Filosofia greaca pana la Platon, vol. I partea II [PDF]

Zitiervorschau

FILOSOFIA GREACA PiNA LA PLATON

Partea a 2-a

tLASICII FltOSOFlEI UNIVERSALE

FILOSOFIA GREACĂ PÎNĂ LA PLATON

I

UIJTl'flA

ŞTII:\TIFIL\ ŞI

E�UU.OrEJHL\

UlJfl!IE�TI, 197!1

�--- --------1

Colecţie ingrijită de

IDEL SEGAI.L

Coperta şi supracoperta colecţiei

VAL MUNTEANU

TABLA DE MATERII

a

Secţiunea

II1-u:

Aritbmo-magic•ul şi armonia

Pythagoras (p. 5). Hippasos (p.l33), J>ormeniskos (p.152) Ik.kos (p. 154), Ameinias (p. 156), Paran (p.157), Ero(n)iinos (p. 1 58) , Kerkops (p. 161), Petron (p.i63), C\Ieuestor (p .1 65) Xuthos (p. 1 68), Boidas (p. 169). ,

,

SecJiwwa

a

Il'-a:

Exislentul

ahsolut

Xenofan din Colofon (p. 173) , I'nnnenides din Elea (p.213). Zenon Elea (p. 261), Melissos din Samos (p. 287) Secţiunea a V-a

din

: Dedublareu unitnrnlui şi Logos-ul

Heraclit (p. 321), }\ntisthenes heracliticul (p. 373), C ratylos (p. 374). Secţiunea a ilJ-a:

l'reludii ah• ştiinţelor

Hekataios din Milet (p. 381), Pscudo-Hesiod (p. 388), Kleostratos (p. 389), Phokos (p.391), Alkmaion (p.392), Demokedes (p. 410), Kleidemos ( p 4 1 6) .

Secţi11nea Empffi.t·asos; Panneniskos; Ikkos; Ameinias; Paron; B,.o(n)ti1111s;

Pc/1'•"1: traduceri şi note de :MIHA I NASTA .

[(e,-kops;

. t/,.;, dor; Xutltas; Boidas: traduceri şi note de FELICIA ŞTEF. Secţiunea a IV-a: EXlSTE\TUl. AUSOLUT Xc1; astrc de a recn!>:,ra Îll mnJ coerent întrefr-11 corp de doctrine al vecl!iului pythagorism. Acestea fiind spnse, mărtnriilc (loxografice referitoare b ?ytiu;..:m:;s şi la primele generaţii de adepţi ai săi cu:re alcătuie�c ce�a cate nunr.i .. vechiul pythagorL�m" rămîn vestigii considerabile şi ne permit să rccoustituim in l_�ni i mari sistemul lor de gîmt:re. Vom ;mita pe �curt dup;l ce criterii s-a procedat la gntparea fragmentelor re.�pcctive 1!1 ca­ pitolele din acest volnm. uu prim capitol, A, c npriude toate mărturiile rd";·itoare ia l>i:t :) !0, cind cct:':iţeuii de la Crotona se riizvrătesc impotriva .,Ordi!tttlui" ari.;tneratic de pytlla­ gorei care sprijinean couducerea cetăţii. iar fil()�oful �stc ,;illt st, :>c e:s:i­ leze iu alt oraş italie. la fel C:l şi ceilalţi adepţi n.i ,;:li. il..aal morţii nu poate fi determinat decit cu mare aproximaţie: între sfirşitul secolu­ lui VI şi începutul secolnlui V. Acela>ji capiwi CuJ>riuJ..., :,ti a c eastă peregrinare ciclică a :-;ufletului se petrece într-nu răstimp de trei mii de ani2• 1 le aceast;":•_ i:wăţătură s-an folosit unii d intre greci - fie mai înaiut'-, tie mai tîrziu -, ca şi cum ar fi fost a lor proprie. �u·:h.:le acestora L: cunosc , dar nu m-apnc să le seri n aici'1 -_

