Flori de Mina Csaba Szekely 1 [PDF]

Zitiervorschau

Székely Csaba FLORI DE MINĂ Traducere de Sándor László şi Székely Csaba Personaje: TATĂL – zace în camera alăturată, nu apare niciodată IVÁN – fiul lui ILONKA – sora vitregă al lui Iván MIHÁLY – doctorul IRMA – vecina lui Iván ILLÉS – soţul Irmei Camera de zi-bucătăria unei case ţărăneşti. La dreapta e uşa de la intrare, în spate o canapea, dulap de bucătărie, sobă şi intrarea în camera alăturată unde zace tatăl bolnav. În faţă o masă cu două scaune. Pe masă sunt două păhărele pentru pălincă şi un briceag. Iván, prost dispus, stă lângă uşă, apoi scoate o sticlă de pălincă de după canapea şi se duce lângă masă. Scoate dopul cu briceagul, apoi bagă briceagul în buzunar. Apare Mihály din cameră, cu geanta-n mână şi pantalonii uzi. Aşează geanta pe podea. IVÁN MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN

(umple paharele) Bea, doctore dragă. Acuma-s „doctore dragă”, nu? Ai fost întotdeauna. Chiar aşa? Chiar. Şi ieri? Şi ieri. Serios? Serios, hai odată, bei sau nu?

Mihály ia paharul, beau amândoi. Linişte. IVÁN MIHÁLY IVÁN el.

Care-i treaba cu bătrânu’? Ce anume? Tocmai l-ai examinat pe tata în camera cealaltă, nu? Te întreb ce-i cu

Linişte. MIHÁLY IVÁN MIHÁLY

Mi-a vomat pe nădragi. Chiar, acuma văd. Faini, nădragii ăştia. Îi spăl când ajung acasă.

Linişte. Iván îi toarnă lui Mihály. IVÁN Ce zici, cât mai are de trăit? MIHÁLY Taică-tu? IVÁN S-ar putea să mă îngrijoreze un pic şi viitorul nădragilor tăi, dar în momentul ăsta vreau să aflu despre scârba de boşorog. Cât mai are? MIHÁLY Păi... Nu prea mult. IVÁN Totuşi, cât? MIHÁLY Păi... Cât i s-a dat. IVÁN Hai, zi odată. MIHÁLY N-are rost. N-am de gând să mă lansez în estimări. IVÁN Te rog eu să te lansezi dacă nu vrei să irosesc bunătatea asta de pălincă spărgându-ţi sticla pe cap. MIHÁLY (suspină) Vreo trei luni. IVÁN Trei? MIHÁLY Patru, poate. IVÁN Patru luni?! Ai spus două luni acu’ un an-jumate! MIHÁLY Ţi-am zis că nu vreau să mă lansez în estimări. IVÁN E de înţeles. Estimările tale-s de tăt căcatu’. Trebuia să te faci meteorolog, nu doctor. MIHÁLY Mai demult chestiile astea-mi mergeau mai bine. Nu mai sunt un bun medic. (îşi goleşte paharul) Nici nu mai ştiu ce sunt. Înainte, credeam că a fi un medic bun şi un om bun e acelaşi lucru. Dar nu este aşa, Iván. Mă crezi că nu-i acelaşi lucru? IVÁN Dacă tu zici... Eu n-am încercat nici una, nici alta. MIHÁLY Locul ăsta te schimbă. Bătăi, comă alcoolică, sinucideri toată ziua. Tot timpul pe drumuri, mă cheamă lumea într-una. Dacă nu mă duc în vizită la fiecare pacient, vin rudele să mă ameninţe cu briceagu’. IVÁN Pentru asta s-a inventat briceagu’, să-l foloseşti. MIHÁLY Înainte nu beam deloc, iar acum, vezi şi tu, beau zilnic câte-un păhărel-două. IVÁN E măricel păhărelu’ ăsta al tău, cam cât sticla, nu-i aşa? MIHÁLY Te rog să nu mă faci alcoolic! IVÁN Apăi nu-i nevoie să fac eu nimic în privinţa asta. MIHÁLY Am obosit, Iván. M-a stors satul ăsta stătut, ratat şi cretin. IVÁN Comuna. MIHÁLY Ce? IVÁN Comună stătută, ratată şi cretină. MIHÁLY Ce-o fi. Linişte IVÁN MIHÁLY IVÁN

Deci zici c-o s-o mai tragă mult bătrânu’? Tatăl tău e cioplit din lemn tare. Mai bine-i băga dalta-n coaie cioplitorul care l-a făcut!

1

Furios, toarnă. Mihály îl studiază. Linişte.

Linişte. Mihály se întoarce.

MIHÁLY Te-ai schimbat mult şi tu, Iván. IVÁN Eu, mă? MIHÁLY Tu. IVÁN O pulă m-am schimbat. MIHÁLY Înainte nu mi-ai fi cerut niciodată să-ţi omor tatăl. IVÁN Despre ce curu’ lu’ Cherecheş vorbeşti, mă? Niciodată nu ţi-am cerut aşa ceva. MIHÁLY Ai noroc că-s un domn şi n-am pomenit de faţă cu toată lumea ce miai cerut. Meritai s-o fac. IVÁN Zi-mi şi mie, când ţi-am cerut aşa ceva? MIHÁLY Nu te preface că nu ştii. M-ai rugat ieri să nu-i mai aduc medicamente.

MIHÁLY

Linişte. IVÁN Păi dacă-i o risipă... Tocmai ai prezis că n-are decât trei luni, meteorologule. Asta nu e crimă. MIHÁLY Ba e, pentru un medic. IVÁN Dar tu mi-ai spus că o să-l îngrijeşti ca şi până acum. MIHÁLY Da, aşa am spus. Şi cu toate astea, azi nu i-am adus medicamentele. Linişte. IVÁN (îl priveşte pe Mihály o vreme, apoi îl bate pe umăr) Vezi? Tu eşti bunul meu doctor. MIHÁLY (măturându-şi mâna lui Iván de pe umăr) Dar ieri nu eram. IVÁN Ba erai. MIHÁLY Serios? Şi când urlai ieri la cârciumă, de faţă cu Szász Jani, Puskás Misi, prostalăul de Sánta Feri, cu preotu’ şi cu amantu’ preotului că-mi bagi drujba-n gât şi-mi foloseşti limba pe post de şnur de start? IVÁN Ce-i drept, aşa am zis. Da’ n-am zis serios. MIHÁLY Şi n-ai intrat apoi fluturând drujba aia galbenă şi-ai încercat să mă tragi de gură urlând în continuare? IVÁN Apăi nu chiar. MIHÁLY Mai ai obrazul să negi? IVÁN Drujba aia îi roşie, nu galbenă, numa’ că am folosit-o mult şi s-a decolorat. MIHÁLY S-a decolorat. IVÁN Da. Îi cam veche drujba aia. MIHÁLY Să-ţi fuţi drujba decolorată! Eu am plecat! (porneşte spre ieşire) IVÁN Să-nţeleg că nu mai vrei o ţâră de pălincă?

Ei, nu-s chiar atât de grăbit.

Goleşte paharul. Linişte. IVÁN Dacă tăt discutăm problematica asta aş îndrăzni să te-ntreb: de ce te-ai decis totuşi să nu-i mai aduci medicamente tatei? Linişte. Iván se uită în ochii lui Mihály, acesta-şi întoarce capul şi suspină. Vrea să spună ceva, dar intră Illés. Umblă puţin aplecat şi zâmbeşte într-una. ILLÉS IVÁN ILLÉS

O zi frumoasă, domnilor! Sigur, Illés, intră. Nu te doare mâna de la atâtea ciocănituri în uşă? (voios) Ce vreme frumoasă avem azi!

Iván continuă să-l fixeze cu privirea pe Mihály. Linişte. ILLÉS

E plăcută briza asta.

Iván adulmecă aerul. ILLÉS N-am văzut nici un nor pe cer. IVÁN (nerăbdător) Chiar n-ai văzut niciun nor pe cer? Eşti sigur sută la sută? Eu cred că ar trebui să te mai uiţi odată, poate ţi-a scăpat vreunul în capătul celălalt al străzii. ILLÉS Înţeleg aluzia, o iau din loc imediat, am venit doar să vă povestesc o noutate. Aveţi puţin timp, domnule doctor? MIHÁLY Trebuie să mă grăbesc, mă aşteaptă un pacient. La revedere, Illés. Salut, Iván. ILLÉS Cum zicea bună-mea în drum spre budă: dacă tre’ să te grăbeşti, te grăbeşti, ce să-i faci. Iván înclină din cap către Mihály. Fără ca ceilalţi să observe, Mihály îşi acoperă faţa şi iese. ILLÉS Iar tu, Iván, nu mai fi aşa prost dispus tăt timpu’. IVÁN Eu, mă? Eu nu-s prost dispus tăt timpu’. De doi ani, taică-mio zace-n pat şimi dă numa’ comenzi, îs legat cu lanţu’ de el, îs singur, n-am de lucru, n-am bani, nam viaţă personală; în rest, radiez de fericire. Tocmai făceam roata ţiganului de fericire, înainte să vii.

