136 76 29MB
Romanian Pages 80 Year 2008
eiP
\ -,,,.-HUMANITAS
MINIMA MORALIA
194, in Bucure$ti' Absolvent al de istoria Sectia Arte Plastice, 5i teoda artei Doctoratul Facultnfii de in istoria artei ta Universitatea Bucurqti, cu teza Sentimenlul Mturiiln &\fufi emcpantr.Lf'IT univeNibr la Academia de Arte Plasfice, Bucurctti (cursuri de istotie gi criticd a artei modeme romar€9ti) (1980-1982)' Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Unive$itatea Bucure$ti (1991-1997) Fondator 9i direcbor al slpttrrnenatului de culture Dilen (1993). Fondator 9i Pr€gedinte al Fundaliei Noua Europd Fi rectorul Colegiului Noua EuroPi (194) Membru al World Academy of Art and Science (1994. Membru al Acaddmie Inter-
ANDREI PL[$u t-a nascllt la 23 august
phil hotoris causa al Unive6it5lii Albe*-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Gerrnania (2000) 9i al Universititlii Humboldt din Berliry G€rmania
nationale de Philcophie de l'Art, Genev4 Elvegia (1999). Dr'
(2001). Commandeur des Arts et des
l€ttres, Paris, Franta ( 1990)' New
Andrei Plesu t
Minima moralia ELEMENTE PENTRU O ETICA
A INTERVALULUI
Europe Prize for Hi8her Education and Researclr" Berlin (19q3) Premiul
Academiei Brandenburgice de gtiinte din Bertin, Germania (1996)' Ordre national de la Ilgion d'honneur al Frantei (in martie in Srad de comandor gi in decembrie in Srad de mare ofiter) (1999), Premiul Corvinus al Academiei Maghiare de gtiinfe (1999), fuinul National ,,serviciu Crcdincios" in Stad de Mare Cruce (m00), Pr€miul Mitteleuropa al Ministerului Austriac al Cercettrrii (Viena, 2m2t Premiul Jo6eph Bech oferit de Fundalia
Afred
ToePfen (2002) etc.
Cdllttoie ln 1 lneafotmelor, Eseuri de isloie €i teoie a artei,MetiPilorcsc ,i tuelancolie. O analid a sentinefitltlui fialuii in cultura eurcpeanll, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992' 2ffi3; dtltile (eseuri), Meridiane, Fraficeso Cwrdi,Nle1diarc,1981; Ochiul s€RTEI(l:
dia e, 1974
il
1986;
Minima moralia. Elefiente pentru
o eticll a
intennlului, Cartea Ro'
maneascI, 1988i reeditare Humanitas, 1994 2002 2M6 lttad,: ftancezA' L:Heme Pa.is, 1990;8erman5, Deuticke, Vien4 192; suedezS, Dualis, Ludvika, 1995; maghiard, Tiniv6r, CIui, 2000; imPreunA cu fragmente di^ Limba pdsdtitor, Jelenkor Kiad6, P6cs, 2000; slovace, Kalligram, Rratislava, ZnDi lunalul de l4'l*4r1i, Huri].e'iitas, 1993 (trad: Sermand, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiari, Koin6nia, RedaP€5'ta, 2c/J,0) ; Lirnba
Aip ri 9i t ldrti ale tranziliei, H\tna ita6' walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001;
pdgtilot, Humanilas, 1994; 1996; Eliten
-
Despft tnge'i,
Ost und West,
H!6a
itas, 2003; rceditare
m04 m05; Obscenitdtet W'
d
e in Est ,i tu Vest bh,r4 Humanitas, 20M ; t€fd'ilFite 2ffi5; Deslre b studii ti articole numeroase precum 9i Fi dlte ese ri,l'J.1tJ'rrla itas, 2006,
in reviste romane$ti 9i strdine.
H
UMAN ITAS BUCURESTI
Coperta seriei ANGET.A, ROTARU
Lri CONSZIM1NNOICA. Dacd nu l-ag
f
cunoscut, n-ag
fi
putut scrie aceasul c^rte. Dacd l-ag fi ascultat, n-ap
D$cri€r€a CIP a Bibliotecii Nationale a Rorneniei PLE9U, ANDREI Minima rnoralia: elemente pentru o eticl a intervalului Andrci Ple9u. - Bucuregti: Humanitas, 2008 xsBN t&973-5G1%9-3
t7
o HUMANiIAS
2m5 , 2ffi6,
2W
EDITURA HIJMANIIAS Piats he6ei Liberc 1, 013701 BucurEgti, RornAnia tel.0211408 83 50, fax m1,/408 83 51
www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POOTA: tel./fax C.P.C.E. CP 14 Bucu.etti
e-mail cpp@humanitas,ro
www.librariilehumanitas.ro
021
/311 23 30
/
f
suis-o.
cArtua
PRECAWrT St
tAtuurunt
1. Nu oferim cititorului, in cele ce urmeazi, un tratat, fie 9i minimal, de eticd. Ci doar o suiti de observalii rapide, ndscute in marginile unui teritodu in care autorul a fost adus nu prin pricepere profesionalX sau printr-un neutru interes teoretic, ci prin imprejurdrile, de tot soiul, ale vielii zilnice: exasperdri gi euforii, zel intelectual gi confuzie sufleteasc5, intAlniri cu prieteni gi cu neprieteni, furii, iubiri, perplexittrli 9i speranfe. La un moment dat, am resimlit drept indispensabild identificarea trnei minime coerenle in acest vArtej al pluralitefii care e spectacolul fiecdrei vieli, dar pe care ne-am obignuit, tocmai pentru ci e at6t de ,,comun", sd-l ldsdm la voia intAmpldrii, ca pe o penumbrd subhteleasd. Ni s-a atras atenlia, pe de o parte, cd recuperarea ordinii etice e iluzorie sau prezumfioasd, gi, pe de alte parte, cX imediatefea eticului gi didacticismul normelor sale ii anuleazd demnitatea speculativa. Am accePtat cd, intr-adevdr, nu suntem in situalia de a formula ritos o compactd criteriologie morald, dar am rimas la ideea c5, inainte de a fi intr-o asemenea utopicd situafie, trebuie totuti sd gdsim o
-
-
8
umtut
MIRALTA
ordine a ciutdrii ordinii, o tehnicd a agteptirii rdspunsului. Intervalul dintre obnubilare morald 9i edificare nu poate fi strdbitut in suspensia oricirei exigenle. Trebuie se existe o conduitd a drumuhi cdtre, chiar dacd adeadrata conduite nu se poate htemeia decdt din perspectiva drumului incheiat. A inlocui arbitrarul intervahirti cr o pre-ordine, iald ce ni s-a parut ce putem incerca. Rostitd brutal, intrebarea care ne-a insolit mereu a fost aceasta: cum sd nu te smintegti, atunci cand n-ai gdsit inci reperul cuminleniei? Cum se supravie!uieste, decent, in interval? [n cele din urm5, am ajuns sd credem ce etica nici nu e altceva decAt o disciplind a interoalului, cA ea nu e acasd decal in spaliul de dinaintea opliunii ultime. in spaliul propriu-zis al unei asemenea optiuni, preocuparea morald inceteazd a mai avea obiect: normele devin surdsuri, disciplina devine grafie. Odce demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare. CAt despre lipsa de ,,puritate" speculative a eticului, ne-o asumdm cu relativ6 dezinvolturd. Am putea culpabiliza, la rAndul nostru, textele speculative pentru lipsa lor de ,,impuritate" etice, adici pentru felul lor de a plana deastancos - mosupra abisurilor in care intdrzie- dezbaterea ral5 a fiecdruia. Repet5rn, n-am pomit la drum impingi de o interogativitate abstracte, constituitd in spalii rarefiate. Am pomit de jos, de la autobiografie, de la cotidianul cel mai neindur6tor,
CATEVA PRECAUTII 5I
LAMURIRI
9
la o nevoie acutd de consolidare mentald, de lustificare interioard 9i de orientare. N-am ciutat deci solulii teoretice, ci sprijin concret, lSmuriri imediat eficiente. Alt tip de discurs pur sau impur nu ne-a stat in vedere. CAteva preciziuni suplimentare privind titlul ncestei cerli se vor gdsi in al noudlea ei capitol (,,Minimalism etic"). 2. Cititorul va constata, frecvent, o anumiti disproporlie ft1tre anvergura problemelor atacate 9i tratarea 1or laconicS, dacd nu, adesea, expeditivi. Scris cu un constant sentiment al urgenlei, textul se complace, tot timpul, in sugestie 9i ebo95, rimAnAnd, nu o dati, la stadiul de degrosaj, la consemnarea maselor mari, nefinisate, ale temei. Ansamblul e mai cur6nd o indicare de axe 9i delimitdri elementare decAt o expunere sistematici ;i adAncitS. La limitd, ne-am fi putut mullumi cu publicarea sumarului, hleles ca un inventar de probleme nuanlabile la infinit. Totul e efort de prime instanle, ton al diapazonului, dinaintea unei orchestre (deocamdatX) absente. Refuzdm, prin urmare, cu toata energia, postura Ftiutorului care deiine relete de viald 9i le poate livra, la cerere. 3. Mullumim oamenilor 9i circumstanlelor care ultimii ani au pfiut fi prilejuri ale aces-torinpagini. Eternului feminin, in primul r6nd, prin ale cdrui intruchipdri eticul intrd 9i iese din lume, ca o respirare fdrd sfArsit. De asemenea, cAtorva prieteni gi cititori mdrinimogi, dispugi sI ne r1e
I
70 urNtua MIRALIA redeschidd oricAnd, impenitenfi, credit in alb. in sfArgit, celor potrivnici cane, prin indarjirile lor agre' sive sau ascunse, au irrtrefinut, ir adAncul nostru, acea iritare fertili, de care avem intotdeauna nevoie pentru a ne mobiliza. Nu in ultimul rAn4 mulumim revistei.Via,ta Rom|nuscd pentru publicarea multora din textele acestei cirli gi Ilenei Mdldncioiu, in special, fdrh ale cdrei solicitdri imperative ne-am fi oprit, probabil, duph obiceiul locului, la jumdtate de drum. Valea
Vinului, august 1987
COMPETENTA MORATA
singura pe care nimeni nu Si-o conCompetenla morald testd . Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul . Competenla morald a ,,specialistului" . Agemrea paradoxald a cticii ca ,,1tiin!d" . Simlul etic 9i simtul comun . lreletsanla morah a omului ireprogabil . lnsuficienla morald ca fenonten originar aI eticii
-
Oamenii sunt, adesea, mai modegti decdt par. Orgoliul are, uneori, subtilitatea de a le ingidui s5-si declare, fdrd sfiaH, incompetenla, pAnX 9i in teri torii in care nu e tocmai mdgulitor sd fii incompetent. A devenit, de pildd, un titlu de distincjie interioard, un semn de onestitate intelectuald sd poli admite cd in cutare domeniu nu e cazul sd te pronunli, cX nu pricepi matematici, artd modern5, lingvistici structurald sau orice alti disciplind, mai mult sau mai puliqsibilinicd.,Existi nenumdrafl critici literari care-FEi?Fi6ffe m u I gu m i gi ., ir*t,_\ sb proclame cd filozofia nu e keaba lor, dupi cum iii0e;;4 existd metafizicieni care se mAndresc de a nu frec- e\rq\a]\L venta artele. Toti acceptdm de altfel, in retorica RALIA
Calea desivArgirii morale incepe cu intuitia a unui adevdr transfiguprogresiv articulat5 ratoi. Orice faptl virtuoasi se definegte ca atare, in rndsura in care se bizuie pe o teorie a perfectei ordini universale 9i a rolului pe care fiinla individual5 il are de jucat in5untrul acestei ordini. Omul igi afli umanitatea in gestul liberei sale participdri la armonia nec esard alvmii'lat etica e o metbdologie a acestei participtrri' Pe scurt, chiar dacd egti plin de bundvoinli 9i de t5ria voinlei, nu te poli migca bine intr-un teritoriu a cXrui alcdtuire i1i scapi. Imoralitatea nu e doar consecinla unui caracter slab, dar, adesea, 9i aceea a unei minli lenege sau gubrede. Principiile neutre se degradeazd in vicii cAnd sunt practicate de naturi Iipsite de vlagd volitivd, dar virtulile insele devin devieri ale virtulii cAnd sunt practicate de spirite mediocre. in contextul eticii grecegti sau in acela al eticii medievale, n-ar fi fosi nevoie sX insistbm atat asuora definirii actului etic ca act de cunoagtere' Vir't rtil" moral" eruu in ambele cazuri - dublate de severe virtugi intelectuale. Iar dintre virtufile ,,cardinale", numai trei erau proPriu-zis ,,mora' le" (Cumpdtarea, Curajul, Dreptatea), Pentru ca inlelepciunea (sau Prudenfa, cea de-a patra sA aduci irrdisculie o facultate din phr6nesisf spela intelectului. Aceastd a Patra virtute era rc' perul, grila de control, ordonatorul legitim al ce' iorlaltelFapta morald fiind, necesarmente, exprcsia unei delibirfui, aunei cantiriri prealabile a lucru'
INTELIGENTA 5I TALENT
MoRAL 75
rilor, ea depindea, intr-o foarte mare mdsurd, de l)uterea de judecati a fiptuitorului. Era firesc, plin urmare, ca practicarea virtulilor sd aibi nevoic de elaborarea masivd a inteligenlei, fdrd de t'itle iusta lor cumpin6 ar fi fost in pericol. A nu nvirnsa in cunoagtere fdrd cortegiul insolitor al nroralitigii, dar a nu acliona etic fdrd instrumenIrtrul corectiv al cunoagterii e principiul - acesta r,tir'ii prerenascentiste. in lumea modemd irsd aproape nimeni nu rnai asociazd conceptul virtulll cu acela al inteligentei. Aproape nimeni nu mai vorbcglg 4ssp1.,,virtufi intelectuale"; dimpotriv , sunt curente rechizitoriile proferate din un- strict ghiul virtulii la adresa indeletnicirilor ,,r'ontemplative". Cdtd vreme aceste rechizitorii ntrlg atenfia asupra tendinlei de a neglija orice tlgonre comportamentalA de dragul unui efort culpitiv practicat in sine, cu o oarbl hdrnicie nl(,ntali, ele sunt, desigur, indreptdlite. Dar, de tng,ulil, se merge mult mai departe: se aruncd trupra cunoagterii in general un impur voal de nloficnle 9i se amendeazd cu inclpdlAnare intlt',lznclile ei, presupuse a fi erezii latente. Inteloctul rlevine din virtute un soi de pdcat, lnr rt'flexivitatea e luati drept- purd aroganfi. pe It'trrt, exaltdrii luciferice a gAndirii iresponsabile I n. r'i\spunde cu fanatismul rAvnei nereflectate. ( iArrd irii fdrd criterii ii sunt preferate criteriile flrd gAnrlirc, ca 9i cum solulia oricdrei crize morale ar fl o culpabilizare sistematicX a inteligenlei.
