Ghidul Pelerinilor in Tara Sfanta PDF [PDF]

Zitiervorschau

!P~If

IA

][ ~

0 1Mi "NĂi

SECT.OR IULPEIJERINAJE

"

-

lPArifiR1 A."RHIA R O MANA SECTORUL PELERINAJE

vă invită în: PELERINAJE la MĂNĂSTIRI, SCHITURI, BISERICI, SFI NTE MOAŞTE vetre de CULTURĂ ş i SPIRITUALITATE în ROMÂN IA 1 ISRAEL 1GRE CIA 1EGIPT 1 BULGARJA 1TURCI A UCRAINA 1 REPUBLICA MOLDOVA / ITALIA

BASJLJCATRAVEL

Strada Doamnei, nr. 20, sector 3, B ucureşt i (lâ ngă sediul central BNR) Tei./Fax: 021/3 16.35.03; 0732.128.993; 0732.128.997 Web: www.basilicatravel.ro; e-mail : [email protected] CENTRUL DE P ELERI NAJ "SF. APOSTOL PAVEL"

Calea Victoriei, nr. 45, sector 1, Bucureşti (între biserica Kretzulcscu ş i Magazinul Muzica) Tci./Fax: 021.3 13.37.45. Web: www. pclcrit~aj.ro; e-mail: [email protected] B-dul. Corneliu Coposu, nr.ID, sector 3, Bucu reşti (vis-a-vis de intrarea Carrefour Unirea) Tci./Fax: 021.310.99.21 e-mail : pclerinajc [email protected].

GHIDUL PELERINILOR IN TARA SfANTA ' 1\

1\

V

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă

PATRIARHIA R OMÂNĂ SECTORUL PELERrNAJE

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFANTĂ Lucrare tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte

DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

EDITURA INSTITUTULU I BIBLIC Ş I DE MISIUNE ORTODOXĂ BU CUREŞTI - 20 Il

\

Redactor: Anişoara Berbece Tehnoredactor: Violeta Negrea

Ilustraţia

copertei: Coperta 1: steaua de argint aurit dăruită bisericii "Naşterea Domnului" din Bethleem de domnitorul Nicolae Mavrocordat al Ţării Româneşti Coperta II: biserica românească cu hramurile "Naş terea Domnului" şi "Toţi Sfi nţii români" din Ierihon Coperta IV: mânăstiri l e de pe Meteore; "Iisus Hristos Pantocrator" - frescă; biserica mânăstirii Voroneţ

©Editura Institutului Biblic şi de Misiune 011odoxă ISBN 978-973-616-173-5 W\VW.editurapatriarhiei.ro [email protected]

"Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii multiple şi semnificaţii spirituale profunde când este trăit intens şi înţeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martiri/01~ moaştele sjinţilm; icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc duhovnici smeri{i."

·r Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (Călătorind cu Dumnezeu. intelesul şifo!osul pelerinajului, Ed. Basilica, Bucureşti , 2008, p. 3)

r 1

GIDDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

1

5

RUGĂCIUNI DE DIMINEAŢĂ RUGĂCIUNE

LA VREME DE CĂLĂTORIE

oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta Iosif, precum şi cu cei doi ucenici Luca şi Cleopa care au mers la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu mine robul Tău, binecuvântându-mi drumul. Trimite-mi şi mie înger păzitor ca lui Tobie, ca să-mi fie povăţuitor şi păzitor şi să mă ferească nevătămat de toată reaua întâmplare. Şi, astfel, cu pace, sănătate şi bună sporire să mă întorc întru ale mele şi toată viaţa mea să preamăresc preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

D

A

mpărate

ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte intru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

I

St"mte Dumnezeule, St"mte tare, St"mte moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei·ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi

fără

de

Sfântului Duh. Şi acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă îarădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele

noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă... Şi acum ... Tatăl

nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm

PATRIARHIA ROMÂNĂ

6

greşiţilor noştri. Şi

ne izbăveşte de cel

nu ne duce pe noi în

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

ispită,

ci

rău.

Că

a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiuhd şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Apoi troparele acestea: Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă ...,

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima şi buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Şi

acum...

de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Fără

Doamne, aceasta:

D

miluieşte

in somn

(de 12 ori), apoi

7

rugăciunea

sculându-mă, mulţumescu-Ţi Ţie,

Preasfântă

Treime, că, pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelungă-răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de oameni, după obicei; şi, întru deznădăj­ duire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec şi să slăvesc puterea Ta. Deci, acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura, ca să mă învăţ cuvintele Tale, să înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt întru mărturisirea inimii şi să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Alte rugăciuni: lavă Ţie, Împărate, Dumnezeule atotputer-

S nice, Care, cu purtarea Ta de

grijă

cea dumnezeiască şi de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul şi nevrednicul, a mă scula din somn şi a dobândi intrare în sfântă casa Ta. Primeşte, Doamne, şi glasul rugăciunii mele, ca şi al sfintelor şi înţelegătoarelor Tale puteri, şi bine-

1

PATRIARHIA ROMÂNĂ

8 voieşte

ca, din inimă

curată şi

cu duh de umilinţă, să Ţi se aducă Ţie laudă din necuratele mele buze; ca şi eu să mă fac părtaş fecioarelor celor înţelepte, cu luminată făclia sufletului meu, şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul cel slăvit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin. oamne, Cel ce cu multa Ta bunătate şi cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopţii acesteia, tără de ispită de toată răutatea pizmaşului, Tu însuţi, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învredniceşte-mă, cu adevărată lumina Ta, ca să fac voia Ta cu inimă luminată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

D

oamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti de Ia puterile Tale cele cereşti cântarea Sfmtei Treimi, primeşte şi de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfmtei Treimi şi ne dăruieşte ca, în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul, Ţie slavă să-Ţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

D

RUGĂCIUNI DE SEARĂ

oamne, Dumnezeul nostru, orice am greşit în această zi cu cuvântul, cu fapta şi cu gândul, ca un bun şi iubitor de oameni, iartă-mi. Somn cu pace şi tără mâhnire dăruieşte-mi. Pe îngerul Tău cel apărător îl trimite să mă acopere şi să mă păzească de tot răul. Că Tu eşti păzitorul sufletelor şi al trupurilor noastre şi Ţie slavă înăl­ ţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

D

oamne, Dumnezeul nostru, în Care am crezut şi al Cărui nume mai vârtos decât tot numele îl chemăm, dă-ne nouă iertare sufletului şi trupului, celor ce mergem spre somn; pă­ zeşte-ne de toată nălucirea şi, tără întunecată dulceaţă, potoleşte pornirea poftelor, stinge aprinderea zburdării trupeşti şi ne dă în curăţie a vieţui cu lucrurile şi cu cuvintele, ca, dobândind viaţă cu fapte bune, să nu cădem din binele Tău cel tăgă­ duit, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

D

PATRIARHIA ROMÂNĂ

10

A

ngerullui Hristos, păzitorul meu cel sfânt şi acoperitorul sufletului şi al trupului meu, iartă-mi toate cât!) am greşit în ziua de astăzi, şi de toată viclenia vrăjm'aşului meu celui potrivnic mă izbăveşte, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu; şi te roagă pentru mine, păcătosul şi nevrednicul rob, ca să mă arăţi vrednic bunătăţii şi milei Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului meu Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor. Amin.

