Maladii Genetice [PDF]

Zitiervorschau

MALADII GENETICE Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale structurii sau functiei moleculelor de ADN - organizate in gene si cromozomi - care contin informatiile despre alcatuirea si functionarea organismului. Bolile genetice prezinta o serie de caracteristici generale, care permit deseori definirea unei afectiuni ca fiind genetica. Ele sunt produse de mutatii ale genelor sau cromozomilor; de aceea este firesc sa fie ereditare (in sensul transmiterii lor in succesiunea generatiilor). Dar cei doi termeni nu sunt echivalenti. Multe boli cromozomiale sau monogenice sunt genetice dar neereditare, fie pentru ca sunt letale inainte de perioada de reproducere, fie pentru ca determina o incapacitate de procreare. De asemenea, trebuie subliniat ca prezenta unei afectiunii la bolnavi din generatii diferite poate fi determinata si de factori de mediu; astfel, nu se poate vorbi de tuberculoza ereditara si nici de sifilis ereditar, ambele bolifiind produse de infectii cu microroganisme. Termenul de boala genetica este deci mai general si nu se suprapune obligatoriu cu cel de boala ereditara. Bolile genetice sunt deseori familiale regasindu-se si la alti membri ai familiei bolnavilor. Aceasta nu este o regula absoluta deoarece exista destule boli genetice sporadice, in care bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al familiei, sau exista boli negenetice familiale prezente la mai multe persoane dintr-o familie care au acelasi mediu de viata (de exemplu, hipotiroidia prin carenta de iod in alimentatie sau alcoolismul). Sindromul Down Acesta reprezintă ce a mai frecventă afecțiune genetică la specia umană și cea mai comuna cauză de dizabilitate intelectuală – retard neuropsihic. Retardul intelectual variază de la sever la moderat, cu un IQ mediu de 40. La aceasta se adaugă anumite trăsături fizice, un aspect relativ specific, care formeazăa așa numitul fenotip downian. În linii mari acești copii sunt mai mici de statură, au o față caracteristică, pot avea malformații cardiace (40 – 50% dintre ei), malformații intestinale (10%), probleme de văz și auz (50%), o frecvență crescută a infecțiilor și alte probleme de sănătate. Incidența sindromului Down depinde de vârsta mamei. Cu cât aceasta este mai în vârstă, cu atât riscul de a avea un copil cu sindrom Down este mai mare.       Într-o anumită populație incidența feților cu sindrom Down variază, deci, în funcție de media de vârstă a femeilor gravide. Astfel, in 2002 in SUA erau 1 copil

cu sindrom Down la 629 nașteri, în absența oricărei intervenții. Incidența tinde sa crească în societățile dezvoltate, odată cu înaintarea în vârstă a mamelor. Preobabil ca incidența sarcinilor cu feți cu trisomie 21 este chiar mai mare, caci o bună parte a acestora nu supraviețuiesc până la naștere. Mai precis, 2/3 dintre aceste sarcini sunt avortate până in trimestrul al doilea de sarcină. În mod surprinzător, însă, copiii cu sindrom Down care se nasc au o foarte bună supraviețuire, 85% ajungând la 50 ani. Aceasta, probabil, deoarece doar aproximativ 50% dintre e prezintă o malformație.

Care este cauza sindromului Down? Din punct de vedere genetic acești feti prezintă un cromozom 21 suplimentar, de unde și denumirea de trisomie 21. Ovulele pe care o femeie le produce în fiecare lună de-a lungul vieții sale îmbatrânesc odata cu ea. Ele se formează într-o formă incipientă odată cu ovarele, deci în cursul vieții intrauterine. Rămân într-o formă dormantă până la pubertate, după care se activează un proces prin care în fiecare lună un ovule ets maturat și eliminat. Deci, cu cât o femeie este mai în vârstă, cu atât ovulele pe care le produce sunt mai vechi. Ori, de-a lungul timpului, în aceste celule se acumulează mutații, defecte. Iar dacă fecundarea, concepția, s-a produs cu un astfel de ovul, atunci fătul va fi purtător al respectivului defect, în acest caz al unui cromozom suplimentar. Acesta este mecanismul care este responsabil pentru 90% dintre cazurile de sindrom Down. În 5% din cazuri unul dintre părinți este purtător al unei anomalii minore cromozomiale, ce nu are nici un fel de efect asupra organismului său, dar, în condițiile în care materialul genetic se rearanjează în curul procesului de formare a unui nou organism, poate apare un defect mult mai important, precum sindromul Down. Majoritatea acestor defecte minore ale părinților poartă numele de translocații echilibrate. Restul de 5% dintre cazurile de sindrom Down se datorează unei cauze paterne, un defect în formarea spermatozoizilor sau alte mecanisme minore. Care sunt anomaliile unui copil cu sindrom Down? La față/gât: – ochi de aspect mongoloid

