Ingineria Genetica - Avantajele Si Dezavantajele Ingineriei Genetice [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ PROTECȚIA CONSUMATORULUI ȘI A MEDIULUI

INGINERIA GENETICĂ Avantajele și dezavantajele ingineriei genetice

Cadru didactic:

Student:

Conf. dr. ing. Gontariu Ioan

Bândiu Claudiu

Suceava, 2017

Cuprins: 1. Ingineria genetica ............................................................................................................... 3 2. Beneficiile ingineriei genetice ............................................................................................ 5 3. Transferul de gene de la organismele modificate genetic ............................................... 7 4. Transferul de gene de la microorganismele modificate genetic ..................................... 9 5. Dezavantaje si consecinte cu privire la siguranta ingineriei genetice si aspecte ale sigurantei alimentului .......................................................................................................... 10 6. Aspecte etice si sociale ...................................................................................................... 11 Bibliografie ............................................................................................................................ 12

2

1. Ingineria genetica Odata cu dezvoltarea cunostintelor de biologie celulara, genetica moleculara si inginerie genetica, manipularea artificiala a informatiei genetice a devenit posibila si o data cu ea au aparut biotehnologiile moderne cu aplicatii in variate domenii precum medicina, industria farmaceutica, agricultura, industria alimentara etc. Este de necontestat faptul ca genetica a devenit "actorul" principal al stiintei contemporane, domeniul cel mai fascinant, care permite interventia omului in procesele vietii. Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie introducerea in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, “de interes”, fie modificarea expresiei unei/unor gene prezente, deja, in celula. Genele transferate sunt denumite “transgene”. Ingineria genetica mai este numita, uneori, si “modificare genetica”, “transformare genetica” sau “transgeneza”, iar produsele obtinute poarta numele de “organisme modificate genetic” (OMG) sau “organisme transgenice”. Chiar daca istoria geneticii ca stiinta de sine statatoare masoara mai bine de un secol, in domeniul agriculturii si al industriei alimentare, aplicatiile acesteia sunt relativ recente. In acest sens, merita amintite unele date de referinta. La inceputul secolului genetica a fost privita ca un "fundament stiintific plauzibil pentru sustinerea economiei capitaliste a liberii intreprinderi" . Ca prim pas, merita amintit anul 1955 pentru descoperirea ADN-ului de catre James Watson si Francis Crick. In anii 1970 este creata prima molecula de ADN recombinant si cu aceasta asistam la nasterea unei noi ere stiintifice, intitulata sugestiv: "era geniului genetic". In anul 1972 s-a obtinut prima molecula hibrida de ADN prin unirea a doua fragmente diferite de ADN (unul de la o maimuta, iar celalalt de la o bacterie). Chiar daca ar parea neobisnuit, prin aplicarea unor tehnologii adecvate speciile biologice sunt manipulate intr-o maniera "simbiotica", diferita de cea naturala. Astfel ca in 1977 prin tehnici de inginerie genetica o bacterie va incepe sa produca un hormon uman, somatostatina, realizare cu adevarat importanta pentru umanitate. Anii 1980 sunt marcati de elaborarea unei metode revolutionare de manipulare a genelor care permite transferul acestora intre unitati sistematice foarte diferite, asigurand obtinerea organismelor transgenice sau recombinante inclusiv intre regnuri, de exemplu intre regnul vegetal si cel animal (1985 PCR - polymerase chain reaction). Astfel geniul genetic paraseste domeniul consacrat al unei stiinte fundamentale, devenind prin noile biotehnologii create si dezvoltate o stiinta industriala. In 1986, cercetatorii din Marea Britanie fac primele teste pentru obtinerea unei specii de tutun rezistent la erbicide. Un alt pas important are loc in 1994, cand FDA (food and drug administration) anunta lansarea unei specii de rosii modificate genetic cunoscuta ca si "flavr savr", devenita prima specie de planta de acest tip comercializata in lume. Intre 1996-1997 sunt aprobate si introduse in cultura soia rezistenta la daunatori vegetali, porumbul rezistent la atacul de insecte si tomatele cu maturare indelungata. Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de: - “gene de interes”; - metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va fi la originea unei noi plante; - selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit (toleranta la ierbicid, rezistenta la atacul unui daunator etc.). 3

Transgeneza presupune, deci, parcurgerea a trei etape: - pentru identificarea, izolarea si clonarea “genelor de interes”; - transferul “genelor de interes” la plantele de cultura ; - selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii naturale.

Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta, cel putin,doua avantaje: - ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca performanta; - gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod nelimitat, posibilitatile de ameliorare. Este bine cunoscut faptul ca cercetarile de inginerie genetica si noile biotehnologii necesita laboratoare speciale, aparatura si utilaje de laborator foarte sofisticate si extreme de scumpe, substante si reactivi de mare puritate, dar mai ales, cercetatori si specialisti de inalta calificare. In aceste conditii, este evident ca cercetarile de inginerie genetica s-au dezvoltat, prioritar, in tarile cu mari resurse financiare si umane. Pentru a evita riscul maririi disparitatilor pe plan mondial si adancirea prapastiei intre bogati si saraci, s-au luat masuri pentru transferul de informatii privind rezultatele cercetarilor din domeniul ingineriei genetice si al biotehnologiilor, spre tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare

4

2. Beneficiile ingineriei genetice Progresele importante inregistrate in domeniul cercetarilor de genetica si inginerie genetica, de biologie celulara si moleculara, de biochimie, biofizica, microbiologie, au favorizat dezvoltarea biotehnologiilor care au deschis posibilitati vaste de beneficii viitoare, avantaj competitiv, crestere economica si oportunitati de dezvoltare. In Romania (conform OG nr. 49/ 2000), organismul modificat genetic este definit ca "organism care contine o combinatie noua de material genetic obtinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne, tehnici care-i confera noi caracteristici". Tehnicile de recombinare implica fie recombinarea acizilor nucleici si introducerea directa in noul organism a materialului obtinut in afara acestuia (folosind fie virusi sau plasmide bacteriene ca vectori sau prin macro-injectii si micro-incapsulari), fie tehnici de fuziune celulara sau tehnici de hibridizare. Beneficiile obtinute prin tehnicile de inginerie genetica in domeniul agroindustrial pot fi clasificate astfel: plante rezistente la seceta si daunatori; cereale cu un continut crescut de proteine; cereale fara gluten; orez cu un continut ridicat de vitamina A; seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice; plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena); bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere in timpul transportului; soia cu o cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou) care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare; chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din stomacul viteilor) utilizata in productia de branzeturi; fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) folosita in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si a porcilor; vitamine si arome alimentare. Chiar daca aceste rezultate reprezinta posibilitati concrete pentru cresterea economica, marirea substantiala a productiei de alimente, nu trebuie neglijate potentialele efecte adverse. Acestea reprezinta subiectul unor dezbateri aprinse, atat din motive etice, cat si din motive legate de riscul utilizarii si consumarii lor. Efectele adverse ale eliberarii OMG in mediu sunt numeroase. Ele cuprind: bolilor umane (efecte toxice sau alergice); boli la animale si plante (efecte toxice si alergice); efecte negative asupra dinamicii si diversitatii genetice a populatiilor de specii din mediul respectiv; diminuarea rezistentei la patogeni (facilitand diseminarea bolilor infectioase si/sau crearea de noi rezervoare sau vectori); compromiterea tratamentului profilactic sau terapeutic vegetal, ve?terinar sau uman, de exemplu prin transferul de gene care confera rezistenta la antibioticele utilizate in medicina umana si veterinara; efecte asupra ciclului biogeochimic, in particular prin reciclarea carbonului si azotului, dar si prin modificarea descompunerii in sol a materialului organic. In conformitate cu informatiile de pe site-ul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii rurale, in anul 1996 erau cultivate in intreaga lume in jur de 1,7 milioane de hectare cu plante modificate genetic. In 2002 suprafata totala a crescut la 58,7 milioane de hectare, ceea ce arata un ritm de crestere fara precedent in domeniul tehnologiilor agricole, aproximativ de 35 ori. 99% din suprafata mondiala cultivata cu plante modificate genetic este situata in patru state: SUA (66% din total), Argentina (23%), Canada (6%), China (4%). In conformitate cu ultimele date, mai mult de jumatate din populatia lumii traieste in tari in care este aprobata oficial cultivarea plantelor modificate genetic. La nivelul Uniunii Europene sunt autorizate 18 OMG-uri, care includ varietati de porumb, soia, rapita, cicoare si vaccinuri. In Romania, conform datelor oficiale, primele soiuri de plante modificate genetic au fost testate in reteaua Institutului de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor in 1997-1998. 5