I

TROPARE LA VIZITAREA UNOR BISERICI Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul) glasul al 4-lea:

roorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie, a te lăuda pe tine, nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cin~ stim; că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită şi cinstită naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

P

Troparul Naşterii Mântuitorului (Biserica Naşterii Mântuitorului) glasul al 4-lea:

Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de Ia stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!

N

aşterea

.

1

jl

1

'li 1

PATRIARHIA ROMÂNĂ

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

Troparul Naşterii Maicii Domnului (Izvorul Sfintei Fecioare Maria) glasul al 4-Iea:

Troparul Sfântului Ilie (Peştera Sfântului llie) glasul al 4-lea:

12

13

ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, stricând moartea, ne-a dăruit

el ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea inaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, goneşte boille şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta, şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le

nouă viaţă veşnică.

izvorăşte tămăduiri.

N

aşterea

C

Troparul Bunei Vestiri (Biserica Buna Vestire) glasul al 4-lea:

Troparul Schimbării la Faţă (Biserica Ortodoxă "Schimbarea la Faţă") glasul al 7-Iea:

stăzi este începutul mântuirii noaste şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei. Se face, şi Gavriil harul

chim batu-Te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, pă­ cătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

A

bine îl vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Troparul Sfântului Gheorghe (Lod) glasul al 4-lea: a un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducă­ torilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

C

S

Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (Biserica "Sfântul Petru") glasul al 4-lea: ei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpâ­ nului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

C

r GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

LECTURI BIBLICE, TEXTE PATRISTICE DESPRE PELERINAJE, PREDICI SCURTE, MEDITAŢII

Pelerinajul - înnoire şi îmbogăţire a vieţii spirituale*

. \

t Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

1

1

La locurile de pelerinaj vin oameni diferiţi din regiuni sau ţări diferite. Motivaţiile şi dorinţele lor sunt diferite. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credinţei, sensibilitatea spirituală toate sunt diferite. Această diversitate adunată laolaltă se vede mai ales la pelerinaj ele legate de hramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfinţilor ocrotitori sau patroni spirituali ai acestor locuri. Un teolog apusean descrie participarea oamenilor într-un loc de pelerinaj în aceste cuvinte: "Locurile de pelerinaj atrag turistul şi pelerinul, tânărul şi bătrânul, omul sănătos şi bolnavul, familiile şi indivizii, evlaviosul şi curiosul, cel ce face milostenie şi * Extras din volumul: Calatorind cu Dumnezeu. lnţelesul şi folosul pelerinajului, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, pp. 12-14.

15

hotul de buzunare, cel ce caută de suflet şi negustorul. Natura însăşi a pelerinajului face ca diferentele sociale obişnuite să dispară, deoarece pelerinii, în marea lor diversitate, trăiesc experienta unui loc comun, bazat pe experienta unificatoare a pelerinajului. Pelerinajul însuşi reflectă nu numai realitatea fUndamentală a Bisericii, popor al lui Dumnezeu săvârşind pelerinajul vietii, ci încă mai mult, realitatea umanitătii însăşi, totalitatea oamenilor în drum spre tainicul de-dincolo de lume. Acest misterios dedincolo al umanitătii se poate vedea şi trăi oarecum în pelerinaj " 1. Experienţa pelerinajului este un prilej de împrospătare a vietii spirituale şi de întărire a credintei2. În experienţa spirituală a pelerinajului, cei ce au credinţa mai slabă au prilejul să o întărească văzând credinţa mai puternică a altora; cei ce au răbdare mai puţină se întăresc văzând răbdarea altora; cei ce se roagă mai puţin şi mai superficial se îmbogăţesc şi se înnoiesc din rugăciunea fierbinte a altora, a tuturor. În pelerinaj suntem influenţaţi de alţii şi influenţăm pe alţii prin felul nostru de a fi prezenţi acolo. În general 1. Virgil Elizondo şi Christian Duquoc, în revista Concilium, 266, Paris, 1996, p. 8 (număr tematic dedicat pelerinajului). 2. Vezi: Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, "Pelerinajul împrospătare a vieţii spirituale şi întărire în credinţă", în Candela Moldovei, Iaşi, noiembrie 1999, pp.l2-14.

16

PATRIARHIA ROMÂNĂ

pelerinii sunt oameni însetaţi de mai multă viaţă spirituală, pe care nu o oferă totdeauna propria lor parohie sau mănăstire, sau pentru că s-au prea obişnuit cu acestea. Pelerinajul învinge rutina. În pelerinaj Duhul Sfânt trezeşte în om o dorinţă mai mare de sfmţenie, de înnoire a vieţii. Când pelerinajul este însoţit de rugăciuni, de priveghere, de spovedanie, de împărtăşire euharistică, de convorbiri duhovniceşti cu alţi pelerini, el este un izvor de bucurie şi pace interioară, un prilej de îmbogăjire spirituală. Pelerinii oferă bani sau daruri materiale bisericilor din locurile de pelerinaj, ca senm că primesc în schimb daruri spirituale, binecuvântări pentru viaţa şi activitatea lor. Lumina şi frumuseţea de pe feţele pelerinilor în timpul slujbelor religioase ale pelerinajului arată lumina adunată de ei în suflet prin rugă­ ciunea comună a sărbătorii. Întâlnirea cu locurile sfinte, moaştele sfinţilor, icoanele sfinţilor şi persoane cu viaţă smerită şi sfântă devine izvor de binecuvântare, iubire şi luminare interioară a pelerinului.

Maica Domnului- rugătoare pentru noi şi împreună cu noi*

t Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Textul din Evanghelia de la Luca (1, 46-55) este cunoscut în Biserica Răsăriteană ca fiind Cântarea Maicii Domnului, iar în Biserica Apuseană, Magnificatl. Acest text a devenit rugăciune a Bisericii, pentru că Maica Donmului este cea dintâi rugătoare către Hristos şi, prin rugăciunile ei, întăreşte toate rugăciunile Bisericii. Evanghelia ne arată că rugăciunea Preasfintei Fecioare Maria este răspunsul ei la binecuvântarea lui Dunmezeu. Dunmezeu are iniţiativa mântuirii lumii prin Fiul Său Care Se naşte din Fecioara Maria după ce aceasta a răspuns: "Iată roaba Domnului: fie mie după cuvântul tăul" (.Luca 1, 38). Bucuria Fecioarei Maria vine din comuniunea şi cooperarea ei cu Dunmezeu. Smerenia ei, ca slujitoare a voii lui Dunmezeu, este temelia fericirii ei: "Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat * Extras din volumul: Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Ed. Basi/ica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, p. 322. 1. Chiar şi reformatorul Martin Luther a văzut în Maica Donmului modelul rugăciunii smerite pentru intreaga Biserică (vezi Martin Luther, Le Magnifica/, traduction Albert Greiner, Nouvelle cite, Paris, 1983). 1

---··'""·

4.