2

ILLÉS Nu de doi ani eşti tu aşa, vecine. Niciodată nu te-am văzut voios. Decât să te plângi, mai bine bucură-te că-i Ilonka aci şi te ajută să-l îngrijeşti pe bătrân. IVÁN Ilonka-i aci de-abia de o lună. Înainte eu-l spălam, îl îngrijeam, băgam în el compoturile lu’ nevastă-ta, îl acopeream, acoperi-l-ar o tonă de ţărână. ILLÉS Da’ tăt ţi-e mai uşor acum, nu?

ILLÉS Cum zicea bună-mea venind de la budă: n-a ieşit bine, da’ amu ce să-i faci. IVÁN Aş vrea să şiu de ce puii mei eşti aşa de bine dispus mereu. Dac-ai bea şi tu ca tăt omu’, aş înţelege. Dar eşti singurul din comună care nu bea niciodată.

Iván nu-i răspunde, toarnă pălincă într-un pahar.

ILLÉS La cât vine Ilonka? IVÁN E la servici la ora asta. ILLÉS Lucrează mult. IVÁN Ea măcar are de lucru. Ce vrei cu ea? ILLÉS Am vrut să vă anunţ că a venit televiziunea. IVÁN Ce fel de televiziune? ILLÉS Din Ungaria. IVÁN Şi ce vrea televiziunea aia? Iarăşi tre’ să-mi pun cioarecii secuieşti? ILLÉS Nu ştiu dacă tre’ să-ţi pui cioarecii secuieşti. IVÁN Tre’ s-o pun pe Ilonka să-i coasă. Să mănânce viermi diuretici tătă ziua tăţi ungurii ăștia de la televiziune! ILLÉS Măcar pe tine nu te-o pus să cânţi. IVÁN Păi asta nu, da-n schimb m-au informat despre cât de frumos îi aci în Ardeal şi cât de bine ne păstrăm noi obiceiurile și tradițiile. ILLÉS Păi de păstrat, ne păstrăm. Sau nu? IVÁN Sigur, ne păstrăm. Dimineaţa când mă scol, îi primu’ lucru: păstrez o ţâră tradiţiile. Apoi intru la bătrânu’, îi trag una peste ceafă, după care continui să păstrez tradiţiile pân’ ajunge acasă Ilonka. Dacă apare doctoru’ pentru un pahar sau două sau opt, îi dau şi lui, să aibă şi el grijă de tradiții. Ş-atunci păstrează şi el tradiţiile, bagă-n el ca lumea. ILLÉS Numa’ mârâiala, Iván, nimic nu-ți convine. IVÁN Singura noastră tradiţie e să ne-mbătăm muci, sărim la bătaie unu’ la altu’, apoi ieşim în pădure la furat lemne. Asta-i marea noastră tradiţie. ILLÉS Ei, pentru asta a venit televiziunea. IVÁN Pentru furturi? ILLÉS Pentru că nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din când în când ne mai şi spânzurăm acolo. IVÁN Mie nu mi s-a-ntâmplat niciodată. Eu mă duc exclusiv pentru lemne. ILLÉS Se spune că avem o rată foarte ridicată de sinucigaşi în comună. Cei de la teve vor să afle de ce. IVÁN Nu cred că-i îndeajuns de ridicată pentru a satisface cerinţele acestei familii. (priveşte spre camera tatălui) ILLÉS Când ai fost tu ultima dată la o înmormântare unde îngropatul a avut o moarte naturală? De pildă, a fost lovit în cap cu un topor.

ILLÉS În altă ordine de idei, îi frumuşică Ilonka asta. Dacă nu-ţi era soră vitregă, aş spune că... IVÁN (îl întrerupe) Tu să nu spui nimic! ILLÉS Cum adică, să nu spun nimic? IVÁN Adică o să ai capu’ spart cu contribuţia acestui scaun. Ăsta-i pericolu’ care te paşte momentan. ILLÉS Dar nici măcar nu ştii ce vroiam să zic. IVÁN Ai spus tu vreodată ceva util? Illeş se gândeşte IVÁN Altceva nu ştii decât să zâmbeşti ca un capciu şi să vorbeşti prostii. ILLÉS Eu, mă? IVÁN Tu. După care zâmbeşti şi mai mult. ILLÉS (rânjind) Ei, nu-i chiar aşa cum spui tu. IVÁN Nu, mă? ILLÉS Nu. IVÁN Da’ când am îngropat-o pe maică-mea, săraca, ce-ai zis? Ia s-auzim, ce-ai zis? ILLÉS Ce puteam să zic? Dumniezău s-o odihnească. IVÁN Când o duceam spre cimitir, n-ai început cumva să faci cu mâna, ca un bolund: „uitaţi-vă, se mişcă sicriul, se mişcă sicriul”? ILLÉS Păi dacă se mişca? IVÁN Se mişca din cauza căruţei, zăludule! Avea o roată stricată. ILLÉS De unde era să ştiu de ce se mişcă? IVÁN Din cauza ta a trebuit să deschidem sicriul acolo, în mijlocu’ străzii. ILLÉS Ţi-am cerut scuze de o sută de ori pentru asta. IVÁN Iar mama a căzut în mijlocu’ drumului din cauza groparului beţiv care a deschis sicriul. Illés îşi pleacă capul. IVÁN ILLÉS IVÁN ILLÉS IVÁN

Ce faci, mă, râzi? Nu râd. Ţi se pare amuzant, nu? Calmează-te odată, Iván. Să mă calmez?

Iván bea. Linişte

Linişte. Iván se gândeşte

3

ILLÉS Maică-ta, săraca, s-a spânzurat, Dumniezău s-o ierte. Şi câţi, şi câţi de pe strada noastră. La fel şi bărbatul Ilonkăi, acu’ nici jumătate de an. IVÁN El nu contează, el s-a spânzurat la oraş. ILLÉS Dar de aci au plecat. S-a mutat la bloc cu boala asta-n suflet. Intră Ilonka. Fată frumoasă, îmbrăcată la patru ace dar de modă veche. ILONKA Salut, Iván. (îi aruncă lui Illés un zâmbet seducător) Bună ziua, nenea Illés. IVÁN Cum ai ajuns atât de devreme, Ilonka? ILONKA Ne-au dat drumul din cauza grevei. (arătând spre colţul camerei) Aia de acolo e geanta doctorului? IVÁN Şi-ar uita şi coaiele dac-ar fi demontabile. Mă duc să i-o înapoiez. ILLÉS Plec şi eu. Toate cele bune, Ilonka! Ilonka îi face cu mâna, Iván ridică geanta şi iese împreună cu Illés. Ilonka se aşează pe canapea, îsi trage sufletul. Scoate din geantă un pulovăr bărbătesc, îl examinează. Cineva bate la uşă. Intră Irma ţinând o sacoşă conţinând un borcan de compot. IRMA (rece) Servus Ilonka. Ce vreme frumoasă… ILONKA Bărbatu’ dumitale tocmai a plecat zâmbind ca o lubeniţă. Nu l-aţi văzut? IRMA Am venit prin fundu’ grădinii. (ridică sacoşa) I-am adus nişte compot bătrânului. Iván e-acasă? ILONKA Puteţi să-mi daţi mie compotul. IRMA Ţi l-aş da, dar eşti stângace şi-l spargi imediat. Unde-i Iván? În spate? ILONKA Nu sunt atât de stângace cum spui dumneata. Ba chiar nu sunt stângace deloc. IRMA Deloc? De-asta mi-ai spart compotu' data trecută. ILONKA L-am spart pentru că m-am împiedicat. IRMA Pentru că şi degetele de la picioare ţi-s stângace. Fiecare în parte. ILONKA Ce ai dumneata cu degetele mele? IRMA N-am nimic cu ele. ILONKA Nici măcar nu există degete de la picioare stângace. Doar mâna poate fi stângace. IRMA Aci ai dreptate. ILONKA Am degete foarte frumoase la picioare. Să vi le-arăt? IRMA Nu mă interesează degetele tale vopsite şi stângace. ILONKA Atunci puneţi compotul pe masă. Iván vine mai târziu. Irma se duce lângă masă dar nu lasă compotul din mână. Linişte.

