Filosofia greaca pana la Platon, vol. II partea II [PDF]

Zitiervorschau

FILOSOFIA GREACA PiNĂ LA PLATON 11 Partea a 2-a

Redactor coordonator

Ion Banu m

colaborare cu

Adelina PiatkO\\'ski

CLASIC(( FlLOSOl'IEI L:\1\'"EUS:\LE

FILOSOFIA

GREACĂ PÎNĂ LA PLATON

1

---11

-1 1

1

-------

II Partea a 2-a

EDITURA ŞTH\ŢIFIL\ ŞI E\UCLOPEIHC\ DLCUIEŞTI, 198'.

TABLA DE MATERII

Secţiunea a 1'-a: Arlthmo-magleul şi armonia (faza medie a pythagorismului)

Catalogul lui Iamblicbos (p. 26), Modul de viaţă pythagoreic după sentenţele transmise de Aristoxenos (p. 34), Versurile de aur (p. 59), �bUnlaoş (p 70), Emytos (p. 193), Arcbytas (p. 198), Okkelos (p. 235), Timaios (p. 240), Archippos. Lysis. Opsimos (p. 242), Hiketas (p. 245), Ekphantos (p. 247), Diokles. Echekrates. Polymnastos. Phan­ ton. Arion (p. 2 49), Proros. Amyklas. Cleinias (p. 251), Phintias. Da­ mon (p. 253), Simos. Myonides. Eupbranor (p. 255), Lycon:(p. 257), Thymaridas (p. 259), Ion din Chios (p. 263), Xenophilos (p. 270) , Mărturii despre decăderea sectei pythagoreice (p. 272)

Secţiunea a VI-a: Tropismul spiritului eumpăoitor SOFIŞTII Protagoras (p. 281), Prodicos (p. 332), Critias (p. 359), Antiphon 447), Lykophron (p. 524), Alkidamas Sohstul (p. 405), (p. 529), Xeniades (p. 543), Hippias din Elis (p. 547), Anonimul lui Iamblichos (p. 576), Th��chos (p. 599), Callikles (p. 613), Euenos din Paros (p. 618), DissoT!oioi (p. 620)

QoiiiăSTP.

EURIPIDE

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

•

.

.

.

.

.

.

.

(p. 638)

POEŢII TRAGIC!

Aristarchos din Tegeea (p.

673), Agathon (p. 674), Patrokles (p. 676), Carkinos (p. 676), Chairemon (p. 677)

ANTIPHON RETORUL

.

.

.

.

.

.

.

.

.

•

.

.

.

.

(p. 678)

Secţiunea a VII-a: Filosofie mltologieă Poezia imnică atribuită lui Homer şi Orfeu .

. . . . . (p. 683)

SecJiunea a VIII-a: Cimpuri de rezonanţe filosofice Xenofon Aristofan . Epboros .

(p. 703) (p. 717) (p. 732) SecJiunea a IX·a: Utopli antropo•soeiale

Notă introductivl (p. 737), Hippodamos din Milet (p. 738), Phaleas ilin Chalcedon (p. 741), Aristofan (p. 742), Cratinos (p. 749), Phere­ crates (p. 750), Crates (p. 753), Teleclides (p. 754)

6

TABLA DE MATERif

Secţiunea

a X-a: 1Iomente de reflecţie estetică

NotA introductivA . . . . . .

. .

A) Consideraţii cu caracter general

Literatură - Muzică - Dans

Timotheos din Milet . Damon . . . . . . . . B) Consideraţii estetice . . Anonim: Despre muzicA . Arte p:astice . . . . . . . . Po!ycleitos (p. i8G), Phidia"; (p. 789), Zeu:�:is (p. 799) Isocrate

Secţiunea . . .

a

. . . . (p. 757) . (p. 762) . (p. 765) . (p. 776) (p. 778) . (p. 780) . (p. 782) . (p. 783) Polygnotos (p. 797),

XI-a: Privire prospectlv;l

(p. 811)

SECŢIUNEA A V-A

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA

(Faza medie a pythagorismului)

CUPRINS

10

B)

26 'J:l 28

Fragmente Harmonicul lui Archytas Discuţii Scrieri îndoielnice Despre decadă . Despre flaute Despre mecanicii. . Despre agricultură Scrieri apocrife. Note

Notă introductivă. Terle Note

34 35 49

VERSURILE DE AUR Texte Note

OKKELOS Notă introductivll. Texte Viaţa şi opera Note

59 62

Notă introductivă

CATALOGUL LUI BLICHOS Notă introductivă . Texte Note

lAM·

MODUL DE VIAŢĂ PY· THAGOREIC DUPĂ SEN· TENTELE TRANSMISE DE ARISTOXENOS

PHIWLAOS Texte A) Viaţa şi învăţătura . Scrieri şi apoftegme Învăţătura . . . . B) Fragmente Bacchantele . Fragmente indoielnice Neautentice [ ?] Despre suflet Despre ritmuri şi mă­ suri. Note EURYTOS Texte Note ARCHYTAS Notă introductivă . . Texte A) Viaţa şi opera . Viaţa Opera

70 70 73 74

87

94 95 96 96 97 99 193 194 198

200 200 200 206

TIMAIOS Notă introductivă Texte Note ARCHIPPOS. LYSIS. 01'­ SIMOS Notă introductivă Texte Scrieri îndoielnice • Note HIKETAS Notll. introductivă . Texte Note EKPHANTOS Notă introductivă . Texte Note ECHEKRA­ DIOKLES. POLYMNASTOS. TES. PHANTON. A.RION Notă introductivă .

CUPRINS Texte Note

PROROS. CLEINIAS

249 250 AM YKLAS.

Notă introductivă

Texte

.

Note

PHINTIAS.

251 251 252

DAMON

Notă introductivă . Texte Notă

253 253 254

SIMOS. MYONIDES. EU­ PHRANOR

Notă introductivă . Texte Note

255 255 256

LYCON

Notă introductivA . Texte Note

257 257 258

THYMARIDAS

Notă introductivă . Texte Note

259 259 261

9

ION DIN CHIOS

Notă introductivă . Texte A) Viaţa, scrierile şi învăţAtura 13) Fragmente Din Triagmos . . . . Din scrieri cu titlul nedeterminat. Fragment nesigur Notă

263 264 264 266 266 266 267 267

XENOPHILOS

Notă introductivă Texte Note

.

270 270 271

MĂRTURII DESPRE DE­ CĂDEREA SECTEI PY­ THAGOREICE

Notă introductivă Texte

.

(Pentru HIPPOCRATES DIN CHIOS şi THEODOROS DIN CYRENE, v. Sec­ ţiunea a IV-a; pentru POLY­ CLEITOS şi DAMON muzi­ cianul, v. Secţiunea a X-a)

272 272

KOT Ă INTRODUCTIV A

După ce s-a produs - pe la mijlocul secolului V l.e.n. - a doua

reacţie

antiaristocratică, marcată de arderea majorităţii sediilor pytha­

goreice în cetăţile din sudul Italiei

(cu

excepţia Tarentului), se poate

spune ci şcoala întemeiată de Pythagoras din Samos şi-a întrerupt

un

timp activitatea, pentru aproximativ două decenii (cam pînă prin 430 l.e.n.). Dacă suprapunem peste indicaţiile pur cronologice - oarecum exterioare prefacerilor din pla11ul ideologiei - unele considerente impuse tocmai de analiza împrejurărilor social-istoricel, va trebui să reculloaş­ tem că delimitarea primelor douA.,perioade" din evoluţia pythagorismu­

lui, deşi rlmine convenţională, corespunde totuşi difere11ţierii calitative a

care

intervenit in transmiterea şi aprofundarea doctri11ei dupA întreru­

perea menţionată mai sus. Potrivit unei periodizlri recente, introduslL de B. van der Waerden1, se pot distinge cinci trepte in succesiunea genera­ ţiilor de cerceU.tori-filosofi, incepind cu Pythagoras, a clrui maturitate,

după Ps.-Apollodoros, datează din 532-1 i.e.11. şi coborînd pÎilă in 366 Le.n., epoca ultimilor pythagorei cu preocupări doctrinare, pentru care

dă m!irturj.e Aristoxenos (v. de ex. Iamblichos, V.P. 251, coroborat de Diodor din Sicilia XV, 76). Or,

aşa-numita

succedat intre 530 şi

PMioadiJ veche corespunde generaţiilor care s-au

440,

decenii de-a lungul cărora doctrina s-a trans­

mis cu precAdere pe cale orală, in ambianţa unor confrerii cu ambiţii poli· tice şi codificilri de sectă, esoterice, aplrînd

cu

străşnicie secretul unor

O tendinţA hipercritici minimalizeazA imprejurArile istorice d.in pri• în celelalte c et rtţi. Se credea - pe urmele lui E. Frank şi B urnet - că maj oritatea informaţiilor despn• pytha gorei provi n dintr-o elaborare platonic! a legendei referitoare la şcoala lor. Meritul principal în reconstrucţia circum­ stanţ�lor politice îi revine lui A. Delatte, Essai sur la politique pythagori­ cienne, Liege, 1922, şi ulterior (în urma folosirii unui material documentar mai bogat din domeniul arheologiei şi numismaticii) lui K. von Fritz, Pythagorean Politics, New York, 1940. 2 Cf. B. L. van der Waerden, Die Pythagoreer, - Religiăse Druder­ schaft und Schule der Wissenschaft, Artemis Verlag, Ziirich-Mtinchen, 1979. 1

mele două veacuri de ,.viaţă pythagoreicA"la Crotona, Tarent şi

11

NOTĂ INTRODUCTIVĂ pr ece pte, definiţii

şi restricţii încredinţate auzului celor iniţiaţi (vestitele akusme). Aşa cum reiese din sursele doxografice şi fragmentele date in volumul precedent, orientarea sever

aristocratică a iuiţiaţilor

esoterici

a dus la celebra scindare în akusmatici şi mathematici. Mai înainte chiar de această ruptură intervine prima restructurare

a sectei ,

ţia lui Kylon, şi primul incendiu al sediului din Crotona,

după conspira­

prin 490 i.e.n., în mma c:!lruia l'ythagora.s, însoţit de un grup restrîns al adepţilor, se va re fugia la Metapont (unde probabi l ,.a tr ăi ultimii săi ani )•, iar şcoala este obligată să recurgă la ocultarea învăţămîntului, paralel cu exilul sau marginalitatea politică. l'înă la ac eastă retragere brusdl. din oficiali­ tate, avem de-a face cu primii pythagorei (,.neofiţii"), cei care se puteau considera iniţiaţi chiar de maestru şi se inrudeau uneori cu familia sau

comunitatea sa4•

Puţinde nume cunoscute din această grupare - indeo­

�oebi cei atestaţi şi prin fr agmente sau doxografii

:

Parmeniskos, Ik.kos,

Ameinias, Paron, Bro(n)tinos,

Kerkops, Petron, Menestor, Xuthos, Boi­ das - figurează în volumul I, partea a 2-a, secţiunea a III-a, pp. 3-169, unele menţiuni referitoare la aportul l or fiin d cuprinse chiar în capitolul intitulat .,l'ythagoras" !îndeosebi pp. 9-24). l'rincipala dificultate care ne împiedică•· să regrupăm într-o secţiune disti nctă numai textelt ce aparţin perioadei fondatorului şi primilor pytha­ gorei o constituie însuşi

anonimatul (obligatoriu pentru anumite reguli,

maxime �i adevămri), culth·at pînă tîrziu, chiar şi de imitatorii sectei. În aceste condiţii , pînă la sfirşitul secolu lu i V i.e. n . majoritatea enunţuri­ lor, inclusiv celebm l Hieros L6gos (..Discursul Sacru") sau . , Regula dis­ ciplinti" (cee a ce Delatte numeşte Catehismul akusmaticilor)� au fost d e fapt "divulgate", de obicei sub formă de citate, în cele mai vechi relatări biografice (Aristoxcnos, Herakleides l'onticul, Timaios din Tauromenion, Dikaiarchos)8, cînd nu s-au contopit fie cu textul unor falsific ări , fie cu 3 Cf. voi. I, p. a 2-a. secţiunea a III-a: "Pythagoras" ... , A fr. 16, (din Iamb!. , V.P. 248, pp. 20-21 şi no t a 97, p. 84) şi Delatte , Essai ... , p. 207 şi mm., 213 şi ur m. Peripateticiauul Dikaiarchos coniirmr. ver­ siunt::a morţii la M et ap ont (cu exagerări anecdotice - apud Diog. Laert. VIII, cap. 31, par. 34-581. 4 Vezi în secţiune a citată supra, fr. 13 şi preţuirea v ie ţii de familie în Scntenlele pythagoricc, -i"Jrn, pp. 37-38. 52.

6 Cf. Etudes sur la litterature pythagMicienne, Pari�. 1915, cap. IX: catechisme des Acousmatiques" (pp. 271-312) şi de acelaşi autor La vie de Pythagore de D iogene Laerce, Bruxelles, 1922. • Pentru datarea diferitelor biografii ak întemeietornlui şcolii pyth a­ goreice, v. ar ticolul Pythagoras von Samos, de Kurt von Fritz, subcapi­ tolul A. Oberlieferung, în Realencyclopii.die XXIV, 47-ter .Halbband, Stut­ tgart, 1963, coli. 172-180, unde se d i stinge tradiţia .,derivată" (sau tar­ divă) de cea "originară" (anterioară neo-pythagorismului). .. Le

MIHAI NASTA

aluviunile inţelepciunii esoterice moştenite de-a lungul secolelor, aşa cum s-au transmis Versurile de aur un adevărat credo al sectei. Cit priveşte opiniile filosofice (dcxai sau .,placita")7, cu enunţuri de .,fizici", geometrie, morală şi teorie politică, ele se pot diferenţia cronologic numai dacă le desprindem din textura izvoarelor fundamentale care ne-au transmis fragmentele doctrinei şi materialul do:xografic : pe-alocuri evidenţa unor contemporani (mai ales Empedocles şi Heraclit)•. - apoi bogatul strat al pasajelor .,pythagorizante" din Platon, în sfîrşit masiva stratificare a ,.conspectelor" făcute de Aristotel în diferite opere (cîte ne-au parvenit !n celebrul corpus al manuscriselor păstrate)9, evidenţă completată de unii succesori direcţi pe de o parte ai Academiei (Speusippos şi Xenocra­ tes), pe de alU parte ai Şcolii peripatetice. Aristo:xenos din Tarent rlmine cel mai autentic martor şi compilator din această ultimă grupare10, care se prevalează de sobrietatea metodei aristotelice. Încă de la începutul secolului V te.n. se pot releva consecinţele agra­ vării tensiunii care dusese la scindarea şcolii în akusmatici tradiţionalişti, care păzeau litera doctrinei, simplificată sub forma preceptelor secrete transmise oral (akusme)u, şi ceilalţi pythagorei, aşa-numiţii mathematici, -

7 Aceste .,opinii" predominante sau caracteristice alcătuiesc nucleul tradiţiei do:xografice - cf. Hermann Diels, Doxographi Graeci, Berlin, Reimer, 1879, cu cele două capitole introductive despre Altii placita (pp. 178-214) şi Vetusta placita (pp. 215-232) analizate şi de Aram Frenkian, In Studiul introductiv la Diogenes Laertios, Vieţile şi doctrinele filosofilor, Bucureşti. 1963, pp. 40-49 ("Izvoare indirecte"). 8 Tipică din acest punct de vedere este mărturia heraclitiană repro­ dusă de Diogenes Lai'rtios VIII, 6 (la noi _,Pythagoras", fr. 79) sau cea din IIeraclit, fr. 129 DK, la fel cum Porphyrios, Vita Pyth. 30 (DK 31 B 129' citează celebrul elogiu al filosofului iscusit, datorat lui Empedocles. 0 Termenul de ,.conspect" este utilizat şi de Frenkian (op. cit.), după pilda diferiţilor interpreţi moderni ai doxografiilor. La Aristotel, în corpus-ul de opere păstrate, foarte importante conspecte dă Metafizica I, cap. 5, XIII, 8 şi XIV, 3, dar se mai pot individualiza şi citate din cercetări spe­ ciale consacrate Şcolii (de ex. tratatul aristotelic pierdut Despre pytha­ gorei). •o Aşa cum semnalăm şi la p. 26, am respectat în gruparea şi tra­ ducerea fragmentelor bnpărţirile introduse in Vorsokratiker, voi. I (ediţiile 5-7). De precizat că autorii acestei monumentale ediţii nu adaugă pentru emcmimi subtitlul (oricum vag şi convenţional!) .,Vechiul pythagorism", ci precizează doar că intregul strat ne transmite doctrina .,potrivit tradi­ ţiei vechi peripatetice" (.,Nach altperipatetischer Vberlieferung" ) , care prelucrează la rîndul ei cele două mari cercetări ale lui Aristotel Despre pythagorei şi Impotriva pythagoreilor, atestate la Diogenes Laertios V, 25 (respectiv fr. 190-205 Rose). 11 G rupul fundamental de prescripţii figurează la noi în voi. I, partea a 2-a, subcapitolul Simboluri şi prescripţii acusmatice, fr. 77-82 {pp.

NOTĂ INTRODUCTIVA

13

acuzaţi în mod paradoxal de atitudine sectantă sau ereticll, promotoml sciziunii1t, mult defăimat, fiind celebrul Hippasos. În realitate, acusmati­ cii se amestecă tot mai mult în treburile statului, de unde şi noua poreclă de

politikoi,

deocamdată sprijinitorii politicii conservatoare, aristocratice.

Totuşi, valul iniţial de .,reinsufleţire" a vieţii religioase13 de la sfîrşitul veacului VI l.e.n. îşi pierduse intensitatea; subzista orientarea tradiţiona­

listă, pe alocuri se manifestau tendinţe reacţionare, de acaparare a con­ ducerii cetăţilor-polis. "'Legenda despre trAdarea lui Hippasos,

şeful

ma­

thematicilor, pedepsit cu inecarea, fiindcă divulgase taina inscrierii dode­ caedrulni în sferA este deci o născocire a

grupului acusmatic şi atestA, în

mod simptomatic, repulsia lor faţă de promovarea creatoare a cercetări­ lor de arithmo-geometrieu. În mod straniu, pentru cîteva decenii activi­ tatea practică şi ritualismul acusmaticilor se simplifică tot mai mult, de­ oarece pe mlisură ce unii membri ai sectei se politizează, ei sînt scutiţi de participarea la unele jertfe sau prinosuri şi ceremonii de cult, după cum nu mai sînt (probabil) obligaţi să respecte ad litteram toate normele codului

,.sacru" (iniţial), cu restricţii alimentare şi alte interdicţii. În schimb par­

ticipau tot mai des la repartizarea funcţiilor publice, fără să ştim exact dacă se încumetau, încă. din subperioada sectarismului aristocratic, să dea codificări precise de tipul unor .,constituţii pythagoreice"a. Eventual,

Inel de pe-atunci s-ar fi conturat primele tentative de a întemeia confe­ deraţii de cetăţi-poleis, cum este uniunea oraşelor - Metapont, Tarent, Locroi, Ammaea,

Poseidonia (Paestum)

-

dominată de pythagorei, a

56-62, cu notele aferente). Cf. de asemenea A. Delatte, Etudcs . .. , capi­ tolul citat. Alte prescripţii, într-o formă mai puţin dogmatică, figurează in acest volum, secţiunea consacrată 111odului de uiaţă pythagJYeic după .sentenţele transmise de Aristoxenos (p. 46-79). 12 Cf. în voi. I, partea a 2-a, notele şi fr. 89 din .,Pythagoras", subca­ pitolul intitulat Scindarea pythagorismului în două linii de ad�pţi (pp. 68 şi 130-131).

n V. în voi. I, partea 1, Studiul istoric al profesorului I. Banu, capito ­ lul .,Arithmo-magicul şi armonia", pp. LXXIX-LXXXII, cu referire la caracterizarea făcută de Bumet începuturilor pythagoreicc.

u Aceste motivaţii sînt interpretate cu o deosebită pătrundere de Bertil van der \Vaerden, în recenta sa monografie Die Pythagoreer, 1\li.\nchen, 1979, capitolul III, Akusmata und J,fathemata, pp. 64-99 (îndeosebi sub­ capitolul Do Spaltungsbericht des Aristoteles, pp. 69-73). În cele din urmă, din cauz:a unei astfel de atitudini cercetările despre numere şi raporturi .arithmo-geometrice iraţionale, care in greacă se numeau .,inexprimabile" (arrheta} vor fi considerate de sectă cunoştinţe secrete ,.de nedivulgat" (de-a dreptul .,interzise" 1).