76
ult.'tut
MIRAL:A
Sunt insd imprejurdri in care nici verticalitatea
virtulii, nici inllgimea inteligenlei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un impas existencare, lial. E nevoie de o calitate suplimentara, Pe irr lipsa unui alt termen, o vom numi talent moral.E acea calitate a cdrei insuficienld face ca,,ireprogabilul" si nu fie intotdeauna o cateSorie etice pozitivd. Poli asculta de toate normele etice, poli
ritualul cuminleniei cu inteligen!5 indeplini la periferia etitotugi rimAi morile curente 9i si cului sau abia in zonele lui inferioare' Cultivarea virtutilor are nevoie de har. de inspirafie, de o inzestrare sPecificd, asemdndtoare inzestrdrii artistice. Numii absenla acestei irzestriri face pode tip sibild 9i, de altfel, necesarl - morala, kantian, a datoriei. MoraIa datoriei e un schematism etic, de care au nevoie firile fere dotalie etice pentru a funcliona cAt de cAt onorabil' CAnd nu iubegti in mod spontan binele, !i se cere, mdcar, sdJ respecli' Cand talentul nu te ajuta se gdsegti expresla optimaltr a conduitei intr-o situalie date, fie ofer{reletarul ei' Sim}ul datoriei e for' mula de minimd rezistenld a faptei morale: te porli cum trebuie nu pentru cd gtii de ce, ci pen' iru ce aga se cade; pentru cd ,,e de datoria ta se o faci", conform unui cod pre-judecat, Pe care nu reugegti si-l interiorizezi decAt pe calea supune' rii. iradierea unui fapt pomit din simpld datorie, fald de aceea a unui fapt hr5nit de aocalie eticl, e ie o caracteristicd ricealS. Un sec halou de in'
INTELIGENTA 5I TALENT
MoRAL 77
rliferen!5 inconjoard gestul indeplinit din zel tlisciplinar, in vreme ce acelasi gesi indeplinit cu r,nttrziasmul unei dedicalii morale libere e cald lrirni\ la incandescenli. Morala datoriei e moral,\ (lc stil grafic, linearitate monotone, suprafald nrolalii. Morala vocaliei, a iubirii, a talentului motlrl t' - prin contrast aducdtoare de spaliu 9i rlt, culoare: e o morald-in ac elagi limp piciurald 9i ltll'rlicd, o morali de armonii riscanie, dar vii, o plinil de virtuozitate alternanld de clar 9i obscur, rh, vervi strXlucitoare 9i densitate matX, de cutrrirrfenie gi temedtate. I'r ccizia, aproape mecanicd, a unei morale a dakrlici e valabilS cAtd vreme intre inventarul norIttr,lor ei 9i evantaiul situaJiilor de viafd posibile F o 1)crfgsl; rimetrie. Dar de indate ce aceastd siltt,trie se dezechilibreazh in favoarea vielii (ceea g(, r,, mai intotdeauna, cazul), normele datoriei rh'virr inutilizabile. $i ahrnci abia igi dovedesc rosItrl .lintezia morald (concept care a circulat, la un iturnent dat, in mediul german al sfArgitului de retrrl XIX) gi talentul moral. Thlentul moral e caltdcitiltea de a transforma interdicfia etici in compt)rlitment liber, dar adecvat. E trecerea de la Itr.li,r t ivitatea strictd a decalogului (ce sd nr facil) ln,rctul etic afirmativ, adaptat unor imprejurdri prrlticulare. Tialentul moral e abilitatea de a valotll[ n ,,dinamica principiilor neutre,, in contextul, Ittlirrit variabil, al dezbaterii morale cotidiene. A tvr,,r lalent moral e a avea intuili a concretului etic,
I 78 utNtut
INTELIGENTA 9I TALENT
MIRALrA
distinct de validitatea genericd alegilor: a treda, eventual, litera legii, Pentru a r5mAne credincios spiritului ei. Reaclia la imediat a naturii etice liPsite de talent moral e, intru cAtva, stereotiPe: la o anumitd problemd, ea nu poate avea decdt un singur rdspuns, indiferent de circumstanlele spe' cifiie in care ea se Pune. Cel dotat cu fantezie 9i cu talent moral va reugi sX gdseascd aceleiagi probleme nenurnirate tipuri de solulii, in funclie de determinXrile ei individuale. Se poate intAmpla, de pild6, ca acelagi om si recomande sernenilor sii exercigii de conduitd nu numai diferite, dar chiar contrare: el poate indemna la moderalie intr-un caz, la intensitate intr-altul; intr-o anumitd ambianle, el poate vorbi despre l5comie ca despre viciul suPrem, in alta ca despre unul secund si neglijabil. ,,Viclenia" (amintitd la incepu' tul acestuitext) de a muta - dup5 o superioarl accentele de pe un principiu etic,pe strategie altui, .stiinla subtild de a exalta, cAnd e cazul, o anumitd regiune a eticului, adumbrind alta, pen' tru ca apoi, in alt context, 9i dinaintea altui audi' toriu, s! adumbregti ceea ce exaltasegi 9i si exalS toate acestea Pot fi altce' ceea ce adumbrisegi va decAt inconsecvenle sau oPortunism etic' Pot fi talent moral in acliune. Din aceastd perspecti'l vd, pentru a sfetui pe cineva ir mod fericit, t€buial sd evoluezi imprevizibil pe o uriagX claviaturtr d€t posibifiteli, g;nend mereu seami de irepetabilul ca'' zului pe care il ai dinainte. Un bun sfdtuitor e cel
MoRAL 79
,lrc vorbegte desfrdnatului despre abstinentd cu or. t'lasi tact cu care vorbegte celui ne-simtitor si rrcru despre pliceri. Un bun sfdtuitor nu are conuingcri normatiz.te imuabile: el rtrspunde intotdea_ trna potrivit cu chipul celui care intreabtr. El are lrrle ntul de a alege tonul, teza 9i argumentul cu lr,lt' mai multe ganse de pbtrundere in intimitatr,a celuilalt el va fi succesiv obtuz 9i plin de umor, rlrirstic 9i tolerant, tenace, neglijent, naiv, locva(r', talcut, tandru, sAngeros, precaut, temerar, pe_ lltrrap 9i abstras, complice 9i inflexibil, tatonint, rolel;oric, discret indisffet, logic, delirant, glume! cu cele grave si grav cu cele frivole, .,inlelept ca ;crpii" gi ,,curat ca porumbeii,,. Iar arititorul siu ttu se va indlla niciodatd pedant dinaintea oa_ tttcnilor, ardtAnd spre ceruri nemiloase, sau pi rnai r5u spre propria sa, uscat5 gi falsi, exem(
plirlitate.
-
Excurs
TAI.ENT
S
I
INTELEPCIUNE
ln loate privinlele ci e vorba de exercitiul - fiecurente girrdirii, de experienla a vietii, de o decith,a voinlei sau de opliunile afectivithlii - acriza tttrrlr,ficA, ,,rit;J" , se manifestd ca patologie disn'nnlnfintului: incepi si vezi deosebiri acolo unde cm,rrliale sunt asemdnlrile gi incepi sd vezi con_ lkrrriti\!i acolo unde esenliald e discontinuitatea,
80 ,vlttue
INTELIGENTA 9I TALENT MORAL 81
MIRALIA
ruptura. A dezbina mental ceea ce - prin naturi line laolaltd 9i a omogeniza ceea ce - prrn e distinct, iati devierile posibile ale disnaturi sX cerndmAntului bolnav. El va ajunge, de pildX' diferenlieze pedant, cu o neinhibate vervl anafticA, felu-riteie sPecii ale binelui, dar va descoperi tranzisi subtile, coerenle ascunse, inrudiri amdcitoare (si iustificative) intre bine 9i rdu' Dscer' ie.""ttt rl Uot ,tuu conciliazd teritorii ireconciliabile
spatele inlelepciunii, adormind in vidul delitrstdrii de sine, iar inlelepciunea sd-9i piardd serluctia, sd renunle la expresivitate, pentru a se indep5rta mereu mai palidh de patosul lunii. Realitatea acestei situalii e de necontestat; ('r'(,a ce putem pune in disculie e normalitatea ei. ( )4 nu e normal ca talentuJ gi inlelepciunea sd inr',1
llr.indisjunclie lrrlt'lcpciu4q bilatie
@
talent adevdrat, ci o minord unea care nu gtie
t',t
rr'r'irrtii firX vlae5.
l)ar de ce, in definitiv, ar avea talentul nevoie citre altceva decAt citre propria sa rplt.ndoare, 9i de ce inlelepciunea, prin definilie dttlarhicS, sfericd, indestulat5, ar avea nevoie de Jnxlul unor manevre eiectorale? Pentru c5 talenIttl nu e decAt r;nealtd purd gi, ca atare, nu are sens dt cii t dace ffece proba ,,func9ionalit5lii"; 9i pentru f[ in lclepciunea arc inhe notele desdvdrgirii sale - l)c aceea a generozit5lii, a deschiderii, salvatoalt, spre ceilalti. T lentul are nevoie de finalitate, iar Itrlr,lcpciunea are nevoie de instrumentar. Existd Ittr ridicol ai talentului gol, al mugchiulaturii neIucr,tkrare, dupd cum existe o tristete a intelepciuItll ,,rn' nr com.rnicd s-!nu contartead. De o parte mr lr rt'[ie firi obiect, persuasiune fdrd substanli, de nrnl,rltil adevdr fdrd strSlucire, didacticism obosit, tA lic orientat
aodrut, cu alte cuvinte, doua categorii umane ci g'dsesc incompatibilitate acolo unde ar trebui iie ar^o.,ie cornplementari: avem, pe de o te. inteleptul acru, care vede in inzestrarea tca o ispite, un risc de ,,indrdcire", o incl (vinovaii) de a muta accentul de pe adevbrat grav pe ,,bine ticlurt" 9i frivol; 9i avem'.ne !5 al de talent, care trateazd rigorile
iutt", o-"t
pienliale drept ingridire a propriet.t"*:1 a frl )moarte termic5" a entuziasmului 9i sd talentul tii. E"ittd, i.ttt-udevir, riscul ca
1
82 umtna
MIRALTA
sentinld seaca, sufocatd de plictiseali. Firegte, nu se intAmpltr aga intotdeauna: talentul 9tie, uneori, sd slujeascd,iar intelepciunea gisegte incd resurse de a cuceri. Pentru a sluji, talentul trebuie sd-9i aminteasci despre sine cAteva date elementare, cAteva platitudini: mai intAi, sd reinvele sfiala. Talentul nu e un merit, ci un dar inexplicabil, care trebuie onorat. $i e de nefirleles cum putem distribui constatarea obiectivl a talentului ca pe o,,decoralie", ca pe un omagiu, de care cel omagiat se simte, pe deasupra, mAndru. E ca 9i cum ai felicita pe cineva ci are ochi albagtri. Thlentul nu e achizilie trudnicd, beneficiu rdscumpdrat prin cine gtie ce virtuli: e naturd privilegiate, credit in alb, cadou prin miracol genetic chiar de ziua cdpdtat nagterii. Talentul e un talant care nu-ti aparline 9i in raport cu care poli deveni merituos nanai cu condilia si-l multiplici. El e admirabil, desigur, cum admirabili sunt gi ochii albagtri. Dar admiralia gi lauda nu sunt totuna gi nu conviry in mod necesar, aceluiagi obiect. A dmiralia se adre' seazd, de pildd, Capelei Medici, pe cAnd lauda ii revine lui Michelangelo. AdmirAm frumuselea lumii, dar nu putem lduda lumea pentru frumuselea ei. La fel, admirdm talentul, dar nu-l lduddm pe cel talentat ca pe un individ meritoriu, de!indnd de drept ceea ce deline. Retorica latind gtia asta cAnd folosea, pentru a indica talenful, termeni ingenium. Compus din in 9i gigno (a nagte,
INTELIGENTA 5I TALENT
MoRAL 83
,r produce), el desemneazd strict ,,in-ndscutul": o ,rbilitate natural5, o capacitate nativd, un simplu ,,kl de a h" . Ca fel de a f , ingmium-ul latin se apropic de unul dintre sensurile lfftos-ului grecesc, cel t't,lcritor la o pas iad pre-dispozilie. Dar se intAmPliI chiar ca, la Cicero 9i Quintilian - ca 9i la tArzrrrl Isidor din Sevllla ingenizm sA fie dach nu -, o tnrducere, mhcar o echivalenli plauzibilX a grer'r,scului phlisis (naturd), de vreme ce triada clarit'l ingenium, disciplina et usus (lalsid,or: natura, loLlrina, usus) pare a reproduce teoria lui Protagonrs (secolul al V-lea a. Chr.) despre phljsis, Eist6me, lsk'.sri - cele trei ,,calificdri" necesare oricirei intrtprinderi reugite (v. J.J. Pollitt,The Ancieat View rl ()n:ck Art: Citicism, History and Terminology, Yale tJrriv. Press, 1974, pp. 382-389). Din chiar aceste It'iatle rezuitd cd ingenium-tl singur e insuficient: r,l rru e decdt o posibilitate care, pentru a se actunliza, are nevoie de adaosul exersdrii asidue gi de trrolarul unui adevdr bine asimilat. Abia prin oxt,rciliu (riskesrs), talentul (ingenium) devine faciItlrrs, ugurin95, fluen9tr. ,,Facilitatea" e, in acest caz, Itrli mult decAt talentul, cdci se obline prin efort fi'l)ctat, prin vocalizi, prin administrarea harnilI ir inzestririi native. Pentru/acllifas poli lduda lul nrtist. Pentru talent, nu inci. Dar ldudabil cu rrth,vilrat, artistul nu devine inainte de a da dex|,r'iltgii sale o direcfle, o orientare doctrinard. Thlenlrrhi (ingenium) frebuie si i se adauge ,,invitdtura" (lnrlil io) va proclama intregul Ev Mediu pAnd
-
84 uwtu;.
MaRALTA
la Cennino Cennini Ars sine scientia nihil est. Aptitudinea artistici, va spune la rAndul lui Diirer, nu e decAt kdnnen, putinl Putinla (latentd) devine putere (Getualt) abia prin exercitarea ei conslantd (Brauch) 9i prin ,,idee lduntricd". Talentul deplin nu e niciodatb, pentru un mare artist, o facuitate solitard, izolatd de sfera cunoagterii, a
unei angajiri spirituale solide. Talentul deplin
observd Erasmus, irtnlelEciune in acf . ,,Unii nu au vrut sd numeasci tr-o paginX celebri artd, ci inlelepciune darul de a vorbi frumos. Ci. cero insugi, in dialogr.rrile sale, definea in chip ele' gant elocinla drept inlelepciune bogat vorbitoare. Care este izvorul elocinlei ciceroniene? Sufletul instruit din belgug prin cunoagterea variatd a tuturor lucrurilor [ . . . ] La aceasta se adaugd bunr:I-simt firesc, inlelepciunea 9i prudenla ( consilium)... Mai intAi trebuie si avem grijA cum gAndim 9i apoi sd ne potrivim cuvintele cu rafionamentele, 9i nu invers." $i totugi ,,potrivirea cuvintelor", ca gi aceea a culorilor sau a sunetelot a evoluat, de la o vreme, cdtre o riscante ,,specializare" . Iar cAnd ta' lentul se desparte de cunoagtere, arta alunectr in artizanat. Artistul devine un megtegugar oareca' re, lipsit insd de nobila umilitate a megtegugului' El igi ia ,,darul" congenital drept un pedigree de elitd 9i se mullumegte sX-l expunX, feminoid, la cerere, ca pe un vegmAnt de paradd. Talentul lipsit de convingeri gi de preocupdri inalte, talentul care poate spune orice pentru cd nu are nimic de e
INTEI-rcENrA sr TALENT
lronel
85
slrus e in artd - ceea ce e sofbtica in filozofie: o cuforie de nestepanit a mijloacelor. Cu o asemetrt'a ndtAngi euforie se rdfuiegte Socrate incd de f ,r irrceputul procesului siu: ,,Yd ju pe Zets, celilleni ai Atenei, cd nu veli auzi vorbe infrumur'cfate 9i impodobite cu intorseturi megtegugite gi tuvinte alese [...] Bine mi-ar sta, la anii mei, si v i n in fala voastri cu vorbe ticluite, ca un tinerel" (Apologia, 17 b-c). Talentul fdrd dragoste de adevl r, talentul neingelept, narcisiac, decorativ, talenIttl in sine e pare si creadd Socrate o formX juztcnilitdtii, r o dovadd de imaturitate. Oarecum rctrzabil in anii debutului, cAnd d escoperi ce pofi, fr1rtl sX gtii ce orei, el e de netolerat cAnd supravicfuiegte propriei sale vArste. I)aci insd inlelepciunea are dreptul sd excomutticc talentul ne-direcfionat, lovit de belia muldin cAnd i:r Itrnririi de sine, talentui are si el t'6ntl motive si pund in disculie- inlelepciunea Itrt'xpresiv6, cea pentru care adevdrul e neapbrrtt morocinos si ,,intrar.Ziliv" , uscat p6n5 la nenrticulare, mai curdnd fioros decdt atrdgdtor, pe xt'urt, baricadat intre ticeri precaute, umilit5fi soIt,trtne si rnurmure sibilinice. E la fel de grav c6nd rtrlcvtrrul i9i pierde farmecul, cdnd desfdgurarea lrri c lipsitti de grafie, pe cAt este de grav c6nd nearlt,virul se arate cuceritor sau c6nd simpla jonglt'rie formald are succes... l'rin ,,inlelepciune" nu infelegem, aici, perforrrrlrrta singuraticd 9i anonimd a acelora care iau
86 unttut
MIRALIA
absolutul pe cont propriu 9i se rdzboiesc - in inimperfecfiunea lor 9i a lumii. Intimitate - cu lelepciunea anahorehrlui e dincolo de comentariu si dincolo de orice exigenle lumegti. Ceea ce avem in vedere e insh inlelepciunea care acceptd condilia comunitltii mundane 9i de care comunitatea are nevoie: inlelepciunea care vrea sd iradieze nu plin simpl| prezenld , ci prin discurs 9i prin acliune publicX. Aceasta nu poate arbora abstragerea anahorezei fdrd a se contrazice pe sine. Eficacitatea comunitarX nu se Poate obtine fXri colaborarea inteligenlei gtiutoare, a construcliei angaiate, a formuldrii memorabile. Inlelepciunea care se adreseazd oamenilor are nevoie de talent, de stra' tegia discreti, dar consecventd a unei permanen' le captatio: ea trebuie sd slujeascd evidenla prin ingeniozitate, sd fie capabild a desfSgura ample ca neinleleParmate ale seducliei. CAnd rdul mai tentanttr atAt cu gtie tentant, sd fie ciune trebuie si fie inlelepciunea; ea va opune deci is' pitei corupdtoare o la fel de vie ispitd a recuperd' iii. Talentul nu e nicdieri mai bine plasat decdt in perimetrul inlelepciunii 9i, inh-un anumit sens, inlelepciunea nici nu e decAt un bun amplasament al talentului, al darurilor inniscute. Nu e de mi' rare, atunci, cd ir limba vedre a Greciei, cea in car€ discernXmAntul bolnav de mai tArziu nu opera' se inc|, sophia 9i t1chne, inlelepciunea gi arta (ln sens larg), erau strAns inrudite. Homer nu ezitl sd defineascd, la un moment dat, indemdnarea
INTELTGENTA 5I TALENT
MoRAL 87
rltrlgherului drept sophia.Iar Aristotel in E/r- accepnicomahicd incd pomenegte aceastd litr rre a termenului (,,reu9itd supreme intr-o artd lurticulard"), adumbritd ulterior. Cdci abia dupd
n
t'c ttchne a fost net separatd de epistime (crtnoagIt're, gtiinld), sopftia a inceput sE fie trecutX in registrul celei de-a doua, mai curAnd decAt in acela - mai modest al celei dintdi. inlelepciunea (so1rlrir) a evoluat, astfel, tot mai hotdrAt, cdtre sulrl imitate olimpiani, ldsAnd pdmAntenilor doar r,xcrciliul substitutiv al philo-sophiei sau al unor v irtuti mai aplica te, de Ep phr6nesis sau sophro4fne. Abia in amurgul AntichitXlii s-a putut recupera '- irr chip violent.gi misterios corporalitatea, lrrrcdiatejea sophiei. Cu alte cuvinte, abia atunci lnlclepciunea a inleles sd coboare in carnea istorit,i, refuzAnd a mai defila mustretor, pe un cer rlistant, inaccesibil. intrupattr, cufundatX adic6 in Inrpria sa antitezd, inlelepciunea a ales sX ajute 1lrfi pnrticipare, iar nu printr-o stadce emula!ie. Itr acest context, talentul (ca aptitudine de a serltrcc) poate apirea drept tentativa inlelepciunii r lt' ir strdpunge carcasa opac5, nesimfitoare, a unei I[nanitd]i pe care adevdrul enunlat monodic nu o rnai convinge. Thlentul bine folosit e o adaptar(, .r transcendentei la frontul dificil, la harla conIrrzrl a imanentului: e un narcotic, un euforizant, rurt,stezicul sub care se poate administra leacul inlr.k'pciunii. Ti enhn e privilegiul minim, arma strict rrrrt'sard a inlelepciunii care vrea si ionverteascX
I 88
,urrulux
MaRALIA
lumea: e trupul ei (al inlelepciunii), lelePciunea e insuflegirea
. I I | I I I I I I I I I I I I |
I dupe cum in-
| lui' I innepretentios DacX ar fi sd definim rapid 9i | e expresia supremd cd ea spune am felepciunea, I pe urmele iui Socrate din I a sdndtdlii, adiltgAnd cdiendtatea adevdratd e rezultatul I Channides unei perfecte acomodiri intre spirit 9i corp' In- N integrali' I lelepiiunea e, prin urmare, o vi*ute a ctpe de I locui a de tXgii: e capacititea sPiritului clipi fiecire parte a corpului 9i disponibilitatea I fdre intermitenla corpului de a se ldsa locuit - I de'un principiu superior' Perfecta coerenld 9i ie' I ale fiinfei, aceasta I
.arhie intre registrele distincte senltatea peiare o numim inlelepciune' Pentru "u o intre;ine spune Socrate, in dialogul amintrebuie procedat de sus in ios, de la suflet sprc tit .orp, de la intreg la parte ,,lar sufletul se ingriieg' desc6ntece (epodoil si descAntecele t" i., ucestea nu sunt altceva decit rostirile frumoase' oin asemenea rostiri se iscd in suflete in;elepciu' nea; iar o datd ce aceasta iese la ivealS si stdruie in noi, ii e lesne sd deschidi calea sindt5lii si re cap, 9i catre truPul tot" \Channides'l\7 a [ine)' nareori s-a scris mai convingdtor despreforta atn'I aecdtoare a frumusef ii si despre magia latentd a in' ceel felepciunii. Platon spune in cuvinte Putine .e multele noastre pagini incearcd, greoi' sd apro
-
-
*u-"
I | | I I I I cl'II I
I I I
-*'#i##:il1:'J'i""Tt'i:iffi1ul
IL
r INTELIGENTA sI TALENT
MoRAL 89
inlelepciunea e finta, talentul e md[,stria tragerii cu arcul. $i dacd uneori se intdmI'1,) rit dinaintea tintei sa nu se ageze nici un arcas, rltrpii cum alteori se intAmpli ca, aplecat asupra irr( ului intins, arcagul sd nu mai vadd ginta, de virril e discemim6ntul acela bolnav care vede aserrr,lrrdri acolo unde esenliale sunt deosebiriie gi m, inciphlAneazd a dezbina ceea ce e fXcut sd lind litolalt5. s,t dcscAnte...
