - ocluzie distalizată - ocluzie cap la cap laterală

Examenul paraclinic 

Examenul modelelor:

•

Modificările morfologice sunt celeprezentate la examenul endo-oral.

•

Sunt înteresate orientareaarcadelor dentare, alveolare şiocluzia. În unele cazuri clinice seproduc tulburări de creştere înplan transversal şi sagital



Examenulteleradiografic:

•

poatearăta dimensiuni egale aleetajelor feţei (în forma medie),etajul inferior mult mărit (forma cuhiperleptoprosopie) şi modificăriale valorilor unghiurilor: