L2 V4 B Glicmlz L2 R0 B C9 K M18 X L2 FW YWNo ZV9 T ZWRP YS8 X MDEx NZ I5 [PDF]

Zitiervorschau

VICTOR PAPILIAN

ti

TAN"

,CUGETAREA"

www.digibuc.ro

Vecinut

1

www.digibuc.ro

VECINUL

www.digibuc.ro

VICTOR PA PILIAN

VECINUL NUVELE

EDITURA CUG P. C. GEORGESCU - D

BUCURE5TI, IV

Strada

www.digibuc.ro

VECINUL Numai dupl. mers, Gavrild a cunoscut O. vecinul sdu n'a isprdvit cu necazul. Mers de orn gata sä se doboare ! Ehe !... stie el cum te munce§te supdrarea... Iti trage in jos creierii capului ca povara de plumb, 0 ca viermele rozdtor se yard in moalele sufletului, desgolindu-1 pand'n carnea crudd a inimii.

Vecinul a trecut all sd se opreascd, &rä sd.-1 caute din priviri ca de obiceiu, garbov, adus din tdria grumazului, cu ochii infipti pe sub pdrnant, parcd pe urma unui moroiu. Si Gavrild s'a cugetat in sine, cd nu-i cinstit sä-1 inconjoare cu vorba. 0 vorbd omeneascd, la necaz, e ca dulcea alifie peste iuteala arsurii. Vecine... vecineee...

Omul cu necazul in grumaz n'a auzit. N'a auzit de voia cea rea din suflet, n'a auzit nici de gdlägia copiilor din ogradd. Manios, Gavrild s'a intors sä curme cantecul. Dar s'a rdzgandit. Prea frumos ziceau... Si pe urrnä, colindul e antec sant... Se supärd Dumnezeu...

Ie0 in stradd :

Vecine... Färtate... Vecine Tibor... Omul se opri. In sfar0t glasul lui Gavrild ii ajunsese in urechi.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

8

Fosta-i la popä ?... Fo...

5i ce-o zas ? M'o trimas la vet'rinar... Gavrila scuipa cu dispret. Vai de capu' popii !... 5i ramase jelindu-§i fartatul din privin, pana ce-1 vazu cotind pe podet in ogradä. * *

*

Bietul Tibor ! Curn sa nu fie suparat ?... In grajd, boul sat', Nialco§, cel cu premiul dela Cluj, trägea sä moara. Nialco§ !... Dragostea lui de orn singuratic, sarman de muiere si copii... Gavrild s'a oprit in poartä. Pregetä. In ograda la el e prea multa voie buna. Gandurile se intoarnä la necazul vecinului.

Nialco§ a cazut jos din senin, ca trasnit. Si

popa il mana la veerinar !... Prostul. Cum nu'ntelege ca asta-i mania lui Dumnezeu, sau o buba rea din deochiu blestemat ?... Numai cà de farmece 1-a descantat cu securea Zenobie, vraciul, si vita tot nu s'a ridicat. Dimpotriva, e tot mai räu... Nici nu casca, nici nu rumega, urechile ii sunt reci, lantanele spinarii s'au scobit cat pumnul §i capul ii sta &ant din grumaz, cu botul in a§ternut. Asta-i mânia lui Dumnezeu !... Gavrill scuipa din nou. El e un orn prost, tara invatatura, §i cu toate astea a inteles de unde se trage räul, iar domnul parinte Szilágyi, de fel... Fiindca nu cunoaste sufletul omului otravit. Bietul vecin ! Singur nu-1 poate lasa. Acu, acu, se intuneca si, in negura, suferintele sunt mai crancene. Stie el de cand 1-a durut mäseaua asta toamnä.... Gavrila porne§te spre casa vecinului §i bini§or, parca sä nu turbure taina celor doua suflete chinuite, deschide poarta, strabate curtea §i inträ in grajd. Aci Tibor vegheaza prin intunerec, langa www.digibuc.ro

VECINUL

9

vita bolnavä. De aläturi, peste gard, vine intr'una cantecul colindului. Gavrilä nu mai poate de drag. Durerea omului, boala .vitei, cantecul colindei, toate laolaltä ii inmoaie sufletul. Asa, poate, o sä senmoaie mania lui Dumnezeu. Bagl adanc //lam

in buzunar si scoate un muc de lumanare, il aprinde cu grijä §i-1 infige in grinda päretelui, deasupra vitei bolnave. Sa moarä cre§tineste... gandeste el. Lumina il insdrävene§te. SA fie el orn säritor,

dacä vecinul s'a pierdut. La el acasä copiii au

incetat cantecul. Sunt nerAbdätori sä plece. Gavrilä za.mbeste. Doar cunoaste el sufletul copiilor... Azi, parcä le-ar cunoa§te toate. Numai una nu : cum sä lini§teascä pe vecinul sä.u. Sufletul

il indeamnä, dar mintea nu-1 ajutä. Asta-i mania lui Dumnezeu... rosteste el insfarsit, numai sä.-§i urneascä mintea. Si din nou isi aminteste de sfatul preotului reformat : la veerinar !... Gavrilä se'nfurie. Si ocara-i de ajutor omului necäjit... Nu lua seama, frate... Cate vite le-o problluit veerinarul, pe tale le-o stricat §i chiar le-o

pierit de vieatä... a dacd nu vrea Dumnezeu,

tät una-i... Se stanje amäritul dobitoc ca omul färd zile. Cantecul a reinceput la el in curte. Gavrilä simte o imbunare §i mai mare a sufletului, slobozitä parca de-a-dreptul din inimä in minte.

Frate... ii pune el maim pe umär. Omul amärit a ridicat spre el capul. La palpairea luminitei, Gavrill a prins o pala de nade de in ochii intunecati, §i asta i-a märit curajul.

Eu asa gandesc, a

1-lania lui Dumnezeu...

Si d'aia zäc s'aducem pe popä sä-i citeasc6.... Tibor si-a läsat capul in jos, ca §i boul bolnav. Gavrilä 1-a inteles. Popa Szilágyi, in grajd, la o vità ?...

www.digibuc.ro

io

VICTOR PAPILIAN

Vezi, frate... La noi, pärintele Topan vine cand il chemi... Are, in cartile lui, scris si pentru vite si pentru oamenii. La noi, numai pentru oarneni... rosteste cu

glas stins Tibor. In capul lui Gavrila e mare fierbere. Are un gand de care nu vrea sà se despartä : numai slova sfantä poate alina mania lui Dumnezeu... Frate, dad. 1-am cherna pe pärintele Topan ?... Chipul Ungurului s'a inseninat deodata. Oare sä villa ?

Vorba lui Gavrilá s'a oprit sugrumata in gat.

Asa e... N'o sä villa pärintele Topan. El citeste

pentru, vitele bolnave, dar numai la oamenii de

Pe Unguri n'are ochi sa-i vac:U. Si totu§i, numai parintele Topan poate goni räul din sufletul vitei... Gandul ornului s'a infundat din nou in intunerecul creierilor. De pe podea, vita a intins spre el capul parca rugandu-1. 5i cantecul copiilor cum ii moleseste inima... Ar vrea sä planga de jale. De jalea cantecului, de jalea vitei bolnave, de jaegea lui !

lea vecinului...

Frate, stii una ? ...

Eu incerc la dornnul parinte Topan... 0 sa ma sudue popa nost !... Din nou tacere. Ah, popii astia !... Ce oameni !... Au in cartile lor leacul, darul lui Dumnezeu, si unul nu-i vrednic sa-1 inteleaga, iar celälalt se sgarceste nurnai pentru cei de-o lege cu el. 5i davrill dudue ca motorul. Mintea i se rasuceste ca burghiul in creieri. Deodata simte c'a razbit la lumina. Frate... se repede el. Ochii ii rad, fata i s'a umflat de bucurie. Luam pe Nialcos si-1 ducem in grajd la mine...

Parintele nost' nu cunoaste vitele oamenilor... www.digibuc.ro

VECINUL

It

indreptandu-se spre u§a : MA intorc numaidecat... Merg sä iscodesc... * *

*

Dela popa, Gavrila s'a intors intunecat. Parintele era plecat la Cluj, sa-§i aduca pruncii de sal-batori. Numai maine in zori soseste. Or, pana

maine e lunga vreme pentru un suflet ce pad-

Ce-i de fäcut ?... Va sä gäseasca un leac ce alinä, daca nu unul care tarnadueste. Nici nu indrasneste sa intre in curtea vecinului. Copiii il intampina la poarta: Pornim, tata ?... Stati... nu gräbiti a§a... I-a oprit far' de rost. Dar parca-1 supärä sburdatul copiilor, in noaptea asta de durere. Taft._ tatd." Deodata cu strigarea copiilor i s'a facut lumina in minte, de data asta färä nicio muncd, de- a-dreptul parca prin harul lui Dumnezeu. Haideti cu mine... Copiii p_ornira, dar la poarta lui Tibor se oprirl, La Ungur, tata ?... Gavrila raspunse'n el : Cum se cunosc ca-s §colarii popii Topan... Deschise poarta §i cu mana le fku semn poruncitor, sa-1 urmeze. In u§a grajdului, le §opti : me§te !

Cantati...

Copiii prin§i §i ei de o tearna sfanta, isi dadurä dtumul glasurilor. In iesle la Viflaim..." T b or, luat pe nea§teptate, intoarse o privire,

care nu §tia cum sä cate, a minune sau a plans. Dar §i vita ridicase capul... Minune !

Altcum ridicase capul acum, mai vanjos, mai sail atos...

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

12

Frate... fAcu Tibor, când copiii plecara. Mare-i

legea voasträ, fiindc6. Dumnezeu deopotrivl grije§te §i de oameni §i de vite... Iar Gavrilâ., care toate le intelegea acum, ii räspunse :

Päi, ce crezi, frate?... Voi uitati cä Dum-

nezeu s'a nâscut in iesle...

i micut §i lärä de putere, vitele 1-o grijit... Ce crezi, frate... faci omului un bine §i el cunoa§te, dar incA Dum-

nezeu ?...

www.digibuc.ro

COPII FARA DUMNEZEU Batt-aria a iesit din primarie ca neoamenii, oarba, surcla §1 muta. Bucuria oträvitä e mai neindura-

toare pedeapsa decat chiar nenorocirea. Mama Tudoro, o carte din Rusia...

Batrana s'a oprit din mers, sa-si socoteasca

Oare nu cumva i s'a smintit darul judeNu. Aude deslusit vorba in gluing a domnului Isaiia Gajdeiu, primarul : mintea. catii ?

E carte dela Petrut, mama Tudoro. I s'a

facut de Profira...

i vede ochiul de sticla al domnului Tiberiu

Giosan, notarul, tintuit asupra-i ca din teasta unui vultur impäiat.

De Protira-i arde para.?... De and s'o fi

insurat prin cele departari ! Mai bine zi ca-i vesteste o noua präsila de copii. Batrana si-a sugrumat un oftat in adanc, tocmai in ocna sufletului. Bucurie, neinduratoare pedeapsä !...

Apoi, parca sa se intrebe de vieata, si-a pipait Nu-i sminteara a mintii, scrisoarea traieste aievea la san, suge si suspina ca pruncul la tata. Ce bine ca nu s'a lasat ispititá de neräbdare, cum o imbiau cei doi domni ! scrisoarea.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

14

Sa-ti citesc eu scrisoarea, mamd Tudoro... Dar ea, nu. Simtea numai cuget räu in burduful vorbei lor umflate. Bucurie, neindurAtoare pedeapsa !...

A luat-o in ne§tire pe la marginea satului. Pe urmä s'a dumirit. Picioarele färä de graiu sunt, dar mai bine cleat mintea cunosc legea omeniei. A ajuns pe aici, sd-§i fereascd nora de pedeapsa bucuriei oträvitä de indoialä. Biata Profira... Catä urgie pe sufletul unei femei sdrmand de bärbat ! Tot satul stie, stie si dansa, cä cei doi frunta§i is ani multi de atunci se tin de capul ei, atat domnul Isaiia Gajdeiu, orn in toatä fi-

rea cu copil §i nevastä, cät §i domnul Tiberiu Giosan, chiorul cel cu sufletul gol §i sträin ca ochiul lui de sticlà. Ba el Petrut a murit, ba cd s'a insurat prin cele depärtdri... Dar noru-sa e una cu radejdea in Dumnezeu,

§i credinta pentru bärbat se lasá in urma-i ca umbra din pomul insorit, doar inteo parte. Marná, Petrut trdie§te i intr'o zi ursitá de Dum-

nezeu ne trezim cu el aci. pe Petrut sosit in slovd §i suflet ! Bdtrana scoate bini§or din sari scrisoarea, o leagana la piept ca pe un copil drag 0 apoi o duce la buze. Dar dac'a murit ? Gandul, ca o pala de vant, a culcat fdrama de flacdrá. Bucurie, neindurátoare pedeapsd !... SI ai in /nand cheia nädejdii Ø sd n'o poti folosi din betesugul ochilor neinvatati... A ajuns acasd.

In curte, sufletul i s'a luminat din nou. II vede in cámd§uta cu cusätura de ea lucratd, manand vaca pe poartä ; apoi, fecior cu §erparul pand'n piept, voinic la trântd i sprinten la hord ; apoi

www.digibuc.ro

COPII FARA DUMNEZEU

Is

Da, copilul trdie§te... Ii simte inima bätand deodatd. §i in scrisoare, §i in sari ca pe vremea cand il purta in pantece. Asta-i glasul lui Dumnezeu care veste§te fdrä. vorbe, dela suflet la suflet. Bdtranei i s'a intors izvorul lacrimilor §i odatd cu el gandul cel bun. Stie ce are sä facd.

A intrat in casd §i a inchis ua cu cheia. Apoi a scos de sub pat covata §i a tras-o lang-d !add. Covata in care-1 legäna, mititel... Stie ce are sd lacd.

Va pune scrisoarea in covatä. Scrisoarea in

locul copilului infd§at. i noaptea intreaga va legdna. Iar ma.ine in zori va porni in ora§ dui:A

un grdmatic priceput. Maine se va alege inteun fel. Dar in noaptea asta e al ei, numai al ei §i al lui Dumnezeu! Si-1 va legäna ca pe vremuri : Pui§or istet de cuc...

Cite§te, maicd, incd. odatd.

Vezi cd mi-e degraba. Cite§te, maicä, Ina odatd, cd-ti mai dau un ban de doi lei. §colarul, ispitit de castig, lud dela inceput scrisoarea.

Scumpä mdiculitd draga..." Auzi tu cum imi spune ? Scumpa Taci, maicd, nu mai vorbi, ed. aci ne-apucl

noaptea...

Tac bdiete... dar e bine §i pentru tine sd. cuA§a spui si tu in

no§ti cuviinta omeniei.

scrisoare, maicd-tei.

Aflä cd trdiesc §i sunt sänätos." 5,i asta-i bine s'o §tii, de§i incd nu te poti socoti fecior... Cu totii ne-am in§elat, chiar i eu

www.digibuc.ro

VICTOR PA PILIAN

16

mi-am zis cä e mort. Doar credinta ei, a neveste-sei, n'a dat gres... Baiatul Ii taie vorba cu alt rand : Träiesc si sunt sänätos, dar pen tru dumneata, pentru Profira i pentru toti ceilalti sunt ca mort, de greul pacatelor mele..." Acum batrana s'a infuriat. Cum mort, dacä e sanatos i traieste ?... Nu-i asa, copile ? raspunse cu necaz scolarul. Mintea mamei incepu sä plasmuiascal. stie langa dansa, sä-1 vadd cu ochii capului, nu cei ai mintii, auda glasul de-a-dreptul slobozit din gura nu din semnele astea slute, trecut printr'un glas imprumutat pe bani. Sa se arate cu el la horä, in fala primarului si a domnului notar. Inca odata, maicä, n'am auzit bine. Daca ti-s gandurile la manzul dracului... Nu te mania, drägutule... Cum ziceai ca scrie ? Baiatul incepu sa-i tipe in ureche, ca unei surde :

Sunt ca mort, de greul päcatelor mele cele Caci m'am insurat aci in departan i am alti copii, pe Feodor i pe Sonia..." multe.

Opreste, Scolarul tacu. Bätrana ìi tergea ochii cu poala rochiei. i acasä il asteapta VasilicA i Ileana.

Baiatul o privi uimit. Nu vazuse nicicand de aproape o femeie batrana. plangand. Cat e de urata, plina de creturi, ca o ciupercal pe carbuni, clantanind doi dinti subrezi... Dar nu frica de pedeapsa lui Dumnezeu ma munceste, nici dorul de-ai mei..." Fait sä vrea, glasul cititorului se muiase ochii lui cätau bland in scrisoare.

Cäci chipul Profirei e morman de cenusä, www.digibuc.ro

COPII FARA DUMNEZEU

17

nu-1 mai stiu de fel... iar de copii, nicio parere de rAu, parca nici nu i-as fi Pacut eu .." Feciorul abia acum, la a doua cetire, intelegea scrisoarea. SA mai zic, mamä. ? Da, fiule...

Cu vocea soptitä, parcA sa-i ascundä din necazul sträns in randuri, el ceti mai departe : Nu mä pot odihni de dorul dumitale..." Batrana isi IAsa capul pe umarul scolarului. El nu se impotrivi. Simtea suspinele bAtranei, simtea dorul scrisorii topindu-se in sufletul sail.

Mi-am uitat de-ai mei, de tail si de Dum-

nezeu... nu mi-am putut uita de dumneata, mamal..." Bäiatul se opri, sa-si dea curaj. Vocea-i incepuse sA salte. Maid., stii una ?... Eu iti dau banii inapoi,

n'am lipsa de ei. Tine-0 banii si zi mai departe.

ScumpA mäiculita dragA, daca trAiesti, da-mi

de stire pe adresa ce ti-o trimit in cartea asta si oiu veni cum o da Dumnezeu, pe jos, cu trenul sau cu cäruta... Dumneata esti bunä si n'ai sl sä mä gonesti. Oiu rämäne in bordeia dumitalc pret de-o noapte si noaptea cealaltä, din nou m'oiu slobozi pe drumurile cele multe si lungi, in negura..." *

*

*

Baba Tudora e ail odihnd. Ea stie cd trebue sa ia o hotärire. Nu s'a aflat Inc A de carte, lumea e prinsä de munca la camp. Dar maine ?

Maine e duminecA, biserica, hora... domnul primar

si domnul notar vor pomi vorba cu unul, cu altul...

Stiti, ma oameni, cl mama Tudora a primit carte din Rusia... 2

www.digibuc.ro

18

VICTOR PAPILIAN

vorba va merge din orn in

orn pang.,

Doamne fereste ! la Profira. 131trana e inspäimantatg. Ce socotealà va da ea noru-sei ? De päcälit n'o poate päcäli. Pro-

fira stie sä citeascä. Maicg, dg.-mi cartea dela Petrut... E a mea... Bätrana se främäntâ pe loc. Cum sä iasä din incurcdturg ? Scrisoarea a ascuns-o bine, in lada unde-si tine hainele de moarte, giulgiul, stergarele lumandrile. Acolo nu-i dat nimänui sä cerceceteze. Cänd or imbräca-o pentru drumul cel din urmä, or da peste scrisoare. 0 sä mg blesteme Profira... Mintea ei Ii opreste pasul. Oarè s'o blesteme ? Iatä cä nu cunoaste sufletul femeii ! Ar blestema-o Profira cä i-a ascuns vestea, sau ar bine-

cuvanta-o cà n'a dat pe fatä nelegiuirea bgrbatului ? Bäträna e in grea cumOnä. Zadarnic a fäcut-o Dumnezeu ferneie, zadarnic i-a dat atâta

povard de ani in spate, cà sufletul femeii tot nu-1 cunoaste. Poate cg Profira si-ar fi vândut nädejdea anilor cu o noapte de iubire... Sau, poate cà i-ar fi iertat tot, numai sä-1 stie viu... viu sänätos, undeva departe. A trezit-o toaca bisericii. E incg. dimineatä. Pang la inserare mai e timp. Tot ce are de PIcut, azi sá facä, maine durnmecä tot satul va si Profira... S'o ard mai bine... Crândul nirnicirii din scrisoare i se trägea. Morman de cenusg.... Asa e ! Scrisoarea arsg, s'a sarsit cu nenorocirea. S'a ars slova aducgtoare de nädejde, s'a nimicit sufletul cu päcatul intins pe poste lungi de drum. Dar cand sä scoatä chibriturile din buzunar, sufletul i se impleticeste. Parc'ar vrea sä uddä cu mAna ei, copilul. casa ei e pfina acum de duhul

www.digibuc.ro

COPII FARA DUMNEZEU

19

Doar 1-a leganat, 1-a vgzut venind dela Camp, si fecior... lui.

Totul a inceput sg reinvie. Nu mai e casa pu-

stie. Dar dupg ce ar veni el aci ?

Bätrana se inspäimantg.. El, care si-a uitat de nevastk de copii si de Dumnezeu ?... Priveste lada i simte cum sufletul se roagg se tãngueste minii, pentru indurare. 0 singurg datd... A rostit : o singurg datg.... Prin urmare gandul nimicirii i s'a prins in minte. Are de hoarit dacá omul fgrä Dumnezeu mai este sau nu copilul ei. S'a oprit in fata läzii, ca in fata unui impricinat, parcg sg-1 judece. Ea stie cg acolo-i fericirea, dar nefericirea ei. Om fgrä Dumnezeu !... Un colt al sufletului a inceput sg planga a mort.

Om färd Dumnezeu!...

In ea se dg mare luptg. Daca va deschide, din lada, ca in povesti va sglta o singurg floare intre mii de balauri. i totusi simte cä ingenunche. Picioarele îi au cumintenia lor, singure o coboarg ca in fata unui mormant. Gandul s'a intins ca o luming, peste toatä mintea. Ca'n fata unui mormant. Se apleaca i sdrutá capacul de lemn, cu smerenia cu care säruti tärâna.

Doamne, iartg pe omul care si-a uitat de

Tine...

inaritá cu puteri peste firea omeneascä, cu puteri dumnezeiesti parca, se ridicg si din pgrete scoate lampa, apoi rästoarná gazul peste capacul de lemn, cum se rgstoarnä untdelernnul peste mormantul abia implinit. E 1inititá funded asa a povátuit-o Dumnezeu. Scoate din buzunarul laibärului cutia cu chibrituri, aprinde unul si-1 aruncä peste gaz. ylacgrile au

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

ao

izbucnit pand'n tavan. Ar vrea sl planga, dar nu poate de cata liniste e in sufletul ei. Inchide usa cu cheia si, fdrä sä priveascd inapoi, pleaca. hi urma ei, morman de cenusd.... Ea are sä rdspunda de fericirea Profirei si a copiilor ei. Astia sunt copiii lui, cei de aici... nu cei de dincolo, copii fdrä Durnnezeu... Si aceastd descoperire o face sà plangra de fericire. Fapta ei se gaseste intre Dumnezeu si

Casa i se va preface in cenusä, dar astfel a dat pieirei noaptea in care avea sä se lase incopii.

selatä de chipul unui orn färd Dumnezeu. * *

*

Mama, mamd, ai primit carte din Rusia ? E Profira care a aflat. Nici papa maine, dumineca, n'au putut räbda, Doamne !... Spune, mamd, spune unde-i ?...

In sufletul mamei glasueste tdcerea lui Dum-

nezeu.

Träieste, nu-i asa ? Fatd, O. ddm de pomand si sà plätim sdrindare... Petrut a murit.

www.digibuc.ro

MATERNITATE

0 cherna, pompos Valeria...

Dar numele ei

aducea a §aga, cand o vedeai infundatä pana in gat

in bunda de oaie §i tropaind greoiu din cismele barbate§ti, cu cararnbii pleo§titi pe vine. De mica ce era, se pierdea sub valatucul de toale. Avea parul spalacit ca varza murata, cu codita trasä fete§te in petea tricolora, fata mica, uscativa §i struiatä, nasul subtke, buzele alburii §i ochii de TAtaroaica, iniplantati piezi§. Infati§area ei duhnea, dincolo de caraghios, a

säracie, cáci Valeria venea din cel mai pacatos tinut al judetului. Catunul ei : un palc de cateva casute, slobod rasletite in priporul gola§ al dealului Boj. Nici brau de pomi, care sä le adune laolaltä, nici bisericutd, de care s'asculte ca de o stapana. Rataceau la intamplare, printre tufarii piperniciti §i capitele de fan, micile economii inghemuite ca vai de lume, cand incoace, cand In colo coborite parca de cursul siroaielor de namol §i urcate de drumul desfundat al carelor.

De aci venise fata la zintaiu, sa se bage", §i

din intamplare nimerise la gazda, painea lui Dumnezeu. De vorba aspra nici pomenealä, iar munca, o nimica toata. i peste tot numai vorbä bunä §i numai omenie !

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

22

Ea, la inceput, nu putuse prinde nirnic din taina vietii celei noi. Or aci, or acasä, aceeasi Apoi incetul cu incetul, ca unui orb, caruia i se roade albeata, ochii incepura sä dibuiasca o akä inati§are a lucrurilor i apoi chiar sa le priceapa rostul. La fel §i auzul, se destupa parca, de putea alege bob cu bob, vorba frumoasä de azi de cea proasta de altadata; iar mainile, pana atunci degerate, le simtea desmorOndu-se §i cu indernanare dedate la munca subtire. astfel Valeria a descoperit mai intai frumusetea doamnei, apoi glasul blajin al domnului §i in fine, duhul cald, ca de cuptor incropit, dinauntrul cäminului. Cu timpul devenise atat de simtitoare incat fiecare noua schimbare facea tiemure sufletul in intregime. Valerio, sä-ti lai cismele... Le las, Doarnna... privit piciorul unduind din pantofi cand

pana sus pe pulpa stransä in ciorap, Valeria s'a sirntit nu numai frumoasa, ci mai imbunata, mai duioasa §i mai iubitoare pentru stapana ei. Valerio, o sa-ti fac §ort alb cu bretele peste umeri... sa-1 porti la masa cand serve§ti... Prea bine, Doamna... $i WA' laibärul de piele, care-i ascundea trupul ca intre scoarte, cu sortul alb peste rochita neagra de stamba, Valeria, innoitä parca si in suflet nu numai in port, si-a descoperit sanii rotunjinduse peste faptul trupului, ca doua podoabe ale fecioriei.

Si parul, Valerio... e trebue sa fac, Doamnä ?...

Nu mai poate anima in coade... Stii c'o sá

am un copil...

Valeria ar fi vrut sá sare, sa sburde, sa batä din maini, asa cum nu obipuia, sau, potrivit firii, A. se plece si sa särute mana doamnei care parca www.digibuc.ro

MATERNITATE

23

se'ndura s'o blagosloveasca... Doamna o sa aiba un copil !...

Tu o sa-1 ingrijesti... Valeria nu putea raspunde. Cuvintele i se innecau in gâtlej. Ea avea sa-1 ingrijeasca... Ce bucurie L.. Ce bucurie !... Nu poti avea pärul lung... Nu... ingana ea. SA-1 ascunzi sub un tulpan... SA-1 ascund...

Sau mai bine sa-1 tai... Ii taiu... Cum zice Doamna... * *

*

Ciudata schimbare i-a pricinuit Valeriei sarcina

stapanei ! Sufletul ei cald si moale ca un cuib da

adapost parca si hranä totdeodata, rodului din pantecele stapariei. Tainele trupului impovArat treceau

prin ea scotându-i, nu stia de unde si cum, gandiri si simtiri noui. Cat era de indepArtat timpul de odinioara, când, taranca proastä, socotea sarcina femeii la rand cu sarcina vitelor, ca o stare fireasca a trupului. Ce putea ea pricepe atunci din

taina si frumusetea infaptuirii unui suflet ?... Vite-

lul sau copilul... Tot una! Dar acum simtea fiori noi, tresariri noi de vieata. Purta laolaltA cu stäpana aceeasi sarcina, ea in suflet, stapana in trup, si pruncul cel dorit tragea parca duh din sanul a doua mame. Valerio, sunt fericita... Fata ii pricepea bucuria. Sunt fericita... fericita... Da, Doamna... si eu sunt fericita...

Nu asa, Valerio... Tu nu poti intelege... Valeria s'a inro§it toatä. Jignirea a räspuns 'Ana

In pielita obrazului, acum atät de frageda si de simtitoare, ca si cum ar fi invelit de-a-dreptul sufletul.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

24

Nu poti intelege, Valerio... cici fericirea mea nu dela copil se trage.,.

In Valeria a tresdrit o bucurie scurtd, de hot care a ochit o prada. Nu dela copil, Doamnd ?

Nu ... ci dela el, dela bärbat . In Valeria, o noud izbiturd. Prada se al-Ma si

mai ispititoare.

Vezi tu... Un orn si mai ales o femeie, nu

poate iubi decdt o singurä datd... Deci, toatä iubirea mea e däruitä bärbatului... Pe copil il Wept cu drag... cAci e drag din dragul lui. El e darul meu de nuntä bdrbatului... Dar iubirea, iu-

birea cea mare si cea adeväratä trece pe langd

co il, ca sä invälue iubitul... i Valeria era tot mai fericitä. Comoara se lasd usor prädatd... *

*

cdnd s'a näscut copilul, o fetitä, Valeria si-a

gäsit parca adevärata menire. Da! Il purtase in

päntecele sufletului ei näscuse odatd cu mama. Cdpätase indemandri, gnu i bucurii de mamd. Mainile ei butucdnoase deveniserd iuti si elastice, prin-

deau sdravän fàrä sä pricinuiascd durere. Varful degetelor si-1 simtea cdptusit parca in bumbac. In-

väase sd scalde, sä'nfese i sä legene. Si ochii ei stiau sä descopere frumuseti in carnea bucdlatä, inseninatä toatä de un zdmbet sau prefácutd in jucdrie de o miscare gingasä. i urechile auzeau inainte ca mica fdpturd sä tipe. Iar glasul i se dedase pe cantec, si in minte Ii veneau viersuri nicicand auzite.

Cäci prin fiece gand, prin frece noud simtire,

parcä prin fiece miscare, \Taleria II fura marnei... Un singur orn poti iubi in vieatä, Valerio... Da... Doamna avea dreptate Dragul Doamnei era bärbatul, dragul ei, copilul... www.digibuc.ro

MA TERNITATE

25.

II

Ca o boall, cu frig, le§in, ameteli s'a abatutnenorocirea asupra-i. In Valeria a tresarit o banuiala. Fiecare vim§oarä a trupului §i-o simte jilavä §i umflatä, fiori de ghiatA ii joaca prin carne ; buzele ii sunt vinete, obrajii buhavi, picioarele tepene mainile grele. Iar sufletul lesinat, le§inat de puten, ea §i cum ar fi fost scobit cu maim §i golit pe dinauntru.

Pe urma Valeria s'a lamurit. Nu §fie insä ce s. facA. SA spunä sau nu ? De sigur, doamna e bunä §i intelegAtoare... Dar vezi, se sfie§te... Atat de

mare-i necazul, pe cat de mare a fost prostia. 0 clipa a redevenit täranca proastä, o cupa s'a läsat amAgitä §i nenorocirea care-o pandea s a näpustit asupra-i. Oare sä. spun Doamnei ?...

Si frigul Asta, care nu-i dA pace §i care se pre-. lunge§te din ea panA'n läuntrul cAminului §i Doamne fere§te

pana la leagAnul copilului...

Nu ru§inea faptei o musträ. Cate fete n'au näscut fära cununie. Acasä, la ea in odaie, sau mai bine la baba Petra, moa§a §i vräjitoarea satului vecin, unde nasc fetele, de pripas, sufletul pierde orice sfiiciune. Grija ei are alta oba.r§ie. Va trebui sd päräseascA locuinta asta atat de fericitä, pe doamna, linistea, bucuria §i mai ales leagänul, unde doarme copilul. Copilul ?... Care copil ?... In pan-

tecele ei a tresärit vieata roditä in noua fapturä . totusi, copilul ei e celAlalt, copilul din leagän, iar chipul nedorit Il simte sambure strain §i du§m an.

Ce ai, Valerio ? Nimic, Doamnä...

Stapana n'a prins nimic. CatA deosebire intreele cloud Vezi bine... 0 singurä iubire e cu putintä... §i iubirea doamnei e www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

26

Valeria, cu curajul pe care doar desnadejdea ti-1

da, a alergat pe la doctori i moase. Dar s'a intors &ann.. Bani, bani... prea multi bani ! E Doamna bunä sä m'asculte ?... Vorbeste, Valerio.

Si Valeria, in cuvinte putine, îi arata nenorocirea §i dorinta. Doamna se sperie auzind despre ce-i vorba. Nu, Valerio... Lasa voia lui Dumnezeu sa se inaptuiascä... nu folosi mijloace vätsamatoare uciga§e...

Valeria insä se incapataneaza pe mäsura ce doamna vorbeste. A sosit §,i stapanul, doamna il ia in ajutor. Si domnul e de aceeasi parere. N'ai dreptul sa ucizi... Tot crima se numeste, fie ca ucizi om intreg sau copil abia inchegat... Dar Valeria stie ce are de facut. In prima duminecä liberä, dupa amiazä, cum a sfarsit de spälat vasele, lepädat pantofii, rotras cismele in picioare a imbrachia, sortul, cat rochia cu creturi laibärul de piele. Cand, asa taraneste imbräcatä, pe furis a venit sarute odorul, a inteles ca de dragul lui poate i trcbue sä infäptuiasca orice. Autobusul a läsat-o chiar la rnarginea satului. De aci pana la baba Petra nu-s nici cinci sute de pasi.

Maica, am inteles dorul tau... ii spune vrajitoarea, binevoitor. De povara copilului te scapi in diferite feluri... De pilda, il uii pe prispa si-1 mananca porcii... sau, din intamplare, cade n apa clocotita...

Nu, mama Petro, cä mi-i degraba.... Greu, maica... Jandarii... Asa-i, jandarii... dar sä facem lucru cinstit, sa

n'afle

Baba a stasis gura punga si a inceput sä roada colturile buzelor cu vartul degetelor. Parca se fewww.digibuc.ro

MATERNITATE

27

i Valeriei, cAreia fi era atat de degraba... Spune, mama Petro. Greu, maica... greu, greu nevoie mare... Gandul Valeriei o cupa e inapoi la ora§, la leagänul cel cald §i micut. Cum, mama Petro ? Nu fitecine poate... Va sá ai putere mare... Am, mama l'etro... Numai scapa-ma de pacoste si fere§te-ma de jandari... u invatatura mea, nici dracu nu te poate re§te...

bätrána a ras, cum rad vräjitoarele, dintr'un

ochiu si-un dinte. Spune, mama Petro... Sa te'mpotrive§ti pantecului... Nu'nteleg, mama... Vezi bine, ranji batrana, doar e§ti la inceput... Curn sá ma impotrivesc ?

Cand pantecul se sile§te sa-1 dea afard, tu lupta sa-1 tii inäuntru... dar e cazná mare. Oare ?... 136.trana o priveste chiori§.

Fa tu a§a... Si pentru ce sa ma'mpotrivesc ?...

a sá se'nnabuse'n pantec... i numai mort sa-1

slobozi... Atunci, nici cel mai istet doftor nu te poate da de gol.... Apoi, intorcand vorba :

Ce sa-ti spun... ma tern de tine. Mai bine i pe urma, Il uiti pe prispa... sau din intamplare îi cade'n apá vino §i fa-1 cinstit aici...

Ca un fäcut, impotriva gandului ei s'au deslantuit laolaltä cu puterile trupului i stihiile Omantului : ploaie, tunete si intunerec. A cazut ca o vita, sleita de putere, in parnantul smarcuit dela www.digibuc.ro

28

VICTOR PAPILIAN

marginea unei päduri, dupa ce toatä ziva inadins alergase pe jos dela ora§ acasä, doar, doar sa-§i ucida in trup, pruncul, prin oboseala §i sbucium... acolo, singura, impotriva atator puteri vrajma§e, a inceput lupta. Intunerecul ii marea durerile, ploaia-i släbea trupul, tunetele Ii speriau curajul. Dar ea, tot darza! Cu picioarele infipte in paimant, se impotrivea scremetelor trupului, care voiau parca sa-i desarte toate märuntaiele, iar cu mainile cerc pe pantec, scrasnind din dinti si ga-

faind, ea se inversuna, ca peste zalea de otel a muschilor, sä prinda de gat copilul si sa-1 sugrume.

Si a luptat, a luptat... pana ce razbita, s'a facut tot una cu intunerecul dimprejur. Asa a fost alaturi de copilul mort, in zorii zilei, de oameni si jandarmi. Arestata pentru pruncucidere §i apoi liberatä din lipsa de probe, pasul ei §ovaitor, insträinat de lume, un singur drum a putut cunoaste : inapoi, la copil. Dar casa, cea altädatä atat de primitoare, acum parea inchircitä, ca un ghem de ariciu. Langa leagän, altä fatd, amarnica la infatisare. Si doamna... Cum se purta ?... Tot ferindu-se. Si domnul i-a vorbit putin §i rästit. Valeria le-a inteles teama §i bini§or, s'a tras la bucatarie. Sufletul ei

atarnä greu, parca afara din trup, ca o desaga

plinä. Ar fi vrut sa-1 ingroape inapoi ca'n mor-

mant, in faptura ei de odinioara, proastä de ta-

rancd, dar nu izbutea. Si-1 vedea, dupä nesabuitele porniri ale inchipuirii domnesti, cand sari plin de

hrana, cand juarie pentru copil mic. Doamna a venit la ea, hotaritä : Valerio, trebue sä pleci. Domnul nu mai vrea sä audá de tine... §i eu, eu ma tem... Fata doar a pogorit pleoapele i s'a tras langa parete.

www.digibuc.ro

MATERN1TATE

29

Nici vorbd tare nu i-a scrapit intre dinti, nici clocot de manie nu i-a pocnit in suflet. Era le§inata de puteri. Se simtea ca atunci in camp, langa copilul inndbu§it... nesimtitoare, nu numai la 110iala ploii, dar chiar la frigul mortii. Doamna i-a inteles nenorocirea, dar nu §i durerea : Lasd, Valerio, nu fii amäritä... Faci tu alt co-

pil, §i atunci nimeni nu s'o mai teme de tine... Dar fata, auzind din nou de copil, se sperie grozav :

Nu, Doamnd... fd.cu ea, apärandu-se cu mainile, sà md. fereascd Dumnezeu !... Nu vreau alt co il... nu vreau alt copil !... i

rdzbitd, slobozi deodatä adevärul pe care

atata timp il purtase in sanul sufletului, fArà a-1 cunoa§te :

Eu am un copil... pe copilul Doamnei... Ce-mi trebue altul ?...

In privirea stapanei, pe sub genele mohorite, a

clipit lumina ochilor. A. fost deajuns, ca Valeria, mereu la panda, sd prindä släbiciunea.

Nu m'alungati, Doamna... Cine-o sd-1 scalde ?... Cine-o sd-i cante ?... Cine-o sd-i facd jucarii ?...

Si fiindcä pe fata stäpanei, lumina dela ochi se prelungea in jos, parca in dard de lacrimi, Valeria,

in care toata siretenia ei de tärancd era parca pumn strans in piept si minte, crezu de bine sä

izbeascä in plin. Nu m'alungat'i, Doamnd... Uite, vä slujesc in cinste... Zäu lui Dumnezeu !... in cinste... Fata stäpanei se intuneca, ochii i se incruntarä. Valeria i§i dete seama de greseall. Si de teamd, ca omul la mare desnddejde, i§i lepada hotärit, orke me,ste§ug de §iretenie sau de cumintenie, ca sd.-§i

dea drumul prosteste, doar cugetului

adevdrat.

ei

Nu m'alungati, Doamnd... Dumneavoastrá www.digibuc.ro

30

VICTOR PAPILIAN

aveti un drag... De ce và bucurati §i la dragul meu ?...

atunci, doamna i-a prins capul intre mani, ca in joacä la copii, mai, mai s'o s6.rute : Da, Valerio, Copilul e al Mu... Ai dreptate... Eu... eu nu sunt decât o

www.digibuc.ro

DE NENTELES Intorcandu-se din oras, doamna baroand nu urcd la ea sus ca de obiceiu, ci, luând-o pe poteca pietruitd de pe lânga casà, ajunse in fundul curtii. Rareori nimerea pe aici. Chiar i pe vremurile de demult, cänd economia gemea de belsug i curtea forfotea de argati, când femei in port tirolez, curate parca de atäta sänätate, duceau in cante de

nichel laptele bivolie1or, chiar in acele vremuri pomenite pe intreg pämântul tärii cu slavd i cinste,

ea stätea deoparte ; n'o interesa desatarea boierilor fericiti sä incalece cai sirepi, sloboziti parca din arcan, nu putea intelege admirapa cunoscdtorilor in fata cotetelor sistematice, ca niste colivii de grädina zoologicä i Ii era silä de targuiala negustorilor prin magaziile afunde i totdeauna pline ca pantecele slepurilor.

Nicicand nu putuse suferi mirosul tare de grajd o indispuneau, jignindu-i privirea, täräncile pieptoase cu infhPsare animalicA menite, ca präsilei i aldptärii. Nu iubise ea pe vremuri gospodäria, dar'mi-te acuma...

Baroana se opri. Langa sopron servitorul spärgea lemne. Rau mai imbätränise, särmanul ! Il privea ridicând binisor toporul 'Ana deasupra capului, cumpänindu-1 cu amändouä mainile, mai, mai sä cadä dupä el, apoi cu o loviturä seacä, farä pu-

tere, lovind in lemnul de despicat ca'n scândurä.

www.digibuc.ro

32

VICTOR PAPILIAN

Cum sa-1 strige acum, cand gafaiala urechile si-i incetoseaza privirea ?...

ii

infundl

Astepta ca omul saii termine lucrul si apoi il

strigd : Mihai... Flori...

Servitorul clipi de cateva ori, para. s'alunge o rnusculita de sub pleoape, si cand isi dadu seama ca inteadevar stapana-sa era in fata lui, lua o Pozitie cuviincioasä si räspunse : Meltoságosasszony parancsara...

Apoi baga de seama cd doamna baroana avea un pachetel in manä si cunoscu numaidecat ca-si luase pensia. Ea se intoarse spre usa de intrare, iar Mihai plea sä execute ordinul. Din parcul de altddatd, cu pajisti de flori mä-

iestrit lucrate de grädinar neamt, cu locul de tennis pentru domnisoara Kitty si alei de plimbare pen-

tru pater Georg, cu päduri de pomi tunsi ca mustata si lac, in care sá picure luna, atat rämäsese... Oliva lilieci ajunsi de nevoie, pe langa gardul putrezit, cu florile agkate de vreascuri si trunchiurile matca de bondari si furnici. Ce bine cä doamna baroand a luat pensia... Altcum, cu afurisita ceea de scrisoare se intampla o nenorocire... Caci stia el ce insemneaza scrisoarea dela Bucuresti : plans, necaz si indelungd intristare. De langä sura, auzind pasi de orn, se ridica si cainele Byk, care p-and atunci statuse inco15.cit cu botul in

labe. Bätranul incepu sa i se jeleasca : Ce mai vrea ?... A fugit la Bucuresti... Sa-si vada de treabd acolo... lar cainele se pnea dupa el ascultandu-l. Caci fusese copoiu in vremea lui ,si mai ales suflet de credinta curtli si ca atare, intelegator. In bätrana lor gospodärie erau trei ; cel de-al patrulea, copilul fugar si tradätor, n'avea ce cauta. * *

*

www.digibuc.ro

DE NEINTELES

33

Mihai... Mihai...

Servitorul intelese dupa strigate cà nenorocirea se infaptuise. Doamna citise scrisoarea. Mihai... Mihai...

Servitorul mai rupse o crengutä de liliac ca sä-si faca de lucru, i mncä una Il durea inima dupä durerea ei i apoi cu bratele pline se apropie

de terasa, de unde stapand-sa agita peste balu-

stradä, scrisoarea. Cum a imbatranit... gandi greoiu servitorul. Nicicand nu-i vazuse cutele de piele atat de märunt sbarcite, parca desenate cu acul, i conciul desfa-

cut in smocuri tari ca parul de arcus. Mihai... Mihai...

Doamna baroana incepu sa-i povesteasca, in

limba ei, nenorocirea. Mihai o asculta intelegea amarul ; o asculta i Byk, i pesemne si el o intelegea... Dar cand batrana stapana inträ in casa, Mihai isi dete seama ca scrisoarea de azi era si mai otravitä ca cele de alte dap si Ii paru rau ca nu cunostea limba stapanei, s'o judece si din minte ca oamenii, nu numai dupa semne si chip, ca Byk.

Azi se invinovätea. De treizeci de ani slujea pe

aceiasi stapani, dar limba lor n'o invätase. Pe vremuri nici n'avea pentru ce ; ajutor de grajdar, la inceput nimeni nu-1 lua in seamä. i nici mai tarziu, ajuns grajdar, fiindca domnul baron vorbea romaneste. Dar dupa moartea baronului, pe masura ce saracia se infigea in casa si servitorii plecau, iar el tot inainta : vizitiu, grädinar, si la urmä bu-

catar, atunci s'ar fi cuvenit... Ce sd faca insä acum ? Limba stapanei, cu neputintä s'o invete. Si nu din prostie, nici din lenevie. Caci lucrul in

facea cinstit, asa cum apucase prin urmare era orn harnic i Onea minte poruncile ca orice om cuminte. Dar oricdt s'ar fi casnit, cuvantul strain nu lasa nicio pecete in mintea lui, casa

3

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

34

§i cand il cauta, zadarnic isi rästurna creierii, cuvantul era pierdut ca acul in carul cu fan. femeie, panea lui Dumnezeu il Stapana-sa iertase §tiindu-1 orn de omenie. Mihai, flori...

Atat §tia baroana. Méltoságosasszony parancsára. Atat §tia el. Iar Byk, saracul, nici rnäcar atät. i totu§i, tustrei se intelegeau de minune, ca mintea, bratul §i toiagul la omul lipsit de vedere.

De cand s'a intors domni§oara Kitty abia trei in casä numai lacrimi §i vaicareli. Vieata inainte era täcutä, cu stäpanä-sa aproape nici nu se vedea. Pentru curalenia odailor folosea timpul liturghiei de dimineatä §i apoi, numaidecat, scobora la el. Ca pe timpul de demult : nici sta.pana in grajd, nici el in castel. Azi, castelul disparuse inghitA de fabrica, iar parcul, prefacut in colonie de muncitori, viermuia de o lume zile

murdara §i sgomotoasä. A fugit §i domnisoara Kitty cu un ofiter, la Bucure§ti, fficand faima numelui de ras ; a murit §i pater Georg, cel din urma prieten... S'au vandut vitele, caii §i caleasca, §i ei s'au strans in vechea casä a slugilor. Dar Doamna tot doamnä a ramas §i el sluga ;

iar domeniile traiesc pe acel petec de pamant, träiesc aievea din mandria stäpanei, din supu§enia lui §i din credit-4a batranului cane.

Azi, scandalul a ajuns nesuferit : Ce-o fi vrand domnisoara Kitty ? Amandoua Opau. Fata, suflet räzvrätit, vrand

www.digibuc.ro

DE NEINTELES

35

parcä sä sfâsie, nu sá birue; mama, färà de seaman de mändra la ocara, infruntând razboiul cu vorbe tari, taioase. De-ar pleca la Bucuresti... Asta era sfärsitul cel mai potrivit pentru toti. Si sa nu se mai intoarcä de-acolo...

El pe domnisoara Kitty n'o iubea, chiar daca

de copil o väzuse crescând sub ochii lui. Nu stiuse

a-i fi stapana. Prea multe guvernante in jurul ei, prea mare ceatä de prieteni si prietene !... Asa se insträinase de casa. La Bucuresti e de ea... Bucurestiul in mintea lui se asemuia cu o cetate

osânditä mortli, cum vazuse el prin unele carti, cu femei pe jumatate goale, trândave pe paturi

moi, inlantuite de barbati beti. Sodoma si Gomora inaintea scufundärii in focul de pucioasä !... Mihai...

Servitorul ametit de gänduri, se trezi. Domnisoara Kitty era in bucatärie.

Mihai, ai sa pleci... Mintea i se stinse deodatä ca un bec electric si apoi se lumina la loc. In cateva zile valid tot. Pe mama o iau la Bucuresti cu mine... Nem, Bucuresti.

Stapana era in 110_ Doamna baroanä in bucaMihai nu mai lua seama la scandal. Mintea lui cumpanea färä greseald. Asta era sfärsitul tarie !

lumii !

Doamna baroana in bucatarie ! Fata rânjea cu räutate. Avea chipul sälbatic, cu ochii stränsi pana'n pupile, fata supta si uscata de necaz, si siragul dintilor la vedere, gata sä. muste.

Ma face sluga, fiindca muncesc la Bucuresti...

si nu sunt cersetoare ca ea... Batrana isi adunä mäinile in dreptul pieptului. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

36

Se ruga i totdeodatd isi stäpanea -inima, gata i se rdsuceascd in piept ca un gat de pasare. Dar fata infuriatd continua cu aceeasi inversunare : Slugd esti tu si cersetoare... Toata lumea stie c'ai fost amanta lui pater Georg... si de aceea

Îi dau pensie de pornand

Mihai rdtdceste pe camp. A plecat de-acasä

färd invoire. Fard invoire ?... Nu prea intelege rostul acestor cuvinte. Doamna baroand nicicand nu se interesa de el. Si totusi, azi isi zicea c'a plecat färd invoke. Poate cd domnisoara Kitty, prin ceartd, in loc despartd, ii apropiase, pe ei care, trdind Iaolaltä, erau totusi-asa de departe, ca pe vremea cand baroana era atotputernica si el

can' de grajdar.

Ce se amesteca ea ? Ii era necaz ca niciodatd i necazul tea lui Byk. Dacd robeste la stapan, e si ea slugd... Atunci ce-i pasd daca marna-sa primeste de pomand dela calugari?... Privirea lui Mihai s'a intors inapoi, prin intunerecul mintii, catre timpul de demult, cand prin poarta castelului se ardta vesmantul alb al blajinului pater Georg. Din nou se infurie : i dacd a fost amanta staretului, ce-i pasa ?... Ea n'a lost arnanta unui ofiter?... Iubirea mamei nici n'a fost o gresald. Pater Georg era an-A de bun si de frumos... i apoi, soiu de domn, prieten cu baronul... Nu ofiter din Bucuresti...

Mihai zadarnic se sträduieste sd-si aseze gândurile. Cearta dintre mama i fatd e fdra impdcare. Si fata va izbuti. www.digibuc.ro

DE NEINTELES

37

Fiindcd e tânärd si mama bitrand... Tineretea nu poate ierta bätrânetfi...

Se corecteazd numaidecät : Nu-i asa... Iatd cdlugdrii... Sunt cu totii tineri si frumosi si se ingrijesc de o femeie bdtrând si uritä... numai fiindcd a fost dragd unuia din ei...

In sufletul lui a tresdrit o sperantä. Va cere cdlugärilor o chilie pustnicd. pentru Doamna baroand si se vor muta la mändstire câtesitrei. Doamna

in chilie, el la grajd si cânele in curte. Proprietatea se va sterge de pe pâmânt. Asa e !... Dar sufletul stäpânirii va râmâne nesmintit. Doamna va rämâne doamnd ; el, slugd si Byk, paznic de credintä.

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON I

Pustiu. Pustiu ca scancetul unui cane pe maidan...

Parintii tresarira Ora sá se destepte. Un sentiment penibil, parcá o oprire in lunecarea somnului, urmaM de o intoarcere dureroasá, apoi un spasm al mintii, §i toate imaginile, absurd risipite in imensitatea visului, se adunará laolaltä inteun trup de gandire, gata sá irumpa in veghe. Un alt gemät, de data asta mai apropiat, mai omenesc, un suspin lesne pornit din piept ca un oftat de odihnä, apoi tras inapoi cu casnä, parca strivit prin strunga gâtului. Plange... sari mama speriata. Tatal de obiceiu auzea mai greu ; chipul sail masiv cata incremenit in lumina becului albastru. De cand cu nenorocirea, §i ei dormeau la adäpostul luminii. Plange... repetá mama.

Din odaia vecina se auzeau suspine infundate

in co§ul pieptului.

Mama se repezi, salbatica, fail niciun gand lamurit, parca numai in virtutea legaturii stabilite

intre suspin §i imboldul mi§carii. Copilul plângea cum e mai ram, prin somn. Ce sa faca ? Sa-1 lase in prada visului urit, sau sa-i curme suferinta trezindu-1 ? $i daca pana 'n zori nu adormea de loc ? Incä o noapte de chin ? Fereasca Dumnezeu! www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

39

Deasupra patului strajuia icoana Sfantului Niculae.

Intre marrfa"

i Sant se stabilise parcá o

invoiall. 0 scurtä rugáciune, si chipul Sfantului incepea sa traiasca aievea laolaltä cu dorul ei.

De data asta, truda. zadarnica. Icoana Sfantului,

infundata in cadrul de §tergare, parea prinsa in

visul greu al candelei. Copilul se chinuia mereu.

Atunci mama se repezi la comutator. 0 lumina imbelsugata, brutala §i pagand, inunda camera.

Copilul se trezi, surprinse ochii mamei, blanzi protectori, surase si se intoarse Mama rásutla in voie. Inca putin isi privi odorul, "Ana ce incept' sá respire regulat, fi aseza capul pe perna §i plapuma pa'nä la gat, apoi stinse lampa. In dormitor, bärbatul se casnea sä adoarmä. Tinea ochii stran§i, sä curme orice legaturd cu lumea de afard. Femeia se strecura bini§or in pat. Acum incepea pentru ea chinul. Nicio miscare, ca sa nu-si turbure bärbatul. Maine, särmanul, dela opt incepe lectiile. Apoi, sit ea trebuia sa adoarmä, ca in zori sá fie treaza, la trezirea copilului. Cata durere, cata. durere !... Ceila10 §colari porneau dimineata veseli, cu gandul impartit intre carte §i joc. Pe cand Ionicä... Cum se de§tepta povara cea grea a nenorocirii Ii atarna pe suflet, o povará,

pe care avea s'o poarte din greu toata ziva §i poate in fiecare zi, cine §tie cätä vreme.

F'emeia isi simti pleoapele cäptusite pe dinauntru

cu lacrimi. Cata durere L.. Cu o mi§care a mintii indeparta gandul cel räu, parca afará din teasta capului.

Sa ma gandesc la altceva... la ale casei... Anul trecut, de dragul copilului, semanase cateva

razoare cu legume in fundul curii, langa malul

Cibinului, unde pamantul scapat pe furi§ din strati-

soarea ora§ului e mai prietenos si mai cu buna voie §i o intelege. Anul 1sta chemase un gradinar

sa faca rásadnite, sá aibä copilul trufandale inainte www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

40

de timpul legumelor. Orice, ca sA ajun A orn in putere, trup sändtos §i minte lini§titA. i asa ar

li fost dad nu se abAtea asuprA-i, ca din senin, nenorocirea.

Ferneia i§i opri gandirea, pard rAsucind-o. Respiratia regulatA a bArbatului ii mi§cA atenpa alAturi. Omul adormise. Ce bine ! Acum ar fi venit §.1 randul ei. Stranse ochii §i incerd sA priveascA grAdina. Roata de udat, straturile reci, rAsadnitele, curtea de pAsAri, rAzoarele cu flori... §i deodatä un strigAt : MamA ! MamA !

Femeia se treze§te in ea, Oil putere. Zadarnic

se strAdue§te, o inneacA nAduful

§i

vocea-i lip-

se§te.

MamA, am omorit pe Mihai... Femeia sare speriatA, gafae, sudori reci ii mustesc pe frunte §i tample. Lumina albastrA o man-

gaie. 0 clipa a aPpit si a si fost prinsA de visul

räu. Visul rAu ? Nu. tAci copilul ei a ucis... din gre§eall, din joc, dar a ucis ! Asta-i adevArul.

Prea m'am luat la luptA cu gandul urit, se mustrA ea. E mai tare ca mine... invinsä, isi lasa mintea slobodA. Acum imaginile curg in voie ca pietrele la vale si odatA cu ele parcd §i pacea se a§eazd in suflet. Vocea tatei : Nu mai plange, bAiete. N'ai §tiut cA arma-i incArcatA...

Doamnei Dragomir, vecina : Incercarea lui Dumnezeu...

Doctorului Timofte : Nenorocirea, doamnA Fle-

§eriu, cAle§te tineretea si sangele boteazA in virtute...

Feurdean, prietenul casei : 0 intamplare regle-

mentatA de calculul probabilitdPlor... Avocatul Hurghi§: Nu-ti face sange rAu, doamnä

Fle§eriu, il platim cat nu face... PArintele Crisan : SA se spovedeascl si sA primeascA Sfanta ImpärtA§anie...