•

--- II, Si

În

locaşurile sfinte [egiptenii] nu poartă cind intră la slujbe4 şi nici nu se îngroapă cu asemen.ca veş minte , căci est e o necurăţenie. În această privinţă se IJOtrivesc aidoma cu aşa-numitele practi c i orfice �i cu cele hacchice - care de fapt sînt tot e gip tene [comp. l, �)6, 17] -, precum şi cu cele pythagoreice6• Clei nu ingiiduie legea sfîntă6 să fie îngropat cu veş mint e de lînă cel care a fo:->t părtaş la aceste misterii. Iar despre acestea l'Xistă ceea ce se cheamă un discurs sacru"7• . . .

straie de lini

-

"

95 După cum am aflat eu de la elenii care locuiesc pe melea­ �nrile Helespontului şi ale Pontului, acest Zalmoxis8• care 2. HERODOT

IV,

9

AP.ITI-L�·IO-MAGICUL

ŞI

ARMONIA. PYTflAGORAS

era un om [ca toţi oamenii0, a slujit în robie la Samos, fiind robul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos9.

3. DIOG. LAERT. VIII, 8 Spune şi Aristoxenos [fr. 15 Wehrli] că Pythagoras pre­ luasel0 majoritatea preceptelor etice de la Themistocleeau, preoteasa din Delfi. 4. ISOCRATE, Busiris 28. Pythagoras din Samos ( ... ) sosind în Egipt şi devenind acolo discipolul [egiptenilor], a introdus primul în Elada celelalte învăţături ale filosofiei12 şi preceptele referitoare la jertfe şi la riturile care se săvirşesc în timpul ceremoniilor religioase, arătînd mai mult zel decît toţi ceilalţi, deoarece socotea că deşi n-ar cîştiga nici un fel de foloase din partea zeilor, măcar printre oameni va dobîndi cea mai mare faimă13 de pe urma unor asemenea strădanii. (29) Ceea ce, de fapt, i s-a chiar întîmplat. Căci într-atît i-a depăşit prin bunul său renume pe ceilalţi învăţaţi, încît pînă şi tinerii rîvneau cu toţii să devină discipolii săi, iar bătrînii îşi priveau copiii cu mai multă plăcere, ori de cîte ori aceştia începeau să-1 frecventeze, decît atunci cind îşi vedeau de treburile casnicel-4• Şi nu este cu putinţă să nu dăm crezare acestor fapte. Căci pînă în zilele noastre cei care: trec drept discipolii lui sînt mai admiraţi în tăcerea lor1:; decît cei care obţin gloria cea mai aleasă prin cuvintări. 5. DIOG. LAERT. VIII, 56 Alkidamas, în tratatul său Despre jizică16, ne informează că [Empedocles] asculta ca discipol prelegerile lui Anaxa­ goras şi pe ale lui Pythagoras, imitînd cu rîvnă seriozita­ tea vieţii şi a purtărilor acestuia17, iar pe de altă parte doctrina celui dintîi despre natură18• ARISTOTEL, Retorica II, 23, 1398 b 9. Şi după cum ne spune Alkidamas19, toţi oamenii îi cinstesc pe înţelepţi. În orice caz parienii 1-au cinstit pe Archilochos, deşi era un defăimător20 [ iJ. Iar italicii 1-au cinstit pe Pytha­ goras şi cetăţenii din I�ampsakos i-au făcut îngropăciune cu onoruri lui Anaxagoras, deşi era străin. Şi pînă astăzi le mai arată încă cinstire. •

•

•

10

A) MĂRTlTRII

DOXOG!'AFICE

6. DIOG. LAERT. IX, 38. (Democrit), spune Thrasylos21, a fost, pare-se, un adept al pythagoricilor, ba chiar şi aminteşte de Pythagoras, admirîndu-1 într-o scriere cu acelaşi nume [intitulată Pythagoras, cf. Democrit, A, 33, B I, 1 ]. S-ar părea că toate ideile le-ar fi luat de la el şi, dacă nu s-ar împotrivi cronologia, ar putea fi socotit disci­ polul acestuia22• În orice caz, Glaukos din Rhegion, care era un contemporan al său23, spune că a fost instruit de unul dintre pythagorici. PORPHYRIOS,