Excurs 2 SENSUL CULTURII
iw lurr,rra coNTEMpoRANASrrlriectul pe care l-am ales e atat de pretenlios 6l tlc cuprinzdtor, incAt nu pot spera sbJ acopdr tltrgur cum se cuvine. Pot spera doar sd rezolv luctttrilc. nu venind cu un rdspuns, ci punAnd juslrt intrebare. S-ar putea ca aceasta sd fie condifia rr rrr lt'mporand a oricdrui intelectual, daci nu conrllli.r intelectualului dintotdeauna: a formu.la inItt,bi1r'ile optime, in nddejdea c5 buna lor formulare rtlrivaleazd cu un rdspuns. Vlcau deci sd supun reflecliei dumneavoastrd |t oblcma culturii in genere 9i a sensului cuiturii
' {':,,,rf.ri.,tA tinutd in decembr ie
7982,|a Lugoj.
Am
lrilrlr,rt, cum se va vedea, caracterul oral al textului, ceea l,rrr,obligi sd cerem scuze cititorului pentru eventualele F\' r.|n' de colocvialitate. (A. P.)
90 utNrue MIRALrA in epoca noastrd. in sine, aceastd problemb nu e o problem5 ,,culturali", cdci o datd ce te socotegti ,,om de culturd" intrebarea care se Pune e cuttl sd trdiegti cu o asemenea calitate, ce statut exlstenlial poti cdpdta ca ,,om de culturd", cum te vei migca in lumea ta ca purtdtor al acestei etichete. Ne vorn intreba, cu alte cuvinte Pe urmele lui Montesquieu care, ca euroPean, se mira, cu veacuri in urmi, ,,cum Poate cineva sE fie persan" ne vom intreba, agadar, cum poate cineva str -, fie om de culturd. Nu a ajuns cumva cultura sX fie un soi de Asie a lumii contemporane, un univers exotic, greu de transferat in viala zilnicX? Cum poate cineva si fie om de culturS astezi? intrebarea pleaci, desigur, dintr-o insatisfaclie latenti, din sentimentul cX e foarte greu, c; e, une' ori, imposibil sX fii om de culturd, mai exact, ctr din valbr e culturii nu poli extrage suficiente for!e, suficientb doctrinX ca sX poli face fali onora' bil situaliilor curente de viafi 9i cu atAt mai pufin unor situalii-limitd. ca 9i dum' Doud lucruri am Putut constata mai vremii: lungul de-a neavoastre probabil intdi, se intAmplX ca, in situaliile-limite, cultura se nu te ajute: treci Pdntr-un moment greu 9i te trezegti cX tot ce ai citit nu poate sd-!i ofere nici o proptea, ce lecturile tale devin purd bibliografie, raft plin de cXrfi fdrd nici o eficacitate exis' tenfiald: nu te poli sprijini pe nici un autor. Simfl nevoia unei alte instanle care se te susfinX; simfl
TNTELtcENTA sr TALENT
vonel
91
rtevoia sd-!i extragi dintr-un alt domeniu chiar 5i energia de a continua si faci culturd. ExistX, prin urmare, o precaritate a culturii in fala situaliilor-limit5. CAnd am venit incoace*, mi-am dat intAlnire, in Gara de Nord, cu prietenii cu care ,rm cilitorit impreund. O gard aglomeratd e un loc foarte bun pentru a medita la problema culturii. Instinctul vital brut, urgenta imediatului sunt mai prezente acolo ca nicdieri. Intr-un aserrrcnea loc, ili poli da foarte bine seama ce gubretlil e cultura, ce diafand in sens prost poate sil apari ea, in contrast cu vitalitatea gregard a tnrui peron plin, pe care se agite patetic, purtali rle nevoi acute, sute de oameni cu ochii la ceas ryi la bagaje... Sigur, te poli consola spunAndu-li cI, Iipsitd de orice gansd in imediat, cultura cA9tigil bdtSlii pe termen mai lung: cd ea are sanse irl)solute numai in perimetrul Absolutului; pAnI l,r urmi insd aceast5 consolare se dovedegte ea futsrI9i descurajant5. Al doilea lucru pe care gi dumneavoas- cain timp lrl1, probabil l-am constatat e, poate, ryi nrai grav: cultura nu presupune, in mod necer,rr, rigoare morald; din culturd nu se poate der lr rcc un cod moral. intalrrim, de aceea, d1n picate, rrt'rrumtrrati oameni de culfurd admirabili prin cutro;;tintele lor, dar pe care, omenegte vorbind, nu rlli doi bani: e plini lumea de lepre cultivate, de r'rlrturari insalubri, de autoritdli,,intelectuale"
'
l.a Lugoj. (A.P)
92 urNtu,t MaRALTA Iipsite de orice autoritate moral5. Dace aga stau lucrurile cultura se face 9i aga stau! -, atunci vinovatd -de a-!i da o prea mare libertate: libertatea de a te ocupa de orice, in orice cotldifii. Ei bine, daci un sprijin concret nu e de agteptat de la culturS, dupi cum nu e de agteptat de la ea o dogmd morali, care sunt atunci beneficiile ei, care ii e rostul? E o intreba re pe care mi-o pun necontenit, pe care pdeteni am in- cu cAliva tom-o pe toate pXrlile a9a cum veti fi ficut in repetate rAnduri si dumneavoastrd. Odatd, am discutat pe aceaste temi cu Constantin Noica. Am se rezum, in continuare, opiniile lui, ingdduindu-mi sd mi distan,tez de ele acolo unde md simt in stare; aceasta nu pentru cd imi pot permite str polemizez cu Noica, ci pentru cd el reprezintd in asernenea mdsurd culfura insdgi, incAt cineva carc trdiegte o crizd a culturii intri automat, la un moment dat, intr-o divergenjd cu Constantin Noica. Am intrebat deci: cum poate cineva sd fie om de culturi? Noica a avut urmetoarele rdspunsuri. A zis aga: sunt cel p:ulin patfu motiae pentru care merit5 sd faci culhre, pentru care cultura are dreptul a fi socotitd o valoare supremd, singura pe care te poti sprijini intr-o vialX de om: 1. IntAi spunea Noica cultura este singura sursi certd a unei bucurii permanente. DacX existd un teritoriu al lumii in care pofi cunoagte deplinXtatea bucuriei, acest teritoriu nu poate fi decAt cultura. Firegte, bucuria e altceva decAt pldcerea;
TNTELTcENTA sr TALENT
MoRAL 93
sl)rc deosebire de aceasta din urme, ea poate pre-
Irra si tristelile omului, salvandult din persl)ectiva spiritului. Cultura salveazd totul prin rrrnrcntariu. PAnd si bucuriile senzoriale sunt bu_ ( trl'ii in mdsura in care sfArgesc in contempla-
ivitatea comentariului, trec6nd, astfel, intr-o onclitie suprasenzoriaii. Cuitura e deci o satislactie perpetui, fdri riscuri, fdri dezamdgiri, o rratisfacfie pe care o poli avea fdrd si depinzi de I
t
,r
llii. l)oui obieclii
pot face acestei frumoase de_ lirritii: mai intAi, bucuria culturii culrnineazd, unerrri, cu o obnubilantd euforie a culturii, iar aceastA t,uforie e periculoasd in mhsura in care te pune in tlisonantd cu imediatul, te face neatent la drame[, proximitdfii. Divagalia (sau evaziunea) cultun li\ e unu l dintre riscurile culturii prost practicate, r,, nu o datd, ridicolul 9i stridenla ei. Apoi, exis_ t,l oameni care nu au ,,organul,, bucuriei, oarneni rl ructuralmente incapabili sd identifice sensul viotii cu experimentarea neintreruptd a bucuriei, 5i ttunni a ei. Nu e un lucru dovedit cd rostul orrrului e sa apara in scend, si trag5 un zdmbet r,rtisfdcut 9i sd se retragd, apoi, mullumit, in nertrrtul din care a venit. Bucuria, bucuria puri 9i r,irnpl5, poate fi bund, poate fi dezirabild, dar nu l singurul conlinut de viali posibil si, in nici un rirz, nu e neapirat cel mai nobil. 2. Cultura in continuare Noica - spunea r, atlevirata formX de maturitate a spiritului. Ea r
se
94 wxrut
INTELTGENTA 9r TALENT
MIRALIA
scoate lumea din minoratul care o amenin!5 une-
ori, investind totul, prin simpld atingere. cu propria ei splendoare. Cultura e un fel de a rdspunde de tot, un fel de a da socoteali de oarneni, de im' prejurhri, de cdrli, de istorie, Pe scurt, un fel de a aduce tohrl ir:rtr-o ordine mai inaltd. Cultura traaParen' cu gralie ge totul in sus, salveazi !ele. Expresia asta - ,,a salva aparenlele" - a apirut in literatura platoniciand cu sensul de ,,a gdsi justificarea aparenlelor". In sine, aparenle' fu par inconsistente gi atunci, ca si le ,,salvezi", ca sd le faci si persiste, sd-gi dezviluie rostul, tre' buie sd le agezi intr-o ierarhie justificativd. Asta face cultura cu tot ce existd: ea nu lasi nimic in platitudinea in care se aflX in mod obignuit, ci mutd totul intr-o geografie mai puri. Nu cumva insd ea mutd adesea lucrurile din firescul lor? Nu aduce ea in htme prea multd me' diere?
sPunea Noica mai de' 3. Cultura mai este singurullocin care libertatea ela ea aca' parte sd. Cultura e instanla funciarmente eliberatoare. am vdzut-o deja Ea ili dd toate de zlegdile.Dar fi o capcan6, poate libertSlii a aceasta inflalia -Ea echivaleazd cu suspensia rigorii morale 9i, la limitd, cu dezordinea eticd. Ca 9i senxtatea bio' logicd, libertatea nu e un ,,in sine"; e o valoar€ relativi, un lnsf rument care igi dovedegte indrep' tdlirea numai prin scopul pe care e Pus si-l slujeascd. Libertatea se justificd prin orientarea ce i
MoRAL 95
adevirat cd prin culturi iegi de sub tot soiul de determindri stAnjenitoare, reulind a te migca liber inlSuntrul lumii tale de cdrli ;i de idei, nu e mai pulin adeverat ci universul t u lturii asigurAnd fastul libertSlii nu ii galanteazd buna orientare. Egti pus, cu -alte cuvintt', in posesia unui magnific instrument, dar nu pt ii intotdeauna bine ce sd faci cu el. 4. in sfdrgit, ultimul lucru pe care il spunea irr aceastl privin!5 Noica 9i cu care nu putem li tlc'cAt de acord e ci disciplina culturii e o fortrrll foarte eficientd de igiend a spiritului. Aqa otrr. r,xistX o igiend pentru corp, o ,,spdlarc" elementru i\ care line de civilizafie, existi 9i o igienX penlru minte, care este cuitura. Un om necultivat e un om nespdlat, un om lipsit de condilia minima1,1 a migcirii lui in social. Omul e dator si treacd l)r'in curXlirea oferitd de culturi, dacd vrea sd-gi sc dd. Or, dacd e
on()reze umanitatea. La aceste patru motivafii, Noica a addugat, cu rrlt prilej, trei codicile. Mai e ceva el: - spunea t ultura face sd primeze posibilul asupra realului. Nrr cgti mulfumit cu realul, plonjezi in posibil 9i Itrtri in ordine. Se contureazi astfel tema cultut'li ronsolatoare si rn-am mirat s-o vdd formulatd lrx nrai de Noica, fiindcd atunci cdnd e vorba de llkrzofie, el nu suportd tonuJ gi problematica conrolJrii. Ca 9i Hegel, Noica nu ingiduie speculallvrrlui sd alunece spre ,,edificator". Cultura o face Ins,I ;;i de data aceasta Noica pare sX vad6
-
-
96
INTELIGENTA 51 TALENT
mmtua MaRALIA
in ,,alunecarea" cu Pricina o calitate' E drept cX multe Personaie importante ale culturii europe-
formd de compensare. Si ramane sd ne intrebdm dacx poli face bine un lucru pornind de la o insuficien!;' Mulli oameni de culturi ai Europei sunt oameni care au ales cultura dintr-o carente vitali' E ceea ce Noica insugi numea odati ,,cultura de tip esopic": indivizi cu un defect constitutiv sau altul se refugiazi intre cirli, incapabili de trXire deplind: rezultd o culturd resentimentard sau, in orice caz, o culturd de evaziune. inci ceva continua Noica: cultura e singu' ra zond a cunoagterii contemPorane in care te poli baricada impotriva matematicilor care cuceresc totul. Cultura face posibilS, irLci, rezistenla la ma' tematici. Matematicile sunt foarte bune, dar nu pot explica (9i nici nu gi.o propun)individualul' b., ..,itrr.u dd socoteal5 de individual, iar pe iinia aceasta ea poate furniza incd lumii moderne o ,,mathesis" nematenaticd, o cunoa9tere nemate'
ne au
tracticat cultura
ca pe o
maticd. Surprinzdtor este insd al treilea codicil al lui Noica: cultura e singurul teritoriu in cuprinsul ctr' ruia te poli bari cada impotritsa iubiriit' lubirea e o temd caie te urmdregte pretutindeni in viald; doar blindat in spatiul culturij Poti avea aerul cb o eludezi, ci o poti uita. Existi, intr-adevIr, forme de culturX caie suferi de o anumitd glacialitate ' Cul' tura se poate face la temPeraturi scizute, cu bri'
MORAL 97
iul unei minti reci, streind de orice patos. Exisli'l un limfatism implicit al omului de culturd, o sctldere de potenlial care-l face s5 poati amAna t