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULU1 ANTON

4r

Procurorul : Achitarea...

Vorbe... vorbe invelind ca ni§te flori cadavrul

argatului Mihai, ucis in joaa. de Ionia... §i tot acest imens material, purtat u§or, plutind para. in depärtäri, de glasul aprodului dela tribunal. Ionia. Fleseriu... Ionia. Fleseriu... * *

*

Un mär abia curätit de tlori isi adia in fereastra deschisa zurgalaii crengilor. Si intreaga economie forfotea para in urma lui. Zadarnic ! Mama nu lua seama. Cu lucrul in mänä, privirea si-o purta

impärtitä, and asupra bárbatului la birou, and

asupra copilului in gradina. Altädatà, câtä bucurie gasea ea in fb.§ia asta de pämänt, gradina ei draga, care in cuprins de ateva jugare, pana 'n lunca Cibinului, aducea amintirea

vietfi de tara cu colt de pädure bätut de luna,

brazde fumegande in sclipirea soarelui, §i rodiri de flori intoväräsind zumzetul stupilor. aci daa bärbatul si copilul se oräsenizaserk ea nu. Ea avea lipsä de mireasma räzorului cald, de cotcodäcitul oräteniei In tare si de toatä vieata asta abundentä si fecunda, care te mangaie prietenos §i face ca ziva de ora§ sà treacä pe nesimtite. Dar acum o uitase. Toata grija §i-o trecuse asupra copilului si asupra bärbatului, caci dela ne-

norocire cei doi oameni nu se mai intelegeau, para. dusmänindu-se ; tatäl ata intunecat spre

copil si copilul se tot ferea de tatd. Doamna Fle§eriu ridicä o privire ingrijata cätre bärbat. La birou, omul inväta, isi pregatea lectiile pentru a doua zi, incruntat in buchile cartii mai cu sarguinta decat copiii, uneori cu glas tare, inchizând cartea si spunand pe dinafarä. Apoi isi tocmea pe hartie planul lectiei pentru fiecare orä, se sträduia cu desemne, repetand sute de ori pe aceea§i coall. www.digibuc.ro

.

VICTOR PAPILIAN

42

de hartie liguri de pesti or de plante, iar la teze

corectând cu migald, pana la virguld, lucrärile Cata trudd, cdtd bataie de cap ! Ce bine era pe vremuri, preot la tard. Meseria si-o cunostea, avea dar la vorba, predica pregatea dumineca dimineala, in drum de-acasd pana la biserica.

Pentru ce parasise 'satul

i

tractul lui proto-

popesc, unde era cel dintâi dintre locuitori ? Trufia, trufia !... Asta era pdcatul cel mare : trufia. Odata cu preluarea impenului, nu s'a multumit. L-a prins pe el nebunia oamenilor : la oras, la oras !... S'ajungd si el profesor. Inima femeii sangera. Asa plea amintindu-si de trecut. Parca toata nenorocirea de aici i se trägea. Din obiceiu, ea aruncd o privire pe fereasträ. Ah !...

Ce-i ?... fácu bdrbatul ridicând capul. Plânge. Omul se incrunta. Prostii...

Dar mama, cu ochii pe fereasträ :

Simioane, plânge, Atunci tatal se infurie : Tu si numai tu esti vinovatd...

Mama de atätea ori auzise aceasta invinuire, incat nu se mai indoia de släbiciunea ei ; numai suferinta copilului trdia in ea. Plange, Simioane,

Barbatul furios se napusti asupra mamei, cu

vorbd asprd :

Tu, cu simtirea ta proasta i slabdnoaga... Dar femeia o tinea inteuna :

Plange, Simioane... Barbatul se ridica, exasperat. Ii strica lectia. Tu si neamul tau, neam de molai, de plan-

Plange. Du-te la el. www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

43

Barbatul se duse la fereastra. : Ioane...

Copilul tresari. Ce-i, tatá ? Vino cu mine. Am lectii. Vino cu mine in oras.

Barbatul isi luä pälaria din cuier i cobori in gradina. Mama Il urmari pe fereastra, cu teama si cu incredere. Avea dreptate. Ei si neamului ei ii semana copilul si nu lui, orn sänätos la trup §i suflet, pästrand din vechea tinutd preoteascä barba mustatile negre si toate celelalte insu§iri mostenite din tata in fiu, in neamul Fleserilor : cautatura serioasa, aproape incruntata, mersul solid, spatosenia masiva de haiduc. Da, avea dreptate tatäl. Copilul luase din partea mamei sirritirea subtire, plangatoare, trupul firav cu pärul spalacit si ochii albastri, rnersul sfielnic, purtarea retrasá, cu gust pentru citit i visare, nu ant pentru invätäturd, bland, bun camarad, läsätor,

neinfigäret. 0 singurä patimä pe sufletul säu si Cu arma in maná chipul i se transfigura, devenea aidoma parintele Fleseriu inainte de casätorie, pe timpul cand, student la Academia din Sibiu, venea acasä aceea mostenitä dela tatal : vanatoarea.

in Vestem. Mama avu o tresarire de speranta.

Poate si celelalte insusiri barbatesti ale tatalui erau ascunse sub pojghita mostenirii ei. Ah !... sä i le

poatä scoate la ivealä. Ar vrea sa.-1 stie trufas, ambitios, dornic de invätaturä §i de parvenire. SI

priveasca la crima lui cu nepasare si s'o judem ca si Feurdean, dup. calculul probabilitätilor. *

*

Rasul lui Feurdean sosea hauind prin odaile

parca golite pana in dormitorul copilului. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

44

Pe profesorul de filosofie, doamna Fle§eriu nu-1 putea suferi, de§i prieten bun §i coleg de liceu cu barbatul ei. Nu credea in Dumnezeu §i, mai mult decat atät, necredinta arata in chip superficial §i zeflemist cum invätase la facultate, in Bucure§ti falindu-se ca de o mare isprava §i nu cu desnädejdea potrivitä unei atari nenorociri. Mai släbeste-1 cu cea liturghie, coana Felicio. Uiti ca Simiona§ e pop. rdspopit...

$i fiindca femeia i-a intors o privire cruntd,

Feurdean a luat vorba tot in gluing.. Las' ca nu-1 fac de ru§ine... Nu Vladica l-a räspopit, ci cartea. Azi e profesor de stiinte naturale. Cc dracu !... uii asta ? Curn era sä uite ? Doar de aci pornise nenorocirea, de cand barbatul sau pardsise tractul protopopesc si rasa, pentru catedra. Ma prind, coana Felicio, cä i dumneata, in ca.tiva ani, la fel o sá grae§ti ca mine... Ba, sä ma fereasca Sfantul !... .Si de cate ori Feurdean era la barbatul sail, ea Isi facea de lucru aiurea. Acum a venit sa-si culce copilul. Obiceiu pastrat din leagan. Sa-i supravegheze rugaciunea §i apoi sa-1 adoarmá in mangaierile §i gandurile eit ca somnul sa-i fie cat mai dulce. De mult, cand 11 plimba in cdrut sau in brate, Ii canta ea ; mai tarziu a folosit o muzicuta de copil §i la urma un gramofon. Sa-1 urmareasca, in vis, cantecul ei §i a ei povatä ; sa-i fie somnul cat mai dulce. Rana la nenorocire... De atunci, copilul si-a schimbat firea. Dar §i ea alt orn s'a simpt. Din birou se aude glasul gros, galgait in gatlej, al lui Feurdean. Mama cata cu drag la copil : Facut-ai rugáciunea, Ionica ? Copilul se feres.te de ochii ei. Facut.

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

45

Mama are o Incdodatd, cu mine...

Ionia. se ridia ascultätor, ingenunche in pat

dupd obiceiu si cu mäinile impreunate se pregateste de rugdiciune. Mama inceara o nemultumire.

Prea e supus, prea ascultdtor, 1-ar voi mai azvrätit, mai därz. Cdtre Näsatoarea de Dumnezeu, acum cu osardie sä alergdm noi, päcdto§ii §i smintitii §i sd cddem cu pocäintä, strigand din adäncul sufletului : Stdpänd, aiutä-ne..." Mama msoteste cuvänt de cuvänt rugäciunea.

In curdnd insä cuvintele si-au pierdut intelesul. Chiar si tälcul rugäciunii. 'Si totu§i nu taieste in ea acea bucurie nesfärsitä, acel simtdmänt de sigurarqd si de sprijin, darul dumnezeiesc ce ar

vrea sä mijloceascä icoana in sufletul ei. Mama se roagd mai cu inversunare, dar rugäciunea trosneste ca surcica, in cuvinte aspre, la poarta auzului. Se Intoarce la copil, dupa ajutor. Durere ! Copilul

plânge, hohotind in pumm. Taci, Ionicä, taci... Mama 1-a imbrdtisat ca pe un iubit. Nu pot, mamd... Nu mai pot... Taci, copile... si dormi. Lacrimile lor se amestecd laolaltä. Un sentiment de desnädejde Ii gole§te vieata sufletului, trupul si-1 simte frânt in buatele ca §i rugdciunea adineaori. Sunt doi nenorociti care-§i plang laolaltä

neputinta. Din birou, glasul gros al lui Feurdean aleargd, se izbeste si se sparge in peretii goi ai inaperilor.

Vorbe§te,

Vorbe§te, puiule... Cine mai

bine deck mdicuta ta, ar putea sä te inteleagd ? Copilul tdcea. Doud vandal se bulbucaserd intre www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

46

sprancene. Mama le imbrAtisl cu privirea. Nu le Semne noi, daruri ale nenorocirii, insä. poate §i semne de insänäto§ire. Cdci ar fi vrut sa-i fie copilul rdu §i viclean, nerecunoscAtor, dar cuno§tea.

puternic, sA biruie necazul. Vorbe§te, IonicA...

Mama se umili si mai mult. Vorbe§te, puiule... *i deodatA, copilul ridicA semet capul. In privirea mamei se aprinsese o luminA. Asta voia. SA-i

treacA din afundurile sufletului in sange, tot ce era vicle§ug, räutate- §i nerecunostintä. Mamä...

Femeia continuA sg-1 imboldeascA din ochi.

MamA, pentru ce nu m'ai läsat in pu§cArie ? Dinteodatd, tot curajul ei se prefficu in fum. Pospaiu inselätor de avant fusese §i nu opinteala de putere plecatä din brate §i inimä. SA mA fi läsat, mama._

Ionia., nu vorbi cu päcat. Judecata copilului acum infrico§a pe mamA. SA fi ispäsit crima... N'a fost crimA, maicutä. Ba da. .

Cuvantui crimä. Il alungase din vorbirea ei. Se *i ziare nu mai citea de groaza lui. ferea sA-1 §i audä, parcA inchizand urechile.

SA fi ispä§it crima...

Nu mai vorbi a§a de urit. Nenorocire, zi... Copilul räspunse serios : La cumpAna judecktii crimä se chiamä. Mama se sperie. Ce ganduri grele pentru un

biet copil ! La pu§carie... la pu§cArie...

In sfarseala sufletului, femeia isi uitase de pornirea ei dela inceput, o durea nerecuno§tinta copilului.

Acolo e rostul meu. www.digibuc.ro

*

MINUNEA SFANTULUI ANTON

Nu mg chinui, Ionicä.

47

Ce sa faci intre oc-

na§i ?

Sg sufgr... sg sufgr... SA suferi ? Pentru cine ? Pentru un .argat ? Nedreptatea raspunsului o inviorg. $i ea avea lipsä, ca intemeeze puterile, de räutate minciung.

Era suflet de orn. Un hot §i un ticalos... Tot necazul, pornit din nevoie, acum se indrepta cu patima adevgrului impotriva mortului. El era de ving. Lui ce-i mai 'Asa ? Dar Ionicg ?... Ionia ?...

Si pe urmg, 1-am plgtit cu bani, cat nu-i

facea pielea... Femeia nu-§i mai recuno§tea puterea. Räutatea

ii adunase sufletul in obezi de otel. Mama, era un tovarg§ bun. Un nemernic, un hot... Zadarnic. Crima-i In femeie izbucni triumfare. Dumnezeu,

un sentiment mandru de

Ah, Dumnezeu L.. se infurie copilul. Pentru ce Dumnezeu a ales mainile mele ?... Femeia nu mai putea §ti ce sg doreasca. Pentru ce Dumnezeu... repeta copilul. Cuvantul Dumnezeu, aruncat cu desnadejde, izbi in On. Mama se cutremura. Dumnezeu ?... Pentru ce ?... Taci, copile, nu judeca pe Dumnezeu... $i pierduta in suflet, lipsita de orice argument, se apropie de copil sg-1 sgrute. Copilul privi cu ochi minunati. Orice rgzvrätire dispäruse. Mama prinse clipa.

Dumnezeu e bun. El are grija de noi to0.

Copilul nu-§i mai putu tine plansul de atata bungtate. Mama dui:4 el. www.digibuc.ro

48

VICTOR PAPILIAN

Dumnezeu... Dumnezeu.... Atunci, copilul izbucni : Mi-e fricd, mamâ... mi-e

Si in timp ce mama plangea pe lacrimile copilului, un gand cinstit ii inviord sufletul : Se teme de Dumnezeu... Asta-i bine...

In birou, seara târziu, doctorul Timofte face cunoscut lui Fleseriu í lui Feurdean, rezultatul examenului medical. Mama ascultâ cu inima stransa, din odaia vecind. Doctorul n'a inteles nimic din boala copilului, doar era prietenul lui Feurdean i om de aceeasi teapd. Ce poate cunoaste un om care cerceteaz á. sufletul ca pe un

organ al trupului, cu ciocAniri, ascultdri si examinäri de sänge. Trebue explicat, convins... sustinea Feurdean. E un bäiat inteligent.

Aci e greseala voastrd, a psihologilor de

scoala clasicd... RaPunea i inteligenta sunt valori

fdrd putcre. Felul de comportare a omului e conditionat de sentimente. Mare pricopseald i psihanaliza voastr !... Operd de sarlatani... Psihanaliza e singura metodd, care poate afla in noianul obsesiunilor, fobiilor si al tuturor

tendintelor morbide, cauzele reale ale suferintelor... Mai cinstitä atunci e spovedania inaintea preotului. Ea nu tortureazd i mai ales nu instigl. mama.isi aminteste de sedintele la doctorul "Timofte, dela care copilul se intorcea i mai trist mai vldguit. Zadarnic ! Zadarnic l-a descusut.

Copilul devenea mai inchis in el si parcd rusinat

chiar.

Vointa, doctore, vointa intemeiatd pe gandire

ratiune...

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

49

Moft. Conflictele dintre orn si judecata nu vointa le poate rezolva.

Pentru mine chestiunea e simplä.

sufere efectele unei castitäti intelectuale...

Ionia

A unei casti4 amoroase... Mama e indignata. Si totu§i nu poate rezista tentatiei de a asculta. I-a fost intunecata toatä copilaria de un Dum-

nezeu crud §i de un iad pfin de torturi. Nimeni n'a §tiut sa-i conducä tendintele spre o desvoltare armonica.

In locul lui Fle§eriu, eu i-a§ face o lectie

bunä de §tiinte naturale si cu ea 1-as vindeca.

Femeia... Draga doctore, nu eu pot fi considerat du§man

al femeilor. Dar prea o tineti intr'una, prea mult libido §i sublimare...

Am ajuns, din convingere, sä nu gasesc in

niciun conflict sufletesc alta deslegare decat femeia. Atunci, facu Fle§eriu, femeia...

Mama simte inima räsucindu-i-se ca in strung. Cum, bärbatul ei rostind atari cuvinte?... Si parca inclinand a crezare... Era ca in vis. Ar fi vrut sä tipe, sä izbucneascl. §i totusi zIcea farä putere pe pat.

Prin urmare, sa-1 scapam de teroarea lui

Dumnezeu ?...

Da... Cand iube§ti uiti pe Dumnezeu. Stiu ce am de facut, interveni tatal. Oamenii se pregateau de plecare. Si incá ceva, zise Timofte. Mama incera o senzatie tristä, o presimtire

ciudata.

Mai scapa-1 de influenta nefasta a mamei...

Asta da, aproba Feurdean. Ea e ve§nica

aducere aminte de Dumnezeu §i iad. Mama cauta speriata prin intunerec. Cum, credinta in Dumnezeu era un rail ? 4

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

50

Asta n'ar fi nimic, fAcu doctorul.

Femeia simti un tremur ca de friguri satain-

du-i trupul. Iubirea ei vatAmá de-a-dreptul copilului. Este

o iubire incestuoasä, de naturä sexualä... o iubire atät de pätimasl, ca a celei mai perverse amante.

Femeia nu se mai putu retine. Plecä din dormitor, sä nu mai audá. Iatä cum mizerabilii talcuiau dragostea ei ! 0 clipä stätu in odaia copilului cätänd zäpAcitä la icoana Santului Nicolae Dar cuvintele de rugAciune trosneau in ureche ca surcelele. Apoi fugi la baie, sä-si spele lacrimile.

In tren spre Vestem, dragul ei sat de alftdatä, pe mAsurä ce se departa de oras, doamna Fleseriu simtea o inviorare a puterilor si o intgrire a cugetului. i doar nici treizeci de kilometri nu despart satul de Sibiu, dar alt aier, altä priveliste. 0 träsuricä pe drum de tarä, sau un copil

manând pe deselate vitele din urma desasurau

paná in orizontul sufletului, acolo unde sim.tirea

caldä se uneste cu cerul smältuit, amintirea vieii trecute, ca pe o roaM. Palpâia in sufletul ei o märuntä agitare, ca de inceput de be0e. Prea s'a läsat prinsA de nenorocire, prea din vina ei a fost coplesitä de aerul oträvit al orasului. Noroc de plecarea bArbatului la Bucuresti. Atunci luat inima in dinti. Severitatea i puterea lui, in loc sä-i dea curaj, mai rAu o infricau. Acum

luat copilul i impreuná au plecat la tarä, la vr6jitoarea din Vestem. S'a inteles din timp cu cantorul i cu nevastä-sa, oameni de ispravä i foarte devotati, din cele timpuri. Mama www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

51

intoarse o privire zâmbitoare care copil. Era o escapada ! Intamplarea avea farmecul de taind a unei escapade. Si asta o inviora. Parcd pentru intdia datä era singurä cu copilul. Si din nou, amintirea päcdtoasä a doctorului Timofte. Esca-

padd, dragoste incestuoasä!... Dar a trecut ca o umbrd. Copilul vorbea cu un ofiter, bine dispus, vesel chiar. L-a scos pentru o zi din mediul cel intunecat, §coald, profesori §i elevi, parca laolaltä dusm dniti impotrivä-i.

Ofiterul povestea despre bravura lui de cazarmä

§i manevre : teme tactice, trageri cu mitraliera,

lupte cu grenada, instructie cu arma. Mama avu un tresalt de spaimä. Interveni. Ar fi vrut sä schimbe vorba. Dar copilul nu se lasa ; il interesa vorba de cazarmä. Doamna Fleseriu räsuflä odihnit. A trecut parcà proba. Ionicä nici n'a schitat vreo mi§care. Si gandurile ii sunt inapoi la bärbat. L-a inselat, färd. indoiald. E prima inselare inteo cdsnicie de doudzeci de ani, dar nu dupd gandul neghiob al lui Timofte. Mama suräse si-a inselat bärbatul ! A plecat fard §tirca lui. Nici n'ar fi indräznit sd-i spund cd merge la vräjitoare, cdci Fleseriu, pe vremuri, n'avea ochi s'o vadd ; o batjocorea in predici §i a parit-o jandarmilor unguri. 0 adevdratd luptd a organi zat impotriva femeii, färd izbändä. A mobiliz at pe doctor, primar, jandarm. Täranii pe fatd se tineau de partea popii, dar când jandarmii au vrut s'o ridice, ei au ascuns-o §i au jurat pentru ea. Era o putere indispensabild satului, Si iatä .cd preoteasa ajunsese sä pläteascd pentru bärbat.

Trenul mergea incet, un tren personal, local,

intre Sibiu §i Turnul-Ro§u, tinând la tdcdneald bunä tovärd§ie fiecdrui cälätor. Doamnei Fle§eriu ii ve-

neau gandurile cele mai potrivite, gandurile de lipsd. Cdpäta indräsneald, ea, fiinta timoratä pand atunci. Chiar §i fuga de acasä si invoiala in www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

52

ascuns cu copilul, ii produceau linis,te, voie buna. Curajul. Iata ce-i lipsise, iata ce parea ea a dobandit acum. Si curajul acum era tot una cu O.natatea. Cand trenul §i-a incetinit mersul, sufletul femeii

s'a näpustit parca pe fereasträ, la cei cativa pomi §i o cumpänä de fantana care fixau pe mare intindere, intregul cuprins al fericitei ei tinereti. In gard, o a§tepta cantorul §i cu nevasta lui. Se simtea oarecum aparata, in satul Aga. Nimeni n'avea sä §tie. Vräjitoarea ii astepta acasä. Pentru oamenii din sat, sosirea ei era o simpla vizitä la ni§te vechi prieteni. De altfel satul era gol, oamenfi du§i la munca, §i pe bäncile de langa poarta nimeni nu strajuia. Copiii singuri ii priveau mirati.

S'a schimbat satul, bade Artemie. Dupa co-

pii cuno§ti mersul timpului...

A§a e, doamna preoteasä, facu omul. Unii mor, altli se nasc... trece, trece timpul.

Femeia nu lua seama la grava intrerupere a

Era fericitä. Copilul la fel, sburda pe langa ea. Casa cantorului se gäsea la inceputul satului. La poarta o a§tepta vräjitoarea. Nu se mai temea ca pe vremea popii Fleseriu. Bunä dimineata, lelitä, facu doamna Fleomului.

§eriu.

Sal' mama, doamnä preoteasa. Am venit, lelito... 5tiu, pacatele... Preoteasa se minuna de bunavoifita femeii. Nu

se parea de fel invier§unata. 0 WA deoparte. Le Eta Frusino, am venit cu mare credinta la dumneata. Iata, te-oi plati bine. Nu-i vorba de plata... Doamne fere§te ! ci

de omenie.

Preoteasa ar fi vrut s'o îmbratiseze, atat de bunä fi parea femeia cea urgisitä. Stiau pe semne www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

oamenii ceva, de-o apArau atAta.

53

i preotul cum

gre§ise !

adus.

LelitA Frusino, ai aflat de pdcatele care m'au Copilul meu a ucis un argat. Stiu... pe Mihai. L-a ucis din greseala, dar fapta tot omor

rAmâne...

Mamei ii veneau lacrimile panA in cApturala

pleoapelor.

De atunci nu mai are odihnA. Mancarea nu-i

prie§te, invAtAtura-i zadarnicA, iar somnul nu-i e somn... Poti face sA uite ? SA'ncerc.

Dumneata care poti face s. uite omul dra-

gostea, fA sA uite §i lonicA durerea.

DoamnA preoteasA, in dragoste, cu puterea

nevestei nimicesc pe cea a ibovnicei... FA la fel §i cu copilul. Vezi dumneata, in el sunt douA mo§tenin, cea dela mine, slabl §i pdcAtoasA, care-i indulce§te simtirea... §i cea dela tatAl säu, puternicA §i voinicoasA, care trAie§te in brate §i piept, nApAditA de simtire. AlungA tot

ce-i dela mine s,i lasA sä creasca cu voie, numai puterea cea adevAratA a tatAlui. VrAjitoarea clAtinA din cap. Gre§e§ti, doamnA preoteasA. Ba nu gre§esc... Gre§e§ti, doamnA preoteasA, fiindcA numai noi, femeile, stim sa fim tari, fiindcA numai noi, femeile, facem copii in dureri §i cunoa§tem durerile...

Lelita, vreau sa fie tare ca tatAl sAu. Nu te'ncrede in tAria bArbatilor. Ei sunt tu-

nete frä träsnet...

Nu, lelitA. FA. cum iti spun si dA-mi inapoi un alt copil. DArAmA tot ce are prost dela mine

§i lasa tot ce are vartos dela tatAl sAu. SA fie haiduc, sA indrAgeascA pu§ca din nou, §i sA nu se

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

ingrijeascä decat de vieala lui, chiar dacä ar fi sä mai ucidä i un copil nevinovat... II

Dimineata, la cäpataiul copilului, mama veghea,

cu grijä, sä fie de fatä la desteptarea lui. Adormise greu copilul cAtre zorii zilei, dupa o noapte agitatä, and sgalpit de hohotiri de plans, cand scuturat de tremur märunt ca de friguri. Si ce bine arätase dura vizita la Vestem ! Vräjitoarea izbutise, singurä cu practicile ei primitive, in pofida paganelor inväläri ale lui Feurdean sau spurcatelor propuneri doftoricesti ale lui Timofte. Sincu par de mort, parnant dela mormânt, creier de broascá si inimä de cocos negru, reusise sä redea copilului voia bunä, somnul revärsat Oran ziuä i culori de vieatä in ochi i in pielita obra-

jilor.

Si dinteodata cäzuse näpasta. Dela cine ? Tocmal dela Soimaru, profesorul de latind. Ca' nu se

putea suferi cu Fleseriu asta era aka socotealä, dar sä izbeascä in copil ? arate invidia neputinta, in chipul asta ? Mama incercä un suras de satisfactie, abia perceput printre pleoapele grele de grijä i nesomn :

Soimaru e invidios pe bärbatu-säu, i azi ca altädata. Amandoi au fost _preoti de tail, amandoi sunt azi profesori, dar Simion il copleseste cu stiinta, puterea i autoritatea lui. Mama tresare pe propriul ei gand. Oricum, sa se räzbune atat de Trial-say ! aminteste de intamplarea de ieri. Cum plecase de linistit copilul, cu lectffle invätate pana la una, cu temele scrise frumos, gata de joad. i prietenie. Si cum

venise inapoi ? Crafaind, palid, cu inima bdtandu-i in cosul pieptului. i avea de ce. Fiindcl a www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

55

träntit in recreatie un copil, sä-1 infrunti a§a ? Doar

joacl fusese si invoialä pe din cloud. Se putea ca sä fie invins... Din nou mama are un zâmbet de bucurie. Ionicä e prin urmare voinic, nu a§a cum pare, si in trupul lui firav a mo§tenit dela tatd-säu, muschi de otel §i mi§cIri iuti. Numaideat insä se sperie ca de un gand nelegiuit. Copilul doarme doborit, cu toatä vioiciunea lui, de cuvintele unui pdatos.

M, sä te feresti de Fleseriu... a zis in bat-

jocurä Soimaru, fäcând dreptate copilului plangaret. Asta te si omoarä, ca pe Mihai argatul.

Si clasa a rfts, iar Ionia a azut deodatä in ve-

chea lui desnädejde. U§a odAii se deschise §i tatäl inträ binisor. Ce face ? Doarme. Mama isi priveste bärbatul §i are o tresärire, Bärbatul säu e gata de ora§. A inteles. Va merge la §coalä ca sä astepte pe Soimaru. Doar azi n'are lectii. Inadins se duce, sä se rdfuiasa laolaltä. Si gandurile mamei sunt pline de infäptuiri eroice. Copilul doarme odihnit, gändirea ei e liberä. Si pe ea a vindecat-o vräjitoarea din Vestem. Nu mai e firavä si plângäreatä. Urrnäreste

pas cu pas mersul bärbatului säu. Iatä-1 falnic

treand pe stradd. Poate il intalne§te pe Soimaru chiar in colt. Sau nu, mai bine e in cancelarie. Si chiar in curte, in fata bäietllor. 0 sä fie scan-

Ei §i ?... N'o sä-1 dea afarä din invälämânt, pentru asta. Dimpotrivä, toatä lumea o sä-1 laude : si-a apärat copilul, §i-a apärat nevasta. Gandurile femeii au o usoard opreli§te. Si-a apärat nevasta ? Nu prea intelege cum, dar gandul e prea bun ca sä." nu-i dea voie slobodä. Copilul doarme adânc ; räsuflarea lui regulatä ii mi§cI gandirea valuri, valuri. Cand tatäl se va intoarce dal.

www.digibuc.ro

56

VICTOR PAPILIAN

Victorios ? De bung. seamä! Sa-§i plesneasca du§manul peste fata, ca pe un neru§inat. Doar nu mai sunt preoti. Si chiar daca ar fi ! Soimaru ar merita §i impu§cat pentru atata

victorios...

cutezantä.

Gändurile ei tremura ca in delir §i, ca in deScoala, §ura cantorului, vräjito area, ofiterul din tren, bätaia intre cei doi barbati... toate se amesteca, se intretaie, se incaleca. Parca aude vocea barbatului in curte. Mama nu se mi§ca. Vocea barbatului insa se precizeaza. Curiozitatea o rupe dela loc ; de bung seamä s'a intâlnit cu Soimaru §i i-a aratat el ce poate virtutea unui Fle§eriu. Prive§te inca odatä copilul. Nicio grijä, doarme adânc. E §i de inteles, dup. o noapte de nesomn §i de chin. Mama se ridica §i in värful picioarelor päräse§te odaia. Se aude §i un glas de femeie. Pesemne e doamna Dragomir o femeie sfantä venitä disdedimineatä O. se intereseze de soarta copilului. 13arbatul sau vorbe§te in bucatarie. Bucuroasä, doamna Fle§eriu a deschis up, dar in prag lir cresc mereu.

se opre§te cu respiratia strivitä in co§ul pieptului.

In bucatarie o femeie straina, imbracatá orl§eneste, nu prea tândrä, insä cu obrazul §i buzele drese de vopsea ,si parul ca alama. Felicio, am angajat pe Fraulein, fata in casa...

Fraulein, fatä in casa... repeta femeia. Da. SA-ti mai ajute §i la bucatarie... Si pe urmd, färà nicio jena : Se mai intereseazä §i de Ionia.... Mama n'a putut zice niciun cuvânt. Clatinandu-se s'a intors in odaia copilului. Avea impresia O. se präbu§e§te dintr'o clip. intealta §i are lipsa. de reazim. * *

*

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

5'T

Imediat dupA plecarea bärbatului, doamna Fle§eriu s'a repezit, prIpadul pamantului, in bucAtArie la femeia cea strAinä, s o sfartece. Te rog sä pleci imediat. Femeia facea pe nevinovata : Dar ce s'a nAzärit doamnei ? Imediat sä pleci... Femeia a inteles atunci necazul stApanei : i§i temea b Arbatul.

Vedeti, cä domnul... SA pleci, cA de nu, te alung cu Femeia s'a turburat pulin. Politia e un cuvant de mare spaimä pentru femeile de teapa ei, Doamna greseqte, inganä ea, nu pentru domnul am venit...

Privirea mamei se intunecA läuntric, in creier. SA pleci 1... sä pleci !... CA de nu strig ser-

gen tul de stradA.

Intre timp femeia §i-a venit in fire. Doar a venit in casä in chip cinstit, ca servitoare. Doamna mA gone§te, dar eu am pierdut poatealt loc... Te plätesc, te platesc... Poftim, îi dau leafa pe cincisprezece zile, dupA lege... Femeia incepu sA cedeze.

Nu §tiu ce are doamna cu mine. Eu numai,

bine... SA taci.

Cat te-a tocmit domnul ? Opt sute... apoi imbunatA :

SA n'aibA grijä doamna... Mama a plecat indignatA. In ce grozavä mur-

&fie o bAgasera. A luat din dulap patru sute lei in fuga §i s'a intors. Poftim... pleacA...

de-

Femeia a vrut sä mai spunä ceva. PleacA, pleacA... o intrerupse doamna Fie§eriu.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

58

Sträina a inceput sá bombäne. Poftim, gändi mama, face si nazuri. Cu bani nemunciti si tot nemultumitä....

Apoi s'a intors la copil, dar n'avea liniste. Copilul dormea mai departe. Doamna Fleseriu a strigat din grädinä pe bätrana servitoare : Verono, vino 'ncoa i ai Si a pornit in vecini, la doamna Dragomir. Prea o tinea nAduful in piept. In ce hal a ajuns ! La catä cldere ! Casa ei, pe mana. lui Timofte a lui Feurdean... Doamna Dragomir, femeie mult mai in värstä cu experientä, färä copii, deci färä grijä, a ascultat-o cu bunAvointä.

Nu mai pot, doamnä. Dragomir... Copilul meu a ucis, asa e. Dar tot curat este... si acum vin oamenii Astia, cu tot soiul de gänduri ticäloase, sä mi-1 pänggreasca. Invatä-rnä, doamnä vecinä, ce sä fac ? Vecina a inteles necazul, mäcar cá nu 1-a träit nicicând.

Am incercat in fel si chip... si cu vorba, cu plansul, i cu doctorii i cu vräjitoare... dar in zadar...

biata femeie, depunändu-si amarul, mereu se intorcea la oful ei. Copilul meu a ucis, asa e... Dar tot curat a rämas. Sä nu mi-1 necinsteascá ei... Doamnä Fleseriu, a avea eu un leac... Care, doamnd Dragomir ? Vezi... mä tern... Spune, doamnä E un leac catolic, dar noi, uniu, Il inem de bun. Or, dumneata esti ortodoxl...

Doamna Fleseriu incercä o miscare nevoitä a

sufletului, ca un svacnit. Asa era, neam de neamul ei -ortodocsi fuseserä.

www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

59

La orice pas, noi, dup. catolici, la Sfantul Anton...

De puterea Sfantului Anton auzise §i doamna Fleserm, dar i aci bärbatul sau ii fusese piedeca : practici papistarsti... Cata durere n'a alinat Sfântul... Cate doruri n'a implinit... Vezi, doamnä Dragomir, copilul meu a ucis... Adevarat... dar tot curat e, caci pacatul nu i-a atins sufletul. Ce-ar fi, ca la nenorocirea lui, sd adaug si pierzania sufletului ? Incearca la Sfäntul Anton. In firida din stanga a bisericii catolice. Noua rugdciuni... Ma duc, doamnä Dragomir, ,ma duc... Uneori, dela cea dintai rugdciune, se vedereaza puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfdntului...

doamna Fleseriu a plecat faira sa mai asculte restul povetei. Chiar dela ie§irea din biserica, doamna Fleseriu a §i simtit inceputul minunii. Din intunerecul smereniei sufletul Ii sta deschis i revarsat ca un rasal-it de soare. Altcum pricepea vieata. Strada n'o mai pnea stransä intre umerii de piatra, decat sa-i arate drumul ; din gradinile curtilor o intam-

pinau valurile de lumina parfumatä ale boabelor de cirese ; i oamenii catau la ea cu voie buna. La podul Cibinului s'a oprit, parcä sa-§i controleze in oglinda apei cursul sufletului desfavrat dincolo de tarcul simtirii. Cänd a intrat in curte, un scurt tresalt. Femeia cea alungata cu doud ore mai inainte, era pe bancä de vorbä cu Ionicä. Mania doar a zainbit. Si zambetul ästa intelegator, tot ca un dar Stantului Anton ha cunoscut. Femeia se apropie cu

www.digibuc.ro

6o

VICTOR PAPILIAN

Domnul, §opti ea, m'a intors inapoi. Eu n'am spus nimic... Doamna Fle§eriu se induio§ä. Minciuna femeii n:o jignea §i nici gandul de a fi pärta§d la minciund. Minunea continua sd se infaptuiascd. La masä, copilul a its §i tatal a mancat cu

poftä, apoi cand tatäl s'a culcat §i copilul a fugit in curte la joacd cu Fraulein, mama n'a mai avut lini§te. 0 cherna pal-a inapoi Sfantul, in firida tainicd a bisericii catolice.

Atat de intaritä venise

ea de acolo, cu atata dragoste §i spor de vieata,

incat voia sa.-§i arate grabnic recuno§tinta. Simtea cä in sufletul ei se petrec schirnbäri de cdpetenie §i aceste schimbari, erau de lipsa, O. se infdptuiascä sub protectia atotputernicd a Sfantului. Din nou in biseria, privirea ei, scdpatä din huma moartd a ochilor, §iroia de-a-lungul faldurilor de aur ale altarului pang la cruce, si din vat-ful crucii

ta§nind inteun avant de glorie, spre

Dumnezeu. lar din orgd, prin tevile goale, ea auzea parcä un imn solemn. Suflztul ei, odinioard

palpait de candelä, acum §i-1 simtea aprins in strälucitul purpuriu al vitrcurilor. Si in ruga ei alt-

cum pricer ca pe Dumnezeu, nu inteo sbatere pe loc cu incl :.näciuni sterpe de mätänii, ci pe larg cuprins, in afard de locul strajuit de icoand., fárd nicio opreli§te. Altädatd implora, astäzi läuda. Speriatä, se invatase a se ruga tremurand, parcä in chinul Celui tras pe cruce ; azi dimpotrivd, plind de curaj §i cu putere, pipäia Dumnezeirea. Fericitä a päräsit biserica. Dar nu grija copilului §i a bärbatului o cherna inapoi, ca altädatd, ci trebuinta de a träi in plin. Te-am prins, coand Felicio... Doamna Fle§eriu a intors, surprinsä, capul. Era Feurdean. Va sd zicd de astea-mi e§ti ? Acasä cu ortodoxia §i in oras cu papista§ii... www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

6r

Zeflemeaua lui Feurdean nu-i turbura cu nimic

cugetul.

Am fost O. ma rog... In biserica papistasa ? La Sfantul Anton...

0 sa va nenorociti copilul. 0 s-1 innebu-

niti sau o sa-i puneti streangul de gat... Femeia incerca o scurta tresarire. Coana Felicio, desmeticeste-te...

Mama vru sä fie tare : Si ce sä facem ?

Du-te acasä, chiama-ti copilul, doboara icoana Sfantului Nicolae si spune-i : Baiete, nu exista Dumnezeu..."

Femeia incepu O. se rusineze. Feurdean tipa ca un posedat, rosu de manic. Nu existä Dumnezeu, coana Felicio... In-

-telegi ?...

Ea ii intinse maim, de plecare. Feurdean ii bara

drumul. Coana. Felicio, in casa dumneavoastra, numai

eu iubesc pe copil... dar ce pot face eu, daca dumneavoastra, cu cele practici bigote, imi zadarniciti orice miscare de emancipare ? Sunteti niste fricosi.

Dela dumneavoastrá s'a molipsit copilul.

Trezeste-te, coana Felicio, sa nu-ti vezi copilul cu streangul de gat sau la casa de nebuni... Si furios ii intinse el maim si trecu drumul. Dupa plecarea lui Feurdean, doamna Fleseriu ramase in str ada desorientata. Cu toatä noua ei pricepere, cuvintele lui Feurdean veneau prea imtotriva firii sufletului ei... In acea clip., un singur protector : Sfantul Anton. Si din nou urca treptele de piatra ale bisericii. Acum avea sä se aleaga. Sä-si lase sufletul in voia lui. Cu siguranta ca ii va insufla har dumnezeesc, povatuind-o spre binele ei si al familiei ei. In biserica, de data asta, a avut parca o a treia desteptare. Su. www.digibuc.ro

62

VICTOR PAPIL1AN

fletul revärsat in naturd, apoi in spirit, se incheia acum, pe bolti de piatra. Si a ingenunchiat, cu mare credinta in minunea ce se infäptuia sub ochii ei. In imensa singuratate era doar ea si Sfantul Anton, chiar si copilul Hristos lipsea. Tainuiau laolaltä o conspiratie i sufletul incerca placute senzatiuni de inselaciune. Isi trada parca nu numai barbatul, dar §i neamul, §i acest gand de trädare Ii aducea o liniste §i o nadejde necunoscuta. lar sufletul eliberat se incheia inteuna pe boltile de piaträ. Cand s'a desteptat, sticlele ro§ii ale vitrourilor erau prinse de intunerec. Afara soarele coborise spre asfintit. 0 energie, necunoscuta in ea, li conducea pa§li spre casä. Nu stia ce-o sä faca si ce-o sä spunä, dar avea siguranta unei actiuni färä gres.

Sfantul Anton o sä" mä lamureasca...

Nu s'a oprit la doamna Dragomir sa-i multumeasca, n'avea timp, minunea cerea grabnica infaptuire. Din fundul curtii, din zavoiu, se auzea glas fericit de copil. A trecut mai departe, de§i

era glasul copilului si s'a oprit in birou. Aci, barbatul i§i pregatea lectia, ca de obicei, greoiu, repetand dupa plan cu glas tare, cele invätate pentru a doua zi la scoald. Simioane, fäcu ea cu gravitate. Bärbatul schitä o miscare nervoasä. Ce vrei ? Ferneia era de tot linistitä : Am venit sä vorbim despre copil... Barbatul raspunse in raspar :

Ce vrei cu el ? Am eu Nu, Simioane... Trebue sä luam o hotarire grabnica. Altcum, ma tern. Sa n'ajunga la casa de nebuni sau cu §treangul de gat... Prostii... fäcu bärbatul. Asa arn crezut si- eu... Vezi tu, noi am fost www.digibuc.ro

M1NUNEA SFANTULUI ANTON

63

mai frico§i decat el si dela frica noasträ s'a molipsit §i el särmanul. Sa ne trezim... Repeta cuvintele lui Feurdean, ca §i cum ar fi fost ale ei, gandite §i traite de ea. Totdeodata f§i strangea sufletul asupra chipului copilului, ca si cum 1-ar fi invelit intr'un sac. Si ce vrei ? Sa-i spunem adevarul... Bärbatul se rasti din nou : Care adevar ? Sufletul femeii se inälta o clipd, din prinsoarea mintii. ne§ti.

Vorba si gandul ramasera de tot ome-

Adevärul asupra lui Dumnezeu. De acolo

pleacd. nenorocirea. Frica noastra de Dumnezeu...

ea, §i numai ea îl chinuie. Prostii...

Nu-s prostii, Simioane. Adevärul...

Bärbatul se uitä crunt la ea, dar femeia ii sustinu curagios privirea. Ce ai innebunit ? Ti-a luat Dumnezeu mintile ?

Adevarul din cartile acelea... §i arata cartile de geologie. Femeie, du-te de te culca. Ai vedenii... Simioane, se ruga doamna Fle§eriu, ajutä-rna sä scapam copilul. Cheama-1 la tine, explica-i,

scapa-1 de teroare... de teroarea lui Dumnezeu, trebue sa nimicim pe Dumnezeu, altcum... Pleaca, c'd rna'nfurii... Or vrei sa-0 bati joc de mine ? Femeia deveni rugatoare : Cheama-1, vorbeste-i... Tu ai darul sa-1 convingi, ai si posibilitatea. Priceperea ta e mare §i toate cartile iti stau In ajutor. Atunci bärbatul se infurie : Vrei sa-mi bat joc de vieata mea ?... de trecu-

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

154

tul meu ? Uiti cd sunt preot. Ce, o sa-mi ne-cinstesc darul, acum la batranete ?

Femeia n'a mai zis nimic si a päräsit odaia. Hotarirea ei era insä nesträrnutatd. Era lamuritä. Prin marea taina incredintatä ei de Sfantul Anton, sufletul i s'a desfasurat ca un pod de lumina in-

tre pämänt si cer. A trimis pe servitoare dupa

copil, apoi s'a dus in odaia tut. Aici, se cuvenea o noud ordine. Icoana Sfa ntului Nicolae, candela, stergarele nu mai aveau ce cauta. Gramofonul, da... si pe pereti, chipuri tinere de femei. Sa-i fie somnul cat mai fericit. Copilul a surprins-o coborind icoana. Ce-i mama ?

Ionia, am sa-ti spun ceva... Baiatul era grabit : Acum, mama ? Da. Stai jos...

Copilul s'a asezat langa ea. Ionicä mama, am A.-0 spun o vorba... si tu sa-i dai ascultarea cuvenitä... Sunt gata. Cand erai mic iti amintesti ? iti faceam pout de Craciun si iti puneatn ghetele la gura sobei, pentru darurile dela Stantul Nicolae... Da, mama...

Din birou, venea indesata, toceala lui Fleseriu. Suparat, barbatul se plimba cu pasi mari prin camera, recitind tare, sä astupe sub maldärul cuvintelor din carte, gandul razvratit, care continua sa-i svacneascä in creier. Inchide usa, mama, sa nu turburam pe tata... Copilul s'a supus si apoi a venit langa maml-sa. 0 dulce moleseall ii trecea femeii prin trup. Senzatia de inselare se preciza, dar cu atäta odihnä §i multymire L..

Ai plans, cand ai atlat cd nu e mos Craciun. Asa-i, mama. www.digibuc.ro

MINUNEA SFANTULUI ANTON

65

Ai plans, atland cä Sfantul Nicolae nu-ti aduce jucarii, in ghete. Da, mama...

Poate o sa plangi i acum...

De ce ? facu bdiatul, minunat. Ei bine, aflä... Nu existä Dumnezeu!... Copilul astepta cuvantul ca o deslegare.

Nu exista Dumnezeu... Nu !... Trebue s.

Nu e ?... Ce bine !... Mama deveni elocventa :

Toate-s minciuni. Feurdean are dreptate. i filosofia au nimicit pe Dumnezeu. Asculta bine ce spune tata la scoald. adevarul !... El inca nu vrea, acasä, sa-ti spuna. Te crede copil... Nu mai sunt copil... Nu e Dumnezeu ! Uite sus... De azi Mainte, nu mai ai lipsa de Sfantul Nicolae. Mä duc... sd-i spun si lui Fräulein.., si a sbughit-o pe usä. Mama a rämas singurä i parca. paräsitä. Era tradatä, la randul ei. Dar tot pe pamant... Sus, sus, la celalalt capät al podului de lumina', sufletul simte fara ostenealä absorbit in marea si singura putere, cea lard de nastere, i moarte find, i fära de gresealä. Stiinta

S'a trantit pe pat si a inchis ochii. Gandurile ii sunt din nou la Sfantul Anton, la orga cea cu tevile argintate i la valurile de piaträ in care se

incheaga sufletul. Ganduri felurite ii vin in minte, ca înaintea somnului. Spusele lui Feurdean, pä-

renie lui Timofte... 0 clipa se opreste asupra bärbatului : ce las !... Apoi din nou, gandul tra-

ddrii i sentimentul fericit de libertate, legat de ea. Nu existä Dumnezeu aci, acum... Ea stie insá

ca. El exista dincolo i de-a-pururi. E mai sigura ca slabanogul ei de bärbat. Dar acum o singura 5

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

datorie : säli salveze copilul.

Oare, dad. Ionia

§i-ar täia vinele mainii p ar fi gata O. moará, ar

mai precupe0 sangele ei ca sg-1 scape ?... La fel §i cu sufletul... mama, prin vis, 1.§i simte sufletul vas deschis,

din care curge in sipot, sânge de viall, In sufletul copilului.

www.digibuc.ro

TRADARE

Nu-i o parere... Doar mg. cuno§ti... Sunt un orn sanaos, perfect sänätos, stäpän pe simtire §i frà balbâieli in judecatä. M'am näzuit totdeauna sä fiu un spirit logic, condus de ratiune §i nu de sentiment... Incapabil de exaltare, patimä sau reacredintä, nu confectionez realitatea dupä interesul meu imediat ; pot face parte dreapta adevärului, din imbulzeala falselor märturii ale inchipuirii §i mä tern ca de moarte, sä anticipez o bänuialä, necum o acuzl neintemeiatä... Deci calm, sigur pe mine §i färd nicio ezitare, îi declar : nevastä-mea mä Imposibil...

Ma in§ealä §i m'a inselat...

Prietenul meu, cu toatä grozävia spuselor, isi pästra nesmintitä tinuta. Profesiunea (era judecä-

tor) 11 obi§nuise cu stäpanirea de sine. To.tu§i, in expresia severä a fetei, in atitudinea semeatä a corpului, ca §i in mi§carea sobrä a gestului, se vedea acea tensiune nervoasä, caracteristicA luptei.

Patru ani de and am descoperit miselia... patru ani de cänd sorb otrava zi de zi §i clipa de clipä... patru ani de and simt pierind fiecare pärticicä a sufletului meu... lipsuri, ce cu mare cheltuialà de energie, le acopär... Si hicä a§ fi dewww.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

68

stul de filosof, sa-mi ascund nefericirea, daca träda-

rea ei n'ar izbi ca o palma, chiar peste privirile opace ale celui mai marginit cetatean... Cum asta ? Copiii...

Amândoi copiii nu sunt ai mei...

Sunt copii din flori, produsi ai adulterului... copiii celuilalt... Nu-i adevärat !...

Nu-i adevarat !...

Fu din parte-mi o izbucnire precipitatd, dar sin-

cerä. Imaginea femeii ofensate imi deslarquise toate

fortele sufletului intru apärarea ei.

E o banuiala färä niciun temeiu, o josnica

invinuire... cea mai josnicä invinuire cu

Revolta mea era legitimatd. Desi atât de frumoasä, nevasta prietenului meu era deasupra oricarui prepus. Avea frumusetea rece i concentrata a statuilor, acea frumusete sustrasä privirilor impure inaccesibilä clevetelor si vorbelor. Nimem de altfel, in orasul nostru cu atata limbutie inzestrat, nu indraisnea s'o banuiascä. Nu era din parte-mi un act de curtenie i nici faptä de avocat al unei cauze dubioase, ci raspundeam unei porniri de cinste sufleteasca. Si totusi, ma 'nseald ! Cu cine ? exploadai. Prietenul scapa o miscare neasteptatä. Falca de jos, cu dintii desgoliti, prinse in margine subtire

buza de sus parcä s'o taie pana la sange. Ränjea

räutacios. Cu cine ? repetai, amenintätor. Te rog raspunde... imediat imi revenii. Dintii, adânc infipti in buza, continuau sa-mi vorbeascä muteste. Ce faceam? Atâta pasiune din parte-mi putea fi suspecta.

Amantul ei nu locueste

potolit.

Dar unde ? In Brazilia...

www.digibuc.ro

rdspunse el

TRADARE

69

L-am privit nAuc. DragA, nu 'n.teleg nimic...

El imi opri vorba cu un gest, se ridicA dela bi-

rou i controlA pe rand, mai intai salonul, apoi dormitorul, cele cloud odäi vecine. Mi s'a pArut c'aud sgomot... fAcu el, intorcändu-se la loc. Vezi, iau toate precautiunile necesare, cAci n'as vrea s'o jignesc de fel. MA obliga

la atari menajamente acel spirit filosofic de indul-

gentä, care imi aratä cá un strict determinism ii

conduce pasul vinovat... o adevaratA fatalitate, putea spune, care, ingrAmAdind piedeci dupa piedeci indatoririlor ei de sotie, o mând O. se realizeze spiritual... De bunAseamä constiinta frumusetii i-a dat primul impuls, acea frumusete care nu se satisface decat prin spirit, care impune o continua innobilare a instinctelor i simturilor, pana ce raporturile de torta, suflet-materie, se inverseaza, asa cA fenomenul spiritual in loc sA fie o traducere, o

expresiune a materiei, ca la noi toti, Ii capätä o autonomie integralA i devine generator de fenomene materiale...

Incepusem sä fiu nelinistit. Era pe inserate. In pofida sigurantei lui geometrice care rezolva totul rational si logic, ceva nelämurit si mohorit simteam in juru-mi. Prin fereastra deschisa, intunerecul prindea a pogori in val lent si imaterial ca cenusa unui suflet incinerat. Din mireasma uscata a stratului de flori, räscolita de stropitoare, transpira un duh desert de vieatä, un duh de descompunere uscatä a tarnei ce se präfuieste. In depArtare, o träsurA. Sgomotul rotilor pe caldaram venea parcA dintealtd lume, dintr'o lume despArtitä de a noastrA prin Iinite i intunerec. Cred ca esti convins de perfecta functionare a aparatului meu cerebral... altcum, ar fi inutil sä purcedem la drum. Aprobai cu un gest, care necesitA o sfortare. www.digibuc.ro

70

VICTOR PAPILIAN

Pe amantul sotiei mele 11 chiamä Leandro Corma d'Aliveiro... Acum patru ani, era atasat militar al Portugaliei in Bucuresti... azi e mare proprietar in Brazilia... Leandro Con-ea d'Aliveiro? Atasat militar portughez ? Nu-1 cunosc... pe aici n'a venit niciodatä... De bunä seamä... si eu insumi o singurä data 1-am intalnit...

0 singurl datä ?... Da. La balul Crucii rosii din Bucuresti. 0 ! Atunci, o aventurá fara primejdie... fäcui eu razand, bucuros de a fi descoperit partea slaba a aventurii. Flirt, capriciu... Ascultä-mä, farä sä ma intrerupi. Urmareste strans succesiunea evenimentelor si cinstit, te rog, sä tragi concluziunea obligatoare.

Felul säu de vorbä mä indispunea.. Cu pauze la sfarsitul frazelor si despicäturi intre cuvinte, el

cantärea ideea ca pe un pepene, cu amandouä

mainile si cerceta parca atunci proprietatea cuvintelor cat si legitimitatea expresiei. Exasperant !..

i totul prea clar, prea transparent. S'ar fi cuve-

nit oarecare ezitare, o estompare, care sä contureze vag bänuiala, o voalare a vocii... Dar el, nu! Deformatia profesionala il cucerise definitiv omenescului. Prezumtia sigurantei se desprindea parca si din ecourile vocii. Intamplätor, mä Oseam la acel bal... Nevestei mele nu-i place dansul... Et pour cause... Tempe-

rament rece, egoistä in adevarata acceptie a cuvantului... o avarl a insusirilor suiletesti... refuzand sä dea... refuzand sä primeasca... ea dispreVeste dansul. Il dispretueste flra fätärnicie, färä snobism, dinteo aristocratica tendintl... care nu stiu daca i-a afinat sau i-a tocit simturile... Il dispretueste tocmai pentru acea apropiere trupeasca §i mtimitate sufleteascä, in care ea percepe jignitoarea intentie de posedare... www.digibuc.ro

TRADARE

In timp ce vorbea, eu, cu inchipuirea, verificam portretul femeii. A§a era L.. In inAltarea liniilor §i formelor ea absorbea para. spatiul din jur §i totodatA il fixa in planuri abrupte, curbe vanjoase §i

drepte solide, sugerand la fiece noul atitudine

imobilitatea statuilor de zeite. Si totusi culorile ii erau vii, culorile viepi: párul ro§u ca ciuperca otrAvitA, luminile ochilor verzi, schimbAtoare ca tremurul plopilor in umbrA §i carnea bogata in sange, sub pielea subtire a buzelor. Orgoliul pesemne o fura lumii, ca sl o dAruiascA siesi in intregime. LuminA, muzicA, frenezie... continua el. Balul realizase acea atmosferA triumfall §i uluitoare, care

invAlue mintea §i HO. simturile... Dar eu nu luam seama... Cu un coleg, discutam ultima miscare in magistraturá. Discutam linistit, cu obiectivitate, in pasul disciplinat al meseriei, fArA sA simt cA un

nou duh mA patrunsese, 0 sub a lui putere, tot

sufletu-mi era un ghem tremurAtor de tepi, ghimpi §i ghiare prinzAtoare... Protectie, persecutie, legafitate... Inteun cuvant, critica, dupa §ablon, a avansArilor... Constatam nedreptAti, §i consacram merite... Cand deodatá observ, cl vorba-mi rAmane suspendatA in aer... Suportul de gandire al convorbirfi, prietenul meu il indreptase aiurea... Intorc privirea dupA privirea lui... §i ce vád ?... Ce-ai putut vedea ?. Ceea ce nimeni nu poate cunoa§te, afarl de bArbatul inselat... NevastA-mea mA trAda... Ve§nica si banala imputarea a rornantio§ilor gelosi... Gandul, intentia... SA fim serio0. Jocul gandurilor si al imaginilor, cine-1 poate stApani ?... DupA acest sistern, nu mai exista femeie cinstitA. Ce spun, ferneie ?... Nu mai existA orn cinstit... Am prins clipa in intregime... Era rotundA, ca universul... si fugarA, de durata unei scanLei...

www.digibuc.ro

72

VICTOR PAPILIAN

Ei vezi ?... Esti obosit... Altcum, n'ai preface clipa in univers... Intreg balul pärea un roiu... si in mijloc, ei doi... contopiti... ContopiO ?... E un fel de a vorbi... Contopiti... Ca hidrogenul si clorul, in acidul clorhidric... valentä cu valentä... Ca sufletul de orn cu sufletul de cal, in trupul centaurului... Ia seama... Ce Dumnezeu !... M. ghiontesti

c'o formula chimicä si mä sprijini in fumul unui mit...