15 Cf. A. Dela.tte, Essa i 1922, p. 30 şi urm.

sur

ia potitique pythagoricienne, Paris, Liege,

14

MIHAI !':ASTA

căror guvernare bate o mo ned ă proprie16• Tocmai din cau z a politizării antagonice, se constată - în prima jumătate a secol ul ui Y i . t- . n. - o evoluţi e temporară ,.sectantă": dintr-o comunitate etico-reli�ioasă (la Deberweg-Praechter uniunea es te calificată drept .,etisch-rt·ligioser Bund"')17 în unele cetăţi şcoala de v ine un .,club politic" închis, ostil cer­ curilor democratice �i antipatizat de popor. De acolo şi reacţia violent a.ntipythagoreică a demagogicului Kylon, la Crotona (in 490) şi al doilea val de r1lznătire generalizată, după j u mă ta tea secolului, in deceniul 440430, dnd este cu totul distrus de incendiu sediul crotoniat, iar apoi unele mişcări de masă radicalizate (sau doar grupuri ostile) incendiază celel alt e sedii şi alungă pe m ajor itatea îiloso!ilor din cetăţile italice (cu ex cepţia Tarentului - unde se co ns ol idea ză, dimpotrivâ, un cerc de . înţe­ lepţi, a.great de popor)lB. Pînă la eclipsarea marilor personalitâţi, vor continua perioadele de flux şi re flux. Astfel, chiar după ce şi-a schimbat orientarea şi începe să-şi atenueze intensitatea, reacţia diferitelor guver­ nări a ntipyth agore i ce durează pînă spre sfir�itul se col ului, determinind o diasporei a grupurilor frag me ntat e, care izbutesc să-şi găsească o fizio­ nomie nouă - la fel ca in T aren t - unele în i n sule, altele în Elada, la Theba (Philolaos �i Lysis), la Phlius (Echekratts), pr in alte l ocalităţi , ba chiar în nordul _\iricii (Theodoros din Cyrene), in diferite colonii, din nordul Asiei �IicP'. Oricum, de-a lu ngul întregii perioade cuprinse intre 490 şi sfîrşitul secolului n- î.e.n. (deci pînă la transformările impuse de modelul ch·ilizaţiei urbane a .re g a tel or elenistic:e), paralel cu personalităţile atestate doxogr a i ic sau prin t radiţie directă, multe idei pythago:reice au rămas pentru noi ÎllYăluite in a non i m at . Obi.:eiul de a memoriza ,.spuse­ le"20 persistă, în ciuda iapt ulu i că sc ind a re a în donii tendinţe divergente 16 P entru prezentarea tuturor implicaţ ii lor de această natură ale po­ liticii pythagoreilor, v. K. von Fritz, Pylhagonan Politics in Southern Jtaly. A n A11alysis cf Sources, New York, 1940. 17 Cf. Grundriss der Geschichle der Philosophie, Berlin , 1926 (ed i ţ ia a 12-a ) , p. 61. 1e Aceast ă evoluţie va fi hotărîtoare pentru majoritatea grupurilor, mai ales spre sfîrşitul secolului V şi în secolul IV, cînd pythagor eii combat cu fermitate abuzurile tiraniei - Y. K. von Fritz, op . cit., p. 42 şi urm. 19 V. de exemplu în Catalogul lui Iamblichos (infra, pp. 28-33) menţio­ narea lui Malion din D a r d an s au a filosofului Lyramnos din Pont şi a grupului din Cyzic - Pythodoros, Hypposthenes, Butheros, Xeno­ philos -. care figurează pri11tre ultimii pythagorei, grupaţi in .,comuni­ tate", pe care-i cunoscuse în a 2-a jumătate a secolului IV î.e.n. Aristo­ xenos. 2o După obiceiul de a reproduce intocmai o serie de precepte, pilde şi demonstraţii sub o formă stereotipă: .,Aşa a spus".. . celebrul hos epkat. Pythagoras devenind numitorul comun al tradiţiei cvasi-sacrale. De rele-

!'reans and Eleatics, Cam­ bridge-Amsterdam, 1966 ( retipărire ) , care-şi subintitLtlează. lucrarea. .,un examen al i nteracţiuni i dintre cel e dou5. şcoli opuse dc-a lungul secolelor V -IV a. Chr.". El distin ae un· pythaaorism dinainte U.e Par­ menides (pp. 43-65) şi unul .. "' (pp , 93-100).

p�t-Zenonian"

MIHAI NASTA

In

Referindu-ne mai intii la g e ne z a U n i v e r s u 1 u i" nu este limpede ce teorie au ,.propovăduit" primii adepţi. M::i ales din Aristotel deducem că procesul de kosmopoieză ar fi oarecum încheiat şi el s-ar fi petrecut sub forma impulsului ordonator pe care l-an dat două stihii cu proprietăţi de generare a numerelor: peras Iimita izbutind să aspire apei­ -

ron-nedeterminarea, echivalată cu vidul••. Din acest cuplu se naşte mona­ da şi apoi seria de numere impare şi pare, în echilibru dialectic. Totuşi unele texte din categoria celor vechi anonime" par să sugereze contrariul : monada primordială dă naştere dyadei, cuplului par-impar, proprietllţi­ lor spaţiului. Vom vedea însă (atît din fragmentele philolaice cit şi din ••

Archytas)26 că monada nu se bucură de tm tratament privilegiat, decit în măsura in care pe de o parte con:spunde limitei peras (la fel ca triada), -

pe de altă parte generează ca unitate seria numerelor. De asemenea nu avem cum să hotărîm ce fel de perspectivă genetică au adoptat primii pytha­ gorei, spre deosebire de succesorii lor. O altă enigmrt - în bună măsură nerezolvată - ne întîmpină atunci cînd trebuie să punem de acord kosmop(,ieza inerentă delimitării ,.mona­ dice" a vidului cu geneza dintr-un g�;rmene de foc, nucleu primordial care devine foc central. Stihia, concepută - pe cît se pare abstract -. ca principiu de radiaţie ignee, o aflăm deja în fragmentele atribuite lui Hippasos, în a doua generaţie a primilor pytbagorei27• Dar teoria focului de-abia 1n perioada medie, odată cu Philolaos. 1\Iai clară este stratificarea epistemelor in ceea ce priveşte organizarea Universului. Aproape toţi cercetătorii sint de acord astăzi că vechiul pytbagorism - pînă spre mijlocul secolului

central, corelat cu cel periferic în•ăluitor se precizează

V

-

promova o imagine geocentrică a edificiului cosmic (Focul primordial

aflîndu-se în centrul pămîntului)28, aşa cum işi reprezentau planeta noastră •• Oricit de mult ar interveni alegorismul esoteric, geneza din doc­ trina pythagoreilor nu mai este un mit al începuturilor, ci în mod ine­ chivoc un tablou ştiinţific de generare a corpurilor cosmice şi apoi o teorie despre originea Universului, ale cărui principii ,.se fac" sau se produc unele din altele - deci kosmopoiesis sau .,facere" în accepţiune sobru naturistă (aşa cum vorbim de hematopoieză). •• V. în voi. I, partea a 2-a, subcapitolul Vidul şi delimitările, pp. 4:1-44, urmat de problematica mouadei generată din echilibrul schimbător peras-apeiron, 25 şi urm., 38-39, 46-51. 26 V. în acest volum fr. A 10 ,.Philolaos", respectiv .,Archytas" A 20. 27 Pentru această împărţire în generaţii vezi mai departe caracteri­ zarea celor ,.cinci" trepte sau succesiunea generaţiilor pînii în al doilea pătrar din veacul V î.e.n. Referitor la foc, principiu al Universului, cf. voi. I, p. a 2-a, fr. 7 (DK) din Hippasos, pp. 136-137_ 28 D espre aceste concepţii diferite va fi vorba în notele noastre la .,Philolaos", în acest volum, pp. 99-192.

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

17

a proape toţi presocraticii şi - în general - judecăţile muritorilor de rind Al"chytas (iar ulterior Eratosthenes şi Aristarh din Samos,

pînă la Philolaos,

acesta din urmă strălucit teoretician al heliocentrismului)29. În faza medie, la cei doi pythagorei menţionaţi,

(ulterior Yeneraţi printre

astronomi

ca promotori ai şcolii "tarentine"), Universul se organizează în jurul Focului central (v., în secţiunea "Philolaos", modelul pyro-centric)ao, care se află şi în "miezul" supraFunerii de sfere ce alcătuiesc sist

la el fără discernămînt, din dorin-

Pentagrama ţa de a fixa cit mai repede un tezaur al tradiţiei, în bună parte moştenit de la generaţiile 3.1lterioare. Vom vedea astronomie lui cu

i se

pyrocentric,

in

cît de important

este sistemul său

ciuda unor incoerenţe şi contradicţii.

Tot

datorează probabil teoria celor zece corpuri ale sistemului planetar,

Anti-pămtntul situat intre planeta noastră şi Focul central••. De mare pe,.as, "limită" şi apeif'on, "nemărginire",

preţ sînt enunţurile despre "nedeterminare",

aflate în echilibru dialectic -labil

ţie vie) sau mediatizate, prin conceptul de

(uneori

o contradic­

af'tio-peritton ("parul-impar").

săşi n a t u r a ca procesualitate devine astfel

un organism

în­

de semnificare,

propune sau întruchipează un cimp de mediaţ.ie, ca �i vederile biologice, acordînd

mikf'o-kosmos-ul cu respiraţia şi ,.creşterea" unui makf'o-Aosmos11•

În muzică Philolaos calculează raporturile numerice ale gamei diatonice,

mergind mai departe în tentativa de a înjumătăţi cele mai mici intervale 64 Die Pythagoreer, p . 324. Pentru alte achiziţii ale pythagorismului în matematici, cf. de asemenea acad. articolul Pythagoras, în Oameni de vază ai antichităţii, Bucureşti, 1 976, pp. 23 - 68 şi Ed. Ni­ calau, Pitagora şi şcoala sa, în vol. Figuri ilustre ale antich dăţii, Bucureşti, f. d. ( 1 967 ) , pp. 4 3 - 74 . • • Vezi mai departe, cap. "Philolnos", fr. A 1 6 - 1 7 . & & Ibid,,m, fr. A 27, B 20.

O. Onicescu,

NOTA INTRODUCTIVA

23

(pro�edură cunoscută şi la nivel experimental în muzica orientalll.) l1. Reiese de asemenea că a propus cea dintli enunţare compleU a raporturilor din­ tre octavll., cvintă şi cvartă. De un mare interes ni se par interpretările

in stil

acusmatic date înscrierii unghiurilor în sfera zodiacalll. (triangula­

ţie şi tetragonism6s) .

Uldma treaptă, a 5-a, este dominată de A r c h y t a s din Tarent,

in secolul IV, (epoca de maturitate între 400-360 Platon şi

contemporan

cu

i.e.n.). prieten cu

matematicianul Eurytos, un alt discipol al

grupului (din Pelopones) condus un timp de Philolaos

(v. pp.

1 93 - 1 97 ) .

Acum atinge metoda demonstraţiilor cel mai înalt grad de rigurozitate. Dupll. cum notează Van der Waerden, tarentinul Archytas . ,calcula rapor­ turile numerice ale gamelor diatonică, cromatică şi enarmonică. A reuşit să arate (contrazicîndu-1

pe

Philolaos) că

raporturi

numerice

de tipul

super-particularis nu se mai pot înjumătăţi. A schiţat o nouă teorie a inter­ valelor consonante (symphone Intervalle) care, în locul celor trei ipoteze

din

teoria mai veche, avea la bază numai două ipoteze. Pe bună dreptate

Ptolemaios il considera . , cel mai distins teoretician pythagorei"ll.

Arta demonstraţiilor

al muzicii

dintre

geometrice atinge acum un prim

apogeu.

După cum indicasem în prima parte a notei noastre, orientarea poli­

tică a grupărilor pythagoreice se modifică în mod sensibil după a dou a

dia.;porâ (.,imprăştiere" ) . de prin 430 i.e.n. Cu timpul, atît la Tarent, cît şi in Pelopones sau în nordul Asiei Mici, înţelepţii care duceau mo dul de

viaţă pythagoreic se disting prin solidaritate (.,frăţietate") activă şi ati­

tudine conciliatorie faţă de conducerile democratice, opoziţie tot mai acerbli impotriva tiranilor susţinuţi de armaU, cum era Dionysios I al Syracusei (un timp favorabil pythagoreului Dion 400

şi

urmaşilor lui Philolaos - între

şi 395 - , apoi ostil oridlror tentative de reformare filosofică a mora­

vurilor politice). Faima conducerii înţelepte şi luminate a lui Archytas la Tarent va dăinui pînă dupll. 360. Dealtfel unul din grupurile emigrate în Pelopones, cel condus de Lysis (şi probabil Archippos) va prinde picior la Theba. Marele conducător theban, cu vederi

democratice,

Epaminon­

das primeşte o educaţie spirituală pythagorică, îndrumată de Lysis. Pe cît se pare, tot o influenţă moderatoare vor

fi avut

pythagoreii şi in Achaia,

17 Intervale mai mici decît semitonurile se corelează si ele sistematic ia cromati:;mele muzicii orientale, pentru care - in �ltimele decenii �-au măsurat cu aparatură electronică microunităţi ale sfertului de to n , a căror raportare sub forma u nor secţ ioniiri tot mai amănunţite, aşa cum p rop u n Philolaos şi P l at on în Timaios, i se par l u i Van der wa�rden absurde. 18 D ie Pyth agoreer, cap. III, p. 75 .

MIHAI NASTA

24

unde se bucurau de simpatie inel!. din vremea soliilor de mediaţie tril:nise în Italia de cetăţile aheene pentru a impăca spiritele, după a 2-a diaspOJ'd, de prin 450-440 î.e.n. întrucît, cu toate acestea, o bună parte din comunităţi se mai aflau în sudul Italiei şi Sicilia, pe măsură ce se intinde pînă spre hotarele Cam­ paniei şi Etruriei influenţa lui Dionysios I, iar apoi cea - şi mai negativA - a fiului său, Dionysios al II-lea, va interveni după 360 î.e.n. a treia - şi ultima - "împrăştiere" {diaspora) definitivă a şcolilor pythagoreice, mai ales după ce Dion intrase în conflict deschis, în 357 î.e.n., cu Diony­

sios cel T'măr.

La distanţă de aproximativ o generaţie ultimii pytha­

gorei pe care-i mai apucă Aristoxenos - în vremea lui Alexandru cel Mare, prin 330 î.e.n. - provin din Phlius (Phanton, Echekrates, Polymnastos şi Diokles) sau din Cyzic, dîn Peninsula

Chalcidică (Xenophilos) . Ceea

ce urmează în epoca elenistică timp de aproape două secole va fi decăderea şcolii, ridiculizată ca sectă mai înainte de înviorarea neo-pythagorismului

din secolul I e.n. mai întîi la Roma şi în Orient, apoi în diferite regiuni ale lumii antice, unde triumfă sîncretismul cu neo-platonismul, Gnoza şi curentele mistice-iniţiatice (pînă la sfîrşitul culturii "păgîne" prin se­ colul VI e.n.). Acum se perpetuează doar moravurile filosofului-cerşetor, un vegetarian cu aspect famelic, superstiţios, straniu, cum se înfăţişează tipurile ridiculizate de autorii comediei noi şi de Theocritos. Tradiţia cerce­ tărilor mathematice de geometrie şi astronomie,

ilustrate pe la mijlocul

veacului IV de orientarea unor Ekphantos şi Hiketas (rotaţia pămîntului pe o axă înclinată, argumente impotriva geocentrismului, anunţînd heliocen­ trismul, ecliptica şi stabilirea unei orbite separate a planetei Venus, care nu se află pe aceeaşi "axă" cu celelalte, revizuirea doctrinei despre Anii­ pămînt etc.), progresele remarcabile în teoria numerelor, armonie şi geo­ metrie vor fi continuate, după Theodoros şi enigmaticul Timaios, de un Theaitetos, de Platon, de Speusippos, de cei mai valoroşi reprezentanţi ai Academiei. În secţiunea consacrată "Modului de viaţă pythagoreic" reproducem - folosind mai ales selecţia din Vorsokratiker - esenţialul pasajelor, tran­ scrise de Iamblichos şi alţi autori din Aristoxenos, care a reconstituit doc­ trina filosofiei anonime a pythagoreilor cuprinsă probabil în primele două cărţi din celebrul tnpartitum . Politik6n ("tratatul politic") şi Paideutik6n (tratatul despre cultura morală şi educaţie). A treia carte, Physik6n, (referitoare la "natură") nici nu ştim dacă a existat efectiv ca atare. prin

Cuprinsul analiza

nimilor", aşa

cum

cît îi

ei ar putea fi reconstituit

tuturor fragmentelor şi

ale

tuturor

prezentăm

în

măcar în parte fizice", atît ale doctrinei "ano­

" autorilor

atestaţi

cele două volume

de din

tradiţia această

directă, culegere.

25

NOTA INTRODUCTIVA S-ar putea compara edificiul (ipotetic)

partitum pythagoreic

cu

acel t�ivium

atestat de aşa-zisul opus l�i­

celebru al sistemului educaţional

din universităţile medievale. În orice caz, cele patru ştiiDţe sau mathema­ la a

-

a r i t h m o 1 o g i a,

stronomi a

-

se

mu zi c a

("ArDlODia"),

ge

o

metria

şi

perpetuează ca sistem in organizarea medievalului

quad�iuium. Aşadar, dincolo de fascinaţia pe care o exercită de veacuri asupra spiri­ telor teoria "numerelor" şi secţiunea de aur atribuite lui Pythagoras, o intreagă infrastructură din sistematica europeană a ştiinţelor datorează şcolii întemeiate de înţeleptul din Samos o temelie trainică, menită si!. supravieţuiascil. l�endel.or şi aluviunilor de to't felul acumulate de tradiţia pythl!-gorismului din antichitatea tirzie, pinii. la rezonanţele mereu ampli­ ficate din Renaştere şi din vremurile mai noi.

M.N.

CATALOGUL LUI IAMBLICHOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Cu această înşirare de nume ale filosofilor pytllagorei din perioada clasică se încheie lucrarea Despre viaţa pythagoreică, redactată· în st·colul IV e.n. de ;irianul Iamblichos. Fiind vorba de o repartizare a :filoso­

filor pe regiuni şi - întrucîtva - pe subperioade. pare să provmll. dintr-un studiu al lui Aristoxenos, care (după cum arătam în Nota int7o­ ductivă la această secţiune - v. pp. 10, 24) cunoscuse in mod nemijlocit ultimele manifestări autentice ale acestei şcoli. De aceea pentru ediţia fundamentală ( Vorsokratiker) vechea doctrină, preluată prin filieră pe­

ripateticll. - sub forma unei tradiţii anonime - este precedată de �a­ pitolul final din Iamblichos, deşi mai înainte de această enumerare a filosofilor se dau fragmentele a căror paternitate poate fi atribuită llii U ia

sau altuia dintre urmaşii maestrului. Conform împărţirii din Vorsokra­ tiker, secţiunea 58 (PYTHAGOREISCHE SCHlT LE) cuprinde în prima parte (A) catalogul nostru (voL I, pp. 446- 448), in a doua (B) Pytha­ goreii anonimi (v. la noi în vol. I, p. a 2-a, secţiunea III B, pp. 25- 1 3 1 ) , î n a treia Simboluri şi akusme tAK01':EMATA KAI :E1'MBOAA t, in a patra (D) vestigiile SentenJelor pythagoreice păstrate de Aristoxenos t'Ex 'tWV [l u 0ayoptxwv fl1tocpciae:c.>v xal >oil Ilu Oot-yop Lxoil t3to" t (!, pp. 476-478 DK, respectiv, în acest volum :Modul de viaţă pytilago­ reic - , pp. 34 -58) . Ni s-a părut mai logică inserarea .,Catalogului" ca w1 preambul, în fruntea celorlalte mll.rturii referitoare la epoca de maturitate a filosofilor care au dezvoltat în lucrări coerente doctrina moş­ tenită sub forma .,spuselor" concise din vremea lui Pytllagoras. Despre numele reprezentative înşirate de Iamblichos cititorul Ya căpăta infor­

maţii suplimentare în dreptul fiecărui subcapitol cu fragmente. Acolo untle nume!� filosofilor nu mai apar în alte atestări, n-ar fi exdusă intl'rvenţia unor povestitori zeloşi, care au dorit să perpetueze amintirea cîtorva Jlen;nnaje cu renume local, înfrăţite sub auspiciile unui simbolism al H l l lll.,rdor, împărtăşind modul de viaţă al primelor comunităţi, călău­ zitt·

··n

stril:teţe

de

autoritatea

filosofilor.