IRMA (cu spatele spre Ilonka) O să-i fie mic. ILONKA Ce spuneţi? IRMA Pulovărul. Îi pentru ziua lu’ Iván, nu? Am zis că-i mic pentru el. ILONKA Serios? IRMA (se întoarce) Serios. Are mâneca prea scurtă. (Ilonka ridică mâneca pulovărului) Tăt pulovăru- prea scurt. Iván e frumos şi înalt. Frumos. Şi înalt. Ilonka se ridică de pe canapea. Ţine pulovărul lângă perete şi marchează lungimea cu o cretă. IRMA Problema măsurii trebe gândită dinainte. Nu te repezi fără minte la tăt ce-ţi pică cu tronc. ILONKA Pentru că dumneata eşti campioană la aprecierea măsurii, nu? O să ţin minte asta pentru data următoare când apari aci cu bărbatu’ dumitale care-ţi ajunge pân’ la bărbie. IRMA Lasă, nu mai fi aşa deşteaptă că-ţi face rău la grumaz. S-ar putea să ţi-l rupă cineva. Ilonka-şi ciuleşte urechile. Bagă pulovărul înapoi în geantă. ILONKA Cred că mă strigă. Mă duc să văd ce are. Mulţumim pentru compot. (intră în cameră) Irma stă puţin, nu ştie ce să facă. Pune compotul pe masă şi porneşte spre uşa de la intrare. Se întoarce la masă, pune compotul înapoi în sacoşă. Vrea să iasă, dar la uşă se ciocneşte de Mihály care intră. MIHÁLY

Scuze, Irma, am venit doar pentru…

Irma dă din cap, iese. Mihály începe să-şi caute geanta, apoi privirea i se opreşte pe ţuica de pe masă. Se duce acolo, se uită-n jur, îşi toarnă un pahar şi-l goleşte repede. Ilonka iese din cameră. ILONKA O, doctore dragă! MIHÁLY (se uită repede sub masă prefăcându-se că-şi caută geanta. Ridicându-se) Ilonka! Acasă, la ora asta? ILONKA (zâmbind) Mi-au dat drumul. Beţi un pahar de pălincă? MIHÁLY Nu prea beau eu. Nu mi-ai văzut geanta pe undeva? ILONKA Ba da, la Iván în mână. Chiar înainte s-o pună pe foc. MIHÁLY Ce-a făcut?! ILONKA Glumesc, domnule doctor. (se aruncă pe canapea) A plecat după dumneavoastră.

4

MIHÁLY (calmat) Se pare că trebuie să aştept până se întoarce. ILONKA Se pare. Haideţi, staţi pe canapea. (Mihály se aşează la masă) Sau la masă. Chiar nu beţi un pic? MIHÁLY N-am poftă. Nu mai poftesc eu nimic. ILONKA Chiar nimic? (îşi mângâie corpul, Mihály nu observă) MIHÁLY Chiar nimic.

ILONKA MIHÁLY ILONKA mai degrabă.

Mihály îşi toarnă un păhărel de şuică

MIHÁLY Adineaori am întâlnit-o pe Irma. Iar a adus compot? ILONKA Iar. Deşi nu ştiu unde l-a pus de data asta. Tanti Irma deţine recordul mondial la adus compoturi. Vine de două-trei ori pe săptămână. MIHÁLY Prinde bine. Până să te muţi acasă, căteodată l-a ajutat pe Iván la îngrijirea bătrânului. Acum, că ai preluat tu sarcina asta, ajută şi ea cu ce poate. ILONKA Ăsta nu-i ajutor. MIHÁLY De ce spui asta? ILONKA Nici armata roşie înfometată n-ar putea mânca atâta compot cât aduce tanti Irma. Iar la noi doar bătrânu’ mănâncă cât mănâncă. Lui Iván nu-i plac dulciurile, iar eu am grijă de siluetă. MIHÁLY Se vede că ai grijă de siluetă. ILONKA Chiar? MIHÁLY Chiar. ILONKA (se apropie de el) Credeţi că sunt frumuşică? MIHÁLY Cred că “superbă” ar fi o formulare mult mai potrivită.

ILONKA Sunteţi un bărbat tânăr, puternic. Nu vă lăsaţi meseria să vă strice pofta de viaţă. MIHÁLY Nu mai sunt aşa tânăr, iar pofta de viaţă mi-o strică realitatea, nu meseria. ILONKA Realitatea e cum e. Sunteţi prea visător, domnule doctor. MIHÁLY Eu? Poate că eram visător când am venit în satul acesta împuţit… ILONKA Comună. MIHÁLY Poate că eram visător când am venit pe şantierul ăsta minier împuţit, sigur eram un visător. Un somnambul amărât, habar n-aveam de nimic. Iar acum îmi doresc să fi visat în continuare. Doar ţuica mă mai face visător câteodată. ILONKA Mie mi se pare că vă face mangă mai degrabă. MIHÁLY Nu mă sâcâi şi tu cu asta. ILONKA Nu vă sâcâi, domnule doctor, încerc doar să vă-mbărbătez un pic. MIHÁLY Îţi mulţumesc că vrei să mă-mbărbătezi, Ilonka. E mai bine decât dacă ai vrea să bagi drujba-n mine. ILONKA Vedeţi, domnule doctor, deja sunteţi mai vesel, e doar o chestie de voinţă. MIHÁLY Bine-ar fi… ILONKA Dar aşa e. Decât să fiţi trist tăt timpu’, mai bine acţionaţi. Schimbaţi ce nu vă place. Şi luaţi ce vă place. (se mângâie din nou şi se aşează la masă) MIHÁLY Viaţa mea nu mai poate fi schimbată. Am stricat-o când m-am mutat aci. Apoi m-am însurat, a venit primul copil… Ba nu, invers. Apoi a venit al doilea. Şi al treilea. Şi până m-am trezit că nu aparţin aci, era prea târziu deja. ILONKA Ba aparţineţi foarte bine, domnule doctor. Sunteţi ca toţi ceilalţi... doar că un pic mai chipeş. MIHÁLY Păi tocmai asta-i problema, că sunt ca toţi ceilalţi. Toţi sunt idioţi. Iar de când s-a închis mina, sunt şi mai idioţi. Şomajul e cel mai bun instrument de fabricat idioţi. (îşi goleşte paharul) Şi în ciuda faptului că locul ăsta m-a transformat, tot n-am reuşit să mă integrez. Trăiesc aci de zece ani, dar încă sunt felceru’ de la oraş. ILONKA Eu cred că v-aţi integra foarte bine dacă aţi vrea. Ce frumos v-aţi integrat şi-n corul bărbătesc de la biserică. MIHÁLY M-am integrat în cor pentru că n-am voce, cum nici ceilalţi n-au. ILONKA Totuşi v-au avansat pe post de dirijor. Nu v-au avansat? MIHÁLY Ba m-au avansat. Doar pentru că sunt singurul care poate face diferenţa dintre psalmul 42 şi maneaua ”Satul meu micuţ”.

Priviţi prea de sus oamenii. Nu cred că-i privesc de sus. Crezi că-i privesc de sus? Numai pe cei în viaţă. La cei care atârnă pe creangă vă uitaţi de jos,

Mihály cade pe gânduri. Linişte

Ilonka se ridică, apoi se sprijină cu coatele pe masă, cu posteriorul către intrare. Intră Iván cu geanta doctorului în mână, priveşte fudul fetei ILONKA IVÁN

Mai spuneţi-mi o formulare potrivită. Ţi-am plimbat curva asta de geantă.

Ilonka se îndreaptă subit. Mihály sare în picioare. IVÁN I-a plăcut mult zona, dar a zis că data viitoare ar prefera să se plimbe cu pulă ăla de doctor. (îi dă geanta lui Mihály) MIHÁLY Mulţumesc. Atunci, eu plec. IVÁN Atunci, pleacă. MIHÁLY Rămâneţi cu bine. Mihály iese, Iván se pune la masă şi-şi toarnă un pahar de pălincă. ILONKA

(se sprijină pe masă ca înainte, cu Mihály) Eşti obosit, Iván?

Linişte. Iván priveşte sânii fetei, apoi se uită trist la pahar. Ilonka îl mângâie pe faţă. ILONKA

Vrei să te masez pe spate?

5

Linişte. Ilonka păşeşte în spatele lui Iván şi-l măsoară cu palma de la gât până la şolduri. Apoi se duce la perete şi compară dimensiunile lui Iván cu marcajele de pe perete. ILONKA Of, mama mă-sii! Chiar că-i scurt. IVÁN Ce spui? ILONKA Mă gândeam doar. (se întoarce la Iván şi începe să-l maseze) IVÁN Aia nu strică, Ilonka. Gândeşte-te bine ce vrei. ILONKA Ce vrea să însemne asta? IVÁN Doar atât că eşti mult prea amabilă cu oamenii. ILONKA Eu? IVÁN Tu. ILONKA E treaba mea cum mă port cu oamenii. Când am chef sunt prea amabilă. Când nu, nu sunt amabilă nici cât negrul de sub unghie. IVÁN Da, e treaba ta. Doar că-ţi vine cheful să fii mult prea amabilă cu doctorul mai des decât cu alţii. ILONKA Mai des? IVÁN Nici un godinaş cu diaree nu se cacă atât de des cât îți vine ție să fii prea amabilă cu doctorul. Ilonka întrerupe masajul. Linişte ILONKA IVÁN ILONKA IVÁN

Doctorul are familie. Asta voiam să zic şi eu, doar că n-am ajuns pân’ acolo cu aluziile. Atunci ar fi bine să termini cu aluziile odată. O să termin cu aluziile dacă-mi spui ce vrei.