El continuä cu tot seriosul : Nimeni nu cunoaste chipul insilor in clipa unicä a amorului fecund... Trupul intreg e o oribilä schimä... Se vânjoleste vreata sä scape din cätusele materiei... Multe din insusirile omenesti, atât de recent dobAndite, dispar... Alte tipare, diferite de cele anatomice, ies la ivealä... Poti deslusi atunci pe räbojul trupului, toate etapele evolutiunii... dela sclipirea fosforescentä a atomului si panä la umbra ce premerge o formä nouä... Vorbea incet, cdsnit, in transä de ghicitor, la luptä pen tru dobandirea unor adevärun cdzute de aiurea, cu valurile propriei gandiri. Ochii säi mici de miop dispäruserä in orbite inapoia a douä plmAtufuri de intunerec. Un val de umbrä ii modela fata. Nu stiu... se afunda in noapte, sau se pierdea in insusi visul säu ? Dar sigur erarn, cA un duh sumbru il izola de mine. Si asta, tocmai, nu voiam... sä-1 scap din prizele realului. Nu pot pricepe, fAcui eu rästit. Vorbeste pe inteles.

trlasul lui continua sä se depärteze. Pärea un tânär cowboy, cu fata rasä si pärul in plete negre, falfft.itoare ca o coarnä. Corpul säu era o armonie de linii si proportii. Muschii bine conturati, pasul elastic... Pe sub frac, i se bAnuia indoitura salelor, lunga si flexibilä. Avea www.digibuc.ro

TRADARE

73

acea tinutO nobild, supld, indrdsneatd si fugoasá, cu care Dumnezeu a inzestrat fiinta cea mai perfectä : calul... Privindu-1, fara sd vreau mä Ondeam la caii din frizele Partenonului... si am inteles pentru ce Pegas, pärintele Centaurilor, a fost iubit de o pdrnanteanä... Atat era de reald iluzia amOgitoare, cá nu m'as fi mirat sä-i vád linia spatelui ondulând inteo elegantá curba cOtre crupa si picioare, cu musculatura stransá nervos ca pe resorturi, alungindu-se cu gratie spre a se termina in copite... Era o inläntuire de trupuri, perfectd... NevastO.-mea este o amazoaná desavarsitO...

Päreri, jocuri de imagini. Bänuieli de creier care de bunOseamá au incetat, dansul

obosit...

odatd sfarsit...

El paru cá se trezeste. Dansul odatä sarsit... Imediat!... Ascultá...

Imediat, mi-am luat nevasta acasá... Nu mO sfiesc a-ti márturisi... de teamä... Inutil insá... Portughezul a indrasnit? 5i Portughezul a plecat in aceeasi noapte, de-a-dreptul in Brazilia... InformaOunile mele sunt precise. Atunci?

Aci e toatä drama intampldrii, pe care nimeni... nirneni, afará de tine, n'ar putea-o pricepe... Iti multumesc de incredere... Esti singurul om care, ridicându-te deasupra contingentelor materiei, acorzi prirnatul cuvenit spiritului... Bineinteles, in limitele bunului simt... Era un om frumos Portughezul... Inalt, svelt, fata ovalá, fruntea largd si bombatd, pielea bruna cu reflexe argintii, ochii negri, codati, foarte vii. Era un orn frumos, desi avea nasul putin turtit,

cu närile in vânt, buze groase si proeminente, iar pe umärul obrazului stäng, o pata rosie cat o moiled& de doulzeci de lei... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

74

Detaliu fara importanta. Ba nu!.. Nu... Cáci dupg aceste semne de identitate puteam sa-1 recunosc oricand... Atunci, 1-ai mai vgzut? El elgting capul. De patru ani il a§tept, il caut, il urrnäresc...

si nu pot da de el... Vezi ? Toatä povestea ta cade in Mtg...

Prietenul meu, inteun gest desesperat, i§i prinse

intre maini tamplele, parca säli striveascl teasta capului.

Nici tu nu mg intelegi... Era atata desngdejde in explozia lui, incat mg hotärii sä nu-1 mai contrazic. Ma urmarea staruitor chipul omului frumos, cu pata ro§ie pe umärul obrazului... §i totu§i, printeo sfortare a vointei, reu§ii sg-mi stäpanesc muncile banuielii. Au venit apoi imprejurgri de vieatä noug... mutarea mea aci, sarcina nevestei-mele... cand... Când ?

S'a näscut copilul... DAdui din umeri : Ei, §1?

El se trase din nou in umbra. Vocea-i deveni §i mai §optitä. Sfortarea toata a marturisirii se irosea dincolo de graiu.

Apropiindu-mg de leagan, sa-mi vad odrasla, am ramas incremenit... Ma a§teptam sä ggsesc o masa amorfa de carne ro§ie, cu ochii bulbucati §i nasul earn, careia boneta §i scutecul sa-i dea o aproximatie umana. Si cand colo... aflai un chip bine definit, ingeresc... Brun, cu reflexe argintii, parul negru, ochii mari, codati, foarte vii... nasul turtit, cu narile in vant, buzele groase §i proeminente... §i o pata ro§ie pe umgrui obrazului stang...

Facu o pauza, parcg sa-mi dea timp de reflec. tiune §i apoi scoase capul catre mine. www.digibuc.ro

TRÄDARE

75

Ai Inteles ? Eram indispus. Utiliza o coincidentA, dar o coincidentA plictisitoare, cAci, inteadevAr, copiii prietenului meu nu-i semanau. Amândoi erau bruni, cu reflexe argintii, aveau pArul negru, nasul turtit, cu nArile in vant, dupä expresia lui, §,i amandoi

aveau pe umArul stang al obrazului, semnul de identitate al celuilalt. Aceasta se chiamA trAdare... continug. el. 0 unire care nu utilizeazA forma trivialA a adulterului... 0 concepPe, in care spiritul celuilalt folose§te

drept simbol, trupul tAu... Un act de iubire inte-

grald... lubirea !... Iatä marea, iatA unica putere !... FAcu o pauzA, sA-mi mai dea pupn rAgaz. Devenise din nou omul rece §i cumpAnit dela inceputul convorbirii noastre. Totu§i, o nuantä de amArIciune ii adumbrea vocea. FArI sens imi apar toate consideraPunile filosofice asupra iubirii... DorintA, frumusete, ideal... interesul spetei, interesul individului... concept biologic, moral, estetic... Nimic... nimic nu explica iubirea! Iubirea, prietene, depAse§te individul, speta, regnul. Ea rAscole§te cosmosul in intregime... Iubirea sfäràmä legea gravitAtii, a spapului §i a timpului... §i in opintelile ei, mi§cä pe axul sAu, insu§i cerul... II

TresArii speriat. Era tárziu, cand soneria telefonului sbArna.i. SlArnai prelung, dureros, ciocAnind mArunt, molecular parcl, fiecare tentacul intins din sufletu-mi desta§urat, ca un imens ochiu, in noapte...

La aparat, el.

Vino imediat... Am inteles. Era in crizA.

De data asta, mA

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

76

hotärii sa procedez energic, taios chiar ; sä curm o stare de agitatie care, organizandu-se, il putea duce färä indoiala la nebunie. Dezertasem

dela a mea datorie de adevärat prieten. Sprijin ar fi fost sä-i fiu si prag solid, pe care el sa-§i intemeieze reactiunea impotriva räului cotropitor.

.i cand colo, proste§te eu mä läsasem sedus de farmecul fantasticului si intru catva chiar de placerea cumetriei.

De-i intalneam copiii mana'n mana, mergand spre grädina publica, privirea mi se agka fará voie de pata rosie care, mai mult deck pärul negru, pielea bruna cu reflexe argintii, dovedea puterea ascendentei celuilalt. De-i vedeam ferneia, aceea§i josnica pornire. Ii spionam coltul gurii, tremurul närilor §i pata pupilelor, parca sä descoper in umbrele dosite, rämäsitele päcatului... in rästimp de el nu ma interesam, de§i intelegeam cat se cheltueste de mult spre a-si mentine tinuta inteo demnä aparenta. Azi eram insá hotärit !

Aveam sä termin cu usurinta mea mai intai §i apoi, cu tot seriosul, sä ma devotez vindeca.rii lui.

Ma astepta in capul scarii sub marchiza de sticla,

ca sub o apäratoare impotriva cerului prea instelat, cu sufletul destramat in nernärginire, impietrit parca in lumina ealcarä a noptii. Am sosit. Pentru ce m'ai chemat ? Nemiscat, imi räspunse : Vreau sa-0 fac dovada spuselor mele. Foarte bine... fäcui eu brutal, sgaltaindu-1 de brat. Dovadal... Fiindca-ti marturisesc, nu mai sunt dispus sä acord credit baiguielilor unui suflet hanuitor si cu ant mai putin, unui joc al fanteziei. Dovadal... Vreau o dovada peremtorie... o dovada care sa cadá sub judecata sigura a simturilor mele treze, si nu una lucrata in laboratorul vrajit al metafizicei, poeziei sau ocultismului... www.digibuc.ro

TRÄDARE

77

Mai intdi, te rog sd m. ierti c. te-am deranjat la aceastä orä. Era insä de lipsä...

Nu-i nimic. Probe le...

Le vei avea. Ce sunt ? Scrisori, pagini de jurnal intim... sau pur i simplu, o märturisire ? El deschise ua, inträ in hol si fäcu luminä. Apoi, mä chemá. Vino inAuntru. Aci putem vorbi in toatä

siguranta... Copiii dorm in odaie la ei. Servitorii sunt departe, in subsol... iar nevastä-mea viseazä in grädina... Crezui ca iar vrea sä alunece pe aläturi. Dovezile... A fost vorba de dovezi... Asteaptä putin... M duc sä i le aduc... päräsi odaia. Odatä singur, incepui a fi nelini§tit. Primind probele, cäzusem parcä din nou in gresealä. Dacä, impotriva credulitätii lui, adulterul exista de fapt... toatä romantica lui poveste, ca si toate acele consideratiuni filosofice, nu era decal produsul unui suflet jignit, in desnädejdea apärärii ? Altcum trebuia sä procedez, mai inväluit, mai delicat... Tar dacä adulterul nu exista, cu atät mai mult nu aveam sä insist, cAci ce probe ar fi putut sä mä convingä de temeinicia unei absurditäti ? Sau poate rietenul meu träia clipa ce premerge nebuma ?...

deodatä, gandul nebuniei cäpätä chip aevea

ca intr'o oglindä, cäci in fata mea se gäsea el, färä sä-mi fi dat seama când i cum intrase, palid, desfäcut la fatä, cu ochii Putred 'Area in lumina alburie a becurilor electrice, in &care mänä cu cate o glasträ. Probele... bäiguii eu.

El puse o lloare pe masä §i cu cealaltd veni

spre mine. Ai aci o mandragorä... planta cu puteri mi-

raculoase, ce poartä in märuntaiele ei insu§irile www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

78

plastice ale tinei originare, capabila find

celse o sustinea

Para-

sä nasca un homunculus... Oculti§tii o socotesc §i nu fall oarecare drepca un fel de cordon ombilical, ce leaga pe om de parnant... Intelege pentru ce mi-a fost de lipsa... Ea e planta cea mai umand, care traie§te langa orn, care sufera §i iube§te alaturi, §i prin tate

el... Ea descopera crimele, ca §i comorile ascunse... Päreri... pareri... pareri... Pareri ?.. Atunci prive§te... si-mi intinse glastra. Clopoteii resfirati ai plantei se repezira in mine parca sä ma in§face, ca ni§te ventuze. Instinctiv, schitai un gest de aparare. Curaj ! Prive§te floarea... Indemnul lui aducea a ironie. Ce Dumnezeu,

mä temeam ? Ma lasam prada proastelor superstitii ?

Delicat, prinsei corola ca pe o aril:A de fluture. Floarea albaverzuie, presärata cu un praf umed, rdspandea, parca filtrat prin mirosul amaruiu al otravii, un parfum apropiat de esenta umana. Deodata privirea-mi cazu tinta induntrul clopotelului

floral. Pe una din petale, jos de tot, ascunsa privirilor, tremura o pata ro§ie, nu mai mare decat o gamälie de ac, ca §i cum ar fi fost colorata de sange...

Speriat, ridicai privirea. El asta a§tepta. Ce zici ?

i fall de nedumerirea mea, continua : Toate florile, dar absolut toate... te rog examineaza-le... poarta semnul lui... E mandragora, planta iubirii §i a fecunditätli, planta infailibilä,

care marturise§te... Asta nu dovedeste nimic. Ce §tim noi din capriciile naturii... Cu atari mijloace fortate, o

pata la intamplare gäsitä pe frunzele unei flori,

orice acord e posibil intre subiectul ipotezei §i predicatul experimentului...

www.digibuc.ro

TR ADARE

79

El mä läsI sl sfarsesc si, ail o altä vorbd,

pArdsi din nou camera. t u continuai pentru mine :

Demonstratia lui nu satisface cerintele spiritului critic. Un fenomen natural trebue numaidecat trecut prin mulele gandirii... altfel, interpretarea

lui o la rasna prin domeniul desert de orice inte-

les, al ocultismului... Si totusi, acest exces de. justificare Ind indispunea. Ar fi trebuit sä ternun tdios. Dar, n'aveam curajul... Si nu-1 aveam fiindcd-mi lipsea convingerea 1 Indoiala se furisase prin fisurile judecdtii. Logica se defectase, o simteam läbärtatä. Adevärul copleseste mintea, ca oceanul privirea, fäcând-o

sd se indoiascä de a ei virtute. Una este conduita omului in existenta sa obisnuitä, and sanctiunea imediatd a certitudinii adevereste fiece faptl sau fiece vorbá, si alta atitudinea in fata necunoscutului imens, cand indoiala stArue ca o crampà in pofida ratiunii si a bunului simt. Deci, nu m'am mirat and 1-am vlzut intrând, tot atdt de misterios, tot atdt de preocupat, cu o cuscä in mânä, un cosulet in cealaltä. Llsä cusca jos si-mi intinse cosuletul. Iatà, aci, in acest cuib, sunt cinci pisoi nou ndscuti... Examineaz-i... Cunosteam acum sistemul demonstratiei lui. Tii-am ardtat puterea biruitoare a iubirii asupra pämântului, stdpanul vietii, si asupra plantei, dusmana de regn a animalului... Priveste-o realizatä acum in animal, de deasupra vrerii ereditare a spetei... Inteadevär, fiecare pisoiu avea deasupra botului si inaintea urechii, mica pata rosie, fatidia... Sufletul ei, imi explicâ el, s'a proiectat in spatiu, strdbate tdria pieVelor, umple porii nisipului, vibreazd printre fibrele fiin telor ca sä primeascd, imbrgisarea cosmicä a iubitului... Tot ce www.digibuc.ro

.

VICTOR PAPILIAN

20

trdieste in j)reajma ei, ia parte la aceastä iubire... Iata aci doi Si ridical de jos cusca. Priveste-i bine... Sunt albi imaculati... Ii vei lua cu tine... Ei îi vor adeveri spusele mele... Sunt albi imaculati... i totusi, puii lor vor avea pata rosie a aceluia... o vor avea, fiindca au trait s'au iubit laolalta cu ei doi... Cäci, incal odatä, nicio putere din univers nu se poate opune iubirii... Iubirea räscoleste, sfarma. i preschimbä... Iubirea poate transforma legea fixa in minune din trupul omului sà scoata un inger sau un mon-

i acum, vino... MA* minunam singur de puterea sa. Cu ce fapt

stru...

de vraja ma' imbrobodise acest posedat al unei absurde credinte, de mä lasam purtat, surd la puterea gândirii si mut la indemnul vrerii, prin prapastioasele meleaguri ale nalucirii ? Unde erau planurile mele de rdzvrätitd nobleta ? Dar mecanismul precis al spiritului critic si aptitudinea forte de a prinde atributul caracteristic din numeroasele insusiri ale unui fapt concret ?... Il urmam supus, prin salonul cu perdelele trase,

rece si sinistru, in care scaunele, infâsate in saci de panza albd, apdreau ca blocuri de piatrà inteun atelier de monumente funerarii. Päseam parca la panda', fara sgomot, in vârful picioarelor, cotind

stasis pe dâra de umbra lasata in urma-i. and

sà ridice storul dela usa balconului, i-am surprins privirea. Era de nerecunoscut ! Ochii sai mici de miop, galbeni, spaláciO, sträluceau acum parcä in cristale aglomerate, de pirita.. Incepui sà ma strâng in mine, simlind cum se sbarcesc muschii, se clatinà oasele din incheieturi i clantane dintii, cand deodata, o panà de abur albicios, coborita pe usa balconului parca din calea laptelui, imi desfasura sufletul ca pe-o esarfa in vant. imi al-Ma el cerul. www.digibuc.ro

TRÄDARE

Ne gäseam in balcon. 0 teroare delicioasä punea in tremur nisipul fin al emotiei. Bolta grea de stele, ca un navod plin, tras din apele noptii, pärea cä se strange in jurul nostru. Clinchet de nestimate, umbre metafizice, cosmar, poezie...

Urcäli privirea pe dunga vaporoasä a caii

lacteie... Dela orizont in sus, iatä Sagitarul, fugärit (le Capricorn, cu arcul intins in Scorpion, sdrobind sub copitele calului coroana australä... Mai incolo, Sarpele, imprästiindu-si veninul pand'n inima Hidrei... 5i in fine, deasupra lui, superbul Centaur... amantul planetei noastre, cel ce de dragul pämantului isi reneagO originea celestä... Vorba lui caldá i convingatoare, vivifia si urnaniza constelatiile, aruncand suflet i carne peste scheletele de diamante ale bolpi. FOpturi mitologice, zei, zeite... apoi chipuri fantastice de fiinte necunoscute pareau cä vor porni la a lui chemare,

räscolind panä'n alte cerun praful nebuloaselor siderale.

Centaurul, continuä el, n'are ce cAuta aici... Constelatie australä, locul säu e dincolo, in celälalt emisfer... Privindu-1 amänuntit, vei intelege insä ce putere 1-a ajutat sä rästoarne bolta pe osia ei... Iatä-i trupul pintenog de cal, cu stele la copite si stele la glesne... Urmeazä linia frantä a salelor, ca s'ajungi la cap... Acum, cerceteazA4 bine chipul...

Vocea-i se opri brusc, i odatä cu ea si bätäile in pieptul meu, cäci pe campul argintat, conturat in chip de om, o stea apt-use, o stea matg., rotunda: i nefiresc de rosie, ca o patä de sange. i acum coboarä-ti privirea... comandä el.

Jos, in grädinä, pe o bancä, visa ea, cu ochii

spre cer... i frearnaul gandurilor ei foloseau parca

irizärile apei psnitoare in avuz i murmurul Inaripat al zefirului, prin boschete. Acum sä vezi rninune... imi sopti bärbatul. 6

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

82

Incepui sä fiu ingrijat. Treaz eram, farä indoiala,

dar ochii mei clpItaserl insu§iri noui, cu putere de a descoperi chipul talcurilor ascunse. 1\l'u se vedea cleat bustul ferneii, infä§urat in e§arfa. albä. Capul Ii intrase in lumina sideralä, iar restul tru-

pului pärea retinut in umbra pamantului. Si cum

priveam atent, aceastä umbrä incepu sä capete contur, sä se inalte §i apoi sä se mi§te imbuestrat...

E§arfa albl se vedea mereu inainte, deschizand drum prin intunerec. Era amazoana, ce pornea pe calul ei favorit, in bätaia nopii, sau o noul fäpturä näscutä. de dragul luminii de sus ?... N'am putut §ti ! Un lucru sigur insä am vAzut... ScApärau scantei sub copitele ferecate ale calului !... III

Intors acasà, dupa o lipsä de cateva luni, servitoarea, gura mahalalei, mä intampinä la intrare gafaind, cu sufletul la buze. Stili... Doamna... nevasta prietenului Dumneavoasträ... e pe moarte... Apoi soptit, in timp ce-mi lua valiza si pardesiul: A fäcut... Doamne fere§te !... un copil, jumätate orn, jumAtate cal... Bine cà s'a präpädit

ciunea !... A speriat-o pesemne, cand era grea, un aläret sbanghiu sau caii dela dric. 0 privii aiurit §i deodatà, färà sa-mi dau searna,

rupsei un räspuns absurd in aparentl, dar logic in realitate. pereche...

§oriceii... Am läsat la plecare o

Femeia se trase putin inapoi. Sunt bine. S au inmultit nevoie mare. Nu §tiu ce sà mä fac cu ei... Adu-i incoal... tipai eu. Adl-i numaidecat !... In vorba-mi era atata neobi§nuitä agitatie, incat www.digibuc.ro

TRADARE

83

femeia bänui pesemne cä durerea imi sdruncinase ordinea judeatii.

Mai repede... mai repede... Inteadevär, nebunia mä pandea parca dinafarä, sa-mi prinda sufletul. Si nu voiam sä cedez. Era in joc lini§tea si sanatatea mea. Abia inträ femeia tinând in mânä cu§ca de animale, cä mä §i repezii pe 1.10 afarl. Nu vedeam inainte cleat capete albe, cu pete ro§ii inaintea urechii. Pe el il gäsii de vorbä cu dricarul. Ah, prietene, ce nenorocire El concedia omul i incepu sä-mi povesteascl.

Se asnea sä para trist, dar un colt al gurii räsu-

cit ca un Marc de mustatä, Il Pacea sä ränjeascä. Spiritul care concepe poate i ucide...

putu termina demonstra0a, cAci servitoarea

inträ cu o carte de vizitä in mänä. Crezui cä in-

El i§i puse ochelarii, citi, ordonä sl primeascl pe vizitator §i apoi imi intinse biletul. Am rämas incremenit. Pe cartea de vizitä sta scris : Leandro Correa d'Aliveiro... A venit sa-si vada iubita moartä... ranji el. cep condoleantele.

Nu §tiu cum am avut in tuitia desnodämäntului când a intrat sträinul §i cum i-am deviat mana, incat glon-

tul din revolver sä treacä peste capul prietenului meu, in oglinda. Nu mi-a rämas in minte deal pata ro§ie din obraz, oglinda in tändäri §i amenintarea : Ticälosule, ti-ai ucis nevasta i acum vrei sä-ti ucizi §i copiii !... A doua zi dimineata, servitoarea imi aduse vestea:

Rau 1-a smintit pe prietenul Dumneavoasträ

nenorocirea !

Sleit de emotie, intrebai doar cu privirea. Ea imi explica : St-a insträinat copiii... A venit un domn din America...I-a luat, i acum ii duce departe, peste märi §i www.digibuc.ro

RASUL Se implineste maine un sfert de veac. Zic un sfert de veac si nu dolidzeci si cinci de ani, caci anumite imprejuräri trebuesc masurate, in adancul timpului, cu veacul §i nu cu anii. Un sfert de veac am tacut !... Mai bine zis, am ascuns cu mare grijä, tuturor, semnele de vieatd rodite de minunata intamplare, ca femeia care-§i §tie trupul impovärat de pdcat §i totusi nu indräsneste sä se marturiseasca.

0 singura datä in vieata mea, privirea mi s'a

inältat peste puterea ochilor celor multi, dar m'am aratat nevrednic de atata noroc... M'am temut de

top si in primul rand de mine. De aceea mi-am

incarcerat viata §tiintifica in cea mai mediocra lucrare : Arcurile branchiale la embrionul de cobai,

si am trait din ea ca un mic rentier intr'un petec

de mo§ie, inaintand incet, incet... Si am ajuns preparator, asistent, §ef de lucrari, conferentiar. Iar mâine, ziva aniversärii, voiu fi profesor. Maine...

*

*

*

La Paris, in laboratorul lui Henneguy, lucram

la aceeasi masä cu doi oameni complet diferi0 unul

de celälalt, cu Indianul Guadayama din tinutul Benares si cu Izidor Feinsilber Carniol, dela noi din Boto§ani. Si nu era zi dela Dumnezeu, in care Ovreiul sä nu batjocoreasca pe Indian.

www.digibuc.ro

RASUL

85

Ce cauti tu inteun laborator de stiinta pozi-

tiva, tu partizanul tuturor caraghioslâcurilor mi-

stice, al separatiunii sufletului de trup, al transmigratiunii si al altor moftologii de soiul Astora ?... Si radea. Nu stiu daca ati observat rasul Ovreilor cand se simt stapani. El contrazice regulele mimicei §i depase§te explicatiunile psihologilor, ascultând parcä de legi specifice neamului lui Israel. Nimic din ironia subtila. a Francezilor, din placerea naivd a Nemtilor, din umorul englezesc sau din rasul nostru bäddran, dar prietenos. Ovreiul poate rdde fait.' ca vreun muschiu al fetei lui sä se contracte, doar din sclipirea ochilor §i coloritul fetei, ras de sange §i de fiere ; sau dimpotriva, schimonosit, cu toti dintii la vedere, cu toate sbarciturile faramitate in obraji, svarcolindu-se de voluptate cu toti porii in erectie §i intreaga rapturd contractata din beregata pana'n pumni, ca'n spasmul sexual. Atunci rdsul lui hdue pe tot globul, fiindea vesnic triumfa. Atunci rasul lui e tare, fiindeä vesnic crucified. Atunci rdsul lui e la adapost, fiindeä ve§nic loveste cu brat sträin. Atunci rasul lui e fericit, fiindca ve§nic batjoco-

reste pe cel lovit si pe cel ce a lovit. Dar iar aiurez... Rdsul lui Feinsilber Izidor ziva intreagà trecea peste mine, ca sä improaste pe sarmanul Indian. Si eu taceam.

Fiindca totdeauna am fost un las

§i fiindca

asta de cand lumea avea de partea lui ideea forta a timpului. Prietene, imi spunea intr'o zi Guatayama, Feinsilber e o canalie. Dar nu pe el il invinovatesc. El folose§te pentru sine si neamul sail toate avantajele practice scoase din conceptia voastra, a evolutionismului. Lamarck si Darwin au semnalat Ovreiul

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

86

o teorie... roadele le culege Feinsilber. 5i n'ar putea profita de ea dacä ar fi adevAratä, dar fiindcA e gre§itä. §i mincinoasä....

Cum, Guatayama, tu conte§ti marea lege a

transformismului ? Da.

Atunci, ce cauti tu in acest laborator, in care totul pledeazd pentru transformism. Colectiile de preparate, experientele, vorba profesorului, tot... Tot, Mara de...

Mall de cunoa§terea directä... Eu il mustraiu cu blandetä. : Dragä Guatayama, §tii bine.., eu nu fac parte din speta zeflemi§tilor cruzi de-al de Feinsilber.

La el, de§i nu e§ti cre§tin, ai putea bänui o urá congenitall., dar la mine ?... Cred cä eu nu ti-am arätat decal bunAvointä. Imi e§ti drag §i. simpatic... de aceea nu vreau sä te las sä stärui in greseala ta.

Tu salmi in gre§all, §i voi toti de aici... Am venit inadins sä vä. cunosc. Cu ce vreti sä mä convingep ? Ce-mi puteti dovedi ? Nimic... Din oarecare mici asemändri voi vreti sä nimiciti marele principiu al creatiei. Dar bine, omule, tu nu intelegi cä seriile voastre dovedesc doar asernänare §i nu identitate ?. Nu te inteleg, Guatayama. Vino la mine in Benares §i-ti voiu dovedi. Am ras. Nu rade... Iti vei aduce aminte de mine, cand, desgustat de toatä josnicia §i neputinta gandirii

voastre europene, vei avea trebuinä sä cuno§ti adevärul.

*

*

*

*i inteadevär, mi-am amintit de el, and fugäriti de bol§evici in räzboiu, am luat-o care cum am putut §i unde ne-a manat soarta, din Arhanwww.digibuc.ro

RASUL

87

ghelsk, unde receptionam munitiuni pentru armata romAnA, spre rAsArit in Siberia, apoi scoborind spre miazäzi, prin China, cAtre golful de Bengal, cu gandul sA ne gäsim adApost intr'o colonie amia. Tot mai putini, tot mai istoviti... Iar la granita Indiei m'am gAsit singur. Trei din tovarksii mei mu-

riserA, altor cinci le-am pierdut urma, iar doi se

bAgaserA slugi. Abia la granita Indiei mi-am amintit de Guatayama. MAcar laborant sA mA primeascA, iar dacA nu, sluga... L-arn gAsit in Benares §i m'a recunoscut in ve§-

mintele mele sdrenturoase si in trupul meu schilodit de foame §i neodihnl. Era profesor.de anatomie comparatA §i embriologie. M'a primit cu dragoste de frate, m'a imbrAti§at si m'a fAcut din nou om. Iar eu, odatA insdrAvenit, mi-am regAsit firea mea de european, nerespectuos §i agresiv. Nu pot crede in teoria ta, Guatayama... Nu e teoria mea... e §i a ta, §i a tuturor oamenilor.

Asta nu-i un argument. Argumentul Il vei gAsi singur, cand vei cu-

noa§te pAmântul Guatayama, fii serios...

PAmântul cu tArana din care Dumnezeu a acut pe orn... Guatayama, la noi nici copiii nu mai vor-

besc astfel. Nu-i de mirare... FiindcA vA lipse§te elementul primordial al experientei, Si tu crezi ?... CA omul a fost creat din tAranA. Dar bine... Prietene, fAcu Guatayama, la voi in Europa bubue tunul, mor cu sutele de mii... in Rusia, nebunia a cuprins minile, se mAcf.1.1.reac tarn enii si se prigonesc. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

88

Ce are aface ? Asta-i marele semn ! Care ?

Cä noui fapturi iau nastere... 0 noul generatie de oameni ?

Nu.. 0 noua spitä, pe care n'o pot defini

inainte de a o vedea. Si tu crezi cä vederea ta neputincioasä ar putea...

Asta depinde de voiuta lui Dumnezeu. * *

*

Experienta fundamentalä a lui Guatayama era

de o simplitate exasperanta. Am repetat-o nu

odatd, ci de sute de ori. Nu reu§ea insa decat cu

apa adusä de el in ulcioare turtite ca testul de

broascd. Luarn pamant, indiferent de unde, if puneam la sterilizat, ca pe urma sa-1 cercetez cu deamänuntul. Nimic nou. Dar daca in acel pamant steril, aduceam un picur din apa lacului sfant sau din nämolul lui, pamantul din experientá incepea sä germineze. Fiinte noui, plante §i animale, toate dupa tiparele ordinelor §i claselor §tiute, dar niciuna din speciile cunoscute. Zadarnic sterilizam picurul de apa sfanta, zadarnic faramitam in pulbere nämolul uscat, vieata räzbätea! Ascultá ce-ti spun... Parnantul §i apa ne dau numai tiparele. Asta-i marele secret al anatomiei comparate. Speciile se asearnand fiindca tiparele ne sunt date de aceleasi materiale... Deosebirile le face numai privirea lui Dumnezeu... Iar nu intelegeam nimic. * *

*

Prietene, veni inteo zi la mine Guatayama, ma tern de toatä lumea, de tine insä nu. www.digibuc.ro

RASUL

89

Ii intinsei mana cu cinstit elan.

Ciudat fenomen se petrecea in sufletul meu. Noaptea, rämas singur cu mine, mai bine zis cu gandurile mele europene, mä mustram. Recunosteam cd mi-am päräsit disciplina

bunul

cel mai greu dobandit in atätia ani de studiu ca sä mä las purtat de fantasmagorii §,i pdreri. Nici mdcar n'aveam scuza oportunismului. Sá fi judecat astfel : Ma gäsesc la bunul plac al unui maniac §tiintific, sunt prizonierul lui... La urma urmei, decat nebunia din Rusia, mai bine cea de aici... nebunia unui maniac inofensiv ! Dar nu era a§a. Cdci fald de el md läsam furat. Avea atata convingere in spusele lui, atata evidentd in experientele lui simpliste, Mat, in afard de cazul cand ar fi fost scamator i eu nebun, eram obligat sä cedez.

Cred c'am gäsit tiparul omului... De data asta incercai o mi§care de rdzvrätire. In tiparul omului intrd si spiritul... Nu e o descoperire de-a mea, ci o mostenire §tiintificd

perpetud in familia noastrd... Guatayama, sd nu mergem prea departe. Bunicul meu mi-a talcuit acest gand dintr'o cArticicd scrisá acum cloud sute de ani, de Matsi Guatayama, intemeietorul familiei noastre, medic astrolog, asupra avatarilor lui Vi§nu. Nu cunosc mitologia Indiei. Ascultd. atunci... Visnu odihneste visand, inteo luntre impletitä din incolAcirile §arpelui Anataseca... i la fiecare a sa desteptare rdspunde un

avatar".

Avatar insemneazd, dacd-mi amintesc bine, o incarnatie divind. Mai exact : o descindere Avatarii

sunt in numär de zece, dar cel mai important e cel cunoscut sub numele de fäcdluirea apelor".

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

90

Ciudat simbol...

Potrivit lui, apele oceanului sunt bätute ca

smäntana in putineiu... ca sä se aleagä sucul imortalitätii.

Fantazia este pitoreasd.

Cum ti-am spus, strämosul meu a tälcuit

mitul cu sute de ani inainte, Orland seaml nu de traditia din cärtile sfinte, ci mai ales de Gita Gavina. Desteptarea lui Visnu e strigät de durere... Spu-

megarea apelor in vasul de pämänt al continentului, in vederea nemuririi, numai adevärul eliberat dinteun suflet päcätos o poate inffiptui... Nu prea inteleg gandul Mu.

Dar strämosul meu precizeazä... and un

brat de apä se va desprinde din Gange, ca s'o ia impotriva drumului, atras ca un magnet dtre lacul fertil, sä stii cä minunea incepe. Asta-i imposibil... Contrazice legile fizice...

Atunci, dacä si soarele se gäseste in ochiul lui Dumnezeu, va lua nastere o nouä generatie de oameni... de oameni nemuritori. * *

*

Trei luni am stat in acelasi

loc,

privind ark

sä-mi cred ochilor, afluentul iute ca sägeata, care, impotriva legilor fizice, despica savana din Gange pänä'n lacul sfänt. Poate imi smintise judecata parfumul junglei din mii de esente distilate, si nu mai puteam deosebi adevärul de halucinatie. Pe urmä mi-am dat seama O. träiam aievea. M'a convins märturia animalelor junglei. Tigrii si leoparzii incoronati cu ramuri verzi se alintau in fata noasträ cu drägäläsenii de copil si gratii de baiaderä. Cortul ni-1 pAzeau leii, mai credinciosi pasnici decat dinii, iar serpii si crocodilii veneau sä-si caute hrana din mâna noasträ, ca porumbeii. Am cunoscut marea lege, poate cea dintai, legea www.digibuc.ro

RASUL

dinaintea coruperii totale, a sprijinului

91

§i

ajuto-

rului dintre fapturile pamantului. Iar noi capatasem darul Sfantului Francisc din Assisi... Trei luni am stat pe malul lacului sfant, la pan-

da... Nu, nu-i bine zis, la panda... caci panda insemneaza o placere sadica, insotind un sentiment de grijä, de a§teptare. Dar la noi, nimic din ceea ce ar fi putut excita simturile. A§teptarea noastra era mai mult ca o ofranda, un elan. Eram solii cuprinsului intreg, cunosteam nazuinta prin care

se inaltä arborii si recuno§tinta datatoare de vieata a animalelor. Nici observatie §tiintifica nu se putea numi, gloria ineditului §i a descoperirii find cu totul lipsä. Ne gaseam inteo stare de pläcuta torpoare. Visnu calatorind marile firmamentului in luntrea-i lucratä din incolaciri de §arpe...

Trei luni ca o clipal... Läsasem la ora§ pe cu-

noscuti, obi§nuiti cu excursiile noastre §tiintifice,

familia lui Guatayama, fericitä OA §tie in descoperirea adevärului prim, institut, lucrari... Un servitor, la trei zile, ne aducea merinde, iar noi doi a§teptam...

A§teptam färä sa ne grabim, fail sa iscodim. A§teptam, a§ putea

cercetam, ail sä.

spune, farä sa a§teptam... Trei luni ca o clipa l Doar calendarul din buzunar Ifni vestea trecerea timpului, calendarul,

singura amintire din Moldova, o carticica prost tiparitä pentru tran§eie farä insemnäri, färä ornamente deck o cruce neagra parca o cobe pe coperta. Incolo, a§ fi stat la infinit in prietenia animalelor salbatice, in cantecul apelor din lac §i rasuflul parfumat al bananelor si pal-

mierilor din junglä. Cu sigurantä ca se petrecea ceva... Trei luni ca o clipa. Nici oboseala, nici nerabdare. Ne gaseam ca la un concert sau la liturghie, in extazul unei contemplari, fail sa ne dam seama, www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

92

uitänd cä. si Vi§nu se trezeste la un nou avatar. Träiam prezentul desfäcut de trecut §i viitor. Dar Inteo zi, pe inserate era duminecä. Guatayama a venit la mine mai aprins. Prietene, clipa s'a apropiat... In ce zi ne gásim ?

Scosei calendarul.

Iatä, mä opri el, cu degetul pe crucea copertei, iatà magnetul care infrange legile fizice...

Nu era agitat, ci, dimpotrivá, si mai calm. Chipul lui i§i pierdea täria conturului, se confunda cu

azurul läsat de asfinpt. Pärea un preot inainte de a oficia, un preot constiincios care isi pregAte§te sufletul pentru marea tainä... Dar in acea clipà, pot sä jur c'am simtit cartea grea ca o placa de fier si sufletul si mai greu, plin de päcate... Prive§te spre apus... Nu vAd nimic, spusei eu. Cu privirea in depärtare, in picioare, a coborit mana §i odatà cu ea parcA intreaga catapeteasmä a soarelui apune. Prive§te de partea cealaltä a lacului. Mi-am strunit vederea. Dar vederea nu mai asculta de ordinele mele. Sta odihnitä in creier, gata

sg primeascä, dar nu sä §i dea. Guatayama a inteles starea de pasivitate a mintli mele. Nicio sfortare... Ochiul sä-P fie placä de fotograf §i nu capcanä de prins prada §tlintificä... Mi-am slobozit vederea in voie si inteadevär, de cealaltä parte a malului, la granita dintre apa §i pämänt, apäruse o wall unduire a Pnutului. Acolo..

Privirea mea se desffita §i nota in acelasi timp. Nu tärmul se mi§ca in intregime, ci doua colnice foarte revärsate, ca doua trupuri de om, care anevoie, cu pieptul, i§i fäceau drum la aer §i luminä.. Soarele ghemuit era täiat in douä de orizont, privind cu un singur ochiu ambele emisfere, si impre. www.digibuc.ro

RASUL

jurul lui

pot sä jur !

93

un curcubeu nefiresc de

frumos, alb ca aripa de arhanghel, §i nu in arc desfb.§urat, ci fränt, inchipuind un vast triunghiu

pe cer, ca ochiul lui Dumnezeu. Ia seama... imi sopti Guatayama. Dar in acela§i timp, departe, undeva in jungla, se auzi un urlet lung §i sinistru ca de fiard doboritä. Amândoi tresdriräm. Ce-i asta ?

La urletul dintdiu rdspunserd numai glasuri de

sälbaticiuni.

Prietene, facu speriat Guatayama, sa privim acolo... inaintea noastrd.

Dar infrico§area cuprinsee intreaga jungla. Sc auzi o pocniturd de puscd, apoi alta.

Doanme, Doamne, murmura Guatayama, gräbeste...

Jungla intreagd devenise un iad blestemat. Ldtratul hienelor se amesteca sinistru cu urletele haitelor de §acali si tigri. Se auzeau tânguirile §i croncaniturile cobelor sfâ§iate de fluierdturile serpilor. Se pornise §i vijelia. Crengile se rupeau, väntul sfordia printre impletiturile de liane. Ajungeau pand la noi frunzele moarte. Buzele lui Guatayama incepurd sä murmure o rugAciune. Puterea ei mai tinea poate fenomenul la vedere. Acum, lumea era impärtitä in doud pdrti distincte. Vânt, ploaie, urlet si cutremur in jungla ; luminä ddtätoare de viealä si fericire, intr'un mic crampeiu de pe malul lacului sfánt. deodatä m'am simtit näpädit, lovit in crestet para., de o f9rt'â noud, care dddea ochilor sigurauta cunoasterii, iar sufletului bucuria perfectiunii. Din cele cloud tipare ale pämântului s'au desprins cloud fdsii albe, cloud chipuri inaripate, care §i-au luat sborul cdtre cer. Dar in acelasi timp, o hohotire teribild in ureche ne-a curmat extazul. Ne-am intors speriati. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

94

Langa noi, Izidor Feinsilber Carniol. Feinsilber, care 'Idea.

Planul meu a fost simplu, europene§te : sa ucid pe Feinsilber. Guatayama s'a impotrivit §i fiindca era bolnav greu, dupa parerea mea, fgra scapare, am cedat. Mizerabilul de Feinsilber ne strica tot, ii spusei eu. N'are nicio importantä, facu Guatayama cu glas stins. Tu ai vazut minunea... Da...

Ai vazut apturile nouei generatii ? Da, le-am vazut. Trebue sa rämänem aici §i daca eu mor, tu singur va sa le studiezi... Lasa-ma sa-1 ucid pe Feinsilber. El e pierzarea ta. Duhul lui otrave§te intreg Onutul. Nu... flcu cu glas stins Guatayama. Pe urma ma razgandii §i eu. Feinsilber avea la el pu§ca mitraliera, revolvere §i cutite. Venise sa propage bol§evismul. *

*

Dupa moartea lui Guatayama, n'am putut re-

zista §i-am povestit tot lui Feinsilber. L-am tradat pe Guatayama ! Duhul european ma prinsese de tot. tiu eu ce am de facut, spuse Feinsilber. Din nou rasul lui I... Ajunsesem la ordinele lui, nu scapa nicio ocazie sa nu se arate inarmat. Acum nu mai priveam

ca pe vremea lui Guatayama, ci pandeam ; sal-

bataciunile nu ne mai vizitau prietene§te : se simteau du§manite ; jungla se framânta ca o mare in furtunä. Noi a§teptam cu placere ingrijorata, ca www.digibuc.ro

RASUL

95

ni§te vanatori trecerea präzii, sau ca ni§te oameni de stiinta rezultatele in laborator. Pandeam de cu zori, pandeam toatä ziva.

inteo noapte m'am trezit in cantec de ne-

spusä frumusete. Niciun murmur pe intinsul sa-

vanei. Intreg tinutul asculta : vantul nemi§cat, apele lacului sfant, pana chiar §i animalele junglei. Din nou lini§tea paradisiaca atat de cunoscuta mie.

Si a§ fi stat a§a s'ascult, dad, din intamplare

n'a§ fi observat lipsa din cort a lui Feinsilber. Ingrijat, m'am sculat. Noaptea era instelatä, noapte

cum numai in Indii se poate vedea, cu cupola de mozaic azurat din care scoborau scari §i partii de lumina, pregatite anume parca pentru ascensiunea sufletelor. Eu mi-am indreptat sufletul dupa cântec. Pe cer, plutind intre retelele constelatiilor, doua forme omene§ti inläntuite, doua trupuri albe sculp-

tate para. in marmurd diafanä, doi arhangheli cum imaginatia niciunui artist n'a putut realiza. Inteo clipa am avut marea revela0e : oamenii

cei noui care vor urma dupä moartea noasträ f In acela§i timp am auzit o rapaiall de mitraliera. §i cele doua fapturi s'au prabu§it in lac. M'am repezit nebun la i-einsilber. Dar Ovreiul indreptase mitraliera spre mine. Am ingenunchiat cu mâinile ridicate in sus in semn de slugarnica. inchinare. Secera mitralierei a trecut tangent pe varful degetului mijlociu. Dar nu pot sä uit schimonoseala chipului Ovreiului §i hohotele rasului

sau la intrecere cu rapliala armei, carora le raspundeau urletele turbate ale tuturor jivinelor din junglä. *

Domnule Prefedinte,

Feinsilber mi-a spus cä disecandu-i n'a gasit

altceva cleat caracterele unor pasari necunoscute. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

96

Eu nu 1-am crezut §i pe furi§ am cautat §i eu. Am gasit un laringe. Era un laringe de om care nu vorbeste. Mizerabilul Feinsilber nu i-a disecat, i-a

ciopartit in bucatele, ca s. nu rämana nici

urma din oarnenii nouii generatii.

Domnule Presedinte, Maine voiu fi profesor. Dar nu pot incepe ca-

riera mea inainte de a ma convinge. Profesoratul nu trebue s'a fie o meserie, ci názuinta pentru cunoasterea §i dovedirea unei idei. Cer un concediu, sä mä Inapoiez pe tärmul Gangelui, sa cercetez pämantul fertil din preajma lacului sfant §i 0. astept ca soarele s'a intre din nou in ochiul lui Dumnezeu...

www.digibuc.ro

LUP TA... I

Domnule doctor, sd poftiti la necropsie... Ce e nou ? A murit Veniamin Stalpoiu...

0 clipä, doctorul rämase surprins. Apoi, fdrä voie, zâmbi straniu si rAutdcios. Fata lui slabd, aproape translucidd, teapAn lucratA pe un craniu mare §i plesuv de statue, se prinse intr'un rânjet cu totul nepotrivit, ca la oamenii studiosi §i meditativi, cu jocuri sdrace de expresie. Repede insä se stäpani si tresaltul, la inceput organic, se interiorizd ca si cum si-ar li inghitit räsul. Din toatä intimitatea Idpturii lui, simti desprinzându-se o adiere prelungd de energie, un spor molcom de vieatd.

Doctorul incerca deslusit o senzatiune de mul-

tumire viscerald. Apoi se porni reflectiunea prin

acel joc ciudat, capricios si inegal al convorbirii interioare si al fantaziei, premergAtor unui rationament stäpanit, cu fraze rupte si concentrate, imagini palide, idei in fuga, sdrind parca din explozie in explozie ; iar pe un plan mai jos scotând la iveald pornirea primard a instinctului de posesiune.

Il avea in sfärsit pe acel bolnav interesant, pe

profesorul de filosofie Veniamin Stâlpoiu, taciturnul voluntar sau abulicul vorbei, dementul para7

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

98

noid, care de mai bine de zece ani nu rostise nici-

un cuvant, nu schitase niciun gest, concentrat parca in el, sgàrcit si ghemuit asupra lui insusi. Il vedea la vizita, a§teptand alaturi de ceilalp bolnavi pe banca din salon, orn Inca tanar, cu trasä-

turile fetei sgarcite, variind de azi pe maine in

schime grotesti ca 0 cum i-ar fi ajustat fata un caricaturist, cand suferinde, aproape dureroase, cand ironice, putand merge pana la dispret. 10 amintea cat de zadarnice fuseserd incercarile lui sa-i smulga o vorba, un gest macar. Cum il iscodise prin cele mai iscusite intrebari, cum ill stimulase cu tot felul de tratamente, 1l amenintase chiar... Amintirea acestei patologice incapktandri, a lup-

tei §i a decepPunii lui de medic, cat §i vestea neasteptata a mortii il facura din nou sa zám-

Era pentru a doua oard. ! Atunci interveni cu autoritate, ratiunea. Intelese ca moartea filosofului li pricinuise bucurie. i fiind un orn crud cu alPi 0 crud cu el, avand pasiunea destramatoare a analizei 0 puterea unel objective interpretäri, 10 scoase carnetul §i nota concluziunile cu totul noui, la care il obliga rationamentul : beasca.

Oricum vom face, nebunii, 0 tosi bolnavii in general, sunt pentru noi, oamenii de stiinta, nu obiecte de studiu, ci subiecte, caci ei activeaza In sufletul nostru anume stari afective. Incapatanarea nebunului, ca 0 durerea suferindului, vatkna echilibrul nostru de oameni sanatosi. Astfel se explica de ce intre medic §i bolnav nu e colaborare,

ci dusmanie. Judecand obiectiv, dreptatea e de partea medicului..." Apoi :

In moartea unui individ este un element ridi-

col.

El e datorit probabil conflictului dintre atitu-

dinea sociala impusa, 0 ca atare mincinoasa, 0

reacPunea spontand, deci adevärata, a individului. La moartea lui Veniamin Stalpoiu, profesorul de

www.digibuc.ro

LUPTA...

99

filosofie (diagnostic : dementa paranoia), am in-

cercat, in afara de o violentä emotie a interesului §fiintific, §i un simtamânt placut de räutate satisfacutä, care m'a fäcut sä zâmbesc. De bunaseama, in aceastä multumire se gäse§te o reactiune imediatä a organismului, o gandire primara §i o exprimare sincera... Rasul a fost doar o consecinp.... El nu e totdeauna o functiune sociale, e un manifest de victorie, o expansiune a vointei de vieata a individului..." Inchise carnetul §i deveni serios si indiferent.

and a murit, intrebd el? SA tot fie zece minute...

Atunci, iute... proaspete...

Avem nevoie de organe

Doctorul i§i trase bluza, i§i puse calota de ser-

viciu ,si päräsi camera.

Afara ploua. Pe jos, frunze mari de tei §i de

castani, taiate parca in hartie galbenä, zaceau

prinse ca de niste tipare in luciul negru al asfal-

tului. Ploaia stapânea vazduhul, intunecatä si grea,

cu picuri rari §i inegali, ca o putere primitiva ce se materializeaza anevoie. In frunzele de pergament ale pomilor stropii loveau scurt si surd; pe asfalt ei se spärgeau cu mici explozii de apa. lJn svon prelung §i monoton, un cant rudimentar, doar din cateva sunete alcatuit, suna intr'una, inteo cadenta obsedanta, chinuitoare . Doctorul se siniti instrainat de sine. Intunerecul de ploaie, frigul umed §i cantul trist al picurilor de apd, ii coplesira simtirea. Caldura fäpturii lui intime parca dispäruse de tot §i prin corpul rece §i pAräsit el incerca un fior aspru, cu tremur de boala... *

* *

Drumul la necropsie ducea ocolind cu mare inCa sa-1 taie, doctorul o luä. de-a-dreptul

conjur.

www.digibuc.ro

ioo

VICTOR PAPILIAN

prin pavilionul cel mare al ospiciului. In grabä el sträbätu mai multe säli intunecoase §i intortochiate, apoi intrá in curtea de serviciu unde se aflau atelierele, magaziile §i bucätäria. Curtea forfotea de lume. Bolnavii ie§iti din ateliere se plimbau in voie, a§teptand, inainte de a trece in saloane, masa. Vieata pärea linitit i totu§i ciu-

datä.. 0 seriozitate mohoritä, o solemnitate stingherä, stäpânea intreaga adunare. Fiecare träia

doar pentru sine. Un murmur foarte incet, arareori intrerupt de ordinele unui gardian sau de agitatia unui bolnav, se ridica täcut §i misterios ca inteo piatä de provincie pe inserate. La vederea doctorului, bolnavii se deterä la o parte, salutänd respectuos. Apoi unul se apropiä tiptil si in §oaptä incepu sä parascä pe infirmier pe un vecin din salon ; veni altul foarte nedreptktit si persecutat de societate §i incä until, amenintat cu moartea de vechiul säu du§man. Alergarä si copii, inteo trebuintä instinctivä de manoiere i alinare. Grupul se tot märea. Omul de stiintä trecu indiferent. Deodatá se opri. Inapoia lui un bolnav se agitase. Doctorul se intoarse sever. Bolnavul aruncase blidul din mând si, in fata tovarksilor lui surprin§i, incepu sä vocifereze, desmetic §i declamator ca un demagog intr'o intrunire politick Fratilor, se duce O. taie un mort. Pe Stab. poiu...

Nu-1 läsati, fratilor...

Un gardian se repezi, din obiceiu, färä convin. gere. Stia doar cä nu e periculos. Doctorul isi väzu de drum. Ceilalti bolnavi isi privirä tovarksul dispretuitori §i indiferenti, apoi isi reluarl gandurile. Agitatul desconsiderat se in furiase acum de-a-binelea si continua sä declame : Nemernicilor ! Asa o sà vä. taie §i pe voi...

Asa o sä vä taie... Cuvintele lui se pierdurä in murmurul o clipà www.digibuc.ro

LUPTA...

IOI

nurnai instärit i doar dincolo de gard, dela sec-

tia femeilor, se pornirä deodata urlete desantate,

o cascada farä sir de rasete, injuräturi, vorbe

obscene, un raspuns sexual la o provocare mascula. Doctorul ajunse la zidul curpi : dincolo incepea parcul ospiciului. Un gardian deschise poarta ferecatä i imbranci

pe bolnavii ce se tineau gramada inapoia doctorului.

In parc, drumul era greu. Pe jos, asternutul de culoare mohorita ca arama stricata, ales din frunzisul putrezit si terciuit, oprea paii, lipindu-i de pämänt. Mine si grele, aproape inghetate, cadeau picaturile de apa. Sub povara frigului urned, in intunerecul de ploaie al toamnei capatau o infatisare obositor de tristä. Pomii pienegri ca de tuciu, pe care coborau incet ca. tre pärnânt ghirlande de frunze galbene sau roseate, îi trimiteau unii altora in incoläcire de serpi potrivnici, crengile lor framantate. Din panopliile arbustilor desfrunzip lasneau ca niste vergele de fier indoite, nuiele negre i goale. Intreaga fire era stapanitä de sumbra armonie a culorilor galben, cenusiu i negru. In fundul gradinii, printre baricadele de crengi, clädirea mica a necropsiei, cu bolta ei de biserica, aparea ca un schit de munte, pierdut undeva in del:At-OIL Doctorului i se parea drumul

tot mai greu.

Deodata avu o impresiune ciudata, o scurtä ametealä, ca o smintealä a simturilor. Ploaia parca nu mai cadea! Nu! De bunäseama, nu mai Ca"dea! Ci numai frunze le uscate ale pomilor plesneau märunt i iute, aproape de el, foarte aproape, in urechile lui chiar. Si mersul picioarelor ii devenise tot mai strain. El insusi dispäruse. i doar fosnetul, acel fosnet ciudat, monoton si obositor, traia singur in natura imensä i bolnavä... Dar repede se desmetici. Simti un I-tor si ii dete searna www.digibuc.ro

102

VICTOR PAPILIAN

ca era obosit. Apoi, ca si cum ar fi vrut sa lupte impotriva sleirii, incepu convorbirea cu sine : Cat e de plapand sufietul nostru!... Sufletul nostru? Dar ce e el?... Un complex de fenomene realizate stangaciu de putinta noasträ de simtire, un vag conflict intre realitatea necunoscutà si simturile noastre imperfecte... Si apoi se uitä din nou, pierdut sie,si. Mohoreala cuforilor il doborise, iar fosnetul crangului ii furase, ca inteo hipnoza, vointa. Ganduri rupte din coerenta judecatii rätaceau Inca, pierind incet. In

aptura sa el nu mai traia, ci doar mecanica trupului is,i urmarea neindurat, strait-1A de reali-

tatea eului sau, rosturile ei tainice... Doctorul se trezi brusc. Adunanduli fortele risipite ale vointei, el incepu sa se mustre: Parc'a§ fi in razboiu... Atunci cel putin era vorba de o puternicl bboseall... Visarea, joc ul simbolurilor, ca si incoerenta judecatii, isi aveau

justificare. Dar acum ? 0 simplá ploaie de toamna.....

I§i intoarse privirile, inconstient cautand spriJin in prezenta autopsierului. Acesta II urma tacut,

cu capul in pamant, sub brat ducand o boccea indesatä cu haine, iar in manä o pälarie tare, de

culoare cenusie, dup. gustul de altädatä. Sunt hainele mortului, gandi doctorul. Acum se duce la Jidan sä le \ranch. Si apoi reflectiunea lui se materializä in simbol. Parc'am fi doi hoti... 5i deodata ideea hotiei fu prinsa ca o prada de toate carligele cugetului sail trezit la panda. Parc am fi doi hoti... Apoi aceastä ciudata idee incepu sa se rezolve in amanunte multiple, imagini, ganduri §i chiar franturi de fraze deslusit rostite. Unde mefgea el ? Ce vroia sa faca ? Oare nu sA fure ? Autopsierul avea sa vanda ni§te haine

www.digibuc.ro

LUPTA...

103

nereclamate de nimeni. Dar el ?... Voia O. vanclä §tiintei ni§te organe proaspete de orn... Aici ideea hotiei se infipse adänc de tot in cugetul säu: Ce este o hoPe ? De bunäseamä, insusirea unui bun oprit. Dar organele mortului sunt, Clupä lege, timp de doulzeci §i patru ore, bunul lui Ina ; abia dupä acest interval, ele devin bun comun. Ca §i hainele lui... Autopsierul le-ar fi putut vinde mai tärziu, and timpul de reclamat"rune legal s'ar fi prescris. Dar nu !... El §tia a nirneni nu se intereseaz1 de Veniamin Stälpoiu. Era deci ferit de orice nepläcere legalä... *i nici de trupul lui nimeni n'avea sl se intereseze.

Apoi urma critica ideilor prin acea trebuintà

intimä a noasträ de justificare.