]\I] .N.

CATALOGUL LUI IAMBLICHOS

V. P. (36) 267 Deubner Dintre toţi pythagoreii este firesc să fi rămas mulţi necunoscuţi şi mulţi alţii anonimi1• Acum acestea sînt n umele celor care s-au făcut cunoscuţi : C r o t o n i a ţ i2 : Hippostratos, Dymas, Aigon, Haimon, Syllo 5, Cleosthenes, Agelas, Episylos, Phykiades, Ekphan­ tos, Timaios3, Buthos4, Eratos, Itanaios, Rhodippos, Bryas, Enandros [ ? ], :!.Iyllias, Antimedon, Ageas, Le6phron, Agylos, Onatas5, Hipposthenes, Cleophron, Alkmaion8, Da­ moklt:S, }Iilon7, )!enon. Din "M e t a p o n t8: Bro(n)tinos, Parmiskos9, Orestadas10, Leoo.n, Damarmenos, Aineas, Chilas, Melesias, Aristeas12, Laphaon, Euandros, Agesidamos, Xenokades, Euryphemos, Aristomenes, Agesarchos, Alkias, Xenophantes, Thrâseos, Eurytos13, Epiphron, Eiriskos, Megistias, Leokydes, Thrasy­ medes, Euphe mo s Prokles, Antimenes, Lakritos, Damo­ tages, Pyrrhon, Rexibios, Alopekos, Astylos, Dakidas, Aliochos, Lakr:ites, Glykinos. Din A k r â g a s14 : Empedocles ; e 1 e a t Parmenides15• Din T a r e n t : Philolaos, Eurytos, Archytas16, Theodo­ rosl'. Adstippos, Lycon18, Hestiaios, Polemarchos, Asteas, Kaiuias, Cleon, Eurymedon, Arkeas, Kleinagoras, Archi­ pp8sL�, Zopyros, Euthynos, Dikaiarchos, Philonides20, Phron­ tidas, Lysis21, Lysibios, Deinokrates, Echekrates,l Paction, Akusiladas, Ikkos, Peisikrâtes, Klearatos, Leonteus, Phryni­ chos, Simichias, Aristokleidas, Kleinias, Habroteles, Peisir­ rhodos, Bryas, Helandros, Archemahos, Mimnomahos, Ac­ monidas, Dikas, Karophantidas22• S y b a r i ţ i23 : Metopos, Hi.ppasos24, Proxenos, Euanor, Leanax, Menestor25, Diokles, Empedos, Timasios, Ptolemaios, Endios, Tyrsenos. C a r t a g i n e z i : :\Iiltiades, Anthen26, Hodios, Leokritos. P a r i­ e n i�' : Aietios, Phainekles, Dexftheos, Alkimachos, Dei­ narchos, Meton, Timaios, Timesfanax, Eumoiros, Thymarfr HlBL.,

,

ARlTHMO·MAGICUL ŞI ARMONIA. IAMBUCHOS

das28• L o c r i e n i : Gyttios, Xenon, Phil6damos, Euetes, Eudikos, Sthenonidas, Sosistratos, Euthynous, Zaleukos211• Timares. Din P o s e i d o n i a30 : Athamas, Simos31, Proxe­ nos, Kranoos, :\{yes, Bathylaos, Phaidon. Din L u c a n i a32 : Okkelos şi Okkilos - fraţi33, Oresandros, Kerambos. D a r­ d a n 34 : MaHon. A r g i v i35 : Hippomedon, Timosthenes, Euetthon, Thrasydamos, Criton, Polyctor. L a c o n i .;: n i36 : Autocharidas, Kleanor, Eurykrâtes. H y p e r b o r e a n : Abaris37• Din R h e g i u m38 : Aristides, Demosthenes, Aris­ tokrates, Phytios, Helicaon, Mnesibulos, Hipparchides, Euthosion [sau Euthetion], Euthycles, Opsimos38, Kâlais, Selinuntios. S y r a c u s a n i40 : Leptines, Phintias, Damon. S a m i e n i : Melissos, La.kon, Archippos, Hel6rippos, He­ loris, Hippon. Din C a u 1 o n i a41 : Callibrotos, Dikon, Nastas, Drymon, Xentas. Din P h 1 i u s42 : Diokles, Eche­ krates, Polymnastos, Phânton. S i c y o n i e n i : Poliades, Demon, Stratios, Sosthenes. Din C y r e n e43 : Proros44, Melanippos45, Aristangelos, Theodoros•6• Din C y z i c : Py­ th6doros, Hipposthenes, Butheros, Xen6philos•7• Din C a­ t a n i a : Charondas, Lysiădes. C o r i n t i a n : Chrysippos. E t r u s c : Nausithoos. A t e n i a n : Neokritos. Din P o n t: Lyramnos. Cu toţii sînt 218. Iată şi cele mai vestite femei pythagoricienets : Timyha, soţia lui MylHas crotoniatulu, Philtys, fiica lui Theophris crotoniatul, Byndak650, sora lui Okkelos şi a lui Ekkelos din Lucania, Chilonis, fiica lui Chilon lacedemonianul, Kratesicleia, laconiană, soţia lui Kleanor din Lacedemona, Thean651, soţia lui Brotinos din Metapont, Myia52, soţia lui Milon crotoniatul, Lastheuia din Arcadia, Abroteleia, fiica lui Abroteles, tarentinul, Echekrateia din Phlius, Tyrrhenida din Sybaris, Peisirode din Tarent, Nistheadusa [nume îndoielnic] din Laconia, Boi6 din Argos, Babelyca din Argos, Cleaihma sora lui Autoharidas laconianul : în total 1 7 femei�. �OTE t

Desigur, în primele decenii ale de7voltării doctrinei a ex:istat chiar consemn al transmiterii anonime a doctrinelor pythagoreice (v . sec­ ţiune a a III-a din voi. I, p. a 2-a, pp. 3 - 7) . Din această pricină pe de 0 parte nu se mai poate restabili în mod sigur paternitatea unor idei din. un

NOTE LA CATALOGUL LUI. IAMBUCHOS

29

autori cum ar fi Al.lunaion, Bro (n)tinos, Philolaos (pentru a nu mai vorbi de taina care învăluia "opera" lui Pythagor� el în � uşi), pe de al�ă parte scrierile transmise sub numele fondatorulu1 secte1 sau ale unu1 filosof contestat ca Hippasos sînt de obicei elaborări tardive. deci apartin şi ele de fapt unor anonimi". Din Catalog dealtfel lipsesc o serie de nume cunos­ " cute din alte surse şi reprezentate în tradiţia fragmentelor (de ex. Kerkops, Petron, Kalliphon şi Demokedes, Paron, Ameinias, din seria vechiului pythagorism) . De aici se poate deduce c i enumerarea păstrată la Iambli­ chos nu este cu mult antf'rioară lui Aristo:xenos şi provine chiar din surse intermediare (cum ar fi Apollonios şi Nicomachos) , situate după secolul IV î.e.n. Unele nume an fost omise probabil intenţionat, pentru a pune în valoare autorii de scrieri bine atestate din perioada , , medie", altele au fost deformate (mai ales cele negreceşti, "barbare") şi cu timpul au intrat tn lotul celor omise de copişti sau pierdute din cauza lacunelor de manu­ scris. 2 Se începe cu localitatea din sudul Italiei (Graecia j\fagna) unde s-a constituit prima .. şcoală" cu caracter de confrerie sau sectă, iniţiată chiar de Pythagoras (cf. vol. I, p. a 2-a, pp. 6 - 7, 59 - 82) . Mai departe Catalogul ia la rînd cîteva localităţi din aceeaşi regiune, unde s-a difuzat de la început pythagorismul (Metapont, Tarent) . în sfîrşit se dau cele din Sicilia (Akragas) , nordul Africii, insulele şi Grecia continentală, fără si se respecte o anumită ordine sau ierarhie. Lipsesc pythagoreii thebani şi - probabil - cei din Attica (de unde provine un singur atenian !), Eubeea, Thessalia. 3 Celebrul T i m a i o s, după care şi-a luat titlul dialogul platonic, era din Locroi (v. în acest volum, pp. 240 - 24 1 ) ; s-ar putea să fie vorba de un omonim - ceea ce ar îndreptăţi marele prestigiu al numelui de-a lungul pos­ terităţii şcolii. Dintre numele precedente Ekphantos e atestat şi doxografic (cf. pp. 247 -248). iar forma :E!).oc; din mss. a fost corectată în Syllos pentru a fi pusă în concordanţă cu V . P . , § 150. În biografia lui Pythagoras, re­ zumată de Diogenes Laertios VIII, cap. V, § 7 mai apare un Aston care ar fi redactat lucrări atribuite maestrului. S-a propus inserarea numelui său la începutul listei, în locul lui Aigon. ·1 Şi în acest caz s-a propus o înlocuire : Bouthos, emendat în Xouthos, care mai este atestat si de alte izvoare. • Onatas mai apare ia Diog. Laert. II, 46, unde menţiunea numelui a fost contestată (oricum, trece drept adversarul lui Pythagoras) şi la Sto­ baios, unde i se atribuie un tratat apocrif neo-pythagoreic Despre Dumnezeu [tht6s ] şi divinitate [theion ] . • Alkmaion este medicul pythagorician binecunoscut (cf. vol. I , p . a 2-a, pp. 392 - 409, respectiv D K I , pp. 2 1 0 - 2 1 6 sau fasc. I , p . 122 şi urm. T.C.) . Apare aici printre ultimii crotoniaţi, poate din pricina carac­ terului foarte specializat al unora dintre lucrările sale. 7 Milon este vestitul atlet a cărui amintire s-a păstrat în tradiţia unor povestiri anecdotice, bazate pe importanţa căpătată de latura călirii asce­ tice a tipului de luptător viguros din vremea înfloririi unor , .fratemităţi" cu preocupări multiple. Ultimul crotoniat din listă, j'vfenon, figurează în sursele biografice (de ex. V . P. 170), ca ginere al fondatorului sectei. 8 Ordinea cetăţilor din sudul Italiei (Y. supra, nota 2) ţine seamă de răspîndirea pythagorismnlui încă din timpul vieţii maestrului, care, mai întîi întemeiază . . şcoala", ca o comunitate cu veleităţi politice (de "club")

MIHAI NASTA

la Crotona, i ar apo i , după iz b uc ni rea unor disensiuni, trece la M c t a p o n t (ce tat e vecină, din Calabria) , unde n u mărul discipolilor a fost aproape la ft'l d e mare. • Primii doi me t aponti n i B r o (n) t i n o s şi P a r m i s k o s (sau Parmeniskos) fac p ar te din genera ţia \·eche - cf. voi. 1, p. a 2-a, p p . 1 52 - 1 5 3 şi 158 - 160. Dup{t cum se arat ă in adnotările de acolo, for­ melc Brolinos şi Parmenisk•'S apar c a variante în al te atest ăr i . Tot uş i, un in·or epigrafic în tăre � te pentru cel de-al doilea filosof viabil itatea for me i �curte ( Panniskos) . '" Orestadas este me nţ iona t alături de Pann(cn) iskos (la Diog. I, aert . IX:, 20) , printre p ythago reii cu stare (d. op. cit., p. a 2-a/p. 1 52) d isp uşi s:i-şi ajute cu mărinimie sc111e nii, întărind reputaţia d e solidaritate a mem­ l:rilor . , fr ăţi ei " . 11 Leon pare să fie tot un nobil înstărit din p rim a gener a ţie de disci­ p•)li. În rest , nu se r emarcă p rin ,·reo scriere, tot aşa cum nu ies d i n rîn­ dul adepţilor obscuri n ici următorii trei metapontini, altminteri cu n u me

destul de răsunătoare. 12 A risteas (de obîr ş ie din Proconnesos) , ar fi Yenit la Metapo nt ca ini ţi ator al cultului apollinic (ci. Heroclot, c. IV, cap. 1 3 - 16 şi Pl utarchos, R.,m. 28) . În le gend a biografică se intîlneşte motintl apariţiei simult an e a sufletului său, dedub l at de c orp, care c ă lăt o reşt e în locuri diferite. Moti­ vemul metensomatoz-ei nu e strMn de p,;ihologia pythagorismului şi de atri­ hutele diferenţiate pe care le capă tă reprezentart>a unei scin dări a perso anei umane în suflet-da imo n şi f ăpt ură corporală, - cf. pildele lui Hermo­ hmos, Abaris şi Aristeas, analizate de ::\I. Det ienn � (La �wtio1t de Daim8n . . , Paris, 1 9 63, p. 70) , sau menţiu ne a ex:perienţelor de clar viz inne din : bwgrafia prototipului de înţelept Pythagoras. 13 E uryt os (E?lptr:Q;) este u n nume cunoscut în şc0 al a pythagoreidt.

Dacă nu cumva s-au ivit efectiv doi membri ai comunitătii omonimi, mai probabilă originea tarentină, cum rei es e din rep e t a'rea numel ui ceva mai dep arte . În o ri ce caz filosoful cu renume (\-. în acest volum, pp. 193 - 1 97) este cel din şcoala tarentină, c on t i nu ator al învăţftturii lui Philol aos . Prima sa menţiune - în cont ex:t ul de a ic i - s-ar mai putea ''"p l ica prin împrej urarea că s-ar fi născut în )o[etapont şi ap oi a t ră it ia Taren t (aşa cum s-ar fi p e t recu t lucrurile şi cu Philolaos, dacă ţ in em �.:ama de ple care a sa din ::\Ie t apont şi de atestarea unei ori gi n i crotoniate < lată de unul dintre i z voare ) . Restul nu melor din lista metapontinilor au · r:imas ob scure . " E m p e d o c 1 e s, marele f i l osof-p oet ( v. în voi. 1, p. a 2-a, pp. 4 ! 9 - 548, respectiv voi. I, 3 1 DK) este singurnl care i lustrează trad iţia pythagorc i că din Akragas (A gri gent um) . de�i doct rina sa conturează o s!ntezft originală, după ce preia din pythagoreism cite\·a noţiu ni de lwsmo­ p.n ,·.:â (cum ar f i Unul primordial) şi un ritualism cu implicaţii de medicină th:tuma turgic ă. 10 I nse r area lui P arme nides din Elea (cf. yoJ. I, p. a 2- a, pp. 2 1 3 - 260, re;;p"c ti v I, 28 DK) printre continuatorii şcolii se exp l i c ă întru cît v a la fel cu situaţia lui Emp e docles (,·. supra) . Totu ş i , chiar dacă nu s-a sup us în ani i de ucenicie disciplinei pythagoreice, conceptul m aj o r al f ilosof ie i sale - doctrina despre Unul ne m i şcat şi sferic - determină un hi at în e\·oluţia speculaţiilor ini ţiate prin dialectica d int re peras şi apt'iron. în deosebi J. E. Ran�n ( Pylhagorean aud Eleatics) pune în lumină p·He

NOTE

LA

CATALOGUL Un IAMBUCHOS

31

Interacţiunea dintre cele două şcoli opuse (v. Nota noastră introductivă, pp. 1 5 - 16, cu referiri mai explicite la monografia regretatului savant britanic). 1 6 Primii trei tarentini enumeraţi sint şi cei mai iluştri - v. în acest volum " Philolaos", pp. 70- 192 ; "Eurytos", pp. 193-197 (v. şi supra, pp. 16-24) "Archytas", pp. 1 98 - 234, filosof şi geometru care inaugureazl - probabil - tradiţia scrierilor mathematice. 11 Prezenţa unui Theodoros printre tarentini pare suspectă. Totuşi, dacă avem aici un dublet al omonimului său celebru din Cyrene (v. nota 46) , insă�i eroarea este relevantă, deoarece compilatorul a simţit nevoia să indice continuitatea gîndirii astronomico-matematice ilustrată de "linia" Philolaos- Eurytos - Archytas, unul dintre ultimii autentici matematicieni din perioada medie fiind subtilul T h e o d o r o s (v. în vol. II, 1 , pp. 662 - 664), personaj al dialogului platonic Thc aitetos. 10 Ly con este atestat şi doxografic - v. în acest volum pp. 257 - 258. 1 9 Şi Archippos se bucura de oarecare notorietate - v. pp. 242-244. Pentru Z6pyros, care figurează în listl după Archippos, s-a propus iden­ tificarea lui cu Zopyros din Herakleea, propagator al orfismului (cf. Delatte, Etudes . . . , pp. 134 - 145, care se bizuie pe Clement, Stromat. I, 131 �i Suda - s.v. 'Opt;>Eu�). 2 0 U n Philonides este menţionat in a IX-a Epistolă platonică, apocriiă, alături de Archippos, ca un membru al cercului tarentin condus de Archytas. 21 Pentru I,ysis, v. in acest volum pp. 242 - 244. 22 Ikkos, d. vol. I, p. a 2-a, pp. 154- 155. Este un reprezentant a1 vechiului pythagorism. Pentru tarentinul Kleinias, v. in vol. I, p. a 2-a, pp. 154 - 157. 23 Lista membrilor cercului din Sybaris - una din cele mai luxoase cetăţi ale coloniştilor aheeni din Bruttium (sudul Italiei) - nu cuprinde multe nume, deoarece in 5 1 0 î.e.n. colonia va fi imprăştiată, in urma distrugerii cetăţii de către oraşul rival, Crotona (pentru un episod ai acestei rivalităţi, cf. vol. I, p. a 2-a, fr. A 14, p. 20, cu notele aferen te). 24 Cel mai îndrăzneţ reprezentant al vechiului pythagorism, Hipp a�os, cf. voi. I, p. a 2-a, pp. 68 şi 1 33 - 1 5 1 , poate fi considerat răspunzăto:!' pentru scindarea şcolii. 25 Menestor, de asemenea un reprezentant al primei generaţii de adepţi - cf. vol. I, p. a 2-a, pp. 1 65-1 67 - cu idei originale în privinţa climatologiei şi a dezvoltării plantelor. 26 Membrii cercului din Cartagina par să fie greci din diaspoJ d · alungaţi poate de prin cetăţile lor, in urma reprimării . ,frăţiilor" pythago­ reicc, pe la sfîrşitul secolului V î.e.n. EYentunl Anthen ar putea cor"s­ punde unui antroponim străin. 21 Insula Paros - din Mediterana orientală - se afla intr-o epocă de relativă stabilitate, inaintea declinului. Este inserată in această sec­ ţiune a listei probabil tot de pe urma situaţiei specifice a pythagoreilv·I adăpostiţi (tot în diaspora). De aici încolo nu se mai respectă nici o noimă in gruparea geografică a localităţilor. 28 Tll ymaridas este cel mai celebru reprezentant al parienilor - cf. p p. 259-262. Diels contestă în aparatul critic din VS I, p. 447 identifi­ carea lui cu marele matematician căruia i se atribuie o formulă, reprodu!lă în termenii unei algebre moderne a1 + a 2 -;. ...;. a0 - a X =

• • •

n

-

1

MIHAI NASTA

32

ln opinia lui Cantor este rodul unei aritmetici mult mai evoluate. Totuşi, cum se poate vedea din cap itolul consacrat parianului, datarea nu este încă certă.

09 Pentru Lokroi (sau Lokri Epi zephyri i ) , tot o colonie din Bruttiutn (Italia de Sud), de unde ar fi venit problematicul Timaios, care nu este menţionat aici, se dă o listă cu personaj e obscure. Zaleukos a fost poate

inclus

ulterior - prin

suprapunerea

cu

legisl atorul

ilustru.

