Influența Mass [PDF]

Zitiervorschau

INFLUENȚA MASS-MEDIEI, A REȚELELOR SOCIALE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE AL ELEVULUI În prezent, importanța și locul esențial pe care îl ocupă cultura digitală în viața adolescenților români sunt de necontestat. Statisticile privind accesul și gradul de utilizare a mediului virtual și a noilor tehnologii au înregistrat creșteri rapide, mai ales în rândul acestei categorii demografice. Avansul și evoluția în acest domeniu sunt de așteptat să continue, nu doar în virtutea unei tendințe puternice și firești, dar și ca urmare a strategiilor și politicilor internaționale pe care România și le-a asumat. Prin prezența aproape ubicuă, Internetul contribuie în bună măsură la procesele de socializare, interacțiune și formare a identității adolescenților. Procesul educațional în societatea actuală este, de asemenea, marcat de utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicării. Potențialul adus de acestea reprezintă o permanentă provocare pentru educaţie, care trebuie să se adapteze din mers noilor realități. Deși omniprezent, fenomenul digital-virtual nu este pe deplin înțeles în termeni de consecințe și efecte, iar analizele cantitative pe baze mari de date aduc informații importante și relevante în ceea ce privește amploarea și complexitatea sa, dar eludează relaţiile de cauzalitate şi de decizie. Pentru a înțelege impactul acestui fenomen, dar și comportamentele, motivațiile și raționamentele care îl însoțesc, demersul de cercetare calitativă este fundamental. În mod sugestiv, termenul „mass-media” asociază cuvântul din limba latină „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă, care, în context, desemnează un număr foarte mare de oameni). Mass-media reprezintă „suporturi sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesionişti ai comunicării, reuniţi în instituţii sociale, şi marele public, constituit într-un ansamblu de indivizi izolaţi.” În context, termenul poate fi extins la expresiile sinonimice: mijloace de comunicare de masă, mijloace de comunicare socială şi tehnici de difuziune colectivă. Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea de informaţii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al subiectului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros şi planificat în sistemul clasic de învăţământ pe baza unor programe şcolare şi sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informaţii în mod spontan şi

difuz, transformându-se într-o formă de educaţie de completare realizată în mod neinstituţionalizat, în timpul liber de care dispune subiectul. Impactul deosebit al mass-media este dat de modul plăcut, accesibil, chiar captivant, în care sunt oferite informaţiile. În acest context, este explicabilă puternica atracţie resimţită faţă acestea, atracţie care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creând forme extreme de obişnuinţă, chiar de dependenţă. Ambianţa în care cresc şi se dezvoltă copiii oferă o mare varietate de stimuli, generează noi experienţe şi noi modalităţi de cunoaştere, culturalizare şi relaxare. Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca şi pentru mulţi adulţi, vizionarea programelor de televiziune, urmărirea emisiunilor radiofonice sau citirea presei scrise ocupă cea mai mare parte a timpului liber. Pentru aceştia, participarea la interacţiunea mediată este una dintre cele mai frecvente activităţi de fiecare zi. Publicul receptează, astfel, un număr foarte mare de mesaje, în special audio-vizuale, cu numeroase implicaţii imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalităţii lor aflate în formare. Ca urmare, se produc modificări importante la nivelul personalităţii acestora, prin generarea de opinii, atitudini, comportamente noi. Prin prezenţa activă în viaţa comunităţii, sistemul massmedia a devenit un actor activ, afectând funcţionarea celorlalte sisteme ale societăţii, inclusiv a celui educaţional. În plin proces de modernizare, şcoala e nevoită să integreze şi să valorifice gama de produse oferite de industriile informaţionale moderne. Astfel, produsele media sunt folosite din ce în ce mai des, chiar dacă nu suficient, ca auxiliare pedagogice deosebit de eficiente. Sunt folosite diverse suporturi de difuzare a mesajelor, de la cele tipărite, la cele bazate pe film şi la cele electronice. În ultima perioadă, folosirea calculatoarelor a permis crearea complexelor multimedia, care combină textul scris, sunetul şi imaginea, rezultând produse noi. Sistemele multimedia, a căror funcţionare are la bază ideea de convergenţă, s-au constituit prin combinarea industriilor mass-media cu industriile calculatoarelor şi cu telecomunicaţiile, rezultând reţele de tipul on-line. Principalele direcţii de influenţă a mass-media pot fi puse în evidenţă prin funcţiile pe care le îndeplinesc. În general, teoreticienii comunicării de masă identifică următoarele funcţii: 

Funcţia de informare. Mass-media reprezintă, în societatea modernă, una dintre

cele mai importante surse de informaţii. Prin spectrul larg de probleme şi emisiuni, indivizi aparţinând unor categorii sociale diferite reuşesc să-şi asigure informarea generală, înţelegerea realităţii înconjurătoare şi orientarea socio-profesională.