Primul soi de soia (Stine 2254 RR) si primul soi de cartof (Superior New Leaf) modificate genetic au fost inscrise pe lista oficiala in 1998. Suprafata cultivata cu soia modificata genetic era de 15.500 de hectare in anul 1999, iar cea cu cartof modificat genetic, in acelasi an, de 35 hectare. In 2002 suprafata cultivata cu soia modificata genetic a fost de 31.100 de hectare, iar cea cultivata cu cartof modificat genetic a fost de circa 15 hectare. In anul 2000 a fost constituita, in baza prevederilor OG nr. 49/2000, Comisia Nationala pentru Securitate Biologica, care a aprobat oficial cultivarea, in scop comercial (pentru o perioada de 3 ani), a soiei RR (toleranta la erbicidul glifosat) si a cartofului Bt (rezistent la gandacul din Colorado), suprafetele cultivate fiind de 32.200 de hectare, respectiv 90 de hectare, aprobare reinnoita in 2003. In "Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania" (ed. 2003) sunt inscrise 10 soiuri de soia modificate genetic. Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie genetica, plante si animale ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la ierbicide si pesticide, plante care produc o gama variata de substante necesare pentru fabricarea de medicamente, in alimentatia umana si furajarea animalelor domestice. Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de alimente si, in special, de substante proteice de care tarile sarace duc lipsa. Cu ajutorul biotehnologiilor, pot fi tratati copiii care sufera de crestere intarziata, fara riscul contaminarii lor cu boala Creutzfeld – Jacob; anterior fiind tratati cu hormoni de crestere extrasi din cadavre, ceea ce a dus la un numar mare de decese .Tot cu ajutorul biotehnologiilor, a fost usurata suferinta persoanelor cu hemofilie. Pentru acestia, exista in prezent, surse nelimitate de factori de coagulare, libere de HIV sau virusul hepatitei C. In cazul bolilor rare (care sunt, cel mai adesea, cauzate de modificari genetice), cuceririle in domeniul ingineriei genetice vor contribui foarte mult la intelegerea cauzelor care au dus la aparitia acestora si, probabil, vor duce la descoperirea tratamentului. Absenta perceptiei beneficiilor, la consumatorul final, este unul din principalele impedimente pentru acceptarea sociala generalizata a utilizarii organismelor si a alimentelor modificate genetic. Informarea este o preconditie esentiala pentru constientizarea avantajelor si dezavantajelor obtinerii si utilizarii organismelor modificate genetic. In perspectiva aderarii la UE, legislatia Romaniei trebuie armonizata cu ultimele reglementari europene in ceea ce priveste organismele modificate genetic, care trebuie supuse unui regim special de reglementare, autorizare si administrare.

