34 1 155KB
Grupurile sociale Omul este o fiinţă primordial socială. Fiinţa umană nu poate trăi şi nu se poate dezvolta decât în societate, în interacţiune cu alţi oameni. Se poate spune că omul este un produs al vieţii sociale. Este în acelaşi timp elementul constitutiv de bază al societăţii. El reprezintă substratul vieţii sociale. Societatea nu poate exista decât prin indivizii care o compun. Omul este nu numai actor al vieţii sociale,ci şi autor al acesteia. Viaţa socială este rezultatul activităţii comune a oamenilor, al acţiunilor acestora şi interacţiunilor dintre ei. Acest caracter colectiv al vieţii sociale îşi găseşte expresia în structura grupală a societăţii. Această structură este dovada faptului că oamenii nu reprezintă un tot amorf nediferenţiat, aceştia particularizându-se prin anumite caracteristici biologice, culturale, particularităţi care permit identificarea unor grupuri care reunesc oamenii având formaţiuni similare. Un grup social este acea grupare umană indiferent dacă este conştientizată sau nu, care are câteva caracteristici definitorii: - orice grup este alcătuit dintr-un număr mai mic sau mai mare de persoane care au calitatea de membru; - între membrii grupului se stabilesc o multitudine de relaţii psihologice, sociologice; - membrii grupului şi grupul ca întreg desfăşoară anumite activităţi la care participă în modalități specifice toţi membrii grupului; - membrii grupului au împreună anumite norme şi valori comune împărtăşite şi respectate în proporții diferite de către toţi membrii grupului; - orice grup este caracterizat printr-o structură proprie; - orice grup presupune o anumită structură ierarhică internă; - orice grup dispune de o anumită cunoştinţă a identităţii de sine, a caracteristicilor proprii care diferenţiază de celelalte grupuri; - orice grup are un anumit mecanism propriu de control asupra membrilor grupului şi de presiune asupra acestora, de presiune spre conformare, respectarea normelor şi valorilor grupului; - are anumite modalităţi specifice de relaţionare cu alte grupuri ca şi de inserţie în societatea lui. Acele grupuri care se constituie prin asocierea voluntară a membrilor acestora presupun mecanisme specifice de administrare de primire în grup sau de excludere din grup. Orie grup social indiferent de natura specifică a acestuia are toate aceste caracteristici. Grupurile care se diferenţiază între ele, nu prin absenţa unor caracteristici menţionate sau prin prezenţa altora suplimentare, ci prin ponderea specifică a uneia sau a alteia din caracteristicile menţionate.
1
Diverşi sociologi au încercat pornind de aici să identifice mai multe grupuri sociale. Cea mai des întâlnită şi rar acceptată tipologie este cea care implică mai multe cupluri de grupuri sociale: grupuri primare/secundare, formale/informale, grupuri de apartenenţă/referinţă. Se mai pot adăuga grupuri speciale, grupuri cu scop sau interese, putând acţiona şi ca grup de presiune. Grupuri primare / secundare Teoreticianul grupurilor sociale primare este sociologul american Ch. Cooley. Acesta defineşte grupurile primare ca acele grupuri formate dintr-un număr mic de persoane care se cunosc reciproc şi se recunosc cu uşurinţă după o anumită perioadă de timp şi stabilesc relaţii directe de faţă în faţă. Relaţiile din grupurile primare sunt relaţii interpersonale, sentimentale, ele reprezintă cadrul în care indivizii găsesc mediul propice pentru afirmarea şi dezvoltarea propriei lor persoane şi ai căror membrii împărtăşesc aceleaşi norme şi valori de viaţă fundamentale. Un asemenea grup satisface nevoia oamenilor de asociere intimă. G. Homans identifica grupurile sociale cu grupurile primare. El considera că acesta este grupul primar , în sensul că el este cel mai apropiat de natura umană. Cela mai importante grupuri primare: - familia, cel mai universal grup primar, care are un rol decisiv în realizarea societăţii primare; - grupul de joacă al copiilor; - grupul de vecinătate care are un rol cu totul aparte în societatea tradiţională fiind chiar mai important decât grupul de rudenie - grupul de bătrâni. Grupurile secundare sunt grupuri mari, constituite din nevoia de a desfăşura anumite sarcini specifice, de a atinge anumite sarcini. Între membrii lor se stabilesc relaţii nu directe, ci indirecte, mediate, relaţii având predominant un caracter instrumental. Analizând componentele celor două tipuri de grupuri am putea spună că dacă un grup primar este judecat după calităţile relaţiilor interumane pe care le oferă membrii săi, grupul secundar este judecat după performanţa în îndeplinirea sarcinilor şi în atribuirea obiectivelor. În timp ce în grupul primar, individul intră cu întreaga lui personalitate, în grupul secundar individul intră doar cu acele laturi ale personalităţii sale care îi permit să joace în mod performant rolurile care îi revin. Dacă în grupul primar individul este considerat ca scop, grupul urmăreşte dezvoltarea, afirmarea personalităţii acestuia şi bunăstarea psihică, emoţională a lui, în grupul secundar individul este apreciat ca mijloc posibil de a fi utilizat pentru atingerea unor obiective. 2