– urechi mici, jos implantate, uneori malformate – nas mic, plat, cu baza lată, cu un profil plat – tendința de a ține gura întredeschisă, cu limba în afară – defecte de dentiție – gât scurt, lat, cu exces de piele la ceafă Mâini/picioare: – mâini late, scurte – deget V (deget mic) curb, cu falanga mijlocie subdezvoltată – un aspect caracteristic al crestelor palmare – pliu simian – spațiu crescut între degetul mare de la picior și celelate degete (picior în sanda) – articulații laxe Organe: – uneori malformații ale inimii – foarte caracteristic fiind defectul septal atrioventricular sau canalul atrio-ventricular – malformații ale intestinelor – atrezia duodenală – ochi – miopie, strabism, nistragmus – foarte frecvente – defecte de auz, afectând una sau ambele urechi, până la 78% dintre copii – boli hematologice – o incidență crescută a leucemiei acute megakarioblastice Statură redusă, predispoziție către obezitate, diabet, boli endocrine, sunt alte elemente ale acestei afecțiuni. Deși sunt numeroase, alcatuind un tablou caracteristic al acestor copii, nici una dintre aceste afecțiuni nu este suficient de gravă pentru a determina decesul, de unde și durata normală a vieții acestor persoane. Cea mai serioasă problemă a celor afectați este, de fapt, retardul intelectual. Sindromul Edwards Deși pe locul doi ca frecvență, sindromul Edwrds sau trisomia 18 se întâlnește o dată la 6000 de nașteri. La fel ca și în cazul celorlalte anomalii cromozomiale, dacă se ia în considerare numai primul trimestru, se constată că afecțiunea este mult mai frecventă, deoarece numai 2.5% dintre feții afectați ajung până la termen. Boala apare prin prezența unui cromozom 18 suplimentar, pe baza acelorași mecanisme ce sunt implicate în sindromul Down. Este o anomalie incompatibilă cu viața, deoarece se însoțește de foarte multe și foarte severe malformații. Deși spectrul acestora este foarte larg, cele mai des

întâlnite sunt: – deficitul de creștere intrauterină – exces sau deficit de lichid amniotic (oligoamnios sau polihidramnios) – trăsături faciale ce constiuie așa numitul facies dismorfic, nu neaparat caracteristic pentru sindrom Edwards, dar sugestiv pentru o afecțiune genetică, în general – poziție anormală a mâinilor, care sunt încleștate, fără a deschide mâna (clenched hands, overlapping fingers) – malformații cardiace – malformații ale creierului – omfalocel – picior strâmb congenital (rocker bottom feet) – malformații ale rinichilor (rinichi în potcoavă, rinichi polichistic) – defecte de tub neural – mielomeningocel – atrezie esofagiană – anomalii ale scheletului Oricare dintre aceste malformații ale organelor interne ar fi suficientă pentru a nu permite supraviețuirea. La puținele cazuri care supraviețuiesc dincolo de naștere se constată o creștere deficitară și retard în dezvoltarea neurologică. Există forme de boală în care numai o parte dintre celulele corpului sunt anormale, fiind amestecate cu celule cu un numar corect de cromozomi. Această situație poartă numele de mozaicism. Se poate întâlni în toate afecțiunile genetice și are drept rezultat forme mai ușoare de boala. În cazul sindromului Edwards aceasta înseamnă că acești copii pot trăi o anumită perioadă de timp, cu îngrijire specială. Cea mai lungă supraviețuire până în acest moment este de 18 ani.