irrclefinit experienlele esenliale a1e viegii. De-aici yi incapacitatea culturii de a statua o moraid: o rrroral5 nu e posibild decAt ca dedusi dintr-o exl)r'rienta a iubirii, dintr-o angajare, din aderenla l.r un crez, la o doctrin5, la un om, la un zeu. Din tot ce am sPus pAnd acum rim6ne, cred, in t,icioare o rezerva de principiu fatd de culrurd: ea l irrtr-o anumitd inadccuare fald de rcal, fieci plonjt,,rzi in posibil, fie cd e de tip consolator, fie cd adut'e cu sine o prea largd libertate, fie cd e doar o lr,rricadd impotriva matematismului generalizat slu impotriva patosului zilnic. E vorba, oricum, tlt: o inadecvare: o nobilX, foarte nobild spelX a inarlt'cvirii, datoriti cdreia insd cultura nu ne Poate ,rjrrta ir problemele esenliale, in momentele-cheit,ale vielii. E clar ci ea nu e un domeniu autolrr rm: mai trebui e ceva dincolo de culturd, cev a care s,l o suslind 9i care sd ne suslind pe noi ingine o rl,rti cu ea. Altfel, cultura intr5 intr-un proces de O r lt'generescen!5, cu rezultate destul de grave. irrtiuchipare degradat5 a culturii e, de pildd, ,,cu1Itrralul", omul de culturi de proastA cattate, care rirpiltd diferite chipuri: unul dintre ele e omul llll'sc, omul care trAiegte Prin delegalie, care/ ne,rvind nimic de spus, rdspunde la orice intrebare printr-un citat. E o formi catastrofali a culturii, ir lirrmd care depersonalizeazd 9i care substituie irrtcligenfa prin memorie. Ea are, desigur, nimbul
98
MNrMA MIRALTA
erudiriei, dar n-am inleles niciodatd cum poate fi cineva admirat pentru erudifie, ca 9i cum e un lucru nemaipomenit se tii minte in deviim5gie tot felul de drdcii de care n-ai nevoie. O altd degradare a culturi esle estetismul de un anumit tip. Existd o specie de intelectuali, foarte grafiogi, pentru care totul trebuie preluat in sfera culturii; ei au un fei de a reduce orice la fasonul salonard al unui mic bun-gust cultural. Sunt oameni pe care ii recunosti dupd feiul in care i9i recolteaztr citatul. La personajul livresc ne suplrd cantitatea citatului, la cegtilalli ne supdrd iresponsabilitatea utiiizlrii lui gi o totald lipsd de criterii in seleclionarea citatului. Sunt oameni care intr-o singur{ frazd, de pild5, ii citeazd cu o entropicd simpatie pe - pe Mallarm6, pe Marx 9i Origen. Un om de culturd care nu simte cX acegti trei autori nu pot fi citali intr-o singurd frazd, ca nigte simple ornamente retorice, e un om de culturd ratat, un om fdrd instinct cultural. El omogenizeaz{, prin lipsa lui de discemdmant, tocmai ceea ce e, prin definilie, neomogenizabil. Sh fim un pic pedanli 9i sd facem nificd etimologie. Cdci cultura are, poate, o evolulie proaste gi pentru cd are o origine, sd zicem, discutabild. Ca termery ,,cu.ltura" a apdrut in ambianla latind. Grecii n-aveau un cuvAnt pentru culturi 9i e pdcat ci n-aveau, cdci dac-ar fi avut, altfel ar fi ardtat, poate, cultura lumii. Exista, in grecegte, termenul ,,pai.d6ia" , care inseamnd mai curAnd educalie
INTELIGENTA $I TALENT
MoRAL 99
genul Xsta, referindu-se la formalia t/rrlrnlri' a omului, de la gimnasticd 9i muzicd pAni l,r filozofie. Dar nu era ,,cultur5" in sensul oaret rrnr ,,administrativ" pe care l-a cdpdtat cuvAnlrrl la Roma. Se pare cd Cicero a folosit cel dintdi lrrvintul ,,cultur5" in sensul in care il folosim 9i ruri astdzi, derivAndu-l dintr-un verb latin, din ,,trrldre", care insemna ,,a cultiva pdmAntul". CulItrra era la Roma o spun cu oarecare maliliozitate - o formi de agricultur5, un fel de a ingriji v,rkrri deja existente. Cultul zeilor insemna acel,r;ii lucru: a cultiva sanctuarul in care se oficia, a r'rrltiva dogma ins59i. Or, ideea asta a culturii inIt,lt se ca adrninistrare de valori deja existente sug,rcazX, de la buninceput, sterilitatea cult:urli. De rrltlel, cultura roman5 a fost un fel de a face agrilrr ll.uri pe ogorui grecesc. Nu intAmplEtor, a9arl,u; cuvdntul acesta s-a ndscut la Roma: romanii r',un asta au fdcut, cel pulin pAnd la un punct: au rttltninistrat valorile altora. $i astdzi, incd, a face t'rrlturd inseamnd nu o datl a manipula aalori care ttu-li aparlin, cu care nu te identifici integral, cu rirrc nu comunici in mod autentic, degi manipulirr('.r lor ili dd un suspect sentiment al propriei s,lr.l ceva de
1)rnpetente. Vrrbeam despre proasta evolufie a culturii. Un lnloric al filozofiei presocratice cred cE Felix ( lt,vc a ficut o foarte expresivi- impdrlire a fih rzofiei in trei categorii. A9 incerca sd le aplic, trer,r rd ule din,,tipologie" in,,istorie", 9i a9 spune: r
r
100 umrue
MIRALTA
TNTELTGENTA 9r TALENT naonar-
cele trei tipuri despre care vorbegte elenistul cu pricina se potrivesc cu trei etape parcurse suc. cesiv de cultura europeand: cultura a inceput prin a fi un mod al cunoagterii detagate, neutre, a lu. rnii 9i a naturii: o culture de tip theorogonic (de la theoria careinseamn5 viziune, vdz, prin extrapo, iare, cunoagtere). 9a pomit deci de la descifrarea gi catalogarea realului. Nici mai mult, dar nid mai pufin. A urmat apoi, in istoria spiritului european, un episo d pathogonic (dela pathos sufe. rin!d). Interesul oamenilor s-a deplasat de la cunoagterea lumii la suportarm ei. De la ,,vreau str 9tiu" s.a trecut la ,,vreau si mX mAntui", vreau sl transfigurez cu demnitate suferinla lumii. doud aceste variante de culturd sunt legitime gi, ag spune, benefice. Dar a apdrut, de la o vreme, o a treia varianti. In termenii savantului nostru, ea s-ar numi cultura de tip glossogonic, adic o cu[turd preocupati in primul rAnd de problema limbajului. Problema cunoagterii 9i problema fericiril fac loc unei probleme insolite: problema
-
ll,li oricXrei probleme. Asistdm la hipertrofia formalismului logic, la o ampli analiticd a cursului, pe scurt, ia o enormd speculalie in limbafului, independentX de ceea ce acel limbaj munici. Problema formuldrii devoreazd sava4t conlinutul formulSrii. Epictet, in Manualul sdu, a presimlit in chip spectaculos aceastd evolulie a spiritului european. Iati textul: ,,Prima 9i cea mal necesard parte a filozofiei este aceea a folosirii pre.
101
ptelor filozofice; aga de pildd: sd nu minli. Cea de exemrlc-a doua o constifuie demonstralia plu, din ce cauzi nu trebuie sd minti. A treia este r'cl care intemeiazd gi rAnduiegte diferitele categorii - spre exernplu, cum este demonstratia, ce t'ste demonstratia, ce este o consecin!5, ce este o opozilie, ce este adevirat gi ce este fals. Agadar, ct'a de-a treia parte este necesard din cauza celei tlt-a doua, iar cea de-a doua parte din cauza ce[,i tlintAi. Ol noi facem dimpotrivd. Cdci stiruim lirarte mult la cel de-al treilea element, cdruia-i tlilruim tot zelul 9i preocuparea noastrd, iar pe cel dintAi il neglijim cu desdvArgire. Agadar, cu toate cd pe de o parte minlim, pe de alt6 parte duntem totdeauna gata sd demonstrdm de ce nu trcbuie sd min!im." Aceastd deplasare a preocupdrilor noastre de la t'onfinut la form5, de la sensul lucrului la expreria lui este una dintre fatalitdlile epocii contemporane 9i unul dintre semnele proastei evoluiii a culturii. $i tocmai aceastd manie alexandrind a vt';nicei disecdri a enunlurilor, cu ocultarea cresclindd a sensurilor, ne face din ce in ce mai 9ulrrczi ca oameni de culturS. ... $i totugi, fdrd culturi nu se poate! in ce fel rurrrreaz5 atunci sd o integrdm vielii noastre, del)11;indu-i iluziile 9i limitele? (-'red cd pot incerca o primi formd de rispurs Irlt'cind de la bunul-sim!. Toatd lumea acceptd ce, rrrrcori, sunt lucrwi mai importante decAt cultura. ce
102 uwru,t
MIRALIA
Pentru omul comun, de pildd, mai imPortantii de' cAt cultura e viala imediatd. El plaseazd deci un ,,dincolo de culturd" la nivelul empiriei zilnice. Existi apoi omul politic care sPune: e bund cul' tura, dar mai importantl e pragmatica politic[ cdci ea se ocupd de fiurirea fericirii lumii. Cultu' ra e o valoare secundS, de suprastructur5. Existl, in fine, omul religios care spune: existi un ,,din' colo de culturd" care trebuie plasat la nivelul sa' crului. intrebarea este dacX, admilAnd rAnd rAnd fiecare din aceste ,,dincolo"-u4 drumul ele nu e optim cend. trece Prin culturi. $i atunci, cultura nu e cumva cel mai bun dtum tre altceoa decht ea, medierca optimd, calea cea bund a propriei transcenderi. Vreau sd spun cd tre doi artigh la fel de talentafi, subliniez asta: la de talentali (cici nimic nu poate inlocui are ganse sd fie mai bun cel care este 9i intre doi monahi cu la /el de intmsd voca$e tuald (cici cultura nu poate line ioc de e, poate, mai bun ceI care in plus e 9i un om de tur5. Tot astfel, intre doi politicieni cu egald citate politicS, e incd mai eficace acela care e de un om de culturX. Cultura nu trebuie sd, agadar, ca un capXt de drum, ca un absolut: poate fi insi o modalitate foarte potriviti de a absolutul. S-ar spune, prin urmare, ci ceea ce mim ,,culturd" e cea mai bund miilocite atunci tli lipsegte nemijlocirea . Fiindcd existd 9i acest Exist5, de pildd, oameni care pot plonia direct
INTELTcENTA sI TALENT
:r.lonu 103
tr'-trn ,,dincolo" paracultural; asta e o gansi pe care
lru o are toatd lumea 9i, evident, cAnd o ai, cdnd rlctii nemijlocirea aceasta, te Poti dispensa de mijItrirea culturii. Dar dacd n u o ai, culfura apare r'a solulie preferabilS. O solulie foarte PotrivitX tlc altfel condiliei urnane in general. Umanitatea r,o specie a inferoalului: nu e nici sub puterea instirrctului, care rezolvd lucrurile cu sirnplitatea nnturii, dar nici sub incidenla sacrului, care de nscmenea rezolvd lucrurile simplu, cu simplitaIt,a harului. Umanitatea e inh-o stare intermediaril, c la mijloc. Ea s-a rupt de instinct 9i nu e incd in sanctitate. in aceastd condilie echivoci, nimic nu o reprezintd mai bine decAt culltra. Cultura t' t::lr mai adecaatd modalitate de a subzista in condilin interaalului; e cel mai bun mod de a agtepta o rolulie pe care nu o ai incd. Cultura e cea mai der'orrt.{ formd de scepticism. Cine gAndegte cum trt'buie nu se poate complace multi vreme in cenugiul scepticismului. Dar cAtd vreme traversezi ru crizd de scepticism, e bine ca ea se aibe mdcar prcstanla unui fapt de culturd. Cultura nu dd soIt r lii, nu dd relete de viald (decAt firilor bovarice), rlirr face suportabild absenla soluliei. in general, cultura face totul suportabil si mai ales face sul)ortabil insuportabilul lipsei de convingeri in r',r rc trdim uneori. Poate ch, in aceasth accePtie a r'i, cultura este o componenti ,,fatald" a lumii motlt,rrre. Am, uneori, sentimentul cX ,,cerul" se lasd Irrt nrai jos 9i cA cel mai inalt cel pe care il aedem
704 umrut
VI
MIRALIA
JUDECATA MORALA PROBLEMA DESTINULTI 9I
noi astdzi e cultula. Svnt gi ,,ceruri" deasupra ei,
dar nu le rnai percepem. Ceva de acest ordin a simtit probabil Mrcea Eliade cand, la un moment dat, intr-o carte de disculii cu un ziarist francez, spunea aga: ,,... sunt de pdrere cd noi, ca produse ale lumii rnodeme, suntem condamnafi sd pri-
mim orice revelalie prin intermediul culturii. Numai prin intermediul formelor gi structurilor culturale ne mai putem intoarce la surse, numai in cbrli rnai putem incd gdsi spiritul". O dati mai mult, cultura apare ca o mediere, singura forml de mediere crede Eliade care ne-a mai rAmas. O presupusx instantd de dincolo de culturi este sensul insugi al culturii. Chiar o naturll culturald cum e, pdnX la urmd, Mircea ELiade simte asta c6nd face o mdrturisire ca aceasta: ,,...de cAnd am fost in India mX susfine in permanenll un gdnd, 9i anume ce orice s-ar intAmpla, existll, undeva, o pegterd, o groti in Hirnalaia, care mX a9teaptd". Daci faci culturd cu gdndul la un asemenea loc de dincolo de ea, ai, cred, o bund instalare h culture. E interesant ce in fraza lui Eliade e vorba de o grotd, deci de o addncime, agezatl pe un munte, pe un loc inalt. O bunh agezare in culturd ar putea fi tocmai asta: a trei simultan ad6ncurile 9i indllimea, a te instala cu culturd cu tgt in profunzimea de deasupra ei...
l
,l it'a
-
o teorie generald a destinului
.