6

3. Transferul de gene de la organismele modificate genetic Cea mai relevanta evaluare alimentelor, cu privire la transferul de gene, este rezultatul potential al transferului de gene introduse prin materialul obtinut dintr-un organism modificat genetic la microorganisme din tractul gastro-intestinal (GI), intr-un mod in care genele pot fi, succesiv, incorporate si au impact asupra sigurantei sanatatii animale sau umane. Genele marker sunt inserate in plantele modificate genetic pentru a facilita identificarea celulelor sau tesuturilor modificate genetic in timpul dezvoltarii. Exista mai multe categorii de gene marker, incluzand genele de rezistenta la antibiotice si genele de rezistenta la ierbicide. Markerii de rezistenta la antibiotice au fost utilizati in timpul procesului de transformare/selectie in obtinerea marii majoritati a plantelor modificate genetic. Utilizarea lor, continua, ramane critica pentru producerea de plante modificate genetic. Daca are loc, transferul genelor de rezistenta la antibiotice poate avea un potential efect negative asupra eficientei terapiei cu antibiotice. Cu privire la plantele modificate genetic, WHO Workshop a ajuns la concluzia ca “nu exista o evidenta inregistrata pentru transferul de gene de la plante la microorganismele din intestin” si ca nu exista rapoarte autentificate asupra transformarii bacteriene in mediul tractului gastro-intestinal uman. Acest fapt s-a bazat pe concluzia ferma ca transferul genelor de rezistenta la antibiotice este putin probabil sa aiba loc, data fiind complexitatea etapelor cerute pentru transferul genic, expresia si impactul eficientei antibiotice. Pentru a avea loc transferul de gene, trebuie sa aiba loc urmatoarele evenimente: 1) ADN vegetal trebuie sa fie eliberat din celule/ tesuturi vegetale si sa supravietuiasca in conditiile de mediu ostile ale tractului gastro-intestinal, inclusiv la expunerea la acidul gastric si nucleaze; 2) microorganismele recipiente trebuie sa fie competente pentru transformare; 3) microorganismele recipiente trebuie sa lege ADN pentru transformare; 4) ADN trebuie sa penetreze peretele ceular si sa traverseze membrana celulara; 5) ADN trebuie sa reziste la sistemul de restrictie/modificare produs de microorganism, pentru a degrada ADN strain; 6) ADN trebuie sa se integreze in plasmida sau genomul gazda si necesita cel putin 20 p.b. pentru o secventa ADN omoloaga completa, in vederea recombinarii la ambele capete ale ADN strain. Probabilitatea ca ADN-ul strain sa persiste intr-un mediu ostil trebuie sa fie amplificata semnificativ, in conditiile care ar fi exercitate de presiunea de selectie. Asemenea conditii sunt, in general, considerate a fi limitate la markerii de rezistenta la antibiotice si numai in conditiile utilizarii in terapia orala a antibioticului corespunzator. Doar atunci cand un marker de rezistenta la un antibiotic este sub controlul unui promotor bacterian corespunzator, ar trebui ca gena de rezistenta la antibiotic sa fie potential exprimata si, astfel, sa furnizeze un avantaj selectiv unui microorganism recipient. Markerii antibiotici existenti sub controlul promotorilor vegetali nu vor fi exprimati intr-un microorganism; prin urmare, in aceasta situatie, prezenta antibioticului nu furnizeaza presiune de selectie. Transferul genic orizontal se considera ca este putin probabil sa se realizeze, datele asupra unui asemenea transfer genic fiind necesare doar atunci cand natura genei marker ridica probleme de sanatate, daca apare transferul. In evaluarea oricaror potentiale probleme de sanatate, trebuie sa fie luata in considerare utilizarea terapeutica animala sau umana a antobioticului si frecventa rezistentei la acest antibiotic a microflorei gastrointestinale. 7

Dat fiind ca transferal genic de la o planta modificata genetic la un microorganism din tractul GI este putin probabil, dar nu poate fi exclus, trebuie sa se realizeze o expertiza, pentru a se stabili daca exista conditii sau circumstante in care genele marker de rezistenta la antibiotice nu vor fi utilizate in plantele modificate. De exemplu, s-a stabilit ca antibioticul Vancomycin este critic in tratamentul anumitor afectiuni bacteriene atunci cand exista rezistenta la mai multe antibiotice (utilizarea se datoreaza lipsei de alternative). Suplimentar fata de factorii considerati, problema specifica a utilizarii genelor marker de rezistenta la antibiotice, exprimate in plante, este potentialul efect advers asupra eficientei terapeutice a antibioticelor administrate pe cale orala. Factorii care trebuie sa fie luati in considerare pentru evaluarea impactului advers potential asupra eficientei tratamentului cu antibiotice, includ: 1) functie si specificitate a produsului exptimat (tipic, o enzima); 2) digestibilitate a proteinei exprimate; 3) nivel de expresie al proteinei; 4) disponibilitate a oricarui cofactor necesar in tractul GI; 5) uz terapeutic animal sau uman al antibioticului, tinand cont de acele populatii care consuma produsul alimentar.