Linişte ILONKA Chiar vrei să ştii ce vreau? IVÁN Chiar vreau să ştiu. ILONKA Bine, Iván, dacă eşti atât de curios, îţi spun. (inspiră adânc) Eu am renunţat la apartamentul meu închiriat şi am părăsit oraşul pentru tatăl nostru, nu-i aşa? El m-a crescut deci îs obligată să-l îngrijesc, oricât mi-ar fi scârbă să-l spăl pe coaie, de exemplu. M-am stabilit în închisoarea asta în care nu-s bărbaţi decât cazane de pălincă ambulante. Fă o plimbare pe strada principală în orice zi şi numără-mi oamenii treji pe care-i vezi. Punem pariu că între zece şi şaptezeci de ani toţi îs mangă? Ăsta-i locu-n care m-am întors. Şi ce primesc în schimb? Tre’ să ascult cum mârâiţi, vă plângeţi şi vă beţi creierii cu doctorul. Nu vă pasă decât de voi. Sunteţi ca un stup de albine care se scufundă în mocirlă. (linişte) Azi la amiază iar mi-am smuls un fir de păr alb. Ba era pe la unşpe. Ştii ce înseamnă asta? IVÁN Că... s-a trecut la ora de...?

ILONKA (îl întrerupe) Înseamnă că m-a atins timpul şi pe mine, Iván. Şi are mâna rece ca gheaţa. (linişte) Nu vreau asta. Şi mai ales nu în locul ăsta. IVÁN Atunci, ce vrei? ILONKA Vreau să mă observe cineva. Să vadă femeia care sunt. Înainte sămbătrânesc şi să mor în puşcăria asta. Iván se ridică de la masă. O prinde pe Ilonka de umăr. IVÁN Eu chiar te văd, Ilonka. ILONKA Nu vezi tu nimic. Şi oricum, eşti fratele meu mai mare. IVÁN Tăt scârnăvia de bătrân e de vină şi pentru asta. ILONKA Dai vina pe el pentru orice. Dar nu-i mai rău decât tine. IVÁN Nu vreau să-ţi fiu frate vitreg. Vreau să fiu ăla care vede femeia pe care vrei tu s-o vadă ăla care n-o vede, cu toate că ar putea s-o vadă dacă...(o strânge mai tare pe Ilonka) i-ai da de ştire cumva că vrei şi tu s-o vadă. ILONKA (eliberându-se din mâinile lui Iván) Eşti beat. IVÁN Nu sunt beat! Crezi că eu nu ştiu cum e să nu te iubească nimeni? Intră Illés zâmbind. ILLÉS O zi frumoasă, vecini! IVÁN Du-te, porneşte-ţi maşina aia căcăcioasă şi bagă-ţi eşapamentu-n gura ta căcăcioasă! ILLÉS Mă duc, mă duc. Plec imediat ce v-am povestit noutăţile. IVÁN (se repede la Illés, îl apucă de guler şi-l ţintuieşte de perete) N-ai auzit ce-am spus? Poţi să-ţi bagi noutăţile în curu’ tău zâmbăreţ! Illés scoateun plic şi, zâmbind, îl ţine între faţa lui şi a lui Iván IVÁN Ce-i asta? ILLÉS Pornisem spre prăvălie când m-am întâlnit întâmplător cu poştaşul care venea încoace cu scrisoarea. I-am spus c-o predau eu, dacă tăt îmi pică-n drum. Iván îi dă drumul lui Illés şi-i smulge plicul din mână. IVÁN Întâmplător, zici? ILLÉS Contează mult, vecine. Cum zicea bunicu’: eu aş merge la biserică, da’ ce să fac dacă nu-mi pică-n drum când mă duc la cârciumă? IVÁN Tu şi familia ta de glumeţi... (începe să descifreze expeditorul) Dă-ră... Doctor... ILLÉS Alexander. IVÁN Alexander... birou de avocatură... cine mai e şi...? (citeşte mai departe) ILLÉS Ei, o deschizi sau o pui în vitrină?

6

Iván trânteşte plicul pe jos şi face un pas spre Illés, ameninţător IVÁN Vrei să-ţi adune rinichii cu spatula de pe jos? De ce mama dracului tre’ să-ţi bagi tu nasul în oala altuia? (îl apucă de guler) ILONKA Iván! ILLÉS (rânjind) Nu-mi bag eu nasul nicăieri. M-am gândit doar că... IVÁN Tu să nu te gândeşti deloc! Îţi merge prea bine, nu? (îi dă drumul) În timp ce palmele noastre se făceau ca şmirgălu’, tu erai bine mersi cu livezile tale şi cu vacile alea ţâţoase cu tăt. Ce-ţi păsa ţie ce se va-ntâmpla cu toţi ceilalţi după închiderea minelor? Tu ai de toate, tie nu ţi se-ntâmplă nimic rău. N-ai altă grijă decât s-alegi banca la care să-ţi depui banii de căcat. Şi să faceţi zilnic o tonă de compot, s-ajungă la tătă lumea. ILLÉS Te rog să nu te superi pe mine, dar noi n-avem compot. IVÁN Cum adică, voi n-aveţi compot? Şi-atunci ce oiştea mea ne aduce Irma tătă ziua? ILLÉS Nu zic că n-am avut compoturi, pentru c-am avut. Dar de când s-au terminat, Irma cumpără compoturi din oraş, apăi le toarnă în borcanele ei ca să pară că-s făcute de ea. IVÁN Ce vorbeşti? De ce ar face Irma aşa ceva? Linişte. ILLÉS

Cred că ştii tu foarte bine de ce.

Iván se uită perplex, apoi se-ntoarce către Ilonka. Illés porneşte spre uşă. ILLÉS IVÁN ILLÉS

(face un pas înapoi de la uşă) Au fost deja cei de la televiziune? (nu-l priveşte) N-a fost nicio televiziune. Dispari şi tu. O să dispar. Iartă-mă, Iván. Iertaţi-mă cu toţii. (Iese)

Linişte ILONKA Mă duc să văd dacă perna bătrânului e la locul ei și dacă... poate respira. IVÁN Bine. Eu mă duc să văd dacă ”furtunul” meu îi la loc și dacă… pot să mă piș cu el. Ilonka intră în cameră, Iván o urmăreşte cu privirea. Apoi porneşte spre ieşire, dar se întâlneşte cu Mihály care intră. IVÁN MIHÁLY IVÁN

(morocănos) Nu te-am văzut de mult, doctore. M-am gândit, Iván. Începi şi tu acum?

MIHÁLY Trebuie să vorbim. IVÁN Aşteaptă puţin, vin imediat. Stai jos şi toarnă-ţi... nu-ţi turna nimic, doar stai jos. (în timp ce iese) Toţi se gândesc. Iván iese grăbit. Mihály observă plicul pe jos. Îl ridică, îl citeşte apoi îl bagă repede în buzunar. Se duce la masă şi ridică paharul plin lăsat de Iván MIHÁLY

Nu mi-am turnat. (Goleşte paharul)

Bătăi la uşă, intră Irma cu sacoşa cu compot în mână. IRMA Bună ziua, dom’ doctor. Mi s-a părut că l-am văzut pe Iván venind spre casă. Unde e? MIHÁLY Vine imediat. IRMA Atunci îl aştept. (linişte. Stă nemişcată o vreme) Bătrânu’? Cum se simte? MIHÁLY Nu vă îngrijoraţi prea tare pentru el, Irma. IRMA Nu pentru el mă-ngrijorez. Pentru Iván mă îngrijorez mai mult, cât mai poate suporta situaţia asta. MIHÁLY Sunt şi alţii care convieţuiesc cu betegi. Dumneata ştii prea bine asta. IRMA Nu beteşugu-i problema esenţială aci. MIHÁLY Atunci care-i problama esenţială? IRMA Omu’. Sănătos sau bolnav, omu’ contează. Felul lui de a fi. MIHÁLY (îngândurat) Ce-i drept, bătrânul avea o personalitate dificilă şi înainte să se-mbolnăvească. IRMA Personalitate dificilă? E un mod foarte finuţ de-a spune că a fost o pulă de om tătă viaţa lui. MIHÁLY Nu trebuie să exagerăm, Irma. IRMA Nu exagerez eu, dom’ doctor. Viaţa exagerează când lasă să apară asemenea indivizi. MIHÁLY Lumea a văzut oameni mult mai răi decât el. IRMA Serios? MIHÁLY Serios. IRMA Şi ăia forţau oamenii să lucreze-n mină ca animalele? MIHÁLY Posibil. IRMA Şi şi-au-mpins nevasta la moarte? MIHÁLY Haideţi să nu speculăm. Nu putem şti de ce ajunge cineva să vrea să moară. Linişte. IRMA Eu cred că ăsta-i cel mai mare păcat, să împingi încet-încet pe cineva la moarte. Dacă soţul meu m-ar înpinge la moarte, nu cred c-aş supravieţui.