Destinul ca expre-
t ordinii indioiduale . Structuri d.utiruIe specifce o Imytsibilitatea de principiu a judecdlii morale. Problema ttlruliei etice. Destinul gi componenta nocturnd a ztielii . Clipn 9i locul destinului '
'llaiectoria eticd a fiecdrui om luat in parte e exprr.sia modului sdu de a se raporta la un concept nl ordinii, triit in extensiune universald. Cont'c;rtul ordinii universale apare astfel ca ,,puncItrl de fugd" inevitabil al perspectivei etice lndividuale, reperul ei constant 9i jinta ei ultinlll. Am constatat insd, pe de alte parte, ce acest orizont al ordinii nu trebuie infeles ca un spallu r{e disolulie a tuturor cazurilor particulare. ( )rdinea adeviratd nu e totalitaristd 9i entropicll. lla se hrinegte din substanla infinit diversiIlc.rtti a individualului, din acel aparent .,neant" rrl sirrgularitdlii, de care vorbegte Hegel undev tt, in Fenomenologia spiritului. Un aparent neant, l11ci, degi imbrace vegmantul accidentalului sau nl anrorfului, e substratul nutritiv al Fiinlei, mah.ria intrupdrii ei, gansa ei de ,,realizare". Eticul
706
utptu,q, MIRALIA
e, agadar, o rescruce: verticala ordinii cade per' nendicular pe orizontala fenomenelor individu' il". ir,talnit"u dintre lege 9i caz, exPresia locald a legii sau, altfel sPus, samburele de universalita'
iitd obiectul propriu-zis ai eticii. cazului in plan existenfial, aceastX cuplare intru,cAWa miiterioasi dintre realitatea legii 9i posibilitatea se cheamd destin. actului liber induntrul ei Existd, prin urmare, o afinitate esenliald intre ra eticului 9i aceea a destinului: destinul dX c in imediatul vielii, structurii pe care eticul o in' truchipeazX in imediatul reflexivitdlii. Etica po' te fi irrleleasX, in definitiv, ca o teoie generaW destinului: ea caute sd identifice componenta Ieologicd a libertdlii umane, dacd nu chiar jur ficarea ei escatologica. E cu atAt mai curios problema destinului e rareori luati ca atare in digr culie de eticile tradilionale. Ele cautd sd meze o ,,obiectivitate" a legii morale, care abstraclie de,,obiectivitatea" subiectului Rezultatul cel mai suPdrdtor al acestei ignorarea sensului cum vom vedea e al judecdlii morale, degenerarea ei intr-un diit ingust, scrupulos in detaliu 9i neglijent in samblu. Simpla invocare a ,,destinului" intr-un text oretic a ajuns ir:rse sX sune susPect' Georg Sim in 1913 ( pe bund drePtate se plangea Pr;blefl des Schicksals) cI ,,destinul" a displrut, problemd, dintre preocupdrile filozofilor, in da pregnantei sale semnificalii
teil
JUDECATA MoRALA 5I PRoBLEMA DESTINULUI
('ilci
107
,,a sta sub destin" e un semn al omenescuItri! Animalitatea e in afara destinului, prin abst'rrta unei intenlii proprii de viald. (Doar specia ,rrt in acest regn o anurpild intenfionalitatt', niciodati individul izolit.) La fel, zeii cad in nfara destinului prin libertatea 1or rectiliniar5, rrcutiti de opliune si de ,,ghimpele" necesitetii. lntr-o primi instanld, a spune despre cineva cil ,,are destin" nu e altceva decat a spune ci viafir lui are o structurd specificd. ,,FXrX destin", ar fi, in acest caz, biografiile anonime, dezarticulalo, informe, simple rebuturi a ceea ce ar fi putut 6i s-ar fi cuvenit sd fie. in realitate, nu existd insd o,trncni fird destin. Exist5 doar oameni care nu n t r scntimentul destinului sau al cdror destin e parrtzitat de un balast cotidian nemistuit, de hipertlrfia necontrolatd a accesoriului; pe scurt, r,xisth oameni care nu-9i percep sau nu-si onoruaztr destinul. Destinul ste fuise asupra 1o4 ca un ltft)iect imobil, ca o rdspundere, de la care nu se poate dezerta nepedepsit. Destinul std asupra otnului ca cerul asupra lumii: chiar nehregistrat rlc privirea anagogicd, el acoperd 9i determind toIttl cu intinderea lui imperativi. A susfine ci nu r,xistii destin e totuna cu a sustine cd individuaIrrl c nesemnificativ gi ctr viala omului e o intAmItl,l rc fdre rost. lrircgte, cdnd spunem cd destinul ,,determind krlrr 1", nu avem in vedere o mecanicd existenlial,\ tlo tip fatalist, care reduce la zero iniliativa
108,r.rrrvr,la MoRALtA
umand; de asemenea, nu vedem in destin cau74 vielii noastre si nu confunddm destinul cu pro' videnla. ,,Determind totul" inseamnX, mai cu' rdnd, ,,e prezent peste tot". Destinul propriu nu e ceea ce ,e e tiat, ci ceea ce e dat o datd cu noi, ceea ce ne e consubstanlial, geamdn, coexistent: destinul nu pre-exista identitilii noastre; el este doar expresia ei subti16, ,,modeltl" , ,,formaliza' rea" ei. Destinul e suma datelor noastre particu' lare, la care se adaugd suma tribulaliilor noastre zilnice: e conformalia noastre nativi, laolaltd cu ambianla in care ea e obligatd sd se manifeste: cu alte cuvinte, destinul e continuitatea dinve ceed, ce egti 9i ceea ce li se intdmpld. in textul citat adi'r neaori, Simmel invoci, in treacdt, jocul de vitate" 9i ,,pasivitate" pe care via!a fieclruia il presupune. intr-adevdr, a fi in bune raporturi cu destinul inseamnd a avea instinctul proporliel ideale intre ceea ce ai de intreprins 9i ceea ce de suportat, intre ce depinde de tine 9i ce nu, in' tre ofensivd 9i recul. Sunt de semnalat, in ti privin!5, unele pre-determinhri, dependente c psihologia colectivd: in Orient, de pildi, omul inclinat s5 abuzeze de pasivitate, in vreme ce in Europa, el e pdndit de excesele activitdfii, nite simplu activism, agitafie exterioarS, nt tare. Problema este, a9ada1, pentru fiecare, a gi a pdstra in echilibru fapta 9i ne-fapta, a gdsi mo' mentul participdrii 9i pe acela al neparticipdrii. indrdzneala actului e, uneori, futiid, dupd cuminlenia rezervei poate fi strict5 laqitate. N
Iur)FrcATA MoRALA
tl
pRoBLEMA
oesllNurur
109
rrrai intr-un context destinal resimlit cu precizie, irrdrizneala si rezerva isi afl5 sensul 9i justificart'a. Nu se poate cere naturilor active si z6boveast'i\ indefinit intr-o speculativitate inerte 9i nu se l)()ate cere naturilor contemplative sd-gi petreac6 viata pe baricade. Suferinla lui Hamlet e a unui rlubitativ, constrans de isteria imprejurdrilor sI acf ioneze. Suferinla lui Othello e, dimpotrivd, aceea ru firii active aduse, printr-o perfidd deviere, in contlilia improprie a dubiului. in genere, ni- decAt pragmatica nric nu e mai ridicol unui tt'flcxiv 9i decAt reflexivitatea unui pragmatic. Jurlecata morali trebuie si se formuleze, intotdeatrna, in conformitate cu asetnenea consideralii, nlcreu atente la proliferarea nuanfelor, la semnificatia unui act anumit, in ansarnblul unei strucIrr ri umane date 9i al urrtl:j context anumit. l)ar cum poate cineva sd recunoascd la timp qri fi\ri gregeald alcdnirea globald a unei personalit,illi gi a unui context? Cum poate cineva si devind congtient de destinul altuia sau de propriul tlt'stin, ba mai mult, de ceea ce Simmel numegtc ,,relafia tangenliald" a unui destin particular cu ,,mersul lumii"? Lucid vorbind, lucrul e imItosibil 1a nivelul congtiinlei individuale norma1,. $i de aceea, judecata morald insdgi e, practic, l,r acest nivel, imposibild. Ea nu poate fi decAt yr t tct uald, momentand, kpsitd de llrgimea de unghi l)r,care numai p erceperea integrald a unui destin o poate da. Teoretic, un om nu poate fi iudecat r
170 umtul
ll,l)ricATA MoRALA sr pRoBLEMA ossrrwur_ul 111
MIRALTA
moralmente inainte de a-9i fi incheiat existenfa, inainte de a fi dat destinului sdu rotunjimea ul. timd a morlii. Atunci abia, cdnd bucla se inchide, cAnd toate fragmentele se agazd definitia intro imagine stabili, cdreia nimic nu i se mai poate lua sau adduga, atunci abia se poate formula, asu. pra subiectului moral, o judecatX relativ valabi. ld. Riscumpdrdrile sunt posibile pAnd in ultima chpe, ca 9i ratarea. inainte de a-9i fi dat duhul, nici un om viu nu poate fi judecat de alt om viu. Pe acest fundal, interdiclia judecdrii celuilalt nu e o interdiclie pur sentimentaltr, 9i nici o formd oarecare de umilitate. Este rezultatul unei inlele. geri adecvate a eticului, in nemijlocita lui legitu. rd cu problema destinului. Oricare dintre faptele noastre se scalde in tonul general al finalitdfil noastre, incd negtiutd. Orice faptd are culoarea unui destin irepetabil. Judecata morald curenttr pdcdtuiegte amestecand culorile, suprapunAnd destinul judecdtorului pe acela al judecatului. Imposibilitatea unei riguroase diagnosticiri a componentei destinale a vielii nu trebuie si at+ nueze insd orientarea continui a atenliei cftre o asemenea diagnosticare. A fi atent, nesfdrgit de atent, la fiecare detaliu al vielii zilnice, la fie;are intAlnire, la fiecare ,,accident" odcat dl arbitrar in aparentd iati o investilie spirituall care nu poate fi decAt profitabile. Cu cat cineva se simte inconjurat de mai multi ,,intAmplare" fXrI semnificalie, cu c6t se simte mai asaltat de
-
-
,,rreesenfial", de platitudine 9i contingenli, cu atAt t, rnai departe de a-9i identifica 9i implini desti-
ttul. Imprejur6rile pe care nu le mai putem citi ca avAnd sens, situafiile pe care traversAndule nu le putem interpreta 9i asuma sunt tot atalea egecuri existenfiale, tot atdtea sdriciri ale destinului propriu. Cine nu trXiegte cu sentimentul ci\ fiecare centimetru de experientd, chipul abia zdrit al unui trecetot o fereastrd care tocmai se irt'lrirle, o frAnturd de frazd auzitd involuntar, ploaia tlc icri, visul de as-noapte, un strigdt, o mireasmb 11,111 trn s11ig - sunt, toate, semne gi apeluri ale rlt stinului, acela va constata, intr-un t6rzi4 cd 9!a pie rdut chipul 9i ci sufletul sdu s-a mutat de la rine, rdtdcind anodin intr-un univers indiferent. A avea congtiinla destinului e, dimpotrivd, a simli c,I totul te privegte. Nu cd egti centrul lumii, dar cil irr tine vorba lui Eminescu lume igi - ,,o l,tcc incercarea". F.{rd si pretindem a obline eficienla univoce n unei relete, vom spune totugi cd existi o cale .- mai potrivitd decAt aitele pentru a deschirlt' inteligenla citre sunetul prelios al destinului: ttlt:ntia la obstacol, atitudinea corectd fal5 de ceea r't' rri se opune. Faptul cd destinul se descopere 1r' sine preponderent fur ,,negativitatea" existenlci, in partea ei nocfum5, umbroase e o intuiveche a umanitdfii. O gSritr. *Oede formulati lit' irr tcxtele homerice (cf. Walter Otto, Die G\tter r )ridrcnlands,6, Auflage, FranKurt, 1970). Tot ce
712 utNtut
MIRALIA
vine d€ poate face un om sPun aceste texte e intervenlie a des' la zei.Tot ce nu poate face - greci energii ah pentru tinului. Zeii sunt expansiunii vitale, i:r timp ce destinul e o ener' gie limitativX. Reugita e un tipic simbol oli egecul o emblemi a sorfii, o intruchipare a rezistX asaltului uman. Bucuriile care lelor de la zei. Tragicul existenlei insd e opera ,, nici" a destinului. Pentru a intAlni, agadar,
-
tinul, trebuie si ludm in consideralie mai seame momentele de Jracturd ale vie!ii, le ei, suferinlele, ,,loviturile", catastrofa. Tipul piedici care ne intAmpind, opoziliile care ne trariazd,,,coincidentele" nefaste gi tot ce obignuit sd caiificdm drept partea de acestea sunt ePifaniile re" a vielii noastre ale ale destinului, cele care definesc ascunsd a fiec5ruia. $i o importantd secliune a cii depinde de buna noastri situare fali de menea fenomene, de capacitatea noastrE de a accepta, in splendida 1or, iluminativX, me. Nu e vorba de a cduta, cu un fel de obstinagie, drama (en e,in fond, aceea care ne cAnd se utd): e vorba insi de a o trdi nu ca pe o inchidere, ca pe un efect -bil al conjuncturilor, ci ca pe o cauzd, cape ceput , din care poate decurge totul, ca pe o Aspectul prilejuitor al destinului, autoritatea formativd fac din ,,negativitatea" lui un pri giu de care trebuie sd te poti indrdgosti'
1l)rlcATA MoRALA sI pRoBLEMA oesrrNulul 113 rrul alege din seria experienlelor noastre de viald P(' acelea care au gansa de a deveni experienle de
cunoastere: negativitatea lui e trezitoare, transfi$uratoare,,,metanoienc5" . Clipa impachrlui cu deslinul e clipa ir care nu pofi cAgtiga decAt atAta cAt r,;ti dispus sA pierzi.l,ocul desintslui e locul in care F(' petrece acest impact: locul unei pdlanii decirive, al unei alegeri radicale, al unei reinvieri. Clipl t{estinului nu se uitX 9i locul destinului nu se Pilrlisegte. Cdci clipa aceea singurX indreptdlegte irrtreaga ta fiin!5 9i numai in locul acela egti lrirte plasat. A fi bine plasat inseamnh a sta sub tirul aspru al destinului: numai cine std in miilocul tintei vede ,,fa.td cdtre fa.td" blAnda incruntdIrrri\ a trdgitorului... Aga gAndea, probabil, Mircea Vulcdnescu, cAnd se adresa studentilor sii astfel: ,,lntdmplXrile, bune sau rele, ale voastre sunt. Si tttr le ocolili, nici uita... Lumea voastrd este notocul vostru. Nu se poate sd nu-l iubiti. Cu el ve v('li petrece in nenorocul istoriei noastre." Unul dintre semnele esenliale ale intAlnirii cu rlt'stinul este reaiizarea unei perfecte omogeniItli intre datele pe care le ai, Iocui in care te afli 9i littryul in care tr5iegti. A avea nostalgia unei alte rtructuri, a unui alt spaliu gi a unui alt moment c n tlormita anernic la periferia destinulu! a rezolv,r false problem e.in Henric al VJea, Shakespeare ll l.rce pe regele Angliei sd spunX inaintea unei rrplige lupte soldalilor sii: ,,...-iatd ce inseamttil prentru mine un rege: un om care nu doregte
1L4 utntue
MIRALIA
se fie altundeva decAt acolo unde este". Aceastg este, htr-adevat condilia ,,regale" a sPiritului: str aleagd liber situaFa pentru care a fost ales, sd facl
din destinul propriu materia primd, singura po' sibili 9i singura reald a tuturor eforturilor sale. Eticul nu intrtr in disculie decAt de la pariul aces' ta
ir
sus.
vil ETICA LUI ROBINSON (1) ,,Pe insuld era atat de cald, incdt nu aveam nevoie de haine, totugi nu m-am deprins cu gAndul de a umbla gol, cu toate ce eram
singur pe aceste meleaguri." (Daniel Defoe, Robinson Crusoe, cap.IX)
Singurdtatea ca tllrAm constitutio al eticii . Conrtiin/l Fi wsitd . Instinctul moral . Cdinld ,i recunogtinld . Locuirt Si con-locuire o Insula, omul singuryi moattea . Re-cunonfterea ca sursd a recunottinlei . Vineri gi recuperarea
llcritdlii . Lectia lui Robinson: discerndmintul nrntul dependenlei
gi senti-
l,a prima vedere, etica e o sumd de precepte care
rcgleazd inffilnirea cu celdlalt: ea e de-nedespdrfit, in acest caz, de sociologie pe de o parte, de ptiinlele juridice pe de alta, 9i pare sd apune intr-un univers fi:r care identitaca probleml tt'a subiectului moral nu se confruntd cu o omniprezentd alteritate. Dar este intr-adevXr aga? Este fiingurltatea o situatie care suspend5 tema eticuIui? Nu existd, cumva, o eticd a recluziunii gi a sih,ilstriei? O eticX a lui Robinson Crusoe? Recitirea romanului lui Daniel Defoe va aduce acestor furtrebhri indreptetiri neagteptate gi ne va obliga, crcdem, la un rdspuns plin de consecinle: nu numai cd existd o etrce a singurdtdlii, dar ea este hlrrtmul constitutiu al eticii, insugi principiul ei: nu
ErICA LUI nosINsoN 117
L16 uwrul MIRALIA un bun dialog cu ceilalti ina' cu in singurdtate inte de a fi dialogat ldlalt" dinduntrul tdu, precum gi cu o ipostazd alteritdlii, care nu e nici induntrul tdu, nici in afa' rd, ci in spaJiul nespalial, misterios 9i imperativ al posibilului. Povestea lui Robinson Crusoe e povestea care se vede constrAns sX reflecteze asupra cului, in condilia absenlei lui ,,celdlalt": el va coperi ci, lipsit de societatea oamenilol, nu po iegi totugi din perimetrul dezbaterii morale, dimpotrivS, e obligat sd o ia, Pentru filtaia in serios. Drumul siu va fi lung 9i chinuitor: porni de la deznddejdea izolirii totale, va cot nua cu intuilia unei alteritili care nu depinde alteritatea semenilor sdi 9i va sfArgi prin a din perspectiva acestei alteritdli tegra -alteritatea-curente a semenilor. Inl me cu celdlalt trece, agadar, printr-o prealabild nire cu ar cu totul altceaa (ein Ganz Anderes) cAt celdlalt: cu un ,,altceva" care e dincolo de dar si dincolo de comunitate. Acesta va fi oa-ul constitutiv al eticului. Dar sd refacem, rdnd, etapele. in romanul lui TAndrul Robinson incepe prin a se simli alergic la ceilalfi: la casa foe rinteascX, Ia moravurile ,,pdturii mijlocii" in se ndscuse, la hotarele oragului siu gi ale ldrii E cuprins de un ,,aprig gi smintit" dor de Nici micul tribunal al alteritdtii lduntrice se poate ajunge la
-
are, pentru eL autoritate:
con-
nu mai .,... r;rtiinta m-a indemnat de cdteva ori sd md intorc qrtiinla
ursita m-a impins mereu inainte"*. Cel l)ulin doue modeie mitice par s5 se suprapund irr acest episod: Adam, cei izgonit, prin propriul rilu pdcat, din grddina Thtdlui (,,mi-a fost dat sX rrlung infdptuitorul propriei mele nenorociri" spune Robinson), si Fiul Risipitor, incapabil si se rrcnsa, insd
rrdapteze cuminleniei domestice, confortului gata-fdcut al unei nagteri privilegiate. O aitl instanti decAt congtiinla pare se conteze, in asemenaa cazuri: ursita. Iar cu ursita intrd deia in loc un rrlt tip de alteritate; cici, in vreme ce congtiinta e turr organism al dezbaterii 9i al deciziei individurrle, ursita poartX in ea o decizie a universalului. (iirre se supune congtiintei sale simte ce se autotlt'tcrmind. Cine se lasd dus de ursitd acceptd o rloterrninare de alt ordin, obiectivX 9i imprevizihilil. Congtiinla e gloria independenlei de sine. Ursita e numele insugi al dependenfei, al unui ,,proiect" la care participi ca pacient determinat, 6i nu ca agent determinator. Suntem inclinali sd atribuim ,,dorul de ducd" nl lui Robinson 9i miza lui pe ursitX unui fericit inslinct moral. Cdci a avea instinct moral e, intr-o primd instanld, a tinde, somnambulic aproaPe/ ciltre imprejurdri care i! dezrnint statutul gi care, c,r atare, te pot desfiinla. E totuna cu a accepta cX . Varianta romineascA a citatelor apa4ine lui Petru Corr,lrnescu (Editura pentru Literaturtr, Bucuregti, 1963).