30 Poseidonia este numele grecesc al vestitei cetăţi mai cunoscute

cu

Paestum, la s ud de Neapoli s. Templele fastuoase înălţate în această regiune dau mărturie pentru dezvoltarea vieţii cultice care a stimulat pesemne activitatea conf reriei pythagoreice. 31 Simos apare în rîndul filosofilor din perioada . , medie" - v. pp. denum.irea ei italică:

255 - 256.

02 Indicaţia este

generică, întrucît este o regiune din Bruttium care

Î.Qclude mai multe cetăţi ( dintre care cea mai înfloritoare este tocmai Poseidonia sau Paestum menţionată supra) . 33 După cum a demonstrat Blumeuthal, Okkelos şi Okkilos sînt doul!.

forme grecizate ale unui sin&'llr nume de b ăşti naş italie Okkel ( ' Oxxcl.) ; fluctuaţia revine şi îu catalogul femeilor pythagoriciene (v. nota 50) . .. Aşa cum a stabilit Deubner, editorul lui Iamblichos, Malian era de

fel din D a r d a n o

s

(cetate

în regiunea nordică din Asia Mică) .

Dardan

este un atribut etnic - la fel cum sint celelalte care prefixează listele diferitelor cercuri pythagoreice distr ibu ite geografic în catalog.

35 Se trece acum la Pelopones (dar după a doua listă - laconian ă ) Cei cîţiva . , filosofi" menţionaţi pot fi

se revine Ia Mediterana occidental ă .

din regiunea vestică a Peninsulei Peloponesi ace (Argolida) sau chiar din străvechea cetate Argos, dominată de popul aţia doriană. Sînt personaj e obscure. 36 Propriu-zis, . ,laconienii" provin din Sparta (sau din regiunea de centru a Peloponesul ui) . În această lîstă par la fel de obscu ri ca vecinii lor, argivi. 37 Abaris trecea drept un fel de thaumaturg al p opulaţiei mitice a

hyperboreenilor, preot al cultului apollinic (cf. Platon, Charmid. 1 58 B ; Hdt. IV, 36 ; Strabon VII, 3, 8) . Hyperboreenil locuiesc o r egiune bine­ cuvîntată din nordul îndepărtat. Călătoria lui Abaris prin lume, .,călare pe o săgeată, fără să mănînce", ţine tot de capacitatea miraculoasă a dedu­ blării - o însuşire pythagoreică (v. supra. n. 1 2) a unui person aj din

ancxaţi de aura fondatorului acestei şcoli, încă din faza vene­ rării sale cvasi -Iegendare.

seri a celor

88 Rhegium ('P�ytov) a rămas pînă in zilele noastre o cetate prosperă a Cal abriei . Ultimul din listă pare să fie un cetăţean care şi-a luat drept IUltroponim o denumire potrivită mai degrab ă ca ethnicon : S e 1 i n u n -

poate fi şi originar din Selinus ; deşi apar doi prieteni Moiris şi :-ielinuntios (la H eygi nus 207) care sînt eroii unei pilde a frăţiei de idealuri ca Damon şi Phintias din lista următoare.

t. 1 o s,

•• Despre O p s i m o s v. în acest volum. pp. 242 - 244. • o Adepţii grupului de _pythagorei din S y r a c u s a erau desigur mai

mulţi, aş a cum atestă interesul arătat de Dion . , cărţilor" transmise de P h i 1 o 1 a o s (cf. pp. 70 - 99) . Pentru prieteni a • frăţească de care dau dovadă, în cetatea dominată de un tiran, Phintias şi Damon, v. pp. 4 1 - 42, respectiv 55 DK şi pp. 40 - 4 2 .

33

NOTE LA CATALOGUL LUI IAMBLICHOS

41 Caulonia este o cetate italică prosperă, pe unde ar fi trecut insuşi Pythagoras. 41 P h 1 i u s, cetate cu un teritoriu bine închegat şi în afara zidurilor, vecină cu prosperul Corint. Devenise un bastion al pythagorismului, cum ne indică atestarea tuturor filosofilor din acea.o;;t ă l ist ă in tradiţia doxo­ grafică v. capitolul consacrat lor, pp. 249 - 250 (respectiv 53 DK). În lista femeilor, Echekrateia este probabil soţia sau fiica lui Echekrates .,phliasianul". 43 Şi colonia C y r e n e (care dă numele şi teritoriul cyrena.ic din nordul Africii) este reprezentată de filosofi cu o personalitate marcantă. u Pentru Proros, v. în acest volum, pp. 25 1 - 252 (respectiv 54 DK) . u llfclanippos apare ironizat de comici sub denumirea de Melanippides v. p. 273, fr. 1 . 46 Tkeodoros : ilustru matematician care a influenţat în bună măsură şi .formarea concepţiei despre numere a lui Platon v. in volumul Il, 1 (respectiv 43 DK) . secţiunea a III-a. '1 Xenopkilos, din cetatea Cyzic care străjuieşte Propontida, este unul dintre ultimii pythagorei cunoscuţi de Aristoxenos - v. p. 270 (respec­ tiv 52 DK). u Despre insemnătatea femeilor îu comunităţile pythagoreice, cf. voL I, p. a 2-a, fr. A 8 a, cu nota 69 şi fr. A 13 (cu bibliografia aferentă fiecărui fragment) . u Tot în Iamblichos, §§ 189 - 194, se povesteşte că T i m y h a (TLfL­ ux.at), soţia lui Myllias din Crotona, fusese interogată de tiranul Dionysios în legătură cu interdicţia consumării bobului şi nu a revelat secretul, în ciuda torturilor. •o Byndak6 (Buv!la:l(..::.) : de fapt sora. unui singur personaj O k k e 1, cu nume negrecesc (mesapic) adaptat în diferite variante (Okkelos, Ekkelos, Okkil) care au dat naştere informaţiei eronate (v. supra, nota 33) despre cei doi fraţi Okkelos şi Ekkelos. Totuşi D eubner mai presupune că formele din oontextul de aici corespund unor antroponime feminine : Okkel6 şi Ekke/6, ceea ce ar completa totalul de şaptesprezece femei consemnat în ultima frază a catalogului. "' Pentru T h e a .11 6, v. cap. Dro(n)tinos, voi. I, p. a 2-a, pp. 158159 şi trirniterile din nota 48 (supra) . Numele pare a fi de origine illirică. •• Despre M y i a (Murot) se vorbeşte şi în fr. A 13 (voi. 1, p. a 2-a). 5a Numele înşirate sînt doar şaisprezece. Dacă nu se admite ipoteza lui Deubner (v. supra, nota 50) , trehuie să presupunem că m1 copist al unei redactări anterioare a lăsat să-i scape un nume. -

-

·

:MODUL DE VIATA PYTHA GOREIC DUPĂ SENTEN'.fELE TRANSMISE DE ARI STOXENOS

(Elaborarea unei doctrine pythagoreice a virtuţilor) NOTA IKTROD"CCTIYA hebu i e V . P. d i n stadiul experienţelor s apie nt a l e ;;pre

:-.: u s - a reln·;,t d � st u l de limpede împrejurarea cii Pythagoras eonsihriseis) se prczl·ntan sub forma unor sfaturi filosofice. In cele ce

t ă ţ i i ) , pe dtii

urmează dăm mai intii pasajnl rderitor la filosofie, i ar apoi mai ales acele pn:cepte care ogEnde:;c cel mai bine ierarhia Yirtuţilor, pentru a incheia

. . modul de Yinţrl" cu celebrele Versuri d" a u r ( Carmen transmise snh forma unei el aborf•ri tardive, care piLstn�ază totu�i elemente ak inţelepciunii din secolul V î.e.n., pusă sub semnul armoniei l;'iu ntriee2•

secţiunea

aurnon ) ,

despre

JW . N .

VI ATA PYTHAGOREIC DUP A SENTENTELE TRANSMISE DE ARISTOXENOS

MODUL DE

1 [ D/DK}

LHlB I. . ,

V. P. 1 63

E i spun că dintre ştiinţe pythagoreii cinstm;>:Jrtatn�ntului i D �ializat precepte deduse din observarea naturii animalelor. Făpturile om .�n�şti nu trebuie să se împerecheze la întîmplare, ci să-şi supravegheze sănătatea şi momentul oportun. Totodati'L omLll care a tră!t cu reipectLll p� rs:Janei sale nu va imita prosteşte făpturile in3tinctuale. Căci :

Aceasta este una din cauzele cele mai grave şi manifeste ale degradării multor oameni lipsiţi de j udecată şi ticăloşi : faptul că procreaţia copiilor devine un proces întîmplător şi animatie. Observaţia nu este lip3ită de gravitat� sa�ra\:1 şi retl��tă n � v:Jla de a păs­ tra un echilibrLl între m::�ralismLtl ev:>lLlc�.t ( .. n�ial") şi u u 1 r �ligie a naturii. Capitolul XXXI (respectiv paragraful 2 1 3) se încheie cu o frază imprumutată probabil textual colecţiei aristox:enice de sentenţe, mărturia respectul,ti cu care adepţii înconj urau principalele .,p:>ruuci'' ale tra­ diţiei nescrise :

Asemenea îndrumări şi principii de comportare erau puse în aplicare cu multă rîvnă de acei bărbaţi care, prin vorbe şi fapte, înfăptuiau preceptele primite de la Pytha­ goras, transmise ca nişte oracole delfice.

ARITiiM O -MAGICUL ŞI ARMONIA

46

Ideile din § 205 se re)!ăl'eSc şi în STOR ., Fior. III, 10, 66, p . 42� . 13 H. Ac-olo se dă din non indicaţ ia în Sentenţele trans111iY de A rist(lJ.enos, fr. 3Î "\\" . 8e reia defin i ţ i a d o r i n ţ c i, aşa cum o tra n�m i te a tradiţia oral ă :

Dorinţa este o afecţi un e cu înfăţişări Yariat e (pathos poi­ fiilon ) , cea mai multiformă ; unele dorinte sînt dobîndite si artificiale, iar altele firesti, înnăscut e.' În sine dorinta � ste un fel de imbold al sufletu l u i , o pomire şi un apetit

·care urmăreşte fie satisfacerea şi prezenţa unei anumite

senzaţii, fie alungarea ei (kinosis )48, starea de insensibili­ t at e . Trei - ziceau ei - că sînt cele mai cunoscute aspecte ale dorinţei vinovate49 : necuviinţa, lipsa de mode­ raţie (asymmctria) , inoportunitatca, fiindcă dorin ţ� este sau o poftă necuviincioasă, vul gar ă şi gro�olană sau - chiar dacă nu se dovedeşte astfel - este mai puternică şi se prelun geşte fără măsură, dincolo de orice durată normală sau (în al t reilta caz ) se manifestă cîn d n u se cm·ine şi caută sati sfacţie f ă r ă cuviinţă. J>eutru § �

13

Ho

209 - 2 13, d .

STOB . ,

Fior. l \', 37, 4 , p. 878,

Din _\ r i s t o x e i1 ·o� pythagoreul , fr . 3 9 ·w - i n legăt ură cu zămislirea copiilor spunea următoarele : . . . o

rnneaz{t precepte le reieritoare la p r e c l0 i t a t t (proplla,:,) o c-are plantel or cit şi animalelor deoarCi colonizat d e greci , cit şi Sici li e i . Desigur, epitetul c ăp ă ta se o valoare h iperboli c ă, intrucit eran vi zate Dlai ales cetăţi cu regiuni lintitroic şi uu iutrt>g teri t ori ul Italiei Sudice. Fiind vorba totuşi de cel mai întins

teritoriu, colonizat cu precf1dcre de grecii din Vest, ac est a devenise, înce­

pînd din secolul VI î.e.n., mai prosper decît eetăţilc-metropolă din Pelo­ pones �i din insulele doriene. Gloria Greciei ::\.1ari nu se datora totuşi nu­ mai , , filosoiilor", ci totodat;i comerţului, mce�teşugurilor, negoţ ul ui pe mare (în concurenţrt cu cartaginezii). iradierii culturale printre italiei (însu�i

alfabetul este adopt at de lati ni de la una din aceste colonii greceşti). 1� Efectiv c entrele de cultură ale grecilor din Vest în timpul războiului peloponesi a c (şi chiar ult erior pîn ă după Arhimede , in secolul II î.e.n.) au dat , . inven tatori " şi p i onieri în d iferite domenii de civi l izaţie . Zaleukos din Locroi, Parmenides, Archytas, alţi , . înţelepţi" fi gurează printre primii legislatori care teoretizau probabi l prin cipiile constituţiei p olitice a cetăţii scl avagiste . Sici lieni i Tisias şi Corax , . inv entă " retorica, pentru a făuri

un instrument de argumentare în procesele de drept civil, iar Gorgias (intrucitva l;'i :Hmpedocles) ilustrează tehnica oratorie i sol emne, de aparat sau epidcictiea. I•'igurile gorgianice stau la baza retoricii ca me şteşug al frazei cu perioade şi întrer uper i paradoxale , seducţia cuvîntului fiind pusă d easupra oricăror al te considerente. O artit modernizată, retorica , .trecea" din teritoriile vestice în Grecia continentalrt, ca şi cum ar fi adus un stil nou de cultură. Desi gur, nu i se poa te atri bui lui Pythagor as întregul revi­ riment cultural din această perio adă . l\Iai ales mathematicii se străduiseră pesemne să pună în seama fondatorului ş coli i un i mpuls civilizator care purta în reali tate amprenta unor personalităţi diferite . 13 Aceste trei mărturii de la sfîrşitul fragmentului 7 (C 1 DK} ocupă (cu toată concizia formulării) un loc de frunte în e pistemologia culturii

52

MIHAI NASTA

deoarece ne arată că vestitul concept de katharsis teoretizat ulterior de Aris­ totel, corespunde funcţiei primordiale a m u z i c i i din doctrina şi practica educaţiei pythagoreice : prin armonie se obţine purificare - ka­ tharsis a sufletului care se întremează, se curăţă de .,păcate" sau îşi poto­ leşte impulsurile necontrolate, capătă un sens intuitiv al ordinii abstracte a Universului (se trezeşte pentru cunoaştere, la fel cum se alină sub ra­ port pasional) . 14 Reiese încă o dată dintr-o asemenea formulare că pythagorismul nu promovează o religie nouă, ci doar forme de religiozitate care încearcă să interiorizeze practici, lipsite adeseori de acoperirea credinţei. Un simţ al sacrului sau răsfrîngerea obiceiului de a simboliza ritual trebuie să dea ini­ ţiaţilor impresia că se ,.pot însoţi" cu cele divine, . , le frecventează" (cf. şi voi. I, 2, fr. 83 din Plutarh) , intră !în comunicare (homilla) sau con­ versează cu zeităţile. B ineînţeles, sînt tentative de reanimare a sentimen­ tului religios care nu se impun în popor, dar izbutesc să dea oarecare cre­ dibilitate unui esoterism specific acestei filosofii. 15 Cu pythagoricii se inaugurează o direcţie nouă de filosofie a drep­ tului, pornind de la premisa că există o cîrmuire , .divină" a treburilor pă­ mînteşti (theăn arkhe) şi aceasta sădeşte în cugetul oamenilor .,cumin­ ţenia" (sophrosyne) asociată cu .,ordinea" şi un .,sentiment al dreptăţii" (dikaiosyne}, fără care nu pot fiinţa . ,cele drepte" (ta dikaia) . Corelative sînt şi considerentele anterioare (v. fr. 1 şi 3) despre nomos, ca principiu logic al civilizaţiei, opus anomiei dintr-o natură nedisciplinată încă de ac­ ţiunea omului ca fiinţă socială. 16 După cum remarcă Timpanaro Cardini, simţul dreptăţii (inculcat prin educaţie) trebuie să corecteze pornirile unei fiinţe umane (zoon) funciar excesivă şi necontrolată. Corolarul întemeierii dreptului ţine aşa­ dar de o concepţie pesimistă asupra naturii umane. Nu se întrevăd iluziile utopiilor din alte epoci de cultură (cum ar fi celebra teorie a primitivilor nevinovaţi - . ,le bon sauvage"). În această privinţă pythagoreicii par a se deosebi de orfism. 17 În conformitate cu raţionamentul de mai sus, în om există latent o fiinţă instinctuală (textul spune zoon, .,vieţuitoare", un fel de , . ani­ mal"), la care marea varietate de impulsuri pasionale poate deveni un factor al degradării. Este desemnată prin formula poikilia phy-seos, litt. "policromia naturii" şi trebuie adusă la unison prin atitudinea supunerii faţă de zei, faţă de lege şi de autoritatea părinţilor. 1" Din nou ierarhia de valori pe care am constatat-o încă de la prim a for111 ulare a , .catehismului" acusmatic (v.fr. l şi conspectul principiilor de comportare) . Cn timpul zeii au fost înlocuiţi de ,.principiul divin" (to theion), iar practica socială, "supunerea faţă de Legi", se particularizează prin fidelitatea faţă de cutume (obiceiul pămîntului) . Respectul instanţe­ lor etice supra-individuale (potrivit unei .,scări" a valorilor) nu se limita la citeva precepte ocazionale, ci devenise un comandament politic prin cetă­ ţile guvernate de pythagorei. Diels (apud T.C.) menţionează o inscripţie din Dittenberger, Sylloge III, pp. 392 - 397, mărturie a răspîudirii publice, unde se dădea o ierarhie diferită, transpusă de filologi într-o lapidară defi­ niţie latină : ( l ) deorum cultus, (2) legum observatio, (3) parentum reve­ rentia. Respectul profund religios al Legilor (cutumiare ?) ocupă locul doi. Pentru ideea unei purtări de grijă din partea zeilor (d. şi , . Philolaos " . f r. B 15) . în cele din urmă sentenţele căutau s ă reconsidere prestigiUl

53

NOTE LA MODUL DE VATĂ PYTHAGOKBIC

.,legilor nescrise", schiţînd preceptele unei teorii a dreptului natural, aşa cum, sub forma simbolismului astral, schiţau elementele unei teologii. n Sli. acorzi preferinţli. .,legilor strli.moşeşti" [nomoi patrioi] locale, chiar atunci cind se dovedesc inferioare celor din alte cetăţi echivalează cu o atitudine conservatoare (de tipul aristocratismului dorian). Dealtfel corelativul acestei orientli.ri este respingerea inovaţiei (kainotomia) în domeniul juridic. Totuşi, pe tărim constituţional, aceastli. atitudine contra­ steazli. cu activitatea de legislatori a ginditorilor de anvergura lui Zaleukos sau Archytas. Ori avem de-a face cu sentenţe dintr-un strat foarte arhaic, ori se urmărea fidelitatea faţli. de un fond al cutumelor prelucrat consec­ vent. 211 Moralitatea sprijinitli. pe cele trei categorii de .,imperative" (defi­ nite in notele anterioare) trebuie sli. devină o achiziţie a .,convingerii" lăuntrice, un proces al pregătirii de sine", care se poate compara cu " vestitul gnothi seaut6n socratic şi se opune dispoziţiei sufleteşti .,simu­ late" (plast6s) . u Anarhia nu corespunde aici categoriei politice moderne (.,anarhis­ mului"). Trebuie interpretată etimologic (paralel cu anomta v. supra) : ., incapacitatea de a te supune de bunăvoie conducerii" (unor instanţe morale superioare). u în textul grec al sentenţei .,legile" ca principii de drept sint aici corelate cu .,datinile" sau . ,cutumele" cetăţii (deci ethesi te kai n6mois gymnazesthai) . Asemenea principii de morală civică fac parte dintr-un prog­ ram de învăţătură unde mai figurează .,literatura" [grammata] şi cele patru ştiinţe (sau matMmata) . n Educaţia se diferenţiază în funcţie de cele trei sau patru vîrste (copilărie- adolescenţă-maturitate şi bărbăţie) care făceau obiectul peri­ oadelor .,împărţite" ale vieţii, comparată uneori cu anotimpurile (v. fr. 14, din Iambl., V. P., § § 200-205 şi analogia cu anotimpurile în .,dis­ cursul sacru" atribuit lui Pythagoras, la Ovidius, Metamorfoze, cartea a XV-a). se în secţiunea despre kairos, gnomele pythagoreice ating un punct­ -cheie al doctrinei lor armonice, transferată în domeniul psihosomatic 'şi moral. Pentru doctrina pythagoreică despre Univers, kair6s (.,oportuni­ tatea", prilejul nimerit) întruchipa echilibrul din kosmos conceput literal - cf. vol. 1, partea a 2-a, .,Pythagoras", fr. 40 cu nota 194 {respectiv fr. 22 DK), in funcţie de momentul critic simbolizat de balanţă. Con­ ceptul este .,incifrat" de numărul 7 (care corespunde totodată şi conste­ laţiei Pleiadelor) . Dealtfel intr-o celebrli. akusmtl (58 C 6 DK) reprodusă de lexiconul Suda şi de Porphyrios (V. P. 42), se spune clar că ,.n u t r e b u­ i e s tJ d e z e c h i l i b r e z i b a l a n ţ a" - deci să nu incalci oportuni­ tatea. Mai exact să nu tulburi echilibrul -kair6s care desparte .,implinirea" de ,.punctul critic". 26 Este meritul pythagoreilor de a fi recunoscut elemente imponde­ rabile în cuprinsul ,.oportunităţii". Mai ales deoarece aici este vorba de un echilibru complex din natură care se răsfringe asupra comportării umane şi - invers - de o extrapolare a situaţiilor din practica socială in dome­ niul unor funcţii ale organismului (cum ar fi reacţiile fiziologice ale vîrste­ lor) . Aşadar, nu este vorba numai de ,.ceea ce se cuvine" (to prepon care apare in text - în latineşte decorum), ci de o potrivire labilli., invecinată cu punctul critic. De aceea nu este lipsită de ,.paralogisme" (in greceşte -