Funcţia de culturalizare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost,

timp îndelungat, controlată de familie, şcoală şi instituţiile religioase. În ultima vreme, massmedia a introdus valorile în circuitul destinat publicului larg, acţionând ca un adevărat „difuzor de cultură”. Ion Albulescu subliniază: „Se schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează culturalizarea. Massmedia acţionează ca o «instituţie a democratizării culturale», care face posibilă creşterea consumului de bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a cerinţelor, gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor. Apare cultura de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră în contact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii abilitate.” 

Funcţia de socializare. Sistemul mass-media îşi asumă, din ce în ce mai mult, un

rol în socializare inoculându-le receptorilor, prin conţinuturile distribuite, valori, opinii, concepţii, convingeri, atitudini, norme, reguli şi stereotipii, în general acceptate de societate. Astfel, copiii asimilează convenţiile societăţii: norme de comportament, prescripţii, interdicţii, restricţii, reprezentări simbolice. Mass-media acţionează ca un liant social, deoarece fiecare individ poate cunoaşte şi înţelege modul de viaţă şi concepţiile celorlalţi, marile probleme cu care se confruntă societatea, aşteptările şi aspiraţiile acesteia. 

Funcţia de formare a opiniei publice. Mass-media se poate constitui într-o

tribună de dezbatere a problemelor vieţii. În acest cadru, sunt evaluate evenimentele, sunt cristalizate opinii şi sunt emise judecăţi de valoare în legătură cu controversele apărute. În aceste condiţii, este semnificativ aportul adus de mass-media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi comportamentelor. 

Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit din ce în ce

mai importantă, pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai des în faţa televizorului timpul destinat relaxării, recreării şi distracţiei. În opinia lui Ion Albulescu, mass-media creează şi o ambianţă compensatorie, care permite refacerea echilibrului psihic al omului. În prezent, curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere a copilului nu mai sunt satifacute doar în cadrul restrâns al clasei sau al experienţelor cotidiene extraşcolare. Mai mult decât un mijloc de divertisment, mass-media sunt o fereastră larg deschisă spre lume, adesea fiind denumite „ochiul lumii”. Sunt oferite, pe acesta cale, posibilităţi de informare şi de instruire extrem de ample. Transmiterea unei mari cantităţi de infoirmatie, printr-o prezentare accesibilă, plăcută,

captivantă, atrage tineretul, atâta intelectual cât şi afectiv. Exercitându-şi influenţă, alături de factorii tradiţionali, acestea au adăugat noi dimensiuni fenomenului educaţional. Prin asumarea functiei educative, mass-media nu se substituie şcolii, cum s-a aclamat adeseori, ci se alătura acesteia în efortul de educare a tinerei generaţii.Acţionând convergent şcoală şi mass-media se constituie într-un sistem de educaţie cuprinzător şi eficace, apt să satisfacă înaltele formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi. CONCLUZIE Mass-media este un catalizator de informaţie de diferite genuri, care nu întotdeauna este bună pentru cel ce o consumă. O constatare foarte importantă a studiului menţionat anterior releva faptul că alegerea programelor de către elevi se face, de regulă, în mod întâmplător fără o orientare din partea părinţilor sau a profesorilor. Tocmai de aceea părinţii şi profesorii trebuie conştientizeze că e responsabilitatea lor să-i înveţe să folosească timpul liber în mod eficient: lectura unor cărţi bune, plimbări în natură, jocuri în aer liber, practicarea unui sport. Să fie îndrumaţi să asculte muzică, să deosebească genurile muzicale, să simtă muzica bună, de calitate şi să o aprecieze, să înveţe un instrument muzical. Educaţia muzicală dispune de valenţe formative multiple, care au efect pozitiv asupra formării caracterului tinerilor. Prin canalele sale, MEDIA poate fi o „armă cu două tăişuri”. Ca factor de progres, influenţa sa se reflectă în ridicarea calităţii şi standardelor culturale şi sociale ale vieţii. Ca mijloc de dominare şi manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile provocări ale realităţii de zi cu zi. În absenţa unei educaţii media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare „obiectivă” a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potenţialul vieţii, ci din rutina acesteia. Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un om deţine mai mult control asupra informaţiei primite, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puţin negativ. BIBLIOGRAFIE

1.

Albulescu I, Educaţia şi mass-media/ comunicare şi învăţare în societatea informaţională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

2.

Coman M , Introducere în sistemul mass-media, Editura. Polirom, Bucureşti, 1999