Viaţa lui Pythagoras

3

Iar Duris din Samos24, în cartea a doua a scrierii sale intitu­ lată Anale [FGrHist. 76, F, 23, II, 145] consemnează pe un fiu (al lui Pythagoras), pe nume Arimnestos25, şi ne spune că a fost învăţătorul lui Democrit. Arimnestos deci, întorcîndu-se din exil, consacră în temph:l Herei un dar votiv de r.ramă!6, cu un diametru de aproape doi coţi. Şi era gravată pe acest dar următoarea epigran:ă: ·

M-a consacrat Arimnestos, fiul iubit al lui Pythago!"as, Fiindcă el a izvodit multe (arte) înţelepte între proporţiile m uzicale27• Acest dar votiv a fost furat de Simos, annonicianul, iar acesta, după ce şi-a însuşit formula monocorduiui28, a dat-o în vileag ca şi cum ar fi fost a lei proprie. Şi erau consem­ nate în epigramă şapte arte (sau "raporturi înţelepte"), însă din cauza uneia singure, pe care o în1ătt�rase Simos29, au dispărut şi celelalte înscrise pe darul votiv.

6 a. PROCLOS, Comentarii la Euclid 65, 1 1 Friedl. [din Eudemos fr. 84; după 1 1, A 11; cf. 85 B 12]. După acesta [i.e. Thales], este amintit Mamercos, fratele poetului Stesichoros30 ca unul care s-a apucat de studiul geometriei . . . Adăugînd la strădaniile acestora studiile sale, Pythagoras a transformat filosofia referitoare la geo­ metrie, pentru a-i da configuraţia unei educaţii liberale�!, examinînd principiile ei de bază, cercetînd :raţional şi ab­ stract teoremele acestei ştiinţe. El, de fapt, descoperise 11

ARJTllMO-MAGiCUL

SI

ARMOI\L\. PYTHAGOil!\S

şi teor ia numerelor iraţionale [sau a proporţiilm] şi construc­ ţia figurilor cosmice32• 7. ARISTOTEL, Aietaph. I(A), 5, 986 a 29. Se pare că ş i Alkmaion din Crotona şi-a însuşit accasttt concepţiea3, fie că a împrum utat acest fel de a ved ea de la pythagorici, fie că discipolii lui Pythagoras au preluat teo ria de la dîns ul ; căci tine re te a lui Alkmaion a coinci:-. cn vr eme a cînd Pythagoras era 'bătr în ... 34 :\ POLLONIOS, Mirabilia 6 [Prima consemnarC' a lq.�elH.ki !ni Pyth agor as preluată sub formă de excerpt din cartea lui Ar i sto tel , Despre Pythagorei, fr. 191 Rosej. Yenind d upă aceştia [după Epimenides , Aristeas, Hcrmotimos, A baris , Pherekydes]35, Pythagor as , fiul lui �Tncsardto:-., s-a ostenit mai intii cu s tiinţele - îndeos ebi cu Îiw{tt:t­ ' tnra despre numere. Iar mai tîrziu n-a fost străin nici 'dv 1aeşteşugurile lui Pherekydes referitoare la miracole3". Căci odată, cum intra în rada Metapont-ului37 o navă în6nca1 ă cn mărfu ri, în timp ce oamenii care se aflau de faţ.i\ S(' rugau să acosteze t e a f ăr ă din pricin a încărcăturii, stînd Pythagoras în faţa lor le-a spus : "În adevăr o să se arate că aceast rt n:w{t duct: trnpul nnui mort"38•