8

4. Transferul de gene de la microorganismele modificate genetic S-a stabilit ca exista mecanisme bine cunoscute pentru transferul de material genetic intre microorganisme, precum transductia si conjugarea, insa nu a fost demonstrat transferul ADN nud in microorganismele din tractul GI. Probabilitatea transferului genic in tractul GI a fost evaluata in lumina naturii organismului modificat genetic si a caracteristicilor constructului genic. Posibilele consecinte ale unui eveniment de transfer genic trebuie sa fie evaluate pe baza functiei si specificitatii transgenei. Probabilitatea mentinerii genei transferate intr-un microorganism recipient creste, daca confera microorganismului un avantaj selectiv. Factorii care pot amplifica avantajul selectiv asupra altor organisme sau abilitatea de colonizare, includ: rezistenta la atacul fagic, virulenta, aderenta, utilizare a substratului sau producere de antibiotice bacteriene. Daca nu se asteapta ca gena transferata sa amplifice oricare dintre caracteristicile de supravietuire ale microorganismului GI recipient, nu se impune evaluarea sigurantei. Daca functia genei sugereaza ca supravietuirea organismului recipient poate fi amplificata, este necesara evaluarea posibilelor consecinte asupra sanatatii, pe baza functiei si specificitatii genei. Recomandarile FAO/WHO (1990) privind microorganismele modificate genetic includ : 1. ce vectori trebuie sa fie modificati, astfel incat sa fie minimizata posibilitatea transferului la alte microorganisme; 2. gene marker de selectie, care codifica rezistenta la antibiotice de uz clinic, nu trebuie sa fie utilizate in microorganismele, care se intentioneaza a fi prezente ca microorganisme viabile in aliment. Trebuie sa de demonstreze ca ingredientele/componentele alimentare obtinute din microorganisme care contin gene marker, care codifica rezistenta la antibiotice, sunt libere de celule viabile si material genetic care poate codifica rezistenta la antibiotice. Daca are loc un transfer de AND viral, celulele epiteliale transformate nu vor fi mentinute in tractul GI, datorita reanlocuirii continue a acestor celule. Microorganismele, care urmeaza sa fie utilizate ca aliment sau in procesarea alimentelor, trebuie sa fie obtinute din organisme care sunt cunoscute sau s-au demonstrat ca sunt potrivite pentru testele la animale, sa fie libere de caracteristici care confera patogenitate. Mai mult, a fost stabilit ca evaluarea organismelor modificate genetic, viabile, ca parte a unui aliment, trebuie, de asemenea, sa tina cont de caracteristicile care determina potentialul de colonizare, crestere si supravietuire in tractul GI, care include capacitatea de a suferi transformare, transductie si conjugare si de a schimba plasmide si fagi. In acest scop, a fost elaborat un principiu general, desemnat pentru a minimiza trasaturile caracteristice in microbii care urmeaza sa transfere informatia genetica la alte microorganisme.

9

5. Dezavantaje si consecinte cu privire la siguranta ingineriei genetice si aspecte ale sigurantei alimentului Consideratiile asupra sigurantei alimentului cu privire la organismele obtinute prin tehnici care modifica trasaturile ereditare ale unui organism, de exemplu tehnologia ADNrec, au la baza procese de aceeasi natura, ca si cele care apar prin alte metode de modificare a genomului unui organism, precum incrucisarea conventionala. 1. Consecinte directe (de exemplu: nutritionale, efecte toxice sau alergene) ale prezentei in alimente a unor produsi genici codificati de gena introdusa in timpul modificarii genetice; 2. Consecinte directe ale nivelurilor modificate ale produsilor existenti, codificati de genele introduse sau modificate in timpul modificarii genetice; 3. Consecinte indirecte ale efectelor unui produs genic sau ale nivelurilor modificate de produs genic existent, asupra metabolismului organismului sursa alimentara, care duce la prezenta unor componenti noi sau la niveluri modificate ale componentilor existenti; 4. Consecinte ale mutatiilor provocate de procesul modificarii genetice a organismului sursa alimentara, precum intreruperea secventei codificatoare sau de control sau activarea genelor latente, care conduc la prezenta unor componenti noi sau la niveluri modificate ale componentilor existenti; 5. Consecinte ale transferului genic la microflora gastrointestinala de la organismele modificate genetic ingerate si/sau componentii alimentari obtinuti din acestea; 6. Potential negativ pentru efectul de sanatate, asociat cu microorganismele alimentare modificate genetic. Genele introduse in organisme codifica una sau mai multe proteine, care determina producerea unor molecule mici, noi sau modificate, in organismul gazda. Siguranta acestor produse trebuie sa fie evaluata pe baza cunoasterii produselor obtinute, a caracteristicilor produsului si a istoricului utilizarii aceluiasi produs in alte alimente. Anumite produse pot necesita testari suplimentare, incluzand testarea corespunzatoare in vitro sau in vivo, in functie de unicitatea produsului si cunoasterea functiei sale si similaritatea cu produsele existente, utilizate in alimentatie.