7

MIHÁLY Sunt sigur că nu s-a-ntâmplat doar din cauza bătrânului. Mama lui Iván era o femeie mult prea sensibilă. Cât a plâns şi când i-au otrăvit pisica... IRMA Oamenii nu se spânzură prea des pentru o pisică moartă, nu-i aşa? MIHÁLY N-am spus că a făcut-o din cauza pisicii. Spun doar că a plâns mult după ea. Şi că nu bătrânu-i de vină că s-a spânzurat. IRMA Spuneţi-mi, domnule doctor, de ce-l apăraţi cu atâta înverşunare? MIHÁLY Nu-l apăr cu înverşunare. Cred doar că e exagerat să numeşti pe cineva pulă de om fără motiv. IRMA Păi n-am făcut-o fără motiv. Bătrânul a făcut multe porcării. MIHÁLY De exemplu? IRMA De exemplu, pe dumneavoastră vă servea cu pălincă îndoită cu apă, că cică beţi prea mult, cu toate că i-aţi tratat guta pe gratis. MIHÁLY Mi-a dat pălincă îndoită? IRMA Iván mi-a spus.

ILONKA

Linişte

Pune sacoşa pe masă. Priveşte-n jur, apoi îşi examinează paharul. Ridică sticla, se uită-n ea, o ţine spre lumină, apoi se uită sub masă

MIHÁLY IRMA MIHÁLY

Ce pulă de om. Vedeţi? (îngândurată) Şi totuşi, Iván l-a iubit cândva. Îmi amintesc. Îl venera.

Linişte. IRMA Pentru că mai visa pe-atunci. L-a crezut pe bătrân că se vor îmbogăţi din minerit. A crezut orice i-a spus. Lucra zi şi noapte, vroia să adune bani pentru o staţiune balneară. Să vină turiştii, să aibă aci de lucru tătă lumea. Acum n-are nimic. A tras douăzeci de ani pentru nimic. MIHÁLY (îngândurat) Iar de când s-a închis mina, are impresia că bătrânul i-a furat visele. Dă vina pe el pentru tot ce s-a-ntâmplat.

Mihály intră grăbit în cameră. IRMA

IVÁN IRMA

IVÁN

IRMA IVÁN IRMA IVÁN IRMA

IRMA IVÁN

IRMA IVÁN

Uşa camerei se deschide. Ilonka îşi scoate capul

Ooo, ai adus compot de data asta! Mulţumim frumos.

Ce faci? Îl caut pe doctor. Era aci adineaori. A intrat la taică-tu. Cred că se simte rău. Slavă cerului. (priveşte-n jur din nou) N-ai văzut un plic pe-aci? N-am văzut.

Iván se aşează la masă, îşi toarnă un pahar de pălincă. Îi oferă un loc şi Irmei. Linişte

IRMA Dacă i-ar da cineva visele înapoi... MIHÁLY Ce spuneţi, Irma? IRMA Dacă ar exista o femeie cu bani destui... Dacă ar construi împreună tăt ce nu s-a realizat... Credeţi că i-ar putea reaprinde speranţa, ar fi dispus să se-nsoare cu o asemenea femeie?

Păi... Eu n-am ce să spun, din moment ce femeia aceea-i căsătorită.

Servus, Irma! Iván!

Irma îi întinde sacoşa zâmbind, Iván aruncă o privire.

Linişte

MIHÁLY

N-are ce să spună...

Intră Iván

Linişte.

Linişte

Ce bine că sunteţi aci, domnule doctor! Veniţi repede!

Nu-i aşa rece ca ieri. Nu-i.

Cred că va fi din ce în ce mai cald. Din ce în ce.

Linişte IRMA

De ce eşti cătrănit, Iván?

Linişte IRMA Pot să te întreb ceva? IVÁN Întreabă, Irma, nu fi atât de tăcută. IRMA (adunându-ş curajul) Iván, tu de ce nu te-ai însurat niciodată?

8

IVÁN Eu? IRMA Tu. IVÁN Eu am fost însurat. Cu fantezii obscure, cu munca, cu astea m-am însurat. A fost o căsătorie cam proastă. Unilaterală. (îşi goleşte paharul) Dar tu n-ai cum să înţelegi. IRMA Poate că nu înţeleg la fel de bine ca tine. Dar te întrebam de ce nu te căsătoreşti cu o femeie. IVÁN O femeie... Problema e că pentru a vâna o căprioară nu-i de ajuns să ai o puşcă... Îi nevoie şi de o căprioară.

IVÁN Căca-s-ar cu cărbuni încinşi în propria gură! IRMA Destul. IVÁN Fute-l-ar... IRMA Gata, Iván! IVÁN: Stai s-o termin pe asta. IRMA: Bine, dar să fie ultima. IVÁN Fute-l-ar tăţi viermii în sicriu când se-ntoarce dintr-o parte-n cealaltă.

Linişte

IRMA IVÁN

IRMA Eu cred totuşi că puteai să-ţi găseşti o căprioară. IVÁN Nici o şansă. Şi chiar dacă găseam, nu îndrăznea căprioara aia să se apropie de mine. În ciuda aparenţelor, căprioarele nu-s atât de proaste. IRMA (se trage mai aproape cu scaunul) Şi de ce nu s-ar apropia? MIHÁLY Ştii şi tu de ce. Pentru că îs aşa cum îs. IRMA Dar cum eşti tu? MIHÁLY Cum îs eu? Aşa. Ca mina asta, aci. I-au dărâmat intrarea, iar înăuntru nu mai e decât întunericul. Marele nimic. Dacă s-ar uita cineva în ea, s-ar îngrozi de golul de acolo. Linişte IRMA Eu zic că cine are ochi buni poate vedea că nu-i aşa de goală cum spui tu. În adâncul minelor, în crăpături, ascunse de ochii lumii sunt flori de mină. (se apropie) Dacă cineva le-ar aduce la suprafaţă... ar străluci. Linişte IVÁN Ce poetic ştii să formulezi, în pula mea... Chiar dacă habar n-am ce anume ai formulat de fapt. IRMA Am vrut să spun că nu e totul pierdut. IVÁN Dacă tu zici... IRMA Aşteaptă şi-o să vezi. IVÁN S-aştepte mama dracului. IRMA Dar ce-ai vrea? IVÁN Aş vrea să vând casa asta. Să mă mut la oraş, să-mi caut de lucru. Să trăiesc. Nu peste trei-patru luni, nu peste un an. Acum! Numai că nu se poate din cauza scârbei de bătrân! Eu mă spânzuram de o sută de ori dacă eram în locul lui, crăpa-i-ar capu’ ăla egoist! IRMA Linişteşte-te, Iván. IVÁN Să-i curgă borâtură din ochi! IRMA Bine, Iván, bine.

Linişte Na, îi mai bine acum? Puţintel.

Linişte. Iván îşi toarnă pălincă. IVÁN Ce gunoi de om îs şi eu. IRMA Nu eşti. Tu nu-ţi dai seama pentru că supărarea-ţi întunecă mintea, dar eu văd că nu eşti. IVÁN Doar un om împuţit poate dori moartea altuia. IRMA Atunci şi eu-s împuţită. IVÁN Tu de ce ai fi? Tu eşti cea care m-a ajutat să-l îngrijesc. IRMA Nu despre el vorbesc. Şi eu sufăr din cauza robiei la fel ca tine. Îmi doresc un tovarăş care să fie-n stare de ceva, în loc să bată străzile tătă ziua. Tu eşti în stare, Iván, şi nu pot decât să sper că înţelegi despre ce vorbesc. IVÁN Înţeleg despre ce vorbeşti. IRMA Chiar înţelegi? IVÁN Nu m-am născut ieri, Irma. Au trecut vreo douăzeci de minute deatunci. IRMA Şi...? Linişte. Iván îşi goleşte paharul. IVÁN Hai să-ţi spun ceva. Cel mai bine ar fi să nu-ţi mai cari compotu’ de căcat încoace. IRMA Cum? (se ridică de pe scaun) Eu... IVÁN Urăsc compoturile. Şi tata le urăşte, de asta-l îndop cu ele. (se ridică şi el) Poate că ai crezut altfel până acum, dar nimeni nu-ţi doreşte prezenţa în casa asta. Eu, în mod special, nu. M-ai înţeles? Linişte. IRMA Eşti cumplit, Iván. (se luptă să nu plângă) Dar ştiu... că de dragul meu eşti aşa. Tu-mi respecţi căsnicia. Pentru că eşti un om bun. Degeaba te ascunzi. Nu vrei... ca eu să sufăr. Dar crede-mă, n-aş suferi.

9

IVÁN Du-te acasă la Illés şi încercaţi să vă rezolvaţi marea problemă: dacă la anu’ vreţi să tundeţi pomii cu tăieturi oblice sau drepte. Iar pe mine să mă lăsaţi în pace!

IVÁN MIHÁLY IVÁN mine-n casă! MIHÁLY

Irma vrea să spună ceva.

Iván sare la el, se iau la trântă

IVÁN

Mihály iese din cameră, Irma fuge afară. Linişte

IVÁN (luptându-se) Şi de ce-aş fi eu hoţ căcăcios, hă? Ţi-am furat eu plicurile când erai plecat de-acasă? MIHÁLY Nu. Ai preferat să-mi furi fiola cu morfină din geantă.