Şi

apoi i a răş i, în Caulonia39, (precum ne spum• Aristotel, a tălmăcit semnele, p re vestind ursoaica cea albă). (Acelaşi filosof)40, p rint re altele multe pe care le scrie despre el, menţione ază că "în Etruria a ucis un şarpe cu muşcătură m or tală, muşcînd u-1 e l îns uşi " 41 • Şi le-a mai prevestit pytha­ goricilor r ăs co al a împotriva sectei42• În urm a răzvrătirii fPythagor as] se înde părtă, fugind din Metapont, fără să-I vadă nîmeni. Şi cum trece a prin vad, s ub malul fluviului Kasa, d i mpre ună cu alţii, auzi glas mare, mai presus de putere a unui om : "Bucură-te, P yth agoras"43• Iar cei de faţă s-au speri at foarte. Şi od ată se ivi în ac el aşi timp , în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, în Crotona şi în Metapont. Iar altă dată, cînd se afla la te atr u, s-a ridicat br usc, pre­ cum relatează Aristotel, şi a lăsat să se arate, celor din preajmă, coapsa lui, care era de aur14• 12

A) MĂRTURII ABL., Varia

DOXOGRAFICE

Historia II, 26.

Aristotel, [fr. 191] ne spune că Pythagoras era numit dt: căt re crotoniaţi Apolion Hyperboreanul45• IV, 17. Pytha­ goras îi învăţa pe oameni că el s-a născut din sămînţa unor făpturi mai puternice mai presus de firea cea muritoare46. p:nut·.u.;, mr.rturiile din pasajul excerptat mai înainte cu pridrc la di­ f,-r;t('k :;pariţii minunate.]

Şi lui :Vlyllias crotoniatul îi aminti că este :Midas frigianul, Jiul lui Gordios47 şi mîngîie vulturul alb pe care 1-a lăsat să se apropie de el. Viaţa lui Pythagoras 31 informează Aristotel, în cele scrise Despre filosofia jJytlzagoridi, p r ecum că bărbaţii din secta lor păstrează printre cele mai secrete învăţături următoarea diviziune: în alcătuirea fiinţei raţionale o parte anume fiinţează ca di,·initatc, alta ca om şi alta în felul lui Pythagoras48• L-Lill�LICHOS,

Ne

8. CI,EMllNT 17 St. ·1.

DIN ALEXANDRIA,

Stromat. l, 62 -fii,

39,

J>ytbagoras, fiul lui Mnesarchos, era deci din Samos, după

spune Hippobotos49; dar după cum ne informează · Aristoxenos, în scrierea sa despre Viaţa lui Pythagoras [fr. 1 FHG II, 272], la fel ca Aristarh [sau Aristotel - fr. 190 Rose] şi 'l'heopomp [FGrHist. 115, F, 72, II, 550] era etrusc50. Însă după Neanthes [FGrHist. 84, F, 29, II, 198] era fie sirian, fie din Tyr51• Astfel încît, după majori­ tatea autorilor, Pythagoras era de neam barbar. cum

1. Însă, potrivit lui Aristoxenos, f:ra etrusc, de obîrşi(� din una din insulele pe care le-au stă-' DIOG. LAERT. VIII,

pînit atenienii, după ce izgoniseră pe etrusci [Lemnos conf. � e a n t h c s la PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 2].

Însă în scrierea sa Despre Pytha­ Aristoxenos [fr. 3] afirmă că el fPherekydes ]52, murind, după ce fusese bolnav, a fost îngropat de Pythagoras la Delos.

DIOG. LAERT. I, 118. goras şi discipolii săi,

13

AR!T!IMO-MAGJCL'L

ŞI

ARMONlA. PYTIIAGORAS

PORPHYRIOS, Despre viaţa lui Pyt!tagoras 9. Şi ne mai spune Aristoxenos [ cf. supra fr. 4] că fiind Pythagoras în virstă de patruzeci de ani şi văzînd că. tirania lui Polycra­ tesr,a se întărea peste măsură - astfel încît un bărbat liber nu mai putea suporta autoritatea de stat şi despo­ tismul ei - a ridicat ancora, îndreptîndu-se spre Italia.