118
rurrvr,ue MIRALIA
instinchrl moral cautii, prin insusj rosftrl sdu, ,,aven' tura" morali, criza. Fiindcd rostul sdu e sX-9i ducl ,,subiectul" citre o morald vie, nXscuti laborios 9i insAngerat, iar nu cdtre disciplina aprioricd a unei legalitifi mogtenite. Tdnirul Robinsory care gtia despre sine cX ,,niciodatd nu fdcuse ceea ce se cuvenea", pare a fi infeles, de la bun inceput, cI ,,ceea ce se cuvine" nu e ceea ce gtie toath lu' mea, ceea ce se dobAndegte prin educalia standar' dtzall a,,societ5!ii". ,,Ceea ce se cuvine" trebuie sd afli, sA oblii prin cdutare 9i risc, printr-o temPo' rard suspensie a convenliei publice. ,,Ceea ce s€ cuvine" e la sfArgitul povegtii, nu la inceputul ei. Dar, in aparenld, sfArgitul 9i inceputul coincid, Robinson schimbd, in fond, o insuld cu alta: insu' la civilizatd a Marii Britanii cu Insula Deznidej' dii, 9i alteritatea olizontald a ellcii convenlionale cu alteritatea ?re rticah a wsitei.,,Dorul de ductr" al tAnirului e dorul de o altd alteritate decAt cea care il inconjoard: una care sd i se imptrnd dinXun' tru, gi nu din afatd sau cate, venind din afard, str poate fi acceptate de ,,congtiin!i", dupd un cri' teriu al libertd!ii, si nu al supunerii. Tot ce urmeazd, pAnX spre jumdtatea rornanu' lui, e experienlX eticd deplinb, purd, fdrd stimu' lul raportiirii la alfii. Descoperind irsula, Robinson descoperd, incet-incet, sfera unei moralitdli fdr{ legiturtr cu aceea a ,.p5turii mijlocii" Pe care o abandonase. DouA sunt beneficiile morale cele mai timpurii ale singurdtXlii: cdinla pentnl- toa' tX gregeala trecu td qi recunogtinla fald de gansa sal'
ETIcA LUI nostNsoNl 119
vllrii prezente. Un solitar care se cdiegte nu va fi, pcntru nimeni, lucru de mirare. Dar un solitar (9i irrc5 un naufragiat) care se simte recunosc5tor e
-
mai pulin plauzirlin unghiul simlului comun un gest ?oti?: ea Postulearecunogtinla e bil. Cdci zll o alteritate generoastr, de naturd sd dizolve cfectul singurdttifii. Cine se simte recunoscdtor ca turric supravieluitor pe o insulS pustie a incetat sit mai fie singur. Mai mult: singurdtatea insdgi derezultat al unei miraculoase salvdri -vinecaargumentul unei la fel de miraculoase prerrrrle protectoare. Robinson se intreabd cum e cu putinle ca zece camarazi sI dispard, in vreme ce t,l, al unsprezecelea, scapX. ,,Am fost ales dintre va fi concluzia sa. Detoli spre a fi mAntuit" zastrul 9i salvarea sunt simultane. ,,Dacd pleactr va fi cel mai ndspusese tatdl sdu contrariat -, -pilstuit om din cAli s-au ndscut vreodatX." Iar Robinson se simte, intr-adevlr, cel mai ndpdstuit dintre oameni. Doar cd nepasta vielii lui il face, ;rc nesimfite, sh se gandeascd la ,,bundtatea cerului" 9i sd declare, in final: ,,... Povestea mea este tun gir nesfArgit de minuni". Norocos in plinX ne5ans5, ajutat de chiar neajutorarea sa, Robinson va tlescoperi, uimit, cd amirlciunea recluziunii sale e plini de daruri 9i cd in dezordinea destinului siu t, o ordine mai adAncd. ,,Din clipa in care am in[cles asta, m-am linigtit 9i am renunlat sd mai stau lir pAndd pe !Xrm, penhu a z5lri vreo corabie in larg." Irsula igi este, de acum inainte, suficientd
720 umtua MIRALTA
ErrcA LUr nosrr,lsoN 121
siegi: din loc al rdtdcirii, devine umrl al intemeie. rii. Robinson afl5, prin urmare, ci eticul, surprins in clipa constituirii sale, eticul originar e, prin excelenld,, tntemeietor: el instituie un mod de com-
portament care nu e legitim dacd e simpli regie a con-locuirii. intAlnim, cu aceasta, una dintreiemele paginilor anterioare: eticul e, fundamental,la calre nu tehnicb a con-locuirii, nu acord convenabil cu ceilalfi, ci o robinsonadd, vn fruct al singuritifii,
Ceilalti, cu pripa nevoii lor de acomodare, stingheresc, intr-o primX etapa, nasterea competenlei morale. Imperativul drastic al con-locuirii pune adesea intre paranteze exigenlele mai complica. te, dar mai discrete, ale simplei locuiri. Deprinderea bunei locuiri singuratice, abia ea face posibiltr armonia sau m6car solidaritatea locuirii laolaltd a oamenilor. Si, nu intAmpldtor, oamenii care gtiu sd stea singuri, cei care gtiu sd-9i locuiasttr, in echilibru, singuretatea, sunt gi cei mai sociabili, cei mai echilibrali con-viefuitori... Singurltatea e pregdtirea optime pentru viafa fur lume: nu evaziune, nu dezadaptare cum se crede -, ci propedeuticd, exerciliu, dskesis . Drumul spre euIoria paradiziacd a comuniunii cu ceilalli nu e decdt exaltare utopici, dacd nu trece prin experienfa, radical formativd, a ,,pustiei". E lecfa strft
veche a egipteanului Macarie 9i a ponticului Evagrie, acegti ,,Robinsoni" ai Risiritului, pe a cdror ,,insularitate" s-au putut sprijini continente. ,,O, fericitd pustietate!" strigi Robinson
-
(irusoe cAnd, in timpul unei expeditii de coaste l)e mica sa ambarcaliune improvizatd, realizeaz;I cd ar putea fi dus de curent in larg, pierzdnd urntactul, acum vital, cu insula. Capitolul al X-lea al romanului (al IX{ea din doudzeci, agadar finalu I primei pdrfi a povegtii) e un concentrat bilan! otic al congtiinfei insulare, incercatd de apXshtoarca fericire a pustietXlii. Bilanlul acesta are drept axd o frazd caracteristicil: ,,Priveam lumea drept ceva indepirtat [...] I'riveam lumea ca 9i cAnd a9 fi trecut in viala de .rpoi 9i m-a9 fi uitat inddrdt spre locul unde vieItrisem 9i din care plecasem de mult." Experienla ,,pustiei" este intemeietoare de eticd tocmai pentru ci incurajeazd o asemenea perspectivd ,,ristu matd" asupra viefii: ea judecX viata din unghiul sfArgitului ei, agadar din unghiul alteritdfii ei absolute (,,ca 9i cAnd ag fi trecut in viala de apoi',): rcperul faptei morale nu mai este, atunci, concortlirnla ei cu un oarecare principiu vital sau social, ci semnifica.,tia pe care ea o capete dinaintea certitudinii morfii. O simlise gi Aristotel in Etica niconnhicd (carteal, cap. 11), c6nd, ca din irtAmplare, socotise potdvit sd cupleze tema fericirii cu ,rceea a morlii. Ce rdmAne din lume, c6nd o privcgti de la celdlalt pol al ei 9i ce rdmAne din nornra eticd cAnd o gAndegti nu ca datorie falX de t'cilalfi, nu ca ,,igiend" a omului socLal, ci ca rdspuntf ere a omului muritor. Anahoreza lui Robinson cu ncesf aspect al eticului se confruntd: in insuld,
722 umnte
MIRALIA
lumea, omul 9i moartea sunt date laolaltd, fir cos' mica lor elementaritate. Insula e lume minima' ld, redusd la esenlial, Robinson e omul generic, redus la strictul necesar al umanitdlii sale, iar moartea e o posibilitate constanti, nemijlocittr. in acest peisaj, de o sirbcie fatidicX, eticul igi captr' ti relieful adevdrat: el pomegte, s-ar sPune, de la pufindtatea lumii 9i a omului gi de la nevoia de a justifica 9i implini aceastd pu;indtate. Eticul originar nu e atAt modelator, educativ normatig cAt restaurator, imbogetitot transfi gurator.,,Pu!i' nd" e doar lumea singurd. Pentru a se susline, ea are nevoie de complementul intregitor al unel meta-lumi. ,,Pu!in" e omul care n-a umblat nici. odatX prin singurdtatea sa sau care se rezumi la dialogul funclional cu un ,,celdlalt" din acelagi re' gistru cu el (der A ndere). Clndinsd der Andere ein' locuit cu un ,,celelalt" din alt regisIru, cu das Ganz Andere, omwl poate rimane singur fdrd a mai fl
in pulinhtate. Etica lui Robinson e criteriologie morald gAn. ditd din punctul de vedere al un:ui Ganz Andereg (acel Aliud aalde augustinian): ea nu cautX com. portamentul just fald de semeni, decAt dacd aces" ta e racordat la ceea ce jean Anouilh, in Becket, numea l' Honneur ile Dieu . E vorba, in fond, de a gdsi un principiu moral , care sX nu-gi exhagd va' Iiditatea dintr-o adecvare promptd la nevoile celuilalt gi ale propriei sociabilitifi, ci dintr-o sursl absolutd avaliditXlii, o sursd fermd, imuabild, au'
ErrcA LUr nosrNsou 123
tonomd, aceea care il impiedici pe Robinson sd rrnrble gol pe insuli, degi e singur. Privit6 de la distan! a wrui aliud absolut, indigenfa lumii se rotunjegte gi se coloreazd, ca o podoalrr\ sub ecleraj optim. Omul in speld Robinson inlelege, acum , cdposibilul r}r.;Jui e oricum mai -nmplu decAt realitatm lui, cd eisti motiv de bucurie in plinX catastrofi, cd e loc oriunde 9i in orice condi,ri pentru fast etic. ,,Simteam, adesea, at6ta nrullumire, cAt nu se poate spune prin cuvinte" declarS, in cuprinsul capitolului al IXlea al -romanului, tragicul sdu erou. Dar marea lui descoperire va fi alta: haosul vielii sale e strabdtut tie ,,potriveli de zile stranii": ziua fugii de acasd coincide cu aceea, mai tArzie, a cdderii in robie; data iegirii de sub ameninlarea primului naufragiu e aceeagi peste ani - cu data evadirii din Sale; in sfArsit, ziua nagtedi se aniverseazi exact irr ziua in care Robinson atinge !5rmul Insulei l)eznidejdii. ,,Astfel cd atAt viala mea de fdridelcgi, ca 9i viala de pustnic au inceput in aceeagi zi." Pe insuld, Robinson va sta aproximativ 28 de arri (de patru ori cdte gapte), iar din Anglia va lipsi cu totul 35 (de cinci ori gapte). Aventura are tlaci o structurd, imprevizibilul respectd o secre(t\ legitate: pe scurt, lumea din clipa in care o privegti de la o distan!tr suficienttr in - capdtd, ciuda putindt5lii ei, consistenfd: nimic nu e pcntru Robinson ,,la voia intAmpldrii", totul, pini 9i acea neagteptate incollire a orzului (fdrb
124 umrut
MoRALIA
fi fost seminat anume),
Ij t
pentru ,,anahorehrl" britanic, ,,providenlial". $i abia ir asemenea con' difii, ordinea eticului devine posibil5. Ea decurge dintr-o recunoagtere a ordinii prealabile a lumii. Iar aceasti re-cunoagtere e substanta recwtogtin' /ei. (,,Recunogtinfa nu e inndscuti in om" - va reflecta Robinson, temdtor de reintAlnirea cu se' menii sdi, in capitolul al XV[-lea.) Pentru ci recunoagte ordinea deplinX a lumii, Robinson poate trece la ,,mica" ordine a rdbojului. a insemniri' lor zilnice, a irnplr,tirii timpului. Pentru ci totul o virtute a c6are un rost, are rost 9i rdbdarea rei insemndtate e, pentru el, tot mai evidenti; arc rost gi o eticd adresatd regnurilor inferioare (do' mesticire, cultivare, proteclie), precum 9i regazul atAt de as' contemplativ, liber fald de imperiul al necesit5fii. Robinson descoperll pru totugi ,,frumuselea locului" unde se afld, miracolul pii' nii, savoarea ritmului primordial ndscut din alten nanta muncii cu odihna. Instruit, prin asemenea subtile achiziiii, Robinson suferi o adevdrate ,,Pre' cum zice primul lui traducdtot facere de fire" in romAnegte, serdarul Vasile Drdghici (18171) ' 8 momentul cAnd reapare, terifiant (capitolul al Xl-lea, inceputul celei de-a doua jumitdfi a ctrr' !ii), spectrul uitat ai lui ,,celdlalt", ,,:urlr:.a" depa !drm. ,,Am rdmas trXsnit, ca 9i cAnd a9 fi vdzut un strigoi!" Pentru cine a reluat eticul ,,de ia celdlalt capet", pe temeiullui das Ganz Andere, v*hea all.e. ritate a semenilor e, la inceput, un orizont al tero' a
e,
rCA LUI noarrusor'r 125
rii. CAnd apare ,,celdlalt", Robinson se simte ,,pirilsit de Dumnezeu", peresit de Altceoa-ul tntdn ic descoperit in singuritate. Survin ingrijorarea, nesiguranfa, gAndul uciderii. Adam se divide in Abel 9i Cain: comunitarul, fdrd patronajul unei alteritdti absolute, e pure silbeticie. Daci ,,ceilalli" sunt o simpli multiplicare a sinelui propriu, simpli parteneri ai unui eventual ,,contract" etic, tot cagtigul insularitilii se surptr. Eticul reintrd in cercul vicios, in orizontalitatea repetitivd, din care voise sd scape. Robinson vrea din nou sd plece (capitolul al XIVJea). Atunci apare Vineri. Dar ce fel de ,,cel5lalt" e acest nou-venit? Este un cl echivalent al lui ,,cel5lalt" ldsat acastr, o dati cu etica ,,piturii mijlocii"? Si ne amintim povestca. Vineri e un sdlbatic urmdrit de alfi salbatici 9i sn/aaf, in ultima clip5, de Robinson. Nu e, agadar, tun ,,celilalt" convenlional, dat prin mecanica socialS obignuitd; e un ,,celilalt" recuperat, asumat, oblinut printr-un gest de ofensivb intArnpinare. linglezul Robinson ar fi avut nevoie - la inceputul vielii sale pe insuld de un ,,celilalt" care sd rr: prezinte, pentru ei, lumea civilizati.I-au trebuit 25 de ani de singurdtate pentru ca nu neooia sa sil decidd intAlnirea cu celilalt, ci neaoia celuilalt: ncvoia lui Vineri de a fi salvat de Robinson. CAnd t';;ti pregitit si rispunzi nevoilor celuilalt, egti pregbtit sd reirtAlnegti alteritatea semeniior tai nu in limitele unui schimb negustoresc, mutilant penlru tofi, ci in limitele unei comune raportiri
-
\26 uwrul
ErrcA LUr nosrNsoN 127
MIRALIA
recunoscetoare la o transcendentl a ursitei, la un aliud \a fel de indepXrtat 9i la fel de apropiat de fiecare. Marile intdlniri nu sunt intAlniri intre doud identitili care se resimt, reciproc, drept alteritate, ci acelea in care doud identitdJi distincte se simt identice in numele unei a treia, cate apare, astfel, drept alteritatea care le unifich... S-a vorbit mult - 9i mediocru - asupra edu. caliei ,,colonialiste" pe care Robinson o face noului sdu ,,asociat"'. ,,... l-am invdlat si-mi zicl "stdpAne" gi acesta a rdmas numele meu de atunci. De asemenea, l-am invSlat si spun6 "da* gi "nu" si ce rost au aceste nofiuni". ,,Suficienttr imperiald" s-a spus. ,,GAndire de traficant d! - nilegitimh sclavi." ,,Umilire a semenului." in alitate, Robinson nu face decAt sd-i transmitX Vineri ceea ce invdlase el insugi, pe insuld, in cel 25 de ani de totald singurdtate. Cdci la atat se rcducea, in fond, invd!5tura sa: o mai clard lie a binelui 9i rdului, capacitatea de a mai firesc 9i mai intemeiat ,,da" sau ,,nu" tea marilor altemative ale sufletului 9i, pe de altl parte, capacitatea de a decreta drept ,,stapanitoa. re" o instanld mai addncd decAt aceea a sinelul pr opriu. Discerndmkntul gi tn reconfortant.senfi. meit aI dependenlei iatd luminile proiectJte das Ganz Andere asupra congtiinlei insulare. A simli dependent nu e intotdeauna cum se cre. de o formd a fragilitSfii. A te simfi dependent poate fi reflexul unei relalii de interdependmld,
-
-
-
Ccea ce te face sd fii dependent depinde, de asenrenea, de tine. Interdependenla dintre ornul singur 9i alteritatea senioriald a Ordinii absolute e modelul insugi al dialogului si al asistenlei mutuirle. ,,Cel care se cunoagte pe sine i9i cunoagte stdpinul" e o sentinli celebri in mediul islamic.
- numegte ,,colaborarea" dintre fiecare lbn Arabi individ 9i ,,stipAnul sdu subtil" (rabb) - ,,mistcrul condiliei senioriale" (sirr al-robfibiya), taina dc' a fi stipAn pe puterea care te stipdnegte. Rotrinson nu-i putea transmite lui Vineri o invdfEturi mai addncd 9i mai iubitoare.
pnnur-
VIII DARUL IACRIMIT,OR (ETICA LUI ROBINSON- 2)
mite minlii .
.
Regret 9i cdinld ' Lacti' latimile cfl solaent al pi plinsul rdcoros SolPlLnsul fierbinte
Robinson gi treptele plhnsului
Titus Andronicus 9i
mineratitdlii . ' ve et coagula Risul copildriei 9i lacrimile maturitd' lii . loi si Vineri
.