Jl

,,

lj!l.

18

PATRIARHIA ROMÂNĂ

duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul Meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui" (Luca 1, 46-49). Smerită şi, în acelaşi timp, plină de curaj, Fecioara Maria laudă lucrarea sau dreptatea lui Dumnezeu în istorie, ca ridicare a celor smeriţi şi coborâre a celor mândri: "Coborât-a pe cei puternici de pe

tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei jlămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi" (Luca 1, 52-53). În acelaşi timp, rugăciunea Fecioarei Maria leagă binecuvântarea primită de la Dumnezeu cu binecuvântarea lui Dumnezeu revăr­ sată asupra poporului lui Israel: "Dumnezeu a spri-

jinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui în veac" (Luca 1, 54-55). Din exemplul Fecioarei Maria, Biserica lui Hristos învaţă să preamărească pe Dumnezeu pentru lucrarea Sa mântuitoare în istorie, pentru ajutorul primit de la El în prezent, trăind cu speranţa dobândirii vieţii veşmce.

Tot de la Preasfănta Fecioară Maria, Biserica lui Hristos învaţă să fie slujitoare smerită a lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire a oamenilor, unind smerenia cu bucuria, viaţa spirituală cu setea de dreptate socială, binecuvântarea prezentă cu speranţa în

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

cele viitoare.

Numită

în

cântările

19

liturgice ortodoxe "Biserică sfinţită şi Rai Cuvântător" (Axion, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare), Fecioara Maria, Maica Domnului, care se roagă împreună cu Biserica, este izvor de bucurie şi speranţă, ocrotitoare a fecioarelor şi a mamelor, păzitoare a copiilor şi a tinerilor, sprijinitoare a bătrânilor şi a săracilor, vindecătoare a bolnavilor şi călăuză a celor dezorientaţi, după cum se spune în cântările şi rugăciunile adresate ei în cultul ortodox. Iar profeţia Fecioarei Maria: ",ată, de acum, mă vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48), se împlineşte în mulţimea sărbătorilor închinate ei, în mulţimea cântărilor liturgice şi a operelor muzicale celebre, ca Ave Maria!, în mulţimea icoanelor şi frescelor purtând chipul ei de Fecioară şi Maică, în mulţimea bisericilor de parohie, a mănăstirilor şi catedralelor puse sub ocrotirea sa. Unii dintre fondatorii creştini occidentali ai Uniunii Europene au dorit ca Europa întreagă să fie pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, înveşmântată în haină de culoare albastră, "purtând pe cap cunună din douăsprezece stele", după cum se arată în Cartea Apocalipsei, cap. 12, vers. 1. Din nefericire, această frumoasă intenţie a fost uitată, iar steagul albastru purtând 12 stele în cerc a fost interpretat într-o perspectivă secularizată, fără nicio semnificaţie religioasă. Totuşi, creştinii din Europa se îmbogăţesc din

20

PATRIARHIA ROMÂNĂ

punct de vedere spiritual când nu separă taina Bisericii de taina Fecioarei Maria, cea smerită şi milostivă, şi o invocă mai mult în rugăciunile pentru unitate creştină, pentru demnitatea familiei şi pentru reconciliere în societate. Încheiem această meditaţie prin cuvintele de laudă adresate Sfintei Fecioare Maria de Arhanghelul Gavriil şi de Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul: "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău" (Luca 1, 28, 42).

Sfântul Vasile cel Mare, DESPRE POST (Omilia a II-a) 1 "Îndemnaţi, preoţi,

pe popor, zice Domnul. Grăiţi la urechile Ierusalimului "1. Îndestulătoare este puterea cuvântului să mărească celor zeloşi râvna, iar celor leneşi şi trândavi să le deştepte zelul. De aceea, generalii, când pornesc oştirea la război, ţin soldaţi­ lor, înainte de începerea luptei, cuvântări de îmbăr­ bătare; iar îndemnul lor are atâta putere, încât adeseori îi face pe mulţi să dispreţuiască moartea. Tot aşa şi profesorii de gimnastică şi antrenorii, când duc pe atleţi în arene, ca să ia parte la întreceri, le ţin lungi cuvântări despre necesitatea ostenelilor pentru dobândirea coroanelor, iar în urma acestor discursuri mulţi au fost convinşi să-şi pună în primejdie trupurile de dragul victoriei. Trebuie să ţin, dar, şi eu un cuvânt de îndemn, când îi pornesc pe ostaşii lui Hristos la lupta împotriva nevăzuţilor duşmani, când pregătesc pe atleţii credinţei să dobândească, prin înfrânare, cununile dreptăţii. Ce cuvânt de îmbărbătare să vă ţin? Cei care se pregătesc de război şi cei care se exercitează în arenă trebuie să-şi întreţină bine trupul

1

1

1. Isaia 40, !, 2. 1

· ..

~

PATRIARHIA ROMÂNĂ

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

cu mâncare îmbelşugată, pentru că au de înfruntat mari oboseli, dar cei care au de luptat "nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia, împotriva răutăţii "2, trebuie să se exercite, în vederea luptei, prin înfrânare şi prin post. Untdelenmul îngraşă pe atlet, iar postul întăreşte pe cel credincios. Cu cât vei împuţina mai mult greutatea trupului, cu atât vei face ca sufletul să strălucească de sănătate duhovnicească. Biruinţa asupra duşmanilor celor nevăzuţi n-o dobândeşti cu puterile trupului, ci cu răbdarea sufletului şi cu suferirea necazurilor.