MIHÁLY

Se desprind

Se apropie de Iván, îl îmbrăţişează, dar acesta o împinge.

N-ai auzit ce-am zis? Dispari odată şi să nu te mai văd pe-aci!

Altă conversaţie veselă á la Iván?

Iván se aşează, îşi pune coatele masă şi-şi lasă capul în palme. Linişte MIHÁLY IVÁN MIHÁLY

Ce te-a apucat? E ceva ce-ar trebui să ştiu? Nu tre’ să ştii nimic. I-am dat tatălui tău un calmant.

Linişte IVÁN MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN

(revenindu-şi) Ce i-ai dat?! Calmează-te, nu-l ajută cu nimic, doar îl adoarme. Sunt calm. A adormit deja? Nu încă. Atunci du-te şi leagănă-l. Eu am de discutat cu paharu’ ăsta.

Îşi toarnă pălincă MIHÁLY Şi eu am de vorbit cu tine. Aştept să iasă şi Ilonka. IVÁN Ce vrei tu cu Ilonka? MIHÁLY (bagă mâna în buzunar, scoate plicul şi îl pune pe masă) Ştii ce-i asta? IVÁN (recunoaşte plicul) Aş şti dacă nu l-ai fi furat ca un hoţ căcăcios. MIHÁLY Nu-i nevoie să mă faci imediat hoţ căcăcios. IVÁN Nu te fac imediat hoţ căcăcios. Doar după ce-mi furi plicu’. MIHÁLY Nu ţi-am furat plicul. E-n faţa ta, pe masă. Şi oricum, nu tu eşti destinatarul, ci tatăl tău. IVÁN Poate că tata-i destinatarul, dar tu tăt l-ai furat ca un hoţ căcăcios. MIHÁLY Ţi-am zis să nu mă faci hoţ căcăcios. Dacă e vreun hoţ căcăcios în casa asta, tu eşti acela! IVÁN (se ridică de pe scaun) Eu, mă? MIHÁLY Tu.

Mai zi odată! Tu! Nu p-asta, cealaltă chestie. Vreau s-aud cum mă faci hoţ căcăcios la Nu-i casa ta. Şi da, eşti un hoţ căcăcios!

IVÁN Nu eu am furat fiola cu morfină din geantă, şi oricum... îs mai bine de cinci ani de-atunci. MIHÁLY Şi atunci nu mai contează? Există o lege care să dispună că după cinci ani obiectele furate se consideră cadouri de crăciun? IVÁN Ţi-am spus şi atunci: tata ţi-a furat morfina. MIHÁLY Sigur, dă vina pe el şi pentru asta. IVÁN Bine, eu am fost! Dar el m-a pus s-o fac. Ca să i-o dea pisicii. MIHÁLY Pisicii. Ai furat o fiolă de morfină din geanta mea pentru că taică-tu a vrut să i-o dea pisicii. IVÁN I-a şi dat-o. MIHÁLY Voi chiar atât sunteţi de cretini, să-mi furaţi morfina ca să i-o daţi pisicii? IVÁN Mieuna prea mult. MIHÁLY Şi ce vroiai, să ciripească? Ştii, Iván, asta fac pisicile. Miaună. IVÁN Poate. Dar asta exagera un pic. Tata nu putea să doarmă din cauza ei. MIHÁLY Atunci de ce n-a înecat-o? IVÁN Pentru că maică-mea era îndrăgostită de pisica aia. Iar tata vroia să pară că a murit de bătrâneţe. MIHÁLY Totuşi, cum ar putea muri o pisică de şase luni de bătrâneţe? IVÁN Tata aşa s-a gândit. N-avea cum să ştie că mama se va spânzura din cauza asta. MIHÁLY S-a spâ... Ce?!... S-a... Vrei să-mi spui că maică-ta s-a spânzurat pentru că i-a murit pisica? IVÁN Femeie sensibilă, ce mai... Mihály se prăbuşeşte pe scaun, apucă paharul lui Iván şi-l goleşte. MIHÁLY Voi sunteţi cei mai mari boi cretini, cu căcat în loc de creier pe care i-am întâlnit vreodată. Linişte. Ilonka iese din cameră.

10

ILONKA MIHÁLY

A adormit. Bine. Atunci să vă spun ce am vrut.

Iván se aşează pe scaun, Ilonka pe canapea. Linişte.

MIHÁLY Nu se vor bucura pentru că nici nu vor observa c-am şters-o. Vor fi prea beţi pentru asta. Eu nu mă amăgesc, Ilonka. Nimeni nu-şi va aminti că am existat vreodată. ILONKA Dar nu e deloc aşa. MIHÁLY Ba exact aşa e.

MIHÁLY Am luat plicul pentru că n-am vrut să-l deschizi înainte de a vorbi cu voi. Oricum n-ai înţelege despre ce e vorba. IVÁN Crezi că nu ştiu să citesc? MIHÁLY (îşi drege glasul) Pot să-mi torn un pahar? IVÁN Toarnă-ți, n-avea grijă că nu-i al tău.

Linişte.

Mihály toarnă în ambele pahare.

Linişte.

MIHÁLY (holbându-se la pahar) Situaţia e că... Eu mă mut de aci în curând. IVÁN Ce? ILONKA (în acelaşi moment) Ce? MIHÁLY M-am hotărât. IVÁN Şi unde te muţi, animalu’ lu Dumniezău? MIHÁLY În altă parte. IVÁN Totuşi, unde? MIHÁLY În oraş, apoi mai vedem. Undeva unde să fiu apreciat. Să fiu... îndrăgit. IVÁN Îmi rupi inima. ILONKA Dar ştiţi că aci sunteţi apreciat, domnule doctor. Eu cred că... sunteţi şi iubit un picuţ. MIHÁLY Sunt apreciat, nu? ILONKA Cum să nu? MIHÁLY Aş vrea să aflu cum ai ajuns la concluzia asta. A venit vreodată cineva să-mi zică merci că i-am salvat amărâta de viaţă? O pulă a venit. Toţi cred că e normal să le stau la dispoziţie zi şi noapte, să alerg peste tot, să fac injecţii, să resuscitez, să ajut la naşteri dacă-i nevoie... Am făcut chiar şi o amputaţie odată. Şi care mi-e răsplata? Îi doare-n cur de mine. Nimeni nu se interesează, habar n-au cine sunt. Nu vorbesc cu mine decât dacă-s pe moarte şi atunci doar ca să-mi spună că-mi scot maţele dacă nu-i salvez. IVÁN La urma urmei... eşti medic. Asta ţi-e munca, nu? MIHÁLY Îţi mulţumesc, Iván. Îţi mulţumesc pentru compasiunea şi înţelegerea ta profundă. Vezi, exact despre asta vorbeam. Nimeni n-are nevoie de mine aci. ILONKA Cum să n-aibă? Ce ne facem fără medic? MIHÁLY Nu sunt singurul medic pe lume. Va veni altul în locul meu. ILONKA Dar nu va fi ca dumneata. MIHÁLY Mai rău nu poate fi. IVÁN Asta-i bistoş. ILONKA Oamenii nu se vor bucura pentru această plecare.

ILONKA (se gândeşte, apoi amintindu-şi) Aţi fi în stare să abandonaţi corul bărbătesc al bisericii? MIHÁLY Corul bărbătesc... ILONKA La anu’ aţi putea să-i înscrieţi în vreun concurs, să câştigaţi ceva. Atunci ar vedea toţi cât de mult face doctorul pentru ei. MIHÁLY Corul nostru bărbătesc ar pierde şi dacă ar concura cu un stol de ciori moarte. Nu sunt făcut pentru aşa ceva. În general, traiul din satul ăsta futut nu-i pentru mine. IVÁN Comună futută. MIHÁLY Comună futută. ILONKA Dar ştiţi, domnule doctor, că noi suntem foarte recunoscători pentru tot ce faceţi pentru noi. MIHÁLY Daa, îmi dau seama cât de recunoscători sunteţi. ILONKA De ce spuneţi asta? MIHÁLY Pentru că sunt pe cale să-nghit o drujbă de la atâta recunoştinţă. IVÁN Nu fi supărat pentru asta. S-a-ntâmplat pentru că am crezut că eşti un capciu curvalău şi trancalău nesimţit, care vrea s-aducă medicamente boşorogului în continuare. Mi-ai dovedit de atunci că ai bun simţ în tine, aşa că retrag cuvântul „nesimţit”. MIHÁLY Drăguţ din partea ta. (îşi goleşte paharul) Ştiţi... zilele astea m-am frământat în legătură cu deciziile pe care le-am luat. (gânditor) Când a căzut Simon Árpi de pe acoperiş, am ajuns în două minute şi l-am pompat cu anestezice. Ambulanţa n-a fost la fel de rapidă, s-a blocat undeva şi a ajuns abia după o oră. Când au ajuns, Arpi nu mai trăia. Murea oricum din cauza rănilor, dar nu asta l-a terminat, ci faptul că am exagerat puţin cu anestezia. Cu toate că ştiam că are inima slabă. Am dat-o-n bară ca medic, dar măcar l-am scutit de câteva ore bune de suferinţă. (îşi umple paharul) Când a degerat Török Jóska, l-am adus înapoi la viaţă fără să clipesc. V-amintiţi ce-a făcut peste o săptămână: şi-a sugrumat nevasta. Ştiam că-i un bou turbat, un pericol pentru ceilalţi, mai ales pentru femei, dar în cazul lui m-am comportat ca un medic adevărat. Cine-ar putea să spună dacă o decizie e bună sau proastă? (Linişte) Aşadar,

ILONKA viaţa lor. MIHÁLY

Şi-o să vă căraţi familia după dumneavoastră? Ei au trăit aci tătă Asta lasă-n grija mea.