0 fi o hotie pentru cine nu poate

deslu§i

din aceastä not"rune formalä principiul exact al conceptului. Ideea moralä. trebue judecatá, interpretatà §i apoi

adaptatá necesitätilor actuale ; in niciun caz pri-

mitä de-a-gata ca o mostenire. Altcum, adem in

rutina conformistä a societätilor inferioare. In cadrul legal al moralei trecute se gäse§te samburele real al moralei viitoare. Un orn inteligent a§a trebue sä se conducA... Autopsia legalá la douIzeci §i patru ore, and trupul Mort nu mai serve§te la nimic... Ce non sens I Ce scrupule färä valoare pentru un adevärat orn de §tiintä ! Resturi de gandiri teiste. Oare sub presiunea necesitätilor §tiintif ice

mai e permis sä te la§i induio§at de asemenea

superstitii ? Cuvintele : scrupul, necesitä0 §tiintifice, rostite

deslu§it, aproape vorbite, ca sä se convingá, scormonirá ideea de adevär si de minciunä. Ca de obiceiu cand se inver§una in analizl, voia sä fie sincer fatä de el... *i atunci, in momeala comodä a gandurilor de justificare, avu un tresalt_ www.digibuc.ro

104

brusc.

VICTOR PAPILIAN

Dar repede se dumiri. Adevärul se re-

zolvi intr'un zambet amar al sufletului, urmat de o largä beatitudine. Necesitatea §tiintificä e una din marile noastre minciuni... Nu exista, cel putin in lumea cunoscutä mie, cercetare, lucrare, descoperire nestimulata de vanitate. Pentru studiul meu proiectat, nu pentru interesul §fiintific, merg sa-mi insusesc un bun oprit, merg sä comit un furt...

Si lucru curios, ideea furtului acum nu-1 mai

mustra.

Scrupulele, gandea el, au un element social foarte important in alcAtuirea lor. Daca indepärtäm brutal acest element §i privim... atunci, vrand

sä fim consequenti, ar trebui sau sä ne pierdem mintile, sau sä ne sinucidem. Adevärul e acesta. Eu merg sä comit o faptä incorectd, un adevärat furt. Si totusi sufletul meu e multumit... Da I

Existä o voluptate a incorectului. Romanticii aveau dreptate. i e explicabil... Furtul e victorie

oricare ar fi natura victoriei, ea stimuleazI izvorul de vieatä al organismului. In cazul meu, bucuria ce o simt trebue astfel tradusä : eu sunt viu orice mort este un invins al meu, un drept al meu de pradä.... Si se opri in ploaie spre scoate carnetul. Autopsierul Il privi mirat. Doctorul i§i notä repede : Psihologia furtului trebue studiatä pe alte baze. Nu numai interesul i lipsa de educatiune sunt la baza lui. El are rädäcini adânci in bucuria primarä, existentä sub stratul gros, dar pufos, al indeletnicirilor sociale." Inchise carnetul §i-§i urmä drumul. Sufletul lui era perfect descompus in doua planuri, dispus ca pe cloud trepte paralele. Se surprinse astfel cu personalitatea lui frantä. Si nu se speriä, ci, dimpotriva, fu multumit. Ii dädea seama bine. In el träiau in doul etaje suprapuse, i totu§i alcAtuind www.digibuc.ro

LUPTA...

o singura clädire, doua constiinte, douä cunoasteri proprii ale spiritului. i acum eul obisnuit, produs logic fortat al societatii se desprinsese de euL individual, realitate nuda i intima, crudä la judecata esteticii, grea la cantarul criticii. Deodata se vazu in fata clädirii i cele doua planuri ale constiintei se confundara intr'un singur eu. Strigatul anarhic al profunzimii pieri, si ca din metal topit se turna, in formele cunoscute, tinuta grea, solemnä i mecanizata a omului social.

Un vartej de \rant, brusc repezit cu stropi de

ploaie si foi vestede, lovi usa necropsiei. Sufletul lui dur i sigur de ateu se clad o Cat suntem de plapanzi ! Panä i sufletul meu poate fi turburat de invechite prejudecgi... Hotärit, deschise usa. Vantul intrà odata cu el,. ca un musafir nepoftit din alte taramuri. Inauntni era intunerec. Doar o candela, sub o icoana, palpaia slab si galben. Autopsierul intoarse butonul comutatorului fäcu lumina. II

Deschid, domnule doctor ? Nu.

Atunci o faceti" dumneavoastra ? Da.

Hotarirea doctorului nemultumi pe autopsier.. Doar Il cunostea el. Om greoiu i inabil, abia putea, cu degetele lui lungi, subliri i tremuratoare,. care se impleticeau desordonat, sä biruie greutatea unei autopsii. Apoi, numai dupa o migaloasä cercetare parea in fine sa desluseasca amanunte

care lui, orn de meserie veche, ii sareau dinteodatä. in ochi.

totusi acest doctor, spre deosebire de ceiwww.digibuc.ro

so6

VICTOR PAPILIAN

lucrase el cu multi

era atat de incl.

patanat ! Prelungea autopsia parca inadins, adesea

pana noaptea tarziu. Ii placea sa scormoneasca regiuni ascunse, farl niciun interes, sa scoatä organe dintre cele mai dosite, sa le cantareasca, sa le priveasca din diferite laturi, sA le desemneze, apoi sa le secOoneze in fel si chip, ca din nou sa le cerceteze i la sfarsit sa le noteze in nesfarsite protocoale. i in timpul acesta, Jidanul astepta... Ar putea sa plece, gandea autopsierul, ploaia s'a intetit si ce dracu' ma fac ? Alegand instrumentele i oranduind borcanele unul dupa altul, omul ii pregatea planul.

Domnule doctor, incepu el pe departe cu

mare dibacie, apoi, daca dumneavoastra faceti autopsia, eu ma duc sa vad ce s'a fAcut cu organele cainelui de azi dimineata... Si arata cu mana catre o masa de alaturi, unde se gasea un trup de caine, cu trunchiul larg cascat, gol pe dinauntru. Capul i picioarele animalului se pierdeau inglobate parca in golul limitat i totusi atat de profund al unui trup eviscerat. SA nu se strice ca i cele de randul trecut... Doctorul Il intelese. Poti pleca, raspunse el scurt. Autopsierul se mai codi putin, vrand sa dovedeasca supunere i interes. Apoi, in timp ce doctorul ii tragea manusile, el se furisa tiptil, procedand cu tact. Trecu mai intai in odaia vecina, odaia lui de dormit, tinandu-se oarecum la dispozipa sefului sau si numai cand crezu cA doctorul a inceput sa lucreze, iesi din camera printr'o Lisa dosnica ce raspundea in sosea. Ramas singur, doctorul isi potrivi planul de lucru. Trebuia sA procedeze repede. Avea nevoie de organe cat mai vii. Toate celelalte amanunte tehnice se pierdeau in fata acestei urgente. Privi borcanele in ordinea lor, ca sa si le fixeze bine in www.digibuc.ro

LUPTA...

107

memorie, apoi puse maim pe cuPt. Dar deodatd se opri... Un gand ciudat, de bunäseama neverosimil, dar totusi neastamparat, ascuPt §i oscilant ca un ac de inregistrare, se infipse in cuge-

tul sat. Si daca nu e mort ?

Cu vointa, doctorul Indepartä plicticoasa intrebare. Dar o sim,p revenind In pulsapuni Marjite, rascolind parca valuri de nelini§te §i anxietate

Ora ce intreaga lui faptura fu cu totul

Si daca nu e mort ? Stdpanindu-se cerceta cadavrul cu o privire sigura. Veniamin Stalpoiu repauza linitit, scos cu totul din chinul concentrat al suferintii, ca un om ce doarme profund, aproape Para sa respire. Doctorul se simti sdruncinat In siguranta lui. LiteraPi au dreptate, isi zise el. Noi nu cunoastem decat figurile crispate de suferinta ale bolnavilor, sau chipurile de tot schimbate, sgarcite §i lalArtate totdeodata, ale cadavrelor... Intre vieatä §i descompunere este o perioada cand omul este probabil numai mort... Iata de ce aparenta

de somn a unui incetat din vie* poate fi o rea-

litate, nu numai un loc comun... atunci incepu conflictul. Ce avea sä faca ? Cum era corect sà procedeze ? Ideea de corect il supar a.

Este un corect formal, gandi el, legat de interesul problematic al acestui cadavru i un interes real, superior §i impersonal, cel §tiinPfic... Dar interesul §tintific nu se confunda oarecum cu in-

teresul meu? Nu este oare o falsa justificare a

unei tendinte personale ? Si vrand sä cumpaneasca cu precizie raporturile dintre aceste elemente suflete§ti, cugetul sau se lumina, ca inteo revelaPe, de un adevar nebanuit de gandirea sa sceptica. www.digibuc.ro

108

VICTOR PAPILIAN

Cazul Stftlpoiu ii atatase curiozitatea. Nu acea curiozitate factice, mai mult o precupetire interesanta in vederea unei lucrari de exploatat, ci o pornire instinctiva, o curiozitate adevarata, legata de un sentiment crud §i pur, ca cel al copiilor care sparg capul papusii, pentru a cunoa§te mecanismul ce mi§ca ochii... Se simti deslegat de orice aka preocupare, fericit chiar ca descoperise in sufletul sau asemenea mi§cari pure.

Se hotäri deci sa treaca la lucru. Dar obosit de observare §i meditare, avu din nou o scurtä in§elare a simturilor : i se paru deodata ca mortul respira... Doctorul se supärä. Cunostea doar mecanismul. Era propria, lui respiratie pe care ochii

obositi o transmiteau trupului nemiscat dinaintea lui.

Färä sa vrea i§i scoase manusa §i pipai trupul

cadavrului.

Era Inca cald. Prinse mana §i ii dete drurnul. Maria mortului cazu in franturi neregulate. Pentru sigurantd, i§i zise el, voiu proceda in

mod invers. Voiu incepe autopsia dela mãna. Aci pot scoate nervii, pot examina arterele. Daca nu-i mort, am timp sa ma conving... Acest scrupul ii intuneca bucuria de mai inainte, bucuria cercetarii pure §i a cunoa§terii prin mice mijloc.

Nu sunt destul de curajos,.. Si deoarece gäsise o noua idee pe care nu vroia sä o piarda, isi scoase carnetul si, inainte de a incepe autopsia. nota :

Niciodata, ca in cazul lui Stalpolu, n'am cu-

noscut contrazicerea dintre eul social §i cel individual. Eul social, produs al presiunii sociale, alcatuit din reminiscente, prejudecati, superstitfi §i credinte, are o con§tiinp. proprie. El ne conduce la toate actiunile noastre, chiar in cele mai intime. Eul individual stä strivit sub puterea celui .

www.digibuc.ro

LUPTA...

109

lalt. Poate numai in marile oboseli sau in puternicile intuitii, el îi face aparitia. Eul individual

este sediul crimei §i totdeodata al geniului..." Inchise carnetul, i§i puse manu§ile, apoi prinse mana mortului, o intoarse in pozitiunea de operatie §i la partea inferioara a antebratului facu o incizie lunga, profunda §i regulata. Cutitul se afunda u§or §i elegant, ca'n plastilina. Nicio picatura de sange nu ie§i prin buzele rasfrante ale inciziei. Doctorul merse mai departe.

Dar deodatä se opri. Mana mortului se rasucise parca in mana

Grozav sunt de obosit, gandi el §i simti,

aproape i§i privi, räsuilul sau gafaind. Ce dracu I... Ma irosesc... Parca a§ fi un profan...

Se a§eza plictisit la lucru, de data asta hotarit sa infrunte orice slabiciune. Prinse maim cadavrului §i cu sonda incepu sä scotoceascä incizia repezit, nervos. Dar nu putu termina. Maria pe care lucra se trase din mana lui, la inceput alunecand u§or, apoi smucitä cu putere. In acela§i timp auzi un oftat prelung, crescand din ce in ce, tot mai tare, pana ce la sal-sit se rupse printr'un tipat scurt §i ascutit, ca tipatul unui copil la nastere. Doctorul crezu ca innebune§te... Veniamin Stalpoiu tipase !

Ca un asasin neputincios, incremenit in fata victimei, doctorul cäta in nestire. Se privea strain de sine. ratacit in propria sa simtire ca §i cum ar fi privit pe

un altul. Cutitul ii oscila in largi pendulari... Apoi, cu mintea involburatä, innadu§itä parca in vapori de sange, el nu mai vazu nimic. Intreaga lui fäp-

turä nu avea cleat o singurä cerinta, sa fuga... www.digibuc.ro

zio

VICTOR PAPILIAN

dar sä fuga sgomotos, tipänd, rasturnand, sdroi totu§i sta pe loc. apdcit §i desorien-

bind...

tat, desagregat parca in forte instinctive, unele impulsive, celelalte inhibitoare, el privea nduc la Paptura dinaintea lui, in care vieata se plämädea anevoie, in mi§cdri ondulate de reptila ce se desmorteste. Cand, in sar§it, putu prinde o clipä de vigoare, aruncä la intamplare cutitul ca §i cum i-ar fi fost o grea piedecd. Un borcan cdzu §i se sparse. Doctorul incercä o sensatie fizicd, de tot nepotrivitä ;

pared cu un cle§te i s'ar fi smuls

nervii dela amandoul mdinile. Atunci se desme-

tici, de§i n'avea niciun gand deslu§it, nicio putere de judecatd. Incon§tient, prinse porunca fireascd... Aldturi, camera autopsieruku era deschisä... Ca un halucinat urmärit de vedenii, se repezi induntru, inchise u§a cu forta, trase zdvorul, apoi se propti cu umärul in ea, impingand... Durerile din umär il trezird. Simti in cap sangele lovind in pulsatiuni regulate. In dreptul inimii se pusese o bard de fier. Sudorile Ii curgeau reci pe frunte §i pe tample, in partii subOri. Se vedea prin intunerecul camerei, alb, descompus... Atunci i§i dete seama cd i-a lost fricd, ingrozitor de &kg....

Vru sd faca luminL. Bajbdind, clutd comutatorul, dar nu-1 gäsi. Se impiedecd de un scaun

§i-1 rästurnä. Acum nu-i mal fu fricd, ci doar un sentiment de plictiseald il sgandäri. Ridicd scaunul §i se a§ezd pe el: Voiu sta aci pand ce va veni autopsierul, i§i zise el §i se perm pe ganduri. Incetul cu incetul sutletul i se curäti de balastul de simtiri §i de sensafiile strdine stArnite de fricd. Intdmplarea lud o intorsdturd u§uraticd, aproape ridiculd.

Ce fenoMen exceptional am putut gdsi intr'atât 'Mat sä mä sperii... 0 intämplare, dad. nu www.digibuc.ro

LUPTA...

III

frecventä, totu§i de mult cunoscutä in literatura

medicall. Ce caraghios !... S. ml infrico§ez... De ce ? $i mai ales de cine ? Un orn släbit de boall un orn de multä vreme mort... $i cum sta acolo, sechestrat prin intunerec si autand, lini§tit oarecum, sI aprecieze valoarea elementelor ciudatei intarnpläri, auzi de dincolo, din sala de necropsie, o vocg Wanda., supusä, rugItoare Domnule doctor... Doctorul tresäri din nou. Echilibrul lui sufle-

tesc nu era consolidat. Vocea deveni §i mai insis tentä.

Domnule doctor... Domnule doctor...

Las' sä tipe cat o pofti, i§i zise doctorul, ca §i cum ar fi dat poruncl unui subaltern.

Domnule doctor... Domnule doctor... $i totu§i, continuI doctorul convorbirea sa

interioarI, stau aci ca cel din urrnä servitor speriat de fantome, cand dincolo e un orn ce trage sä

Domnule doctor... Domnule doctor...

Da, dincolo e un orn ce trage sä moarl

eu in loc

ajut, mä ascund ghemuit de fricá...

De fricA ?

$i se opri, cäutand -§i dea seama, ii era saa nu fricl ? Domnule doctor... Domnule doctor..

Vocea lui Stalpoiu îi suna cu totul cunoscutä, parcä ar fi auzit-o de cand lumea. Nu! Nu mi-e fricI ! E altceva... alt simtImant ml retine... Parcä mi-e sill... Da... Iatl adevärul... Mi-e silä... Poate §i groaza de adineaori sä aibä acela§i substrat... De bunäseaml, moartea nu ne sperie atat prin complexul de prejudecIti invechite, cat ne jigne§te. Moartea e inesteticA §i un orn mort e un orn had... In consecintä, un ont inviat e un orn murdärit, care ne mai putandu-secur* niciodatä, n'are drept la vieatd. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

ZI2

Domnule doctor... Domnule doctor, vino... Vino sa-ti spun ceva. Vrea sal vorbeascA ? Dar vorba lui, sunt ani (le cand o astept... si acum, pentru o proastä susceptibilitate sufleteascA s'o pierd?... Ce gresealA!...

Ce gresealal... Se ridicA cu hotArire. Inaintea usii îi intäri ra-

lionamentul :

Nu e niciun pencol. Nu se poate lua la

lupta cu mine, el un muribund i eu un orn in

toatà firea. Ideea de lupta il Pacu sä zambeascä. E chiar caraghios sA-mi inchipui o asemenea prostie. Mai bine sä mä duc. SA profit cat e timp. Poate obtin ceva interesant. Peste cateva minute, or moare, or intrA in mutenia Trase zAvorul i deschise usa. Veniamin Stalpoiu Il astepta intors pe o parte,

,ca un bolnav in patul sdu, cu capul sprijinit in Mi-e fig, domnule doctor. Doctorul luA din cuiu un halat si acoperi tru-

pul gol. Devenise linistit de tot. Cu miscAri sigure, aproape elegante, ìi scoase mänusile si le aruncA pe masä. Trase apoi un scaun ranga capätaiul deschise carnetul, calm, cumpätat bolnavului interesat, ca un ziarist ce asteaptA un interview.

Domnule Stalpoiu, incepu doctorul, ar fi in propriul d-tale interes, ca odatA pornit pe calea ea bunä, sA stärui in ea cu toatä hotArirea. CautA deci si infruntä acea incApAtanatA i antipaticA re-

zistentd, care panä azi te dovedea... Te rog sä pAtrunzi adevAratul inteles al vorbelor mele. Am .dat de un prilej unic... SA nu-1 pierdem, ci dimwww.digibuc.ro

LUPTA...

113

ddm o intorsäturd favorabilä. Altcum, el ar rämäne simplu incident trecAtor... Tdcu putin, jenat de neadevdrul cuvintelor ropotrivd,

stite. In realitate, el i§i (Muse bine seama, altul era motivul determinant; voia sä profite cat mai mult de neasteptatul prilej, sä speculeze pand la limita posibilului crampeiul de vieatä suspendat intre doud morti... i totusi nu numai din propriul sdu interes rostise acele cuvinte amabile atat de mincinoase totodatd. Momentul sufletesc era cu mult mai complicat. Se comportase astfel dintr'o obi§nuintä ! Vorbise ca §i cum ar fi avut martori de fatd, care sä-1 audd §i sä-1 judece... Prinse §i acest amänunt sufletesc §i Mainte de a a§tepta räspunsul lui Stalpoiu i§i notä in carnet: Chiar in singurdtate nu indräsnim sä rostim cu voce tare gandurile noastre intime. Atitudinea mea in convorbirea cu Stalpoiu n'a fost conditionatä de

prezenta lui, ci de prezenta mea. Ne este mare fricd de cuvintele ce trebuesc exprimate cu voce tare. Existä o adevdratä responsabilitate a lor. Nu indräsnim sä rostim decat ceea ce poate fi auzit §i de martori. Nu e vorba de o interventie a con§tiintei, cdci judecata isi urmeazä calea ei sceleratd, dar sincerd. Eul social e paznicul moralei incredintate lui. Gandim, dar nu rostim.

De ganduri nu ne este &kn., nici ru§ine ; de

forma lor, da". In timpul acesta, Veniamin Stalpoiu, trezit cu totul la vieatd, nu dädea niciun rdspuns. Docto-

rul se simti prins intr'un alt angrenaj sutletesc. Omul dinaintea lui emana, in pofida trupului sal sleit, de bundseama din priviri, o putere necu-

noscutd, nu subtild, nici diafand, de spirit reincarnat, ci dimpotrivä pätrunzdtoare, aproape nimicitoare. Doctorul avu impresia cd se pierde incet.

Ca intr'o mare scurgere de sange, constiinta ii aluneca usor afard din trup, iar peste lumina 8

www.digibuc.ro

14

VICTOR PAPILIAN

creierului säu se a§eza, strat cu strat, alt zä-

bralnic de intunerec. Ultimele clipotiri ale robustei lui inteligente sunau indepärtat, dar

Se simtea invins de o putere sträing, destäcut in trup greu i suflet subtil §i purtat cu sufletul in robia maret vraje a inexistentului. Inainte de a se pierde cu totul, doctorul avu revenire. Brusc säri in picioare spre a-§i simprea, ce aluneca piezi§. Se regäsi imediat. Cat

eia de obosit !... Intamplarea il sdruncinase de fapt mai mult deck ar fi vrut. Apoi toate tocmelileanalizei §i toatä migala auto-observatiunii !... Cum ii sleiserg. _puterile !

Dar §i figura inviatä a lui

Veniamin Stalpoiu, cu totul alta decal s'ar fi a§teptat, il stäpanea torturandu-l. Doctorul ar fi vrut s'o inteleagg., s'o descifreze panä in ultimul amInunt. Incercä s'o fixeze in termeni anatomici, dar cäutätura celui inviat scgpa rigorilor unei analize exacte. Atunci incercä sä-i prindä sensul, sä-i noteze simbolul. Veniamin Stalpoiu päräsise cu totui sträduintele vieii i, in trupul doborit, pgrea numai vointä. Doctorul primi proiectiunea acelei priviri ca o

provocare. Se incordä §i el atunci, gata de luptä. Totu§i i§i ascunse intentia intr'o vorbg. stäpâmtä : Domnule Stalpoiu, sunt nespus de multumit cg prin intermediul unei intampläri, desigur nefe-

ricite, am ajuns in aceastä situatiune pe care a§ putea-o numi fericitä... De bungseamg nu stii... Erai sä devii victima unei erori medicale... Ba da, domnule doctor...

Doctorul se simti din nou turburat. Acea ener-

gie a profesorului, materializatä in cuvinte, desarma.

Vocea lui avea o sonoritate blandä care mintea simtirea, §i ii fu din nou fricg. Ca O. nu alunece pe panta vrajei, el i§i stapani gandurile printr'un

rationament aspru §i imediat. Am obtinut primele cuvinte. E un bun inwww.digibuc.ro

LUPTA...

"5

poate in zece minute dobandesc mai mult decal in ani de straduinte zadarceput... sä stärui, nice...

De aceea, continua cu abilitate... Dupa cum iti dai seama, intamplarea s'a intors

in sprijinul dumitale... De sigur, ai auzit cä asemenea imprejurari brutale si impresionante violentand boala, pot deveni inceputul unei perioade de sänätate, dupa cum dimpotrivd, survenite la omul sänätos,

ar putea fi cauza de imbolnavire. De

aceea te rog sä sprijini din toate puterile incercarea mea de vindecare. Doctorul i§i revenise de tot. Se credea acum stäpän pe el, §i a§tepta cu oarecare emotie, ca jucatorul abil ce a intins o cursä adversarului, raspuns la provocarea amabila dar mincinoasä. Domnule doctor, raspunse Stalpoiu, de tot strainä imi sunä vorba dumitale... Intors o clipa din planurile altor lumi, te-am intalnit in straduintele unei munci zadarnice. Ce vroiai O. faci ? De bunäseama. sä cuno§ti"... Atunci, arunca talismanul acelui scalpel §i nu incerca pe trup strain, ceea ce ar trebui sä dobandeti prin propriul dum i tale trup...

Tacu putin, obosit para.. Vocea ii era, ca §i mai inainte, blanda, lini§titä, cu aceea§i sonoritate seducatoare. Doctorul nu se putea obi§nui cu ea. Dar pentru dumneata e mai bine a§a, relua. Stalpoiu, rätacind orbe§te printre baricadele puse de-a-curmezi§ul... In chipul acesta Ili vei desävar§i menirea omeneasca.... Domnule Stalpoiu, raspunse doctorul, spusele dumitale sunt de neinteles. E adevarat... Vreau sa cunosc...

Rostise ultimele cuvinte cu atata convingere, Inca se minuna singur. Nu mai plasmuia un joc disimulat. Fusese prins de-a-binelea de puterea tainica a intamplärii.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

116

Da, vreau sa cunosc... Atunci asculta-mal... Dar catA sa prinzi intelesul spuselor mele. CAci dela inceput te vestesc... In drumul ascendent al cunoa§terii nu te

bizui pe resonanta marginita a simturilor §i nu

cere inteligentei un ajutor mai mare decat il poate da. Caci simturile §i inteligenta doar sgandaresc impulsul. In curand, in conducerea logica a judeele devin balaste. Si cunoa§terea ? 8e dobandeste altfel, cu totul altfel... Nu prin iluziile grosolane §i efemere ale siniturilor, nici prin operaliile formale ale logicei, adevArate jocuri de cuvinte, nici chiar prin virtutea eteratA a intuitiei... ci altcum... De tot altcum... De-a-dreptul, prin contact direct... In mod fizic... PipAind, a§ putea spune... Domnule Stalpoiu, da-mi voie sA mA Te §tiam odinioarä convins filosof materialist. Or, metoda judecatii dumitale de azi, de§i plauzibila la prima vedere, prezinta acea §ubrezenie ascunsA

§i acel lapsus subtil cu care ne-au obisnuit teo-

logii camuflati in tilosofi, §i mai rAu chiar, teosofii §i ocultistii... In acest chip, eu cred cà renegi vechile dumitale teorii §i te intorci printeun ocol, la teoria perimatA a Dumnezeirii. In timp ce eu am ramas si voiu rAmâne slujitor devotat al materiei...

In zadar, domnule doctor, dumneata vrei sa intelegi materia, nu s'o cuno§ti ; s'o notezi in simboluri, nu s'o trAie§ti... Cazi astfel in vechiul pacat al celor mai multi filosofi, dela Democrit §i panA azi...

i cum ai ajuns la acest sistem de cunoa-

§tere ? Cum ai putut indepArta barajul, de neinvins pentru altii, al simturilor, al inteligentei §i al intuitiei ? Vei intelege uor, urmArind strans diawww.digibuc.ro

LUPTA...

117

lectica ascendentl a sistemului meu. Si acum ia seama... Dar, te rog, nu mA intrerupe. Cuvintele mi se tocmesc cu greu i timpul ce pot anima. incd acest trup e de tot limitat... Stalpoiu incercä sA se intoarcl putin, ca un om cAruia i-a amortit o parte din corp. Reusi cu multä trudd. Doctorul vedea bine c'ar fi trebuit sA-1 ajute, s1-1 sprijine... i totusi satea tintuit pe scaun, cu carnetul in manA, asteptand. Prima intrebare si in acelasi timp noPunea de bazA a sistemului meu este urmAtoarea: Ce &intern noi ?

Doctorul repetA ca un ecou : Ce suntem noi ?

Da... Iatä prima si cea mai grea piedeca de

inlaturat... Deslegarea justA a acestei probleme

constitue primul pas spre cunoastere... Dar oare meritA atäta ostenealA ? Azi i copiii Noi suntem niste animale rationale... Animale ? Ce gresalA !... Animale ? Nu!... Fiindcg animalele au posibilit4i de cunoastere cu mult superioare nouA. SA nu te miri... Un vierme cunoaste mai bine decat un elefant si o ameba mai bine ca un vierme. Ceea ce numirn diferenPare i perfectionare e de fapt o regresiune. Fiintele multiplicandu-si organele i complicandu-si functiunile, reprezintA momentul hotaritor in aceastA evolutiune regresiva; de aici In colo, ele nu mai pot cunoaste direct, ci doar prin intermediari... Dar ce suntem noi, riscA timid si interesat doctorul.

Noi suntem niste fiinte nAscute din matricea speciala a societatii, in timp ce animalul e produsul naturii... E mare deosebire ! Ceea ce noi numim omenesc : cugetare, simtire, vointd, conceptie... totul e social. Eul social a redus la o vieatA vegetativa eul individual. 5i totusi, acesta din urmA este instrumentul de cunoastere, cu care sgandAwww.digibuc.ro

118

VICTOR PAPILIAN

rim adevärul. Un orn care vrea sa cunoasca, trebue sa nimiceasca de tot carapacea lui sociall... In aceasta ipoteza, eu am reusit de mult sa fiu... Si cum ? intrerupse doctorul. Vernamin Stalpoiu capatase parca noui puteri lumesti. Intreruperile nu-1 mai oboseau. Prin medita0e, raspunse el, prin acea medi-

tatie activa cunoscutä dela Buda, care nu pierde sufletul Inteo reverie beata, ci printeo sfortare continua il duce la adeväratul obiectiv. Dar gresala lui Buda este alta. El a dat un caracter mo-

ral, si ca atare social, unui principiu stiintific ; or morala nu intereseaza pe adeväratul intelept. Stimuland insä memoria, el a dat posibilitatea celui mai de searna mijloc al cunoasterii. Distrugerea personalitätli noastre sociale prin sfortare mintalä si recapitularea sensatiunilor noastre imediate, ca si a celor mai indepartate, permit operatiunea prima si indispensabilä, a animalizarii. E partea cea mai

grea, la care am lucrat un timp numit in limbajul omenesc zece ani. Dar odata scapat de lanturile sociale si redus la eul animalic, rostogolirea

catre adevarata perfectiune se face cu mult mai usor, aproape in mod firesc. Un singur moment mai e de patruns : desfacerea trupului in elementele constitutive, in celule. Ajuns aci, esti aproape de liman ! A, domnule doctor ! De sigur, n'ai ba-

nuit niciodatá cAt sunt de multe si cat sunt de

mari mijloacele de cunoastere ale fiintelor vecine de materie... Fiindcä niciodata n'ai indräsnit sä concepi cu mintea dumitale supusä superstitiilor stiintifice, adevarul generaliei spontane. Da, domnule doctor ! In tainicile creuzete ale pamantului, si azi ia nastere vieata... Acolo, la limita dintre organic si anorganic, la locul unde amorful se piamädeste in forme, se gasesc, tot ascunse privirilor neputincioase ale oamenilor, elementele cele dintai ale vietii, in memoria carora traieste materia... www.digibuc.ro

LUPTA...

IV?

Acolo e rKspantia cu nenumarate brate, dintre care unul singur duce la cunoa§tere... Deci, de vrei sa cuno§ti, ai putere §i destrama-ti trupul, agregat celular potrivnic marei intrebäri, §i cata

sa traie§ti prin fiecare din elementele lui in contact cu materia, imediat §i fizic... Doctorul se simti stapanit de puterea de gandire a profesorului. Nici nu mai lua searna la absurclitatea sistemului. Atunci aci e rezolvirea? Nu, raspunse filosoful, cad odatl descompus in celule trebue sa mergi mai departe... Mai departe? Da! Aici e doar un popas, o clipa de odihna pentru noul imbold, o lin4te aparenta pentru framantul ce urmeaza... Trebue sä gäse§ti acum puterea sä te sarâmi in atomi... Ah, domnule doctor! Ce limba parnanteasca ar putea rosti toatä splendoarea acelei clipe traite in intimitatea a§tri-

lor §i a sorilor din interiorul atomilor, in nesfar§ita voluptate a conceptiunii? Suntem ajun§i in suprema ipostaza, ne gasim in sufletul lumii, acolo unde spiritul träiqte de-a-valma cu materia. Si cum ai infrant legile firii? Prin vointä! Vointa este arma noastra de atac pentru dobandirea cunoa§terii. Vointa nu purcede din absolut, ci se intoarce in absolut odatä cu noi. Moartea e primul pas natural spre cunoastere, e prima manifestare a vointii in noi. Numai dupa moarte incepe drumul cel adevarat... Veniamin Stalpoiu se opri din vorba. I§i intinse capul pe masa §1 i§i incruci§1 mainile pe piept ca un orn resemnat, gata sä moarl. Privirea cea puternicä nu-1 päräsise ; parea O. umple mica Incapere de o lumina simbolica. Doctorul se ridica involuntar, fascinat para. Il chinuia un gand stupid. l§i pierduse cu totul puterea de discernamant. Alta putere il stapanea.

www.digibuc.ro

.

VICTOR PAPILIAN

120

Sufletul säu era umflat gata sà plesneascä sub

presiunea unei intrebäri neroade, de care altadata s'ar fi ru§inat. i totusi nu se putu stäpani. El vedea prea bine cä filosoful va muri si se temea cd nu va afla totul. De aceea se repezi ca un copil curios, la sfarsitul unei povesti, rugandu-se umilit :

Nu te opri... Spune... Vorbeste... Vreau sa

stiu... Vreau sä

Stalpoiu raspunse cu vocea slabitä :

Vrei sä stii?

Da... Da... Atunci sprijine-ma... Mi-e vorba Doctorul ii trecu un brat pe sub §ale si-1 ridica in sus, ca pe un bolnav caruia i se schimba aster-

nutul. Räsuflarea sa se impreuna cu aceea a mu-

ribundului. Nu-i päsa de nimic insä.

Intrebarea se prefacuse in obsesie i nelini§tea devenise anxietate. Nici cand nu fusese in asa crizd. Avea nevoie de o imediata.

Ce e acolo ? Ce e acolo ? Dincolo de ame-

stecul spirit-materie?

Intrebarea i se parea de tot fireasca. Mai mult. Era convins ca muribundul acela cunostea, ca un avar, secretul unei comon i intarzia inadins. Vag, ca o penumbra, Il atinse un sentiment de ura. Ce e acolo ?... repeta Stalpoiu. Da! Da! Ei bine, acolo nu e ce concepi dumneata... Acolo nu e ideea, caci ideea nu cata sä se materializeze... Acolo nu e vointa, caci vointa este frau Acolo nu e Dumnezeu, calci Dumnezeu, perfectiunea find, nu poate concepe imperfectiunea... Acolo e... Acolo e... Ce e ? Pentru Dumnezeu... Ce e ? Acolo e cunoasterea... Doar atat !... Cunoasterea ? Da !

Cunoasterea spre Dumnezeu prin dru-

www.digibuc.ro

LUPTA...

121

mul ascendent al spiritului si cunoasterea spre lume prin drumul descendent al materiei... Doctorul tremura din tot trupul ca intr'o pornire sexuall. Nu Mteleg... Nu pot intelege... Ce e aceea, cunoasterea ? Räspunde ce e ?... o fortä ?... o fiintä?... Ce ? Ce e ?

Si striga acel ce e ?" cu atäta frenezie, ca si

cand ar fi cerut: DA-mi, dd-mi". 0 fiintä.... räspunse vocea obositä a lui Stalpoiu.

Cine e ea ? Spune, vorbeste... Cine e acea Pe cine ai gäsit acolo ? Pe cine ? Stalpoiu se innecase cu vorba, ca un agonic ce si-a pierdut stäpanirea reflexelor. Dar doctorul innebunit ii tipa la ureche : Pe cine ai gäsit acolo ? Pe cine ? Pe mine... rosti in soaptä filosoful. Doctorul crezu o clipä cä isi bate joc de el si avu o pornire sä-1 loveascä de moarte. Dar muribundul, ceva mai instärit, parcä-i intelese mania. Da, pe mine, rosti el deslusit. Iatä adevärul... Plecat din mine, din eul meu empiric, n'am putut gäsi de-a-lungul drurnului si nici la sfärsitul lui, nimic altceva cleat tot pe mine, eul meu absolut... De acolo, si-am spus, incepe... fiintä ?

Vorbeste, vorbeste... Dar Stalpoiu nu mai räspunse nimic. Capul ii cAzuse pe spate. Respiralia i se oprise. La coltul gurii apäruse putinä spumä. Murise. Doctorul il Idsá in jos pe masä cu multä precautiune. Il privi catäva vreme imobil, pätruns de solemnitatea sfärsitului. Apoi deodatä se repezi, îl apucä de umeri si incepu sä.-1 scuture cu putere, alurit, aproape hohotind, chemändu-1 pe nume, desmierandu-1 ca pe o fiinä iubitä despre care nu vrem sä credem

a a murit...

www.digibuc.ro

122

VICTOR PAPILIAN

Oare sunt nebun ? Se pfimba dintr'un capat la celälalt al ingustei incaperi, ca un prizonier imediat dupa incarcerare, repede, cu pa§i mici, fugal-it pared dinapoi. Mintea-i era buimaca. Nu putea prinde o gandire inläntuitä, nu-§i putea da o porunca rationata. Con§tiinta lui parca explodase i franturile de gandiri se depuneau acum doar praf §i tandäri. i totu§i un gand adanc al sufletului il in§tiinta, ca printr'o .§tafetä intima, ca trebuia sä procedeze altfel. Dar la acest imbold intim nu raspundea cleat mersul lui netot §i ciudata intrebare infipta in el ca o Lange, parca dinafara lui. Oare sunt nebun ? Incon§tient se opri in fata spalltorului §i se privi in oglinda. Era un vechiu obiceiu al lui sa-§i controleze inainte de a se spala, petele de sange de pe obraz. Se privi intaiu PAra sä se cunoascä i deodata tresari. Fata ii era alba ca de majolica. anturile obrajilor lui, neintrerupt sapate dela trunte panä la gura, scobite adanc, lucrate parca in vointa §i energie, se faramaserä absurd, cari-

catural.* Pe radacina nasului se incruci§asera doua cute suprapuse ca doua accente circonflexe ; curbele sprancenelor erau frante oblic §i inegal, iar printre buzele puternic indepartate se vedeau dintii mari, regulati §i proeminenti.

Doctorul se sperie de el. Intreaga lui figura

era prinsä in spasmul ranjetului, parand o grimasa stilizatä cu ras de schelet §i privire de Mefisto. Cu gandul in oglindä, el auzi din nou deslusit : Oare sunt nebun ? Atunci se desmetici de-a-binelea.

Ar fi bine sa chem pe cineva in ajutor...

sunt prea agitat. Dar pe cine oare a§ putea eu gasi... Si necropsia asta e atat de departe... afara ploua... Altädatd... Oare sunt nebun ?... soptea din adanc intrewww.digibuc.ro

LUPTA...

123

barea sugrumata §i infundata de el cu Poate ar fi bine sl las balt1 tot §i sA plec. Ideea fugii il ru§inl insA.

0 sl rada autopsierul de mine... Para n'are sa inteleaga cA mi-a fost fria... Si apoi in interesul meu nu trebue sl plec, fArä sA lAmuresc... Oare sunt nebun ? auzi el din nou.

Doctorul recunoscu cA in zadar luptI cu o

idee obsedantl. De ce mA 'nversunez in definitiv impotriva acestei idei... Mai bine s'o scot la luminl §i s'o examinez cu sistem... SA recapitulez evenimentele...

Voiu vedea daa intamplarea am trait-o aievea, sau a fost o juarie a nebuniei mele... Se apropil de cadavru, lini§tit, oarecum multumit, ca un om ce a dobändit un ajutor moral nePrivi plaga. Va sa zicA i-am fAcut incizia ?... Asta-i un lucru sigur... SA-mi cercetez acum carnetul... In carnet ceti : La autopsia lui Veniamin Stalpoiu am avut cea mai puternia emot'ie din cariera mea... Era vorba bAnuit.

de o moarte aparentl..." Si urmau toate detaliile, pe scurt, a§a cum §i le putuse nota in grabA : spaima lui, chemarea muribundului, o mare parte din absurda convorbire Prin urmare, totul e adevArat N'a fost vis, nici halucinatie, nici nebunie... Un caz rar, de sigur,

dar banal de fapt... Si totusi simtea ca judecata pAcAtuia §i mângaierea era fortatd. In realitate era nemultumit ca sj cum ar fi fost vinovat. Da, e adevArat, isi zise, ca §i cum ar fi descoperit un fapt nou, frAmântul si nemultumirea mea au poate o baza adevdratA. Am comis o gre§alA, o mare gresalä... Nu trebuia sub niciun cuvânt sA mA las dus de o convorbire fArA rost... Si nu numai atât, dar m'am purtat cu un bolnav, cu

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

124

un dement, dela egal la egal, fara nicio putere

de discernamänt, lipsit complet de autocritica. Iata prin ce am pacatuit. N'am fost orn de stiinta, n'am

fost mAcar medic... Am procedat ca un incult... SA procedez acum serios... sA trec la autopsie... Si in timp ce-si trAgea mAnusile, deduse usor, aproape vesel: Altadatä sa fiu mai prudent. Trebue sA recu-

nose... Sralpoiu a fost mai tare ca mine.

VrAnd

sA aflu prea mult, m'am descoperit. VrAnd sa fur, am fost furat... Si zarnbi, indulgent. Prostia facuta va ramane insä taina lui. Dar abia se linistise cand, la periferia conapAru ca din senin o noul, intrebare, care iute

coplesi intreg cämpul de judecatA, o clipa curatit. Si daca totusi n'a fost nimic adevArat i eu sunt in prodoamele nebuniei ? Pe ce argumente ma bizui ?... Pe scrisul din carnet... Dar scrisul poate sa fi fost dictat de mine insumi in timpul accesului de nebunie... Daca cumva eu singur am fost actor si spectator totdeodatA ? Ideea nebuniei oscila acum ca un indicator de balanta. Avea suficienta luciditate ca sA si-o puna si chiar suficienta ca sä o respinga. Rationamentul meu deci pacatuieste, daca nu

poate stavili navala gandurilor obsedante. Ah ! Stalpoiu asta... Cum 1-as...

dete seama cä Il ura... ca ura un cadavru, mai tare ca el, care il Invingea i, mai mult, it dobora chinuindu-1.

De-ar fi viu, a ti ce sA-i fac... Dar mort ? Curn te poti razboi cu un cadavru... Si sta aiurit, zadarnic cercetand o solutie, cand usa se deschise i autopsierul intrA... Doctorul tresäri de bucurie. Ii venea parca un ajutor, un confident...

\Pao speriat, domnule doctor ?... Eu sunt... Eu, Iordache... www.digibuc.ro

LUPTA...

125

Vanduse hainele mortului §i le si bäuse. Era vesel, de o veselie idioatä, avea chef de spirite §i de flecArc all. AfarA plouä frig al dracului... Dar de ce l'acoperirAti, domnule doctor ?... SI nu rAceascA ?

Ha! Ha ! Ha!

razand, fAcea cu ochiul ca omul ce apreciazä spiritele subtiri. Apoi trase la o parte halatul.

Cadavrul era neatms, abia sgandärit la ma.nA. Autopsierul fu cuprins de grip.. Magarul Asta de doctor, iar imi stä Ora la noapte aci... i eu care mai am o sticlA... Trebue sa-1 gonesc... Trebue sä-1 gonesc dracului, mai

repede...

Si-si fäcu un plan. Domnule doctor, dacA intârziem at-Ma o sä

se präpadeascd toate organele, ca la cainele de alaltAieri... Ce bun era §i Ala... Dar daca am intarziat...

Brusc, doctorul avu o revelatie.

Cuvintele au-

topsierului ii scoaserä pe plan de luminä, ideea

mântuitoare. Putea sä-§i dovedeascl experimental dacA Stalpoiu fusese in vieatä i ca atare, cA intamplarea nu rezultä dintr'o fantezie bolnavA... Cum

nu se gandise el!.. Avea mijlocul la indemanä. Organele mortului... organele care nu muriserä incl... SA gräbim, domnule doctor. Daca nu ne grabim, atunci s'o läsAm pe E tot aia... Ai dreptate, mai Iordache. Dar iata ce mä Daca n'o fi murit ? Asta se poate, domnule doctor ! Asta a lost mare hot... Si dupa cateva momente de a§teptare : Ei, ce ziceti, domnule doctor "? Il deschid ? Si puse mana pe cutitul cel mare. Doctorul 11 apuca de brat, ca i cum ar fi vrut sä-1 impiedece dela o crimä... Nu, nu... DA 'ncoace... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

126

Si lug cuPtul din mana autopsierului. Ii dadea

seama ca fusese angajat intr o luptä aprigl

acum se glsea in paroxismul ei. Era in joc linistea lui, mai scumpg chiar decal vieata i i-o apara cu cutitul in manä. Dusmanul lui era doborit... Dar nu era deajuns. Trebuia sä surprinda ultimele contractiuni, mdcar ultimile tresalturi ale organelor. Cum ar fi vrut sä-1 stie viu, viu sub aparenta de mort ca adineaori... cAci altcum, era el nebun.

Simtea in el porniri perverse. Astepta sangele plesneasa in plinä fatä. aldura stropilor i-ar fi fost o mangaiere i mirosul de vitä tasnind

i-ar fi molcomit simtirea... Tremurand de voluptate, doctorul infipse cutitul in beregata mortului i, ca un mäcelar ce spin-

tea o vita, fdcu o lunga despicIturl dela gat

panä la pantece. In graba, cu miscAri desordonate de emotie, ii desprinse pielea si muschii pieptului ;

intre coaste, fibrele musculare palpitau ca niste mici viermisori rosii. Se näpusti apoi asupra coastelor cu foarfecele cele mari de oase ; coastele plesnirä ca niste aschii de lemn.

Autopsierul il privea cu surprindere i admiratie. Cum s'a intärit doctorul ! Uite ce (IA din el!

Cu o miscare bruscl, doctorul rupse fibrele diafragmului care mai Oneau incà, prinse apoi cosul pieptului

ridicl in sus ca pe un capac

de cutie batut in tinte. Se auzi o trosniturä si toracele se deschise. Inima mortului se contracta ritmic ca o minge de cauciuc !... Doctorul privea tampit. Nesatiul ii nimicise puterea de judecatä. Autopsierul se apropiä si el, cu gandul ca prin vorbl sä-1 indemne la lucru, sä termine mai de grabl. Dui:A ce privi putin in interior organele, îi &du pärerea amical, colegial si competent:

Inima hotului ästa n'a murit inal... Ca 0 a www.digibuc.ro

LUPTA...

127

canelui de azi de dimineatA... Iatl cum mai bate... S'o scoatem repede... N'aveti idee, domnule doctor, cum imi place sA vAd sArind inima pe tavA... Parca joacA tontoroiul... Aici sunt §i borcanele... Apoi, clutand putin dire capul strAmb al mortului, prins parca fArA rost de trupul larg cAscat, ki completA pArerea :

Asta, domnule doctor, a fost un mare hot... SA fiu al dracului dacA mint... A fost un mare bot!...

www.digibuc.ro

URA Doar Goldenfun Zanwel l cu Gher Tiegerstedt,

clintre clienti, se mai gäseau in cafenea. Si era ttärziu, tarziu de tot, aproape de inchiderea localului.

Dar nici ora trecutä, nici vorba convingätoare nu puteau infrange rezistenta cinicului Tiegerstedt. Ne lipseste un sprijin, Gher§... un sprijin imprejurul cäruia tot iudaismul sä se constittuascl

bloc...

Un Messia... flicu in batjocurá Tiegerstedt. Da, un Messial.. raspunse Goldenfun, §i cu-

vintele lui simple, färá moun temeiu de convin-

gere, dar §optite adânc, aproape innecate, svacnirä, pentru intaia datä dela inceputul discutiei, in inima tovaräsului. La urma urmei §i el era tot Evreu...

Crezi, Zanwel, c'ar mai putea exista azi un

ins, care sä se inalte inteatat deasupra noasträ

prin puterea mintli, bogAtia §tiintei §i puritatea moralei, Inca sä se impunä cu autoritate de mantuitor masei disperate §i atat de inegal diferen-tiatä a ludeilor ?.. Da.

Imposibil !.. L-ar ucide timpul, nu oamenii... Goldenfun clätinä dureros capul. Tiegerstedt se simli cuprins de milä. Din ochii posedatului sau prieten curgeau in plans täcut, umbre dureroase, lacrimile de odinioarä ale pärintilor §i profetilor,

prefacute de timp in umbre. Si in rostul www.digibuc.ro

lui,

URA

129

Tiegerstedt parca princlea, and nostalgia timpurilor patriarhale, cand rIsunetul fanfarei psalmilor.

Trebuia insd sa-1 cheme la realitate. Asa era cinstit. Vezi tu, Zanwel... sA recunoastem... crestinii ne-au luat inainte... Goldenfun se incruntl. 0 incruntare teribild,

nu a chipplui, ci a oaselor parca in cap, gata sä

plesneascA de atät necaz. Vechea noastrl iscusintA, continuA Tiegerstedt, e falimentarl fatA de puterea crestinilor... DeodatA in sufletul lui Goldenfun se fku finiste. Nici durere, nici desnAdejde. Dezastrul lui Tiegerstedt era iremediabil ! Cunostea tema : puterea crestinilor L. si motivul ei : o nemArturisitA admi-

ratie pentru numele Celui ce ar trebui blestemat cu Imach Semo." 1) Era linistit insA, fiindcl la spatele lui se gAsea o nape intreagA, iar prin gura lui Tiegerstedt vorbeau doar cktiva renegaP. Ghers, te ucide trufia... aceastA mizerabilA trufie, care, dela Martin Buber, prin renegatul Levertoff, a ajuns la nefericita conceptie a lui Me-

lamed si Klausner... Da, Zanwel... sA schimbAm tactica. SA revendicAm pe Isus pentru noi, sa-L considerAm ca pe cel mai strAlucit exemplar al natiei evreesti... Atunci putem spune c'am invins pe crestini... Zanwel nu si-ar fi inchipuit cl Ghers sA fie atat de cAzut ! Cu cfttl nepAsare pronunta numele Celui tras pe lemn ! Acel nume ce trebuia ocolit de tot Iudeul adevArat si doar inchipuit prin imaginea unei cruci. SA recunoastem in invAtAtura lui Isus, o morald de naturA iudaica. SA nu-1 deosebim de Hilel si Samai cleat prin valoarea invAtAturii, nu

prin natura ei, si atunci am invins. 1)

IncAodatg....

Numele lui sä piarl. 9

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

130

SA-1 revendicAm ca pe exemplarul cel mai strAlucit

al natiei noastre §i mândria ei... Chelnerul le intrerupse discutia, adresdndu-se lui Ghers, :

Ora douk domnule doctor... Gher§ plati pentru amandoi. In stradA, parca nemultumit cu concesia facutA lui Goldenfun, redeveni agresiv: Voi, cu bigotismul vostru servil, intretineti o chestiune Isus... DacA n'ati fi voi, cre§tinii de mult L-ar fi nirnicit... Dar voi continuati sA-L Ei §i ?... E vreun rAu ?... Da, un rAu... cAci crucificandu-L, Il inviati. Nu-i adevArat... se rästi Goldenfun. Pentru noi, El e crucificat de-a-pururi... Atunci, ftcu in batjocurA Gher§, cu adevArat e Dumnezeu... cAci, in ciuda voastrA, El trAie§te... §i intinse mana tovarAsului sAu.

Convorbirea se terminA cum incepuse, in bat-

jocurA §i necaz. Zanwel se indreptA spre casA. Sentimente §i ganduri ciudate, contradictorii, scarbä impotriva poporului care putea da na§tere la astfel de mon§tri ca Tiegerstedt §i altfi de teapa lui ; §i apoi o dragoste nespusk care din dezastrul actual se prelungea inapoi de-a-lungul veacurilor, panA in timpurile biblice si inainte, 'Ana la sosirea Messiei. Gher il socotea posedat pentrucA nu

voia sA se ralieze curentului modernist al lui

Klausner §i Vise, §i al tuturor oportunistilor care

prin §tiintA cAutau sA scuze slAbiciunea sufletului bor. Pentruck orn cult licentiat in matematici nu intelegea sA-§i precupeteascA diploma pentru o

situatie, ci liber, sA trAiascA arl fast §i bel§ug, meditatii. PentrucA nu-§i trAdase tovardcontinua sA activeze, guständ voluptatea tuturor riscurilor, in mi§carea comunistA ! din §ii

§i

De sigur, pentru Gher§, era un posedat §i un prost www.digibuc.ro

URA

131

chiar ; pentru doctorul Gher§ Tiegerstedt, fostul

conducator comunist, azi burghez instärit, cu clien-

tela din bel§ug, automobil la scarä i situalie oficiald in partidul la putere L. Da. El, Goldenfun

Zanwel, era un posedat, un posedat al marei idei ! Pentru el, insemnatatea poporului iudeu de acum incepe sä se arate. Si Messia... Zanwel a ajuns acasä. Urcând scara de-a-lungul celor patru etaje, pftna in mansarda, incearca sä-§i stapaneasca mintea. Are de lucru. Poimaine, o conferinta la cerc despre legile lui Einstein. Sa

fie simplu, pe intelesul tuturor, dar totusi sa nu cornpromitä cu nimic maretia teoriei. In odaie,

mare neoránduialä. Cäri, insemnäri, fir, note pe masä, patul rava§it, in lighean apa care i-a servit la ras, pe scrin rest de mâncare. La Gher§, toate se incheie ca pe resorturi... $i zâmbind ironic, i§i aminte§te burgheza casä a lui Ghers, unde da meditatii, cu servitoare stilizate boneta, §ort cu bretele, pantofi §i ciorapi de matase curatind cu pämätuful praful, ca in operetä.

Da... Gher§ a pierdut de-a-pururi placerea Caci studiul nerazvratit §i meditatia in limitele bunului simt sunt simple studiului §i a meditatrei,

pretexte, scuze, cu care insul i§i ascunde neputinta, prostia sau, in cazul lui Gher§, oportunismul.

Fericit, Goldenfun se a§eaza la masa sä.i ia

Daca, potrivit concemiunii lui tinstein, consider-am mecanica drept fundament al tuturor fenomenelor naturale"... Goldenfun se opre§te. Ciudat ! Oboseala l.a ajuns caietul. Citeste ultima fraza

dintrodatä, dupa ce ore intregi a suportat, mai

bine zis a dus de-a-calare parca, grelele cuvinte ale tovara§ului nedemn. L-a doborit sarcina tocmai când, scapat de ea, ar fi trebuit prindä sufletul si sa-1 miste liber in spectacolul mar-et al universului. Cuvintele lui Gher§ nu-i dau pace.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

132

Nu existA ins care sä strAluceascd prin pu-

terea mini, forta trupului si puritatea

Ba existal., se infurid 2anwe1, §i gandirea i se intoarce asuprali. Sistemul einsteinian, oricät ar fi el de marel, nu e la urma urmei cleat tot o mdsurd pentru pretuirea unui individ... Messia cere insu§iri care sä depd§eascd omenescul... bucuria cd mai existd ceva rezervat unui ales, Il excitA ca in delir. Pe Einstein il urd§te. E prea mare ca orn, iar pentru Messia, prea mic. Zanwel se desbracd infrigurat §i se baga in pat. Cuvintele tovardsului sAu nu-i dau pace. Se simte scos din

multime, tinut la vedere, aldturi de

marii oameni ai timpului. Puritate morald !.. Ei bine, el o are... IatA ce lipseste ahora, poate chiar §i lui Einstein... A inchis ochii. Comparatia nu-I mai inspäimanta. Cali din colegii lui cre§tini nu se compara cu Napoleon ! La crestini, Napoleoni ; la Evrei, Einsteini. Dal.. Dar nu Éinstein e idealul, ti Messia. gandurile il duc mai in trecut, in copilarie,

cand in oräselul sdu, in Noua-Sulitd, umbla la

scoalä. Se vede mic, in heder, pe bancd, inganand dupd melamet : Alef, bet, gimel, daled, hei... Apoi, in curte sau in stradd, retras de ceata galagioasd a celorlalti copii, meditand la gandul cel mare : Messia L. Minte, puritate morald si invatäturl, toatd silinta lui ascunsd de copil ambitios, in acest scop l-au manat. i intr'o zi, in clasä, un obraznic indrAsnet a dat busna peste el, rostind cu glas tare ceea ce el tinea ascuns cu grijd pentru sine : Eu vreau s'ajung Messia... Era vecinul lui, Gher§ Tiegerstedt... Si era bun la invataturd, stia buchile pe dinafard, cu Siderli" se juca, dar, obraznic §i guraliv, nu dAdea nicio sfmtenie Invätaturii. A§a a limas toatä vieata. i in Odessa, la Universitate, §i in mi§carea comunista! Messianismul, pentru Ghers, a fost un pretext de ingdmwww.digibuc.ro

URA

133

fare §i de oportunism, nu o convingere, ca la el. Da !.. Dincolo de Einstein, de acest strälucit reprezentant al neamului, va veni Acel, cdruia Einstein

nici legAturile incältdmintelor nu va merita sä le strangä...

Gandurile lui Zanwel se frang, se amestecd, se

joacd. Imaginile cele mai variate, dela molecule bobii materiei §i pand la astri bobii cerului

nebuloase näscute din ciocnirea sorilor §i sori proveniti din franturile nebuloaselor. i aceastd imensitate cuprinsä intre cosmos §i atomi, prinsd in linii geometrice coordonate, sau in formule greoaie,

invärtind o hord fantasticä in jurul unui mic talmudist imbrdcat ca la fotograf, in samethit, caftan

§i OM, ce priveste crucea unui blestemat cu imach §emo.'