În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. E mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-1 nevrednic să stea cu tine la masă! Nu-l alunga cu necinste din casa ta, biruit de destâtare, ca nu cumva postul să te învinuiască înaintea Legiuitorului posturilor, Care, prin pedeapsa ce-ţi va da, să te supună la un mult mai aspru post. Săracul să nu ia în bătaie de joc postul care altădată a fost tovarăşul de casă şi de masă al săracului. Femeile să postească şi ele, că şi lor le este postul tot atât de potrivit şi de firesc ca şi respiraţia. Copiii să fie adăpaţi cu apa postului, ca şi plantele bine crescute. Bătrânilor le este uşor postul pentru că de mult s-au obişnuit cu el. Călătorilor postul le este tovarăş bun de drum; îi face uşori şi sprinteni, pe când îmbelşugarea îi sileşte să ducă poveri, să poarte în spate greutăţile cu care s-au destâtat. Când soldaţii pleacă la luptă într-o ţară îndepărtată, iau cu ei alimentele de trebuinţă hranei, nu plăcerii. Iar noi, care pornim la luptă cu duşmanii nevăzuţi, care ne grăbim spre Patria cea de Sus, nu trebuie oare să ne mulţu­ mim numai cu cele de trebuinţă hranei sufletului, mai ales că suntem necontenit pe câmpul de bătaie?

22

.1

1,1!!1

·,''! !.il' 1. '

1'''

2 Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufletul cu post. Dar cu mult mai folositor este postul acum, când predicarea postului s-a vestit în toată lumea. Că nu-i insulă, nu-i continent, nu-i popor, nici chiar în părţile cele mai îndepărtate ale lumii, în care să nu se fi predicat postul. Soldaţi, drumeţi, corăbieri, negustori, cu toţii au auzit de această poruncă a postului şi o primesc cu bucurie. Să nu rămână, deci, nimeni netrecut în catalogul celor ce postesc! În el sunt trecute toate neamurile, toate vârstele şi toate dregătoriile.

1

'1•1• .'!1,

li

23

2. Efeseni 6, 12. i

,l '1

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

Starea sufletului în timpul rugăciunii* Arhim. Teofil Părăianu Rugăciunea

este oglinda sufletului, după cum zic Părinţii. Dacă vrea cineva să ştie ce raport are cu Dumnezeu, ce raport are cu oamenii, ce raport are cu lumea aceasta, ce raport are cu viaţa superioară, trebuie să se cerceteze pe sine, mai ales în vremea rugăciunii. Fiecare dintre noi avem o anumită atitudine şi o anumită poziţie în lumea aceasta în raport cu Dumnezeu, în raport cu lumea aceasta, în raport cu propria noastră viaţă, în raport cu ceea ce urmărim, în raport cu ceea ce am realizat, şi toate acestea se pot constata în vremea rugăciunii. Gândurile care ne vin la rugăciune şi care nu sunt, în principal, determinate de rugăciune, toate arată ceea ce suntem noi în realitate; ne dau de înţeles care este poziţia noastră şi care este atitudinea noastră faţă de Dumnezeu, faţă de lumea aceasta, faţă de noi înşine. Aşa că: "Rugăciunea - în raport cu cel ce se roagă, spune Sfântul Ioan Scărarul - e judecată, şi judecătorie, şi scaun Judecătorului înainte de judecata viitoare". *Extras din volumul:

2009, pp. 144-145.

Credinţa mărturisitoare.

Ed. IBMO,

Bucureşti,

25

În rugăciune ne putem cunoaşte pe noi înşine, în toate ale noastre, rugăciunea fiind totdeauna la nivelul fiecăruia dintre noi. În raport cu cel ce se roagă, rugăciunea poate fi: întinată sau spurcată, poate fi furată, poate fi pierdută şi poate fi curată. " Toate sunt curate pentru cei curati", citim in Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel (1, 15). Deci, dacă suntem curaţi, atunci şi rugăciunea noastră e curată, dacă suntem împătimiţi şi pătimaşi, rugăciunea noastră este întinată, dacă suntem superficiali, rugăciunea noastră poate fi pierdută - adică poţi ieşi chiar din sfera rugăciunii, citind cuvinte de rugăciune, rostind cuvinte de rugăciune - deci, poate fi fără efect. Rugă­ ciunea, în acest sens, este oglinda sufletului, arată ce preocupări avem, ne putem da seama cât suntem de angajaţi sau cât suntem de superficiali în ceea ce priveşte starea noastră înaintea lui Dunmezeu. Ducem în rugăciune toată viaţa noastră, până în clipa în care ne rugăm şi ne vedem pe noi înşine cu toate tendinţele noastre, cu toate dorinţele noastre, cu realizările de până în clipa în care ne rugăm, cu intenţiile pe care le avem, în raport cu viaţa noastră, în viitor. Aşa că, în realitate, viitorul îl vom trăi tot ca un prezent, şi prezentul este determinat de trecut, care şi el a fost cândva prezent. Deci, timpul omului în rugăciune şi în toate acţiunile lui este timpul prezent.

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

Ghid succint al obiectivelor prevăzute în pelerinajul din Ţara Sfântă 1. TEL AVIV Şl ŢĂRMUL MĂRII MEDITERANE 1. Tel Aviv- p. 29 · 2. Yafo (Yope)- p. 30 3. Lod şi biserica "Sfântul Gheorghe''- p. 36 4. Cezareea Palestinei - p. 39 5. Haiffa- p. 41 a. Muntele Carmel-Mănăstirea "Stella Maris''- p. 41 b. Grădinile suspendate ale Templului Baha'i - p. 47 6. Tiberiada - p. 50 7. Muntele Tabor- p. 51

II. GALILEEA 1. Nazaret- p. 53 2. Cana Galileii - p. 55 3. Nain (nu se vizitează, se trece pe lângă această aşezare)- p. 56 4. Râul Iordan - p. 56 5. Capernaum - p. 57 6. Tabgha (locul înmulţirii pâinilor şi peştilor)- p. 61 7. Biserica "Sfântul Petru" - p. 64 8. Muntele Fericirilor - p. 65 9. Marea Galielii- p. 66 10. Tiberiada - p. 68 11. Magdala (nu se vizitează, dar se trece pe lângă această aşezare) - p. 68

27

III. ZONA MĂRII MOARTE 1. Marea Moartă - p. 70 2. Qumranul şi Esenienii - p. 70 3. Ierihon- p. 72 4. Hozeva - p. 78 5. Mănăstirea "Sfântul Gherasim"- p. 84 IV. IERUSALIMUL ŞI ÎMPREJURIMILE 1. Muntele Măslinilor - p. 89 2. Mănăstirea "Eleon" - p. 90 3. Betania (nu se vizitează, dar se poate observa de la mănăstirea "Eleon") - p. 92 4. Betfaghe (nu se vizitează, dar se poate observa de la mănăstirea "Eleon") - p. 93 5. Locul de Panoramă situat pe Muntele Măslinilor- p. 94 6. Poarta de aur - p. 97 7. Valea Iosafat - p. 97 8. Biserica "Sfântul Petru în Gallicantu" - p. 98 9. Mănăstirea "Pater Noster" (Tatăl Nostru) - p. 99 10. Mănăstirea "Dominus Flevit" - p. 99 11. Mănăstirea "Maria Magdalena" - p. 103 12. Grădina Ghetsimani- p. 104 13. Biserica Naţiunilor - p. 105 14. Biserica Mormântului Maicii Domnului- p. 107 15. Peştera Ghetsimani (Grota Trădării) - p. 107 16. Poarta Sfântul Ştefan- p. 108 17. Scăldătoarea Vitezda (se trece pe lângă ea) - p. 109 18. Biserica ortodoxă "Sfânta Ana"- p. 110 19. Drumul Crucii- p. 113 20. Arcul Ecce Homo- p. 116 21. Închisoarea - p. 117