11

m-am gândit să aranjez totul în urma mea înainte să plec, aşa cum îmi dictează conştiinţa. Cu voi o să mă port omeneşte. ILONKA Cu noi? Da’ ce problemă avem noi? MIHÁLY Acum câteva zile, tatăl vostru m-a rugat să-i aduc hârtie şi stilou şi să nu suflu o vorbă despre asta. I-a scris unui avocat. (ridică plicul de pe masă) Acestui avocat. IVÁN Ce ţâţa iepii vrea tata cu un avocat? A omorât pe cineva în somn? MIHÁLY Tatăl vostru vrea să-şi facă testamentul. IVÁN Ce prostie-i asta? Pe-aci nu se fac testamente. Fiecare moşteneşte ce i se cuvine. Casa şi pământul se împart egal între mine şi Ilonka. MIHÁLY (suspină) De asta am decis să nu-i mai aduc medicamente. M-am gândit că poate se stinge înainte să aranjeze testamentul, înainte să vă lase fără nimic. IVÁN (subit, sare în picioare) Cum adică, fără nimic?! ILONKA Poftim? MIHÁLY Nu înţelegeţi? Vrea să-şi facă testamentul pentru că nu intenţionează să-şi lase vouă averea. IVÁN Cum adică, nu nouă? Da’ cui curu’ lui Dumniezău s-o lase? MIHÁLY Eşti pe-aproape. Se simte cu păcat, aşa că vrea să-şi lase tot ce are bisericii. IVÁN Ori am înnebunit eu, ori s-a-ntors lumea cu curu-n sus. Tatăl meu care n-a văzut în viaţa lui interiorul unei biserici decât la televizor vrea să-i lase bisericii partea mea şi a Ilonkăi? MIHÁLY Aşa stau lucrurile. IVÁN (loveşte în masă) Băga-i-ar dracu saliva putrezită-n gură! După tăt ce-am făcut pentru el?! Mi-a furat viaţa, iar acum asta... (îşi scoate briceagul din buzunar, îl deschide şi porneşte spre cameră) Las’ că-i dau eu biserică! ILONKA Iván! MIHÁLY Iván, nu!

Zgomotul din cameră se stinge încet, Ilonka şi Mihály nu mai bat în uşă. Mihály alunecă pe jos, se aşează. Ilonka se aruncă pe canapea, plânge

Încearcă să-l oprească, se ţin de el

Linişte

IVÁN

IVÁN Vreau să-i aduci medicamentele în continuare. Auzi ce-ţi spun, Mihály? Tratează-l... ca până acum. Iar dacă pleci de-aci... să-l trateze urmaşul tău. Vreau să trăiască cât mai mult în mizeria asta. (se uită spre Ilonka) ILONKA Pe mine să nu contezi. Eu nu mai îngrijesc aşa un om de căcat. IVÁN Ilonka... ILONKA N-am s-o fac. Nu-mi merită suferinţa. Nu. Niciodată.

Sfântă Biserică-mumă curvă catolică-i dau eu imediat! În direct!

Îi dă la o parte, se repede-n cameră şi încuie uşa pe dinăuntru. Ilonka şi Mihály bat cu pumnii-n uşă ILONKA MIHÁLY

Nu, te rog! N-o face, Iván, e şi altă cale! M-am gândit eu la toate!

Din cameră se aude Iván în acces de furie. Pe Ilonka o apucă plânsul. MIHÁLY

M-am gândit la toate.

MIHÁLY M-am gândit la toate. E de-ajuns... să nu-i arătăm scrisoarea. Avocatul va crede că... s-a răzgândit bătrânul. Asta-i tot. Asta-i tot. Linişte. Se deschide uşa, apare Iván răvăşit. Mihály şi Ilonka sar în picioare. Iván porneşte încet spre masă. Mihály şi Ilonka dau buzna în cameră. Iván se aşează la masă, îşi acoperă faţa cu mâinile. Peste puţin timp Mihály şi Ilonka se întorc ILONKA MIHÁLY ILONKA

Doarme. Nici măcar nu s-a trezit. Salteaua e plină de găuri, iar el... nici nu s-a trezit.

Linişte IVÁN

N-am putut s-o fac.

Mihály se apropie, îi pune mâna pe umăr. MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN ILONKA

Bine că n-ai făcut-o, Iván. N-am putut... Pur şi simplu n-am... Bine ai făcut. O să vezi, totul va fi bine. Nu va fi totul bine. Nimic nu va fi bine. Cum spui tu.

Iván priveşte-n gol. IVÁN

Nici măcar nu s-a trezit...

Intră Irma în fugă.

12

IRMA

Domnu’ doctor, veniţi repede! Illés s-a spânzurat!

Surprinşi, ies toţi în grabă. Irma rămâne. Linişte. IRMA (scoate o scrisoare, începe să-i spună conţinutul.) Dragă Irma! Când citeşti această scrisoare, eu mă plimb deja pe ţărmurile de pe lumea cealaltă. Cu asta ia sfârşit lunga noastră călătorie pe oceanul căsniciei. Pentru mine n-a fost atât de îndelungată ca pentru tine. Pentru mine nici viaţa nu-i destul de îndelungată, după cum vezi. Te rog să ai grijă de gospodărie. Ştiu că ţi-ar fi mai bine să-ţi legi firul soartei de cel al lui Iván. În caz că aceste fire se leagă, s-aveţi grijă împreună de gospodărie. Eu nu mai pot s-o fac căci spiritul morţii întunecate m-a chemat în valea neantului. Am vrut să-ţi uşurez viaţa, să te scutesc de îngrijirea îndelungată a unui beteag cu cancer, de suferinţa lângă mine când ştiu că-ţi doreşti să fii cu altul. Doctorul a prezis că mai am o jumătate de an, cel mult. Deşi prognozele lui îs cam de căcat. Crede-mă, aşa va fi mai bine pentru amândoi. Te sărută: Illés. P.S. Banii sunt la Central International Bank. Parola: „Fericire”. (pune scrisoarea la loc) Nu aşa mi-am imaginat asta, Doamne. Nu, deloc. (iese) Scena se întunecă, se aud clopotele, apoi se face lumină. Intră Iván şi Mihály. Poartă sacouri negre, sunt beţi amândoi. Iván se duce lângă masă, toarnă două pahare de pălincă. MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN MIHÁLY IVÁN

A fost o înmormântare frumoasă. Frumoasă. A venit multă lume. Unde se dă pălincă gratis se adună multă lume. Aşa e. Irma are pălincă bună. Şi multă. Multă. Deşi cu înmormântarea asta s-ar putea să nu fie atât de multă.

Linişte MIHÁLY Şi preotul a vorbit frumos. IVÁN Aşa-i. MIHÁLY La cât era de beat criţă, nici nu s-a încurcat la text. IVÁN Nu s-a-ncurcat de prea multe ori. MIHÁLY De ce, s-a încurcat? IVÁN În loc de Illés a zis de trei ori “fratele nostru Szörényi Levente” [vocalistul formației Illés] MIHÁLY Eu n-am observat. IVÁN Pentru că erai mai beat decât el. MIHÁLY Eu, mă? IVÁN Tu.

MIHÁLY N-aveam cum să fiu atât de beat. IVÁN Poate că nu erai atât de beat. Dar nimeni nu te-ar fi lăsat să apari cu faţa asta de fraier pe afişul unui concurs de abstinenţă. MIHÁLY Ce prostie-i asta cu concursul de abstinenţă? Nu există concursuri de abstinenţă. IVÁN Poate că nu, dar dacă ar exista, mutra ta de fraier sigur n-ar apărea pe afiş. MIHÁLY Vrei să-ţi spun unde n-ar putea să apară faţa ta? IVÁN Spune-mi. MIHÁLY Pe afişul concursului jubiliar internaţional „Nu furăm morfina din geanta altuia, în special nu pentru o amărâtă de pisică”, acolo! IVÁN Asta-i a suta oară...! Ei, nu vreau să mă cert. Nu astăzi. MIHÁLY Ai dreptate. Mihály îşi ridică paharul, Iván la fel. IVÁN MIHÁLY

Pentru Illés. Dumniezău să-l odihnească. Pentru Illés.