THEOL. ARITHM., [din Anatolios] p. 40 Ast. Androkydes pythagoricul, cel care a scris lucrarea Despre simboluri, Eubulides, tot un pythagoric, Aristoxenos,

Hippobotos şi Xeanthes - care au consemnat elementele tradiţiei referit oare la acest bărbat54 - ne spun că metem­ psihozele întîmplate filosofului se petrecură în decurs de 216 ani. După ce a trecut acest număr de ani, Pythagoras ajunse la pa!ingeneză56 şi a retrăit ca şi cum, după cea din­ tii rotaţie a ciclului şi întoarcere a cubului numărului şase, psihogonic, (fiind acsta capabil de a reveni la poziţia iniţială în \·irtutea naturii sale sferice66), prin asemenea potriviri, el ar fi obţinut altă perioadă a vieţii regenerate. Cu această m�trturie concordă şi afirmaţia că el căpătase într-o vreme sufletul lni Euphorbos57• Efectiv, după cerce­ tările istorice, sînt 514 ani de la evenimentele războiului troian pînă la epoca lui Xenofan filosoful naturii [fiziolo­ gul], a lui Anacreon şi a lui Polycrates58, cînd s-a petrecut �i răzvrătirea ionienibr asediaţi. de Harpagos Medul, fugind atunci din această împresurare foceenii pribegi care în­ temeiară :lvlassalia59• Deci, Pythagoras era contemporan cu toţi ac-�ştia. Se mai povesteşte că după ce Cambyses cucerise Egiptul, Pythagoras fusese luat prizonier acolo, pe c:nd tocmai îi frecventa pe sacerdoţi60• Şi mntîndu-se apoi la Babilou61, a fost iniţiat în misteriile barbare la vremea cînd domnia lui Carnbyses coincidea cu tirania "lui Polycrates, de care fugise filosoful şi trecuse în Egipt. Dacă vom scădea aşadar de două ori numărul de ani al acestui ciclu (ceea ce înseamnă de două ori 216 ani), ne mai rămîn 82 de ani62 pentru durata vieţii sale. DIOG. LAERT. VIII, 4 Herakleides Ponticul [fr. 37 Voss, cf. şi Phereh.-ydes 7, B 8] ne spune că acesta [Pythagoras] povestea despre el 14

A)

MARTURII DOXOGRAFICE

următoarele: cum că ar fi fost de obîrşie [prin naştere], un Aithalid şi era socotit fiul lui Hermes83• I-a spus deci Hermes să aleagă orice şi-ar dori, în afară de nemurire. El atunci i-a cerut ca atît în timpul vieţii, cît şi după ce s-ar fi săvîrşit, să poată păstra memoria celor întîmplate. Astfel, cît era încă în viaţă putea să-şi aducă aminte de toate, iar după moarte la fel a păstrat aceea şi amintire. Ceva mai tîrziu, sufletul lui a intrat în trupul lui Euphorbos, care a fost rănit de MenelauM. Iar Euphorbos spunea că fusese cîndva un Aithalid şi că darul său îl primise de la Hermes. Povestea ciclul migraţiilor sale: cum se reincar­ nase, în ce plante şi în ce animale intrase, cîte pătimise sufletul lui în Hades şi toate întîmplările, cîte le mai aşteap­ tă pe celelalte suflete (în metempsihoză). (5) După ce a murit E uphorbos, sufletul lui s-a mutat în trupul lui Her­ motimos, care, dorind şi el să dea mărturie [că fusese în snşi Euphorbos] s-a întors la Branhizi66• Şi me rg înd la sanc­ tuarnl lui Apolion, arătă acolo scutul consacrat de Menelau (căci, după cum spunea cl, cînd plecase acest erou de la Troia, pentru a naviga spre casă, îşi consacrase s c utul lui Apolion). Iar acum era deja putred: rămăsese din acel scut numai îmbrăcămintea de fildeş. După. ce a murit Hcrmotimos, a rcnăscut în persoana lui Pyrrhos, un pescar din Delos66. Si ' din nou îsi amintea de toate: cum fusese mai înainte Aithalidul, �poi Euphorbos, apoi Hermoti­ mos, pe urmă Pyrrhos. Iar după ce a murit Pyrrhos, se născu Pythagoras, care-şi amintea de toate cele menţio­ nate aici. [Pentru P her e k y d e s, maestru al lui Pythago�as, vezi şi 7A, 1 -7 a DK].