In stradd, iesind din curtea lui Gher§, dela lectii,

Goldenfun a intälnit un chassid" cu bocceluta in mänd, gata sä intre induntru. L-a cunoscut dupä mizerabila lui imbrdaminte, caftan murdar, cisme cdzute, tichie neagra, dupd barbd §i paies, dar mai ales dupä acea privire unicd in omenire, privire nemiscatd, prostitä pentru cei neiniOati, privire cu intunerecul intors in afard §i lumina läuntric indrep-

tatä care sfanta prezentä a gandului cel mare si Un chassid" venit cine §tie din ce colt cu-

unic.

cernic al Orii, la acest misgnaged" de Tiegerstedt, brutal §i rationalist ! De bundseamd la grea cum-

pänd se afla omul, dacd si-a parasit el lumea lui, cu sfmtenia §i cumintenia ei reglementatä de secole,

sfaturile unui rabi generos §i intelept, §i pacea agitata a unui mic targusbr nespurcat de ameste-

cul continu al goimilor. Unde te duci, bdtrane ? La doctorul Tiergerstedt... Sunt bolnav... Lui Goldenfur i sF! fa'cu mild de bietul 1-qtran. www.digibuc.ro

134

VICTOR PAPILIAN

Avea sä fie brutalizat de servitoare, trimis cu vorbe aspre la spital, cAci doctorul Tiegerstedt nu facea pomanä acasä. Vino cu mine, bAträne... Te-oiu ajuta eu... Si-1 trase de mânä. Doctorul Tiegerstedt e un orn mare si invätat... n'are timp acasä. M'a trimis rabi... La el te-oiu duce... dar, maine dimineatä.

Dar pana maine ?.. N'am unde sA dorm. Dela gara vin... Goldenfun pricepu. Trebuia sA facA mila panä la sfärsit. 0 sk dormi la mine... si pornirl impreunä. IDe unde vii, bAträne ?

Dela Borsa. Unde-i asta ? In Maramures... Si bAtränul isi deslega limba. Vorbea bine româneste, dar fatä de bunAvointa lui Goldenfun o dete in idis. Trebuia sA se faca säratos. Acasä il asteptau cinci copii si nevasta, apoi doua nurori cu cinci nepoti. 0 duceti bine ? 0 ducem... Rabi, orn de treabA ? Panea lui Dumnezeu... Dar goimii ?.. Bätränul fAcu un gest de dispret. Se poartä räu ?.. Nici nu-i vAd...

Pe Zanwel cuvintele bätränului il nemultumird. Si Astia in gheto lor mizerabil, departe de crestini, erau niste trAdAtori; de altA spetä deck Ghers, niste trAdAtori prin neputintä. Nici nu se intâlneau cu goimii, de fricA. Lasitatea lor o cunostea. Si totusi, inainte de osändä avea datoria sA cerceteze. www.digibuc.ro

URA

135

Bgträne, fäcu el, care sunt dusmanii vostri cei mai mari? Goimii, räspunse cu tot naturalul, omul. Bine... asa e ! Dar pricina räului ?

Bätränul ezitä. Legea lor... Goldenfun se simti usor excitat. Asa e... Dar legea... legea le-a dat-o cineva. Bätrânul dete din umeri. Acel ce le-a dat legea, Acela e marele

vinovat...

Bgtränul aproba färg. convingere. Goldenfun se rästi : Pe Acela trebue sä-L urästi tu, dacä esti cu adevärat un adevärat Chassid"... Strginul pärea obosit de insistenta lui Goldenfun.

Dar Goldenfun era tot mai indarjit; voia scoatä neapärat un cuvänt de blestem. Cine e Acela ?

sd-i

Care ?

Cel cu legea cresting.? Bätrânul ridicA umerii. Goldenfun se infuriä : Ce-ti bati joc de mine ? Omul cätä la el speriat. Oare ce-1 apucase ?

Pgruse un om de treabg.... Sau cAzuse pe mäna

unui nebun ? Cine a dat legea cresting.? Nu stiu... Sä mä batä Dumnezeu... Goldenfun mai sd cadg. jos. Era cu putintä ? Puteau exista incá asemenea exemplare de idioti in secolul nostru si inteo targ. civilizatä ? Omule, n'ai auzit de... Goldenfun se opri. Imaginea Celui crucificat ii veni in minte, dar numele... numele, pregeta sä-1

rosteasa. Omule, n'ai auzit de cel mai mare dusman

al tdu ?

Crestinul ?

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

136

Crestinul... A§a e ?.. Dar du§mania lui dela cine se trage ? Batranul il privea idiot. N'ai auzit tu de un mare tradator, de un pg.-

catos, de copilul unei hure, care a fost tras pe cruce ?...

Batranul elating din cap. Zanwel il privea cu

ochi speriati.

N'ai auzit de Isus Hristos ? Hristos ?... repetä omul. De Isus Hristos... De Isus Hristos ? apoi cu tot naturalul : N'am auzit...

* *

*

A§a imbecil n'am crezut sä avem in neamul nostru, Ghers... Inchipueste-ti, n'a auzit nicicand vorbind despre Hristos... Ghers Tiegerstedt zambi. Ce te miri ?... Crezi ca e singur... Sute de mii sunt la fel... Imposibil...

Sä dam crezare lui David Baron, care a

constatat acest fenomen in Polonia, Rusia §i 'Asia mica...

Goldenfun schitä o miscare de nemulturnire. David Baron !.. Inca un renegat... Tiegerstedt nu räspunse direct : i totu§i, omul Om ur6.ste pe ere§tini... Da, facu repede Goldenfun, m'am convins...

Iatá fenomenul cel mai interesant... 0 adevaratä urg Para obiect §i fail motiv... Ba nu, Gher§... El ura§te pe cre§tini, pe persecutorii de secole ai neamului evreesc. Tiegerstedt comanda. Incá un rand de cafele, apoi schimbg. vorba. Goldenfun, in afarg de nebuna

lui pasiune impotriva r.cre§tinilor §i a lui Hristos, www.digibuc.ro

URA

137

era un orn interesant cu care iti puteai petreceseara cateva ore pläcute. Insä de sub invätatura

si cultura sa ta§neau cele mai nästru§nice gandiri sau copildroase porniri. In orice caz iti multumesc, Zanwel, O. m'ai scdpat de o caracatitä... Maine, la spital... da. Dar nu acasä, sd-mi murdäreascd parchetul cu noroiu din Maramure§, sau Doamne fere§te sd-mi lase cadou vreo plo§nitä... Si totu§i, ace§ti nemernici Chassidimi luptd impotriva Aceluia...

Tiegerstedt ii intrerupse elanul : Ura ta te pätäle§te... Tu iube§ti pe Hristos.... Goldenfun se incruntd. Gher§!..

Da, continud Tiegerstedt. Indiferehta mea e mai ucigltoare decat pasiunea ta. In ea, Freud ar descoperi §i iubire... iubire mare, in aceea§i proporPe cu ura... Prostii...

Oho, Goldenfun L. Nu te repezi asa, Freud e si el un exemplar strälucit al neamului nostru.

Din parte-mi, permite sä-1 pretuiesc mai mult decat pe umilul cersetor maramuresan, azi oaspetele Mu..

5i fericit de a putea ocoli chestiunea, incepu a

expune teoria freudiand. Iubirea dubleazd ura...

Goldentun isi da searna cd tovard§ul lui avea dreptate. De pildä, el ura pe Gher§ Tiegerstedt

incä din copildrie, pe vremea cand amandoi aspirau sä ajungd Messia ; il ura §i acum cand, burghez insolent, il sfida, §i totu§i nu putea fárd dansul.

Freud este cel mai mare om al timpurilor moderne, mai mare ca Marx, idolul nostru de odinioard, mai mare ca Einstein, idolul tdu actual, fiindcd. Freud a avut curajul sä atace ceea ce secredea inatacabil : insdsi structura morald a sufletului nostru... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

138

Goldenfun asculta cu un gand distrat. Auzea cuvintele tovaräsului ski, dar parca le depozita pentru mai tarziu, ca sa le judece; preocuparea mintii lui era tot la bätranul maramuresan si la ignoranta lui. Constientul psihologilor a fost intunecat de puterea inconstientului, matca unde se zämisleste

gandirea si actiunea... si iubirea o mara de fabrica0e prea crestinä a fost tradusä in fapt, printr'o serie de incidente sexuale, dintre care incestuosul complex al lui Edip e cel mai ca-

racteristic... Goldefun inregistra mereu : forte instinctive, cen-

zurä, efecte, pansexualism, perversitatea copilului, imoralitatea suffetului adult, dar judecata stkuia numai la bätranul Nahum Perl din Maramures, care odihnea in mansar,la lui, doborit de boalä si de obosealä. In juru-i simtea cum mintea tese mereu, parca din pasiunea sa si din cuvintele lui Ghers, un nou gand, un gand märet. Bdtranul era un trimis al soartei. Ghers vorbea tot mai avantat. Iata un subiect, freudismul, care strica superba lui indiferentä ! Si pe mäsurä ce el strivea, distrugea

si umilea tot ce e nobil in suffetul omului, in inima lui Goldenfun flacka sfantä a iudaismului se inälta,

parca pornind dela bâtranul Nahum si dela mi-

lioanele ca el, raspandite pe tot pâmântul. Sufletul

i se muia, lacrimi simtea in ochi. 0 mare arâtare se pregAtea in mintea-i, o arätare pe care simtirea o prevedea mai inainte de judecata. Si deodatä prinse mama tovaräsului sdu : Ghers... Ghers...

Tiegerstedt se opri supärat. Ghers, am descoperit... Ce ?

Batranul Nahum e pe calea cea dreaptd... El si cu milioanele de Evrei nestiutori... Tiegerstedt schitâ o miscare de nemultumire. www.digibuc.ro

URA

139

Ei aduc la indeplinire marea pedeapsa a lui Izrael... Nu inteleg...

Ei il pedepsesc cu Imach Tiegerstedt ridicl din umeri. SA mergem, Gher§... MA duc sa-i dau säsutul meu de frate, sä-1 veghez noaptea i sä-1 mangaiu dacg. sufere. El construe§te viitorul nostru...

E§ti un naiv, Zanwel, in entuziasmul fku Gher§ plätind. 0 sutä de milioane de Per Nahumi constructori nu fac cat negativistul Freud... se despärtirá. Goldenfun pleca insä fericit.

Gäsise una din marile descoperiri care avea sä-i

fericeascg neamul. Bätranul 1\lahum era un trimis al soartei. Altcum nu se putea explica o atare coincidentg.. 136.tranul si sfintenia lui erau izvoade -de inspirape. Ajutorul adus de el ìi avea obar.§ia, de bungseamd, in lumea patriarhilor si a in-

teleptilor lui Izrael pe vremea de demult, cand gandirea, inteun spasm de viegä noug., se logodea cu universul... Deodatä judecata i se opri in minte. Inaintea lui, cotind coltul unei sträzi, un

convoiu se ivi, cu soldati ducand intre baionete

cloud fete tinere, dupa port si Pnutg., studente. Goldenfun intelese numaidecat : doug. comuniste.

Fireasca lui simpatie pentru cele douä tovaräse

in nenorocire fu insä repede inngbusitä de un gand mai mare : intamplarea nu trebuia smulsä din marele concept al iudaismului, care acum se zämislea. nu falsifica, nici nu consimtea el bine Da trazicea descoperirea lui de mai inainte ; deci

ascundea un talc ce trebuia gäsit. Gräbi pasul si, prin drumul cel mai scurt, se opri in Cismigiu. Avea trebuintä de izolare, de liniste. 41 alese

banca cea mai retrasä, de unde, printr'un ochiu desthis in frunzisul pomilor, putea privi cerul pulsand viu prin fiecare astru. Goldenfun simti o www.digibuc.ro

140

VICTOR PAPILIAN

placuta surexcitare. Noaptea asta poate era hot-di-1tä marei descoperiri, pe care Nahum Perl abia o incepuse. Prea se inchega bine totul ! Sche-

mele lui Freud, invocate de Gher§, teoriile lui

Marx, rIscolite de cele douä comuniste §i formulele lui Einstein, legate in minte-i prin bolta cereasa,

träiau aievea, nu in risipa unei proaste reverii, ci intr'un sistem bine inchegat, un gand lovindu-se la precizie cu cel trecut si cu cel urmätor. In acelai simtirea lui cdpätase un dar voluptos si o putintä de a cuprinde universul in intregime. $i deodatä izbucni. Nu mintea, ci inima Ii revärsa in tot trupul cAldura pläcutd a marei descoperiri. Ar fi vrut sä planga de fericire. Se repezi afarä din gilding., in primul taxi intalnit. Da !... Ii venea sä Ochii, organele simtirii, cuno§teau adevärul inaintea mintii, care, impreunä cu trupul, traia altä pasiune: Gâtaia ca in iuptä. Pumnii i se incle§taserä pana ce isi simti unghiile in carne, §i dintii scrâsneau parca sä macine pietre... Biroul lui Ghers era luminat incä. Urea val-vartej. Gher§... Gher§, am venit sä plang in bra-

tele tale... Gher Ii curm5. avântul : Lini§te§te-te, Zanwel...

Nu, Ghers... Am nevoie de nebunie, cki

mintea mea a zambit marei descoperiri... descoperire care va face fericirea neamului lui Izrael... Lini§teste-te, Zanwel... Gher§, lasa-ma sä fiu nebun... Ascultä aci... Suntem in pasul premergätor al gloriei... Trebue multumesc. Lasa-ma sä te imbrätisez. Te-am urit, dar de azi inainte te iubesc... Zanwel, o sä-ti pierzi

SI le pierd, daca prin pierderea lor aduc

gloria neamului meu. gafaind incepu dänsul, descoperirea.

insiruie, para. §i pentru

www.digibuc.ro

URA

14 I

Tu mi-ai dat imboldul... tu, aratandu-mi maretia teoriei lui Freud... Ei bine, dal... WA rostul nostru pe pämänt : sá nimicim !... Gher§ surase :

Asta-i un adevar La Palice"... Gher§, relua. gray Zanwel, tu nu vezi cum totul se inläntuie inteun sistem... Einstein a nimicit universul crestinilor. Marx, societatea lor, iar Freud, sufletul... Totul e sub puterea noaTotul, totul !... Si izbucni in plans.

stra 1...

Lini§te§te-te, Zanwel...

Nu... Nu vreau. Vreau sä plang in hohote ca un nebun... Acasa batranul Perl Nahum se roaga. Rugaciunea lui m'a ajutat... La revedere, Gher§... Bucura-te... Am ajuns sä traim gloria cea mare, gloria poporului ales... *

*

Razboinice viteaz, incinge-ti sabial... Podoaba Da, slava tal... Fii biruitor... Suie-te in carul tau de lupta... apara adevärul, blandetea, neprihana... Si dreapta ta straluceascä prin ispravi minunate !... Sagetile tale sunt minunate... Sub tine vor cadea popoarele... Si sagetile tale vor sträpunge inima vrajma§ilor impärätiei tale"... Cuvintele psalmului i-au venit pe nevrute, cand a trebuit sä se bage in pat O. doarma. Ii amin---tesc casuta din Noua Sulitä, haderul, melamedul §i invätätura lui de mic talmudist. Poate i s'au transmis pe nestiute dela batranul Perl Nahum, care doarme alaturi in mica bucatarie a gazdei. Zanwel nu poate adormi. S'a sculat §i s'a imbracat. Noaptea asta e hotaritoare. Poate O. si moara. Ei §i ?... Gloria lui Izrael a facut alte .§i slava !

multe victime ! Apoi i§i zambe§te sie§i. Nu victime, ci eroi ! Iar el va fi de bunäseama. eroul

www.digibuc.ro

142

VICTOR PAPILIAN

eroilor. Ce pleat insä cd mintea bätätoreste pe loc... Ii trebuesc noui excitatii, ca s'o sileascä mai departe. Cafelele dela cafenea §i ceaiurile

de acasä si-au pierdut efectul. Alte posibilitäi nu mai are. Ba da : studiul!... Studiul matematic cere o concentrare pe care la urmä o dobändesti

prin fiagelarea mintii intru obtinerea formulelor.

Formulele matematice sunt pa§i giganti pe care

ii faci in univers. Si iatd care e datoria lui de Ltd. : sä cucereascd. universul ! Studiul mai are avan-

tajul cä distruge ingamfarea trupeascd a eului, chiar insä§i vointa de a fi. Studiul e post §i tot-

deodatd luxurd. Goldenfun §i-a ascutit creioanele, a luat un top de hartie ; särac este, dar pentru lucru Ii plac rafmamente de orn bogat. Fartie multd,

creioane ascupte fin, sä nu se mai in-

curce, când mftria ca purtatä deun spirit, va in-

cepe sä !mire. Apoi a deschis ua cea mare

dela balconul mansardei. Are lipsd de aer. Cerul este obiectivul ce trebue cucerit prin minusculele formule matematice. Deci sä fie de fatä ! Gândul descoperit astäseard sau capätä veriticarea, sau, de nu, mai bine sä moarà odatá cu trupul sdu. Pentru gloria lui Izrael trebuia ceva concret, simbol vizual pipdit, nu numai imaginat, un simbol ca un semn al lui Dumnezeu, o uni-

tate in care sl fie inscrisä toatä gloria neamului

lui Izrael. Trebue neapärat sä facd viu paradoxul lui Poincaré, sl märeascd universul cu dimensiuni de milioane §i totusi, in aceastä monstruoasä deformatie, ochiul lui sä. rämänd. acela§i. Atunci totul se va lämuri, a§trii i§i vor desvälui misterele, §i atomii, ca sub puternic microscop, vor fi disociati in pärticelele lor constitutive. Goldenfun trd-

ie§te o cupA unia. Un sentiment de putere extraordinard Ii mi§cd sutletul. Ochiul e acela§i,

strâns Onut in tarcul orbitei de cumintenia trupului,

cici, orice-ar spune Gher§, el e sändtos, dar uni-

www.digibuc.ro

URA

143

versul se desfasoarä ca o armonica sub vraja minusculei formule matematice.

Nicio constrangere,

nicio piedeca nu mai existä! Creionul alearga iute, salturi face mintea, demonstratii curg peste demonstratii... Zanwel gafaie de bucurie. i deodata iuresul se opreste in bot, in hartia goala :

Quod erat demonstrandum...

Innebunit, se repede in balcon. Dezastru !...

Bolta nemiscata e aceea§i. Zanwel se intoarce. Nu e manios. In clipe . de acestea mania n'are niciun rost. Lucrarea matematica i-a sleit puterea, acum are lipsa de un nou ajutor. Ii trebuia un

alt izvor de vieatä, prin care sä foloseasca puterea telescopica a formulelor, caci adevärul e

ascuns in panza astrilor pe cer i acea panza trebue s'o destrame el. Deci, alt mijloc de a silui mintea dincolo de imboldul judecatfi si Existä... trebue sa existe !... Da, a gäsit... Extazul, rugaciuneal... Dar de rugaciunea cea mare, cea sfantä, rugaciunea unica a lui Izrael, de care el candva s'a indoit, nu e vrednic ! Tremurand a desteptat pe Nahum : Bätrane, imbraca.-0 sfantul tales si incinge-ti pe frunte tfilinul... Dumnezeu iti ordona... Batranul a ascultat, s'a imbracat, apoi si-a scos din legAturd vesmintele sfinte.

Acum incepe §i te Zanwel a stins lumina. Nimic nu mai e ornenesc in acel mister ce se pregateste. Aläturi de batranul care se roaga, el prive§te prin usa des-

chisa., la bolta cereasca. 0 betie a carnii il cuprinde. Da... Rugaciunea, mai mult decal invätä-

tura, va izbuti. Gandirea lui a infrant prin putere si intelegere, legile gravitätii si acum e prinsä intre rugaciune si minune. 0 bucurie necunoscuta, un delir usor §i fericit, face sä se uneasca cele doua puteri. Roaga-te, batrane... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

(144

Sema Izrael Adonai elohenu, Adonai, echad... Goldenfun se simte stapanul universului. Libertate i putere !... Roaga-te, batrane... Veahavta et Adonai elohecha bechol levavcha...

Goldenfun rade cu placere. Ipoteza paradoxall lui Poincaré a realizat-o prin murmurul batranului. Iatä un astru, pe semne Betelgeuse. A ramag fix inaintea lui ca la o comanda.

Si deodatä infalisarea lui se schimbl. Nu mai e un punct la intamplare aruncat intr'un crampeiu

de cer mort, nici o nebunire astronoMica explorabill doar prin ascensiunea calculului matematic, ci fortä vie, o nazuinta in univers... koaga-te, batrane... Sgomotul de noapte al orasului e släbit. Il indeparteaza rugaciunea. Pämäntul se stinge intr'un tiuit tot mai subtire, dincolo de granita rugaciunii ; aci se desasoara in voluptoasä febra, intunecata catapeteasma a cerului. Astrul, odata descoperit prin schimbarea formei, isi arata adevarata lui alcatuire. Vieata libera nu energie eliberatä, se desprinde din el. Roaga-te, batrane... 0 lumina noua infrange atmosfera invaluitoare. Perdele de -aburi se tot trag in läturi. Sufletul fui Zanwel creste pe masura noului univers, dar trupul lui, minune a rugaciunii, ramâne acelasi. Acum el pricepe totul. Constructia matematica, pentru care odinioarä simturile lui erau neputin-

.cioase, ii gaseste verificarea. Va veni deci randul celorlalte descoperiri. Tot ce s'a fäcut

pana la el a fost doar un joc metafizic, deoarece nimeni n'a putut pipai cu ochii, adevärui. Roaga-te, batrane... .Si mai mult !

Cand se va inapoia, va putea

impune dupa pofta sa, marele gand gäsit in etermitate. Deodata se opreste. Ultimii aburi de metal

www.digibuc.ro

URA

145

s'au dat la o parte si inima astrului se arata ca o comoarl deschisä. Goldenfun prinde mana bätranului : Priveste... Nahum si-a intrerupt rugAciunea. Ce vezi ?...

Bltränul räspunde speriat :

0 cruce, pe care se sbate...

Goldenfun il repede inapoi. Destul... RoagI-te... Bätränul si-a pornit rugäciunea. Dar deodatä cu rugAciunea si tabloul s'a schimbat. Universul e prefäcut in dans sälbatic. Astri, nebuloase, co-

mete... si toate, toate, in lumina lor au o cruce. Zanwel priveste in jos. Ochii lui disting jocul elementelor in atomi. Se plimbä cu usurintä printre toate cotiturile, pe drumuri intortochiate dintre astri si atomi. Dar pretutindeni aceeasi obsesie : cruci, cruel... Bäträne, ce vezi ?

Cruci, pe care se sbate acelasi... Opreste... Tu n'ai dreptul sä-i pronunti nu-

mele...

Zanwel simte cä. innebuneste. Se gäseste la marele impas. Pentru ce ?... Pentru ce ?... Sunt douä. solutii. Da... Mintea lui matematicl le-a prins.

Sau uhiversul a captat, spre bucuria neamului lui Izrael, rástignirea, pentru ca batjocura sä träiascI vie de-a-pururi... sau rastignirea trlie§te vie din porunca lui Dumnezeu, pentru gloria, nu a pämäntului, ci a universului, si atunci Dumnezeu i-a mintit... Roagä-te, bätrane... Bätrânul si-a märit puterile rugäciunii. Roaga-te lui Dumnezeu... Ma rog... Zädarnicä sträduintä ! Mintea lui Zanwel nu

poate da räspunsul. Acum, doar glas de prooroc... Bäträne, spune-mi tu, pentru gloria cui vor-' besc acum cerurile ?... IO

www.digibuc.ro

VICTOR PAP1LIAN

146

Si bâtrânul prooroc, privind in cursul timpurilor ca intr'o carte deschisà, a râspuns : Pentru gloria lui Dumnezeu... Minciunk minciunä !... Nebunule ! Bâtranul insä §i-a ridicat bratele, in semn de adorare. Atunci, mä duc sä nimicesc totul... Puterile lui Zanwel sunt deasupra puterilor uni-

versului. A gäsit marele simbol: ural... Dar nu ura märuntä, päcMoasä, Omanteascä, ci ura cosmicl putând nimici totul, chiar pe Dumnezeu cel

mincinos!...

Bâtrane, prive§te... Inteo clipä toate aceste

lumi vor fi la pämânt...

inältandu-se pe balustrada balconului s'a aruncat in spatiu, sä adune, inteo imbräti§are, toate

crucile de lemn ca pe un mänunchiu de aschii sä le arunce in foc.

www.digibuc.ro

GROAZA Sunt un orn tare. Färd lauda, nici prezumtie, fac aceasta märturisire. Medic prin vocatie §i nu din intamplare, ateu ireductibil, imi conduc judecata färä nicio ezitare sentimentalä, färä nicio cotiturä poeticA, ci practic, potrivit metodei färä gres a expe-

rimentului, intre observapa justa si gandirea logicl. Moral, nu recunosc altä autoritate decat cea a codului penal ; iar in vieata mea sufleteascd nu simt de loc lipsa cunoscutelor articole de marfä curentä. : imperativ categoric, bine suveran, justitie imanentd. Puterea ratiunii !... Atat. Si inca : O. fie conditionatä de mecanica unui creier sänätos. Potrivit acestui crez de cinste dus pana la cruzime, märturisesc deschis cl sunt un om mediocru si cä prietenul meu, Horovanu, a fost un orn de geniu. Geniu §i mediocritate ! E un fel de a vorbi. La urma urmei, geniul este o valoare estetica §i creatiunea un aranjament estetic al unui mobilier comun. Iar Horovanu, Parä ajutorul meu, ar fi fost inexistent cu tot geniul Om, find complet inabil.

care ne-au dat celebritatea in stränsul cerc al savantilor adevärati, trebuiau realiSi experientele,

zate aievea, altcum rämäneau ca ipoteze deco-

rative mobilizand fantazia geniului. Or, Horovanu la lucru era pur §i simplu ridicul. De pildä, ii scapa broasca din mänä ; la operatie sau necropsie, degetele lui lungi §i fine tremurau §i se impleticeau intre märuntaiele animalului. Pipetarea, o ve§www.digibuc.ro

148

VICTOR PAPILIAN

nicl. amenintare sä nu se ardä cu substanta cau-

sticA ; iar cântärirea substantelor la balanta de pre-

cizie, un chin cu rezultatul totdeauna gresit. In schimb, eu sunt inzestrat cu o perfecta abilitate naturalä. Inteligenta mea pare localizatä in värful degetelor. Am aici mai mult decât o sensibilitate : o intuitie. Pulpa degetelor gäseste singurä drumul nou, si pe cel potrivit, ca sà-mi ajung scopul. Toate comunicärile asupra reinvierii animalelor sacrificate experimental, apärute sub firma de colaborare Horovanu-CrAciunas, au fost la fel lucrate :

eu cu partea practica, dela sacrificarea animalului si pand la reinvierea lui ; el, cu partea criticI si conceptualä. Dar gändirea lui aici siguranta mea logica se poticneste avea ceva miraculos, o pricepere profetica, putand duce judecata nu in chip

obisnuit, din gand in gand si din consecintä in

consecintä, ci dintrodatä, printr'o intuitie directä, aspirand adevärul parca din alt plan al vietii. DacO n'as fi ateu si materialist, as crede el un dar divin il inspira sau, cá o putintá speciall de a comunica Dumnezeirii, poseda sufletul Ali. Dar asa... Sufletul ? Sunt sigur : sufletul nu exista !... Si totusi... * *

*

Teoria lui Horovanu era o prostie. Lui insä, in calitate de geniu, i se trecea. Evolutiunea, spunea el, trebue privitä nu numai in trecut, ca o zestre inevitabill primitä in mostenire, ci mai cu seamä in viitor, ca un bun dobandit personal. Diferenperea speciilor depinde, in primul ränd, de puterea de captare a unui element de natura spirituala, si acest elan, combinat cu materialul spiritual dobändit, produce deosebirile dintre specii. Mai cu seamä omul... Ajuns in stadiul de fatd, menirea lui e sä se spiritualizeze tot mai mult, devenind färä inwww.digibuc.ro

GROAZA

1-49s

doialä nemuritor, aci pe pämänt sau aiurea, in altä lume... Prostie. Prostie... Si totusi ea servea drept . bazä lucrärilor noastre de reinviere. Horovanu credea cá animalul reinviat nu e acelasi cu cel sa-

crificat. Eu îi rädeam in fail si imi vedearn de

treabl. Conducearn lucrärile dujä indicatiunile lui,

pornite din aceeasi prostie, injectänd extract de

embrioni de nevertebrate, combinat cu suc de alge (vieata in primitivitatea ei), si rezultatele erau cele dorite. Putusem readuce la vieatä cinci cobai, patru o pisicá §i douäzeci de iepuri. Horovanu nu era multumit : Numal ornul ar putea sá dernonstreze ipoteza mea...

Asta te incura ? Iti servesc, la dispozitie, cAti vrei... unii intorsi din sincopa cloroformick

altli, din asfixie. Nu, nu... Un orn mort cu adevärat §i inviat !... Acela singur ne-ar putea face dovada...

Si Safi imi incurca socotelile, Safi, amanta lui

Horovanu. Sceptic fatä de iubirea femeilor, sunt

sigur totusi cá numai doctoritele pot sä se mintä

mai convins, realizänd acel surogat amoros : arnorul romantic. Fiindcl dorinta lor trebue sä forteze

obrocul greu al mortii si fantasmele ascutite' ale durerii... Ideal, se purifica §i se spiritualizeazä ; omeneste, i§i pierd ìnsá toata vlaga §i orice valoare. Asa se petrecea de bunä searná cu Safi. Ferneia asta ata de cumpänitä

chirurg practician,

toatä ziva pe drumuri intre sanatoriu, spital

clientelä, in lupta aprigä de concurentä cu cei mai mari chirurgi ai Capitalei, ca din banii ei sä in-

tretinä laboratorul unde Horovanu §i cu mine,

ostracizati de stiinta oficialä, executarn experiente

de lux, färá niciun aport practic imediat, in dragoste isi pierdea echilibrul. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

150

Inteligenta, doar purificata prin iubire, do-

bandeste virtutea cunoa§terii... Atunci prinde problema formei, care, in importanta, depante chiar pe aceea a vietii... Safi, ii raspundeam alaturi inadins, in puroiul

trimis azi la analiza s'au gasit stafilococi, pneu-

mococi... Fetiditatea lui insä tine la... Safi pricepea manevra mea, zambea §i imperturabil i§i continua ideea. Craciunas, dincolo de iubire, in arta, inteligenta descoperè secretul formei. Statuea... iata ecuatiunea in care se orandue§te problema. Statuea ne aduce din alte indepartari, din nesfax§ita pace

a spiritului, ordinea cea mare §i necunoscuta a lumii viitoare. In acest joc matematic, noi arzam

termenii cei mai grosolani : lutul §i realitatea sensibilä. X-ul §i Y-ul necunoscut, trebuinciosi operei de arta, deriva din alta lume... Erau ideile lui Horovanu. Nimic nu poate explica expresia omului, forma spiritualizata a formei. Prive§te la Sandi Ho-

rovanu... Nu lucrarile-i de geniu, nici puterea lui de intuitie quasi-divina fac din el o faptura alta decal a muritorilor de rand... ci chipul, pentru care zestrea atavica e färä rost, capul oval, cu fruntea bombata, nu de presiunea creierului, ci de profunzimea privirii, i albul pielitei cu o vie* parca aparte de restul trupului... Toata teoria evolutiei se präbuseste in fata surasului sau, si intreaga ambianta, dela firul de iarba §i pana la firmament, e incapabila sa explice magia unui cuvant pro-

nurot de el...

De aceea, boala lui Horovanu am primit-o

cu satisfactie. Ne trezea pe tusfärä minciuna trei la realitate, caci in mediul celor doi amanti www.digibuc.ro

GROAZA

151

incepusem sa ma prostesc si eu. Se insinuase o banuiall cä Horovanu ar fi din alta esenta. Dar asa, temperatura, durerea, släbiciunea il umanizau.

Safi insä, care toata ziva vizita bolnavii, nu cre(lea in boala lui. Sunt convins ca-1 credea nemuritor. Daca insumi eu incepusem sa ma. indoiesc !...

Inteadevär, in timpul boalei, geniul lui capatase un nou spor. Cu vocea gafainda, intretäiata de

suspine dureroase, el imi dicta conceptele lucrarii si imi indica timpii experientelor, formuland de mai inainte si rezultatele. Si nu se insela !... Cele mai frumoase lucrari le-am realizat atunci, sub porunca delirului. (Delir a fost, sau viziune extatica ?...)

Moartea La surprins in asta postura. Ultimul lui cuvant si parca totdeodata porunca, a fost : omul !... Am inteles. Doar invierea unui orn ar fi putut smulge marele secret naturii.

Nu m'as fi asteptat ca desnadejdea amantei sa fi fost atat de mediocra. In fata realitätii, Safi si-a pierdut prestigiul estetic. Se bocea ca o femeie de rand si, tot ca o femeie de rand, se flagela cu invinuirea de a nu fi fost de fata la moartea lui. Ca si cum ar fi putut ajuta cu ceva. SA fi murit in bratele mele... sa-i fi prins ultima privire... Ea mi-ar fi fost zestre sufleteascä pentru tot restul vietii... Si apoi, cu necaz se indrepta asupra copilului bolnav din Buzau, din pricina caruia nu fusese de fata la moartea amantului. Un schilav, un pacatos, un nemernic... Sa-1 arunci de pe stanca Tarpeeanä... si monstrul Psta traieste, pe cand el, el... Si izbucni in plans. e o mustram cu blandete, Safi, Safi... mare durerea ta, inteleg... dar, oricum... nu uita... sesti doctorita, _persoana dedatä cu rigorile vietii... Nu pot, Craciunas... nu pot... 5i desnadejdea ei destepta in mine o senzatie www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

152

de iritatie placuta. Sunt o bestie, recunosc... Dar adevärul e adevär. Pe Safi durerea o despiritualiza, o fAcea femeie §i o apropia astfel de mine. Cräciuna§, fä, te rog, toate formele... Forme le au fost indeplinite in lipsa ta. Decesul anuntat, moartea constatatk dricaruL.. Aci mä oprii. Nu §tiu pentru ce. Ca §i cum a§ fi avut o jenä. Bine... Voiu veghea toatä noaptea längä el... Safi...

Femeia i§i cäpätase lini§tea. Voiu veghea toatä noaptea langa el §i maine

in zori plec.

ce spui ? Nu-1 pot vedea pe catafalc... Mort, inteleg... gafi,

dar in coscmg, intre flori, imbrIcat in hame de

mire... nu, nu vreau... Safi, permite-mi mäcar sä veghez aläturi de tine...

Nu... singurä... *

*

*

Safi a intrat in visul meu, insinuantä §i diafana, ca morfina in trupul unui agitat. Atipisem in laborator, capul pe masa de lucru intre diferitele borcane §i tävi pline de gängänii scarboase §i plante imunde ; m'a trezit doar prezenta ei si treaz find, visam incl.. Azi, explicatie am : o alteratiune a sensaPunilor interne cenestezice. Dar atunci ? TA.-

cerea era atat de adâncä si ea ant de frumoask inca poate doar conflictul dintre aurul parului ei si intunerecul pämântiu al miasmaticelor fäpturi putea s'o turbure. Nimic omenesc nu recunosteam in

ea, nici chiar siringa incärcatä. CrAciuna§, te rog... spuse ea, intinzändu-mi siringa.

Safi... mä speriai eu parca mai mull de vowww.digibuc.ro

GROAZA

153

cea-i necunoscuta, decAt de gest. 5i din nou, acea sensatie de desteptare treaza. Fl-mi bunatatea asta, Craciunas... Singurk nu pot... Safi, Safi !... Opai desnadajduit

cu fiecare-

tipät treceam din ipostaza in ipostaza. Nu minteam. Posibilitatea mortii ei ar fi fost pentru mine o catastroffi. Sunt o bestie, recunosc...

dar in clipa aceea, in care aptura mea nu putek

mind, o doream, si uram totdeodatä pe mortul din camera vecina, capabil inca de a deslarqui atata pasiune.

Safi, stai jos, te rog... Ea m'ascultä. Era sub puterea mea de sugestie si eu sub a ei. In orice caz, senzatia ca mä de§teptam intr'una, in etape, persista, desi treaz simteam ca sunt. Safi, tu nu poti sa-mi ceri asa ceva... Eu nu te pot ucide. Tu trebue sä traie§ti... Vieata, iatal datoria ta...

Asa ar fi fost, daca putearn sa-i prind ultimul gand, ultima privire... Cu darul lor m'as multumit tot restul vietii... Ciudat ! Vorbele ei nu-mi mai pareau absurdiMO, ci adeväruri posibile. CrAciunas, ultimul lui gand trebue sä fi fost sublim... La raspantia dintre vieata. §i infinit, el mi-ar fi marturisit dintr'o vorbä sau privire, intregul mister al vietii §i al mortii... Incepuse sä ma convinga. Parca toatä nesigu-

ranta §i toate dibuielile lucrärilor noastre s'ar fi rezolvat in chip firesc. Era o noapte scoasä din calendarul zilelor obi§nuite.

Miriapodele si scara-

beii incepusera sä se agite in borcane. Prin tuarisul algelor, sclipeau scântei. i Safi atat de frumoasa ! Iar dorul meu crestea. Totdeauna mi-am dat searna ca dorinta amoroasä primeaza si impre-

jurarea de fatä ma convingea. Sufletul meu se www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

134

sbätea pe loc ca in preajma unei mari descoperiri,

care parcä pktea in aer ca un roiu in jund ca-

pului. Prin ea trebuia sä dobändesc pe Safi. Si .deodatä izbucnii :

Safi, am gäsit !... Ce ?

Reinvierea...

Ea mä privea cu ochi mari. IO voiu reda clipa doritä... Safi mä privea mereu. Voiu invia pe Horovanu... * *

*

Aveam sd indeplinesc, in fine, marea dorintä a tui Horovanu. Sd experimentez pe orn ! Si cum ?... Tocmai pe el ! Catä batjocurä ! Sau poate ail cu-

intenie in aceastà predestinare, ca trupu-i O. verifice propria-i gandire. In orice caz, astea sunt consideratiuni tardive, atunci n'aveam rdgaz de a§a ceva. Duhul mortii plutea in jurul §i inläuntrul nostru. Deveniseräm nesiguri ca ni§te umbre. Parcä

eram cele douä suflete ale lui Horovanu, unul de gandire, celdlalt de iubire, ie§ite din trup si orbä,cäind in ne§tire in preajma mortului. S'ar fi zis cä tot el conducea §i acum lucrarea cea mare, menitä sä ldmureascd definitiv misterul vietii si al mortii. ., i totu§i, trdiam mai intens deck in mod obi§nuit. Ochii mei descopereau, in imprejurärile acestea atät de turburi ,si contradictorii, secretul formelor armonioase prin Safi când si-a desgolit bustul, pentru sänge. Imi trebuia sange. Sau, mai bine zis, lui ii trebuia sänge cadavrului vampir. Si sangele ei cald a curs peste pasta abjectä de vietuitoare inferioare, intru prepararea elixirului de vieatä. Inilignant ! Parcä o profanam ! Da... eram treaz. 0 florintä nouä, necunoscutd panä atunci, mä prinse, sä privesc si sä mângaiu umärul rotund al femeii. www.digibuc.ro

GROAZÁ

155

MA preschimbasem ; intelepciunea cinismului meu

piense. Eu, care nu cuno§team deck fericirea practica a amorului animalic, m'a§ fi multumit doar cu atari senzatii efemere. Era atat de frumoasA darul ei atat de scump, incat atmosfera mistica dintre trupul mort §i cel viu pAtrundea si in mine cu im sentiment necunoscut de depA§ire a realului §i concretului. Nu mai inteleg nimic ! Si totusi, a§a era. MA preschimbasem in poet, in artist ; devenisem pur i feciorelnic ; altcum, n'a§ fi putut trAi un sentiment atat de contradictoriu firii mele. Jute, CrAciunas... Safi era grAbitA. Gandurile ei pluteau departe de mine. Atunci, m'am infuriat. Observ : aceea§i labilitate sentimentalA. Din nou un sentiment de

ura impotriva lui Horovanu. Mortul era mai tare decat mine, cel viu. Era mai tare 0 in dragoste §i, poate, 0 in gandire. CAci dacA experimentul reu§ea, gandirea lui triumfa. i aveam presentimentul cA va triumfa tocmai fiindcA o incercam pe

Trupu-i parcA era complice gandului. Si in clipa aceea a§ fi vrut e§ec total, sA cada experienta care, mie, avea sa-mi dea celebritatea. Re el.

devenisem bestie.

Jute, CrAciuna§...

Ranjind parca din toate fibrele trupului meu, am trecut la operatie. Acum, altA senzatie : curiozitatea. Ce o sA se intample ? Dar §i satisfac0e. Horovanu era mort !... Mi-am inteles sentimentul, infigand bisturiul pentru prepararea vinei. Cadavrul are o moliciune alta decal a trupului viu. 0 simti prin lama cutitului Jute, CrAciunas...

Eu insA mergeam incet. Ca la poker, filam... SA-mi prelungesc emotia. Din nou, acela§i conflict

sentimental. Gloria pe de o parte, invidia pe de alta. Superioritatea, pe care o recunoscusem thrä

cartirea omului viu, nu voiam s'o mai recunosc www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

156

cadavrului. Reu§ita experientei tot pe el in primul rand, il glorifica ; in al doilea rand pe mine. Ma gandeam daca n'ar fi nimerit sä intrerup injectia cu elixir de vieata, cand Safi a ,dat- un strigat. Traie§te !

Tresarind cu necaz, mi-am infipt privirea in cel mort. Nimic. Tic-tacul ceasului din parete ritma mi§care artificiald. Safi insä gafaia ode dragoste. Mai departe, Traie§te !... Nu-i adevärat... ripostai brutal. Ba da... ba da... 1-am surprins o miscare in coltul gurli. Mai departe... Cu necaz, continuai injectia. Traieste ! a tipat din nou Safi. Si de data asta am tresarit §i eu. In coltul gurii moarte am observat mi§carea. Da, da... Traie§te... Acum, alt sentiment. Devenisem adevaratul om de §tiinta. Uitasem chiar pe Safi §i toate resentimentele mele impotriva lui Horovanu. Experienta singurä ma interesa. Traie§te... facu Safi in paroxismul dragostei. Da... A§a era !... Horovanu se de§tepta. Incepuse sl clipeasca. Safi suradea extatic, a§teptand parca de§teptarea unui semizeu. Dimpotriva, maim mea enta. De frical... Experienta capäta o noua infdti§are. Aducea parca din strafundurile ancestrale larg deschise, magmele putreziciunii sub bruma innecacioasä a vaporilor §i o impresiune de vieata noul §i puternica. Insä sentimentul penibil de micime §i singuratate, pe care-1 ai langa un cadavru, se accentuase. Frumusetea §i caldura vietii, adusä de Safi, pierisera. Ma gäseam sub primejdia unei alte puteri. Si a§ fi Mai repede, Craciuna§... Vorbele ei sunau sträine, rägu§it. Atmosfera miasmatica se ingrosa in jurul nostru. Respira cadavrul... Acurn era sigur. Auzeam cum trage www.digibuc.ro

GROAZA

157

suflul parca din alt aer decat al nostru, pe care il exala, dupa ce reinviase organele lui mtrate in .descompunere.

Cräciunas !... tipä Safi.

FArä sä vreau smulsei acul din vana mortului. Horovanu se ridicase i privea. Dar privirea lui ma inghetä. Avea in ea ceva sälbatic i fioros. Nu voiu uita nicicand. FiindcA nu mä privea numai cu ochii, ci cu intreaga lui infätisare. Oribil ! Avea capul .deformat, bolta fruntii turtitä si falca foarte mult

impinsä inainte, intr'o miscare -de pradä. Si nasul era turtit, cu närile lärgite transversal, ca si cum ar fi avut lipsä de mai mult aer, iar buzele devemiserä groase i buhave. 5i unghiile ii crescuserä, si barba, i parul. Nu erau deformatiile mortii, ci parca deformaliile ancestrale reincarnate in timpul mortii.

Sandi !... tip. Safi, repezindu-se in bratele lui. fi vrut s'o opresc, ferind-o astfel de un con-

tact impur, dar puterile mele erau fixate in trup, lipsea impulsul care sä le desläntuiascä. Si nu m'am desmeticit denät in clipa in care Safi, cu un iipät de durere, s'a präbusit la pämant. 0 clipä a fost dar de neuitat : Horovanu isi infipsese thicile puternice in umärul amantei lui, sfärtecând toatä rotunzimea celei mai frumoase parti a trupului de femeie. Sangele, care gâlgaia din rana ei, mi-a re.dat imboldul miscärii. M'am repezit sa-1 opresc. Si atunci ce batjocurä ! prin unul din acele misterioase procese ale creatiunii intelectuale, am emis o in pofida oricArei logice a imprejurärilor ipotezä stiintificl : amorul primeazd asupra oricärui instinct ! Horovanu, la reintalnirea cu iubita lui, a

vrut s'o imbrätiseze, numai cd n'a mai stiut sä-si

,dozeze miscärile.

Când am ridicat insä privirea-'spië el-, sun crea zut cä innebunesc. Cu totta alt tablou cleat cet asteptat ! orovanu mestec3 lacom bucAtura lui,' www.digibuc.ro

158

VICTOR PAPILIAN

miscánd puternic falcd pe falcd, rumegand si sat-tecánd totdeodatä, in timp ce o salivä rnuraard se scurgea pe la colturile gurii. L-am privit pánd ce a sfarsit inghititura, si cand s'a repezit din nou spre umärul lu Safi, atunci n'am mai putut rezista. Cu mojarul de metal 1-am lovit in frunte. El a cazut mort definitiv. Vieata, cu toatä puterea fdlcilor lui, era pläpándä insä. s *

*

Safi n'am priceput nicicánd a intrat in ordinul Carmelitelor si a plecat din tard. Pot divulga secretul Nici de justitie nu am a md teme. Moar-

tea lui Horovanu a lost constatatä oficial si asupra cazurilor de reinviere legile n'au cddere incl.. Dar chiar dacd ar fi sä sufär rigorile legii si incl

n'as pregeta. Experienta cu Horovanu imi face gloria si atunci, ce piedecd m'ar putea opri ? Concluziunea mea acum e : foamea si nu amorul constitue primul instinct ! Lui Horovanu, in timpul mortii, i se fäcuse foarne !... Si totusi, o nedumerire s'a strecurat in sufletul

meu, de ateu inveterat. Reinviasem eu oare pe adevdratul Horovanu ? Atunci ce se intamplase cu acel complex de insusiri concentrate sub denumi-

rea de suflet ?. Sunt un orn cinstit, Sutletul ? Sufletul lui Horovanu.

curcd de atunci.

www.digibuc.ro

in criticd.

Iatd ce mä in-

IATÀ MARFA, STAPANE... lui Niehifor Craink I

Philomelus se trezi ca de obiceiu in murmur innäbu§it de voci. In atrium clientii §i prietenii ii pandeau de§teptarea. Din nou patricianul putu cunoa§te räul ce-1 bantuia. De multä vreme la sculare, sufletul §i-1 simtea gol, iar trupul greu, modelat para. de moarte. In juru-i, resturile orgiei. Pe asternutul de purpurä, pe pieile de linx §i leopard, numai flori ve§tejite, trandafiri albi pentru visare, heliotrope pentru iubire ; apoi smulse, strivite, cAlcate in picioare

odatä cu imbrätisärile, ghirlande de lotus, care te fac sa uiti, §i coroane de hiacint, floarea ce-ti aminte§te sängele crud §i durerea. Parfumul de crini

si magnolia se indcrise, il mistuiau efluviile vinului de Falern din cupele §i amforele nebäute. De pe mesele de cedru cu picioarele de filde§ lucrat, ränjeau capetele de mistret, in talere de aur se infoiau cozi de Olin printre brate negre de sepie §i caracatitä ; apoi in farfurii tot felul de comestibile, languste in sos de usturoiu, ciuperci prinse in gelatina, ficati preparati cu mäsline §i 1DucAti mari de pe§te sleit.

Philomelus ar fi vrut sä se desguste de sine. www.digibuc.ro

t6o

VICTOR PAPILIAN

Adormise imbräcat in triclinium. Nu stia nimic, nici cand amicii i parazitli ii päräsiserä casa, nici

cand dansatoarele incetaserä cântecul i jocul, nici când frumoasa Glyceria, curtezana cu ochi verzi ca ai talismanului de agatä i pärul de culoarea snopului in amiazä, Ii slobozise trupul de imbratisare.

Philomelus ar Ii vrut sä se desguste de sine,

dar nu reusea. Privi la coloanele tricliniului invelite pana sus in iederä, privi la jocul faunilor bacantelor de pe pereti si nu retinu nimic. Mereu aceeasi simtire, cä sufletul ii e gol i trupul greu, modelat parcä de moarte. Poate, de fapt, nici nu träia. Poate a de aiurea, din depärtarea campiibr elysee se privea pe sine sträbätänd cu sufletul azurul spatiilor, sau poate, dimpotrivä, se gäsea in carcera Tartarului, pedepsit sä asculte la nesfar5it murmurul cersetorilor din atrium. Pasi grei sunand in atrium, pe mozaicul padimentului, parcä oprind murmurul vocilor, il desteptarä din visare. Usa se deschise. Philomelus intoarse doar capul. In triclinium intrase Marcus Chresimus Numidicus, unchiul säu dupä marnä, tribunul militar din Numidia.

Zeul Lar al familiei tale intoarcl asuprä-ti vigoarea trupului i virtutile sufletului, pe care cu atäta därnicie le risipesti altora. Philomelus prinse aluzia, dar cu aceeasi senzaie rämäne sträinä de priceperea sa. be aceea nu räspunse. Ii privea chipul prins de träsäturi rigide de statue, pe care doar pielea fetei innegritä de soare aducea o insusire omeneascä, bratele, din umeri i OA. 'n degete, färä alt ornament cleat al musculaturii puternice si trunchiul elastic si

alungit pe sub toga albä, cu mijlocul sträns in

esarfa i centura apeteniilor de oaste. Abia intrat pe poarta Clusa, i vestea cumwww.digibuc.ro

1ATA MARFA, STAPANE...

plitei

161

orgii de azi noapte mi-a ajuns la urechi.

Dar nu ca sä te mustru am luat, ara sä fi

odih-

doar cat mi-am schimbat tinuta de campadrumul foarte lung dela locuinta mea din Castra Pretorica li pana n insula ta din muntele nit nie

Aventin...

Ia loc, prea iubite unchiu, §i iarta-ma daca o tänjalä a sufletului, mai rea deal cea mai rea boald, ma impiedeca sa ma veselesc de prezenta ta in acest triclinium. Tocmai de asta am vrut sa-ti vorbesc. Marcus Chresimus i§i trase langa pat un scaun. Era o mobila de stil grecesc, cu picioarele din lemn negru incrustat cu solzi de filde§ §i de argint.

Cumplite imprejuräri se pregatesc in taink Am parasit lagärul meu din Numidia, unde rebe-

lii Berberi continua sä lupte impotriva noasträ dupa

arta lor veche mo§tenitä dela Puni pe care in zadar cei de aci o socotesc demnä de dispret. Dar m'a chemat o vorba trimisa de vechiul meu prieten Cneius Calpurnius Piso... Philomelus i§i intoarse atentia mintii dela oaspe-

Cuno§tea mai bine ca oricine intrigile §i conspiratiile urzite in taina impotriva imparatului. .i daca pentru Nero n'avea nici stimk nici afectiune, uneltirile lui Piso ii umpleau simtirea de dispret. Chresimus vorbea intruna. Philomelus i§i cerceta din nou sufletul. Adineauri gandise la Cneius Calpurinus §i ar fi vrut, ca §i in alte dati, sa simtä le sau.

acea miscare violenta a intregii fapturi ce raspunde urii. Dar nu izbutea. De aceea, iubitul meu nepot, ma vezi azi la

tine inainte de a-mi face aparipa in Forum. Te am numai pe tine §i asupra ta imi sunt indrep, tate toate sperantele... i tainic :

II

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

162

Sperante pe care nici Piso, nici Silanus nu le b Anuesc.

Philomelus inchise ochii, doborit parca de oboseala vizitei. Militarul se ridicA funos. Treze§te-te, flu nevrednic al surorii mele...

Vino in palestra sa cuno§ti placerea sufletului ce se scurge prin otelul sAbiei §i desfAtarea mu§chilor in luptA corp la corp... intr'un cuvânt, placerea biruintei.

Sau la mare, sa cuno§ti infrangerea

apelor furioase doar prin cele doua brate ale tale. fiindcA in atrium sgomotul se inteOse, Chre-

simus se ridicA. Sunt nerAbdAtori toti ace§ti ceretori, Greci murdari baiguind o limbl päsAreascA, arti§ti jucatori pe funie §i prieteni care ti-ar vinde ì sufletul

pentru un interes... Acum Philomelus i§i aminti cä mimul Olympiodor Il rugase sa intervina la Teofil. Voia sa devilla curator de noapte al drumurilor. Gone§te-i pe toti, incepAnd cu Parmenon... Philomelus zâmbi. Parmenon ii era, dintre toti filosofii, cel mai drag. i incA ceva... fAcu militarul apropiindu-se. Alunga pe Glyceria. Acea femeie nefasta iti risipe§te averea §i iti istove§te trupul. Chresimus parasi incAperea tot atät de mândru dupl cum venise. Cand intrA in atrium toti tAcurl. Apoi sgomotul reincepu. Philomelus chema pe sclavul triclinar. Parmenon sl m'a§tepte la ie§irea din baie. Vom merge impreuna la Glyceria. *

*

Abia and intrarl in gradina vilei, Philomelus se adresA filosofului :

Ce avem de fAcut pe ziva de astAzi ? SA intervii la Teofil pentru mimul Olympiodor.

www.digibuc.ro

IATA MARFA, STÄPANE...

163

Te vei duce tu in locul meu... StApane, fAcu umilit Parmenon, gestul Mu nu-i demn de prietenia unui adevArat patrician.

Olympiodor ti-a turnat, ca din amforl, suc de vieaä in sufletul tAu intristat. Philomelus ocoli un chio§c egipPan §i pAtrunse intr'o alee mArginitl de buxu§i tunsi la acela§i nivel, care in fata porticelui se impArtea in douA. Azi a lost la mine Marcus Chresimus. Lam auzit tropAitul militar §.1 mi-a fost in dea-

juns.

Nu te intereseazA ce-a vrut ? De bunAseamA...

M'a povatuit sA te gonesc. Atat ? 1 s'o pArAsesc pe Glyceria. i tu ? Nu vezi ? Si cu el de brat, pAtrunse in vestibul. Pe Glyceria o gAsirA in fata oglinzii de argint. Sclava ii picta genele cu mi ac innegrit in funin-

gine, sub atenta supraveghere a cameristei Sca-

pha. Numaidecat bAtrAna procuratoare is,i imbiA stIpanul la odihnA. Poate ai obosit, ilustre Philomelus... CulcA-te pe acest pat pregAtit pentru tine cu saltele umplute

pe ales, cu puf de gascA §i lAnA de Leuconium. CulcA-te §i prive§te la impodobirea celei mai frumoase femei din Roma... Azi mA tem de prea mult soare, de aceea ii voiu adumbri putin ochii, umerii obrajilor ii voiu mAri cu fard ro§u, iar pe

cap ii voiu pune perucl albasträ cu diademl de argint. CAci Asta e rostul unei femei frumoase... sA corecteze gre§elile zeilor prin frumusetea ei. Si dupl ce ajutA nobilului sl se culce, fAcu semn lui Parmenon §i amAndoi pArAsirA camera. * *

*

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

164

In oficiu ii a§tepta Menahem, vanzätorul de podoabe.

Era ca niciodatä de agitat. N'avea astampär in degete, cand §i le trecea prin barba, cand le ascundea in maneca largä a halatului. Ochii lui bulbucati parcä i§i jucau in orbite luminile, acum fericiti, acum inspäimantati. Inteleptule, am gäsit doud podoabe spre van-

zare, mai de pret decat tot ceea ce am procurat eu panä. acum. Parmenon Ii räspunse cu indiferentä :

Ma §tii frä interes pentru aceste obiecte

moarte.