54

MIHAI NASTA

"

nu poate ii " sp iritul oportu nităţii " pînă )a uEl punct" este apartflogo'!)_ şi . . lltuu): enunţat integral sub formă d1d�chca (gr. d�da__ . . tradtţwnale ce 20 Sentenţele d ăd eau totuşi o scurtă hsta de msn?Jn pri nză to a re 1 decit toate. core­ cu (mai ea oportunitat sau .kairos-ui conotează j)erioade arhaice (v. şi Iativele ei). AcestP calităţi apar de-a lungul întregii 1 934 , p. 23:! �i u rm . ) . - Hora, \Verner Jaeger, Paideia, vol.I, Berlin, ca personiiicare . - . . Horele" vr�:mea potrivită , . , anotimpul" fericit, apare şi "Cuv iinţa " sau sînt 1m fel de ,.graţii" şi au camera lor sacră (cf. Pindar). dec ontm se va întîlni de asemenea în teoria eticii şi în poHică, mai a l es înce ­ Î pînd cu Aristotel, dar ea se extinde în plan cosmic la stoici. n sfîrşit k ar­ mntliJn este convenientia latină şi totodată trimite la h a r monla. "' î n tot c ap itolul se aprofundează ideea unei g tnt· :ll ogi i a moral ei prin r ev alori zan:: a etimologic-naturistă a cuvintelor. I>�ci r:;cnesis va fi în " pr i m ul rîn d "genez,t concret ă ( c� " procreaţie ", "zi\misiire"), dar şi pro­ c rt!ru p i r a m i d a, şi fiecare din aceste nume­ re este în felul său cel dintîi şi principiul celorlalte de acelaU S, de mens. Il, 12 Aşadar, pe bună dreptate Philolaos a numit numărul ş a p t e a m e t o r [, ,cel niră mamă" şi totodată "care- nu-poate­ fi mu m ă " l ; căci el singur nu generează şi nu poate fi generat prin fin·a lui. Or, ceea ce nu generează şi nu este supus gem:raţiunii rămîne imobil. Căci procesul generării este implicat în mişcare, deoarece nu există ceva care zămisleşte sau este zămislit făr-de mişcare, pentru ca primul să fie capabil de zămislire, iar al doilea să poată fi zămislit261• Aşa tocmai este zeitatea, după cum afirm ă însuşi retorul din TarentW2• E l se rosteşte după c u m urmează : "Este numărul ;� apte hegemon şi conducător al tuturor cel ce fiinţ(·ază în veci, Dumnezeu, lucrurilor, tt n u l, statornic, nemi�cat, merl'u iclt · : t t ' < ' < 'a . zicea el, se cuvine ca L ume a să f ie o lucrare vc�lt il·.·· i l' llt"rgcia aidios ] a divinitr1ţii şi a genezei275, pentru care p1 Î l l l' i pi ul schimbător din Natură urmează principiul divi n . ��i : ll'l'la rămîne în veşnicie Unul, mereu acelaşi, alcăt u i t • n • · r . . u l a fel. În schimb făpturile ce se nasc şi pi er sînt 1 1 1 1 t l l • · la rw măr. Iar acestea, deşi sînt s upuse pieirii, totn:;; i ptt s l r .. a z i"t fiecare natura şi f orm a lor, astfel restituind mereu d l ' - a l u ngul g e n e z ei [ca de ve nir e pÎo aceeaşi formă pc c a n · a c n·at-o părintele demiurg . . . Ut•st,r•� ritmuri şi măsuri (I, I I , III) 3,

22. J B. p. JOS,

1 77 J . :l

O,A U D IAN U S

JIIA�IERTU S,

De anima I I ,

Bngclbrecht .

îm, înt ntdt el nn a pus nimica în scris, trl'b u i e ci"tntaU la u r m a-;; i i filosofiei s a l e ; printre acestia ct'l mai m n l t a f l u c tt a strftl ucit P h i l o l aus din Ta­ rent, care înt r-o dezbatere ce ocupă m u lt e vol u m e d e st u l de obscure, despre î nţelegerea lucr urilor ţ;i ce ar semnifica fiecare, mai înainte de a se pronunţa despre esenţa sufle­ tului. discuta de minune despre măsuri, despre greutăţi şi numere277 , rapo rtate la geometrie, muzică şi aritmetică, afirmînd că prin lucrarea lor a luat fiinţă întregul Univers. I I , 7, p. 1 20, 1 2 :\fă î ntorc acum la Philolaus - de care m-am îndep:J. :-tat pr.:nt rn o lungă digresiune. Acesta, în a t rei a cart-:· , d i n cek i ;1 ti t u l a t e Despre ritmuri şi măsuri, vo r b � 7t c a'it kl ) şi A 26-26 a, d eosebit de confuze datorită me ta-l imbaju l ui aproximativ folosit de Boethi.u�. atunci cind adaptează terminologia muzicală grecească.

80 For mularea din Aetius confirmă deci apartenenţa filosofului nostru la orienta rea unei teorii naturiste a princi piil or , potrivit lui Raven (Pytha­ goreans ... , capitolel e II, IV), singura poziţie promovată de Pythagoras şi acceptată, chi ar Jupr, ce a rilhwologia pythagorismului mediu (v. Nota :introri!tclivă, pp. 15-17) tinde să introducă viziunea plural ist ă a princi­ p iilor. În această kosmopoZ:e::ă (v. şi , .Ele me ntel e doctrinei anonime", ft. 23 şi 52-72) la temel ia ordinei cosmice şi a mişcării din naturA stl re! a pa dial e ctică p eras = finit u l , principiul impar şi apeiron in defin it, nemă rgi uitul care poate fi totodată principiul nedetermintirii şi vi dul. În opoziţie cu monismul parmenidian av e m aici un dualism fundamental, de factură fizic-naturistă, în ciuda conota ţiilor magice sau religioase ale num erel or-stihii. În sensul acesta caracte rizează noţiunile Raven: ,.the meeting-place of the two curren ts" , i. e. filosofia Mon ad d prim ordiale vcrsus pluralism al principiilor numcric-stihialc, ,.is to be found not in the primary Monad but in the primary oppositiou o[ I,im:t aad Un­ limited. These «peeuliar p rin ci p le s • arc, as Aristotle says, capahle of a very widc application. The priuciple of l,intit can hc rcgar'trii : lumin:t reprezintă şi v i aţ a sau princ ip iul -ei cel mai nooil (:;e sub ..;tituie dealtfel acestei noţiuni în m- tite m�touimii ale rostir ii p --> � t l � :) ; tot b a�:!l.;tă ;:hczl;;le d�t>in l, şi s 'hl.!a!ca (c iclur i sau biorit tn u ri ia Cttprin-ml un�i ex:istenţe) . 49 OJat:l cu ada11a (îu această propoziţie (b:1r alntracţi�t!lC n u tn�rică), se ved.e clar că .',Îilf):>! i:')�n:1l ko.'im -,J::n iettc :.tl tLt·n !L ·� tor c a l ; n �a�::tză cu întruchiparea o.nLtl-li c:t fliuţrt int"lig�ntă, capaLJ U ă li! s�u� i tn !nt'" ; 1n1.i ales iubir�a e·:1. i 1n J :tL� er� t i c .� i c�1 p�·i � l .! :l t.:'. . D .t cl pa!nt '-!a':J. .t zvar de viaţă, cotn :l ill:lte l ..! :;tUtii i :.l U.l.t..tră. ·J/Jt e .; c .� a ) J:!iat .:- V' .!llttt·:d -?i cll oc­ tava muzicală .;au cu o c b>cor.-Jnl - artnJ'li·o lat !iig�a�ă. î'a sfîrş i t, 8 pri11 reduplicareel l ttl 4 a-luce la. Ln�>litllr,= . , ap J. r '. ţia incellgii>iluhti". NLUn�roşi cercetători aLt ,;utJ ll it ! a t de :!i; _, Jli>�:nia J : f � ritdor itttrudtip:iri simbo­ lice ; ac:!l�ia$l cifr.:! ::;:t•..t �tc-.!lllia�i tLt��lt� _l:ittr-J f i�_tră (J:t�ll ..:!tun 3� ·

=

.

.

MIHAI NASTA

112

spune �l m A 1 4) i se atribuie mai multe personificări, întrucît �i divi­ nităţile pi'oţ!îne adeseori cumulează o serie de atrilm !romane din ţara noastră - referitor la obiceiul tracilor de a număra pînă la 4 (cu reluarea seriei, după fiecare tetradă) . Explicaţia ce se dă îu această mărturie păcătuieşte prin naivitate : tracii, ca nişte copii, n-ar fi ia stare să rcţinâ în memorie numere ce trec de baza patru şi n-ar avea nici obişnuinţa, nici conceptul de multiplu ! Timpanaro Cardini (op. laud., p. 1 3 1 , nota a.l.) ln1ătură. pe bună dreptate această motivaţie discriminatorie şi simplistă, insistînd asupra momentului ontologic-ritual. Savanta italiană consi­ deră că pare mult mai verosimilâ influenţa tracilor asupra doctrinei lui Pythagoras, mai ales datorită sacralităţii lui 4, celebrul tetraktys (o ipoteză similară am formulat noi înşine în legătură cu religia geto-dacă şi asocierea Zahnoxis-Pythagoras, cf. referinţele din vol. I, partea a 2-a, pp. 9 - 10, 70 - 7 1 ) . Practica numărătorii şi aritmetica elementară (computaţia) se numeau la greci logistică (J.. oyta>txi) ·rexv1J, cf. Platon, Gorgias 450 D, 45 1 B .

NOTE LA PHILOLAOS

117

şi Statul 525 A), î n opoziţie cu arithmetike ( = de fapt, teoria num erelor " şi a operaţiilor matematice"). n După Tannery, Science hellene . . . , p. 388, nota 1, ultima frază (de la "multe altele nu-i sînt proprii doar acestuia" pînă la fine) reprezintă un adaos, de tipul unei glosse, care a fost inserată în tex:t. Ea completează însă in mod oportun definirea "perfecţiunii" lui zece, deoarece, cum reiese din ceea ce urmează, se înşiră de fapt anumite proprietăţi ale numerelor distincte din seria 1 la 10 şi "altele" care ţin de teoria generală a numerelor, raportate la construcţia figurilor geometrice. M Prima din cele trei proprietăţi ale decadei se referă la faptul d!. ea conţine două serii, cu acelaşi număr de termeni din cele două mari cate­ gorii, fundamentale pentru filosofia pythagoreică : cinci termeni pari (sau "pereche · · - seria 2, 4, 6, 8, 10), cinci imf>ari (sau nepereche" - seria " 1, J, 5, 7, 9). în greacă seriile tirtioi şi pcrissoi, fără să fie heteromtreis (deci .,nu diferă ca număr de părţi constitutive"). •• În terminologia greacă : dacă parul nu este sym-perainon (deci , .număr terminal") "delimitat împreună c11 o 11nitatc", cealaltă serie (a imparilor) "v a prisosi" : v a fi prea lungii. Precizare aproape superfluă. "' Piuă acum s-au dat caracteristici ale numerelor potrivit opticii geometrizante (definind numere propriu-zis "pythagorcice"), care distin­ gea - cf. supra şi notele 52-53 - proprietăţi "liniare, plane, solide", aşa cum rezultau din construcţia proiectiv-gnomonică. Dar aici se defineşte a doua proprietate a decadei - de fapt a domeniului numeric in general - , sub raportul aritmeticii antice (sau a teoriei numerelor) , deosebindu-se nu merele p r i m e de celelalte, pe care doar ştiinţa veche le mai numea secunde (prin contrast !) sau "compuse" (in sensul că se alcătuiau din mai mul ţi divizori decit 1 şi numărul respectiv). Chiar Tannery sublinia c ă denumirea de numere secunde" sau " compuse" a ieşit din uz, c e a de nume­ " re prime fiind o achiziţie perenă a pythagorismului. 87 Al doilea element al frazei pare, la fel ca glossa semnalată in nota 63, o interpolare in text, aici oarecum arbitrară. O distribuţie complemen­ tară de două serii la fel de lungi, una cu termeni primi, se mai intilneşte doar la numerele 12 şi 14 (deci era inutil să se lase chestiunea in suspensie prin formularea "altele citeva") .

88 S e rezumă astfel a doua proprietate a decadei, alcătuită din serii cu egală distribuire şi in privinţa raportului dintre cinci numere prime sau "necompuse" ( 1, 2, 3, 5, 7) şi cinci numere "secunde" sau "compuse" (4, 6, 8, 9, 10), ultimele fiind pur şi simplu ne-prime (cf. supra). Repetiţiile obositoare din acest pasaj sint atribuite in mod just de Tannery necesităţii de a familiariza pe cititor cu noţiunea de "b a z ă" numerică din fraza precedentă. Pythmen sau "bază" este cel mai mic număr cu o proprietate dată şi - in alte contexte - restul diviziunii unui număr priu 9 (astfel la Pappus) . •• Ajungem la cea de-a treia proprietate aritmetică a decadei (Tan­ nery - une troisieme egalitE�") . De fapt, o egală distribuire de sub-multi­ " pli şi multipli. Unele dificultăţi le oferă aici obţinerea unor serii la fel de lungi şi de aceea s-a remediat o lacună in textul manuscris : . ,numărul 4 {trebuie adăugat) " (cf. ediţia De Falco) şi in seria multiplilor, "ca multiplu de 2", restabilindu-se astfel distribuţia egală după ce "trebuie scos din seria" [de multipli ] "numărul 7". Aşadar vom avea cinci submultipli " 1 , 2, 3, 4, 5", urmaţi de cinci multipli "4, 6, 8, 9, 10". Se repetă

MIHAI NASTA

1 18

4, număr cardinal (în sensul etimologic şi tare al cnvîntnlui) , iar 7 poate fi exclus, nefiind multiplu al unităţii, întrucît 1 este doar " baz�t" seriei numerice precedente şi (potrivit concepţiei grecqti) nn . , o unitate propriu­ zisă" (v. şi fr. A 1 0 supt'a) , deci singur nu poate funcţiona ca factor al unui produs sau ca submultiplu al lui 7, care nu rezulti:', deci dintr-o multi­ plicare propriu-zisă (alicotă) . •o A patra proprietate a decadei, dupll Speusippos, ia în considerare toate raporturile (l6goi) posibile între numere, surprinse în cadnu seriei 1 . • . 10. Întrucît termenul logos (Myor ' ' al[t( arate, linii!" care vor ddimit.r corpurile : . . . . . căci punctlll e..;te o ttnitate avînj ţJ.J.:iţi� ; deci exisU1 curm·a de as eme ne a numărul sufleLului şi are po.dţie ' ' . Am c it at raţionamentui, deoarece cu termenul tltesis ( . . poziţie uet e r min at ă " ) se pr·e dzează şi momentul configuraţiei structurante, proprie genezei prin numcr-:-puncte, de o importanţă covîrşitoare atunci cînd va enunţa Demo­ crit nvun sa teorie atomistă (aşa cum reiese chiar din c�ea ce urmează în tratatul aristotelic loc. cit.). •• Intrăm în labirintul semnificării alegorice a n umer elor, dezvoltată cu răsfringeri multiple de orfico-pythagorici, unul din textele canonice fiind probabi l " cartea" lui Philolaos Dcsf>re decadă, de unde provine referin ţa citată. Pistis nu este aitlJ -.ou ,i;.licativă a telJI nlui nostru . Timpanaro Cardini, la fel ca ceilalţi comtntatori, a lăsat cko­ parte implicaţiile sistemului de oglindire focalizant prin lentile sup%apuse. Acesta se realizează ce-i drept sui generis prin structu r a poroasă a cor­ pului ce filtrează lumina focului din Cerul înalt (concentrînd-o totodat ă) . Ca at are, s-a mai relevat că nu este vorba de un efect specular obi�m1it, deoarece nu există un fond mat, cum au oglin zile cunoscute, ci st:rudura de filtru. Pe măsură ce trece în rotaţie prin faţa Focului extern, Soarele absoarbe substanţa sa şi o iradiază spre Lună �i spre pţllll i nt, prin . ,porii" sti cloşi ai suprafeţei orientate spre t ărîmul nostru. Oricit ar păl'ea dt· sba­ niu, numai aceast ă jum ăt ate răsfrînge razele, ct·alaltă primeşte inc,-.ndes­ cenţa, decantînd- o treptat. uo Ultimele donrt fraze nu apaxţin - după toate proual>ilit:iţile unei doctrini philolaice. Au fost preluate de A e t i u s din alt context al doxografiei referitoare la natura corpurilor cH�ti. Pentru Timponaro Cardini . , al treilea Soare" ar fi lumina solarii rdlectaH: de Pămînt. A de­ văl'ata explicaţie trebuie s!L fie alta (v. infra) . Su gestivă ni se pare, in conspectul - altminteri stingaci - transmis de Aetius, apropi ere a de concepţi a celor doi Sori la Empedocles 3 1 , A 30 DK (ca figurt-�aă in conti nuarea textului II. 30, 1, rotunjind fragmentul nostru ) . DeDf:am­ d at ă, ,. strălucire a refractată din oglindă [ape) tou en6ptrc.u ha.t' a,;tihla�in . . . auge] se imprăştie semănată prin spaţiu [diaspeiro1nbu ] pină la noi ". Ar fi deci un fel de , .simulacru-eidolon" ce se formează la 11oi, prin vizi­ une, pe globul ocular, ştiut fiind că pentru grecii din vechime ochiul ira­ di ază la rindul său lumina (tocmai cea solară, , .semănată" prin văzduh) pentru a contura imaginea. 1

m Textul : hoionei eidolon eidolou - propriu-zis = ,.ca un simu­ l acru-i magi ne al unei imagini". Un e:xplicit al enun ţului doxografic, n:zu­ mînd plasti c cele înfăţişate în nota precedentă. Primul Soare ar fi corpul ceresc ; al doilea discul incandescent c are se formează prin ef ectul focalizant al oglindirii provocate de incandescenţa solar ă ( = im aginea sursă din

văzduh) ; al treilea, refracţia percepută de noi, prin v iziune ( = . ,imaginea unei imagini"). Desigur, aceasta este o explicaţie apocrifă, inserată ele vreun scoliast care se străduie să expliciteze doctrina lui Philolaos cu noţiuni ap ărute ulterior, în ambianţa eclectismului din perioad a romană.