8 a. PORPHYRIOS, Viaţa lui Pythagoras 18. �e spune Dikaiarchos [fr. 29 FHG II, 244], cum că ajun­ gînd Pythagoras în Italia şi stabilindu-se la Crotona, se dovedise a fi un bărbat călătorit, foarte ales, bine înzes­ trat de soartă în privinţa făpturii sale : era înalt, avea înfăţişarea unui om liber, cu totul fermecător, pe deplin armonios (prin voce, prin purtările lui, prin toate celelal­ te87). Astfel de sentimente izbutise el să inspire cetăţii 15

ARITil�·!O-M."tGICUL

ŞI

AR:'>10NIA. PYTHACORAS

crotoniaţilor încît, dapă ce cîştigase [prin "psychagogie"] sufll'tele bătrînilor care alcătuiau sfatul, rostind multe şi frumoasc cuvîntări, la îndemnul arhonţilor68 a mai compus şi pentru tineri discursuri de îndreptare [pareneze], potri­ vite sufletelor adolesccnte, şi apoi a cuvîntat de asemenea pentru copii, care se strîngeau de prin şcoli, în număr mare, şi, tot la fel, vorbi pentru femei, care se adunaseră şi ele ca să-1 asculte. (19) Iar după ce se întîmplară acestea, faima învăţăturii sale a crescut considerabil şi a făcut mulţi adepţi, fie în această cetate - nu numai bărbaţi, ci şi. femei (numele uneia singure dintre ele, Thean6, căpătînd pretutindeni răspîndire)89, fie chiar în ţinutul barbar în­ vecinat, de unde veniră să-1 asculte mulţi regi şi stăpînitori. Ce spunea discipolilor care intrau în relaţii cu dînsul nu ar putea nimeni să arate în mod sigur ; căci în cercurile lor tiicerea nu rămînea la voia întîmplării70• În orice caz dintre cele mai cunoscute de toţi era învăţătura potrivit ciireia sufletul este, după cum spunea el, nemuritor iar apoi trece în alte specii de vieţuitoare. Pe lîngă acestea mai susţinea că cele întîmplate se vor întîmpla cîndva iarăşi, potrivit unor perioade ciclice, şi că în mod nemij­ locit nimic nu este nou; că toate făpturile însufleţite tre­ l_?uie să le considerăm fiinţe pe care le uneşte înrudirea71• ln mod evident aceste opinii Pythagoras le-a introdus cel dintîi în Elada. 9.

PORPHYR.,

ibidem 6.

O . El este: n em urito r, întrucît e desprins din ceva de ascm�.. ::H·:l nemnri -· tor. Fiinţele vii se zămislesc una din alta prin sămînFL. �aşterea spontană din pămînt nu există. Sămînţa este u n cheag picurat145 din creier şi conţine în e l u n �uflu cald. Cheagul acesta, introdus în uter, aduce din crciL·r un zer, umezeală şi sînge, din care s e formează carnea, nervii , oasele, părul şi toate părţile corpului pe cînd r;ufletul şi simţirea se plămădesc din acel suflu. (29) După ce mai întîi se coagulează picătnra, ea capătă form ă in aproape· patruzeci de zile şi, potrivit legilor armoniei, cop11nl depli : � dezvoltat e adus pe lume în şapte, nouă sau zece luni . Are în el t o ate proporţiile care alcătuiesc Yiaţ­ porţii determinate, exprimabi!e prin n u m e r e f i n i t e, pot mnd•:la un e o u t i 11 u n 111 i n f i n i t (nelimitat sau nedeterminat) de sundl', de l a cele mai înalte şi pîuţ1 la cele mai joase. A ceast ă relaţie v ; o fi extrapolată înf domeniul geometrit:i, unde HX­ TUS EMPIRIC.ttS, A dv. math. VII, 94 !5i u rm . cu multe alte locuri paralele ). 36. AET. I, 3, 19.