Nu, inteleptule... sunt douä podoabe vii, doi sclavi parti, fratele §i sora... Filosoful tresäri. E frumoasä ? 0 minune Parmenon ii mäsurl cu privirea. Cat ceri ? Nu de asta-i vorba, se repezi Menahem. Eu nu sunt unul din acei mangones, traficanp demni de dispretuit. Asupra pretului ne vom invoi. Atunci ce vrei ? Iatd,

Ace§ti sclavi mi-au fost adu§i,

nu dela Delos din targul de sclavi, ci de-a-dreptul de pe campul de luptä. Sunt nobili prin na§tere... §i de aceea mä tern... Nu te inteleg. Un senatus-consult, interpretand prost legea

petronia, va sä opreascl pe sclavii nobili pentru serviciile publice. i ar fi un mare päcat sa-i pierdefi. El e voinic, capabil de orice muna in casa sau la plug... Cat despre ea, m'am gandit la tine... 0 Priem aici langa Scapha... fiinda Parmenon rämase ganditor, Menahem incepu sà pledeze : Nu pierde acest prilej unic. Stäpanul täu e www.digibuc.ro

IATA MARFA, STAPANE...

165

prieten cu Teofil... Puterea lui e neinchipuit de mare azi in Roma... Parmenon era tot concentrat in sine. La ce te gände§ti, inteleptule ? fficu temätor Menahem.

Nu gäsesc un pretext. Dar Ovreiul era pregAtit la tot. Spune-i cä vrei sä cuno§ti religia §i filosofia II

Teofil ii primi in tablinum. Aci, departe de forfota casnicä a peristilului §i izolat de sgomotul sträzii prin toatä intinderea atriului, se putea cu sarguintä aplica studiul dosarelor, iar in timpul fiber sä se dedea in voie nobilei pasiuni a cititului §i meditatiunii. Fii bine venit, Philomelus. La clip potrivitä sose§ti. Si nu mä bucur mai putin vazand in to\TM-5.0a ta pe inteleptul Parmenon, care cunoa§te intreaga discordie a gandirii, pe frumoasa Glyceria, simbolul armoniei, §i (liar pe acest netrebnic

vanzätor, in sufletul cäruia, ca sub un obroc cu aer oträvit, stä gata sä se stingä flacära dumnezeiascl... Apoi, adresändu-se filosofului :

Clci iatä aci un om din neamul täu cu nu-

mele Luca... medic purtat prin §coalele din Rodos,

Atena §i Antiohia, cunoscând tot atat de bine pe

Leucipp §i Democrit, filosofi înc1ina materiei, una

singurä §i nepieritoare, ca §i pe toti cei din neamul lui Pitagora, care cred in atotputernicia sufletului. El a tliat, in Alexandria, trupuri de oameni morti, potrivit poruncilor lui Herophil, §i ca sä cunoascd virtutile tämäduitoare ale celor trei reg-

nuri n'a pregetat oboseala drumurilor lungi pe urma lui Dioscoride.

www.digibuc.ro

166

VICTOR PAPILIAN

Philomelus se tränti pe pat, iar Glyceria, dui:A obiceiu, pe jos, la picioarele lui, pentru ca mäna amantului sa-i poata mangaia pärul §i fata. Parmerlon rämase in picioare la capataiu. Desi, dup. multa reflectiune, ma tin dui:A mi-

nunata invätäturä a lui Epicur... de acea invataturg., care din spaliile interplanetare descinde intr'o luminatä grading. §i nu inteun grajd de porci fac aluzie la proasta vorba a unui oarecare Horatiu totu§i pot socoti drept intelepti §i pe discipolii atletului Cleante, daca invätätura §i-o trag cinstit dela obar§ie si nu o primesc contrafacuta prin me§tesugurile acestui Seneca, mai primejdios in ceea ce scrie cleat in ceea ce vorbe§te...

aci la el scrisul e o minciunä a vorbei §,i vorba

e minciuna cugetului. Seninule Parmenon, invatatura medicului Luca

are cu totul aka garantie deal ratiunea. Lucrarea sa, pe care de mai multe ori mi-a citit-o, o cunose... De adevarurile ei garanteaza invierea... Dar nu-§i putu termina vorba, caci Menahem irumpse de dupa pilastru, de unde sta dosit. Nu-1 crede, stapane... Mai mult cleat minciung., in§elaciune e in vorba lui... Vrea §i aci sä ucida poporul, cum 1-a ucis si acolo, in tam cea binecuvantata de Dumnezeu... Noi suntem servi

supusi ai Impgratului §i iata... Menahem, sfär§e§te... I]. infrunta Teofil. Dar Ovreiul para. innebunise. I§i smulgea hainele, se trägea de barbg., tanguindu-se : Nu-1 crede, stapane... Dovada, dovadä cerem, nu vorbe... Pleaca, Menahem l

Ovreiul pomi in mare grabl prin atrium, ghebos,it, cu capul intre umeri, ca §i cum s'ar fi ferit de un urmaritor. In tablinum toti tacurä panä ce pa§ii lui se pierdurä in strada. Teofil scobori perdeaua peste pervazul u§ii, ca O. desparta camera de atrium. www.digibuc.ro

IATÀ MARFA, STAPANE...

167

Ciudat, incepu el, o singura vorba : invierea... §i a fost deajuns sä-1 innebuneascä. Cine §tie ce plan ucigas näscoceste acum mintea lui. Nu se poate ucide, prea alesule Teofil, fäcu medicul, spiritul care dinainte de vieata purcede §i care, prin adancuri de ape §i greu de pamant, a rdzbit pana 'n sufletul omului... Nu se poate ucide puterea care a indepartat lespedea de pe un

mormant, ca suiletul omului O. cuprinda intreg

cosmosul, fiindca aceea e puterea lui Dumnezeu... A§ vrea sa-mi talmace§ti §i mie invätatura ta, spuse Parmenon, dar nu din vorbe, ci prin cele scrise. Prin firea mea ma feresc de jocul alunecos al vorbei §i pun temeiu numai pe ce poate fi judecat §i de altii, deci, pe cele scrise. Medicul i§i riclica de jos capsa in care se gdseau sulurile de pergament, desfacu pe rand fiecare curea, deschise capacul cutiei §i scoase cel dintaiu sul. Fiindca multi s'au apucat sa intocmeasca o istorisire mai amanuntita despre lucrurile care s'au petrecut printre noi, dup. cum ni le-au incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor dela inceput §i au ajuns slujitori ai cuvantului, am gäsit §i eu cu

cale, prea alesule Teofil, dupa ce am facut cercetari cu deamänuntul..." *

* *

Cand Luca termina de citit, o pace nefiresc de dulce se läsase in camera, o pace atotcuprinzatoare, intinsä parca peste marginile timpului §i lo-

cului intre cea din urma bataie a inimil in cruce §i lumina cerului despicat pentru inältare. Glyceria päräsise mana amantului §i ochii ei, lene§i §i obositi de incondeieri mincinoase, staluceau innoiti inteo lumina adevarata, lumina sperantei. Chipul lui Teofil se fixase in träsäturi mai tari ca firele www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

168

de otel ale credintei. Philomelus, cu ochii inchisi, mereu in cercetarea sufletului sdu, voia sä §tie dacä trAie§te aievea sau dacl n'a ascultat glasuri din altä lume. Numai Parmenon socotea cele auzite cuvinte scoase de sub controlul ratiunii !... E§ti Grec ca §i mine, doctore Luca... dar Invätatura ta e potrivnia gandirii cu care se fIle§te neamul nostru. Or ratiunea mea, or credinta ta... Te in§eli, Parmenon. InvätAtura mea depAF§te mintea, dupa cum vieata depA§e§te moartea... aci nu mintea unui orn, unealtä intre alte unelte, fie 0 a celui mai intelept, ar putea fi mäsura vieVieata a inceput inaintea minpi §i nu se va sfär§i nid dupa sfär§itul ei. Vorba ta nu e sträinä de aceea a gimnosofi§tilor

din India §i-mi aminte§te pe cea de dinaintea fiziologilor eleati. Dar ar fi sä prelungirn o discutie stearpa... Ca netrebnicul M-enahem, te intreb : dovada ?

Dar tocmai atunci perdeaua fu trasä cu putere

§i Menahem irumpse in tablinum. Iata marfa, stapane... Toçi treskirl. Chiar i Philomelus se ridica intr'un cot. In cadrul u§ii se gäseau cei doi sclavi.

In lanturi i-am adus sal:lane §i sub grea

escortA, din ergastula i päria aci, ca A. nu fuga... arAtä Menahem sclavii.

In vasta incIpere din nou se fku tkere. *i to-

tusi, fiecare, afara de Parmenon, i§i simtea sufletul bantuit de vifor. Filosoful privea cu ochii lacomi la sclavä. Iatä marfa, stäpane, ranji Ovreiul, prin ea aduc eu invierea... Acum planul lui Menahern se intrezärea.

Aceasta fecioarä va da inviere trupului tAu de amant obosit de mängaierile prea cunoscute ale Glyceriei... Iar el, sclavul, invierea trupului täu de patrician care §i-a uitat de indatoririle de www.digibuc.ro

IATA MARFA, STAPANE...

169.

stäpan. I-am pus lanturi la maul... Dar ele-s

upare. Pe cele grele, de adevärat stäpan, le Wept dela tine. Ii aduc invierea, stäpane... Nu

pregeta... Taci, pangäritorule !

Vorbise medicul care se ridicase in picioare. Nu tu i-ai adus, ci Dumnezeu i-a ales... Ei sunt liberi. i cine i-a eliberat ? se rästi Jidovul. Acest semn al crucii... Chipul medicului se transfigurase. Strälucea ca inteo apoteozä. Capul lui pärea cä impr4tie luminä ca un pisc din care p§ne§te soarele dimineOchii i se fäcuserä mari ca orizontul destinului ; hlamida i se prefäcuse in abur alb. Atunci se petrecu ceva de necrezut ochilor. Sclavul vru sä repete semnul eliberator, dar lanturile il impiedecarä. Cu o mi§care de incordare a intregului trup, se smuci. Toi crezurl cä §i-a smuls mäinile din incheieturile pumnilor. Dar nu... lantul fusese rupt. i in timp ce cu dreapta, de care atärnau inele de fier ca ni§te cärnuri sfärtecate, fAcea semnul crucii, Philomelus se adresä lui Teo-. fil :

Pe amandoi sclavii i-am cumpärat eu... III

A doua zi de dimineatä Menahem veni la Par-Era foarte turburat. Transfigurat vedea filosoful, dar tras in spre moarte. Inteleptule, grije§te foarte... In casa voasträ,. din vina mea, au intrat doi oameni din neamul plcAtos al sclavilor, care asearä, dupä cum stii, inteo clipä s'au Impovärat cu toatä arä-de-legea. menon.

minciunii.

Filosoful ridia umerii, nepäsätor. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

170

Mi-e cugetul pfin de otravA. Eu vi i-am adus, eu trebue sä vA mantui... CAci fAra-de-legile acelui

medic sunt mai molipsitoare deck boalele pe care el ar avea datoria sA le combatA. Fii prudent, Parmenon... Altcum, vei pieri laolaltA cu nepasatorul tAu stapan §i voia pieri §i eu... Fii fara. grija. N'a pierit nimeni, de cand e lumea, de rAul unor sclavi.

Aida clocesc ouâ de basilic", dupa vorba

profetului nostru. Cine mAnancA din ouäle lor, moare, iar dacä se sparge vreunul iese o naparcA." Parmenon rase.

Nu rade, Parmenon... Noi folosim cerul ca sà cucerim pAmantul, §i iatA cA acel medic, care mai mult ca oricare altul ar trebui sA rAmanâ supus unei atari porunci intelepte, folose§te Omantul ca sA cucereascA cerul... Vorbesti prostii, Menahem. Cer, pAmant ?... Un singur criteriu : eu... Menahem plea in graba. I se pArea ca. innebune§te.

Simtea cum fiecare particia a trupului

i se rAzvrAteste. RAsuflarea i se inneca in gat, un cerc dureros ca o obadâ ii strangea pieptul §i tamplele-i pulsau ca doul. inimi. Se trezea cu gestun de nebun, razand farA rost sau smulgandu-si barba. In acea dimineatA il certase rAu Rabi Azai, caruia i se mArturisise. In fata Glyceriei agitatia lui se potoli. Aci trebuia sa. izbuteascl. Pe frumoasa curtezana o gasi in grAdinA, rezematA de balustrada lacului, privind cerul, in timp ce Scapha, camerista, da farimituri de paine la pest-a din basin. Menahem isi dete seama cA rAul a molipsit pe frumoasa femeie. Intre cer §i a ei privire se legAna un val de lini§te duioasa.. Doar clipocirile pe§tilor, dupa faxame, se auzeau §i totu§i intreaga fire, simtea el, rasuna in valul de fini§te ritmat. Ce bine c'ai sosit, Menahem, spuse Scapha. www.digibuc.ro

IATA MARFA, STAPANE...

17i

Tu esti un orn purtat prin fume... Ne mor pe§tii, pe§tii ace§tia frumosi cu solzi de aur si picuri de margean. Le-am schimbat apa, le-am turnat lapte de magäritä indulcit cu faina §i miere, le-am dat tocatura de carne... Lui Menahem dintrodata ii trasni gandul cel bun.

Zadarnic te straclue§ti, Scapha. Un singur

remediu este... Vorbeste, Menahem !

Dar vanzatorul se intoarse care Glyceria. Aminte§te-ti, stapana, deVedius Pollion care-si

nutrea pparii cu sange de sclav... S'i fiindca frumoasa Glyceria continua sä pri-

veasca cerul curatindu-se in orizont de un nimb cenusiu, ca §i un suflet de pacat, Menahern ii vorbi mai insistent : Asta noapte, amantul tau a cumparat o noua sclava. Eu i-am adus-o, ce-i drept, dar tot pentru interesul tau... Sa-i insdrävenesc sufletul. Azi

dimineata am aflat cumplita veste... El te va uita pentru dansa... §i de aceea ma vezi langa tine. Glyceria, Pärä niciun cuvant, se indreptä spre casa. Menahem, infuriat, se adresa. Scaphei : Prive§te-o... e mai bolnavä ca pe§tii tai. Daca

n'ai grip, se va prapadi, si odata cu ea vei pieri

si tu... Scapha rase. Ce §tii tu de sufletul femeii. Spune mai bine ce sa fac pentru pe§tisorii mei. Ti-am spus... Un singur mijloc. Strope§te basinul cu sange de om... Si pentru binele tau, cu sangele sclavei ce nu se adaposte§te in vila ta, ci in insula lui Philomelus. Menahem plea. fericit. Planul lui se aseza temeinic parcä pe tot cuprinsul mintii. Trebuia acum sa-1 vada neaparat pe Marcus Chresimus. De grawww.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

172

bit ce era i§i ha o lectica din cea dintal east% Pe Chresimus Numidicus il gAsi in pfin exercitiu de gimnasticá. In fata unor stalpi adanc intalnitâ.

infipti el lovea pe rand cu sabia de lemn, sa-i frângl dela pâmant. Opre§te jocul, neintrecutule in vitefie, Numidicus, §i aduna-ti toate puterile sufletului §i trupului intru apârarea gintei tale. Generalul abia isi stlpani mania. Oare ce voia acest semet barbar, care indräsnea sa-i vorbeasca

Mrà sA fi anuntat pe nomenclator ? Te-am vazut ieri diminea4â intrand la iubitul meu stapan, Philomelus, §i am inteles ca dorul ce

te aduce la el era acela§i cu cel ce m'a manat azì la tine. Stapane, scapl-I... Si cazu in genunchi. Primejdia e mai mare cleat crezi. Moartea... moartea necrutätoare il pande§te pe aproape. Ridica-te, straine, §i vorbeste lamurit. Leilor O. ml dai hrana, daca vreo minciunl va gral gura mea. Philomelus moare otravit... Oträvit ?... De cine ?... De semnul crucii. Marcus Numidicus i§i inalt1 privirea.

Ai spus o vorba mare... Hranä leilor... asa va fi de minti.

Da, stapane, hranl leilor sa ajung, daca in

casa lui Philomelus n'au intrat doi sclavi din secta

cea mai du§mana Romei... Eu i-am väzut fcandu-§i semnul crudi in dreptul templului lui Jupiter §i tot eu i-am väzut scuipand statua Fortunei...

Ovreiul vorbea cu atata convingere, de parcä

i§i rupea bucAti-bucàti de suflet. Generalul se lasa convins.

Si ce-i de facut ? Menahem ant astepta. Un singur remediu este... Il am, incredintat in mare secret, dela cel mai mare Rabi al nostru. www.digibuc.ro

IATÀ MARFA, STÄPANE...

173

Care-i ?

Doar duhul sängelui poate salva. Stropete-i casa cu sange... Cu sangele lor, stäpane. Ei r-au oträvit sangele, din sangele lor sä iasä duhul Invierii lui Philomelus. IV

Vorba sclavului part era linistitä, fara izbucniri räzvrätite, färä rugi umile. Cuväntul lui mergea

la sigur ca pasul unui orn stäpan pe sine pe po-

teca dintre munte i präpastie. si Philomelus avea impresia cä aceasta e poteca care duce la adevär. In toatä casa era lini§te mare. Stäpanul däcluse porunci §i servii inchiseserä u§ile atriului §i obloniserä ferestrele, ca nu cumva sgomotul cärutelor turbure convorbirea. sau strigAtele lecticarilor Vorbe§te, Artaban... Tu nu mai e§ti sclav. Inainte de a-ti fi dat eu brevetul de eliberare, iatä cl te-a eliberat acel orn. A§a-i, stäpane. Un lucru nu inteleg... Aväntul täu catre un orn

pe care pentru Intaia oarä 11 vedeai §i catre acele cäxp, pe care nu le cuno§teai. Stäpane, dupa curn ti-am spus, in tara mea am fost un orn ales. M'am luptat §i am fost invins... Dar azi imi dau searna... am fost invins ca A.. ma Inalt pana aici. Simteam cä port in mine un dar, si abia ieri 1-am cunoscut. Artaban, sclav indumnezeit, räspunde-mi cu noua ta intelepciune... Sunt eu oare rnenit pieirii ?... Daca mä crezi vrednic...

Stapane, iarta-mi nehotärirea. Nu mä simt incä atai de instärit de puterea lui Durnnezeu... Dar cla-mi Ingdcluintä pentru cäteva ore, sä caut pe medicul Luca. Il voiu gäsi §i dela el voiu aduce hotärirea. Suntem la crepuscul... pana 'n concubium voiu fi inapoi... Desi liber, sora mea, Bannis, rärrane chezA§ie...

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

174

Du-te, Artaban, §i intoarcerea ta sa-mi aduca

invierea.

Philomelus se ridica §i deschise fereastra din

spre grading.. Un gest, pe care de mult nu-1 fa-

cuse §i o munca, pe care de mult nu §i-o permiDar in suflet simtea unduirea unei puteri de mult disparuta, melancolia. i un gand strain ii veni in minte. Dac'a§ putea plange... Parca plansul inainte de a-i ajunge in ochi, i-ar reinvia tot trupul §i sufletul, ca seva cea proaspäta sese.

pomul uscat. Gradina era ro§ie, insangerata parca de un pum-

nal infipt in soarele amurgului strans ca o inimä. Dac'a§ putea plange...

Cu ochii plini de nadejde se intoarse spre Bannis. Copila, poti tu sa-mi dai fericirea dui:A care ravnesc in clipa asta ?

Sunt la vrerea ta, stäpane. Nu, nu... nu m'ai inteles. Da-mi singurul bun cu putinta, da-mi durerea... Sclava nu putu raspunde nimic, cgci up se deschise cu putere §i in camera intra Marcus Chresimus.

Philomelus, am aflat de a ta tradare. Ada-

poste§ti aici pe du§manii imperiului...

Cine e§ti tu sa porunce§ti in casa unui pa-

trician ?...

Sunt mai mult cleat unchiul tau, sunt cetalean iubitor de patrie... Adu la judecatg in fata mea pe acei ce indrasnesc sä-§i faca o fala din

semnul de ru§ine al crucii. Iata-ma, stapane... Generalul se intoarse cat-re sclavg.

Tu ?... Cu ce putere indrasne§ti sä ma in-

frun0 ?...

Marcus scoase pumnalul dela centura §i in aceea§i loviturg simli coastele racaind de doug ori, §i in piept §i in spate. www.digibuc.ro

IATÄ MARFA, STAPANE...

175

Philomelus se repezi asupra trupului cazut. Un val de sange il stropi in fatä. Scoate-i cutitul din inima, ii porunci generalul, §i cu el ucide sau te ucide.

Apoi pleca. Philomelus se ridica. Lini§tit trecu in cubiculum §i se- a§eza in fata oglinzii. Cu mare atentie i§i cercetä ochii, fata, gura. Numai stropi de sange §i nicio lacrima. V

Toate lämpile §i candelabrele erau aprinse in camera egiptianä. Era o incapere cu pareti oblici ca o piramida trunchiata, pregatita de mult de Philomelus dupa modelul mastabelor. Philomelus odihnea pe un pat *Malt, la care ajun-

geai suind pe trepte. In jur numai flori. Trandafiri albi, atat de dragi lui, §i flori de heliotrop, atat de dragi Glyceriei. Si in toata casa, pe covoarele aurite ornate cu chip de regi 0 pe pernele violete cu desene in linii frante, numai flori ; ghirlande de chiparos in§erpuiau cele patru coloane resfirate fiecare in tavan ca ramurile pomului de palmier. Si iara flori pe mesele cu inscriptii hieroglife, §i in vasele pictate cu miniaturi de lei gazele, §i in cuferele de lemn de forma obeliscurilor.

Pentru ce atata risipa de flori, Philomelus ? A§teapta sosirea Glyceriei §i vei afla. Dar pana atunci, Parmenon, stoarce-ti mintea ca pe un burete §i din inima ei gäse§te-mi raspunsul cel de cuviintä.

Filosoful surase cu superioritate.

Cu ce grea problema vrei sa ma incerci,

Philomelus ?

Vreau sa. §tiu daca secarea lacrimilor poate fi motiv de moarte.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

z76

Lacrimile sunt ni§te excrete ParA valoare. Nu

au nicio legatura cu sangele, flegma, bila neagrA .§i bila galbenk deci cu acele umori din al caror amestec potrivit rezultA sAnAtatea. Vrei probl ?... Omul poate plange §i in veselie §i in suparare, §i cand i-a intrat o musculitA in ochi §i cand... Dar se opri din vorbk cAci ridicand perdeaua, in camerl intrase Glyceria. 0 clipl, femeia rAmase

nemiscatA cercetand, apoi dintrodatA hohotind, se repezi pe scArile patului. Iubitul meu, pentru ce?... Pentru ce ? Cu o manA slabitä, Philomelus incepu sA-i mangaie pArul §i fata.

Iatk Parmenon, a tu cu toatä marea ta in-

telepciune n'ai putut intelege ceea ce aceastl rneie inteo clipA a inteles. Pentru ce, stäpane ?... Pentru ce ?... Filosoful se simti jignit. Ce joc mi se ascunde ?

fe-

Nici acum n'ai inteles, Parmenon... Nici cand lacrimile acestei femei rostesc mai deslu§it ca vorbele, adevArul... M'am otrAvit, Parmenon... §i in

curand nu voiu mai fi intre voi.

Filosoful i§i pierdu cumpAtul. S'alerg dupA un flebotomist... LAsand sange

din vine, se scoate si otrava. Oprqte, Parmenon... Nu-i asta meseria ta... FA-ti datoria...

Cum ? Vorbe§te-mi 1...

Filosoful i§i relul cumpätul. Despre ce ? Vorbe§te-mi despre moarte... Iar tu, scumpa. Glyceria, nu plange, ci ia-mi mana in mainile tale. Vreau ca moartea sA mA surprindA intre vorbele lui Parmenon §1 mangaierile femeii iubite...

UrmA o scurtä tacere pentru ca Glyceria sg-si

opreascA plansul i Parmenon sA-§i adune gandurile. Apoi filosoful incepu : www.digibuc.ro

IATA MARFA, STAPANE...

177

Niciodatä nu-i prea devreme, niciodata nu-i prea tärziu... Asa ne Inv* Epicur. Fiindca niciodata nu putem sti cand suntem si cand nu suntern fericiti.

E mai bine ca trupul nostru sa-si

pastreze forma prin care determinä spatiul sau, descompus in atomi, sä mdä in vidul infinit?... Dar si atunci, aceeasi lege : niciodata nu-i prea

devreme, niciodatä nu-i prea tarziu... Se opri. Respiratia patricianului incetase. Acum, el observase inaintea amantei si sufletul salt ranji cu bucurie ca intr'un triumf personal. Ridica-te, Glyceria... el a murit. Vocea-i era poruncitoare, de stäpan. Tanara femeie se supuse. Glyceria, facu filosoful, stii care este datoria ta...

Acum porunca era mai cuprinzatoare, mai din

adancul sutletului, invaluitä de patima. 0 singurä datorie ai, cea a frumusetii tale. Si, peste cadavrul lui Philomelus, el intinse mana s'o prinda. Vino sä ne iubim, Glyceria... Chiar aci in aceasta. camera... Moartea e ambianta cca mai potrivitä voluptatii... Vino, Glyceria...

Dar femeia se trase catre usa. Parca nu in-

drasnea sa. priceapa. Filosoful isi pierduse cum'Anita lui tinuta. Innebunit de patima cobori dupa. ea.

Glyceria o luä la fugä in tablium si de aci

in peristil, unde se ascunse dupä o coloanä a porticelui. maritä.

Statu catva timp sä vada dacä este ur-

In curtea peristilului nicio miscare ; cativa sclavi vegheau in atrium trupul copilei ucise ; in rest, casa era in intunerec, potrivit ordinului. Doar arcul sipotului de apa din fantana era singura lumina si singurul sgomot. Glyceriei li trecuse spaima. La un strigat putea destepta pe toti sclavii. Dar nu mai voia sâ se intoarca in casa unde odihna a doi morti dragi 12

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

178

era turburatA de sufletul unui netrebnic. Si nici acasA, la procuratoarea Scapha. Ar fi vrut sA fie departe, departe, intr'un loc in care sl poate plange §i suferi cu adevärat. SA poata plange §i suferi in a§a chip, incat lacrimile sä-i spele fardul §i suferinta, sufletul.

La poarta gradinii se opri. In fundul aleei lu-

mina un felinar. Glyceria nu se speriA. Sufletul ii spunea sä a§tepte. Vestea cea bunA incepe ca o luminitA, ce cre§te apoi §i lumineazA intreaga lume. TotodatA, inteo parte azurul obscur se inAlbi, parca tot dela felinar §i atunci Glyceria recunoscu pe Artaban. FericitA, ea ii ie§i in intâmpinare. Opre§te, Artaban... Du-mA §i pe mine la izvorul acestei lumini. W

Unde ne gAsim aci, frate Luca ? Prin ajutorul scrisorii lui Teofil, in incinta carcerei mamertine.

Aci voiu gAsi eu lumina cea noua a sufle-

tului meu ?... Da, la aceastA u§A.

Cei trei se oprirA. Numai pa§ii paznicului de

noapte sunau departe, dincolo de zid. Incolo lini§te adâncl, intinsä din inchisoare peste forum §i parca peste Roma intreagl.

Frate Paulus, o femeie a§teaptl la u§a ta... Ea vrea sl iubeascA... Atunci un strigat de coco§ despicA parcA lumea pana 'n marginile ei. Vocea de dui:4 gratii rosti : Frate Luca, a cantat coco§ul a treia oara... E ora marei remu§cAri... Si Glyceria repeta pentru sufletul ei : A cantat coco§ul a treia oarl... E ora mareit remu§cari...

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT I

Bätranul pensionar inträ morocanos in camera. Venea sä cate pricina. Ah, fetele de azi ! Sa le ia dracul !... Mai ales pe studente. Iti tin casa ca vai de lume. Dar, in necazul lui, odaia era in ordine, fiecare lucrusor la locul lui ca la spitarie §i numai geamantanul deschis, valiza §i servieta plina al-Mau pregatirile de plecare ale fetei. Bätranul, inciudat, incepu sä loveascà in bagaj cu varful bastonului. Asta-i facea mare placere. El, pe Ada, n'o batuse nicicand, dar la fiecare gre§all chiar de când era mica o imboldea cu vârful degetului unde-i venea mai bine, cum imboldea acum acest bagaj cu varful bastonului. Simti, dupa ciocanit, pachetul cu rufe pe sub acoperi§ul de panza, low tocul unui pantof, se lasa inteun tub cu pasta de dinti, iar inteun colt prinse sfoara unui pachet. Scrisori... ranji batranul. gafaind de emotie ca in fata unei prazi nea§teptate, se lasa in genunchi, MO maim adanc in geamantan §i trase pachetul. Odata cu el scoase §i un caiet. Jurnalul... gândi el, §i in§fäcand scrisori §i caiet trecu la el in odaie. Rana sà sè intoarca Ada mai avea timp, i, la www.digibuc.ro

180

VICTOR PAPILIAN

urma urmei, ce, nu era fata lui ?... N'avea el dreptul, ba chiar §i datoria s'o supravegheze ? Batranul s'a apropiat de fereastrg. Vede bine, nu §i-a pus Ind ochelari mgcar dacä toti tinerii ar avea vigoarea §.1 sprinteneala lui intelectualä dar la semi-intunerec, cum e acesta de toamng,

ti se mai furi§eazä cate o literg din privire. Deslu§e§te perfect, scris strain, scris tänär §i bärbgtesc. Vezi bine... scrisorile lui

lunare de mult

sunt cenu§ä, una cu praful maidanelor, scrisorile in care-§i plangea amarul si sgräcia. Astea-s rgva§e de dragoste. i caietul ? De bung seamd, colectie de impresii si comentarii zilnice ale diferitelor scene amoroase. Bgtranul nu §tie cum sg. procedeze. Ar vrea

sg citeasca deodatä si scrisorile §i paginile de caiet. Timpul insä, oricum, e mäsurat. Trebue sg. aleaga.

Caietul ii e mai la indemang si totodatä mai de folos. Cu el va incepe. Dar dela prima pagina a rämas prostit. Are ochi buni, dar parc'ar fi de sticlg a§a ii alunecg privirea, iar trupul ii este fixat ca un Vasilache prin toate sforile, §i numai o mang i-a rämas Berg., aceea cu care invarte§te o foaie, apoi alta. Versuri 1... Versuri pe fiecare paging., panä la sfarsit numai versuri. Acum, dupa dumirirea mintii, s'a pornit sminteala sufletului. Nu-1 mai intereseazg scrisorile de dragoste. Treaba ei !... E studenta, majorg, emancipatä. Dar versurile L.. Cum si-a permis versuri farg §tirea lui ?

Aci e desconsiderare §i chiar trädare. Daca are vreun dar, apoi dela el 1-a mo§tenit. El era poet. Toatg lumea §tia, §i fata lui mai bine ca oricine. Dar ea, inima ascunsä §i vrajma§g, numai pentru faptura ei traia. De mult o pandea, de mult o bgnuise cg-i leitä maing-sa, dar acum avea dovada. Bgtranul e zäpAcit. li este necaz §i moare de curiozitate. Naduf peste ngduf simte din piept

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

181

/Ana 'n beregata, mai sa-1 sugrume, tamplele-i bat, mainele-i tremura, capul Ii e infierbantat §i se treze§te leoarca de sudoare, ca §i cum i-ar fi grozav de frica. Friel ?... De cine ?.. se incurajeaza el.

totu§i se simte in situatia borfa§ului care cautä o scapare... Ii e rusine de prostia sa, dar ca-i e trebue sä recunoasca n'are incoto

Mintea Ii judeca repede §i in pas cu fapta. Se intoarce din nou in camera fetei, i§i aminte§te de randuiala bagajului §i pune pachetul la loc, cu mare grijä a§eaza rochiile deasupra, le neteze§te cu podul palmei, apoi, trage acoperitoarea de panza, frica.

§i cand e sigur ca nu se mai cunoaste nimic, se intoarce in birou. E multiunit. Ada, tocmai la

Bucure§ti are sa descopere lipsa caietului. Simte ca i se slobod baierile chipului in veselie. Stra§nica pacaleala ! Deodata se incruntl din nou. La coltul sträzii a carmit o trasura.

El deschide saltarul unde se gäsesc rava§ite

toate vechiturile primele concepte, manuscrise nedesavar§ite, scrisori, insemnäri §i tot ce ar putea interesa pe cercetatorul de maine i ascunde caietul acolo, apoi se a§eaza la birou cu capul in meditand.

Fata inträ grabita. Dar graba ei e pripeala de sfiiciune. Trece repede pe langa bat-ran, la u§ä ar vrea sa se opreasca, apoi se räsgande§te §i intra in odaia ei. Se teme de ce are sa-i spuna. Niciodatä nu i-a permis el vreo drägäll§enie, nici pe timpul cand trlia marna-sa, dar' mi-te acum. Batranul îi intelege incurcatura. De aceea Ii urmare§te mi§carile, savurand clipa. Ea e mandra ca §i marna-sa. Asta n'a putut el suleri la neamul br, mandria ! Un sarut mana obligator o doare ca o infrangere. In fine, fata s'a intors incarcata ca un hamal. Chpa §i-a ajuns culmea. Servitoarea e la buwww.digibuc.ro

182

VICTOR PAPILIAN

catarie, dar n'are voie s'o deranjeze. Fata i§i lasa jos calabalacul, ca sa-§i ia ramas bun. Acum toatä mandria ei mo§tenita dela maml-sa trebue sä cedeze. Taft, am incasat meditatiile. Ti-am adus §.1 dumitale doul mii de lei. Batranul se smuce§te in el, tu§e§te sec din gat, e incurcat. Nu §tie cum sä primeasca darul ca respect sau ca ofensa dar tentatia invinge. Inaltandu-§i putin capul, raspunde senioral, parca din mare departare, ca o gra0e : Lasa-i pe masä. Ada profita de primul succes §i trece la a doua parte a ofensivei, mult mai delicata, deci cu mult mai periculoasä. Uite, tata, ce m'am gandit insä... Sa-mi dai cateva din versurile dumitale. Batranul s'a zapacit de tot. I§i aminteste de fapta sa. Ce sa fie ? Coincidentä sau pedeapsa lur Dumnezeu ? Vreau sä le arät lui Domitian, profesorul de romana.

Batranul a intors privirea pe fereastra. El are o mare revista literara... §i e orn cumsecade, nu ca ceilalti... Pensionarul a bagat de seamá cä in träsura din strada se aflä un tanar. Cine te asteapta ? Todut... Tata, ce zici de propunerea mea ? Care Todut ? Todut Duruian. A, baiatul popii Pasat... Fata intelese ca batjocura tot in pofida ei este. Imi dai, tata ? In fine, bätranul se simti razbit. Toata ura lui comprimatä de ani, toata ambipa fui de poet nesocotit §i persecutat poate se rezolvau prin acest fapt faiä nicio insemnätate. Nu era umilire. La www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

183

urma urmei, care-i nebunul sä nu ridice un bilet de loterie subt pretext ca-si sifoneaza cuta dela

pantaloni ? Stapaninduli chipul i glasul, el intrebä cu aceeasi indiferenta : Ma pot increde in tine ? Da, tata. Bine.

Deschide incet sertarul operelor definitive, cerceteaza pe indelete manuscris dupa manuscris, i la urma se opre§te la un bloc cu scoartele flexibile, din care paginile prinse cu agrafe se puteau desprinde färä nicio vätämare. Asta-i aur, fata... Ai inteles ?

Da, tata, Pacu fata punand manuscrisul in

servieta.

Apoi incarcandu-se cu bagajul ie§i in strada. Rams singur, batranul scoase din ascunzatoare caietul Adei. SI \Tad ce-i poate pielea... N'avea insa astampär ; gandul ii calatorea spre

Bucure§ti odata cu manuscrisul liii. Oare nu gresise umilindu-se fatä de Ada ? Nu. Gandul batranului se rezolvi inteun sentiment larg de voie buna. La Bucuresti, totul e cu putintä, cand esti tânärä, destul de dräguta.... i pe deasupra studenta §i emancipata. *

*

Dela primele randuri tocmai ceea ce prevazuse Poezia era intitulata. : Mamei. Prin urmare, darul dela el §i recunostinta adresata mamei... Co-

el.

pil ingrat !

Cu ce-a ramas din tine, mama,

Dumnezeu incheie obada lumii intregi..." Batranul ranje§te dispretuitor.

i cand te gandesti ca pentru atari inepii

sunt deschise paginile revistelor bucurqtene... www.digibuc.ro

184

VICTOR PAPILIAN

Vezi bine, fatd tanArä, studentä, emancipatä l Pe

cand el... Si din nou dezastrul vietii ii apare inainte. Sertarele lui gem de manuscrise, nuvele, romane, piese de teatru pline de intelepciune, iubire de om §i de ideal cici a fost in vieatd. un umanitarist

iar poemele lui sunt una §i una, cu

versurile bob nurnärat, nu ca miorlditurile Adei. Intoarce pagina. »Lui"... Adicd lui Todut sau altuia ca el. Si aci aceea§i imperechere proastä de cuvinte, fraze fdrd verb §i fail inteles, ba chiar §i gre§eli de ritm. Pe cand versurile mele... De dragul lor i§i sacrificase cariera. Alti colegi, coada clasei, trecuserd la artilerie, geniu, marind, pe and el la intendenta, sä aibd lini§te ca O. se dedice cu totul artei. Si mai tdrziu trebuise sä demisioneze ca sä n'ajungä la consiliul de re-

formd. Coa14ia pro§tilor §i invidio§fior nu-i ierta talentul. Nu-i ierta ideile avansate de orn bun,

devotat umanitatii si idealist.

0 altä poezie : Slugl.

»Mamd, ai slujit capela goald Capela urgisitä de preot §i drumet..." Acum se infurie de-a-binelea. Asta-i prea de tot. Prin urmare, il §i insulta. Din toate vdicdrebile a inteles ceva : cd e complicea moartei. Dar toate sunt pretexte. S't ingratitudinea fetei §i complicitatea ei cu moarta. Din sträfundul cel mai intunecat al sufletului sdu a izbucnit o patimä grozavd, patimä inchisd de ani ca explosibilul intr'un proiectil. Se simte agresiv ca pe vretnea cand vizita cenaclele §i cafenelele literare. 0, cati poeti

n'au sirntit veninul lui de viespe §i pe cap nu i-a nimicit chiar, cdci are darul criticii necrutdtoare §i definitive. Si pe mäsurä ce i se infierbdntd stifletul, se organizeazd §i rdzbunarea. Ii trebue o bombd care sä explodeze in pfin. Altcum, fatd. tandrä, frumoasä, studentä, ernancipatd... A scos

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

185

stiloul §i a rupt o foaie din bloc. Acum o telegrama Adei : Versuri proaste, grozav de proaste. Le-am aruncat in foc. BAtranul poet nu se mai poate stApani. Telegrama Il obliga; are o datorie fatä de con§tiinta sa.

PA§e§te superb cu caietul in maul. Datoria!

Deschide cu varful piciorului up dela soba, prive§te catva timp la foc, apoi cu un gest larg svarle caietul in foc.

momentul e solemn

*

*

Telegrama a ajuns-o la Universitate. Todut, o telegrama dela tata... Ei §i ?

Ce s'o fi intamplat ? Abia am plecat... Numai cand Ada scoase batista sa-§i §tearga lacrimile, Todut banui o veste rea.

Ce-i, Ada ? Fata ii intinse telegrama. Dar el nu putea intelege nenorocirea. Capricii de om bAtran... Fata plangea cu suspine. Taci, Ada... Ma faci de ras... ii §opti el, privind imprejur. Holul era plin de studenti §i studente, care puteau crede cä s'au certat. SA mergem, Ada. SA mergem. ScoborirA scArile UniversitAtfi, strAbAturA bulevar-

dul, cautand in tacere strAzile cele mai dosnice. Se fAcuse intunerec. BAiatul ii trecu bratul pe dupl. talie. Nu fii tristI, Ado. Scrii tu altele. Era forma definifiva. Baiatul o stranse la piept. Nimic mai dulce ca

trupul unei femei cand plange, lacrimile aprind obrajii §i suspinul intAre§te sanii.

www.digibuc.ro

186

VICTOR PAPILIAN

Ce e pentru tine, cu atâta talent... Fetei i se limpezi vocea. Crezi, Todut... crezi in talentul meu ? Bgiatul o saruta pe strada goalä §i intunecata. Sunt sigur a te iubesc... Ce fericitä sunt, Todut... Acum se ggseau nu §tiau unde pe o stradä fgrä oarneni, fárg luminä, fárg sgornot, departe de murmurul ora§ului, ei doi, ascultand doar de chernarea inimii lor, sub protectia cerului, stelelor §i lunii.

A§a sä mergem vieata intreagg... Da, vieala intreagg... Bgiatul se opri ca s'o sgrute din nou. Ai uitat nenorocirea ? Langg tine uit tot... Si pornirg mai departe. \Treau sg-ti fac vieata numai o poezie. Totul numai pentru tine. Voiu fi unica poeta care a cantat un singur om, pe sotul ei. Aceastä exuberantg pe Todut incepuse OA indispung. Fata ii pläcea, o iubea §i voia s'o ia de nevastä. Cgci sotul meu va fi §i amant... §i cgsnicia -singurul izvor de inspiratie... Exuberanta nu-i §edea bine. Poezia e o hideletnicire superficialg, iti furl din plgcerea sängtoasä a sgrutului li imbräti§grii, iar in cgsnicie vieata trebue privitä serios. El era teolog §i filosof. Gandurile lui erau grele §i sfinte. Ada, e§ti in stare de un sacrificiu ?

Fata se aruncg de gatul lui ca si cum i s'ar fi

oferit toatA. MA iube§ti ? Da.

Poti sg-mi dovede§ti ? Oricând.

Era noaptea ei de dragoste, de adeväratä cununie.

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

187

E un mare sacrificiu. Orice... oricand... fAcu fata exaltat.

0 oprise din mers §i o stranse in brate. Fata läsase capul pe spate §i cu ochii inchi§i a§tepta. SI nu mai scrii versuri... IntraserA inteo stradA luminoasg, sgomot, lume multa, trAsuri. El incepu sA-i demonstreze, era o naturA practicA, cu multA logica in tot ce spunea, ajungand pana la scheme §i formule. SA nu mai scrii versuri. Vieata trebue privitA serios. Fericirea e cumintenie §i intelepciune. Ea ii räspunse hotArit. Iubirea ta poate sA inlocuiascA mice N'am sl mai scriu.

Iti multumesc, mireasa mea... Si se intoarserl spre cAmin. II

Cand a primit revista, bAtranul poet a inteles pentru ce i-a fost trimisl. I se publicaserä versurile. Dar in loc de bucurie, vestea 1-a intampinat cu necaz. Necaz, cand a rupt banda §i revista a aparut in toatA splendoarea ei ; necaz cand §i-a citit numele trecut in sumar chiar numele lui, pe care renuntase sa-1 mai vada tipkit deck pe cArtile de vizitA ; necaz, cand a deschis la pagina cu poezia sa... Necaz, cad bindle Asta i-1 acuse Ada. Pe urmA §i-a dat seama de ingratitudinea sa fatä de el insu§i. Pentru ce §i-ar nimici bucuria succesului ? Dar nedreptatea inteatata otrAve§te _pe

om, de-1 face du§manul propriei sale apturi. De altfel nici nu-i pacea ideologia acestei reviste. Re-

actionarA, antiprogresista, necapabilA. sA intefeagA nevoile proletariatului, idealurile noui ale umanitAtii.

Revista pentru belferi ! www.digibuc.ro

188

VICTOR PAPILIAN

Reciti sumarul sä vadä in ce pluton literar se gäse§te §i atunci MO de seamä cä poezia lui era cea din urml. Apoi, ochii lui, dedati cu me§te§ugul literelor, gäsird §i alte cusururi. Poezia era imprimata cursiv, cu cele mai minuscule cursive, in loc de Leonte numele lui fusese trecut Leontin, ca randa§ii §i nici vignetä n'avea deasupra. Pagina de bogdaproste Poetul simti jignirea. Apoi se consolä. La urma urmei, lipsa de simt estehc ii prive§te El fusese publicat §i litera tiparita are un prestigiu fatä de cea scrisä cu stiloul, ca §i trenul accelerat fatä de cel personal. Dar dela primul vers se stropsi. Ce era asta ? Doamne, imi deschid fereastra §i sufletul meu..."

Asta era prea de tot. Curata Waite de joc. I se modificaserä versurile, se denaturase sensul poeziei ; revolta impotriva Dumnezeirii §i dragostea

de umanitate, crezul lui de o vieatä, fuseserä nimicite printr'un cuvant schimbat. Cum asta : imi deschid"... cand in manuscris era precis : imi inchid"... Ce fusese ? Infamie editoriall sau pro-

stie filiald. In orice caz, Ada era vinovatä. I§i

permisese ca dintr'un imn inchinat omului sä facä un imn inchinat Dumnezeirii, Furios, ticlui o telegramä : Nu se sminte§te c'o iotä. Evanghelia". deodatä un sentiment larg cuprinzAtor, ii inundä aptura, ca i cum intradevär ar fi deschis fereastra soarelui §i suiletul, Dumnezeirii. Visul i se desa§ura aievea ca un curcubeu, legand mirajul tineretii cu apoteoza varstei mature. In clipa aceasta mii de ochi 11 citeau : in clipa aceasta era scriitor bucure§tean... *

*

Abia in zilele urmätoare a cunoscut succesul,

cand l-au felicitat profesorul de romana §.1 directowww.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

189

rul liceului, cand prietenii dela cafenea au recunoscut ca-i cea mai frumoasä poezie din sumar, si mai ales cand redactorul revistei literare locale care pana atunci 11 neglijas2 ti ceru ceva si pentru dansul.

Pe urmä a inceput sä fie din nou nemultumit. Succesul va sa fie Intretinut, altcum se dovedeste a fi nemeritat. Or, aci era cu neputinta O. se valorifice. Oras prea mic, cafenea fara comrtentä, revista ce innabusa, nu desvolta... i intr o zi a descins in capitala, §i dela hotel de-a-dreptul la

camin a mers. Ada s'a speriat. Ce-i, tata

Esti bolnav ?

Nu. Am venit sa-mi gasesti un editor. Dar nu cunosc niciunul, tatä. Profesorul tau... el trebue... Profesorul ?... se sperie Ada. Da.

Fata incerca o usoara rezistenta. Greu, tatä... el e foarte ocupat. Batranul inchise un ochiu si clatina doar capul. Adica : Ce te prefaci ?... Parca nu le stiu eu toate... Fata se supuse. Bine, tata... Sa-1 rog sä ne dea o ora.

Dar mai repede, ca sunt grabit. Si pana

atunci hai la editura Casei Scoalelor, ea-i trebue sa ne asculte. Fata nu §tia ce sa &ca. Avea intalnire cu Todut la Universitate, si luata pe neasteptate, nu avea cum sa-I anunte. 0 sa-i explic si o sä ma ierte el... Plecara impreuna. Tot timpul, batranul o bodogani :

Cum ti-ai permis sa-mi schimbi sensul poeziei

Tata, aveam sä aleg... Asta-i podoabä cu piatra de diamant §i tu ai schimbat diamantul cu o margea de sticlä. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

190

Tot mai bine-i asa, tatA. Ce §tii tu... In timpul din urmA, luat cu trebile literare, M.-

tranul uitase plAcerea de a mai toca märunt pe

cineva, cu vorba. Ajunserl in sfar§it la Casa S, coalelor. Ada se adresA secretarului : SA lase domnul cApitan manuscrisul... Dar cApitanul nu era orn sA termine cu una cu douA.

SA vezi despre ce e vorba, domnul meu... Ada ingälbeni. Tatl-sAu ii prinse spaima, ranji in suflet §i-§i descompuse efectul pe douA directiuni : sa-§i pledeze cauza s,i sA facA in ciuda fie-sei.

Eu sunt omul cel mai nedreptAtit din lume. Sunt poet si... TatA...

Bätranul o repezi din privire, apoi reluA : Cum ti-am spus, domnul meu, eu sunt omul cel mai nedreptAtit din lume. Sunt poet si publi-

cist. Am zece volume de versuri, cincisprezece piese de teatru, opt romane... a *

*

Abia 1-a condus pe tatAl sAu la hotel §i Ada a plecat spre Todut. L-a gAsit la cantina. Bliatul a primit-o bosumflat. De ce m'ai facut s'a§tept ? A venit tata. Puteai, ori§icum...

Todut, nu fii supärat... *tii cat am de preparat... §i ca sA mA plimb cu tine o orA, eu sacrific §i examen §i curs. Cat e§ti de bun, Todut... Dar tata... Ce vrea? In fine, vocea bAiatului pierduse din asprime. Trebue sl mA aju0... sl-mi dai un sfat... www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

191

Purtarea fetei ii placea. Nu se suparase de dojana lui, cu socoteala administratä, ce-i drept, blajin. dar totu§i sever, iar increderea ei ii marea importanta.

Tata vrea sä mergem dupa amiaza la pro-.

fesorul Domitian. Ei §i ?... facu el mirat.

Ada nu §tia cum sa-i explice, cum sä-1 faca a intelege tocmai din ceea ce nu spunea. Tata e batran, om dinaintea razboiului... are multe ciudatenii. In fine, baiatul intelese.

Te temi sa nu te faca de ras ? Ada nu raspunse. Cea mai bunä adeverinta. Si el recuno§tea cä era penibil sa te prezinti in fata unui orn subtire ca profesorul Domitian, cu un fost capitan de intender-4A, ridicul In preten-

tiile lui de poet, mai ridicul insä in anarhismul

§i ateismul lui, un ins terorizant, pisalog si nesuferit, care, odata pornit, nu te slabea pana nu-1 dädeai afara sau nu o rupeai de fug-a. Ce zici, Todut ?

Todut insä cumpanea. Avea sa aleaga intre

clipa de fata. §i viitoarea lui casnicie. Clipa intea-

devär era penibilä, dar pentru viitor el avea ne-

vole de o femeie ascultatoare, rabdatoare §i supusä.

Se ru§ina de tatal sau pe bunä dreptate, dar tre-

cand prin proba impusa, devenea mai smeritä, mai docila, mai femeie. Ce spui, Todut ? Baiatul dete verdictul : Datoria, Ada... Datoria iti impune sä te duci. 5i fata, resemnata, Ii raspunse : MA voiu duce.

Dupa masa, Ada s'a prezentat profesorului Domitian.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

192

Domnule Profesor, vä rog sä mä iertati... Ai adus ceva ? Nu.

Trebue O. scrii, fatl... Ai talent, mare talent... Profesorul Domitian era cunoscut ca un orn bun, entusiast, binevoitor, gata oricänd sä gäseascl un nou talent. Päcat.

Nu e vorba de mine, ci de tata, cäruia i-ati

publicat... Profesorul zâmbi.

Cam släbute versuri... De hatärul dumitale... Ada indräsni sä-1 intrerupä : Domnule Profesor, sä nu vä supärati... Ti-a trimis alte versuri ? Nu... dar a venit. A venit in Bucure§ti sá vä multumeascä. Profesorul schitä un gest de refuz. SA-0 multumeasa dumitale, nu mie. Dar fata continua O. se roage. VA rog sä-1 primiti... tine a§a de mult... Bine, cedä Domitian, ad6.-1 dupä ora de curs.

Fata se ridia, dar la uä se intoarse.

Domnule Profesor, incl ceva... Tata e un om in varstä, träit in provincie, v'a§ ruga O. fiti in dduitor. e opri din vorbä. Totul in aptura ei asculta

de acea grijä maximä, vecinä de spaimä, ca Inaintea unei sentinte. Profesorul o lini§ti. TatAl dumitale a fost ofiter, nu-i a§a?... Da.

Vezi cum am ghicit?... Cunosc tagrna oamenilor ästora terorizanti. E un om de treabl... NedreptAtile poate 1-au singularizat.

Nu, domnisoarl. E un om räu §i egoist.

Cu restul oamenflor se j)oartä minunat, incat toti 11 iubesc, il stimeaza sr-1 simpatizeaz1...

www.digibuc.ro

dar in

UN MARE NEDREPTÄT1T

193

serviciu, §i mai ales in casd cu fiintele al cdror stdpan se socote§te, e cumplit. Räutatea lui e cu atat mai odioasä cu cat e Ord justificare. Nu nedreptAtile, cum crezi dumneata, ci firea lui... Dar sä md opresc. E tatAl dumitale. Add-1 dupa curs mine.

A doua zi, cäpitanul inventd ceva nou : sä mearga. la Ministerul Educatiei Nationale. Profesorul Domitian 11 primise bine §i-1 ascultase. Totul i se pdrea u§or si firesc. Meritele lui incepeau sd fie cunoscute. SA fi procedat de acum cativa ani a§a, unde ar fi azi?... Dar cine

sd se intereseze de el. Ada ?... Cand fata auzi de noua lui träsnaie, alergd la

Todut. Wu mai pot, Todut, nu mai pot... Ce sd fac ? Dar §i Todut plänuise ceva peste noapte. Sa gräbeascd logodna §i nunta, §i ca atare avea lipsä de bundvointa cdpitanului poet.

Trebue, Ada... trebue sd te duci.

0 sä md prdpädesc... o sd md topesc de

ru§ine in fata ministrului... Curaj, Ada... Avem nevoie de bdtran...

Dela ministru, cdpitanul Surdulescu a iesit in. cdrcat, ca o albind, de onoruri si promisiuni. Numai sd treacd alegerile ministrul se gAsea tocmai in campanie electorald si totul i se va pune la dispozitie, editurd, reviste de lansare si ajutor chiar. Poetul e desorientat. Para. nu §tie ce sä mai fad.. Mintea lui acthä cerceteaza mereu. Ii trebue ceva grandios, o faptd care sA 13

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

194

incunune drurnul sail la Bucure§ti §i parca vieata lui intreaga. A, a gasit : Regele... Sa se duca la rege. SA faca cunoscut §i regelui toata nedreptatea, toatä mizeria ce poate ucide in provincie un om de geniu. Ada, m'am hotarit... Sa mergem la rege. Dar Ada a cazut bolnava la pat. Ma voiu duce singur... se ingama el. La palat i s'a spus sa faca o cerere de audienta. III

and a aflat ca venise acasa, sa se logodeasca.

Leonte Surdulescu, poetul §i publicistul, numai ca n'a ridicat bratul sa-i crape capul. Editura ?...

SI vezi,

Audienta ?...

Maresalul curtii n'a fixat-o incl. Minis trul ?...

Tata, Todut §i-a luat doctoratul. Trebue s. se preoteascä... Dar batrAnul se plimba ca zanaticul prin casa ; se simtea neglijat §i mai rau tras pe sfoara. Si numai afurisita asta de fata, mironositä dar 7oluntara, era de vina ! El Ii incredintase un

obiectiv de onoare §i ei i se abatuse de maritis. Neam jorost.

Piei din fata mea... Fata s'a dus speriata. 1 Todut. Tata nu vrea...

A urmat, la preot, un sfat de familie. Situatia era grava. Altii ar fi putut face nunta §i färä

consirntamAnt, dar inteo familie de preot §i la un viitor preot, nu se cldea... La urma, preotul s'a hotarit.

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

Ma duc sa-i vorbesc eu. Batranul 1-a primit in raspar. Ce vii la mine, pArinte ? Nu-i majora ? Nu-i studenta? Nu-i emancipata ? Atunci te invoiesti ? Asta n'am spus. Preotul o lua dela cap. Sa vedem, domnule capitan, ce motiv ai impotriva acestei casatorii ? Niciunul.

Atunci suntem intelesi ?... DA mana aici. Dar Leonte Surdulescu s'a ferit. Asta nu. Prin urmare, nu vrei sa ti se märite fata ? Din parte-mi, n'are decat. E majora, stu-

denta, emancipata...