,.. Lt:na este aşadar o geodă (geodes phainetai) , concepţie atestînd genialitatil, în jurul căruia se roteşte sfera cerească, de la Răsărit spre Apus

pe planul Ecuatorului. Dacă asemenea concepţie aparţine unui grup de traiiţionalişti, care au făcut autoritate în vechiul pythagorism, nu este zis ci ea corespundea şi doctrinei esoterice atribuite de-a dreptul lui Pytha­

goras.

lU , . Cercul înclinat" (sau , .oblic") desemnează

ecliptica, aşa cum pre­ homoiotropos helf.oi ka! sellne - , refe­ ritoare nu numai la o mişcare similară, In acelaşi sens cu Luna şi cu Soa­ rele, dar totodată în planul unei orbite cu Snclinaţie similară. Astfel se

cizeall şi cuvintele următoare

-

coru;emuează descoperirea unei duble mişcări a Pămîntului . Pe lîngă rotaţia diurnă in sens normal, de la Răsărit spre Apus în planul Ecuatorului, Pămîntul ar mai avea şi o mişcare de revoluţie în sens opus, tie la Vest spr� Est în planul Zodiacului (pe , .o r b i t a î n c 1 i n a t ă"), parcurgînd to:l.�� constelaţiile zodiacale, întocmai la fel ca celelalte planete (inclusiv , .luminătorii" menţionaţi în fragment - cf. de asemenea Alkmaion, fr. A 4) . De bună seamă, nu este incă gravitaţia într-un sistem solar, ci iu jurul Focului central. Chiar şi în sistemul geocentric din Timaios

reg:lsi::n această dublă mişcare în sensuri opuse. De fapt, în vremea ulti·

melor dialoguri (Critias şi Legile) , Platon ar fi adoptat în cele din urmă Focul central, dacă odatrL cu această modificare sistemul , .philolaic" ar fi comportat prin simetrie un cer nemişcat al stelelor fixe (T.C.). Cită

152

MIHAI NASTA

vreme însă ş i intr-un sens a

la Philolaos dubla mişcare însemna pe de o parte rotaţia pl anetelor (incl usiv Pămîntul şi So arel e) , pe de altă parte mişcarea (mult mai rapid ă) in sens opus a sfere i ("Cerului") cu stelele fixe, fondatorul Academiei a preferat să lase în centrul sistemului un P ămînt nemişcat , strîns , . ghenmit" (gr. heillomenen) , în jurul axei intre­ gului Univers - cf. Tim. 40 B - C) . La Phi!olaos, in ciuda faptului că , . cerul" stelelor fixe are şi el o mişcare, importantă este ( 1 °) păstrarea tezei mobilităţii P ămîntului, (20) constatarea unor mişcări neregulate ale planetelor , uneori retrograde (v. pentru o interpretare mai ampl ă B. van der Waerden Die Pythagoreer, cap. XI, pp. 252- 268 şi cap. XVIII, pp . 424 - 465) . Predecesorii acestui efort de a salva şi explica aparen­ ţele sînt Thalcs (fr. A 1 7 şi A 1 9, la noi YOI. I, p. J , pp. 1 60- 1 6 1 ) şi Anaximandros (fr. A 5, 1 9, 22, la noi voi. cit. , pp. 1 70, 177- 1 78) care observaseră n umai aşa-numita " înclinare a Zodiacului", ulterior primii pythagorei adîncind aceste ach iziţii ale astronomiei, pentru a deosebi mişcarea revoluţiei diurne (tle planul Ecuatorului) de cealaltă mai ampl ă ( "zodiac ală") din�prc Apus spre Răsărit. Legată de revoluţia p l anetclor, dar mai ales de o detenninare cu rezonanţe fat idice a "m are lui An" (v. fr. 22 şi nota u rmăto are) , ace astă descoperire a fost lliterior controversată. (mai ales în urma unor specul aţii astrologice) şi atribuită enigmaticnlui O i n o p i d e s - cf. 4 1 , fr. A 7 şi 10 DK. Credem dt diminuarea meri ­ telor py thagorei ce s-a făcut a posteriori, cu o vădită prop ensiune de a inventa împrejurări atestate istoric, menite să înnobilezc astrologia . 146 Aceste a sînt lunile care se ad au g ă duratei obişnuite, în cei 21 de ani "interc alari" (form aţi aşada r din 1 3 luni) . alcătuind la rîndul lor împreună cu 38 de ani "comuni" (de cîte 12 luni) - ciclul "marelui An" ( = 59 de ani), pe care Censorinus îl atribuie în acest fragment (A 22)

lui Philolaos. De fapt , în această p riv in ţă, efectiv Oinopides din Chios pare să fi dat primul o definiţie corectă a marelui An, ca un ciclu ce cuprinde rev oluţi i le tuturor p la.nete lor (cf. T.C., pp. 30 - 3 1 ) . Savantul

ionian pusese la p unct un asemenea c alend ar ciclic amănunţit, bazat pe un co mput corect al anilor solari (fiecare cu 365 de zile) ca re se putea citi pe o tablă de bronz fixată, dintr-o iniţiativă publică, chiar la Oly mp ia (v. Vorsckratiker I, 4 1 , fr. A 9). Calculul adoptat de Philolaos, aşa cum pre cize ază ul tima parte a fragmentului nostru (CJ.;NS. 1 9, 2) , m1 cores­ punde p arametrilor astronomiei moderne şi se străduieşte să păstreze ves­ tigii akusm atice de calendar lunar, adaptate l abori os calendarului sol ar (in text " anul natural" ) . Deci marele A n philolaic ( l'i9 ani "naturali", cf. supra) ar fi cupri ns 2 1 . 505, 1 /2 zile, repartizate în p erioade mensuale l unan: (lat. med. tunationes), fiecare din ele cu 29, 1 /2 zile. Pentru a se comr l eta numărul anilor din comp ut, după fiecare doi ani .,comuni" (de 1 2 luni) st· insera unul "intercalar " (de 13 luni ! ) , conform criteriilor spe cif : c ate la i nce putu l acestei note. S-au propus diferite interpretări pentru n j ustifi c a distribuţia lu nilor în funcţie de numerolo gia p ythagoreică, prin s;metrie. Astfel 729, nu mărul perio adelor lunare (lunationes) rezultă din 272, iar 27 93 (cf . Boeckh, Philolaos, p. 135) . Apo i, numărul celor 59 de ani corespunde redupl icării numărului de zile dintr-o lunatio (29 1 (2) . Pentru Scbiap ardli {apud T.C., p. 1 78, nota a. 1.), în acelaşi număr [59] se cuprind - aproximativ ! - 59 de rev oluţii solare, iar p entru celel:,Jte planete avem următo arele revoluţii : 729 pentru Lună, 59 (de asemc·nea) pentru Mercur şi Venus, 31 pentru Marte, 5 pentru Iupiter, =

=

NOTE LA PHILOLAOS

153

cite 2 pentru Saturn. In opinia noastră, una din cele mai verosimile apro­ ximaţii ar considera ciclul marelui An alcătuit din şiruri. Ele nu inserau in mod stereotip anul intercalar intre doi ani ,.comuni", ci alcătuiau progresii recurente, care vor inspira şi reforma calendarului iulian (în preajma erei noastre - un an mai scurt la fiecare 4 ani comuni - prac­ tic 3 + 1 ) . Dacă notăm cu O anul solar complet şi cu D pe cel inter­ calat, putem obţine cite şase serii, unde anul . , scurt" se intercalează progresiv, mai întîi după 1 an comun, apoi după 2 ani, în sfîrşit după 3. Un astfel de cicloid combină tipul par (sau artion) şi cele par-Impare (sau

artio-pcritton) .

Am avea următoarele modulaţii posibile de şiruri cu elemente ciclice :

i A ltern anta

simplă (cadru) I l•ol .. � i

.

.

.

�

���

. . . . .

�

Serie d e 13 a n i

. . . . l • • o • o •• o i J •• o • o •• o l

. . .. l • • • o 1 [ • • • o l . .

S erie cu a n i bi sexti l i

. .

· · · · · · ·

� �

C!EJ

cuprinsă într-o deca dă(10 ani)

J • • o • •o ••o • •o • • o ••o Se;ie lun g ă de şase cicluri triete rice ( 18 ani)

. . . .

(•] CU ANUL [D] I N TR- U N CICLO ID ALtrat un text cu a semen ea raţionamente (ipo­ teza lui Burkert - cf. şi Van der \Vaerden, op. cit., p. 391 ) . Savan tu l german incriminea:r.li în mori prea categoric pe Philolaos pentru confuziile

din prelucrarea latină tardivă, deşi speculaţii stranii, l ip site de orice dt­ monstraţie de abia pot apărea b Ni comach os. î n schimb, pasajul din Proclos (reprodus ca fr. 26 aJ îi atribuie înţeleptului pythagoreu calcule

!\OTE

1 59

LA PHILOLAOS

vtrosimile şi acestea (laolaltă cu o serie de termeni) ar fi stat la baza gamelor din Timaias. Astfel s-ar putea elimina enunţul aberant, potrivit căruia savantul crotoniat împărţea tonul în două părţi exprimate prin numere întregi, deşi orice teoretician familiarizat cu tradiţia . ,mathema­ tică" ştia că o eli viziune de acest fel nu era posibilă, ., deoarece se ajungea la numere iraţionale" (T.C.). 11 0

Aid lcimma (!.II.

A.

H i v and

!1

Hl

prind : . . . . . rt semantic lasă ele aici incolo o amprentă p ro f und ă în de\·e­ nirea filosofiei. Prin re·rerberaţie multiplă, intensiYă, peras nu mai este

doar . . 1 i m i t ă " (Sens pasiv ! ) . ci " d e i m i t a r e " (sens activ ! ) , f u ncţia principiului care mărgineşte {Xcwbold reclă prin t e rme nul Detcrmimu:tj .

-1

Cu ntît mai sng"stivă este semnificaţia formei de p articipiu plural acti\' ta paa inonta. La Platon, în Plzilebos 24 E şi 18 A , se impune acelaşi semantism act iv , în opoziţie cu re fi nitudini i " ) . Pe această cale ne-am în­ depărtat mult de materialitatea c uplul ui de concepte studiate de Philolaos, chiar dacă filosoful nostru are meritul de a fi a ncorat polaritatea în "na­ tur.-, ; u crur ilor " . C a principia abstract, dar tot cu exprimarea participala (ca la noi, în U 1 - n G) mai revine , . o naturl:'t ce delimitează numărul im;;;,r" - perainonsa physis, - la Aristotel în fr. -t7 ( dintr-un dialog pierdut), iar Hcsychins (s. v. perainon) glossează termenul tehnic impus de y:··t�agorici : ' ' numer� � p�incipial) impare" i':'tp�Lvov [sic] ol II u O"'y �­ . , . ,cL>:o< ,,,u; 1tE�ază, g�.nerînd astfel �i multiplul. Deci ordinea cos­ mică niciodată nu s - a prezentat ca o massă de m ate rie c omp actă nedife­ �

ren ţiabilă.

roa Termenul de "s p e c i e" (eidos, aici la pl. eide) ca subcategorie fi st and ::n:di z at de Platon şi Aristotel, deşi nu ar fi exclus ca pri mele sale ocurenţe abstracte să le găsim l a presocratici. În Arch ytas , fr. B 4 , referitor la domeniul calculaţiei s- ar părea că avem de-a face mai de­ grabă cu diferite , .forme", , . înfăţişări" (n umărul şi mărimea) , şi în frag­ mclltul phi lol ai c Il 1 9 sensul este mai c-oncret : , . f i g u r i " Inat ematice . va

A�adar, de� i este redactat într-un idiom dialectal straniu (dorian cu o coloratură ioniană, pr opri e tratatelor filosofice în proză din perioada pre­ cla,ică) citat ul nostru nu este omogen sub raportul expresiei. Să fi moder­ nizat un , .redactor " tardiv (după secolul IV) t extele philolaice retopite într-o singură carte ? Întrebarea va rămîne fără un răspuns clar, piuă Ia descoperirea unor indicii suplimentare, de natură să clarifice cum s-a trans­ mis acest corp de doctrină. In citatul nostru, după ce au fost enunţate două " s p e c i i" ale numărului - parul şi imp arul (artioperitton) se adaugă parul-impar, ca un fel de specie intermediară, obţinută din c omb inar e a primelor două. În comentariile precedente - v. sup ra, nob 192 - am :relevat afinităţile acestei categorii ontice cu principiul mixt "delimitantul - făr ă-de-margine " . Cu privire la artioperitton (.,parul impar") controversele s-au înmulţit în ultimele decenii . · J. E. R a v e n vede şi aici ca in m aj orit at ea fragmentelor philolaice intervenţia unui .,falsificator", deşi admite la un moment dat că lucra cu discernămînt l La baza enunţării unui principiu matematic de " creştere" par-impară stă tot dialectica peras - apeiron (limita şi nedeterminarea) , inerentă chi :J. unităţii primitive. Acest l ucru il recunoaşte însuşi cercetătorul britanic. Dar el consideră că nu este vorba de reprezentarea unei a treia specii de număr, ci mai deg:rabă de o altă funcţie a unitdţii :· adăugată la imp ar produce parul şi invers. De acolo concluzia : , . Deşi fragmentele lui Philo­ laos sînt ele fapt nişte falsuri nu este li psit ă de semnifieaţie împrejurarea că falsificatorul, care lucra cu destulrL temeinicie, astfel încît să nu dea impresia neautenticităţii, a crezut totuşi că i se p otrive şt e lui Philolaos concepţia referitoare la cea de-a treia specie a numărului ". - Pythago­ reans . . . , cap. The One, p. 1 22 ; cf . �i 1 1 7 - 1 20) . O ricum , la matema­ ticienii perioadei postclasice (de ex. Iambl., in Nicom. 29 şi Theon, I, p. 25 Hiller) s-a păstrat o accepţiune tehnică, precisă a noţiunii de par­ impar : este acel număr par care împărţit la d oi ne dă două numere im­ pare (de ex. 6) . Ar putea fi definiţia concretă propusă de pythagorei. Pro-

NOTE LA PHilOlAOS

1 71

l,Jematic" tra veche, 1 DK. De: ul Jir�ie pythagureid sînt şi rapurturilc numerice din c mh riologic şi pa tologia b olilo r, unde pretivi­ phrow a ('jJpoup.X), " în chiso nTc " (lat. carar), deşi mai este conotat �i de Sl·n,ul Pxt�n�iv " cus­ todie " - v. textul din Phaidon 62 Jl-C . . ,nghe" (lat. l'iţiliae). O dată eliber ate (mai ales prin "mîntuire" - sotcria·l , �ufl�tele cre � tinilor se intorc pe tărinml unde pot Tcintegrn condi ţ i a fericirii i m ateriale, prin unire cu Dumnezeu , instanţa nemuririi asimilată cu rnu l pythagorcic (mon ad a generatoar e) , aid "!le;;supra" m a t l,ri ei , deşi pyth agoricii postulează mai de grab ă im a n enţa sa în n atură.

Opoziţi a materie corporală vs. suflet-imaterial nn putea funcţ ion a in pyth agorism decît sub rezerva că la un Philolaos (prinae alţi i . . . ) s-ar fi accentu at contrastul dintre sufletul unic de csenţf• t"!h·inf• şi dif, ..ritele trupuri efemere cn care ar fi dam n at să se in j uge (prin metl:mpsihoză). Foarte i mrJort antă este şi observ aţi a că se păstreaz:i totuşi gr aţ i e lui Athen agoras o teorie philolaică despre sensu l etimologic al ln-�bisorii: de fapt, involucrul formel or (deci tot " custo die ") , în care e r io d oratoric, nefiind exclusă influenţa stilului creştin, cu paralelis­ mul b1hlic al membrelor ( prezent dealtfel şi tu sti lul hieratic al celor mai veclii poeme orientale, precreştine, arhetipul nnt-i se an d ă ri liturgice) . Fie c l _este vorba de o si!llilitudine (primordial dorit:!) cu c� xpunere a poe­ mati�-\·ersifieată. fie că se verific ă astfel efortul unui falsificator (d. jude­ cata lui \\'ilamowit z : . , eiugefălschtes Zitat") de a imita solemnitatea unei defiil.iţii a pythagoreilor, impresionează desfăşurarea unor membre (kola ) , orinduite pro gres i,· , plnă la procl amarea eternei identităţi e u sine, î n izbu­ ti ta C;)ncln z i e lapic1arCl , eu diptoton şi homoeotdeuton (în raport cu cele trei epitete anter ioare • : theos, m6nimos, /1 auto s heaut6 h6moi6s. !SL Aluzi e la mitologemul foarte arhaic al naşterii Athenei, zeiţa-fe­ cioar�t a inţ elep c iun i i , tot printr-un fel de parthenogenezi"t , în trucît a fost scoasl din capul (respectiv " creierul") lui Zeus, care o zămislise după ce a înd.1iţit-o pe J! elis, personificarea inteligenţei - v. acum M. Detienne , J.-P. Yernant, D's mses de l'intelligence. La Metis des Grecs, Paris, 1974. Asimicarea e i cu Si.lw, , ; Victoria" predotnină în perioada clasică, mai ales printre i-Jnieni, cultul oficial tutelar in cetatea-lumină din Attica vcner!nd-o, cum a.testă şi pasajul uns t ru, ca o inexpugnabilă Athena Parthenos ( " Feinsi

�.u

I BS

MIHAI NASTA

cioara" - de unde şi numele Parthenon-ului) . Şi fr. A 1 2 simbolizează prin numărul 7 . , inteligenţă" - nous - şi . , sănfttatea" (hygieia) . · Mai îndrăzneaţă este în această enunţare a esoterismului numeric asimilarea

lui 7 . , fără de-mumă" cu monada supremft sau martie Unu ca ipostază indivizibilrt (deci nu obîrşia numerelor) , simbolisticft de tip precreştin, legată eventual de întruchiparea und piramide sau de sorocul 6 + ·1 , pre­ zent şi în ordonarea timpului spaţializat prin coloane ale templelor-cakn­ dar dacice. 285 O schimbare minimă în ordinea cuvintelor deplasează întrucîtva la Philon centrul de greutate al enunţării, de parcă s-ar vesti o ident it ate solemnă cu dogma creştină, iar hebdomada s-ar contopi cu . , Dumnezeu unul" (8eo�. eiFct zoo-f.Lou), chiar dacă un asemenea sfîrşit ar fi tîlcuit ca premisa unui nou început ( , . eterra întoarcere" sau apo-kataslaza devenirii ciclice). S-au depistat în plăsmuirt-a incrmsecventă a coloraturii doriene forme recente, din limba comui!fl, cum ar fi exarhidion, adverbial, coroborat cu inscripţia din Dittenbergt-r, Syll.3 7 1 21, deşi la fel de bine pare atestată forma emendată, propus[, de Diels şi Letronnes, i� � = din rudiwente primordiale" (în ciuda " obiecţiilor lui Burkert care compară diminutivul cu parodisticul �wz;:x­ -r(8Lr,v). O relicvft enigmatidt rămîne anakoma pan, emendat in analwuama (după Hesychius, anakonan) . echivalentul lui anaslropl!C, . ,răsturnar""· Se întrev{td aşadar şi vnl garisme ale tradiţiei neo-pythagoreice, .clitienc (d. fr. 72 n, 1 J l K ) . arătînd că există di­ mensiuni ale "oportunită ţ i i " - kairos proprii gindirii filosofice. Contro­ versa " filosofilor din vechime" i se pare autorului nostru didactic (Athe­ n aios, "specialistul in mecanisme", rle prin sec. I. i.e.n.) un aport la de­ finirea glohală " . . prilt>jului nimerit" (Ilai râs ) . Dnar un alt compilator tardiv care - după cum prccizeazr: Diels--Kranz - excerptează acelaşi text dă filosofii in alt:i ordine şi adaugă la inceput pe Philolaos. Ca atare s-ar putea srt ii existat o referire la concepţia strict pythagoreică despre

kairos : un concurs de împrejurări \'ăzut ca o simetrie - proporţională şi intruchipat de numărul şapte (cf. Theol . .4.1'. 4 -t ) . care, potrivit mărturiei aristotelice (.�fetaph. I, 8, 989 b-990 a), îşi a\•ca locul în "alcătuirea Unh·er­ sului" (v. la noi voi. I, p. a 2-a, fr. 40, p. 39, respecti\· 58 Il 22 DK) , fiind văzut fie ca prile-j oportun" (potrivire fericită de întîmplări), fie ca " mo­ "" ment critic . t:!terior - dealtfel - kairos \';\ însemna şi un punct vital"

" (critic) din anatomia corpului omenesc, iar prin polisemie ambivalent!l atit o �; rioadă critică, cit şi un anotimp sau o perioadă potrivită (engl. "season ) . •••

Din această îmbinare d e cuvinte se \'ede cii oportunitatea

- kai­

r6s - este înţeleasă şi ca "măsură definitorie" pentru cunoaşterea filo­

sofică. Democrit, atunci cind incrimina (după Heraclit - v. supra) aceeaşi pdymathie a lui Pythagoras, spunea că "trebuie cunoscute măsurile ( '= = limite şi c:.::tensii ale definiţiilor") în ceea ce priveşte oportunitatea" " (x�·r, 8� Xpondenţă şi \"Îzite. După mulţi ani de rodnică activitate, filosoful tareutin şi-a sfîrşit zile:.; intr-un n aufragiu, lingă coastele Apuliei. Horaţiu îi celebrează moarte.J. intr-o Odrt (I, 28) stră b ătut ă de accente triste asupra zădărniciei lucrurilor omeneşti. Personalitatea lui Archytas, aşa cum se desp rinde din Viafa de compatriotul s ău Aristoxenos (la Athenaios XII, p. 545 A) , ne astăzi ca o figură înzestrată cu înţelepciune, demnitate morală şi măsctră, calităţi egalate doar de erudiţia sa.

scrisă apa:·,;

Opera lui Archytas pare să fi fost vastă, abordind teme de filosofie, matematică, mecanică, astronomie, muzică şi politică. Astăzi nu se mai pă..>trează din ca decit puţine fragmente, culese de Meiners, Histoil'e des sciell­ ce; el!;;;; les Grecs, Paris, III, C . 5 ; şi Mullach, FPhG I, fr. 535 - 575 ; II, fr. 1 17 - 1 29. I,ucrarea Natura universaliilor (J. Camerarius , A rchytas, Nat!4r�

1lll ir.·ir.;aliorum,

se mai atrihuie, are paternitate în ­ dorice transmise sub numele lui şi Despre lege şi dreptate (P. Cordano , Sui fra.mmenti politici aun·­

Leipzig, 1 564), care i drJidnică. La fel sînt şi fragmentele

intitulate b l.tti ad A rchita in Stobeo, "La Parola del Passato", XXVI, Napoli, 1 97 1 ,

pp. �90 - 300) .