[304 HA,._ :;

Ekphantos syracusauu)I R9, unul dintr că principiile tuturor lucrurilor sînt corpurile indivizibile :n

A RITHMO-MAGICUL

ŞI

ARMONIA. PYTHAGORAS

şi vi duP 9 G . Căci el p ri m u l indică natura corporală a unită­ ţi lor pythagoreice. 37 .

ARISTOTEL, Ma g1ta r308 R,\ \'. ; 58 B -4 DK]

Moralia A (!) , 1 1 82 �a 1 1 .

Ct:l dintii Pytha gora s s e apu că să vorbească despre virtu­ te. Dar n u (a enunţat) corect (conceptul) . Căci raportînd la n u mere virtuţile nu făcea un studiu aplicabil virtuţii fii n dcă dreptatea nu este un număr pătrat. Cf. de asemenea Eth. Nicom. E(V), 8, 1 132 b 2 1 . 1 ·1 8 B 4 D K (in fine) ] :{8 . Unora li se pare că tratamentul retribut·iv este în mod ab;.olut d r e p t u 1, aşa cum au susţinut pythagoreii . Fiindcă ei defineau simplu d r e p t u 1 ca fiind o retribuire

pr' ;porţi onal ă1 91 cu altc eva . 39. [:-!09

ARISTOTEL,

Metaph. XIII

(M) ,

RA''· ; 58 B -4 D K (cont. lui 38) ]

4, 1078 ..b

21.

Socrate ,;e o cupa cu studiul vi rt uţilor morale şi căuta - cel di ntîi - să dea definiţii gen eral e cu privir e la ele. Căci

dintre filosofii naturii numai Democrit atinsese p uţin (un ase menea domeniu) şi definise oarecum caldul şi recele. Iar mai inainte, pythagoreii nu trataseră decît probleme n:f.;ritoarc la cîteva lucruri, ale căror definiţii le red uceau la n um�re, cum se întî mpl ă de pildă cu ocazia, cu drept atea sau cu C(isătoria192• Dar ( S ocrate ) în ch ip firesc a căutat să afl e ce ar fi esenţa. 40. - M.etaph. I (A) 8, 989 b [ 58 B 2'2 DK 305 ; 3 1 0 RAV. ]

29 -990 a.

Iar cei care se numesc pythagorei operează cu principii şi elemente mai neobişnuite decît cele pe care le deose­ beau prim ii filosofi ai naturii. Pricina unei asemenea situa­ ţii se dator e şte faptului că au .p r el uat principiile din afara domeniului sensibil, deoarece Obiectelor matematice193 le lipseşte mişcarea (şi fac excepţi e numai cele din do m e niul astronomiei) . Totuşi , ei discută şi studiază tot ceea ce se 38

B) ELEME1'0TE ALE DOCTRINEI ANONI�

rderă la natură. Într adev ăr doctrina lor se ocupă de geneza Cerului şi supun ohsen'aţiei părţile sale : ce se în­ tîmplă cu ele, ce acţiuni suferă şi cum lucrează (părţile acestea constitutive) . Folosesc pri ncipi ile �i cauzele pentru a explica exdusiv asem e n ea fenomene, ca şi cum ar fi de acord cu cei lal ţi filosofi ai naturii cum că există numai c(·ea ce cade sub simţuri şi este c up r i n s de a şa- nu m itul Cer. Dar aco.:·;,;te cauze şi prin cipii ei susţin, aşa cum am spus, că sîat capa bi l e să se ridice şi pină la lucrurile supra­ sensi bik, fiind m ai potrivite pentru explicarea lor decît pentru discursurile referitoare la natură . . . Şi apoi cum ar trebui să luăm drept o e xplicaţie coerentă ideea că mo dific ările numărului, Ia fel cu num ărul îns uşi ar fi li

Ipnl ei tic-acusmatică ti!.td? sp!\.� n·)i tc·.JJ06izi"'tri pe �"1re le r.!procl ucem m.'li (lep:1..rt�.