10

6. Aspecte etice si sociale Datele demografice arata ca populatia globului s-a triplat in perioada 1950 (2,2 miliarde oameni) - 1999 (6 miliarde oameni). Se preconizeaza ca in 2050 populatia globului va masura circa 10 miliarde de oameni. Intrebarea care se naste de aici este: cum poate pamantul hrani un numar atat de mare de oameni, cand la data actuala malnutritia afecteaza aproximativ 800 milioane de oameni? Doar ca statele care sunt in stare sa produca si sa cultive OMG-uri sunt state puternic industrializate. De fapt nu "statele" produc aceste tehnologii, ci firme private, al caror interes nu este in primul rand unul umanitar, ci primeaza calculele economice, rata profitului etc. Astfel, statele sarace nu-si pot permite cumpararea de seminte sau de patente biologice. Exista desigur actiuni "caritabile", dar ramane de vazut in ce masura este vorba de caritate sau daca nu cumva se incearca mai mult experimentarea acestor produse. Pe langa posibilele probleme de sanatate, care inca nu sunt demonstrate, dar nici demonstrabile, datorita timpului relativ scurt de la introducerea lor (ceea ce ar fi relevant in acest caz ar fi statisticile de sanatate pe diferite esantioane de populatie si pe intervale de timp indelungate) apar si efectele asupra mediului ambiant, a soiurilor de plante endemice, a faunei specifice etc. OMG-urile sunt produse netraditionale, a caror diseminare poate duce la o modificare a ecosistemelor, modificare care nu va corespunde neaparat obiectivelor cercetate. Unii se tem si ca incrucisarile cu populatia salbatica pot provoca o "poluare genetica". Pana in prezent, utilizarea OMG in agricultura a fost axata, inainte de toate, pe reducerea costurilor la nivelul exploatarii agricole, in principal, in tarile in curs de dezvoltare. Fiecare societate ar trebui sa posede norme etice care sa regleze nu doar satisfacerea nevoilor alimentare fundamentale, ci sa certifice daca acest deziderat presupune si mijloace adecvate. Scopul nu poate justifica folosirea oricaror mijloace. Problemele de etica in domeniul biotehnologiilor agroalimentare privesc consecintele potentiale ale utilizarii OMG-urilor sau ale oricarei alte tehnologii pentru intensificarea productiei de alimente in scopul ameliorarii securitatii alimentare. Preocuparile consumatorilor in legatura cu OMG se refera, in principal, la siguranta sanitara a alimentelor. Date fiind problemele ridicate de anumite marfuri alimentare care nu sunt transgenice, cum ar fi problemele alergenilor, reziduurile de pesticide, ale contaminarilor microbiologice si, in ultimul timp, encefalopatia spongiforma bovina (BSE, boala "vacii nebune") si maladiile care afecteaza oamenii, consumatorii, uneori, au dubii in privinta sigurantei sanitare a marfurilor alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii. Este interesul legitim si dreptul consumatorului de a obtine informatii privind OMG-urile utilizate in agricultura. In primul rand, este vorba de a reglementa modul de difuzare a informatiilor pertinente si de comunicare a riscurilor conexe intr-o maniera transparenta. Una dintre problemele conexe este si aceea de a sti cum sa se asigure transparenta activitatilor sectorului privat in fata opiniei publice si, in consecinta, cum sa fie fortate organismele din sectorul privat sa dea socoteala pentru actiunile lor. Doar ca aici apare si alta problema: cum poate fi opinia publica informata corect. O informare corecta presupune nu doar livrarea de definitii stiintifice, sau simpla etichetare a unor produse, ci studii sociologice si medicale de specialitate.

11

Bibliografie 1. Elena Badea, Sorina Mihacea, G. Nedelea, 2005, Biotehnologia moderna. Plantele modificate genetic,. Editura Universitara; 2 Elena Badea, IP Otiman,.2006, Plante Modificate Genetic în Cultura. Impactul agronomic, ecologic si economic. Editura Mirton, Timisoara; 3. Badea E., Sandulescu D., 2001, Biotehnologii vegetale, Fundatia Biotech; 4. Astarastoae V., Trif A.B., Esentialia in Bioetica, Editura Cantes, Iasi, 1998; 5. Craciun T., Jensen L.L., Genetica si viitorul omenirii, Editura Albatros, Bucuresti 2004; 6. Manea T., Diskurslinien in der ethischen Beurteilung der Stammzellforschung in Rumanien, in vol. Crossing Borders. Cultural, religious and Political Differences Concerning Stem cell Research, W. Bender, C. Hauskeller si A. Manzei (ed.), Agenda Verlag, Munster, 2005. 7. http//www.efsa.europa.eu/en/mboard/statutory_texts/internal_rules.html

12