,,Cel ce cilitoregte in plAnsul neincetat" - iatl numele pe care i l-ar fi dat Ioan Scdrarul lui Ro' binson Crusoe. in mai multe rAnduri, Robinson plAnge, intr-adevXr, cu lacrimi cAnd bune, cAnd in autenticitatea lot rele, dar mereu garantate de incercarea singurdtilii. Eroul plAnge, une' -ori, ,,fdri judecatd", dar nu plAnge niciodatd ,,cu viclegug". $i daci e sX facem o ordine (inevita' bil meschind) in pustiul lacrimilor sale, vom con' stata cX ele au o eoolufie, o cregtere semnifkativ!, de la un firesc aproape biologic spre o motiva' lie supra-fireascd. Treapta cea mai de jos a plAn' sului capdtd chip undeva, in capitolul al IV-lea al romanului, gi este exPresia strictX a compdti' mirii de sine: ,,Lacrimile imi curgeau giroaie cAnd declar6, inocent, md gAndeam la soarta mea" dar impur, naufragiatul. Inocent, cici rimAne ln
-
recnrurlon
129
limitele unei emotivitdji naturale pe care, de altfcl, o mirturisegte cinstit. Impur, cdci inchis in imediatul dramei sale, el dd lacrimilor un circuit tle suprafald, monoton, in care sursa 9i destinafia coincid: Robinson cel ndpdstuit il piAnge pe Itt>binson cel ndpXstuit, in numele fericirii sale picrdute, agadar in numele unui Robinson posibil, mai norocos. E cercul vicios al futuror sentirnentalismelor. $i lucrul cel mai greu cAnd pl6ngi sau cdnd vorbegti despre plAns e sA te plasezi in afara sentimentalismului. ,,Te pAndesc la col! imprudenla 9i oftatul ldutiresc" aveftizeaz5., pe rlrept cuvAnt, Vasile Lovinescu,- intr-un text incd nepublicat (Sunt lacrimae rerum). Citdm mai departe: ,,... iacrima a devenit un simbol inversat. Nu mai reflecteazd azurul: e o bulboani ce se turcX la suprafata mlagtinii, ca ochiul unei broagtei ea merge mAnd in mAnd gi face bund tovdrS;iie cu nerus, inarea 9i viicbreala. Dostoievski spune despre Feodor Karamazoq matca tuturor r5utelilor [. ..], cd era rdu 9i sentimental 9i ci plAngea tugor". ,,Nu fi ca cei care ingroapd mor!ii..." spune 9i Ioan Scdrarul, pe a gaptea treapte- a Scdrii sale, un adevdrat tratat despre pldns, din care extragem tot ceea ce, in rAndurile urmdtoarc, std fdrd altd menfiune intre semnele citrlrii. Lamentafia, induiogarea complezentd fald de neputinleie proprii, durerea intimistd 9i ,,lacrima amard" care acompaniazd obligatoriu metabolismul curent al regretului sunt tot atatea
-
130 unttua
MIRALIA
funddturi ale congtiinlei, secrefii anodine ale unei afectivitdli periferice (in toate sensurile). Evident, regretele nu trebuie confundate cu cdinla. Regretul e iritare vanitoasi dinaintea gregelii, nemullumire de sine rezultatd din raportarea eului la un alter e4o ideallzal. Ciinla incepe prin a intui zldul eului: ea e liarare a gregelii ctr' tre o instanlX absolut6 a judecdfii, cXtre un tribunal fdrX reacli direct calculabile. CAnd plAnge cu gAndul la soarta sa tristd, Robinson regrete ceva, dar nu gtie incd sd se cdiasc5. Abia mai tArziu va descoperi ,,tristefea bucuroasd" a ,,pldnsului feri' cit", lacrima ,dttlce" , iubitoare, curilitoare. Deo' camdatii,lacrima sa e Prematurd, ,,ca vinul stors de curAnd din teascuri": e lacrimd ,,fdre inleles, pro' prie fuii neorvAntdtoare" . ProPrie firii cuvdntdtoa' e lacrima dupd experienla Scirarului re care g6ndului", cea nArutii ca ,,fiici a ,,subflazd ma' teria" corpului, fdcAnd-o ,,mai ugor de stePanit", Legdm prea ugor plAnsul de spontaneitatea unei decerebrate deceplii sau, invers, de exalta' rea nereflectatii dinaintea unei satisfaclii conjunc' turale. PlAnsul adevhrat e o ispravi para{oxall a minlii: e meta-noia, adicb saltul minlii dincolo de sine, in alt plan al infelegerii. E ceea ce i se in' tAmpld lui Robinson in capitolul al V-lea, cAnd plAnsul nu mai e durere orfelind, ci stupoare in' telectuald fal6 de inexplicabilul gansei 9i de reali' tatea de-ne-speratului: intr-un coll de ogradi au risdrit, pe neagteptate, ,,zece salu doudsprezec€
panul lacnrlllon
131
spice de orz". Robinson nu-9i amintegte, la ince-
put, cd in locul cu pricina scuturase neglijent, cu o lund in urmd, un sac cu griunfe, pentru a-i da irlti utilizare. $i e cu atdt mai uimit sX descope-
re infiriparea recoltei. Dar chiar cdnd mirabila cr egtere a orzului isi afld explicatia, Robinson incd are un motiv de stupoare: inteligibilitatea sporegtc misterul, chiar daci, intr-o primd etapi, pare a-l fi suprimat. ,,Era intr-adevdr ceva providenf ial pentru mine ca intre nigte griunle roase de ;;oareci sd mai rdmAnX zece-doudsprezece seminle bune, care pdreau cdzute din cer, iar eu si le ,lrunc tocmai in locul acela, unde, aflAndu-se la ru n-rbra marii stAnci, au putut rdsiri indatd. Daci lc aruncam in oricare alt5 parte, atunci ar fi fost rrse de soare gi s-ar fi prdpddit." Robinson e uinrit 9i plAnge. Dar nu mai spune, ca prima datd, ,,lacrimile imi curgeau giroaie", ci ,,gindul (s.n.) rni-a induiogat pulin inima 9i ochii mi s-au umplut dc lacrimi". ,,Lacrirni fdrd durere", luminoase, sferice, ca giraguri de perle. Nu lacrimi disperate, ci lacrimile minlii cunoscltoare gi recunoscatoare, lacrimi care desfac sufletul de cusXtura sa cu sine insugi, pentru a-l prinde in lesdtura unei riguroasc' insufleliri universale. Despre asflel de lacrimi spune Ioan Scdrarul cd sunt ,,ac de aur". Iar Robinson nu se poate socoti ,,salvat" inainte de a fi invSlat sd plAngd ,,cu judecatd", corectAnd apeIt' haotice aie fr:rhrnii care il zvArlise pe Insula Dezrr;ldejdii, prin apa clard, vie, nutritivd, a lacrimilor. Lacrimile sunt curcubeul de dupd potop, prisme
732 utNrua
panul lacnrlrrlon 133
MIRALIA
cristaline care analizeazd lumina. in numele 1or, Robinson se poate intoarce in lume, Pentru a o civiliza...
Civilizaliiie sunt, uneori, in glodoasa lor sufi' cient6, modalitdfi de a nu pricepe plAnsul. Roma, de pildd, pare un bloc impasibil intre lacrimile grecegti ale lui Oedip gi ale Antigonei 9i cultul in' ldcrimat rezervat patimilor de Evul Mediu. Roma este un impozant episod minetal al uma' nitdlii: piatrd 9i legi. Avea nevoie, in finalul ei, de interventia lichefiantd 9i lichidatoare a unui Ro' binson. O spune, intre alfii, Shakespeare, in Tllag Andronicus , o piesd cititd de obicei in prip5, ca un se sPune egec scuzabil. Sunt Prea mulli morli piesa aceasta; e prea mult sAnge. Dar sAn' -geleinlAgnegte pe fon' ca o exasperare firesc dul unei umanitdli ta fel de impiekite ca puzderia de statui care o populeazd. Shakespeare invocl mereu, cu o discretd eficienld, spectrul invArto' 95rii. Tamora, rdzbundtoarea principesd a gofi' 1or, e de necldtinat cAnd Lavinia ii cere, pldngdnd, ajutorul. Inima ei rezisti lacrimilor, cum rezisttr ,,cremenea durd la cdderea ploii" (as unrelenting flint to drops of raln). Duritatea se transmite de la mami la progeniturd, de la Tamora cdtre Deme' trius gi Chiron. Ca 9i cum laptele matem s-ar fi preschimbat in marmurd (The milk thou sucl( dst
turn to marble).,,Nu fi-mpietritd!" strigd zadarnic Lavinia in urechea surdd a prigrrnitoarei sale: Be not obduratel impietrili sunt 9i tribunii Romei, cAnd Titus Andronicus cere cu lacrimi izbXvirea fiilor sii, pe nedrept bdnuili tle omor. Piatra insigi pare de ceard fald de impietrirea tribunilor (A stone is soft as wax: tribunes more hard than stones). Aaron, maurul, stXpAnit de cruzime ca de o iubitd, e spune Shakespeare (wall-ey'd un ,,sclav cu ochii zidi\i" slaoe). Mineralizarea, ,,zidftea", petrificarea sunt decorul permanent al acestei piese, a cdrei primi replicd e rostitd de Saturninus, plumburiu 9i noros ca insugi patronul numelui sdu. AtAta coagulare nu se poate dinamita decAt printr-o echivalentd invazie lichidd. Piatra se imbl6nzegte cu sAnge 9i cu lacrimi. De aceea, despre sAnge 9i lacrimi vorbegtc Titus Andronicus, la inceputul actului III, dirraintea unui senat de bronz. Logos-ul lacrimilor (My tears are now preoailing orators) incearci sd moaie pdmAntul secetos sar inzdpezit al unei cetiti anchilozate:
.from her did
Pdminte! te-oi cinsti cu ploi mai multe Din negurile ochilor betrani, DecAt April cel tandr cu potoape. De-i secetd, eu tot ili voi da stropi, $i iama-ti voi topi cu lacrimi neaua, $i-n primdvard vetnice te-oi !ine...
(trad. Dan Dufescu)
r I t t I E
i
! I 734 utN tua
penul recrrvrron 135
M,RAL,A
I lar in scena ultiml, totul pare si se rescumPer€ | prin lacrirnile unui copiJ. Micul Lucius, nepotul lul I Andronicus, invald ,,sd se topeascd" (to melt in I showers) intr-un regenerator plins torential. I Lacrima care,,topegte" abuzul oricdrei solidi' I ficdri (ea inshgi nefiind altceva decAt sare dizol' I vate in apd, agadar mineralitate adusd in stare I solubild) e cunoscutS. ca atare, si lui Ioan Sc5ra' I rul: ,,Precum focul topegte trestia, asa lacrima I topeste toate indndciunea vizuti 9i gAndita." ta' I cnma topeSte gi spald.De asemenea, ,,precum ploa' I ia intrAnd in pimAnt", ea/e rtitizeazd.in slArgit - | lacrima sfinge: ,,Pre' I in altA intruchipare a ei cum apa, adtrugAndu-se cdte pulin in foc, schim' I b5 vdpaia cu deidvArgire, a9a 9i lacrima plAnsulul I adevirat stinge toate vdPaia m6niei 9i a iutimii." I Existd, agadar, un aspectfefiinte,infocat 9i,,scAn' I teietor" al p16nsului, si un aspect rdcoros, dezal' I terant, potolitor. Cel dintAi implicd o imagine I negativi a umiditdtii: umiditatea ca indistincfi€ | sentimentald, ca fluiditate confuzi care trebuie I ,,secatd", uscatS, volat'rlizat5. in al doilea caq, umi' I ditatea e, dimpotrivS, valorificat2i benefic; ea sem' I nificd punerea in migcare a ,,inghelului" lXuntric, I ,,sublierea" excesului de corporalitate, re-anima' I rea materiei pasive. Suntem in plin simbolism I alchimic. Setea vinovatS, superflui, a umorilor I noastre ,,apoase" e ,,stirutr" de lacrimi care, in ace' I lasi timp, aprind o alte sete, eliberatoare de data I aceasta, setea de de'mineralizare a
-*r* t *"
I
ba, in fond, de o redireclion are a principiului dorinfei. Donnlei descendente, care fixeazd obsesiv, pAnd la conglomerat salin, apetiturile sufletului,
plAnsul ii opune dorinla ascendentd, topirea sXrii, disolulia fixaliei limitative. Lacrima e simultan solae gi maguln.E dizolvarea ,,sdrii", inflamarea apelor ,,inferior" (Nicolas Flamel vorbea despre o humiditas ignea) 9i transmutalie a sdrii in perld. Potrivit unei tradilii hinduse, perla se nagte din lacrimile zeului Lunii (v. Mircea Eliade,lmages et symboles, 1952, pp. 190-198). Luna guvemeazi circuitul universal al fluidelor gi, in consecinfd, trans-substanfierea 1or. Perla spune o alt2l tradiun fruct e al fulgerului intrd in scoicd. care fie Focul 9i apa se intrepdtrund, agadar, in structura ei, ca gi in aceea a lacrimii, deopotrivtr fierbinte gi rhcoritoare. Apa dizolvd, focul cdlegte: apa lacrimilor transformX fixitatea inerliald in subtilitate, iar focul lor fixeazX subtilitatea astfel oblinute in materia nobild a mdrgdritarului: sarea devine cristal.
-
-
intr-o variantX modemi a romanului lui Defoe (Vendrcdi, ou les limbes du Pacifque),MichelTournier confirmi evolulia lui Robinson de la mineralitate opacd spre hansparenlF. Atagat, mai intAi, . ordinii administrative, care ii apare drept singurul antidot al smintelii, personajul lui Toumier
^136 utmua MIRAL:A
panul recnrurron 137
inlocuiegte, treptat, alteritatea semenilor cu alteria Insulei 9i igi depigegte tatea cosmici datoriti lui Vineri condilia de homo economicug (marcat de geotropism 9i egolatrie), pentru a deveni obiectul unei ,,iniferi solare", al unei spectaculoase,,convertiri eoliene". Teluricul Robinson devine .,uranian". Agricultorul are intuilia zborului atemporal 9i prinde gustul imponderabilitdtii. La sfdrsit, el se simte mai tAnAr decAt in momentul naufragiului: ,,nu tdndr de-o tinereJe biologicd, putrescibild 9i purtAnd in ea un fel de elan spre decrepitudine. Era tAndr de-o tinerete minerald, divind, solard" (trad. Ileana Vulpescu), Ca in alchimie, mineralitatea se pdstreazd: dar din plumb ,,vulgar", ea se transformE in ,,piatrd filozofald", in diamant ceresc. tansformarea aceasta (un fel de ,,perlare" a sirii) se oblinea pe vremea lui Defoe prin ,,apa de improspdtare a lacrimilor". Scriitorul contemporan atribuie ace. lagi efect contactului cu rdsul gi cu surAsu\copiltrresc al venusianului Mneri. Inocenla e, int-adevd5, singurul tEr6m in care rdsul are aceeagi putere purificatoare ca lacrima. Dar pentru a-gi pestra rAsul nevinovat, noul Robinson se decide sd nu mai pirdseascd insula: ca 9i cum ar simli ctr
-
-
-
-
-
intors in lumea civilizati ar pierde virtutea aceasta vitali. Va rimAne deci in pustietatea Pacificului, insofit de un mic estonian, care va primi, ca urmag al lui Vineri, numele foi. ,,E ziua lui foe, zeul Cerului. $i e, totodati, ziua duminicald a co.
piilor." RAsul nu e valabil decAt ca solufie regresivd, ca intoarcere spre copildrie. Solufia vArstelor care au pierdut candoarea nu poate fi decAt lacrima. Iar ziua lacrimilor e Vineri...
x
MTNTMALIsM
MINIMALISM ETIC
morcIe .
.