1 1

28

PATRIARHIA ROMÂNĂ

22. Biserica Sfântului Mormânt - p. 117 a. Golgota - p. 119 b. Piatra ungerii - p. 119 c. Altarul încoronării cu spini - p. 119 d. Altarul lui Adam - p. 119 e. Altarul împărţirii veşmintelor - p. 119 f. Altarul sutaşului Longin - p. 119 g. Paraclisul Maicii Domnului - p. 119 h. Altarul butucilor - p. 120 i. Capela Mariei Magdalena - p. 120 j. Peştera Sfintei Elena- p. 120 k. Peştera aflării Sfintei Cruci - p. 120 1. Capela siriană- p. 120 m. Capela coptă- p. 120 n. Altarul femeilor - p. 120 o. Biserica Învierii - p. 120 p. Sfântul Mormânt - p. 121 23. Zidul Plângerii- p. 121 24. Muntele Sion - p. 122 a. Foişorul Cina cea de Taină - p. 122 b. Mormântullui David - p. 123 c. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - p. 124 25. Aşezământul românesc de la Ierusalim - p. 128 26. Bethleem- p. 130 a. Biserica "Naşterii Domnului Iisus Hristos"- p. 131 b. Grota Laptelui - p. 134 c. Grota Fericitului Ieronim - p. 135 27. Ein Karem- p. 136

V. VIAŢA ARHIMANDRITULUI IRINARH ROSETTI

1'1 1

•

PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ I. TEL AVIV ŞI ŢĂRMUL MĂRII MEDITERANE

1. Tel Aviv Comparativ cu Ierusalimul, Tel Aviv este un oraş nou, un produs la secolului nostru. În ebraică, numele lui înseamnă "Colina Primăverii". Bazele oraşului Tel Aviv au fost puse începând din anii 1870-1880 de către imigranţi evrei, însufleţiţi de idealuri sianiste (de autodeterminare naţională în vatra istorică) sau de sentimente naţional-religioase, pe nişte dune din preajma vechiului oraş-port Yafo (Jaffa), care era atunci locuit în principal de arabi. Mai întâi, în anul 1869, ceva mai departe, la est de Jaffa, pe teritoriul oraşului Holon de astăzi, din iniţiativa lui Charles Netter din organizaţia Alianţa Israelită Universală s-a înfiinţat şcoala agricolă Mikve Israel cu intenţia de a educa în Palestina o generaţie de evrei care să-şi însuşească o cultură generală şi care să se priceapă la agricultură. Apoi au fost întemeiate la nordul Jaffei cartierele evreieşti Neve Tzedek (Oaza Dreptăţii) şi Neve Shalom (Oaza păcii). Din iniţiativa unor locuitori evrei ai Yaffei şi ai noilor cartiere pomenite, în frunte cu Arye Akiva Weiss, Aharon Chelouche (Shlush), Shimon Rokah, Meir Dizengoff şi alţii, în anul 1909 s-a înfiinţat la nord de Yafo aşezarea Ahuzat Bayit (Domeniul Casei) care a luat după un an numele de Tel Aviv (Colina primăverii). Cu timpul, Tel Avivcul a crescut şi s-a întins până la limitele lacalităţilor arabe şi evreieşti din jur: Yafa, Ramat Gan, Giv'atayim.

PATRIARHIA ROMÂNĂ

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

Tel Aviv este un oraş al luxului, al luminii şi al artei, el 24 de ore pe zi fără întrerupere. Aici pot fi vizitate muzee cum ar fi Muzeul Diasporei, Muzeul Eretz Israel, Muzeul Tel Aviv-ului sau marele complex al culturii şi artelor Gold Ameir, dar şi străzi cu specific local (Bialik, Allenby, King George). Este centrul mondial al diamante lor, Israelul tranzacţionând peste 60% din producţia de diamante din lume în Tel Aviv. Din punctul nostru de vedere, senmificativă este măreţia acestui oraş tânăr, timpul avut la dispoziţie nepermiţându-ne decât o impresie de ansamblu, în urma unui tur de oraş cu autocarul.

acosteze dar, neputând, se simt forţaţi să îl arunce pe Iona. Când Iona ajunge în apă, marea se calmează. Apoi, Dunmezeu a dat poruncă unui peşte mare (chit) să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dunmezeu şi Donmul a dat poruncă peştelui şi peş­ tele a aruncat pe Iona la ţărm! Urmând cuvântul Domnului, Iona a mers în cetatea Ninive zi când: "Încă trei zile, şi Ninive va fi nimicită!" Atunci ninivitenii au crezut în Dunmezeu, au ţinut post, iar Dunmezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Iar când Iona s-a supărat pentru aceasta, Dunmezeu 1-a mustrat, zicând: "Eu, cum să nu cruţ Ninive, cetatea cea mare [... ]?"

30

funcţionând

2. Yafo (Yope)

Este un oraş-muzeu în aer liber, aflat în plină restaurare. cetate-port a fost printre acele puţine aşezări din Orient care s-au bucurat de locuire continuă până astăzi. - Iona 1, 3: aminteşte de oraşul Iope. Recomandare pentru preqtul însoţitor- relataţi despre proorocul Iona. In Tanah!Vechiul Testament al Bibliei, istoria lui Iona poate fi găsită în Cartea lui Iona. De asemenea se face referire la el în Cartea a patra a Regilor (14, 25), în Evanghelia după Matei (12, 38-41) şi Evanghelia după Luca (11, 29-32). Conform Cărţii lui Iona, el a fost fiul lui Amitai (în ebraică, adevărul meu). Dunmezeu îi porunceşte lui Iona să-i îndenme la pocăinţă pe locuitorii din oraşul Ninive. N evrând să meargă, Iona încearcă să evite porunca lui Dunmezeu ducându-se la Iope şi apoi pleacă spre Tarsis. Începe furtună mare. Marinarii descoperă repede că furtuna nu este una obiş­ nuită şi a apărut din cauza nesupunerii lui Iona în faţa Donmului. Iona admite aceasta şi spune că furtuna se va sfârşi atunci când marinarii îl vor arunca peste bord. Marinarii încearcă să

31

Această

1,1':

!,

:.

1

1''.