Preotul i-a inteles ostilitatea. A chemat baiatul

si 1-a sfatuit pärinte§te. Ia mai da-1 dracului de nebun... Fata-i n'am ce zice. Draguta, modestä, are si carierd... Dar dacd tata-sau e nebun, i fata-i ticnitä... Uite,

eu am ochit pentru tine pe fata Lasa, tata... Ada o sa izbuteasca... Numai sa nu-ti faca nebunul rusinea si sä nu vina la nuntä. Cu neputintd, tata... *

*

Leonte Surdulescu inteles coalitia. i pe deasupra, condusa de un popa. Necazul lui s'a spiritualizat, a capatat un talc metafizic, explica de bunA

seama un destin, destinul lui de luptätor si de

poet umanitarist, care i-a facut vieata una cu durerea celor obiditi, a proletarilor, a taranilor nedreptatiti, si i-a pus in spate o cruce, dar nu cea mincinoasa a popilor, ci crucea de otel i cArbune a

www.digibuc.ro

196

VICTOR PAPIL1AN

burgheziei. A ajuns la o culme. El, §i de cea-

laltA parte a baricadei intreaga societate burghezA cu Ada, popa Päsat i Todut, simple iscoade. Cand va lovi in ei, sä se cutremure intreaga sandrama.

apitanul Surdulescu nu mai poate sta in cask

se innObusä. Ii trebue noaptea färä stele, noaptea pustie... SA se simtä infO§urat de stindardele negre

ale vantului, un Napoleon superb pe campul de bätaie, intre träsnete, fulgere i viscol. A ajuns la cafenea mai repede cleat ar fi vrut. Gandurile Ii gonesc paii. Cafeneaua e goala, ora tarzie, vreme rea. Numai inteun colt, la o masä, Ovreii joacI baccara. Ca de obiceiu, cativa jucätori §i multi chibiti care ponteazA din cand in cand. Cäpitanul cere o cafea. Vrea sä fie tot atat de lucid ca i cand ar scrie o poezie sau ar combina intriga unui roman. COci va da drumul unui desnodämant de mOretie anticA. Toate facultätile lui creatoare, imaginatia in primul rand,

apoi vointa, trebue sA le aibä gata la atac. L-a oprit sgomotul dela masa Ovreilor. A fost pesemne o loviturä grozavd. C4tigätoru1 s'a ridicat

scoatO punga. E mandru ca de o mare victorie §i de aceea se simte obligat ca sä dea ca

sfaturi.

Ascultati-mä pe mine... inspiratia e chestie de sfert de secundä. intors gandul dela inceput. Oare Cäpitanul nu grese.ste el? Oare nu prea s'a indepärtat, prea s'a läsat dus de imaginatie, i in fuga ei a uitat de Ada, de Popa Päsat, i de fiu-sdu, teologul ? Lui ii trebuia o loviturá §i el combinO o tragedie anticä. Vorba Ovreiului : inspiratia e chestie de sfert de secundä. Ii trebuia aceastä fdramä de timp. Gandul lui oscileazA ca pendula intre casa preotului, unde se unelte§te, §i masa Ovreilor, unde se joacl la noroc. Abia acum i§i dO seama cl www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTÄTIT

197

soarta l-a pus intre aceste douä forte dusmane. Apropierea ii face pläcere, parca-i gadila ceva in creier. Deci, mai departe. Totdeauna a sprijinit pe Ovrei, in necazul popilor cre§tini. Gadilitura s'a preacut in zumzet, care-i furnicä prin cap,

maini §i piept. Dacä si acum i-ar sprijini ? Dar nu termind. Mintea i-a inhatat gandul ca pe o musca. Sfertul de secundd ! Si deodatä sufletul

i se luminä ca o lund de foita in care s'a aprins becul. Rade läuntric cu o gura panä la urechi,

cu un ochiu inchis sugubät §i cu nasul stramb inteo

parte, cum rade luna pe cartile de pove§ti. Dar chipul §i-1 tine strunit, privind cu desnädejde in gol. Cu pasi rari se apropie de masa juatorilor.

Domnule Rabinovici, se adreseaza el §efului comunitatii, am sa-ti spun ceva foarte important. Cand termini jocul... Eu nu joc, privesc la mägarul meu de nepot, bäiatul lui Cohn....

Atunci, te rog, vino la mine. Ovreiul isi inchipuie ca e vorba de vreo afacere. marita fata §i se pregatea sä se lase Auzise greu. Dar tinuta foarte gravä a capitanului, felul

solemn cum il invitase sä ia loc la masä, Il cam incurcä.

Domnule Rabinovici, sä nu te minunezi de cele ce vei auzi. Ovreiul este din ce in ce mai curios. M'am hotdrit sa mä fac Ovreiu... Ovreiul rämase o clipd näuc, apoi il privi peste ochelari.

Stii c'am fost ateu... Da, toatä lumea §tie. Vorbind, Ovreiul se desmeticise §i i§i da searna cä are de aface cu un nebun. Dar sunt un ganditor, un meditativ. Cu aceea§i cinste cu care n'am crezut, cu aceea§i cinste md intorc la iudaism... www.digibuc.ro

198

VICTOR PAPILIAN

Ovreiul continua sä judece : Sunt unii nebuni lucizi foarte Si din toate religiile pe care le-am studiat cu deamanuntul, singura adevarat mare, fiind singura revelata de Dumnezeu, e iudaismul. Ovreiul il läsä sa vorbeasca ascultä cu multa

De fapt, îi facea socotelile cu precizie. Un nebun de astia e mai de folos dent o mie de

atentie.

cuminti. Se gandea ce valvä va face : Un capitan roman trecut la iudaism... Surdulescu devenise ca niciodata de elocvent. Crestinismul fatà de iudaism nu-i decal o minusculä sect.% ca de pildd aceea a milenistilor fail de

crestinism.

Si in acest timp, continua discutia cu potrivnicii sai, ca si cum ar fi fost de fatd. Ei, ce zici, parinte Pasat ? Ce zici, domnisoara Ada ? Ce zici, domnule teolog?

Capitanul combatea crestinismul cu vehementa, suStinand universalitatea religiei mozaice. Crestinismul a fost marea piedeca...

Si, pe celalalt plan, mintea lui savura valva pe care o va face vestea, nu numai in orasul lui, dar in tara intreaga. Cine e acel original? E un gamditor de geniu. E capitanul Surdulescu... poetul i publicistul Leonte Surdulescu. Cel mai mare nedreptatit al timpului !

'and vestea a aparut in ziare, parintele Duruian si-a chemat baiatul i i-a aratat. Ti-am spus ?... Satura-te acum. 0 sä fii ginerele tmui Jidan. Iar baiatul a alergat la Ada. Ada, tatal tau ne face de ras... Convinge-l... Altcum, totul e sfarsit intre noi. www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTATIT

rg9

Si Ada a cautat sa-1 convingA. A plans, s'a ruDar cApitanul s'a infuriat. SA nu te amesteci in convingerile mele reli-

gat...

gioase.

Fata era dezolatä. Todut avea dreptate, dar pe de altä parte cum sA lupte impotriva tatAlui ? Toatà vieata ei fusese supusa, asa era regula in casa, mostenire dela mama-sa, cum era s'o franga ea ?...

Nu exista decAt un singur sistem... isi dadu Todut pArerea, mama forte. Nu vrea de voie, atunci de nevoie. Cum, Todut ?

Sa-1 internezi la nebuni Fata a crezut CA se prAbuseste pamantul cu ea. Nici nu indrasnea sa gandeasca. Nici Todut insä nu era om sa se lase. Impreuna cu tatAl lui a purtat-o pe la avocati, procurori si alti fruntasi ai orasului. Cu totii au tost de acord sa-1 interneze. SA mai incerc odata cu vorba buna...

Dar and a inceput vorba, capitanul a pus maim pe bat.

Iti crap capul, mizerabilo... Atunci Ada n a mai putut. Dreaptä in fata lui,

cu privirea ridicata ca niciodata, a raspuns raspicat :

Tata, te voiu interna la balamuc. BAtranului i s'au turburat ochii, mãinile i-au ca-

zut in jos, apoi a lasat capul pe piept i s'a prabusit pe scaun. Tata., tatA...

BAtranul o indepArta cu vocea stinsa :

Todut, i parintele, chiar si preoteasa au incurajat-o.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

2G0

SA vezi ce orn de treabl o sA se facA, ii spuse pArintele. Frica e singurul mijloc pentru

nebuni. De altfel, si procurorul are sA-i spunA, judecAtorul de instruct're, §i directorul liceului...

Dar Ada n'avea cui sA se destAinuiascA cleat lui Todut.

Cand s'a prAbu§it pe scaun, am crezut

moare...

BAiatul nu-i putea mArturisi gandirea lui adevAraft : cä ar fi dorit sA moarA... Intelegi, Todut, cum sä duc eu pe constiiutä, o vieatA intreagA, povara mortii Fii lini§titä, nu moare el...

CApitanul Surdulescu devenise omul cel mai de treabA, §i profitand de aceastA schimbare, socrii mirele au hotArit sá grAbeascA nunta. La logodnä

a petrecut cu toti oaspetii §i a Onut o cuvantare pentru fericirea tinerilor. Cu Ovreii nici vorbA.

Uitase de editurA, de reviste, de audientA la rege. Se interesa parcI §i de pregAtirile de cAsAtorie. Ce n'ar fi crezut niciodatA Ada, a intrat in odaia ei, unde se gAseau cadourile, rochia de mireasA §i toate cele de trebuintA pentru nuntA, lumanarile, voalul §i coroana de lArnaitA. Toatä lurnea era fericitA ; pArintele Duruian, cá fiu-sAu va intra in randul oamenilor ; preoteasa, cá lucreazA pen tru bAiat ca pe vremea cand era copil ; iar Todut, cä visul lui se va implini in curand. Numai in sufletul Adei stAruia ingrijorarea. Se

temea de atata noroc. A väzut pe tatAl säu prA-

bu§indu-se pe scaun §i imaginea aceasta Ii apArea cand §i cand, printre armoniile cuvintelor de dragoste, printre peisajele fericite ale viitoarei ei cAsnicii §i chiar taind elanul unui sArut sau ritmul unei imbrAtisAri. Remu§care sau presimOre ?...

www.digibuc.ro

UN MARE NEDREPTÄTIT

201

totu§i trebuia sd tacd, sä nu vatäme cu nimic fericirea lui Todut. SI-i däruiascd tot ce-i mai frumos §i mai pur in sufletul ei, intreaga substantä a poeziei, la care a renuntat, tonul curat al surasului si lacrimii, §i cununa privirii de fecioard care intelege, ingAdue §i ocrote§te. In fie-

care zi, ei se plimba pand noaptea tarziu, sd seimpregneze de fericirea primäverii, prin vraja trupului ei tanär §i frumos, §i toate gandurile, bucu-

rfile §i suferintele de mai tarziu sä le intoarcd

prin filtrul acestei amintiri. In astd sear/ a MtArziat mai mult. Ultima noapte de amanti. Maine e cununia civild. Se vede cd si bätranul e impresionat de acest eveniment. Casa e luminatä toatá, ii asteaptä. Hai, Todut, sä-i zicem noapte E in odaia mea, zambeste Ada. Si fericitä parca sd-1 surprindä in flagrant delict

de duio§enie baraneascd, deschide usa, gata sk aplaude.

Todut... tipä ea. Bdiatul se apropie. Groaznic ! In mijlocul odàii

bdtranul atarnd intr'un streang fixat de carligul lämpii. S'a spanzurat, dar si-a fdcut seama cu socotealä. Pe cap are coroana de lämaitd. §i picioarele flescdite s'au impleticit in rochia de mireasä.

Todut... Bätranul e hidos. Are capul plecat inteo parte, un ochiu inchis, ochiul cel §iret, §i le aratä limba.. Hai, Ada, sä anuntdm parchetul... si cu forta o trage afard.

A doua zi dup. inmormantare, Ada a primit un pachet §i o scrisoare. Iti inapoiez inelul. Cdsätoria imposibill. Taina preotiei nu poate fi intinatd de pdcatele omenesti".. www.digibuc.ro

VICTORIE lar pe chelie, se plimba o musai. (Cezar Petrescu : Simfonia fantasticii.)

Generalul inchise cartea si furios o arunca pe noptierd.

Asta-i un dobitoc... un mare dobitoc... era necunoscutä, o voce joasa si guturalä, izbind parca dinauntru inafara nis,te timpane infundate cu vatd. De ahfel, nu-si dadea bine seama. Fusese aievea vocea lui sau o voce sträinä, folosindu-i sufletul ca pe o pâlnie acustia. Asta-i un dobitoc, un mare dobitoc... se incapatána vocea. Cine-i dobitoc ? se rasti generalul. Cum cine ? Para nu §tii... Ia, Grigore Stolnicu, profesorul din Simfonia fantastica a lui Cezar Petrescu... Si numaidecät inchipuirea generalului, pana Vocea

atunci tluidä cu rândurile cartli, se imprästid ca razele unui punct luminos, intepemnd pe un manunchiu de imagini : sala dé concert in suspinul lent al emotiei ; orchestra, o neinteleasá mare cu

valuri de argint, alarna §i matase ; maestrul, parca la intersecOa acestor lumi, apropiind §i disjugand cu bagheta sutletele oamenilor din sala de sutletele instrumentelor din orchestra si in fine, tot acest www.digibuc.ro

VICTORIE

203

tumult nävalnic de torent revdrsat, adunat si tors in firul de caraghios al lui Grigore Stolnicu, profesorul cel chinuit pand la exasperare de giumbuslucurile unei muste sprintare pe chelia insului din fatä.

Asta-i un dobitoc... fdcu vocea, parca sä-i

(lea curaj. Pentru ce dobitoc, domnule ?... ripostä generalul.

Acum ambele voci, desprinse oarecum din el, se certau pe socoteald proprie. Generalul schitd o miscare de contrarietate, ca .si cum niste inferiori i-ar fi discutat dincolo, in odaia vecind, ordinul. Prostii... Sunt obosit... Mai bine sd. mä culc...

Trase läntiorul dela lampa

i

inchise ochii.

Imaginile luminoase se afundard ca niste umbre in intunerecul creierului. Totusi el continua sä vorbeascd, apdrandu-se.

Schimbarea garnizoanei... noua mea func-

tiune... Apoi, prea feluritele indatoriri... amestecul

de preocupari... Totul mä turburd i md Si deodatd se regäsi cu mintea in cabinetul ministrului de rdzboiu, discutänd locurile la noua miscare in armata. El voise Craiova. Dar Craiova era rezervatä nepotului primului ministru. Apoi, in ordinea preferintelor, Constanta. Aci, dificultäti politice locale, si atunci... pot tim Clujul. La Cluj, Grädinescule... la Cluj, Ii vorbi

sfätos ministrul de rdzboiu, la Cluj avem nevoie de oameni destoinici... Clujul e o cetate dusmand ce trebueste cuceritä. Acolo, peste indatoririle de ostas, se impun i cele de culturd. SI flm cinstiti... Prestigiul nostru fatd de minoritari, doar o culturl temeinica II poate asigura... Povete de circumstantä, tdiate cu foarfecele parca din gazete. Dar la Cluj odatä sosit, aceeasi stereonpä vorbd : cultura. www.digibuc.ro

204

VICTOR PAPILIAN

atunci, flea convingere, dar constient de po-

runca timpului care nu cruä nicio abatere, s'a

hotarit a deveni orn de culturg.. Si hotgrirea 1-a costat. E drept c'a descoperit o lheraturä noua, el, rämas odatä cu bacalaureatul la versurile lui Cerna i romanele lui Dui liu Zamfirescu. Si o plasticä noud, si, ceea ce n'ar fi crezut vreodatä, o muzicg. româneascä. Dar cu catä trudä... cu catg.

Generalul s'a räsucit de necaz, in pat. Ar vrea sä adoarmä, dar gandurile i se invärtesc moriscä. Ce frumoasä literaturd era pe vremuri... simplä, pe intelesul tuturor... îi mergea pe de-adreptul la inimä. Nu ca acum, chinuitá si bolnävicioasä. De pildá, poftim, si la Cezar Petrescu... Ce gust sá urmáresfi cu atata insistentd fiecare miscare

sufleteascd, fiecare gest abia schitat, fiecare pornire abia conceputl.... si mai cu searnä acea stäpanire si luptä, care mentine pe un nebun in aparentele cuminteniei. CAci fgrá indoialä, Grigore Stolnicu este nebun...

N'a terminat cartea de citit, dar dela primele

pagini flcut convingerea. Un nebun ! A§i !... Un dobitoc, un mare dobitoc !... Pentru ce dobitoc ?... Vocile stäruiau desprinse din fäptura lui, voci de sine stätätoare, parca vocile a doi advocati gata de harp., unul apäränd pe Grigore Stolnicu, celgialt acuzgridu-1. Generalul isi depärtá cu vointä auzul, plictisit de ceartá si vacarm. Inaintea lui : estrada...

Muzica n'o pricepe, dar orchestra, orchestra... Ce disciplinä, ce incantare pentru un adevárat militar !...

Orchestra este o unitate, in care fiecare ins ii

executá cu insufleOre, dar si cu precizie, indatorirea. Ce ar fi de pildä, ca timpanistul, innebunit subit, sá ridice ciocanul §i... poc cu el in chelia inaintasului sgu, ca sá omoare o Generalul isi simte trupul intins ca o piele de caracatitä. Peste el a trecut nebunía lui Grigore www.digibuc.ro

VICTORIE

205

Stolnicu, rostogolitä ca un täväluc. SA se stApâpaneascA, altcum rätAcirea o sä-1 arunce in vartej.

Noroc de minutarul ceasului care-1 tine legat de realitate. Dar si tic-tacul Asta... Disciplina, disciplina...

Generalul ar vrea sd nu mai audd. Singur sä

se stie noaptea in zdvoiu, Intins pe prundisul argin-

tat, sau in parc pe banca de piaträ, asteptând.

Dar fie-ce sgomot al ceasornicului e lovii punctarea gdmäliilor de sudoare i gestul timpanistului in tobd i palma lui Grigore Stolnicu, and va face plici" pe chelia tovardsului din faä... De aceea, priveste in said. Ah !...

turd... or, loviturd e

Sala de concert e in suspinul lent al emotiei ; orchestra apare ca o neinteleasä mare cu valuri de argint, alama si mdtase... iar maestrul, pared la intersectia a doud lumi, apropie sau depdrteazd

cu jocul baghetei apele sufletului de cele ale

armoniei. General e nemultumit. Nascocirile muzicii, ima-

gini cuplate de metafore i comparatiuni, ies la iveall in necazul lui. Ce-i asta ? Fantazie sau realitate ? Unde se gäseste ?... In decor de opera sau in zdvoiu cu noapte lurninatd? Ce-i asta ?..

Cornul de luna ca o svarlugd intre nori Noaptea desträmatä de acele brazilor ? Päldria cavalerului, streasind de lumind Generalul Isi revine. Gandhi frumoase, semn de slaibiciune. Un orn serios nu judecd decât ceea ce vede. De pildd, viorile... toate cu arcusurile in aceeasi miscare, cand in jos când in sus, solddteste. i contrabasii ! Cum se luptä cu enormele lor instrumente... ca niste ursari. Si oboistii... Generalului fi este a rftde. Totdeauna, oboistii sufländ i s'au parut caraghiosi. Suflä subtire numai

din buze, ca si cum ar lipi o tigard. Si tin gâtul intins, ca niste www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

206

Generalul e tot nemultumit. Realitatea, zadarnic orchestra vrea s'o stdpdheascd... Simfonia e fantasticd. Valurile se revarsä peste matcd. Stihia s'a desläntuit. In said', lumea nu mai are putintd de a reactiona. Std. inmärmuritä. Si in aceastä muItime prostitd, o singurä minte agerd lucreazd. E mintea lui acum tot una cu mintea lui Grigore Stolnicu. Ea singurd are o preocupare serioasá : musca de pe scäfdrlia vecinului... S'o urrnäreascd tiptil, tiptil, cu mdna ridicatd, pentru ca la momentul potrivit, odatd... plici !... II

A bägat de seamä... Intrarea lui in teatru a

Noul general !... Sd-si gäseascd deci o infdti§are potrivitä. E incä tändr, doar de patruzeci si §ase de ani. Poate sa fie, clacä nu frumos, cel putin pläcut si mai cu searnd interesant. El §tie c'd e pus la concurs cu predecesorul sdu, la concurs cu ceilalti generali maghiari, care cd.ndva au trecut prin loja comandamentului. De aceea a venit insotit de intreaga suitd... §i cu totii la fel de produs emotie !...

frumos gatiti, in haine de mare tinutd, dup. reglement : mänusi albe, cisme de lac, centurd, de-

cor*, eghileti. Si nu din fanfaronadd ! Are insä

rdspunderea situatiei. Adus in fata muliniii ca o divinitate, el are o lipsa de primul atribut al divinitatii : prestigiul ! Or, la urma urmei, prestigiul

se rezolvd prin fast si decoratie... Generalul aruncd o privire asupra acestei Privirea i se desagregä jos, pe capetele sculptate in penumbra luminii artificiale. Din nou e obosit !

De Verdi e opera asta, Marinescule ?... aude

el pe §eful Statului Major cerdnd informatiuni aghiotantului.

Generalului i se opre§te gandirea, ca tdiatá cu www.digibuc.ro

VICTOR1E

207

Poftim, fa culturá cu oameni pentru care toate operele sunt scrise de Verdi ! Astia sunt ca ordonantele pentru care orice ziar e Universul. Nu se ostenesc sä citeasca macar progra-

foarfecele.

mul sau afi§ul, necum o carte de specialitate. Si-§i aminte§te cum el i§i procurase dela un teterist, absolvent al conservatorului, un comentar al operei. Se intoarse catre ignorant §i incepu sä-i explice, farä nimic mustrator in vorba, sträns dupa textul cArlii.

Ciudatä soartä a avut si opera asta Samson

si Dalila"... Autorul e Saint-Safts. A lucrat-o

nici mai mult nici mai putin de noua ani, dela

1868 pa' nä la 1877... §i dupa atáta muncä n'a gásit in Franta scenä, care sä i-o reprezinte imediat, ci... Generalul i§i opri cuväntarea. Oboistul din orchesträ a dat un semn prelung, imediat viorile,

ca ni§te orätanii la strigatul gospodinei, s'au re-

pezit sa-1 prinda. Tocmai la timp, caci vorbind a simtit o suferinta vaga, nedefinitd, ca o reminiscenta tristä.

Invätase pe de rost cuvintele altuia ca §i... ca si... Para §i Grigore Stolnicu invätase din enciclopedie explicatia Simfoniei fantastice ?...

Voit, generalul isi schimba cursul gandirii. Stäruinta de a-§i aminti Ii producea aceea§i nelini§te.

Jos, sub el, orchestra e in främäntul pregatirii. Si. deodata tresare, ca §i cum ar fi facut o descoperire. Da, da... a prins secretul nelinistii. Nu loja comandantului e la o ináltime prea mare, cum crezuse el la inceput, ci orchestra e infundata jos, jos de tot ca intr'3 scoica, intre scull §i parter. Si fara sa vrea ridicá privirea parca sa masoare distanta. Poftim !... Acum alta plictisealá. In fata lui, doua ránduri deasupra, la o loja de galerie, un tánär incon§tient stä pe balustradä cu spatele spre public, Sprijinit doar inteo mana. www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

208

Ce nebun ! Un gest gre§it... o scapare din vedere §i... baldabac... Generalul i§i intoarse din nou privirea in orchestra.. Ce-i pasa lui de nesocotinta altora ? Nu-i vorba insä de nesocotinta unui natarau, se rectifica el. Sa-§i frangl gatul, daca-i dobitoc!...

Dar de acolo de sus, drept peste trombonist ar

cal:lea §i terciu 1-ar face. Asta e!... Pentru ce sa

piara un orn nevinovat, prin prostia unui scrantit? Generalul din nou e cu ochii in orchestra. Vio1onistii isi

fugäresc degetele märunt §i egal pe

gatul viorii. Celi§tii §i-au scos capetele la vedere peste burt.iIe instrumentelor. Ascuns sub rampa,

gonit parcä din ansamblu, harpistul ciupe§te de unul singur pe grätarul de corzi, arpegii scurte §i rasucite. In fund, timpanistul isi acordeaza diferi-

tele lui tobe, cu mi§cari surde, invaluite parca in vatä. Intreaga orchestra e in neastampar. i deo-

'data', toate glasurile incep sä trepideze pe intrecute.

A intrat dirijorul. Parca-i gospodina cu graunte... i§i repetä generalul imaginea. 0 loviturä sinistra de gong, apoi tacere totala. Maestrul a ridicat bagheta. In said intunerec. Toate privirile sunt atintite spre ramp.. *i atunci,

generalul, scapat parca de sub supra-

veghere, i§i strecoara bini§or privirea sus, spre loja de galerie. Ah, ce mizerie !... Nesocotitul tanär a innebunit parca. Arzat pe balustradä, cu mainile incruci§ate pe piept, sigur pe pozitia lui,

mai mult chiar, provocator, el a§teaptä inceputul spectacolului. Cum Dumnezeu de nu i-e frica ? E fail niciun sprijin. La cea mai mica greseala de echilibru, baldabac...

Ce-mi pasa mie de toate astea ? Mai bine sä ascult... Generalul isi concentreazä toatä atentia asupra anuzicii. Muzica, nu numai cä trece pe langä el www.digibuc.ro

VICTORIE

209

strAinA, dar se preface in impresiuni ciudate. Sunetele viorilor ii fluturA nesuferit, gadilicios chiar,

ca niste jurubite de mätase despletite ; fluierile

flautelor se rezolvA in serpentine care, incolAcite, ii tiuesc panA in timpane; iar alAmurile, ba Il invA-

luesc, ba il tamponeazA, ba 11 poartA lin ca pe

targA. Totul e exterior, nimic nu-1 pAtrunde. Este un vizual, la care §i sunetele se materializeazA in elemente concrete. Din nou e cu ochii la arcuvri. Aceea§i ordine, acela§i paralelism. ParcA si degetele pe gaturile negre, aleargA tot paralel. Chiar buzele §i obrajii muzicantilor sutlAtori se mi§cA in acela§ tact. La fel pufAiesc tromboni§tii, ca niste obezi, la fel i§i tivesc buzele oboi§tii, ca ni§te cumetre in gratii. Si fag* ! SA crezi cA atunci dau trup, prin vergeaua ondulatA de argint, instrumentelor lor monstruoase ca ni§te pari. Ce caraghio§i ! Mai cu seaml oboistul prim. Asta-i grozav de caraghios ! Scurt, gras §i chel. Dar ce chel ! Capul lui, pe instrument, se profileazA ca un bostan infipt inteun par. SA cadA jos, terciu s'ar face, ca si... ca si... Din nou aceea§i senzatie penibilA de sfar§ealA. Terciu s'ar face, ca §i tândrul de sus...

Generalul simte pe frunte picuri de sudoare. Parc'ar fi la o proba scrisA de tacticA, negAsind

Ce casnA, ce casnA ! Ar vrea sä ridice privirea sus, la loja de galerie, dar privirea ii atarna grea in jos. Chelia oboistului i s'a prins solutia.

de pleoape.

E scurt, gras §i chel, ca... Generalul are o opresiune pe piept. Ar vrea respire si nu poate. Chelia oboistului e tema §i solutia ii sbarrifte pe la tample ca o muscl. E scurt, gras §i chel, ca... SbArnaiturile parca au trecut in minte. Creierul in intregime e un roiu räzvrätit pe o pradA. E scurt, gras §i chel ca Grigore Stolnicu... 14

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

210

Generalul rAsuflä odihnit. In fine ! Dar Ondirea, in neastampAr, a gäsit nou prilej de neliniste : chelia.

De catva timp sufletul sAu are

lips1 de neliniste ca de o ambiantä. Deci scor-

i totdeodatI doreste stärile de grijä. Generalul e cu ochii sus la loja de galerie. Se

moneste, scormoneste... se teme

apArl. Nu stie cum, dar simte cl se apArl. Ce

rusine pentru un militar ! Si totusi, privirea cautA cu nesat pe celAlalt partener al jocului. Dar aci,

decepOune... Tängrul cumintit s'a tras inAuntru. Ce L-ar vrea din nou pe balustradk cu

mainile crucis pe piept, preocupat de muzicA... Desorientat i totusi voluptos excitat, generalul privirea intre cele douä sfere de atractie.

Jos, chelia rotundk intinsk parcä inarcatä cu explosibil

sus, fata profilata a tanärului, stearsA de orice asperitate, fosforoscenta in penumbra luminatA a lojii i lucioasä chiar. Ca o chelie !...

Inteun moment de energie, el intoarce capul §i infige privirea in balcon. Ce rusine ! Pur simplu, a fugit de pericolI Dar balconul este o

hrulA cu capetele fosforescente asezate in rânduri, rAnduri, ca i craniile intr'un mauzoleu. 5i lucind toate ca niste chelii... Generalul ii dI seama de absurditatea vedeniei. Judecata lucreaz1 doar prin inchipuire, cum e mai rAu. Se intoarce cu mintea la textul tradus acasä de teterist. Ah, i asta-i tot o fugk tot o miscare de aparare !

In lungi tonuri de corn si in acordul instrumentelor de lemn, glAsueste textul, se deschide actul intâi. Dupa putine tacte, urmeazI un pasagiu de o pregnantä melancolie, o tesAturä melodica trecutA dela un instrument la celAlalt"... 1) DeodatA generalului i se §terge gAndirea. De I)

Peter Raabe, Opernführer".

www.digibuc.ro

VICTOR1E

211

Cava timp, ochii lui in ne§tire urmareau parcl chelia oboistului. Da, da... S'a trezit. Dar ce cumplitä trezire ! Soarta i§i bate joc de el ca un inferior obraznic... caci pe chelia oboistului se läfaie cum ii place, and in zig-zaguri, cand in sburdalnice capricii, sloboda ca o sälbaticiune pe Baragan, o musca. Generalul face o mi§care, ca §i cum ar vrea sä se ridice. Simte ca nu poate respira, §1 acest deficit de respiratie ii raspunde tocmai in frunte. 0 muscä !... Pentru ce batjocura asta ?... Apoi, dupa noul sau sistem de gandire dialogata. : Nu e batjocura ?...

Ba chiar batjocura... caci e musca lui Gri-

gore Stolnicu... Din nou o mi§care de ridicare. Ii e ru§ine. Ce Dumnezeu ! Uitä cd-i militar ? Si la urma urmei, poate cà nici nu-i musca. Si ochii lui incep sä cerceteze.

Musa. e ? Nu... Ba da... Ba nu... Vederea ii este teapana. §i subtire ca un ac de insectar. S'o poatä trece odatä prin trupul moale pana'n jos, ce bine-ar fi ! Bazaind in teapa sa-§i dea suiletul obraznica insecta ! Dar daca nu-i musca ? Ar putea fi neg, pata de cerneala, petec de hartie... A§i ! Se misca. Ba nu... Oare nu-i o parere ? Lui ii tremurä privirea in pleoape... Marinescule, se rasuceste el catre ofiterul de ordonantä. PorunciO, Domnule General... Binoclul...

Generalului i se curni.a respiratia de emotie.

Ciudatä senzatie ! Palpairi de teamä simte in

suflet, ca un copil cdruia i se pune pentru intaia data in maná un revolver. Este un binoclu de campanie, metalic §i masiv, cu osaturd de revolver §i greutate de grenada. www.digibuc.ro

212

VICTOR PAPILIAN

In- rázboiu, cu el privea pozitiunile inamice. In rdzboiu... Ce cuvânt hipertrofiat si. Asta : rdzboiu! Ca si cum singur ar rezuma maximum de energie umand si pasiunea legatä de luptä si de pericol. Minciund !... Sunt imprejuräri in vieatd, mult mai dramatice... de pildá, inarmat, sd urmäresti singur un räufäcdtor, ca detectivul. In atare miscare, te mand imbolduri maxime de amorez : de a poseda si strivi. Pe cand in rdzboiu atätea elemente se interpun intre ochiul care priveste si prada care nu se vede. Rdzboiul e mecanizat. A scdpat din simturi. Nu e exact... se rectified el, si in rdzboiu ai luptti de corp la corp, ca in atacul dela Casin. Ochii privesc la chelia omului, gandurile insá in franturi se näpustesc, se incalecd, se resping. Rachetá albá : baraj de mitraliere... Trei rachete : baraj general... Rachetá albá si rosie : baraj de grenade... Generalul s'a desteptat cu binoclul la ochi. Acum ,

vede la precizie pielea punctatä cu mici gropite

negre, onduländ la eeafd in delurete si pe ea, alergand in voie, insolenta insectd. Ii vede capul cu ochii bulbucati; toracele stalls ca in corset si abdomenul umflat O. plesneascd. ; ii vede picioarele

subtiri ca firul de cält, &ante din incheieturi, si aripile lucrate ca o bijuterie. Odatd, plici...

Binoclul ii tremurd usor in mand. Ce noroc pe en... Cáci, sá fie in parter ca Grigore Stolnicu, si sä aibd inainte o chelie pe care se läfdie o mused... Odatä, plici...

Sunt in naturd formatiuni care te obligd sl le

strivesti. De pildd coaja de ou, crusta de gan-

dac, sau tesätura firavd a unei insecte, altele, ca fesul si jobenul, trebuesc turtite de sus in jos,

Ida discutie, o palmd... de pildá un obraz insolent sau chelia oboistului. iar altele cer, Odatd, plici...

www.digibuc.ro

VICTORIE

213

Prostie... se incurajeaza el. totti§i unda de nelini§te se accentueaza in eL Generalul gafaie pe loc, in maini simte un tremur subtire. Capul chel e jos, la distantä mare si el are in män6, arma grea. Odata, plici... Sa dea drumul binoclului drept peste capul chel. Si musca §i chelia dintrodata... Generalul se rasuce§te pe scaun. Marinescule, ia-ti binoclul. Pastrati-1, Domnule General. Dar generalul impinge unealta grea la spate, in maim subalternului, sä n'o mai vada, caci sufletul

säu e intins la maximum, parca sa explodeze §i se teme de orice instrument de razboiu. Privirea-i continua sä fie atrasä de chelie. Si capul gol e o pozitie in iminenta de explozie 1... Conilictul e la maximum. Doua pozitiuni vrajma§e, sufletul

säu §i chelia de jos aer... Care pe care ?

ambele gata sa sarä in

Generalul i§i da seama de absurditatea gandului.

Dar in acelasi timp are sensatia ca nu mai poate. Trebue, trebue... 40 forp, navalnica il impinge sa acOoneze. Cum ?... Ca'n razboiu... vrea §i-a ridicat privirea spre loja din fata. Ce noroc !... Tanärul incon§fient e din nou peste balustradä. Generalul tremura de placere. Acum... un, doi, trei... Tanärul e insa nemi§cat. Generalul, ranjind, ii in tinde o privire intoarsä ca parcä sa-1 agate. Doar sa-1 clatine... un i de-acolo, baldabac peste capul tromboatat ! nistului. Trombonistul nu-i chel, dar ce are aface... Toate capetele sunt pozitii cu explosibile. Haide deci... un, doi, trei... Generalul râde. I§i vede prada cu picioarele in sus,

fa§aind prin aer ca o cometa §i deodata

pleosc, cap in cap... Un, doi, trei... porunce§te el.

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

214

Dar in necazul lui, tângrul s'a tras cuminte in Generalul gafaie. A ramas parca singur in tot teatrul, cu prada. Ajutorul i-a fugit. Forte puternice simte navalind in el. Jos, chelia oboistului straluceste, intinsä la maximum ca o bubl coapta. Musca e doar o Onta. Or, el explozia o doreste. Deci, inainte peste balustrada ca din carlinga avionului, binoclul in sus drept peste obiectiv. si acum, un, doi, trei... Generalul se räsuceste pe scaun. lojä.

Marinescule... Binoclul, Domnule General ?... Generalul e in panica. Para ar

fugi de pe

campul de luptd. Chipiul si mantaua... In lojä, rumoare. Apoi, intrebäri ingrijate, de circumstantä.

VI e rail, Domnule General ?... Da... 0 migrenä teribila... Toti ofiterii sunt imprejurul lui. VA conducem, Domnule General...

Nu... se rasteste el, ramaneti aici... Dar masina... masina vine tocmai la dou5.sprezece...

Nu-i nimic... Merg pe jos... Asta a sä-mi fad. bine... Domnule General, imi permiteti... Nu, Marinescule... Ramai aid... Ordinele lui sunt farg. replica. Noapte bung., Domnilor... S'traiti, Domnule General...

In timp ce deschide usa, senzatia de dezastru

se accentueaza. Hohoteste parca ceva in el. Cata lasitate, Doamne !... Cata lasitate !... *

*

Generalul alearga pe jos spre comandament. Nu vrea träsurä, nu vrea masina... Aerul rece al www.digibuc.ro

VICTORIE

215

riopii ca o legaturá ii adunä sväcnelile suflgtului. Incetul cu incetul patima se mulcomeste. Poate judeca in lini§te. Trebue sä ia mäsuri, sä se ingrijeascl. Asemenea accese ii compromit prestigiul. Chiar dad. nimeni nu stie. Este totusi un prestigiu al omului fatà de el insu§i... A fost o ameteall, o clipä de §oväialä posibilä oricui odatä in vieatä. Da "? Dar dacä in acea clip. de §oväire, slobozea unealta grea peste capul nefericitului...

Generalul gafaie mai mult de emotie, cleat de

fuga. S'a trezit la poarta comandamentului. Sen-

tinela, zäpAcitä, ii prezintä arma cu mi§cäri im leticite si rämäne nemiscatä. Catä batjocurä ! aximum de onor lui ? Unui la§? Unui fugar ?... Suie scärile comandamentului la apartamentul säu, Ordonanta alearga : Domnule General... Generalul il concediazä. Du-te Vasile... n'am nevoie de tine. incepe sä se desbrace, silindu-se totdeodatä sä-si punä gandurile in ordine. Ce-a fost fuga asta näroadä ? Ce-i cu blestemata gândire a lui Stolnicu, infiptä ca o strechie in cugetul säu ? Prin

ce mecanism stärue cele douä voci din nou desprinse din el, discutänd ? Generalul e färä astdmpär in pat. Imposibil s'adoarmä. Poate faptul cä n'a terminat cartea... A läsat povestea doar inceputä si povestea se rázbunä, ceränd intregire. Ciudat... Ce putere sä aibä o carte si o poveste !

Si totusi, asa e ! Sd fi terminat cartea, sä fi sfarsitul povestirii, poate n'ar fi suferit -accidentul supdrätor. Trdieste o räzbunare a °stint

artli.

Oare ce se petrece cu Grigore Stolnicu ? Generalul e la nou impas. Nu vrea sä. cedeze.

www.digibuc.ro

216

VICTOR PAPILIAN

Nu vrea altA slAbiciune. A stins lampa si a inchis ochii. Dar dincolo de pleoapele cAzute, inchipuirea a pornit mare lucrare. Teatrul, balustrada, chelia, musca... Generalul ii dA seama... rAzbunarea Un personagiu livresc este o fantomA desgropata de cititor. Ce bine îi §edea acolo lui Grigore Stolnicu, mort in cimitirul cArtfi ! Iatl-1 acum dusman. Generalul se rAsuce§te in pat. Ce prostie... Fantome reinviate ! MA pa§te curiozitatea. Voiu face deci ca femeile. SA citesc sfax§itul §i cu asta gata.

Generalul aprinde din nou lumina. E nervos.

Nu, nu vreau... InsA totdeodatA ochii i se prind de noptierA. Acolo, sub un teanc de ziare i scrisori, e cartea... cartea, blestemata ! Cum de-a uitat s'o puna la loc in bibliotecA ?...

SA star rsc odatA... isi porunce§te el. Comanda h rdmane doar la suprafatA LAuntric curge tumultuos argumentatja. Ca la critica unei operaOuni militare, a§a de sistematic judecA : luand cartea, cedeazA impulsului de care nu vrea s'asculte läsand-o, dA dovadA de teamA. i deodatA, mai inainte ca sA fi hotArit inteun fel sau in altul, smulge cartea de sub maldArul de hartii si gafaind o deschide la sfar§it :

El §i nebun... SA rada toti nemernicii de asemenea nerozie, cum rade el acum..." far Grigore Stolnicu rade inteadevAr, si cu plicurile decolorate in manA, rade din ce in ce mai nestApänit de vesel..." Hohotul a umplut camera, rAsunä in toatA vastitatea goalA".

Generalul prive§te nAuc. E singur. Odaia-i goala i ingustA ca o celulA de sanatoriu, iar el in cAma§A de noapte poate in halat de nebun

se vede bAtran cu plete cArunte, ghebos si uscat, pe niste hohotind de ras cum e mai trist www.digibuc.ro

217

VICTORIE

scrisorile lui Grigore Stoldesorientat ca in fata necuprinsulm, §i totu§i,

invechite scrisori, nicu

gata sä se närue de ziduri...

Cu vointä. i§i suprimä viziunea. Asta-i un dobitoc... un mare dobitoc... Pentru ce-i dobitoc ?...

A inchis cartea si a aruncat-o furios pe jos.

Mintea continud sd judece drAceste : gest de indepartare, gest de fricd. Fricd ?... De cine, Dumnezeule ?

Stinge lampa. Intunerecul din nou II liniste§te, are in el räceald de compresd umedd. Apoi, pe-

mäsurd ce se incälzeste, sufletul incintat incepe sä. pulseze. Generalul incearcd

fixeze critic punctele

de reper. Dela cine porneste räul ? Si mintea, joc de imagini, ii scoate inainte pe Grigore Stolnicu. A, da... dela Grigore Stolnicu... Dar Grigore Stolnicu e o pläsmuire... nu existä... Ba

Unde-i ? Opä el in vid. Cine e ? Tu!... rdspunde vocea. Intunerec de hrubd, i in intunerec vocile tiuescca intre cloud scoici. Tu e§ti Grigore Stolnicu... Dar msul chel cu musca pe chelie ? Vocea piuise ca un glont in traiectorie. Cine e ? se infurie el. Oboistul... Nu-1 vezi ?

Generalul se svarcoleste ca pe patul de torturä, in pânza de nädu§eald tepoasd. Cum o sä fiu eu Grigore Stolnicu ? Dar eu sunt in lojä i oboistul e departe de mine, jos in scoica orchestrei. Imediat i§i revine. Incä o gre§eald. Nu trebue sd se apere. El n'are lipsd de apärare flindcd totul e o fictiune. Un gaud dureros li sfredeleste tot

mai adanc sufletul si de acolo asvärle in noapte

spulber de imagini.

Si mereu ace1ai proces.

www.digibuc.ro

218

VICTOR PARkLIAN

Fiece imagine .eliberata îi organizeaza pe socotealä proprie, vieata. Grigore Stolnicu e sus in loja comandamentului. Il cunoaste prea bine. Are fireturile, centura i decorapile de general. Le-a imbracat acasa in fata oglinzii. Si cat ii sade de bine ! Dela inaltimea lojii el poate examina mul-

timea. Multimea ? Capete lucind doar in lumina sälii ca niste chelii. Grigore Stolnicu rade. Chelii... chelii pretutindeni, lucii ca niste teste de cranii. Dar printre ele, una e mai ispititoare. Parca o iubeste ! 0 iubeste ca pe un obiect sculptat in sidef ce se poate sparge... Grigore Stolnicu rade. Iubire, posesiune, strivire ! Ce prostie ! Cum o sa iubeasca

o chelie ? 0 chelie care il iritä, care îi bate joc

de el... o chelie, care il pune la incercare. Ce ?... II pune la incercare ? De bunäseama. Atunci, sa-i arate el ce poate... In el s'au desläntuit pofte. Niciun fel de judecata,

ci doar impulsiuni pe cale de infaptuire. Doua forte fatä'n faä, ce trebuesc sä se ciocneasca : o chelie i o palmä. OdatA, plici ! Ce prostie !... Dar

yalma e sus, in lojä i chelia jos, in orchestra... Generalul gafaie de emotie. Piedeca-i märeste pofta. Isi revine. Piedeca la el ?... Piedeca pentru un om de actiune, pentru un militar ?... Cum ?... Parca lupta se da numai corp la corp ?... Atunci la ce bun uneltele de atac, grenada, de pilda ?... Uneltele prelungesc doar mainile noastre. lui e binoclul...

i unealta

Deci la lucru. 0 usoara aplecare peste balu-

strada lojii... Baga de seama. Musca e sireata. Tina mobila. Calculeaza deci miscarea... Baga de seama. Musca urca sus spre crestet. Fii gata !... Binoclul sus, si acum... drumul ! Generalul îi tine respiratia. Teasta a exploadat. Din chelie a tasnit tandari de os si stropi de creier...

www.digibuc.ro

VICTORIE

219

III

Nu vrea sä meargä la medic. Si-ar afirma boala oarecum, marturisind-o. Or, tocmai de asta vrea

sa se convinga, cä nu-i bolnav... Dar raspunsul ca o floreta. îi urmareste, tac au tac", fiecare miscare a judecatfi. Atunci, pentru ce n'a mai tost la teatru din ziva cand mrseleste a fugit páräsind campul de lupta i dusmanul ?... Generalul rade amar. Campul de lupta, o chelie ? dusmanul, o musca? Raspunsul lui s'a prefacut

in ac ce distraml parca fir cu fir. Chelie, musca... Asa e ! Dup.' urma lor avea sä se nenoroceasca, O. se prefaca in criminal si nebun... Ah, de n'ar innebuni ! Gändul asta 11 ia ca in spanga., parca din pantece pana'n crestet. E palid, gura cascatä, ochii holbati, cosul pieptului umflat, gata sä plesneasca din arcuri. Apoi, un colt al creierului incepe sa pulseze luminos. Nebunie, boala, medic... Ah, medicii ! Niciodatä nu i-a putut suferi. Niste 'Merezuti, niste hipertrofrati ! Iti jignesc simtul demnitätii de om amestecandu-se cu indiscretie in ce ti-e mai täinuit. De altfel, nici n'a fost bolnav vreodatd. da... ca'n lupta dela Casin, pierdut cu

eul disparut, redus la o masa inerta de carne,

träind parca doar din obiceiul respiratiei. Bolnav, degradat din demnitatea de om, nu... nu !... Generalul incepe sä se plimbe prin camera, cu pasi mari i agitati. Gändurile i se muncesc pe loc. Ar vrea sä le elibereze din strungul sirntirii dureroase si nu reuseste. Are in sufletul sau un tinut inflorit i lurninat ca poiana dela Casin, cand in fruntea batalionului... Da... Asta-i cuvantul: in fruntea batalionului...

Generalul se surprinde in mijlocul odäii, cu un zambet proiectat par cä in trecut i deodatä, im-

bufnat ca de o slabiciune, ii retrage privirea www.digibuc.ro

220

VICTOR PAPILIAN

luminoasä in intunecimea sufletului. A redevenit energic §i hotArit. I§i comandA sie§i, infruntAnd in acelasi timp §i pe medic. MA voiu duce la teatru !... Provocarea asta, adresatA §i lumii intregi §i sie§i,

a desläntuit in el forte nebAnuite. Se simte mai mult decat vindecat, trecut, in ofensiva! Deschide u§a sä-§i cheme ajutorul. In odaie insä nimeni, §i asta neasteptatä lipsA ii slAbe§te brusc forta ofensiva. Ramane buimac. De dincolo, din odaia celor tineri, se aud glasuri voioase §i ras. Care Sonia, Marinescule ?, Nevasta lui Socolov, colonelul rus... 0 §tiu... E mica. GrozavA, dragd... Aia s'o aibA bAtranul... Generalul a tresArit scurt. Batranului nu-i mai arde de femei. Nu-1 vezi?...

Tot cu nasu'n rapoarte §i lucrAri.

Generalul, bini§or, s'a retras in biroul sau. 0

unda melancolicA, o sensatie de ceva care s'a sar§it s'a pogorit in suflet. BAtrAnul este el... * *

*

Marinescu Asta e un mAgar ! Isi uitI la mine in birou ileacurile lui de cärti. Poftim, un roman !... Crima §i pedeapsd... Pesemne cl intre doua lucräri

de cancelarie, ii trage §i un capitol. Pe furi§, ca §colarii in ora de matematica. Generalul, cu un gest dispretuitor, asvárle cartea jos. SA §i-o ridice dacA-i trebue. 5i s'aseaza la

lucru. Totusi nu poate lucra. A fost nedrept cu Marinescu. Aghiotantul lui cite§te la tinereta, ca

sä nu ajungä mai tärziu ca §eful de stat major, sAlbatic, ne§tiind cine a scris Samson §i Dalila, sau chiar ca el, care a pAtit-o cu Grigore Stolnicu din Simfonia fantastica...

www.digibuc.ro

VICTORIE

CrimA

221

i pedeapsa!

Generalul se scoall 1 cu o elegantA miscare de ingenunchere, ridicl de jos cartea. Ii e rusine ; orice carte are in ea o sfintenie. 5i In special acest roman. Para. soarta inadins i 1-a scos inainte,

sd-i aminteascl de pedeapsA atunci and sufletul

ski e _plin de crimA. CrimA si pedeapsa de Dostoewski. Am vIzut eu odatA un 'film... purtând cartea binisor cu amandóuA rnâinile, ca pe un obiect fragil, o depune pe coltul biroului pentru Marinescu cAnd va veni cu actele. CrimA i pedeapsI !... Privirea imprAstiatä, ca i sutletul, s'a concentrat,

curAPt1 de tot balastul imaginilor de prisos, pe Un gAnd teribil ii svacneste in minte : si el ar putea ajunge ca tänärul desemnat acolo. copertA.

Apoi, rAzvrAtit :

Ce gust ! SA ilustrezi o copertä cu scene din roman... Explicapa ii vine usor : Asa era moda pe vremuri. Edipe veche. Si totusi, cadra de pe copertl explicA tot romanuf o victimä intinsA la pamant i tanArul cu to. porul ridicat, gata sA despice capul celei de a doua. De sigur cä Induntru sunt poze...

Si da s'o deschidA, dar miscarea i se opreste printr'un sgArciu in incheietura cotului. Ce Dumnezeu, am ajuns sA mA tem de cAr.ti !...

Curagios, ia romanul. Nu s'a inselat; inAuntru sunt ilustratiuni din scenele mai insemnate, subliniate cu mici fragmente din text.

Am vrut sA fiu un Napoleon, de aceea am

explica tânärul, fetei. Generalul e impresionat. IlustraPa atat de simplA i totusi ant de viguros reliefatA, numai in finii i umbre, proiecteazA pe mare intindere con. tinutul frazei. www.digibuc.ro

222

VICTOR PAPILIAN

Ce figuri sinistre... Linia mai mult decal culoarea poate extrage esenta nebuniei ì crimei... La altd. pagina, tandrul ingenunchiat la picioarele fetei, Ii spune : MA inchin nu in fata ta, ci sin fata intregii dureri omenesti"...

Minciund ! se infurie generalul. Minciund ruRusii astia atarnici au stiut sä pdclleascä intreg occidentul practic, serios i demn, cu sireata

seascd.

lor tanguiall Si ca sa-si arate curaj, asvdrle cartea cat colo. Cartea, sfaraind ca un disc, s'a izbit de zidul din fata i frantä in cloud a cdzut pläcintd la pämänt. *

*

Generalul e bine dispus. Singur in loja sa Marinescu s'a Invoit pentru o scurtä vizitä in vegeneralul prinde in oglinda lojii un cini crampeiu de teatru sit cu el se joacd parca de-a v'ati-ascunselea, clätinand in sus si in jos capul. Din balustradele aurite, in lumina becurilor irizatd de-a-lungul serpentinelor de stuc, iese la iveald sau dispar dupa voie, busturi de femei in toalete somptuoase i apturi de domni gravi, importanti, in tinutä de gala. Bdtranul oprit miscarea. Ii vine sa. zarnGeneralul beasca. El, bdtranul ? Ochii s'au fixat asupra-si.

Ce bine cä e singur ! 0 clipa de rägaz, o clipa

care sä se poatä indrägi de sine... li place profilul fin conturat, din care varsta, meditatia, studiul i chiar parcd demnitatea de general au alungat orice element de brutalä vigoare. Cu fruntea bombatd, nasul aquilin i mustätile rdsuin

cite de muschetar, chipul ii apare bun de efigie, fin nervos si strunit. Sa-1 tai in lemn sau lucrezi in penitd. www.digibuc.ro

VICTORIE

22a

BatrAnul r...

Cuväntul il surprinde deodata, dureros. In ochiul de sticld se imbulzesc acum alte figuri, fi-

guri indiscrete de domni, figuri cercetatoare de

femei... Generalul se retrage in fundul lojii. Privirea insä i-a ramas agatatd de luciul oglinzii. Ea il informeaza acum de loja piezis asezata, de cealalta parte a hemiciclului. Acolo-i Marinescu. Se putea altcum ? Doar in lojd e o femeie... Generalul inchide ochii, obosit brusc. Intunerec !... 0 e§arfa de matase argintatä continua totusi sa lumineze campul intunecat al mintii. Toate efluviile subtile ale parfumului femeiesc : ritmul umerilor po1ei, freamatul respiratiei incorsetate, stralucitul pupilelor marite de jocul bijuteriilor, albeata fardata a decolteurilor §i tot ce e vis si inchipuire continua' sa alunece pe partia minunatd. Apoi judecata, ca un burete, sterge desemnul pia. smurii. Femeia !... Iata pricina batränetii lui. 0 cinstita vdduvie inchinata muncii serioase, a ajuns sa-I compromita. Din lipsa-i de flecareala... si fi fost un din intreaga sa atitudine demnd flecustet, sä fi batut saloanele, scaiu dupa toate

fustele... Atunci...

Si totu§i, in justificarea lui simte un punct slab. Cinstit s'a purtat, §i serios, §i demn. Dar iubirea ? Iubirea ? Iata ce i-a lipsit din vieata...

Generalul se ridicd in picioare gata de lupta, parca sa striveasca dela inceput para de indoialä, care mijeste imprejurul sau. Cu ochii provocatori catA inainte. In loja din fall, privirea lui este asteptata. Sunt acolo doi ochi mari, luminosi ochi sortiti adorarii §i care totu§i se umilesc in fata-i. Lumina lor e compromisä de un zambet cer§etor. Generalul simte cum se inro§e§te. In piept are o strangere, prin genunchi Senzatii de licean !...

furnica. Ce batjocurd

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

224

Cu o miscare voita se rupe din Urzeala vrajii

intoarce capul. In orchestra alta privire, privire hotaritä de astadata, ochi albastri, fatä vibrandä, capul ridicat, pieptul desfasurat. Asta, da... atitudine de luptator! Generalul ìi priveste potrivnicul tinta, dar omul sustine curagios, provocarea. Sunt doi oameni, care se asteapta. Parcä s'au mai intalnit candva. Generalul ar vrea acum cu tot dinadinsul, sa-1 identifice, dar in acest timp a intrat dirijorul i omul s'a asezat la pupitru. In locul fetei de adineaori, darz luptatoare, a ramas un cap rotund cu o chelie lucie i perfecta. Generalul räsufla. odihnit. E omul lui, oboistul !

Dar imediat in sutletul generalului a inceput crampa, räscolind valuri valuri de suferintd. In teatru se gasesc acum coalizate doua. puteri : ochii luminosi i umili si chelia dura ca o piatra. Generalul se framantä pe loc si in s'au deslantuit puteri, care trebuesc sä fie stapanite, altfel... Scartaitul unei usi din balamale neunse, ii in..sfaca para. gandul. E aghiotantul. Cine-i doamna, Marinescule ? Nevasta colonelului rus, Socolov... Da ?

Marinescu parca tot astepta o slabiciune din partea superiorului sau, ca sà devie limbut. 0 chiama Sonia, ca pe iubita lui Rasco1Mcoff din Crima i pedeapsä"... si are, ca i dansa,

bilet galben... si fiindca generalul priveste zambind, Marinescu Ii da inainte. Se complace in posturi de smecher si de pehlivan. Barbatu-sau se ocupa cu afaceri, in special cu furnituri. Si ea, ca femeie, face ce poate... ca sa-1 ajute. Acum el plaseaza niste arbuni la prirnarie, si ea... se osteneste cu ajutorul de primar, la opera...

In orchestra s'a fäcut tacere. A amutit si Mawww.digibuc.ro

VICTORIE

225

rinescu. Generalul §i-a tras scaunul langa palimarul lojfi. Acum e acum... pericolul s'a Pänä acum, il apara multimea, sgomotul §i neastampärul ei, Marinescu, secatura.. de aci inainte toate aceste ajutoare vor dispare, absorbite de neinteleasa vraja a muzicii. El §i cele doua puteri potrivnice.. Depinde pe care o va alege. Parca soarta ii e hotarita. Sufletul säu cere alt sufiet, trebue sä se contopeasca in celalalt, prin crima cu crestetul oboistului, sau prin dragoste cu ochii cei rug-Mori.