Se poate spune că dacă grupul primar asigură cadrul în care se poate dezvolta armonia personalităţii umane, grupul secundar reprezintă cadrul în care se pot forma şi afirma cariere specializate. Istoric vorbind, s-a produs o continuă agresiune a grupurilor secundare asupra celor primare, grupurile secundare proliferând şi preluând o parte din atribuţiile grupurilor primare. Cea mai afectată de această agresiune a fost familia. Ea este parţial benefică întrucât grupurile secundare sunt cele care permit calificarea profesiilor specifice necesare în societăţile moderne. Această agresiune nu a avut şi nu poate avea drept rezultat dispariţia grupurilor primare deoarece acele grupuri primare satisfac nevoia permanenta umană. Grupurile formale / informale Grupurile informale sunt acele grupuri care sunt rezultatul asocierii unor indivizi în urma unor relaţii preferenţiale, interpersonale şi care nu dezvoltă nici un fel de structuri oficializate. Structura internă acestor grupuri este neoficială, ea putând fi identificată cu ajutorul tehnicii sociometrice. Un grup informal nu dispune de nici un fel de realitatea oficială, liderul său este acceptat în mod tacit de către membrii grupului şi perceput ca cel mai în măsură să asigure satisfacție interioară grupului. Grupul formal este un grup constituit pe baza unor decizii, dispoziţii în vederea desfăşurării unor activităţi speciale. Structura internă a grupului este formal stabilită şi este dependentă de sarcinile specifice ale grupului, de activităţile pe care membrii acestora trebuie să le îndeplinească. Această structură este exprimată grafic sub forma organigramei grupului. Relaţiile dintre membrii grupului sunt oficial stabilite, respectarea lor fiind obligatorie pentru toţi membrii grupului. Existenţa acestor relaţii formale nu exclude existenţa şi a unor relaţii informale. Aceste relaţii informale nu se por substitui celor formale. De asemenea un grup formal dispune de norme de conduită oficial stabilite, a căror încălcare are drept rezultat sancţiuni oficial stabilite. Liderul grupului formal, denumit liber oficial sau de drept, este numit sau ales după procedeul formal, având drepturi şi obligaţii formal stabilite. Un asemenea lider dispune de autoritate. Grupările formale pot acţiona în afară şi individual de grupurile formale, fie în interiorul acestora. Din punct de vedre sociologic o importanţă aparte o au grupurile informale. Această importanță derivă din faptul că aceste grupuri, beneficiind de o coeziune informală puternică generată pe o relaţie pe baza căreia s-au 3
constituit, pot avea o influenţă negativă sau pozitivă asupra grupurilor formale în cadrul căreia acţionează. Influenţa poate fi negativă atunci când normele şi valorile grupului informale şi interesele acestora vin în conflict cu cele alea grupurilor formale în care acţionează. Influenţa poate fi negativă şi atunci când în cadrul unui grup formal acţionează mai multe grupuri informale aflate în relaţii conflictuale. Este necesară cunoaşterea acestor grupuri informale care activează în interiorul unui grup formal cu scopul diminuării unor informații negative sau cu scopul folosit forţei acestor grupuri pentru potenţarea grupului formal, pentru creşterea importanței acestuia. Grupurile de apartenenţa/referinţă Prin grupurile de apartenenţă înţelegem acele grupuri asupra cărora individul le aparţine şi în legătură cu care el foloseşte apelativul ”al meu/nostru” Orice individ aparţine simultan sau consecutiv mai multor asemenea grupuri de apartenenţă. Apartenenţa la un grup pentru a fi efectivă implică identificarea cu grupul respectiv, internalizarea normelor şi valorilor specifice. Apartenenţa la un grup poate fi materială atunci când individul face parte ca membru din grupul respectiv sau poate fi ideologică atunci când individul fără a fi membru al grupului se identifică cu acesta însuşindu-şi normele acelui grup. Grupul de referinţă este acel grup exterior celui de apartenenţă şi la care individul se raportează. Aceste grupuri de referinţă pot fi de două tipuri: - grupuri comparative – servesc ca termen de comparaţie; - grupuri normative – constituie standarde pentru grupurile în cauză. Aceste grupuri de referinţă pot fi pozitive atunci când ele reprezintă standarde dezirabile care se doresc a fi atinse sau depășit sau grupări negative care reprezintă modele indezirabile care nu numai că nu sunt de urmat, dar trebuie evitate sau respinse. Aceste grupuri de referinţă normativă au rol decisiv în procesul de socializare, pentru că normele acestuia pot veni în conflict. Grupurile cu scop Sunt larg analizate de Szepanschi care consideră că deşi orice grup are un scop, grupurile cu scop sunt acelea special constituite pentru atingere unui scop anume şi care îşi încetează activitatea în momentul în care scopul a fost atins. Deoarece scopul nu este altceva decât concretizarea unor interese, ele poartă acest nume. Ele pot acţiona ca grupuri de presiune atunci când ele încearcă prin diverse mijloace să se impună în faţa altor grupuri sau asupra unor organizații oficiale în vederea satisfacerii anumitor interese. 4
În mod frecvent acel lucru se face în dauna intereselor altora. Presiunea exercitată de un grup pentru satisfacerea unor interese poate fi de mai multe tipuri: - presiune licită / ilicită - presiune formală oficială/informală - presiune puternică/slabă - presiune continuă/intermitentă Natura presiunii exercitată depinde de mai mulţi factori: 1. de natura sau importanţa intereselor care se cer a fi promovate; 2. de forţa de care dispune grupul care exercită această presiune, de mijloacele existente ale acestora; 3. de rezistenţa la presiune a grupurilor, instituţiilor, organizațiilor asupra căreia de face presiunea.
http://referate.wyz.ro/
5