134 78 5MB
Romanian Pages 163 Year 1988
ANDREI PLE�U /MINIMA MORALIA
ANDREI
PLEŞU
MINIMA MORALIA Elemente pentru
o
etică a intervalului
CARTEA ROMÂNE.ASCĂ 1988
Copett� 4e Sorin
Dumitrescu
Lui
Constantin
Noica.
Dacă nu l-aş fi cunoscut, n-aş fi putut scrie această carte. Dacă l-aş fi ascultat, n-aş fi scris-o.
CîTEVA PRECAU'fll ŞI LAMURIRI
L Nu oferim cititorului, în cele ce urmează, un tratat, fie şi minimal, de etică. Ci doar o suită de observaţii rapide, născute în marginile unui teri toriu în care autorul a fost adus nu prin pricepere profesională, sau . printr-un neutru interes teoretic, ci prin împrejurările, de tot soiul, ale vieţii zil nice : exasperări şi euforii, zel intelectual şi con fuzie sufletească, întîlniri cu prieteni şi cu neprie teni, furii, iubiri, perplexităţi şi speranţe. La un moment dat, am resimţit drept indispensabilă iden tificarea unei minime coerenţe în acest vîrtej al plu ralităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit, tocmai pentru că e atît de „comun", să-l lăsăm la voia întîmplării, ca pe o penumbră subînţeleasă. Ni s-a atras atenţia, pe de o parte, că recuperarea ordinii e tice e iluzorie sau prezumţi oasă, şi, pe de altă parte, că imediateţea eticului şi didacticismul normelor sale îi anulează demnita tea speculativă. Am. acceptat că, într-adevăr, nu
8
MINIMA MORALIA
sîntem în situaţia de a formula ritos o compactă critcriologie morală, dar am rămas la ideea că, îna inte de a fi într-o asemenea utopică - situaţie, trebuie, totuşi, să găsim o ordine a căutării ordinii, o tehnică a aşteptării răspunsului. Intervalul dintre obnubilare morală şi edificare nu poate fi străbătut în suspensia oricărei exigenţe. Trebuie să existe o conduită a drumului către, chiar dacă adevărata conduită pu se poate întemeia decît din perspec tiva drumului încheiat. A înlocui arbitrarul inter valului cu o pre-ordine, iată ce ni s-a părut dl pu tem încerca. Rostită brutal, întrebarea care ne-a însoţit mereu a fost aceasta : cum să nu te smin teşti, atunci cînd n-ai găsit încă reperul cuminţe niei ? Cum se supravieţuieşte, decent, în interval ? In cele din urmă, am ajuns să credem că etica nici nu e altceva decît o disciplină a intervalului, că ea nu e acasă decît în spaţiul de dinaintea opţiunii ultime. În spaţiul propriu-zis al unei asemenea op ţiuni, preocuparea morală încetează a mai avea obiect : normele devin surîsuri, disciplina devine graţie. Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare. Cît despre lipsa de „puritate" speculativft a eti cului, ne-o asumăm cu rolativf1 dezinvolturtt. Am pu tea culpabiliza, la rîndul nostru, textele spPculativc pentru lipsa lor de „impuritate" etid1, adic;�1 pentru felul lor de a plana.--- �;tîncos dt.·a�;upra i..1bb�U'i.lor în care întîrzie dezbaterea moral:1 a fiec> z isei eu. ·«