,.l:i

- Fapte 9, 36-42: învierea uceniţei Tavita 36. "Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 3 7. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. [. ..] 38. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el[. ..] 39. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, I-au dus în camera de sus şi I-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. 40. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. 41. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. 42. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul. 43. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar. "

32

PATRIARHIA ROMÂNĂ

Yoppe 1 Iope 1 Yafo era punctul de intrare in Ţara Sfântă pentru toţi pelerinii care veneau să se inchine la Sfântul Mormânt. Pe aici a intrat şi Sfânta Cuvioasă Parascheva in drumul său spre Locurile Sfinte. În portul oraşului a debarcat şi Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca in călătoria sa spre Sfântul Mormânt. Schimbându-şi apoi radical viaţa, a plecat spre pustie, unde a locuit până la moartea sa (Recomandare pt. preotul însoţitor - relatare despre viaţa sfintei). Sfânta Maria Egipteanca a trăit intre 355 şi 431, şi încă de tânără a căzut in patima desfrânării. După 17 ani petrecuţi in păcat, in Alexandria, aflând că la Ierusalim se află lemnul Sfintei Cruci, a venit aici ca să i se inchine, dar nu a reuşit să intre in biserică. Înţelegând că aceasta se datorează vieţii sale păcătoase, Maria Egipteanca ia hotărârea de a se indrepta, lucru de care se învredniceşte vieţuind 4 7 de ani in pustia de dincolo de Iordan. Pilda Sfintei Maria Egipteanca ne dă nădejdi, ne scoate dintr-o posibilă lenevire şi amorţeală spre sfârşitul celor 40 de zile de post, ne încredinţează că, prin rugăciune şi prin părăsirea vieţii păcătoase, prin lepădarea grijilor legate de trup şi de cele materiale, cu ajutorul lui Dumnezeu putem să ne ridicăm la cele duhovniceşti asemenea cuvioasei (sărbă­ torită la 1 aprilie şi in Duminica a V-a din Postul Mare).

- Se poate vizita mănăstirea "Sfântul Arhanghel Mihail" unde slujeşte preotul român Gherasim Timofie (În funcţie de timp, dacă timpul nu permite, se va aminti de Yafo în drum spre aeroport). Yafo (Jaffa) îşi trage foarte probabil numele de la cuvântul ebraic (sau vest-semitic apropiat de ebraică) "Yaffa", adică "frumoasă" şi are un trecut multimilenar. Grecii au cunoscut-o

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

33

sub numele Yope, romanii ca Joppa, iar arabii o numesc Jăffa. Legenda evreiască ii atribuie intemeierea unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet). Prima aşezare urbană fortificată datează din anul 1800 i.Hr. În secolul al XV-lea i.Hr. a fost cucerită de oştenii faraonului Thutrnose al III-lea. A cunoscut dominaţii diverseale canaaniţilor, filistenilor, asirienilor, babilonenilor, perşilor, fenicienilor. Aici au fost descărcaţi in două rânduri, in secolul al X-lea şi in secolul al V-lea i.Hr., cedrii importaţi din Liban şi destinaţi construirii, respectiv, reclădirii Templului evreiesc din Ierusalim. Sub dominaţia persană, Jaffa a fost dată in administraţie fenicienilor din Sidon, al căror rege Eshmunezer a ridicat aici un templu al zeului Eshmun. În anul 322 i.Hr., oraşul a căzut in stăpânirea macedoneană a lui Alexandru cel Mare. În anul 301 i.Hr. a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca şi intreaga zonă, sub dominatia Siriei Seleucide. În timp~! răscoalei Macabeilor, populaţia Jaffei, constituită mai ales din eleni şi semiţi elenizaţi sau politeişti, au opus evreilor o rezistenţă înverşunată. Yonatan Macabeul a cucerit oraşul doar temporar, in schimb in anul 147 i.Hr. Shimon Macabeul a reuşit să-1 supună definitiv. Jaffa a făcut parte din regatul evreu, sub dinastia Hasmoneilor, apoi a Antipatrizilor până la desfiinţarea definitivă de către romani, in timpul "Războiului iudeilor". În timpul cuceririi romane, a fost dăruit Cleopatrei de către Mare Antoniu, apoi a fost restituit regelui Iudeei, Irod cel Mare. Oraşul-port Yafo a scăzut in cele din urmă in importanţă când regele Irod cel Mare a inceput să favorizeze noua localitate-port Caesarea. După reprimarea răscoalei evreilor, oraşul a fost pustiit de trupele romane in anul 68 şi reconstruit apoi sub numele de Flavia Joppe. Noul Testament, mai precis

34

PATRIARHIA ROMÂNĂ

cartea Faptele Apostolilor, relatează un episod semnificativ pentru începuturile creştinismului în Yafo - învierea Tavitei (Dorcas) de către apostolul Petru şi viziunea pe care a avut-o acesta în casa tăbăcarului Simon, când un înger i-a revelat ideea egalităţii tuturor neamurilor în faţa lui Dumnezeu şi, a renunţării la obligativitatea alimentaţiei rituale specifice. In urma acestei viziuni, Petru a plecat să propovăduiască noua credinţă în rândul păgânilor din Caesarea şi 1-a încreştinat pe sutaşul Corneliu. Arabii conduşi de Amr ibn Al As, provenit din comandanţii vestiţi ai califului Omar (Umar), au cucerit oraşul în anul 636. Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad, abbasid şi fatimid), un număr de evrei au putut reveni în localitate şi să sălaşluiască aici până la venirea cruciaţilor în secolul al XI-lea. Ramia, noua capitală a provinciei, s-a folosit de serviciile portului Jaffa. Cu timpul, populaţia Jaffei s-a arabizat şi localitatea a devenit un oraş arab, ajungând, în cele din urmă, sub stăpânirea turcă şi britanică în secolul al XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina. Sosirea Cruciaţilor la Jaffa, i-a conferit rolul de ,,port al Ierusalimului". În 1187 a fost cucerită de Saladin, iar după 4 ani de către Richard Inimă de Leu. După dominaţia crucială, oraşul a căzut în stăpânirea mamelucilor din Egipt. Turcii otomani au cucerit Jaffa împreună cu întreaga Palestină în anull517, în timpul sultanului Selim I Yavuz. Sub stăpânirea lor localitatea a cunoscut la început o perioadă lungă de decădere. La sfârşitul secolului al XVIII-lea Yaffa a suferit de pe urma luptelor interne dintre diferiţi şefi locali. Apoi oraşul a fost ocupat, după lupte acerbe, de trupele lui Napoleon. Guvernatorul turc al oraşului a fost executat. În cele din urmă expediţia lui Napoleon în Palestina s-a terminat