Maestrul a ridicat bagheta. In curand va fi in-

tunerec. Ah, intunerecul, ambianta crimei §i a arnorului o batjocura. Inainte puna la

gura instrumentul, oboistul a intors spre el o privire. Doamne, privire de ura ,si de provocare ! Fara indoialä s'au mai intalnit candva in vieatä, gata de incaierare, caci omul din orchestra Il pandeste. Poate si el a§teptand un moment prielnic... Generalul gafae de ern*. Ce-ar fi, daca oboistul innebunit subit, s'ar ridica in picioare §i apuand intrumentul ca o lance, 1-ar arunca in sus, in spre el ? Ce bine ar fi ! L-ar scapa de nebunie... Dar generalul revine din avantata-i piasmuire, caci omul din orchestra isi vede fini§tit de treat* cu ochii asupra notelor, läsand in locul privirii doar o chelie, o chelie teribil de provocatoare. Privirea generalului fuge cu la§itate, izbind in loja din fata. Parca e in capcanä, n'are sea-

pare cleat prin doua u§i, amandoul ferecate. S'a oprit sä cerceteze. Prin semiobscuritate a recunoscut nrivirea rugatoare din ochii lumino§i. Cu grija, prevede ce se va intampla. Dintai o va fixa bine si o va incadra in privirea lui, apoi o miscare imperceptibild a buzelor, la care ea va raspunde la fel, §i la sfarsit o bezea tainuita... Generalul e leoarcä. Chinurile se traduc fizic. .11u mai poate. Incercarea aceasta e §i mai penibila. 15

www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

226

Parca mai cinstitä, mai potrivitä cu firea lui, e cea dintäi : sä atace chelia oboistului, sä-i spargl capul L.. E o nebunie, dar o nebunie vitejeasck pe sufletul säu de luptätor. Se intoarce sä caute binoclul.

Deodatä pacea s'a a§ezat. Detaliile crimei sunt amänuntit prezente, pill la cel din urmä : pocnet, tipät, scandal, spectacol intrerupt, generalul innebunit... Nu-i mai pasä de nimic. Binoclul, Marmescule...

Nu 1-am adus, Domnule General... E§ti un... S'a oprit din vorbk altcum spunea o necuviintä.

E timp de când nu injurl §i nu insultä. Si in aceea§i clipä parcI i se lämure§te tot dezastrul. Injurätura, altä virtute de lini§tire a sufletului !... Si Si injuräinjurátura §i-a comprimat-o in suflet tura i s'a preschimbat poate in putere explozabilk ca §i dragostea, ca §i bätaia. SI fi iubit, sä fl injurat, sä fi baut... azi n'ar mai avea instincte cri!

minale...

Domnule General, \TA aduc altul imediat... Nu, multumesc...

Ochii lui privesc chelia, in timp ce mintea ju-

decä militäre§te, la precizie. Cu ce sä-1 pocneascä drept in cre§tet, ca efectul sä fie la tanc. Nimic n'are greutatea potrivitä decat binoclul säu, bino-

clul de campanie. E greu, metalic §i apoi are §i prestigiul câmpului de lupta. Generalul se ridick

Plecati, Domnule General ? MA intorc numaidecat... A§teaptä... Ma§ina e la scarä.... Prea bine... Generalul §tie ce are facut. Acasä, in birou, e ravnita unealtä. Nici nu se va termina actul intäiu §i va fi inapoi. * *

*

www.digibuc.ro

VICTORIE

227

Cu capul in maini, trantit pe canapea vestonul care-I impiedeca sä rasuile, generalul hohoteste. E incä lucid ca sá asiste la propria sa decadere. Plange cu lacrimi adevarate, suspine §i hohotiri, ca pe vremea cand era copil. Dar cel putin atunci plansul Ii aducea o alinare, pe cand acum...

din nou, un alt val de durere revarsat prin.

tre lacrimi. Ce-o sä se aleagl din el ? Nebunia il paste, ca pe Grigore Stolnicu... Un nimic, un impiedecat accident, lipsa uneltei trebuinciose

sa-si puna in aplicare cumplitul gand. A trecut pe langa crimä din intamplare §i pentru o clipä... Prin urmare, se §i poate considera nebun... Isi priveste tunica agatatá de umärul scaunului. Ciudat ! Parcâ se indoie§te de propriul säu vesmant. Oare tunica auritä, plina de decorapuni si tireturi nu-i plasmuirea unui nebun ? Isi pipaie gatul, coastele, sternul... Pentru intaia oarä in vieata, trupul li apare ca o intrebare, ca ceva strain. parca despartft, parca in conTrupul sau ? flict cu el... Ne mai pomenit !... A§a stranie sensatie simtirea lui sänätoasä nu i-a pricinuit nici-

Totdeauna plastica trupului i-a parut ca ceva integrant eului sau, forma rotunjitä a urnerilor ca §i bataile inimii, ridicaturile osoase ca §i miscarea respiratiei... I§i pipaie crestele tibiilor, parca sa se convinga el sunt la locul lor. Tot sträin... Capul, apoi vartul urechilor, cartilagiile gatului. Strain, strain... Nici, cand revenit la vieata dupa lupta dela Ca§in, intins pe targa in sala de operatie sau apoi in patul de spital, n'a avut o atare senzatie. Atunci, durerea... durerea ii inea trupul in limitele sufletului. Bataile ceasului din odaia vecina, despicand drum prin roirea surdä a gandurilor, Ii vin parca in ajutor. cand.

Generalul are un tresalt de speranta. Daca §i-ar infige un cutit in piept, §i-ar frange un pi. www.digibuc.ro

22.8

VICTOR PAPILIAN

cior sau i-ar trage un glont prin mand ? Durerea 1-ar scdpa poate de nebunie. Imediat zumzetul se reface. SA-si tragd un glont prin mand... Atat de jos a ajuns ! Ca automutilatii... Atunci, mai bine glontul sl-i treacd drept in inimä. Moartea ! Iata solutia .potrivita stärii lui de fatd, cat e Inca orn intreg §1 militar. Dent maine de rasul §i mila lumii, mai bine acum, pe canapea. Ochii lui privesc prin tavan, in cele depdrtdri. Pentru ce. n'a avut norocul ästa atunci, in lupta dela Casin ? . Generalul surdde cu beatitudine. Ce bine sa te transpui in trecutul glorios. Totul iti apare in decor de operd. Puhoiul de lumind al nämezii, ca §i clarobscurul inset-5.1-H, vine parca din jocul reflectorului. *i pozitiile cu a lor greoaie a§ezare

stau impäturite in minte,.gata sä iasa le wealä.

Nici judecatd, nici piedecd. ! Elanul eroismului sin-

gur te poartd. Da... a§a va face. Sa se intäreascd din vitejia trecutd, sd.-§i pregateasca moartea in cortegiul admirabil al luptei. Va sfarsi acum prin marea sfortarea inceputd. la Casin. A inchis ochii. Din suflet ii ies ca la mori§cd, rand pe rand, ima-

ginile trecute. S'a oprit asupra unui episod neinsemnat dinaintea luptei. 0 patruld inamicd. Ce-s nebuni ? Ziva

namiaza mare... Ah, e ceva grabnic!... Cu cateva focuri de arind ar putea-o goni. Dar nu... A promis soldatilor sä le arate manuirea grenadelor noui, grenadelor franceze.

Bdieti, sä nu risipim munitia in vane... A§a e, dom' capitan, s'o incerclm pe scdfarlia unui Neamt". Din firida sapatd in piaträ, ca printeo lop., soldatii lui privesc in jos .pe inamic urcand dealul. Vin sä iscodeascd pozitnle noui. Comandantul rade. E un ras tare ca un sgarciu... Din apus, ape aurii si ro§ii inundä campia, poleind frunza

www.digibuc.ro

VICTOR1E

229

saparand in boabele de amnara le stancii, mid Inamicii au ajuns la pieptul dealului. Ei, acu sl vA vAd, dracilor !... Clipä de neliniste si interogare, apoi o scurtä semnalizare. TO la pAmänt... Seful si-a läsat arma si casca. El va escalada parapetul de piatra. In firidA, emotie mare,. GASAiala soldatilor e ca a cainilor insetati. Din scAntei.

cand in cand svarcolirile pArnantului aduc la ivealä

o manä sau un crämpeiu de trup, apoi se aud

sgomote de tufani smulsi, plesnete de nuiele rupte,. näruiri de piaträ. §i chiar hArAituri de ciubote... deodatä, peste creasta dealului, a iesit la ivealä un cap blond cu ochi lumino§i. Acum,

Capul blond, ca la comanda, a intors privirea decealaltA parte §i in loc de privirea luminoasä, a rAmas o chelie, o chelie lucie ca o calotä de gips.. ochii la mine... Grenada bine prinsA in pumnul drept... Cu dintii scoti tubul apAsAtor....

Uitati, asa... Pe urmä, ca sä dai foc aprinzkoru

lui o lovesti de celAlalt pumn... i acum, un, doir trei... gatal... Bubuitura a cutremurat parcä §i dealul, iar din pämänt a exploadat fum §i un ter-

ciu de creier, sänge si Generalul sare speriat. Ce cosmar ! SA mä culc de-a-binelea...

Trece in dormitor §i incepe sä se desbrace.. MiscArile Ii sunt iui, gandurile usoare. E bun §i la ceva gandul urit... Ji curätä suiletul de toatä otrava! i culcat in pat, cu lumina stinsä, gata sä adoarmä, simte in el insusiri necunoscute. Un sentiment de larga indulgentä, o intelegere §i o descoperire a unui fapt esential, pe care nu-1 poate numi pe nume, il poartä cAtre necunoscutul ucis in räzboiu. Parc'as fi un erou de roman rus... Generalul continua sä-si suradä. Prin intunerec se vede elev de liceu, citind pe sub banca Crimä si pedeapsA".

In camera e atata acere, parcA www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

230

aude fosnetul ascuns al paginii. Imaginile apar vii, nicio sfortare, thrä nicio piedecA. In plina libertate. Rascolnicoff a ingenunchiat inaintea So-

niei : MA inchin, nu in fata ta, ci in fata intregii

dureri omenesti"... MinciunI !... vrea generalul sA rosteascA. Dar

glasul lui e fárA putere. Imaginile sunt apturi adevArate acum, trAiesc singure, iar puterea rationamentului sAu e moartA.

Am vrut sA fiu un Napoleon, de aceea am

ucis

Si asta-i o minciunA L. Generalul incearcA sA se revolte. E fArA putere InsA. Trebue sA se dea bAtut. Eroul din CrimA §i pedeapsa", nAscut in paginile cArtii, e tot atat de real ca §i cel ucis odinioarä. Ce constatare !... Prin

urmare, literatura nu extrage din lume niste oa-

meni cunoscuti, fapturi adevArate, ci dimpotrivA aduce din altA parte, parca din lumea ideilor, alte arAtAri, fApturi noui, cu care integreazI lumea noastrA.

In lumea concretä a trait numai o clipä

Neamtul intins de-o grenada, pe creasta dealului... De-a-pururi va trAi Neamtul, in fatA cAruia un general ingenunchiat, roste§te cuvintele lui Rascolnicoff : MA inchin, nu in fata ta, ci in fatä intregii Oureri omenesti"... *

*

In careu intins pe mai multe strAzi sunt in§irate -trupele. Multimea curioasA se imbulze§te in dosul lor. Zece Mai... Generalul n'ascult1 slujba ; gandurile lui sunt .afarl, in strada. In curand va incAleca §i, in buestrul calului, urmat de intreg statul major, va trece

ca un stApan in fata miilor de soldati aliniati, va primi uralele a mii de curio§i. CatA minciunA ! DacA

s'ar §ti... CAci nu mai incape indoiall... Azi, e www.digibuc.ro

VICTORIE

ziva fatala, ziva innebunirii

231

Dupa program,

parca...

Generalul, gafaind, ridica ochii in tavan. Acolo policandrul de bronz, ingreunat cu sutele de becuri, ameninta. Sa-i cada odatä in cap, praf 1-ar face...

Ce bine ar fi

Generalul tinteste cu putere maParca s'ar misca. Prin ceata fumului, vergelele de fier s'au subtiat ca niste fire de sal-ma, in schimb policandrul se desemneaza tot mai masiv, tot mai greu. Generalul se strecoara binisor, in mijlocul bisericii, chiar sub plinul policandrului ; cei din afara razei ar mai putea scapa, pe el terciu sa-1 faca... Surazator, ridica privirea. Dar policandrul ii apare teapan, infipt bine in vergelele lui de otel. Alt gAnd. Poate in altar e o masina infernala, ascunsä de comunisti. Masina cu ceasornic... Generalul îi simte iMma bätänd in tic-tacul ceasorsiva lucratura.

nicului. calea lui.

Cana popl, canta... Ceasul ìi merge In curänd vom sari cu toti in aer, tu

cu Evanghelia in mänd, eu cu toate ale mele decoratii pe piept. suräde, asteptänd parca o clipä fericitä. Gändul mortii Il invioreazä, Il aduce la vieata. Frica de nebunie doar iminenta mortii o poate vindeca...

Serviciul ìi urmeaza insä tipicul, timpul trece nimic nu se anunta. Pesemne politia a avut grijä sit a cotrobäit mai inainte toate ascunzisurile altarului. Chinul a reinceput. 0 noapte finistitä aceea petrecuta in vis. Poate ca i nebunia nu-i decat visare §i atunci... Generalul se trezeste. Prefectul i-a adresat un cuvänt. Lumea incepe sa se miste. Serviciul s'a terminat.

Ah, mai e o sperantä, la incAlecare.

Atunci sä se impiedece in scara i bäldabac sub copitele calului. Calul, inspäimantat, sare... 0 potcoava in cap si e salvat... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

Lumea, ofiterii §i capii de autoritate se dau respectuos la o parte, facand drum. Dinapoi il mänd presiunea curentului de oameni. La scara catedralei calul a§teaptd. Acum sä-§i vada virtutea. Daca reu§e§te sä se praburasca, e salvat. Muzica a inceput sa ante. Comenzi prelungi strdbat aerul. Multimea Il incercuie§te cu o singurd privire. Odatä piciorul in scard,

sus. A fost cu neputintd... Acum Il poartä calul. Ce animal docil ! 5tie sa sburde elegant, O. pard teribil, dar e incapabil sä faca räu. Efecte, efecte... 5i calul, ca §i toatä multimea asta traie§te doar prin exterior. Un singur orn care trdieste in adänc, e el... Generalul salutd obosit. Urale, onoruri, felicifdri... totul e zadarnic, exterior. Para. §i casele pavozate §i armele prezentate, si sabiile scoase, si decoratiile, toate... la fel de zadarnice apar. Un singur lucru e real, concret, miile de capete, capetele unul langa altul, ca grenadele in imensele magazii, capetele, singurele elemente ce pot exploda... dea drumul. Asta ar vrea... In vis, sau aievea in realitate... Capul pe butuc, §i poc in el cu ciocanul, ca inteo capsa. Apoi alt cap, altul, altul... §i mereu aa, para. toata *

*

Generalul singur in camera, se pregAte§te de nebunie ca un osdndit care s'ar pregati de moarte. I§i reface in memorie timpii. Ii tie pe top, afard de unul singur : ce va fi pe Nici osânditul nu se poate inchipui tara vieatd. ! 5i totu§i s'a hotärit. Deseard, la spectacolul de gala, va innebuni §i i§i va ucide du§manul... 5i nu deodatd, impulsiv, ci pe indelete, metodic, para dupa protocolul unei ceremonii...

Generalul se ridica §i incepe sa se plimbe prin

www.digibuc.ro

233

VICTORrE

Dusmanul ? Pentru ce dusman ? Pentrucl, vag, aduce cu ofiterul inamic de odinioarA ? Dar bine, nu s'a sAturat omorindu-1 odatA ? San ge, mereu sange... Asta cere sutletul sAu ? i o milk nemAsuratA Il prinde pentru acest nefericit, victima vittoarei lui nebunii. Poate nici nu e unul nou, ci vechiul dusman care-1 urmAreste dela memorabila luptA. Sufletul sAu se indoieste : sA nu-1 fi omorit atunci ? i totusi, el stie precis cA 1-a doborit. Atunci, de unde altul ? I-o fi frate. i din nou acelasi sentiment de compatimire. Frate trebue sA-i fie... In orchestrA sunt nenumArati strAini, omul lui va fi fost in Unguri, Cehi, orchestrA, va fi antat la pupitru, va fi excitat i acum o cuprin chelia lui pofta unui nebun. riozitate teribilA Il surprinde. SA-si cunoascA vicamerA.

ctima...

Generalul e cumplit de agitat. Nu stie cum sä

fad.. DeodatA se lumineazI. SA-1 cheme. Cum, i pentru ce ? Da !. Trebue sA-1 sä-1 cheme ? cunoasck i intr'o pornire nestAvilitA, pune mana

pe palnia telefonului. Allo, Opera ?... Da ?... Aci comandamentul corpului... Oboistul e acolo ? Da ? SA vinA imediat la comandament. Imediat. La cine ?... La domnul general.

A pus la loc receptorul. E 1initit.

noaste victima. Chiama ordonanta.

Ii va cu-

Vasile, du-te jos. 0 sl vina un domn... un

domn chel. SA-1 primesti numaidecat aici.

Ordonanta pleacA. Generalul e linitit, fericit chiar. A trecut pragul, a intrat in timpul fericit

al nebuniei. Intreaga lui intunecime va fi urmAritA de gandul crimei... si de gandul Soniei. Va ucde si va iubi. Generalul e tot mai fericit. Ii asteaptA victima cu emot-ie.

Poate cA pe Sonia cu aceeasi ern* as

astepta-o...

www.digibuc.ro

234

VICTOR PAPILIAN

A trecut de vieata normalA, de vieata reall §i concretA, in vieata simbolicA. Va construi, va construi...

Un roman nescris... un roman trAit de el. In casa de nebuni, de acum incepe vieata lui adevAratA, vieata cea fericitA... Un ciocAnit in u§A. Inima-i palpitA. Intra ordonanta. Cat de repede a trecut timpul !...

A venit domnul cel chel.

SA pofteasca. Generalul gaffte

Ce-i va spune ? Nu §fie. Cum o sa-§i jutifice chemarea ? Nu §tie. S'trAiti, domnule General. Generalul tresare surprins. Ce deceptie ! Nici privire vrAjma§A, nici atitudine darzA. Victima plAsmuitA avea alte trAsAturi. Distanta da frau fiber inchipuirii. Te rog, ia loc... Ochii i s'au fixat cu nesat pe chelie, ca de singurul adevAr. Domnul me u...

Am onoarea sA mA prezint, Georgescu Dumitru, primul oboist al Operei... Alt tresalt dureros. Nu e Neamt !... Il chiamA Georgescu Dumitru. Domnul meu, mi-a vorbit pentru dumneata un prieten din rAzboiu... Si apoi, frangand linia : Ai fAcut rAzboiul ?

Nu... Am fost reformat... Tot mai rau! Si in timpul acesta, ii prive§te chelia. Singurul element de indarjire. Altcum, toatA nebunia lui ar cAdea baltA, laça de atata mediocritate.

Dupl cum iti spun, mi-a vorbit un cunoscut al meu... Pesemne na§ul meu, PArAinu... Generalul rAspunse evasiv : Un prieten al sAu... www.digibuc.ro

VICTORIE

235

Omul isi da drumul necazului. Vrea sa ajunga profesor suplinitor la conservator. Si incepe o poveste intreagg.. E särac, patru copii, marnä batrânä la Pitesti. Cat e de nemernic. gandeste generalul. Cum era cel din razboiu Asta n'are decat un singur merit : chelia...

De aceea Il lasä sa vorbeasca, pentru ca el sa poatä privi cu ochii nesdPosi, chelia. Ah, sa si-o poata apropia Ce bine r fi... Generalul se scoalä. Georgescu da §i el sa se

ridice.

Te rog, nu te deranja, ji opreste generalul.

Mie-mi place sä mä plimb cand vorbesc. Si generalul incepe sa se plimbe prin cask &and

tarcoale omului. 0 intreaga tactica. ad se apropie pe la spate, sa-i atinga chelia cu cotul sau cu umarul... Asa din intamplare. A avut el un prieten care se atingea de cocosati, ca sa-i mearga Tot din intamplare... Georgescu vorbeste. In general a inceput sa

bine...

colcaie nebunia. Nú din gresala §i nu o simpla

atingere, ci odatä plici peste chelie... Georgescu vorbe§te. Acum... un, doi... Nu, nu... Se depärteaza fuga. i totusi, un prilej mai bun ca acum nici cand n'ar mai gäsi. Ar scapa u§or... Aft gand. Tabloul din parete. Sa-1 faca sa cada lui Georgescu in cap... Generalul e fericit. Ah, ce bine t... Vorbeste, domnule Georgescu...

Georgescu are un inamic, pe directorul conservatorului. i doar Ii e ruda, cumnat. Nevestele lor sunt surori. i totu§i, dela cumnatu-sau ii vine tot raul... Generalul e cu gandul la tablou. I-ar trebui niste foarfeci sà taie §nurul. S'traiti, Domnule General, a venit domnul locotenent Marinescu...

www.digibuc.ro

216

VICTOR PAPILIAN

Generalul se opre§te ru§inat. A fost prins asupra faptului. Georgescu se ridica. Mai vorbim noi... Marinescu intra. Domnule General, colonelul rus Socolov, de care v'am vorbit... imi scrie din Bucure§ti... §i nevasta-sa va roaga. s'o Vrea sä va expuná chestia furniturii... *

*

A venit sa.-§i execute planul. In fine, starea denelini§te §i indoialä a disparut ! Condamnarea lui

e definitiva. A intrat in teatru, lucid, demn §i respectat de toata lumea ; va pleca nefericit, compatimit de unii, ironizat de altii, sub paza, in automobil inchis, poate chiar in carna§ä de forta.... cáci nebunia lui se va termina furtunos. lnapoi insä nu

mai poate da. I§i va ucide du§manul. A adus §i instrumentul

binoclul... L-a asezat langa el

pe balustrada lojii. Il va manevra ca pe-o grenada... si la acest gand. mana dreapta schiteaza mi§care voluptoasa de a prinde teapan. E singur in lojd. Ce bine ! Isi poate purta gandurile in voie. Sala teatrului se umple incetul cu incetul. si orchestra !... Generalul e cu ochii la perdeaua dupa care apar, unul cate unul, orchestra*. A ajuns de-i cunoa§te ! Blondul cel mare, cu nasul aquilin §i barbia ascupta, e contrabasist ; figura de negru imbdtranit e a fiautistului... Si asta cu poza interesantá de pictor flamand, barbi§on cret, plete buclate, haine de plu§ inchise paná la gat... Generalul i§i opre§te gandul. A aparut omul lui care, surprinzandu-i privirea, Il saluta. Georgescu... repeta dispretuitor generalul. Fi donc... Quelle crapule...

Altcineva, de alta valoare, ar fi vrut sa fie vic-

tima. Si totu§i acest sentiment nu-i schimba planul. www.digibuc.ro

VICTORIE

237

Nu mai poate da inapoi, cAci s'ar compromite. 0

actiune bine chibzuitä. trebue executatä. Si actinnea lui e mai mult decat bine chibzuitA, e naturall. De ar da indArAt, s'ar desmin0. Generalul e lini§tit. Asteaptd... N'a venit înc timpul. Omul s'a asezat la pupitru §i incepe sä preludeze. Quelle crapule...

Instrumentul lui singur in toatA orchestra i§i face de cap, fluierä ca flautul sau bAzaie gros ca cimpoiul.

Poftim, vrea sa-mi atragA atentia... mA chiaca i când chelia lui n'ar fi deajuns...

Din nou, generalului i se frange gandirea. In loja din fatä a apärut Sonia Socolov, a apärut juand in rotocolul zambetului ei fardat de vitiu sclipirea privirii candide. Ce pdcat ! Acei ochi, nici-

odatä nu vor putea fi ai lui. 0 femeie ca Sonia

trebue cuceritä prin putere, prin indräsnealä...

Or, puterea, ca §i indräsneala, e in functie de crima sa. Or ornoarl, i atunci dovedeste a fi pentru el, indiferent de ce ar spune lumea orn, or nu... §i atunci zadarnic e totuL.. Generalul are un sentiment dureros i trist, sentiment de sfär§it. Lasä in urmä vieatä, strälucire, glorie, pentru ca singur, privirea rAtAcitä, pletele in vant, sä .porneascA in tinutul de ghiatä si zApadA al nebumei ! Si totu§i e inevitabil ! SA sfärseascA in bray. Si bravura acurn e egalä cu crima. Acea nelArnuritä altädatä, pornitä parcä din fiecare fibrA a trupului, acum s'a transformat in porunca unui act perfect lucid : crima... Crima !... Pentru ce ?... Pentru ce ?... Si in aceastA clipä supremd, parcä intreg edificiul atät de laborios construit se sprijinä pe spinarea acestei intrebäri. Pentru ce, in mijlocul unei perfecte sänätäti, sä innebuneascA ? Pentru ce inteo stare de prosperare materialä sä ucidä ? Ii lipseste ceva pesemne ! Bani ? Are in deajuns. Iubire ? www.digibuc.ro

238

VICTOR PAPILIAN

N'are... dar o cumpara pe bani. Glorie ? Aci mintea i se opre§te. Vrea s o urneasca, dar nu poate. Ce Dumnezeu 1... General de corp de armatA este, Mihai Viteazul poartd pe piept, a fost trecut si'n istorie... E imposibil !... Glorie are in deajuns !...

totusi, cuvantul glorie incepe sä-i râcâie voluptos sufletul. Oare glorie cauta ? Oare actul sau disperat, gloria Il mâna ? A vrut s'ajunga un Napoleon... Nu, nu... Pentru glorie a ucis atunci, in razboiu... acum vrea crima pentru crima... Nu, nu se poate... se apärä el. Cauta cu ochii ca un animal incoltit, apararea. In sala lumea s'a asezat la loc, indiferenta la sbuciumul sau. In orchestra toate instrumentele se pregatesc. In curând va sosi §eful. SA fug...

Si face un pas spre u§a, dar ca un fácut, toc-

mal atunci inträ pe u§a Marinescu.

Domnule General, nevasta lui Socolov vä

roaga... Genera!ul i§i strive§te necazul intre cutele sprancenelor. Marinescu §i-a taiat vorba in gura, a facut

o visa. Generalul observa confuzia subalternului si deodatd, fára niciun motiv, ca §i cum o supapa de siguranta a sufletului s'ar fi deschis, simte tot necazul fugind §i sufletul relaxat din toate articulaOunile lui. E in voia soartei. Fie ce-o fi Bomba pe care o dorea ascunsa in altarul bisericii e in el. A inceput a-§i desfA§ura arcul spiralat al ceasornicului §i la timpul potrivit va exploada. Marinescu a observat schimbarea favorabila pe chipul superiorului sat' §i acum ii da inainte, vorbe§te de furnituri, 1icita0e, minister, aprobare... Generalul s'a a§ezat la loc. VA este rau, Domnule General ?...

Nu, nu... raspunde el, dar i§i simte sufletul

cum plange cu hohot, de§i pe fatä niciun gest nu-1 tradeaza.

www.digibuc.ro

VICTORIE

239.

Ar vrea sa se roage de Marinescu : Scapa-ma, scapa-ma... Sau sa dea drumul nebuniei altcum,

mai omene§te, mai frumos, implorand in genuchi lumea din sail : Scapa0-ma, oameni buni !...

Dar ideea salvärii Ii apare departatd, innecata in noian. Du-te, Marinescule, §i sputie Doamnei ca am aprobat...

Marinescu a luat-o la fuga, sä duca vestea buna. Generalul i§i da searna ca a fäcut un gest de marinimie. Doar un gest !... Caci maine cine va mai pune pret pe hotäririle lui ? Sarmana Sonia !... o plange generalul. Tot luxul ei e menit s'ascunda biletul galben... dupa cum la mine strälucirea gradului ascunde gandul criminal...

o blanda indulgentä, simpatie dela condamnat la condamnat, il cuprinde pentru aceastä fiinä atat de apropiata de el prin soartä §i poate §i prin suflet. A scapat de impulsul gloriei, ca sa traiasca. gandul nud al crimei. Imi trebue capul §i chelia parca acest sentiment de trebuinta contine si unul de iubire. Daca ar avea posibilitatea sä ia capul n maini §i sa-1 särute, nu 1-ar sdrobi. Dar mecanismul ceasornicului se desfäpara in el... Imi trebue §i Sonia... Generalul tremura de emotie. Tic-tacul ceasornicului bate in tamplé. Generalul are un moment de perfecta luciditate. Capul muzicantului §i ochii Soniei alcatuesc un sistem complet. Nu poate avea ochii Soniei frä capul chel. Generalul da sä puna mana pe unealta. Se opre§te. Mai are ceva de regulat in minte. Azi,.. prea bine.,. Ochii Soniei vor fi ai lui, dup. crimä. De mila... Dar maine ?... In trebarea Il nemulturne§te adanc. Maine, maine... Pulsatiunile www.digibuc.ro

240

VICTOR PAPILIAN

rului sunt tot mai tari. Capul vrjma il mänd

inainte, ochii Soniei il opresc. Generalul se ridica in picioare. Doriti ceva, Domnule General ? Aghiotantul e langa el. Nu... Stai la loc, Marinescule... Aceastá mi§care, parca o contraofensiva a lui impotriva-i, este binefäcdtoare. Aduce cu ea speranta. Poate judeca in voie. Prin urmare, intr'o

crimá sunt cloud elemente, unul eroic, legat de pildd de rdzboiu si celdlalt personal. De cel dintaiu s'a scapat. dare succes ! Generalul simte mangdierea unei sperante. Ii trebue acel cap, ca sä satisfacd o mi§care intimd a sufletului sdu. Dar acel cap Il poate avea §i altcum... Si ii aminte§te cum in acee4 zi, dup. amiazd, simtea trebuinta sä-1 atingd, sau sá sloboadd peste el un tablou. In sufletul generalului, sentimentul sperantei se intdre§te. Puteri abate, nebänuite, îi sar inteajutor. Lupta e grea. Muzica a inceput de mult. S'a ridicat si se plimbd agitat

prin fundul lojii, gafaind de emotie. Simte O. se apropie de un desnodämant. Solutia Ii sboard pe langa tample. Sunetele muzicii acum Ii stau inteajutor. 5i ochii Soniei... Sentimentul victoriei incepe sá mijeascd. Dar cdmpul de lupta nu-1 poate pä

räsi. Se intoarce inapol langdplimarul lojii. Che lia II asteaptd, provocätoare. Dar el o prive§te lucid, parca prin ajutorul ochilor din fatd.. Pentru. ce si-ar ucide du§manul sgomotos, in vdzul lumiii Doar cu elementul eroic a terminat !... Crima luse poate executa dosnic, numai pentru el... Generalul rade de fericire, ca §i cum ar fi gäsit cea mai grea soluPe taqica. Cu un ochiu piezi§, catä spre Marinescu. Dar subalternul sdu surade fericit, cu privirea spre scend. Generalul se intoarce cu spatele spre el, sä-§i apere mai bine pozitia. Apoi ii scoate carnetul. E plin de o multuwww.digibuc.ro

VICTORIE

241

mire läuntricA. SoluPunea lui e clarä si perfect rationalä.. Nicicand nu s'a simpt mai cuminte, mai

plin de energie si de vointä. Pe furis smulge o foaie de carnet, apoi din foaie rupe met bucätele pe care le ghernueste intre degete. A confecponat mai mult de zece ghemotoace de hârtie. E munipa Acum, primul ghemotoc pe pälimar si, cu un bobarnac, in orchesträ Minusculul proiectil s'a oprit in urnärul inamicului. Generalul intoarce o privire intrebätoare. Nimeni n'a observat in jur. Perfect ! Incä unul la rând... Jocul e prostesc, absurd. Ei si ? Rezultatul este admirabil. Fiecare proiectil descarcä mari cantitäti de energie criminalä. N'a nimerit insä tinta. 0 nouä rezervä de munitii este confecponatä. Proiectilele la fel insirate. Generalul rftde de sine si de lumea intreagä. Ce se poate petrece in sufletul unui om ! La ce imensä distantä e sufletul individului de sufletul colectiv Si poate, in fiecare din cei de fatä, träieste o altä nebunie caraghioasä !,.. Dar lui ce-i pasä ? Victoria e definitivä. Printr'o nebunie s'a vindecat de altä nebunie. Ii va ucide dusmanul in mod caraghios, printr'un cocolos de härtie. Dusmanul va pleca sänätos, razand, bine di? spus, i totusi ucis de el... .

Generalul l-a pocnit in cap. In orchesträ, Georgescu a ridicat mâna, s'a scArpinat in chelie, apoi reluat cântecul. Generalul räsuflä linitit. Priveste binoclul, arma ucigAtoare. Ii este indiferent. Crima a fost efectuatä... *

*

Dacä n'ar simti acea liniste definitivä, anatomicl

oarecum, cu fiecare pärticicA a sufletului säu in ordine pusä, linite odihnitoare, restituind dup. freneticA sbuciumare demnitatea eului säu gray compromis, s , ar teme. Dar nu... Procedeul säu a 16

www.digibuc.ro

242

VICTOR PAPILIAN

fost o solutiune definitiva, nu un subterfugiu. Prive§te chelia din orchesträ cu indiferenta, tine bi; nici pozipe du§mana noclul cu o mirare nu recunoa§te jos, nici grenada nu simte in mama. A fost victorios, a obtinut cea mai mare victorie impotriva propriului slu suflet in razvrätire. Deodatä se opreste nedumerit. Razvratit ?... Impotriva cui ?... Muzica insa nu-i da rägaz critic. Ii scoate la iveala, parca printr'o fisura a creierului, gandirea topitaA1 framantata in märuntaiele sufletului. Nu räzvrätit, ci avantat am fost... Acum s'a acut luminä pe tot cerul mintii. ia amintit de clipa eroica. Glorie a cautat, dar o glorie cu tot diferita. Cea in care §i-a doborit vrAjma§ul in razboiu se acorda cu ingenuncherea lui Rascolnicoff in fata intregii dureri omene§ti, glorie cu durata de-o clipä §i cu imensitatea infinitului. Clipele eroice Da, vieata e suspendata pe ele. Dar intre ele ? Vieata se scurge a§a cum o cunoa§tem noi, märunta meschina §.1 caraghioasa, ascultand platitudinile lui Marinescu, omorind du§manii cu boturi de bailie galben. §i iubind pe Sonia la adapostul Aplauzele il oprira din nou. Cortina cazuse.

Muzica asta e o splendoare, Domnule General, acu Marinescu §i aplauda trosnind cu mainile facute auc. Din orchesträ, Georgescu a ridicat privirea sa cer§etoare, iar din loja din fata Sonia oferea, ca pe-o mara, surasuri §i miräri discrete. Marinescule...

Ordonati, Domnule General... Spune Soniei c'o a§tept maine dupa Marinescu a inchis ochiul stang §iret, §i a tras

piezi§ prin aer cu latul mainii, aratand c'a prins situatia. Apoi a raspuns militäreste, la precizie : S'a facut, Domnule General... Pe onoarea mea, s'a Pacut... www.digibuc.ro

INTALNIRE I

and plantonul deschise up, colonelul tresAri

speriat ca un §colar surprins de pedagog cu ochii pe fereastrA.

S'traiti, dom' colonel... 0 doamna... Colonelul luA cartea de vizitA §i citi : Lucrepa lonescu, moa§A, Bazargic. Nu dete niciun rAspuns. Privirea lui continua sl rätAceascA pe bucata de carton si pe literele tipArite cursiv. Ah, oamenii L.. SA nu fti fost ei, durerea 1-ar fi cople§it ca fumul

de mangal, incet, progresiv si linitit pana 1-ar fi lAsat in nesimtire. E timpul audientelor, domnule colonel...

Colonelul baga de seamA tonul de familiaritate al soldatului. i Asta a aflat,.. Ce sg-i faci ? Barfeara este painea zilnicA a oamenilor simpli. adrezandu-se plantonului, ordonA : SA intre.

Imediat gandurile se pravAlira parca peste el. Durerea e coloanA vie, ce mereu se darkna §i mereu cre§te la loc. CAzuse la examenul de general. Prin urmare, numai §ase luni de o§tire §i gata... De mult, incA din rAzboiu, unul cate unul din mándra lor ceatA disparea peste pisc, in umbra. Acum li venise §i lui rândul. U§a se deschise §i in fata lui apAru o femeie mica §i slaba, cu rochia atarnând pe umeri §i plduri, una din acele flpturi rAmasä din trenul vietii, www.digibuc.ro

VICTOR PAPIL1AN

244

väoluvä de subofiter, alergand dupA pensie, sau mamä ce vrea sä-§i scape copilul de armatä.. Domnule colonel, incepu ea, nu. mä mai cunoa§teti ?

Insäila cuvintele rar, cu o voce slat* ragu§ita, care-i punea in vedere pieptul i gatul, un piept ingust, supt, farA sani, parca sA-i numeri coastele,

si un gat lung, incovoiat, pe care laringile urea cobora intre cute verticale de piele, ca intre ni§te §ine.

Eu sunt Lucretia Ionescu. Colonelul deveni atent. Para. numele Asta ii amintea ceva. LucrePa Ionescu... Lid, din räzboiu... Colonelului ii cAzu capul in maiM. La durerea lui nu se putea o mai potrivitä completare. LiP Ridicä ochii, imboldind in ei parca tot sufletul Nimic.

Ochii

i sufletul säu erau vinovaP, sau

acea fApturä imbatranitä, cu pielea scorojitä, parcA

s'o sgarii ca pe-o coajä de copac, cu unghia, in care nu mai stiai Cad simtire trdieste §i catA vointg. porunce§te ? Lip, fata cu ape albastre in cupele ochilor i pärul ca aurul räsäritului... Liti, femeia devotatä, care in douA randuri Ii dase sange, ca sä-1 scape dela moarte !... Colonelul i§i clädea seama c'ar fi trebuit sä tipe, sä protesteze, sä se räzvräteascA Impotriva tuturor,

a naturii, a omenirii, a lui Dumnezeu... Sau sä se präburascA intr'o hohotire care sä cutremure pämantul. Dar nu... Sta si asculta. Femeia se asezase pe-un scaun langa povestea : SA vedeP, domnule colonel, ce mä aduce la dum -

neavoasträ... Mi-a murit, dintr'o injecPe, un bolnav...

Colonelul cAuta sä gaseasca pe fata ei urmele chipului de odinioarä.

Se intamplä asta uneori... Dar am un mare duspan, pe pretor. El a vrut... intelegeti dumneavoasträ... Cum eu sunt o femeie cinstitä... www.digibuc.ro

INTALNIRE

245

Povestea ei Il mdnase pana'n culmea durerii. Intälnirea aceasta ata.ta risipä de batjocurä aducea,

inca nu putea fi socotita ca o simpla intamplare,

ci ca un facut, menit sä exagereze propria sa durere.

i e om insurat, cu nevasta si copii...

In fine, el i§i dete seama ca.' nu mai putea indura. Ascultä, Liti... 0 chemase, peste vrerea §i §tiinta sa, cu numele mângdietor de altädatä. i ochii ei spalaciti parca

in clipa aceea deveniserà din nou alba§tri. N'avea nicio teamd... Trebue sà cunosc eu vreun judecator. Nu ma tern de justitie. Afacerea a si fost clasata... Dar e pretorul. El, mere u cu anonime la minister... Colonelul se apropie de ea. Femeia lásá capul in jos, stingheritä. Dar s,i el era turburat. Groaznica nerecuno§tinta a sufletului, sa te sim0 deodata

strain de o faptura cu care, candva, credeai c'ai incheiat un destin ! SA' fii nevoit s.4i distrugi tot

ce-i mai frumos in vieata, amintirea, dupa ce din realitate ai trecut-o in vis. Colonelul ii lua mainile, aproape färä sa vrea, parcd sá se mustre, parcá sa-i arate cá n'a uitat-o. Imediat incerca o sensatie nepldcuta. Mama ei era mica, uscata §i rece, un pumn de oase care

se perdeau in mana lui masiva. Nu mai putea Trebuia sá termine mai repede. Voiu interveni eu, zise el ridicand-o u§or de pe scaun. Stiti... n'avem voie sá facem injectii. 0 conduse pana la u§d, cherna plantonul §i dete ordin sal nu mai primeasca pe nimeni. Se intoarse, aprinse o tigara. §i se tranti pe canapea. suporta.

*

*

Oare cum o fi fost ? In lumina sangerie a unei www.digibuc.ro

246

VICTOR PAPILIAN

rachete si-a dat searna cl nu e singur. Cum se aleg de bine conducatorii chiar in invälmäseala

flit nicio randuiala a gloatei. Inainte, fraPlor...

Asta n'a mai strigat-o el. Cu sigurantA, nu... cAci n'a putut duce decal caPva pasi §i a clzut ca o päpu§ä, cu ochii rästurnap in cap.

Inainte, fratilor... Inainte, fraplor... Atunci, celälalt e teafär ? Prea bine. El poate sä §i moarl... S'i parcl a inceput O. scoboare ca

la mo§i, in roata lumii. Un vantulet subtire

ii

Puie cand inteo ureche, cand in cealaltä. El scoboat-A rnereu .. S'a pornit cutremur cumplit, in care urechea treazA deosebe§te bätaia grindinii, plesne-

tele träsnetului §i izbitura stratelor de aer intre

cer §i pämant. Inainte, fratilor, inainte... Vijelia e tot mai tare, frange crIcile, smulge butucii, däramä intAriturile. El scoboarä mereu... Dar mintea, in ultima ei clipire, a prins svonul cel dintaiu, cel care le in trece pe toate : opinteala omului in lupta la baionetä. Pe urtnä, nimic... L-a trezit o durere in brat. Clipeste nedumirit, prive§te in jur brancarde, brancarde clipa

de taä i se leaga de vis cu cea de atunci. Sorl, unde sunt ränit ?

In piept. De ce mä doare bratul ? V.i s'a flcut o transfuzie. Si atunci, din trupul lui imobilizat, intreaga flp-

turä s'a scurs in §ipot cald prin ochii ei alba§tri pana 'n suflet. A fost singura si adevarata lui

intalnire, cand ea cu mare credintä ha a§teptat sä iasä din moarte. Pe untiä a inceput convalescenta §i dragostea. Spitalul se intindea pe o culme de deal.

Cat e de aproape cerul in razboiu, cerul

stasis de jur imprejur de bubuitul tunului !... Liti, dacA tu mi-ai cere, cu mana a§ culege

www.digibuc.ro

INTALNIRE

247

luceafArul de pe bola si ti 1-as oferi ca pe o zarAra. coaptä... A§a se scria in rlzboiu. Liii, desi imi esti atat de aproape, ca sA ajung panä la tine am cAldrit noaptea intreagl pe bolta cerului si din scApArarea copitelor calului meu au luat nastere alte stele... Asa se vorbea in rAzboiu. Telefonul de pe birou ii opri gandirea in scurgerea amintirilor. Colonelul se ridicA indurerat. Ii pArea rAu sA-si intrerupa visarea, dar nici nu voia sä forteze cu nirnic imprejurArile, trebuia sl lase mersul lucrurilor in voia lor, cici totul se petrecea dupa un plan hotarit, stabilit poate de atunci incA. Dar cand recunoscu la receptor glasul ceWalt, se turburä cumplit. Parcl la atata coinci-

de* tot nu se astepta.

Dumneata esti, pArinte Sofronie ? Vino, vino...

te astept. Si chernand plantonul ii dAdu ordin :

BagA de searnA, va veni un preot... sA-1 poftesti numaidecat. Ii

Preotul intrl sfios. Se trecuse si el mult in Asti trei ani dela ultima lor masA camaradereascA. Domnule colonel... Zi-mi frate Mihai, ca atunci... Preotul clAtinA capul amarnic. Alte timpuri ne-au ajuns astAzi... Si avea dreptate. Ce mandru era pe vremuri,

in haine ofiteresti, de nu-1 deosebeai de ostasi,

ras ca in pal* printre bArbosii transeelor, cu

dunga fruniii arc de otel, nasul asvarlit in aer si barbia supta. AdevArat voinic, tare ca protapul, iute ca fusul si mladios ca serpii DunArii. Si acum, www.digibuc.ro

248

VICTOR PA PILIA N

un garbov impovArat de griji mai mult ca de ani,

cu gatul plecat ca in jug, cu fata ascunsä inteo

barbA muscAleascA §i ochii incercuiti de pleoape buhave. Un mare necaz m'aduce, domnule colonel... frate Mihai. Colonelul Il trase langa el pe un fotoliu. Stii cine a fost la mine azi, acum o orA ? Preotul intrebA cu gandul aiurea : Cine ? Liti.

? Care Liti ? Chipul de spuzA al colonelului se incintl. Infirmiera cea frumoasA din rAzboiu. Sora care mi-a dat sange in doua rânduri... Da, da... fAcu inteo doarA preotul §i reveni la necazul lui. Cum ìi spuneam, nu vreo treaba de ispravA m'aduce... Colonelul Il intrerupse din nou : Vreau sä luAm masa impreunA, disearA. Vezi, ca... Te rog, pArinte... Dumneata, Liti §i cu mine. SA mergem la BAneasa, sA fim numai noi trei, departe de ora§, departe de lume si sA stAm de vorbA...

Preotul tu§i de cateva ori din gat, nu ca

sA-§i

dreagA glasul, ci ca sl cArmeascA mai u§or vorba acolo unde-i era suferinta.

MA cam grAbesc. Am venit numai c'o ru-

gAminte... MA aflu la mare necaz, frate Mihai... Colonelul insA era tot pe urma ondului sAu. Nu vezi, pArinte, cä aici e mai mult deck cr intamplare ? Un semn, un fAcut... Nu te intrebi cum ne-am intalnit tustrei, azi ?... Si devenind trist : Cand sufletul mi-era mai plin de obid5... Tocmai, fAcu preotul, am nevoie cat mai esti in armatA, pe urmA...

TAcu incurcat, cici de atata grabI scApase o www.digibuc.ro

INTALN1RE

249

vorbä nesocotitä. Dar sufletul colonelului continua sä rätbiceascä pe drumurile vechi.

Azi, cu atata drag mi-am amintit de atacul nostru dela Maguri... Preotul inspäimäntat intoarse capul s'a" nu vadd, iar cu mainile incepu parcl sä goneascä §i cuvintele care puteau inchipui lupta §i asaltul. Din lupta aceea mi se trage nefericirea. Nu vorbi cu päcat, pärinte. Si continua sä priveascä surâzând peste granita timpului de fall, in grädina amintirilor §i viselor. Stii, pärinte, cä atunci nu te-am recunoscut ? Cum sä-mi inchipui cä dumneata ai särit la asalt ? Preotul se läsä prins : Ce era sä fi &cut ? Maiorul cAzut, ajutorul cAzut...

Ce curios e omul in räzboiu !... Mi-aduc aminte cä de0 moartea mä pändea din toate c5.märutele pämäntului, eu mai aveam timp sä ink

intreb : Cine e celälalt ?... Pe urmä am aflat cä celälalt erai dumneata... §i mult mai pe urmä am aflat cä-ti murise fratele..,

Chipul preotului se stränse ca pe fire de critä, inteo dureroasä crispare. As,a e... Cum a urcat Ionitä parapetul a §i azut inapoi mort in bratele mele. $i atunci, innebunit, i-am luat arma §i am särit in locul lui. Ce bine, pärinte... Preotul i§i reveni. Nu, n'a fost bine. Nu se cädea, preot cu arma in mânä... De aceea mä pedepse§te Dumnezeu acum...

Si fiinda simtea sufletul ofiterului deschis in piept mai sä-i audd bätäile inimii, omul necäjit

gäsi indemänatic lucru sä-§i irnpingl cu bini§orul päsul slu inainte. Am venit pentru fiu-meu. Il chearnä tot Ionitä... ca §i pe räposatul. Si mä tern... www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

Colonelul se trezi. Ce spui, pärinte ? E singurul meu 12diat, domnule colonel... CA

iatä, iar se vorbe§te in dreapta §i 'n stánga de

räzboiu... Päi, dumneata n'ai &cut rä.zboiul ? Cu mine a fost altceva. devenind rugltor : Dar pe Ioniä scap1.-1 de pieire... scapä-mi-1

sde armatä....

Colonelul simtea cum i se tope§te in ochi orice

..impotrivire.

Domnule colonel, frate Mihai, pentru asta am

venit. Dacl timpul de atunci ne-a fäcut frati de

cruce §i de sánge, dacI ti-arn &cut un bine ducánd

panä la capät porunca de a birui, nu mä läsa... scapl-mi copilul de präpäd. Il cheamä Nurnele Asta e cu piazA rea...

Sufletul colonelului se pierdea intr'o toropeall

de le§in. Asta era ecoul, in timp, al focurilor de

mitralierä §i al exploziilor de obuze ? E pläpand... Ploaia pune la pat. Si sperios

evoie mare... Träsnetul Il innebune§te §i o ia in ne§tire ca o flarä incoltitä. Nu poate vedea sange, nu poate auzi vaier de orn... Scapä-1, domnule Lcolonel, scap1-1...

Scap5.-1, frate Mihai...

Colonelul se ridica hotärit : Bine, pärinte, o sä fac tot posibilul. ápoi, prietene§te : Dar disearä manam impreunä... Mánam. Vreau sä ne mai poveste§ti III

Colonelul a sosit cel dintaiu in piata Victoriei, Privi ceasul. Noul färä zece minute. Prea devreme. Jocul mntâlnirii.

www.digibuc.ro

INTALNIRE

251

Numai de-ar veni...

Timpul nu se arlta prielnic unei plimblri nocturne la Bäneasa. Non gro0 impiedecau respiratia atmosferei, aerul era stätut §i innAbu§itor ca intr'o será. Numai de-ar veni... Lumea presimtise vremea rea. Din spre .osea convoiul se spärgea in piata Victoriei intr'o invälm6.§ea1l de furnicar speriat, amesteand, in aceeasi grabä zäpAcitä, oameni, automobile §i träsuri. Numai de-ar veni... Se pornise chiar si un vantulet, ie§it para din scorburile maidanelor, cu miros de lut ncintat i si

de spini uscati, alergand tail§ la plmant panä sä se spargä inteo spiralä de prat.

Numai de-ar veni... Dar la nouá precis abia i§i controlase ceasul dela brätara ii vg.zu din cloud directii opuse, Liti din spre Buze§ti §i preotul din spre Lasar Catargiu. Atentia colonelului se dilatá ca un piept

In res irare.

i-au pgstrat exactitatea din räzboiu. Preotul il ajunse mai intai. Uite pe Liti. Care-i ?

Cea care se indreaptá spre noi. Asta-i Liti ? acu preotul speriat. Apoi ca sl §teargä impresia rea : Para §chioapätä. Reumatisme, parinte... sau cine §tie ce bete§ug.

Inteadevär, femeia inainta din greu, zgrAcitá de

mi§uneala automobilelor, atand in toate partile

paril sá se hotárasa sl tread., apoi luand-o la -WO §ontäc, §onta.c, cu trupul aluneand inteo parte la fiece pas ca §i cum ar fi sapat din §old. Liti... o intampiná colonelul. Iatá §i pe pa-

rintele Sofronie Matei. Il mai cuno§ti ?

www.digibuc.ro

252

VICTOR PAPILIAN

Femeia se inältä in vârful degetelor, i§i strânse ochii, nu mai vedea era §i un intunerec supArAtor si se varl in sufletul preotului, mai sa-1 atingä cu bärbia §i nasul. S'a schimbat pArintele... Un uruit depArtat ca o bAtaie de tobd infundatä. le intoarse gandurile. Vine ploaia. Ce spuneti ?... Mergem ? TovarA§ii in acela§i glas räspunserä : Mergem.

Colonelul privi cu teamä spre Liti. Nu vret sA luAm o masinA ?

Nu. Mergem pe jos. Firea preotolui se schimbase de azi dimineatä, devenise mai vorbAret, mai curagios. Acum voia sä afle de ce schioapätA femeia. Pared mergeai bine, ce s'a intamplat ? Asta de atunci, din rázboiu... Cum ?... Ai fost ränitä, Liti ? fAcu colonelul.

Da, dup. ce ati plecat dela noi, au bombar-

dat spitalul. Si apoi, ca un fel de scuzd :

Dar in mers lini§tit nu se cunoaste... numai când alerg.

Placa de ardesie a norilor se sparse la orizont pe desenul frânt al unui träsnet §i peste intreaga gälágie a ora§ului se närui deodatd, din cer, cu-

...

tremur de tunete. Inainte fratilor... comanda preotuL Da, da... observa colonelul, a devenit alt orn. Si pornirä top trei, colonelul la mijloc, intre preot §i infirmierä. Vantul se strângea inaintea lor in cercuri din ce in ce mai mici, apoi ii inväluia dela pAmAnt in spre ochi in flacärä de praf si tärânä. Dar ei tot inaintau. DimpotrivA, opinteala le fâcea bine, ii intrema. 0 detunAturA rAsunA prin apropiere impro§cându-i in fatA cu boabe de ploaie tari ca alicele.

www.digibuc.ro

INTALNIRE

253

Astea-s confeti de plumb, glumi preotul. .5i se simpra mai voiosi, mai apropiati unul de altul. Pana atunci altele le erau gandurile, altele simiriIe si cuvintele. Ploaia, vantul si mai ales trasnetul îi scoteau afara din barlogul vieii zilnice. Sufletul lor era dornic de alta Inainte, fratilor. Bubuiturile staruiau in fata lor. Le veneau in cale sau ei inaintau spre präpäd ? Acum vijelia se pornise din toate incheieturile firii. Pomii ingenunchiau pana la pämant scartaind ca in lupta la baioneta, apa lovea piezis ca ploaia de srapnele §i vantul le tiuia subtire pe langa urechi ; Cu Dumnezeu inainte, fratilor... rácni preotùl. Deodatá se oprira. Un plop ca un stindard infä§urat, trosni din radacina si se präbusi inainte-le, umpland lumea cu un muget de vita doboritä. 0 clipà preotul cata inapoi, parcä sä-si imbarbäteze oamenii, §i apoi porni nebun in potopirea din fatä-i. Se gäseau in inima vijeliei. Bubuiturile cadeau din cer, träsnetele alergau in jurul lor, pe jos, ca niste limbi de foc; ploaia ii secera, cand din flanc, cand din fall ; pe pamantul moale picioarele se infundau ca in gropi de obuz ; iar in crengile rupte se impiedecau ca in sarmä ghim-

pata... Dar ei nu mai luau aminte la nimic, Ii

cherna vraja Para seaman a haosului, cu gurile de loc caseate asuprä-le. Acolo alergau ei. Acolo lì mana elanul obscur al fapturii lor, in impäräpa de grindina si foc, unde nu mai e du§man viu, nici piedecä omeneascä, ci doar vrajmä.§ie §i stihii. Nu vedeau, n'auzeau §i nu simteau nimic, nici urletele vijeliei, nici §iroaidle reci trecute prin haine pana la piele ; simturile lor nu mai cäutau inafara, erau intoarse läuntric, delectandu-se de betia pana la extaz a sfortärii. Deodatä colonelul se opri. Cerul, prin unul din acele capricii ale firii, se desfkuse in doul. Norii www.digibuc.ro

VICTOR PAPILIAN

254

cu vijelia trecuserA mai departe, iar deasupra lor stelele impra§tiate printre frunzi§ul pomilor. Liti, prive§te.

Se gaseau numai ei doi, preotul era pe urma.

vijeliei, in intunerec §i ploaie. Cat e de aproape cerul de noi... Da, fAcu femeia.

SA 'ntinzi maim §i sa culegi luceafArul ca.

pe-o zarzärg. coapta. Ca atunci...

ce risipI de stele... u scApArat copitele unui cal nebun, ducandu-§i stApanul la draga sa... Liti... Mihai...

in acelasi avant se repezirà unul in brateleceluilalt. *

*

A doua zi, colonelul, inaintandu-§i demisia, era lini§tit de tot. N'am fost persecutat... Fiecare orn e inzestrat din na§tere cu o anumità cantitate de vieata.. A mea s'a terminat. Si nu numai a mea, ci a noastrl a tuturor... a celor de atunci. A fost firesc

sl cad la examen, fiinda Lip a omorit un orn §i

pArintele Sofronie Matei aleargA sA-§i scape copilut

de armata.

SFARSIT

www.digibuc.ro

CUPRINS Pag.

Vecinul .

.

Copii färA Dumnezeu Maternitate . De neinteles . Minunea SfAntului Anton Tr Mare Rasul Lupta UrA GroazA

. .

7 13 21 31

38 .

67 84 97

128 .

.

.

147

latA marfa, stApAne .

159 179 202

Intälnire .

248

Un mare nedreptAtit Victorie

www.digibuc.ro

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE

CUGETAREA" P. C. GEORGESCU- ELAFRAS

STR. PZ)-13

NAN, 21

BUCU ESTI IV

www.digibuc.ro

DE ACELAS AUTOR : Ne leagä pämântul (Roman), Editura Casai (sub pseudonimul Sylvius Rolando).

In credinta celor apte sfenice (Roman Gaud Romanesc", Cluj.. Sufletul lui Faust (Nuvele) Editura Ardealul", Cluj. .Cerurile spun (Mister cre,tin ortodox), Editura Vicata Ilustrata", Sibiu.

Alt glas (Teatru), Editura Familia', Oradea. Un optimist incorigibil (Comedic), Cluj. Färä limítá (Roman), Editura ,;Cugetar

www.digibuc.ro