Din fragmentele păstrate se poate înfiripa. o p ărere asupra intregii acti,·ităţi ştiinţifice a invăţatului tarentin. El s-a distins în special in ap li­ care:;. principiilor matematice la mecanică şi t rece drept inventatorul şum':ou lui şi al scripe telui . Se mai spune că a descoperit construcţia cubului şi c;; a calcul at dublul cubului. A demonstrat , de asemenea, că intre două numere afl ate în r aportul (n + 1) : n nu există nici o medie p ropor ţio ­ ua�oi raţională ; urmează că întregul cu r aportul 9 :8 nu poate fi împăr ţit în dotmos", . ,Ar chytas a ince rcat să cunoască l ăcr:şurile aeriene" . Vd . şi Eudcmos, Physica, fr. 30 ; Cic�ro,

Lael. 23, 88.

15 Cuvintele ce urmează aparţin Scrisorii a VII-a a lui Pl at on , impor­ tantă pe ntrn atestarea le;găturii dintre Archytas şi Platon. în pr ivinţa căltttoriilor l ui Platon în Sicilia şi a şe d erii acestuia în insul ă, nu se �tie azi nim ic sigur, cu toate investigaţi ile şi :;upoziţiile unor învăţaţi ca G. Pasqual i, I.e lei/ere di P!atone, cd. cit . , p. 47 şi urm ., şi U. von Wilamo­ witz-:Moellendorff, Platon, B erlin, 1 920', I, pp. 242 - 253 ; 537 - 556.

Este vorba de Dionysios cel Tînăr, fiul lui Dionysios, tiranul_ Syra­ său la tron în 368 î . e.n. El l-a ch em at pe Pla­ ton la curtea sa, dar curind 1-a alungat şi s-a dedat desfrîului. L-a alun­ gat şi pc Di on, cumnatul său, care s-a refugiat la Atena, unde a insis­ tat ca Platon să primească inYitaţia, sperînd zadarnic să-I împace cu ti­ ranul : atunci Dion s-a reintors în patrie cu trupe, a cucerit Syracusa în 3 zile şi 1-a alungat pe Dionysios (357 î.e.n . ) . Du pă 10 ani, Dionysios s-a reintors , dar a fost din nou alungat de Tirnoleon, generalul corintienilor. Momentul la c are se referă Platon aici este a nul 361 i.c.n., înainte de a trei a expediţie contra Siciliei. 16

cusei,

care unnea�.ă t at ăl ui

17 A cest e raporturi de prietenie şi osp it alit ate le-a mijlocit Platon cu ocazia priun·i .tet!>ati'ilamowitz, Eiu H'cihgeschenk dale llan?�-:1lit:a, l �rob!ruu: rnu:.. 1·­ c.d[: ';'i .�·:, :.Ii o c a P o : n ;s, n)nstitnie n:l 1uai �·. igur jzyor de infornJaţ:e a�upra teoriiic,r nmziealt- c:lt: rythag.·,rcilor. .�. prccien·a l ,c care i-o îacc l td A r-chy­ t a s �'" n·;ăse�;te b Geo:rglos l';;chimert's (sec. X I I I e . n . ) , in lu crarea [\CE'stuia D,· musica J -1 , t:!ii!e c�t c-hytns t'ste comp:.rat cu Aristoxenos. c\rchytas ..:ste teoretici ,m.-. 1 care a fixat raporturile muzicale pe ra ţi onam ente m ate­ Jur:.t·; ce, iar _-\..ristoxcnos C'stc Jn-u:r·.icc,lo!;ul care }Jornt:: şte de la date acustice :· ; ii:xenz{t inten.,lc-lc d up ă e::s:peritnţH !:ensibilă. l':ythr.goreii au căutat prima o�tn'l. 1111 i.6yrJ::;, o h:��e nut:j•_:!'ică n ft·nc m enelor acustite c au zate d.: y ibraţi a coardclor .'·. an a cavitiiţii sonore. Ei an găsit o astfel de lege dreia îi concu:-tl {t toate ac-e:·, te: fcnoraene, prin studiul mediilor şi. al proporţiilor . Philo1-.:o:; '' ct•.� · nrat tc(;r i a constituţiei primitiYe a interv al elor octa,· t:i, C\'intei �i a1e l'Ynrt d , in i::tecre�r(;'�:. sa U.e : :.. diviza tonul şi de- - S9 . .-\rch�·hs, l>�cu. t pe cuceririle înainL:.: ilor, şi-a •.n-·!Lllbti c�.:rct::tnre�-:. i11 (�ouă din rţ ; ; , l" e dt: o P Iaria Timpanaro Cardi n i, I Pitagorici, p . 342 şi unu., explică textul astfel : Archytas trebuie să s e fi gindit că lim­ bajul, f i ind constituit din sunete, urmează legile sunetului. Democrit cu­ noşt�a bine doc trina pythagoreică ( vezi cap . . . Dcmocrit" A 1 = Diogene;; LaertL>s IX, 38) şi a vrut să ey�inclr1 asupra l i mbajului teoria rn uz ic all pythagil. la un _, ;_,: • · 1 1 t < l e m i1 s u ri l ineare :;; i de grythagorcică. V. G. l'asquali. Lett. Plat., p. 1 97 :;;i urm. 1'

16

1s �yriauus comenlca7.it .Hetajiâca 1 089 b, 20, 24, iu care .Aristotel aiirmă necesitatea de a pune proble�.:w multiplicităţii nu în sensul că eltis­ tenţele sînt multiple, ci că sînt multiple categoriile existenţei ; pythagoreii au pus şi ei problema multiplkităţii existenţei şi i-au arătat cauza.

t>iOTE LA OKKELOS

239

' " R . H ard er , Ocdlus Lucanus , p . :.;G şi mT.� . . arată că ori gine� pol e­ tn:buie c.'i u t a W la Iawblichos. Svria• nus [. tr;' .clic l ui P"eudo-O c�llus f i l osofia n a t i tl"alistă a lui Aristot�l şi l u i I'se:udo-Timaios cea mai mare parte a 11 1etaiixicii peripatctiet:. " '' Proclos te apocriU. \Vilamo­

pentru Pythagoras. Cît despre Pherekydes, se ştie că trecea drept maestrul lui Pythagoras. ••

Triada : octavă, cvintă, cvartă.

XENOPHILOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Xenophilos din Chakidka tracă, filoRc•f pythagoreu şi muZlctan ; a trăit la Atena 105 ani (Iamblichos, V.P. 36, 267). Nu se ştie dacă este unul şi acelaşi cu autorul unei Istorii lydiene, din care se păstrează un singur fragment (FGrHist. 767). Catalogul pythagoreilor îl consideră, greşit, din Cyzic.

XENOPHILOS TEXTE

1 . D IO G . VIII, 46 :n:K 3 1 , 28, 302, 5] Ultimii pytha­ gorei, pe care i-a cunoscut Aristoxenos1, au fost Xenophi1os din Chalcidica tracă, Phanton din Phlius, etc., IAMB L . , V. P. 25 1 Cei mai zeloşi au fost Phanton, Echekrates, Polymnastos şi Diokles, din Phlius2, Xenophi1os Chalcidicul, din Chalcidica tracă. 267 (DK 193, 5) Din Cyzic au fost Pythodoros3 [nu cel pomenit la DK 1 67 5 ] şi Xenophi­ los . . 2. YAL. )lAX. VIII, 13 ext. 3 Cu doi ani este mai mic [decit Gorgias ]4 Xenophilos Chalcidicu1, un pythagorician, dar nu este mai prejos decît el ca mulţumire sufletească, dacă, aşa cum se e.xprimă Aristoxenos muzicianul [fr. 1 6 FHG II, 277 ] , scutit d e orice necaz omenesc, s-a stins în culmea strălucirii celei mai desăvîrşite doctrine, [LUC . ] ::\1acrob. 1 8 Xenophilos muzicianul, după cum spune Aris­ toxenos5, imbrăţişînd filosofia lui Pythagoras, a trăit la Atena peste 105 ani. PLI� N.H. VIII, 1 68 Prin urmare, consideră o adevă rată mi nun e si acest exemplu solitar al ' lui Xenophilos muzicianul care a trăit 1 05 ani fără nici un beteşug al trupului SăU. 3. LEX. Suda. Aristoxen os a fost discipo lul ,

.

.•

NOTE LA XENOPHLLOS

271

tatălui 1 ui [ Spintharos ] , al 1 ui Lampros din Erythreia6, apoi al lui Xenophilos pythagoreul şi, în sfîrşit, al lui Aris­ toteF. NOTE a avut 1

Aristoxenos, muzician, filosof, istoric şi biograf, fiul lui Spintharos, ca profesori pe Spintharos, Lampros din Erythreia, pe Xenophilos pythagoreul. E cunoscut ca discipol al lui Aristotel şi duşman al lui· Platon. • V. paragraful următor, Nota introductivă. 3 Pythodoros din Cyzic, filosof pythagoreu din ultima generaţie, mai puţin cunoscut. • Gorgias a trăit 107 sau 1 08 ani, spune, printre alţii, Cicero, Cato Maior 5, 1 2 . Vezi " Gorgias", fr. A 12. • F r . 20, Wehrli. e Lampros din Erythreia a fost un renumit muzician, maestrul lui Epa­ minondas (v. Platon, JV!enex. 236 A ; Cornelius Nepos, Epam. 2) şi al lui Aristoxenos (v. Plutarch., De musica 3 1 ) ; el introduce un nou stil în muzică, la fel ca Antiphon în retorică (v. Athenaios I, 20, Vita Soph., p. 3) . Este menţionat şi în Lexiconul Suda. 1 Informează Aulus Gellius IV, I l , 6.

MA RTURII

DESPRE

DEC ĂDEREA

SECTEI

PYTHAGO REICE

NOTA INTRODUCTIV A

Autorii care ţin de aşa-num i ta comedie , . medie " şi , . nouă" prezintli un t ahlou caricatura], parodistic, al p y t h a g o r i ş t i 1 o r din secolele n· - I II, care se complac în sărăcie, ducînd traiul unor protestatari , in marginea societăţii, cultivind mai departe restricţiile vegetariene, fAră să mai aprofundeze tîlcurile unei existenţe conforme cu natura. Despre accep­ ţiunea uiferenţiată a termenului care îi deselll.Dează pe aceşti yeleitari, spre deosebire de pythagoreii uin perioada clasică Y. Nota introductivă, P. 33 - 35 şi voi. 1, p. a 11-a, p. 67. Deşi comediografii exagerează în mod eyident, , . şcoala" filosofică se destrăruase, preocupările serioase (rle arithmo-geometric, muzică şi morală practică) fiind continuate de platoni­ cieni ca Speusippos (v. de ex. în acest ,-olum pp. 24, 25) sau de eclectici formaţi în şcoala peripatetică (un Aristoxenos, de pildă - Y. pp. I l , 13). Co nd iţia pythagoriştilor epigonici, reprt:z{·ntanţii unei .,secte" prigonite, anunţă de fapt proliferarr. Rămîne deci să spunem că specialistul (este judecă­ torul). afirmaţie care nici ca nu este de crezut. În fond, sau se judecă colegii de meserie210 între ei, "au se juded1 cei cu preocupări diferite. Dar un specialist in1r-nn domeniu nu este capabil :o:{l judece pc: spc·cialistul in alt domeniu; căci fiecare este:: exvert în propria-i mess­ tle, Vom Mythos zum Logos, Stuttgart, 1942, p. 264, n. 1). 29 Pentru preocupările gram atic ale ale l u i Protagoras, v. şi A 26, 27, 28, 29. Ele siut specifice sofiştilor şi deriv ă din interesul manifestat de aceştia faţă de posibilităţile şi limite le vorbirii ca instrument, ca mijloc de a ac ţ io na asupra oamenilor. În l ip sa unei mărturii conte mporane mai prec ise, critica de specialitate preferă pe prima dintre cele două împărţiri

NOTI!

LA

PROTAGORAS

313

(gr. EOY.«lAlJ, e20,.,71.,•. ;, &",6,-f>Lalcl!en Literal11r, Mii ncheu, partea I, V!)l. III, Hl-!0, p. 28, n. 1). '" Această l ist ă a lucr ărilor lui Protagoras ca şi, în general, chestiunea operelor sale a fost şi cont inu ă să fie obiectul multor discuţii, ·fără a se putea ajunge Ia o soluţie unanim acceptată şi incontestabilă. Lipsesc din i\�ta lui Diogenes Laertios titluri de lucrări p omenite de alţi autori (Ad·�·t:�!i�·•x - ca un .; !.I�t·r�P�':.oU:; 0-:-:x•J ;-:xUcrz�:x!. rJ•'Y J.. E ;e� "t"-1) •1 ";'i;(V"I)'I, 7:&; ).:x.�Wv ;t::(,Ar.v eU{)-0�

oi.z'l oow�oj.--;-w A6y0v z•A (M. Untersteiner, 1 Sof. , T.F., n. ad loc.) . 1 1 9 gr. auyyprotagorns · pornin d de la ideile de relativitate şi convenţ�e . C alitatea r\e a face 2gomot e relativtt ca şi celelalte. Dep inde de om ce va cu prinde numele de ,. zgomo t". În toate trece rile prin continui tat•: s u prin s alturi de ln o c al it at e la c o nt rar.i ul său, co�venţionalismul lu: a P rota�o ras pute,t re7.!)h·a c ee a ce ahso l utlsmul eleaţdor preze n t a ca P'� 47-49 ) . cev a · deconcertant -(E. Dupniel, Les soph . , pp. 1oa Llol . '""(;i1tersteiner · · socoteşte acest text plato nic drept o mărturi•! asupra conţinutului şi sec"ţ:iunilor Arpmunt�lor co ntrare ale lui Protagoras (Le , ,"A ntilog"ie " · ai Prn!a[;ora, in . . Antiquitas", II, III, 1 9 -t7 - 1 948, pp. 34 - 37) . Vezi şi n. 2 5 . 1 99 gr. n :;:pt "-rIose) te Yieţii a fost acl'eptat ca divinitate, ca de c-xu l l :_l l u , si �c;ade si Luna si rî urile si lacurilc si ' pajistile ' ' roadele si ' oric l� a lt lucru de felul �cesta. U j . - - IX, 39, 4 1 (39) Şi desigur, cei care sp un că Oc'.:::enii din vechime au socotit că sint zei toate cîte le sînt de !·olos pentru viaţă, ca Soarele şi Luna şi rîurile şi lacurile şi altele asemenea, pe lîngă faptul că susţin o părere incre­ dibilă, îi acuză de cel mai înalt grad de prostie pe cei "\"e;r înţdc:ptului P rodi c o s , cumpărate, unele cu o jumătat e de drah mă, altl'le cu două drahme:, altele: cu patru. Căci n::'ul

NOTE LA PRODICOS

acesta nu învaţă pe nimeni pe gratis, ci are obiceiul să citeze mer e u vorba lui Epichann os : " o mînă spală pe alta, d(t-mi şi-ai să primeşti ceva" 92• Şi deunăzi de :exemplu, cu ocazia unei ex pu n eri la Callias, fiul lui Hipponikos, a acuzat de atîtea rele viaţa, încît eu unul aproape că era să r enun ţ la ea şi de atunci, sufletul meu, Axiochos, tîn­ jeşte� du pft moarte93• [E.D. J - 369 B-C Socrate : L-am auzit odată şi pe Prodicos spunînd că moart ea nu-i priveşte nici pc vii nici pe morţi . - A xiocltos : Cum asta, Socrate ? S . : Adică pentru cei vii c:'a nu existft, iar în ce-i priveşte pe morţi, ci nu mai sînt. Aşa încît nici pe tine ea nu te priveşte acum, pentru că n-ai murit, nici dacă ai păţi ceva, nu te va privi, căci tu nu wi mai fi . A�adar e zadarnică j ale să se plîngă Axiochos de cc\·a caz c nu-1 priveşte şi nu-l va privi, şi e ca şi cum te-ai plinge de Scyh sau de Cen­ taur, adică de (închipuiri) care nu există pl:' ,ltru tine şi nu vor exista nici mai tîrziu, după sfîrşitul vieţii Într-a devăr, temerile sînt pentru cei care există ; cum ar putea fi pentru cei care n u exi stă ? 94 -

-

Texte false

10. PLt:TARCH . , De tucnda sanita!c pracccpta 8, p . 126 D Î ntr-ad e v ă r s e p are dt Prm1icos a spus in mod m­ gcnios că cel mai b un condiment este focul95• 1 1. GALEK. , De mctltodo medendi X, 474 Kiihn. Cu si­ guranţă laptele este foarte bun dacă po at e fi supt c hiar din mamele, aşa cum cred Euryphon şi Herodot şi l'ro­ di cos96.

KOTE ' c;- ut!Lzi,:, d. ] ; :l ,j ll 4 . • Contempor;;n " " lkmocrit

-

afirmaţia este exactă după crono·

l ogia lui AJlOllodoros (Democrit, fr. A 1) pentru Democrit (460-360) . nu după cea a lui Diodor (Dcmocrit, fr. A 5), 494-404. 3 Discipol al lui Protagoras - ca vîrstă, e posibil (Platon, Prot. 3 1 7 C), dar nici Plaion nici Philostratos (A 1 a) nu vorbesc despre acettsta. Cercetarea mockrnă elimină această informaţie.

te:t

• ::\n se �tie nimic despre proces. Acuzaţia, condamnarea şi moar­

trimit

mai

degrabă la Socrate cu care, probabil, a

fost

aici coninndat.