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

35

lamentabil. În Jaffa, cu atât mai mult, din cauza izbucnirii unei epidemii de ciumă care a lovit din greu atât populaţia locală, cât şi pe soldaţii francezi. Napoleon a luat atunci decizia foarte controversată de a otrăvi pe toţi soldaţii şi prizonierii (vreo două mii de albanezi) îmbolnăviţi, ce nu puteau fi evacuaţi. În continuare oraşul a fost sub controlul paşei de Akko (Acra), Ahmed Jazzar (albanez de origine, cel care apărase cu succes Akko în faţa asediului lui Napoleon), iar mai târziu a fost guvernat de Muhammad "Abu Nabut", albanez şi el, care s-a dovedit a fi un bun administrator - a refăcut clădiri şi zidurile cetăţii, a ridicat moscheea Mahmudiye, fântâna numită Sabii Abu Nabut, a amenajat pieţe etc. Sub ocupaţia egipteană a lui Ibrahim paşa, fiul viceregelui Egiptului, Muhammad Ali, coloniştii egipteni au înfiinţat noi cartiere în afara zidurilor Jaffei- Abu Kabir, Manshyie etc, s-a dezvoltat cultura portocalilor şi lămâilor, care au mărit faima Jaffei. La aceasta faimă a contribuit şi marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din Sarona. Noul regim al capitulaţiilor a permis îmbunătăţirea traficului dintre Europa şi Palestina, inclusiv în portul Jaffa. În aria actuală a oraşului Tel Aviv, în Jaffa şi în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea câteva încercări de colonizare creştine - a unor protestanti americani şi germani. Între anii 1853 şi 1859 un grup de creşti~i adventişti americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranţei) în preajma râului Ayalon, la nord-est de Jaffa. Din cauza vicisitudinilor, mai ales în urma uciderii unora din colonişti de către bande înarmate arabe din vecinătate, aşezarea nu a dăinuit. Între membrii ei, care s-au întors cu amintiri destul de traumati ce în America, s-a numărat şi bunicul scriitorului american (cu rădăcini germane) John Steinbeck. Între 1866 şi 1868 adepţi ai "Bisericii lui Mesia"

36

PATRIARHIA ROMANĂ

din SUA au fondat un mic cartier în apropierea actualei străzi Eilat din Jaffa- aşa-numita colonie americană. Mai târziu le-au luat locul germani şvabi din Wiirttemberg, făcând parte din societatea protestantă a Templerilor şi care au fondat aici o colonie numită Walhalla. În acest cartier ei au construit biserica luterană Immanuel' şi hotelul cu acelaşi nume - care la un moment dat a aparţinut baronului Ustinov. În 1871, la nord de Jaffa, Templerii germani au creat o aşezare agricolă-indus­ trială numită Sarona (după numele regiunii Sharon) care a dăi­ nuit, cu întreruperi, până în 1946. Aici, în oraşul vechi, slujeşte şi un preot român, Gherasim Timofte, în Biserica "Sf. Arh. Mihail".

3. Lod (Lida) Orăşel situat în imediata apropiere a aeroportului Ben Gurian, unde se află o Biserică Ortodoxă ce adăposteşte mormântul şi o parte din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Despre aceasta localitate citim în Sf. Scriptură astfel: "Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat. Şi !-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul." (Fapte 9, 32-35) Localitatea Lod sau Lida are o populaţie mixtă, de arabi şi evrei, şi se află la o distanţă de aproximativ 15 kilometri sud-est de Tel Aviv. La sfârşitul anului 2008, localitatea Lod avea o populaţie de 70.000 de persoane. Lod este un oraş antic, el datând încă din perioada grecoromană. Oraşul Lida, denumirea antică a locului, apare menţionat într-o listă de oraşe canaanite a lui Thutmose al III-lea din Kamak, datând din mileniul II î.Hr.

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

37

În perioada elenistică, acest loc se afla în afara graniţelor Iudeii, însă în perioada Macabeilor acesta va redeveni oraş israelian. În anul 43 î.Hr, guvernatorul sirian Cassius ica vândut pe locuitorii oraşului drept sclavi. Proconsulul roman al Siriei, Cestius Gallus, a devastat oraşul în drumul său spre Ierusalim, iar în anul 68 î.Hr acesta va fi din nou cucerit, de această data de către împăratul roman Vespasian. Până în epoca bizantină, oraşul Lod era deja în mare parte încreştinat. Acesta este unul dintre locurile legendare în care s-ar fi născut Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Angliei, motiv pentru care, într-o vreme s-a şi numit Georgiopolis. Cucerit de către musuhnani în anul 636, oraşul Lod va fi folosit pe post de reşedinţă a regilor filisteni. Puţin mai târziu, capitala se va muta la Ramia. Cruciaţii vor ocupa oraşul Lod în anul 1099. Sultanul Saladin îl va recupera, însă în scurt timp cruciaţii îl vor cuceri din nou în anul 1191. Pentru cruciaţii englezi, oraşul Lod avea o valoare nespusă, ţinând cont că acesta era considerat a fi locul de naştere al sfântului ocrotitor al Angliei - Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Cruciaţii vor face din acest oraş scaun al ritului latin din zonă. Potrivit pelerinului iudeu Veniamin de Tudela, în anul 1170 în Lod nu mai locuia decât un boiangiu iudeu. De-a lungul perioadei otomane, în localitatea Lod nu mai vieţuia nici un evreu, însă începând cu secolul al XIX-lea, aici va lua naştere o comunitate mică. Locuitorii evrei au fost exilaţi de către arabi în anul 1921. În anul 1944, Lida avea o populaţie de 17.qoo de oameni, dintre aceştia o cincime fiind creştini arabi. In războiul israeliteano-arab din anul 1948, în luna iulie, Haganah şi Iegun au capturat Lida. Locuitorii arabi au fost exilaţi, dimpreună cu cei ce locuiau în oraşul apropiat Ramia, în total aproximativ 50.000. Această hotărâre a fost luată pentru a asigura protecţia drumului ce leagă oraşele Tel Aviv şi Ierusalim.