Golesc paharele. Iván toarnă din nou. Linişte IVÁN Şi corul vostru bărbătesc a cântat frumos. MIHÁLY Chiar aşa crezi? IVÁN Da. MIHÁLY Mulţumesc, Iván. Înseamnă mult pentru mine. IVÁN Am crezut că sunteţi mult mai slabi, dar m-aţi surprins în mod plăcut. MIHÁLY Mă bucur. IVÁN Nu m-am aşteptat să cântaţi melodia aia, „Hai cu mine pe Harghita”. MIHÁLY Care „Hai cu mine pe Harghita”? Am cântat Psalmul 130! IVÁN Scuză-mă, te rog. Poate c-aţi cântat Psalmul 130, dar a sunat leit ca „Hai cu mine pe Harghita”. MIHÁLY Pupă-mă-n cur cu „Hai cu mine pe Harghita” ta cu tot. IVÁN Eu, mă? MIHÁLY Tu. IVÁN E vina mea c-aţi cântat ca un roi de ţânţari bolnavi de gripă aviară?! MIHÁLY Ştii cine-i ţânţar cu gripă aviară? Mă-ta, aia cu...! Ah, n-am de gând să mă cert azi. IVÁN Bine zici. Îşi ridică paharele, ciocnesc. MIHÁLY Pentru Illés. IVÁN

Ce-i drept, chiar că am cântat ca un roi de ţânţari cu gripă aviară. Pentru Illés.

13

Linişte

Beau. Linişte MIHÁLY înmormântare. IVÁN MIHÁLY IVÁN

(se aşează pe scaun) E păcat, totuşi, că n-a venit şi Ilonka la Păcat. A spus că nu mai vrea să vadă locu’ ăsta până-i lume. Eu o-nţeleg. E o fată tânără şi frumoasă. O să-i fie mai bine la oraş. Asta-i bistoş.

Linişte MIHÁLY Să-ţi spun un secret, Iván? IVÁN Spune-mi, Mihály. MIHÁLY Dacă nu eram însurat şi cu trei copii, m-aş fi gândit foarte serios să-i cer mâna Ilonkăi. IVÁN Maamă, ce secret! M-am căcat pe mine de surprindere. MIHÁLY Ce vorbeşti? IVÁN Vreau să spun că nu-i niciun secret aci. MIHÁLY Cum să nu fie secret, că doar n-am vorbit cu nimeni despre asta. IVÁN Faptul că n-ai vorbit nu înseamnă că n-a fost evident pentru tătă lumea. Nemaivorbind că jumătate de comună ar fi vrut să-i ceară mâna Ilonkăi. Sau mai degrabă jumătate de judeţ. Şi eu-i ceream mâna dacă nu-mi era soră. Aşa secrete de căcat ai tu. MIHÁLY Nu sudui secretele mele! IVÁN Nu-i nimic de suduit, că n-ai secrete. MIHÁLY Da’ ce, tu ai? IVÁN Am. MIHÁLY Ia s-aud, spune-mi unul. IVÁN Chiar vrei să-ţi spun? MIHÁLY Da, vreau. IVÁN Atunci, fii atent. (inspiră adânc) O iubesc pe Irma. MIHÁLY Ce? Pe Irma? IVÁN Pe Irma. Linişte MIHÁLY Dar atunci de ce nu...? IVÁN Pentru că-i măritată! Era. Iar eu nu stric căsnicia nimănui. E un principiu deal meu. Nu şi gata. Una la mână. A doua la mână... Vezi şi tu cum îs eu, cum trăiesc. Irma nu ducea lipsă de nimic lângă Illés. Ar fi fost cea mai mare porcărie să stric totul şi s-o car încoace, în jegu’ ăsta. Ar fi fost o porcărie enormă din partea mea. MIHÁLY Dar... Am auzit când ai alungat-o de aci. IVÁN Păi de-asta am alungat-o.

MIHÁLY Şi acum... e prea târziu? IVÁN Târziu... Irma pleacă mâine. Şi nu se mai întoarce. MIHÁLY Ai putea să-i vorbeşti cumva, eventual. IVÁN Sub nici o formă, nu se mai poate. Nu vrea să mă vadă. Nici la înmormântare nu mi-a vorbit. Când mă apropiam, ea se ducea mai încolo. MIHÁLY Păcat că s-a dus mai încolo. IVÁN Păcat. Linişte MIHÁLY Aşadar părăseşte şi ea locul ăsta. IVÁN Şi ea. Toţi părăsesc locul ăsta. Rămân doar eu cu scârba de bătrân. MIHÁLY Ei, nu chiar toţi. Să-ţi mai spun un secret? IVÁN (îşi ciuleşte urechile) Stai puţin, cred că mă strigă. (intră în cameră) MIHÁLY (nu observă plecarea lui Iván) Când v-am spus că plec de aci, altceva am vrut să spun. Am vrut să spun pentru totdeauna. Iau o bucată de frânghie, fac o plimbare până-n pădure şi mă mut din lumea asta. Şi uite-aşa mă integrez cel mai bine în satul ăsta nenorocit. Comună. Eram ferm hotărât. Chiar am vândut câteva fiole de morfină ca să-mi plătesc datoria la cârciumă. Şi ştii de ce m-am răzgândit? Îţi spun. Din cauza lui Illés. Ştiu cât de tare te scotea din sărite şi sincer, şi mie-mi venea câteodată să dau cu toporu-n rânjetu ăla, dar vezi... era un om bun. Mult mai bun decât mine. Şi-a pus capăt zilelor ca să-şi ajute nevasta. Şi pe tine, Iván. Pe când eu? I-aş fi nenorocit tocmai pe cei pe care-i iubesc cel mai mult. Plecarea mea ar fi fost o nenorocire pentru ei. I-aş fi lăsat fără bani, fără nimic. Din cauza egoismului meu. Pentru că am obosit să alerg şi să-mi doresc o viaţă normală. Dar să ştii, Iván, că nu există viaţă normală. Mă crezi? Nu e decât viaţă. Linişte MIHÁLY De ce taci? (se întoarce) Unde dracu ai dispărut? Eu-mi vărs sufletul aci, iar pe tine te doare-n cur. (se ridică) Vă doare pe toţi în cur de mine. Să mi-o sugeţi! Tu să mi-o sugi primul, Iván! De ziua ta să mi-o sugi şi după aia să-ţi stea în gât! Iese grăbit. Apare Iván îmbrăcat în colanţi secuieşti şi pulovărul cumpărat de Ilonka. Pulovărul e foarte strâmt, mânecile abia dacă-i ajung la jumătatea antebraţului. Se aşează pe un scaun şi, rigid şi cu trac, priveşte într-o cameră. Zâmbeşte forţat. IVÁN Pot să încep? Bine. Sunt Vajda Iván, domiciliat în... de 42 de ani. Trăiesc pe această aşezare minieră de când m-am născut... de peste 42 de ani. Şi tatăl meu trăieşte aci, dar e-n camera de alături şi nu mă aude. Este în grija mea. E bolnav săracu’. Şi bunicu’ meu a trăit aci, la fel şi bunicu’ lui, dar pe el nu l-am întâlnit. Trăim.

14

Da. Trăim, muncim şi... păstrăm tradiţiile. (îşi arată colanţii. Apoi se uită la haine) Pulovărul... da, păi... Ilonka mi-a cumpărat pulovărul ăsta de ziua mea. Mi l-a adus de la oraş. Ilonka e sora mea. Sora vitregă. Părerea mea e că are gusturi bune aşe, pulovăriceşte. Avem de toate, nu ducem lipsă de nimic pentru că trăim tradiţional şi ne mulţumim cu puţinul pe care-l avem. Aşa trăim noi aci. Vieţuim. Tre’ să şi cânt? Nu încă? Bine atunci. Cum spuneţi? De ce cred că-i atât de mare rata sinuciderilor în comună? Nu ştiu de ce cred că-i atât de mare rata sinuciderilor în comună. Chiar nu ştiu. Că pân’ la urmă, noi suntem fericiţi aci. Muncim, trăim. Cum se poate. Nu ne plângem, trăim cum putem, vieţuim, trăim, până ne dă Dumniezău sănătate. Unii... chiar mai mult (aruncă o privire spre camera tatălui) Azi ne-a vizitat un avocat pentru că tata vrea să-şi facă testamentul. Asta-i o tradiţie pe la noi, să-ţi faci testament. Noi iubim tradiţiile şi Biserica-mumă catolică. Ne place şi corul bărbătesc pentru că ştiu să cânte foarte frumos melodia „Hai cu mine pe Harghita”. Mergeţi să-i ascultaţi. Bine? Vă rog eu frumos. E bine să trăieşti aci... între munţii ăştia frumoşi... şi cu brazii... iar căcăcelu ăla de pârâu clipoceşte atât de frumos ca un râuşor. Exceptând iarna când îngheaţă. De fapt, clipoceşte şi atunci dar nu se aude. Aci totu-i frumos ca un vis. Ca un vis . În asta trăim noi. Da. În asta.

Sfârşit

15