Problema mediocritdlil o pre-eticd gi carenla spon' morah Doud exemple: ipocrizin
,,Minirut moralia"
taneitdlii morale . Act etic Fi reacliz eticd o Despre nairli' tate . Dreptul de a oorbi despre ce nu gtii incd
De ce, in definitiv ,,minima moralia"? Mai intAi, dintr-o respectuoas5 antipatie fali de Aristotel. Respecfuoasd: nu putem indrXzni sd ne agezdm inaugurati de el cu Magna Mo' in tradilia ralia, decAt in postura discretd a unui autor mi' nor. Antipatie: suntem alergici la ,,maximalismul" aristotelic, la competenla lui neingrdditS, exac' td, netulburati. Apoi, ,,minima moralia" pentru ci ni s-ar pdrea necinstit se ne plasdm discursul la altd scar5 decAt aceea a limitelor proprii gi a relativismului contemPoran. De fapt, nu de eti' cd e vorba in paginile acestea, ci de o pre-eticd, de o tatonante acliune pregxtitoare, a cerei singurl ambilie e stimularea preocupdrii etice, iar nu con' struclia sistematic5. Ne intrebdm, pe de altd par' te, dacX o eticd scnsd poate fi altceva decAt o ,,mictr" etici. Eticile ,,mari" sunt cele care prind corp in
rrrc
139
intricalia spectaculoasd a cAte unui destin uman irepetabil: ele se trXiesc, nu se comenteazi. Cdt despre adevdratele ,,probleme" morale, ele nu strnt acelea pe care ,,!i le pui" cu creionul in mAnd, in destinderea oricAt de responsabild - a reflexivitdlii, ci ac-elea care li se pun , care surain imprevizibil, cu violenla ultimative a faptelor de viale curente. Pe temeiul acestor consideralii, nu putem da satisfaclie cititorului avid de preceptisticd limpede, de solulie eticd infailibild. Nevoia de ghidaj e, nu o datd, nevoie de a trdi prin delegafie, de a transfera asupra altuia rispunderea propriei tale viefi. Ceea ce putem face e sd aproxirnim descripnv geografia eticului, contururile lui, termenii esenliali in care are a se desfSgura dezbaterea etic5. $i dacd e str propunem o norm5, una singur6 e pe mdsura reald a intenli ilor noastre: a iegi din toropeala etici, din mecanica ei gregard, a lua cunogtinld de faptul decisiv, presant, nelinigtitor cd eticrl existd. Dar se indoiegte cineva de asta? Nu e eticul o referinth constantd a fiecdruia? Socotim cd nu: ci, in genere, nu inregistrim existenta eticului decAt arareori, in situalii-limitd, cAnd el ni se impune cu un fel de (nedoritd) obligativitate. in rest, ludm drept ,,ordine eticd" stricta conaenrionalitafe a moravurilor, stereotipia sociali cea mai fadd. Nu percepem imoralitatea decAt de la nivelul ,,scandalosului" in sus. Pdnd la acest nivel, totul ni se pare oarecum in reguld 9i, ca atare, in afara
l4(),rrirul,r,rx
MoRALTA
oricerui interes 9i a oricdrei disculii. A9a stAnd lucrurile, ne apare cu atet mai nimerit un anumit ,,minimalism" etic, inleles ca o analitice a mediocritdlii morale, distinctd de fenomenologia catastrofei morale, a culpelor supreme, de carc s-ar ocupa, sd zicem, ,,marea" etice. Statistic vorbind, deriva rnorald de fiecarc zi nu conste inh-o acumulare dementi de ,,picate strigetoare la cer". Nu omuciderea, asuprirea pruncilor gi sodomia sunt mateda pdme a eticului cotidian; iar cAnd se pot totugi semnala, acestea sunt de o radicalitate, de o evidenld care desfid orice teoretizare. Pdcatele ,,strigdtoare la cer" tind chiat adesea, si se inscrie mai curAnd in sfera patologicului decAt in aceea a ,,vinii" morale obignuite. Crima lui Raskoinikov plutegte - ca mai toate crimele dostoievskiene undeva intre mor- dacd poate fi mtrbid 9i religios si, de aceea, abia surate cu instrumentan propriu-zis al eticii. Mult mai elocvente din unghi etic ni se pare imorali tatea personajelor lui Gogol, demonismul lor plat, monstruozitatea incolord a sufletelor lor adormite. Acesta e teritoriul cu adevhrat revelator al eticului: somnolenla diumd, cuminlenia irespirabill a atitudinii, cenugiul valorilor. Pe scurt, piaciditatea eticd a omului mediocru. Privit de la distantd, el nu comite nimic grav: tocmai acesta e pecatul lui de moarte, cel care il scutegte de atacul comunitdlii gi de tresdrirea congtiinlei proprii. Caracterizat mai mult prin ceea ce omite decdt prin
MTNTMALIsM
rrlc
141
faptul comis, linistit in inexpresivitatea sa, invulnerabil din perspectiva ,,marii" morale, cici, repetim, el nu face nimic care sX fie brutal reprobabil, omul mediocru e depozitarul cel mai perfid al mizeriei morale. $i el existd in fiecare dintre noi, sustrdgAndu-se oricdrui proces prin tocmai crasa lui banalitate. Marea vinov5lie morald, dezastrul moral par aproape paradiziace pe lAngd viguroasa anestezie moraiS a omului mediocru. Pdcatul lui nu e cd spune mari minciuni, ci cd nu evitS cea mai evitabili micd minciunS; nu cd amdnd marele gest de autenticitate, ci cd nu face nici tndcar gestica mirimei decente. Acest ,,nici mdcar" e problema centrald, culpa capitald a ,,rninimalismului" etic. El circumscrie incapacitatea comund de a rezolva nu dilerna morali de propo4ii monumentale, ci ,,strictul necesar" al moralit6!ii. Marcat de aceastd incapacitate, omul se face vinovat nu atdt pentru rdul la care e constrdns (de imprejurdri aspre, spaime necontrolate 9i aItele asemenea), ci pentru rdul la care consimte neconstr6ns, la care ar putea deci, fdrd riscuri, sd nu consimtd. Nu si facd imposibilul i s-ar cere, ci si faci pulmrl care std in puterile sale. $i pufnul acesta r5mAne nefXcut, in virtutea unei iner,tii care infecteazd, ca o otravd reziduald, atmosfera morald ctin jur. Imperativul comportamental propus de ,,minimalismul" etic pe care il avem in vedere nu e, agadar, unul al eforturilor majore, intreprirue sub regia cosmicd a decalogului. E vorba mai mult
742 utvrua
MINIMALIsM
MIRALIA
de detaliul etic, de o stilistici a derizoriului, a op' liunilor nu neapirat fundamentale, dar semnifi' cative. E vorba a nu face din tema eticului o temd sdrbitoreascd, invocabilb doar in tensiunea ma' rilor incercdri, a marilor ,,ocazii" etice: intr-o via!e de om, asemenea ocazii pot si nici nu apard' $i atunci, problema este si faci din mdrunta resmarea ocazie. ponsabilitate zilnicd a O analizd ,,spectraltr" mediocritdlii morale ar putea constitui, singurd, obiechrl unui text amplu' Ne vom mirgini sX rezumim, cu titlu de mostrtr, doud dintre manifestdrile ei caracteristice: ipocrizia 9i carenla spontaneitdlii morale. S-ar putea ca ipo crizia morald sd' fre maladia cea mai rdspAnditi a speciei, un fel de ,'gripll!. ge' neralizitA, a cdrei malignitate, degi tocitX )rin chiar comuna ei frecvenfd, e capabild, la rdstimpuri, de virulenle neaqtePtate. E o maladie din iandul acelora de care nu se moare, dar de care nu se scapi pAnh la sfdrgitul viefi. Un obiect ideal de studiu pentru ,,minimalismul" etic, care, in de' finitiv nr-rse ocupd de bolile mortale, ci de sufe-
-
rinlele cronice. Ipocritul confundd morala cu dis$etia. Drama lui nu e cX se simte mereu indemnat str gregeas' cd, ci cd nu-gi poate camufla perfect gregeala, ctr nu-9i poate line turpitudinile la o convenabiltr distanid de gura lumii' Nu actul blamabil e ru9inos, ci eventuala lui publicitate. Ipocritul e un campion al salvdrii aparen.telor' Valorile lui ex'
errc
143
treme par a fi demnitatea personald, buna-cuviin!d, civilizalia raporturilor cu ceilalli. Pentru a obloji aceste valori, nici un pret nu e prea mare. in asta constd patosul unui astfel de personaj: el propriei ,,imagini", dar, are cultul formal - al in acela;i timp, o viziune distorsionath a mijloacelor optime prin care aceastX imagine trebuie menajatd: domindrii de sine, el ii preferd ambalajul cochet al sinelui, asigurarea unei eficiente exteriorit5li de protocol. Ipocritul nu-gi regreti relele: ,,se jeneazd" doar de existenla lor 9i mai ales de ecoul lor posibil in congtiinja altora. Soun interlulia e disimularea. $i in paralel minabil 9i complicat demers al autoindreptdlirii. Ipocritul care nu sfArgegte intr-o totall inaoiald cu sine,in :uitarea igienicd a oricbrei vinovdlii, e un ipocrit de duzinh. Ipocritul de anvergurd nu se mullumegte a-gi falsifica portretul in ochii celorlalfl: marea lui reugiti e sd 9i-l falsifice in chiar ochii sdi; el $i plivegte pedodic memoria de toate ,,impuritiilile", de orice sdmAnld de remu.;care, de orice ,,accident" compromilitor. E sincer mirat de suspiciunile celor din preajmd: e o victimd, un om de ispravi h6ituit de un univers rduticios, de prieteni ne-iubitori, de o familie neinfelegdtoare. Virtuozitatea cea mai strilucitoare a ipocritului e confeclionarea unei poze adecvate: el i9i supravegheaztr conduita dupe modelul (utopic) al stilului la care aspird: e un ,,portret idealizat" in migcare: respectabil, solemru distins, strlin de
744 umma
MIRALTA
orice vulgaritate. Sub calota lui vajnicd pot musti cele mai baroce obscenitdli, dar auzul unei injurdturi il oripileaz6. Daci e inteligent, are, Pentru asta, expiicalii cAt se poate de rezonabile: va vorbi despre ce se cade 9i ce nu se cade, despre noblelea care obligX, despre sfiald 9i neruginare. CiiPtr de clipd, ipocritul e ilustralia unui drastic fragmentarism eistential, a acelui discemimant suspect dupA care una e viala sociald, una e cea privattr, una e ce gAndegti, una e ce spui, una e ce faci c6nd egti intre ,,intimi", alta e ce faci cdnd egti ,,pe sceni", intre oameni ,,fini" sau intre admiratori, mai mult sau mai pulin inocenli. La limitd, ipocrizia devine ridicold in chip grandios: alunecX in fizio' logic; ipocritul ajunge si se rugineze de propriul lui corp; ar prefera sd-gi consume instinctelb in semiintunericuri protectoare, din care si iasd din cAnd in c6nd sedat, pentru a defila reprezentativ in fala unei asistenle care aplaudS. Ceea ce face din figura ipocritului un subiect predilect al ,,minimalismului" etic este cd, de reguld, el se simte moralmente inatacabil, de vrecele care lin me ce i:r ,,chestiunile esenfiale" funclione azd fdrd greg.Dide ,,marea" morali simuidrile sale n-ar fi decAt un fel de a-i scuti pe ceiialfi de spectacolul micilor lui sldbiciuni. $i astfel, Ia addpostul unei garanlii morale ipotetice, al unui credit dobAndit prin eiudarea crizei moimpenitent raie violente, el igi cultiva - Precaritatea, ca pe firescul insugi.
MTNTMALTsM
srrc
145
La fel se intAmplX cu spontaneitatea morald. Ea e pe cale de disparifie tot pentru cd pare o categorie perifericS, un ornament teoretic facultativ, de o importanlb net inferioarb faji de importanta normelor de comportament traditionale. Dar pentru a vorbi de spontaneitate, avem nevoie, mai intAi, de o elementard distincfie: distincJia dintre actul etic gi reactia eticd. Actul etic e domeniul iniliatiaei individuale, urmAnd unei decizii lucide 9i unei atente considerdri a conjuncfurilor. Etica nu se reduce ins6 la act etic. Jumitate din ea e putd, reactiaitate, adicd, rdspuns dat de congtiin!a individuald unor imprejurbri pe care nu le-a ales 9i nu le-a provocat. Actul etic e expresia interventiei umane i:r imediatul lumii; e deci o specie a ofensivei morale. Reaclia eticd e, dirnpotrivS, rezultatul unei intervenlii a lurnii asupra omului, agadar o manevrE de apdrare dinaintea unei agresivitdli neprevizute. Viciul cel mai frecvent ai actului etic e impulsiaitafea. Iar viciul reacliei etice e lipsa de spontaneitate (aceasta nefiind decdt o form5, mai pulin temperamentald, a impulsivitdfii). $ar spune cd efstd o inclinalie naturali a subiectului moral de a inversa lucrurile: el procedeazi precipitat ori de cAte ori s-ar impune precaulia deiiberativi, cAntdrirea justd a situaliei, 9i std pe gAnduri cAnd ceea ce i se cere e reflexul moral nemijlocit, dtn;rmismul rapid al instinctuiui. Tendinla de a deveni activ in plan etic, de a lua hotdrAri ,,revolufionare" numai in clipele de exaltare sau
MINIMALISM
1-46 utNru,q MoRALIA
furie sau 1a disperare e un simPtom de degenerescenld morald, ca 9i tendinla de a hamletiza indefinit in fala unor solicitiri exterioare, a ceror evidenlh trebuie recunoscuti direct, fdrd abuz de spirit analitic 9i de subtilitate. Denevrozd., ia
Iiberare tn acliune gi spontaneitate in rcaclie
-
iat{
strategia morali cea mai PotrivitA. Sunt momente in cire nu e de fdcut decAt ceea ce ai simlit din prima clipd ci trebuie sX faci. Orice tergiversare
suspendd iremediabil impulsul moral sindtos' Exctsul inteligenfei, rafinamentele psihanalitice, deprinderea de a gdsi iustificdri pentru orice, de a inlelege totul ,,dialectic", talentul, in sfArgit, de a vedea relativitate acolo unde un discernimAnt nativ separS, fdrd dificultate, binele de riu - toate acestea sunt Premise certe ale pierderii spontaneitXlii morale. Fenomentrl e tipic modem' Erich Neumann, un foarte onorabil discipol al lui Jung, l-a numit Wertunsichetheit (,,nesiguranfi a valorilor"), neputinld de a percepe rdul ca riu 9i de a i, spune Neute opune {drd ezitare. Omul modem 1984, p 'I0) Ethik' marn (Tiefenpsychologie und neue pierdut naivitatea luptitorului, iar irtreba-rea,,asecretd care ii submineazi fermitatea interioard este: Cine luptd contra cui, ce se oPune la ce?"' Proliferarea tumorali a explicafiilor nesfArgit de ,,complexe", stingerea simlului pentru absolut, haosul criteriilor contribuie intr-o mXsurd insemnati Ia adumbrirea acelei ,,naivitdfi" fird de care eticul egueazd in perplexitate si inhibilie.
r.rrc 747
Pentru minimalismul etic, conceptul naiaitdlii este, de altfel, foarte important, dacd il inlelegem ca intuilie a unei moralittrli ,,originare". O etici ,,maximalistd" e, in genere, o eticb hiper-elaboratd 9i, de aceea, crispatS, fdri naturalefe, firi har. $i dacd - vorbind despre virtuli - am atras atentia asupra necesitdlii de a le reabilita pe cele intelectuale, ne grdbim sd addugdm cd inteligen!a care nu gtie sd fie, la timpul cuvenit, naivi se transformd, pe nesim$te, intr-o arborescenlb mentald inutilizabili, intr-o spasmodicd divagafie cerebral5, incapabil5 si facd pasul salutar de la inlelegere la infdptuire.*
Mai existd un motiv pentru care am preferat sd ne definim i:rcercarea in termenii unei morale ,,minime". ,,Minimi", pentru cd nu e morala unui edificat. Nu vorbim despre drum, din unghiul punctului de sosire. Vorbim din mers, insotili de oboseala, de incertitudinea, dar si de tenacitatea mersului. Iar dacd se va spune cd nimeni nu are dreptul si vorbeascl despre ceea ce nu posedd inc5, vom rispunde c5, in tArziul secolului al XIXlea, simpla orientare cdlre e mai indicatd decAt oprirea pe loc in agteptarea unui adevXr indubitabil, care sd ingdduie un traseu linear, ftrrd riscuri. Prin rAndurile de fa!5 inlelegem sd agteptdmtn migcare, s5 proclamdm, prin insdgi agitalia noastrA, cA agteptem ceva. La o adicd, ne putem
148 uww,t
CUPR/NS
MIRALrA
retraqe sub autoritatea unor ,,morali9ti" notorii' IatS ie spunea Tertulian, la inceputul secolului ai III-lea, intr-un mic tratat despre rdbdare: ,,Astfel, dupd cum aduce mAngAiere discugia despre asemeni un lucm de care nu ne putem bucura vorsAnatatea, le lipsegte bolnavilor care, fiindcd fel eu, la besc meteu despre binefacerile ei preanefericihrl, intotdeauna bolnav de patima neiabdarii, in mod necesar suspiry chem 9i mi rog pentru sdnetatea rdbdhrii Pe care nu o posed'" ,,Minima moralia" e o suspinare, o chemare 9r o rugare pentru sdndtatea morali care-i lipsegte
-
-
incl autorului.
C,ETEVA PRECAUUI
$I LAMURIRI
...
.
I. COMPETENTA MORAA. Competenla moral5 singura pe care nimeni nu 9i-o contestX. Falsa autoritate morald: judecata 9i sfatul. Competenla morald a,,specialistului". Agezarea paradoxalX a eticii ca ,,gtiin!d". Simful etic 9i simlul comun. Irelevanla morald a omului ireprogabil. Insuficienla morald ca fenomen 11 originar al eticii
-
.
ADAOS: Competenld moralS, iertare gi ,,progres" 19
moral
II. IEGEA MORAIA. Spalul moral. Conduita ca formd superioarE a locuirii. lndividualul ca obiect al legii morale. Addpostire gi locuire. Legea morald nu poate fi oblinutd inductiv. f.-M. Guyau gi ipoteza morali ....... 24 ADAOS: Legile ca fdpturi ........... 32
III. ORDINE, UBERIAIE, TIMP. Lege 9i model. Dimensiunea speculativd a eticii. Un concept
150 umtut
culnrNs 151
MIRALIA
al ordinii totale. Conotafia temporalX a ordi-
nii. Riul ca
hipostaziere
a
episodicului.
Obsesia 9i limitele libertdlii. Judecata mora36 Id gi problema
timpului
EXCURS: Falstaff 9i timpul sublunar .
.
45
IV DINAMICA PRINCIPII.OR NEUTRE. Utopia maniheistd a virtutii gi viciului. Surpriza mo-
virtuli
intre excese. O teorie a principiilor neutre. Virtutea ca bund adminiskare a unui principiu neutru. exemflul bl6nde,d 9i ai generozitdfii. Codul etichetei si 61 codul moral. Patologia virtulii . . . . . . . ra15. Precaritatea
ca medie
.
v. INTEUGENTA 9I TALENT MORAL. Pentru o eticd circumstanfiali. Critica,,performanlei" etice. Adevdrul trdit ca substanla a eticii. Virtulile intre voinli gi intelect. Reabilitarea virtulilor intelectuale. Talentul moral impotriva datoriei morale. Conduita paradoxalS a ade-
viratului
sfetuitor
..........
EXCURS 1: Thlent gi inlelepciune . . . .
70
.
79
EXCURS 2: Sensul culturii in lumea contem89
porani
.
VI. IUDECAT{ MORAil, SI PROBLEMA DESTINULUI. Etica o teorie generale a destinului. Destinul ca expresie a ordinii individuale. Structuri destinale specifice. Imposibilitatea de principiu a judecdlii morale. Problema
-
atenliei etice. Destinul gi componenta noctur' nd a vielii. Clipa si locul destinului . . . 105
VII. ETICA LUI ROBINSON (1). Singurdtatea ca teram constitutiv al eticii. Congtiinli 9i ursitd. Instinctul moral. Cdin!6 9i recunogtin!i. Locuire 9i con-locuire. Insula, omul singur 9i moartea. Re-cunoasterea ca sursi a recunogtintei. Vineri 9i recuperarea alteritXlii. Leclia lui Robinson: discernimAntul 9i sentimentul dependenlei . .. 115
VIII,DARUL I/,CRIMILOR.(ETICA LUI ROBINSON 2). Robinson 9i treptele pldnsului. Regret- 9i ciinfd. Lacrimile minlii. Titus Andronicus 9i lacrimile ca solvent ai mineralitdlii. Pldnsul fierbinte 9i plAnsul rdcoros. Solue et coagula. RAsul copildriei gi lacrimile maturitdlii. Joi 9i Vineri ..... . . . .. 128
IX. MINIMAUSM ETIC. ,,Minima moralia" o pre-eticd. Problema mediocritdlii morale. Doui exemple: ipocrizia moral5 9i carenla spontaneit5lii morale. Act etic gi reacJie etici. Despre naivitate. Dreptul de a vorbi despre ce nu gtii incX ........138
La preful de vanzare 6e ad.aluge 2yo, aeFezentand valoarea
tirhbrului literar ce 6e vireazi Uniunii Scriitodlor din Rorninia, cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R, Unirea, Bucuresti.
Redactor
HORIA GANRSCU
]i*lnoi€dactor LIIMINTTA SIMIONESCI,' DTP DTJMITRU OLIEANU
DAN DUI.CHERU Corector GEORCIANA BECHERU Aperut 2008 BUCUREgTI
- ROMANIA
Lucrare exeqrtattr la ,,ACCENT pRINT"
_ Suceava