PATRIARHIA ROMÂNĂ

38

Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din Lida Scurt istoric După martiriul sfântului, creştinii i-au luat sfântul trup şi I-au adus în Ţara Sfântă. Mănăstirea ortodoxă greacă are două hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Actuala biserică a fost ridicată în anul 1870, avându-şi zidurile lipite de Moscheea EI-Chodr. Spre sfârşitul secolului XIX, Patriarhatul greco-ortodox de Ierusalim a primit aprobarea de Ia autorităţile otomane de a reconstrui o biserică pe locul unei foste basilici creştine. Ultimele ruine din acest loc proveneau din secolul al XV-lea; noua clădire a bisericii ocupa fosta navă şi absida stângă a vechii biserici, cu toate că ruinele cele vechi se întindeau pe mai mult de atât. Pentru a aproba zidirea noii biserici, autorităţile otomane au cerut ca restul spaţiului să fie dăruit spre a se ridica o moschee. De aceea, actuala Biserică a Sf. Gheorghe se ridică doar în colţul de N-E al vechii basilici creştine, iar sala centrală a moscheii are în centrul ei o coloană veche care se afla în naosul fostei basilici creştine. Deasupra uşii de intrare în biserică se află un frumos bas~relief înfăţişându- 1 pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Intr-o capelă subterană se păstrează mormântul Sf. M. Mc. Gheorghe şi o parte din moaştele sale sunt aşezate într-o casetă din catapeteasmă. În partea dreaptă a altarului, în dreptul scărilor ce coboară în capela subterană, se află lanţurile cu care a fost legat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, înainte de a fi omorât. Sarcofagul de piatră din capelă a fost restaurat în anul 1871 în vremea Patriarhului Chiril. Recomandare pentru preotul însoţitor - de relatat pe scurt Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

viaţa

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

39

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai ai creştinismului, fiind sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Romano-Catolică (fiind totodată patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în Dumnezeu până Ia sacrificiul suprem. Tradiţia ortodoxă este că Sf. Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman, iar Ia vârsta de 30 ani Sf. Gheorghe a devenit Ia rândul său general în armata lui Diocleţian. Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreştine ale Sinodului de Ia Nicomidia (303), ceea ce i-a adus persecuţii din partea lui Diocleţian. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit şi mai apoi decapitat. Cercetările istorice mai recente par să indice că Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina Ia Diospolis lângă Lydda, cu puţip timp înaintea domniei lui Constantin. In credinţa populară Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. Poate cea mai corectă afirmaţie despre el este aceea făcută de un ierarh din secolul V: "Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu". cunoscuţi şi cinstiţi sfinţi

4. Cezareea Palestinei Important obiectiv arheologic, al cărui nume vine de Ia Cezar Augustus, acest oraş a fost construit de Irod cel Mare pe malul Mării Mediterane. Important şi luxos oraş al lumii

PATRIARHIA ROMÂNĂ

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

antice, păstrează urme ale civilizaţiei greco-romane bizantine cum ar fi amfiteatrul, băile termale şi apeductele. Distrus în timpul luptelor cruciate în 1291, este important în structura pelerinajului nostru doar prin unicul document ce atestă existenţa lui Ponţiu Pilat (piatra inscripţională).Totodată a devenit reşe,dinţa guvematori1or romani. In timpul cruciadelor, Cezareea a avut mult de suferit din cauza luptelor cu arabii. În anul1291 musulmanii au distrus complet această cetate. Singurele ruine care au mai rezistat sunt cele ale amjiteatrului, care era locul unor înfiorătoare spectacole. În prezenţa mulţimii, a proconsulului şi uneori a împăratului roman, creştinii erau daţi să fie sfăşiaţi de fiare sălba­ tice, pentru că nu vroiau să se lepede de credinţa în Hristos. În creştinism a jucat un rol important: oraşul a fost încreştinat de către diaconul Filip, unul din cei 7 diaconi aleşi de Sf. Apostoli "Iar a doua zi, ieşind, am venit la Cezareea şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte (diaconi), am rămas la el " (Faptele Apostolilor 2!, 8) Sf. Ap. Petru îl botează aici pe sutaşul Corneliu, deschizând astfel uşa Bisericii lui Hristos la neamuri - Faptele Apostolilor, cap. 10. Acest sutaş era cucernic şi temător de Dumnezeu, făcând multe milostenii poporului. Un înger al Domnului, la ceasul nouă din zi, i se arată şi îi spune că Dumnezeu a auzit glasul rugăciunii sale şi să trimită la Iope pe cineva care să-! aducă pe Simon care se numeşte şi Petru. Slujitorii trimişi îl aduc pe Sf. Ap. Petru care îl botează pe Corneliu împreună cu toată casa sa. Sf. Ap. Pavel a trecut de mai multe ori pe aici însoţit de ucenicii săi, fiind închis chiar doi ani în această cetate, până când a cerut să fie judecat la Roma- Fapte, cap. 24, 25. Aici îşi avea sediul Ponţiu Pilat.

Muceniţele Marina şi Iuliana au pătimit în această cetate, Şcoala lui Origen se mută aici, în sec. al III-lea, după ce acesta a fost izgonit din Alexandria. Episcopul Eusebiu de Cezareea scrie aici Istoria bisericească.

40

41

5. Haiffa Principal port în bazinul Mării Mediterane, este al treilea mare oraş al Israelului. S-a dezvoltat în special ca centru industrial, existând şi o zicală în Israel care spune: "Ierusalimul gândeşte, Tel Aviv petrece şi Haijfa munceşte". În acest oraş trăiesc laolaltă evrei, musulmani şi creştini. La intrarea în Haiffa dinspre Netanya, se accede pe muntele Carmel, de unde avem o panoramă splendidă asupra gră­ dinilor Baha'i. Principalul nostru obiectiv însă îl reprezintă celebra peşteră legată de viaţa Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, ce se găseşte în interiorul mănăstirii "Stela Maris". a. Muntele Carmel- Mănăstirea "Stella Maris" (caremel = livada lui Dumnezeu, via Domnului) De relatat pe scurt viaţa Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul (3 Regi, cap. 17-22; 4 Regi, cap. 1-2) Sfântul şi marele profet Ilie s-a ridicat împotriva Izabelei care îi persecuta pe profeţi şi pe toţi oamenii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu şi se închina idolilor Baal şi Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege şi îi spuse: "Nu, nu va fi în aceşti ani nici rouă, nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea!" La cuvintele profetului o secetă groaznică se abătu atunci asupra pământului; nimic nu scăpă urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască şi să se întoarcă la credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, profetul, acoperit cu o piele de oaie şi înveşmântat cu piele de viţel, părăsi ţinutul lui Israel şi

PATRIARHIA ROMÂNĂ

GHIDUL PELERINILOR ÎN ŢARA SFÂNTĂ

se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiţia bisericească, în acest loc a fost ridicată apoi mănăstirea Hozeva, care mai există şi astăzi, şi unde a trăit şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul). Se adăpa cu apa pârâului, iar Donmul îi trimise corbi - păsări pe care evreii le considerau impure -pentru a-i duce pâine dimineaţa şi carne seara, ca să trezească în profet mila pentru poporul care suferea. Ilie ajunse la o văduvă săracă, care în ciuda sărăciei în care se afla, puse înainte de toate ospitalitatea şi îndată ce profetul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făină şi uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalităţii sale: la cuvântul profetului, vasul său cu făină şi urciorul său cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la această văduvă, când iată că fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu că ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil şi după ce suflă de trei ori asupra trupului neînsufleţit, chemându-1 cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie viu pe băiat mamei sale. Seceta se abătuse peste tot ţinutul de peste trei ani şi mare parte din populaţie fusese deja