3�il)

IOANA POPESCU

• Prizonieratul lui Xenofon la Theha, necunoscut altfel , este ncsit:nr. Faptul că 1-a ascult at pc Prodicos vorbind ar putea fi crezut, a,�înd în vedere mai ales p rezen ţ a în .1[cmoral>ilia a apologului lui Herakles fntre virtute şi vidu. Philostr:ttos spune in V. Soph. I, Praef., p. 4, 2 că Prodicos a fost foarte apre ci a t de thebani şi lacedemonicni datorită apologului lui Her ak les pc: c are îl repet a mereu în folosul tinerilor. 6 Cf. şi A 2. 7 Cf. şi A 2, n. 1 0 , 3, 1 1 , 1 � . a Accastl informaţie n u mai apare î n alt;, p�rtc. • Totuşi chiar Xenofou contrazice această afirmaţie, cf. B 1 , par . 2 1 si 34. '10 Aluzie la Homer, Od. X I. 582. Sofi�tul, suferind, apare as tfel ca o umbră aflată în suferinţă. Ar p u te a fi şi o aluz ie la lăcomia lui de uani dacă lu ă m în considerare expresiile proverbiale : TetiiT:; (ci. Athen. 2 1 9 c). 10 gr. 1het�op:i - se poate tra d u ce şi ducre w �p ot.

Drame 10. Vita Eurip., p. 135, 33 Dintre [dramele lui Euripide] , trei sînt considerate neautentice : Tennes, Rltadamanthys şi PeirUhoos. Cf. mai jos p. 383, 18 şi urtn. Wilamowitz a adăugat aici ca dramă satirică Sisypltos (A naleeta Eurip., p. 166) .

Tennes 1 1. Eponim al insulei Tenedos102 ; cf. coNoNloa, narr. 28J[PHOT., bibl. 126, p. 135 b 19 B . J = FGrHist. 26 F 1 . 12. [EUR., fr. 695, T GF, p . 578 Nauck2 ] STOB. III, 2, 15 Euripide în Tennes : Vai ! nu mai e nimic drept în generaţia de azil04•

Rhadamanthy s

12 a. V. DK "Adaosuri" : [Castor fratele ] lui Poly­ deuces ; a fost ucis în luptă dreaptă. În vreme ce Rhada­ manthys se bucura de izbîndă, dar era şi îndurerat din pricina fetelor, Artemis' ivindu-se porunci Elenei să pre­ gătească cinstirile de înmormîntare pentru amîndoi fraţii morţi, şi vesti că fiicele lui Rhadamanthys deveniseră zeiţet oa. 13 [660 N. ] Anecd. Gr., ed. Bekker Lex. !, 94, 1 A nimici (e�cx�pe!v), în loc de a distruge (ocl'jlot�pe'Lv). Căci spune Euripide în Rhadamanthys: Nu-i nimeni care să ne poată nimici . . . 14 [658 N. ] STRABON VIII,

Rhadamanthys:

p. 356 Euripide

Gei ce deţin pămîntul Eubeeil06, cetate învecinată.

în

374

SPIRITIJL CUMPANITOR. CRITLAS

1 5 [659 N. J . STOB . , ecl. II, 8, 12 ; IV, 20 ; II, 61 Rhadamanthys al lui Euripide : Felurite-s patimile (�pwn�) în viaţăl07 : Unul rîvneşte să dobîndească nobleţe, Altuia nu la asta-i e gîndul, ci vrea Să fie numit stăpîn al multor bogăţii, în casele sale ; Altuia îi place ca, scornind vorbe nesănătoase Cu îndrăzneală ticăloasă, să-i înşele pe vecini ; Alţii caută cîştiguri ruşinoase mai curînd decît binele Semenilor : astfel viaţa oamenilor este rătăcire (�L1fl OCi,fcr'r:;:poc; v6[J. o u)119: pe acesta nici un orator nu 1-ar putea Perverti, dar legea, tulburînd-o în sus Şi-el j os cu discursurile lui, adesea o vatămă

Căci

23 [ 1 4 B., 596 N. ] .

ho'JS

al lui Euripide :

STO n . ,

decît

Nu e mai bine să nu tr ăieşti

�4 [Din

Peirithoos

(i.. u�J.'>:[ve:..a r.) . flor. IV, 53, 23 În Pet"rit­

provin,

să

după

trăieşti în chip netrebnic ?

Welcker ]

jr. i nc. 865: Faima ( rp ·�.u. "IJ) îl arată pe omul Ecr 8 ),0v) chiar şi în măruntaiele pămîntului.

EURIP. ,

nobil ('t"o v EURIP., fr. 936 �u : ci încă respirind m-a primit Hades, după Wila­ mo·.vitz, EURIP., fr. 964 [v. mai sus II, 14, 5 ] şi PHOT. A 9 1 . 1 8 Fără-de-mamă (& t.J. � 'rop o c;) : Euripide : " Ttt, Aphidnos120,

fi u al Geei

cea

fhon Sofistul e un dgile, Oratorul le subliniază valoarea); religios (Oratorul e un credincios, Sofistul neagă Providenţa divină). Între cei doi existi!. de asemenea deosebiri în ceea ce priveşte stilul şi ortografia. Mărturiile antice şi fragmentele păstrate "�."orbesc despre preocupările multilaterale ale sofistului : cititor în semne, tălmăcitor de vise şi palmomant, poet epic, tragediograf (cu piesa Plexippos) şi retor, acesta vădea totodată un marcat interes pentru psihiatrie, psiho­ logie şi antropologie. A compus o seamă de tratate filosofice-morale, ncpăs­ trate, ale căror titluri oglindesc în parte aceste preocupări: Desfwe Ade­ vtlr (ll&pl -rijfLwv) . Cf. fr. B 104. 107 [155 B., 145 S . ] . POI,L. V, 441 Şi faptul se numeşte insensibilitate, nerecunoştinţă, nedreptate, necunoştinţă, iar după cum spune Antiphon, frustrare (&7toa-rtpl)crtc;) . 108 [175 B., 141 S.J. POLL. VI, 163 Antiphon a spus şi a orbi complet cu toată familia (e�ocA.aa 6oct 7t«votxl)atq.). 109 [169 B., 173 S.J. POLL. VI, 169 Rău intenţionat xoc x 6vo uc;), cum zice Antiphon. ( 1 10 [167 B., 170 S.J. POLL. VI, 183 Iar Antiphon a spus tînjire (em MfLl)fLot) . 1 1 1 [153 B., 156 S. �· l'OLJ,. VIII, 68 S-a justificat de acuzaţie, a fost achitat (&m:Au 6l)), cum spune Antiphon. 1 12 [166 B., 169 S. J, POLI, . VIII, 103 Şi la distribuţiile gratuite de grîu erau registratori de grîu (at-ro u emypoctpei:c;), cum spune Antiphon. 1 13 [177 B., 180 S.J. POLL. IX, 26 Cuvîntul a curta gloata (7toÂL-roxo7tei:v), la Antiphon. 1 14 [140 B., 140 S.]. LE SBON., p. 180 Valck. ldiotism din Klazomenai, cum este plec cu (a{)v) luptă, în loc de la (de;) luptă . . . sau cum este·· expresia a trăit cu ţara (auv 7t«-rp ( ot lolJ) în loc de în (de;) ţară. Aşa se exprimă Antiphoii 1 15 [ 154 B. ]. Suda Răspunde ! (&7t6xptv«t) : . şi răspuns (&7t6xptcrtc;) este apărare. Aşa spun Lysias [fr.. 305 O. A., II, 214 a 23] şi Antiphon. Cf. HARPOCR. răspuns. . 1 16 [138 B., 136 S. ]. Suda " a ' obţine o parte prin Antiphon a spus : ori tragere Ja sorţi" (&7to :A«xeî:v) : a(aocpoc;),

•

•

•

•

•

CONSTANT GEORGESCU

de Cîte ori nişte oameni vor să împartă aven prin tragere la sorţi ( a�IXAIXYX.cXIIE�\1) . 1 17 [183 B., 187 S. ]. Suda a averilor (XP'fl[LOC'":"6>v) : dar cuvîntul este atestat şi relativ la lucru sau ch ip sau vorbă, după cum arat ă Antiphon.

1 18 AT HEN. XIV, 650 E Antiphon [ ? ] în tratatul Despre agricultură. 1 19 DIOG. LAERT. VIII, 1 , 3, 3 [despre Pythagoras ] . . . a î nvăţat limba egipteană, cum aflăm din cartea lui Antiphon, Despre oamenii cu merit deosebit127, şi a călătorit şi la caldeeni şi magi . . . NOTE 1 Meseria de cititor in semne (n�ot-roa;Li,oiruinţele cea dintîi şi cea mai de seamă este a se învinge pe sine însuşi" (trad. Th. Simenscby).

clar

1 13

B irnirea ispitelor dă întreaga valoare stăpînirii de sine, graţie căreia ·

se realizează armonia i n tern ă a individului, concordia individuală. Asth:l, acest fragment şi fragmentul precedent formează o unitate.

114 Opunîndu-se constrîngerii legilor, euucaţia urmăreşte să obţină concordia prin mijloace naturale (Untersteiner - Freeman, p. 254). Pt-ntru

NOTE LA ANTIPHON S OFISTUL

445

importanţa educaţiei şi a unui bun inceput, cf. şi Anonymus Iamblichi p. 26, 1 şi urm. ; Democrit, fr. B 1 83 ; Protagoras, fr. B 3. m Această sentenţă cu care începe fragmentul este fie împrumutată din A ntigona lui Sofocle, v. 672 ('Av«px(ot� 8� !Le:L�ov oux la-rtv xa:xC:�). fie a servit ea însăşi - aşa cum credea Biguone - ca model lui Sofocle. În continuare, Antiphon limitează conceptul de anarhie ( = indisciplină) la educaţia copilului. Fragmentul a servit ca principal argument celor care susţin că doctrina Concordiei şi cea a A devărului sint ireconciliabile (Guth­ rie, p. 294) . ua Drumul este de la armonia gen erală a Universului la armonia internă a individului (Untersteiner- Freeman, p. 254). Pentru sensul termenului 8t.X6 Et� = 3t«>cspre Gor­ gia:�. Apollodoros afirmă în Cronograjiile lui că a trăit pînâ la o sută nouă ani . . . Satyros îl dteazrt pe acelaşi Gorgias care spunea că a fost el însuşi de faţă cind Empc­ dodes săvîrşea fapte magice. CVezi Empedocles, fr. A 1 , voi. I , partea a 2-a, p . 426 ]. 4 . DIODOR. XII, 53, 1 şi urm. [Arhonte Eukles, 427 î.e.n. � După aceste evenimente în Sicilia, Leontinoi, colonie a C1alkisului, ai cărei locuitori erau înrudiţi cu atenienii, a fost atacată de syracusani ; aflindu-se la grea cumpănă din pricina războiului şi primejduiţi să fie capturaţi prin forţă, din cauza numărului covîrşitor al syracusanilor, (cei din Leontinoi) au trimis soli la Atena pentru a ruga Adunarea Po:H)rulni să-i aj ute cît mai repede şi să le scape oraşul de pericole. (2) Conducătorul delegaţiei era retorul Gorgias, cel �are depăşea cu mult pe contemporanii săi în forţa discursului ; acesta era totodată cel care a descoperit pentru prima oară artele retoricel3 şi, în materie de sofistică, a întrecut atît de mult pe toţi ceilalţi încit lua de la elevi ca plată cîte o sută de mine. (3) Acesta, aşadar, mergînd la Atena şi înfăţişîndu-se în Adunarea Poporului, a vorbit în faţa atenienilor despre alianţa [pe care Leontinoi o dorea J şi, prin rafinamentul modului cum a vorbit, a uimit pe atenieni, care eran oameni subţiri şi iubitori de cultură. (4) El cel dintîi s-a folosit de cele mai subtile figuri ale vor­ birii deosebite prin redundanţa şi eleganţa lor, cum ar fi antitezele, perioadele cu membre egale (isocola) , corespon­ denţele, homoioteleuta şi altele de acest fel, care pe acea vreme erau apreciate din cauză că erau aparte de aranja­ mentul tradiţional (al frazelor). Acum însă un asemenea aranjament stilistic pare exagerat �i adesea chiar ridicol , dat.)rită excesului de grij ă în amplasarea figurilor. (5) Pînă in cele din urmă, co n vingîndu- i pe atenieni să s e alieze cu �c:ontinii, Gorgias, mult admirat la Atena pentru arta sa retorică, s-a inapoiat la Leontinoi. [lupă Timaios (d. D I O :\' Y :-> . , d. Lys. 3) , Gorgias din Lec•ntinoi dovedeşte acest lucru [geuul stilului său] în mdte scrieri în care face un aranjament al frazelor deose­ bit de greoi şi umflat. "Nu este departe de anumiţi ditirambi" (Piaton, Phaidros 238 D), compunînd fraze răsunătoare. Di ntre: elevii lui credincioşi ii cunoaştem pe Licymnios şi

452

SPIRITUL CUMPĂNITOR. GORGIAS

pe Folos. După cum remarcă 'l'imaios [fr. 95 FHG I, 2 1 6 FGrHist. 566 F, 137 ] , stilul poetic şi exprimarea în tropi a fost adoptată şi de retorii atenieni după modelul lui Gor­ gias, cînd, în calitate de trimis extraordinar la Atena a uimit pe ascultători prin discursul ţinut în agora. Drept este că, într-o măsură oarecare, era admirat mai dinainte vreme. 5. XENOFON, A nab. II, 6, 16 şi unn. Proxenos beoţianul de îndată ce a devenit adolescent dorea să devină un bărbat capabil de lucruri mari şi, datorită acestei năzuinţi, pentru lecţiile luate, i-a dat bani lui Gorgias din Leontinum. 5 a. ARISTOI-'AN, Păsările 1694 : În oraşul Phanail', pe lîngă Clepsydra15 forfotă perfidul neam al limbuţilor16, cei care cu limba cosesc, seamănă, culeg struguri şi smoch]ne. Sint nişte barbari, nişte Gorgias, nişte Filip17 ; şi de la aceşti limbuţi Filipi, pretutindeni in Attica s-a răspîndit obiceiul ca limba să fie tăiată18 aparte de celelalte părţi (ale victiţnei)19• 6. P SEUDO-PLUTARC H . , V1't. X, Or. , p. 832 F In timpul războaielor cu perşii (cea 480 î . e.n.) a trăit Antiphon din Rhamnus şi în aceeaşi perioadă sofistul Gorgias, ceYa mai tînăr decît el. 7. PAU S. VI, 17, 7 şi urm. O altă statuie este aceta a lui Gorgias din Leontinoi, care a fost adusă ca prinos la· Olympia, de către Eumolpos, al treilea descendent din De1crates şi care luase în căsătorie pe sora lui Gorgias. (8) Acest Gorgias era fiul lui Charmantides2o şi despre (.J se spune că a fost cel dintîi care a reînviat arta oratc;:-: ci, care fusese lăsată cu totul în părăsire de către oamt-r:: �i era aproape să fie dată uitării. Se spune că s-a distins prin iscusinţa lui la vorbire de care a dat doYadă în adunarea de la Jocurile olimpice, precum şi cu prilejul soliei pe care a îndeplinit-o pe lîngă atenieni, împreună cu Tisias. Act :"ta din urmă a compus multe pledoarii, dar cea pe care a scris-o pentru o femeie din Syracusa, care avea proces pentru c·are­ care bunuri, a fost cea mai convingătoare pledoarie din vremea lui. Cu toate acestea, Gorgias s-a bucurat de 1n:lt mai multe onoruri decît el la Atena. (9) Iason, tiranul Th Se sptllll" ci't ( �or�ias citind el însuşi dîalogul L'are î i poartf1 numl ll' ar fi spus către intimii lui : "ce frumos ştie Platon să critice ! " 1 6. QUINTIL., Inst. III, 1 , 1 3 * Acestora le-au urmat mulţi dar cel mai strălucit dintre discipolii lui Gorgias a fost Isocrate. Deşi despre maestrul acestuia, cine anume a fost, părerile sînt împărţite, noi totuşi dăm crezare lui Aristotel [fr. 1 39 P ] . 1 7. P SE U DO- l'J,ll'f . , Vit. X , or. , p. 838 J ) i.I\1onnîntul lui Isocratl>, d uprt o :;;t ire a peril'gl't u l ui Hdiodoros l Alături de [mormînt ·1 s e afla o stelft fmwrarii tmen e a erori pot fi evitate prin prevedere ; d upă c e - a u fcst însă săvîrşite regn:tul nu m ai fo loseşte la nimic. Ace� t a , d e pi ldă , este caznl cînd nişt e oan;wi jt:decă un alt on , 1 c ntrţt care se cere rcdcapt:a cu n:oar tca. TocRaJ acea, 1 a picină se află dma111tea vc-astră acu m . (35) Dad\. nu n ai r rin cuvmtelor ad) care Ins. l l t u -

ADELINA PIATKOWSKI . ,denunţătorii" acelora care culegeau smochine in ocuri nevern:ise sau contrabandă cu această marfă. Înţdcsul cuvintului "sicofant"

l

făceau

s-a extins apoi pentru orice fel ul lui Gor gi as rentru ţcim,t:lc ii2.ice, cn c merge pe :iui;-i fe l se cuvine î nţeleasă ideea improvizaţiei din retork1t (cf. fr. A 1,3; A 1 a; A 35) : exprimă, nu uşurătate, ci dimpotrivă sim ţ ul rcsponsabilită1:ii faţă de momentul dat, singular, ştiind că, spre de oseb ire de univers al care e simplu, individualul posedă complexitatea de n ecuprins a c oncretului. S emnifi caţia gorgiană a lui kairos se află în corelaţie cu principiul gorgian de ,.îndreptăţită inducere în eroare" (cf. nota 196). În fluxul continuu al fiinţării uman e, kairos se instituie ca întrerupere a continuităţii fărrt distru­ gerea acesteia , deci ca 1witate dintre continuitat e şi discontinuitate, dintre univers al şi individual. 69 -ro at tă destinată victoriei, a.�adar eate să-i dea propria sa

ar fi

o ,.legitimă păcălire" a inamicului, variantă a sente11ţei mai generale despre ,.indreptăţita înşelătorie" (cf. fr. B 19, 23 şi nota 196).

•• Virtuţile adinci ale cuvîntului (Al>yo�), teză gorgîană a cărei con ­ siderare în plan teoretic dobîndeşte un caracter culminant in ultima parte a tratatului său Despre nonexistent (cf. fr. B 3, 3 a şi notele aferente). n Acest discurs-paradigmă este de fapt un eseu de� trat i v. , aparţine ma1 inamte de orice căutărilor şi experiment elor (deCl " ese ulu i în accepţiune a sa primordială de "încercare a g ditorului" �au tentm��e_.n), care întemeiază elocinţa filosofică sub forma e1 parad.oxal a, rcvet.H Icmd nl'· sub pretextul reabilitării El enei � de a înt�eprmde o analmL st apm, 1111 este doar tn­ plrtinitoare a puterii cuvintului : logos discursivă, ci o forţă şi toto a un ti ar c modcieaz:' sufletul (gîn:�

�1

�

stanţa

�

1 vesti ă femeie (pild:" frmunseţu dii'e a Şl senslbmtateaf, o sileşte pe cea de cele mereu supusii incrimi nărilor), .,pe de o parte să se la.o;e convmsă

NOTE LA

GORGIAS

505

spuse, pe de alta să fie de acord cu faptele". Ceea ce ar fi într-un proces de apărare statutul cauzei, slujeşte acum raţionamentulni car,· determină

1m ţel pro pu:> înţelegerii unor martori (care asi s tase r ii la denigrarea Elenei). Accasti't pro•:edurli numită stochasm6s conferă credibilitate nuci definiţii geaeral Iilo:>ofice. De aceea frecventele referiri la cea învinov{tţiti't p·� ne­ drept (aitiomhze) de majoritatea poeţilor, îndeobşte in tragedie, tlnp�t ce s-au eclip>at eforturile de reabilitare intreprinse de un Ho me r sau de St('sichoros. Pentru atingerea scopului apologetic, se p rocedeaz i't h determinarcil. celor patru motive care au IJ.otărit comp ort ar ea vc.>titci croine: (1) Tykhe ('�'UX1J), întîmplarea sau .,Soarta" ca potrivire de împre­ jurări; (2) bia, .,forţa" în ipostaza silniciei; (3) Logos. Ctwlntul sau instanţa