Minima moralia: elemente pentru o etică a intervalului [1st ed.] [PDF]

Zitiervorschau

ANDREI PLE�U /MINIMA MORALIA

ANDREI

PLEŞU

MINIMA MORALIA Elemente pentru

o

etică a intervalului

CARTEA ROMÂNE.ASCĂ 1988

Copett� 4e Sorin

Dumitrescu

Lui

Constantin

Noica.

Dacă nu l-aş fi cunoscut, n-aş fi putut scrie această carte. Dacă l-aş fi ascultat, n-aş fi scris-o.

CîTEVA PRECAU'fll ŞI LAMURIRI

L Nu oferim cititorului, în cele ce urmează, un tratat, fie şi minimal, de etică. Ci doar o suită de observaţii rapide, născute în marginile unui teri­ toriu în care autorul a fost adus nu prin pricepere profesională, sau . printr-un neutru interes teoretic, ci prin împrejurările, de tot soiul, ale vieţii zil­ nice : exasperări şi euforii, zel intelectual şi con­ fuzie sufletească, întîlniri cu prieteni şi cu neprie­ teni, furii, iubiri, perplexităţi şi speranţe. La un moment dat, am resimţit drept indispensabilă iden­ tificarea unei minime coerenţe în acest vîrtej al plu­ ralităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit, tocmai pentru că e atît de „comun", să-l lăsăm la voia întîmplării, ca pe o penumbră subînţeleasă. Ni s-a atras atenţia, pe de o parte, că recuperarea ordinii e tice e iluzorie sau prezumţi­ oasă, şi, pe de altă parte, că imediateţea eticului şi didacticismul normelor sale îi anulează demnita­ tea speculativă. Am. acceptat că, într-adevăr, nu

8

MINIMA MORALIA

sîntem în situaţia de a formula ritos o compactă critcriologie morală, dar am rămas la ideea că, îna­ inte de a fi într-o asemenea utopică - situaţie, trebuie, totuşi, să găsim o ordine a căutării ordinii, o tehnică a aşteptării răspunsului. Intervalul dintre obnubilare morală şi edificare nu poate fi străbătut în suspensia oricărei exigenţe. Trebuie să existe o conduită a drumului către, chiar dacă adevărata conduită pu se poate întemeia decît din perspec­ tiva drumului încheiat. A înlocui arbitrarul inter­ valului cu o pre-ordine, iată ce ni s-a părut dl pu ­ tem încerca. Rostită brutal, întrebarea care ne-a însoţit mereu a fost aceasta : cum să nu te smin­ teşti, atunci cînd n-ai găsit încă reperul cuminţe­ niei ? Cum se supravieţuieşte, decent, în interval ? In cele din urmă, am ajuns să credem că etica nici nu e altceva decît o disciplină a intervalului, că ea nu e acasă decît în spaţiul de dinaintea opţiunii ultime. În spaţiul propriu-zis al unei asemenea op­ ţiuni, preocuparea morală încetează a mai avea obiect : normele devin surîsuri, disciplina devine graţie. Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare. Cît despre lipsa de „puritate" speculativft a eti­ cului, ne-o asumăm cu rolativf1 dezinvolturtt. Am pu­ tea culpabiliza, la rîndul nostru, textele spPculativc pentru lipsa lor de „impuritate" etid1, adic;�1 pentru felul lor de a plana.--- �;tîncos dt.·a�;upra i..1bb�U'i.lor în care întîrzie dezbaterea moral:1 a fiec> z isei eu. ·«