< •

89. L\:\lll LICHOS, V.P.

� i astL·l

18 (8 1 ) . tradiţie, su:::c;siuuea lui

se constit uia, după

Pytha­

goras, Ţ>otrivit celor două orientări'm . Insă potrivit unei alte orientări cxistan donă specii de iilosoJ'ie. Căci eran două categorii (d·� adepţi) care s� îndeletnicC"au cn do:::trina ei : unii acusmatici, iar ceilalţi matematicii. Dintre aceştia f.toţi ] acusmaticii erau recunoscuţi ca pythagorei de cătr\:o însă ei nu-i recunoşteau pc matematici279, nici nu admitean că ar fi a lui Pythagoras doctrina lor, consi­ derînd tocmai dimpotrivă că i-ar ap ar ţi ne lui Hippasos. Cit despre Hippasos unii spnn că era din Crotona, iar alţii din Metapont.

c.x:ilalţi,

68

NOTE

1 Am tradus literal textul. , . A se naşte intruna din non" e,.,tc o ex­ presie care presupune fiinţa cu un suflet identic, nepieritor, sortit să

intre - potrivit cadrului conceptual de aici in vi e ţu ito are diferite, ca­ re, odată ce cunosc limanul existenţei, pregătesc făpturii o .f.lo �lt7.ă

2),

După cum arată Diel;,

a(;eastă poveste a

epigmmei însuşi

Într:u:ît Pythagoras el

priucipiul celor trei raporturi

-- nritmetică,

şi

geometrică

p. 139 - 1 40), d iscipolii �< ă i d i n

•e,:nţi

numărîru.ht-se J[yt.ntides,

votiv;,

generaţiile

de:,cope­

sau

mcdie­

armonicil (ve � i

nrmitoare

(printr,;

şi �imos) :ldlî.ngarft

Ettfrnnor

7UJ.•ll! nporturi. Si.mos revendica, potrivit ipotezci lui Diels, inven-

�.ia ultim(•i ::1edietr.ţi (de -

. vremea cind Pythagora.'> îmbătrînise" - a fost intregitii cu . adjectivul :;;;�;;-�.tînăr",-pentru a M>d';;."'"';itt'sens ;;ti�ăc'rlt;;r:- Penlrt! Pythagoras ��--din · antichitate ·-�-propun�;-"ci�tări" diferite :"- u-;;.a'· le�a maturitatea lui Pythagoras de sincronismul cu domnia lui Polycrates din &mos (olit.'ipi�da' �· 62-;)"7d�ci 532/28.' ĂŞ; ��ies�;"'c.de�-� ���{din, Cle:t: . " . Stl'omaf. I, 354 P ;�. 346 P ; Cicero, Tuse. I. 38 şi IV, 2 ; Aulus Gellin!' XVII, 21. Se proptmc chiar o maturitate mai} timpurie : i n olimpi a d a a 60-a, între 540-536 î.c.n. Acest reper ni se pare o limită mai verosi .. ;;uă (Diogen�s' Laerti� viii;' 45).' Dacă._se1ării Iouiene. U rso a ica

alb:i tre b u 'c: ,;il. fi fost

prin metempsihoză

W1

animal miraculos, legat de credinţ.a

(cf. Rhys-Carpenter,

tlu- Homel'ic Eţ;ics, Berkeley, 1946). •o

în

i

nemurire

l.l.fytlws, Folklale and S·Jgcr , ."

Adică Aristotel, in lucrarea sa Despre pythagorei,

!lin

care

ui< •s )i-a extras aceste informaţii. r

sosi

n m care nu

Apol l < >­

"' Se redii textual un citat din studiul aristotelic (ved supra ) . E

(in

a

text Tyrrhenia) dese1nnează prin sinecdocă

Ca Aluzie la r1'tscoala cet ăţ ii îa1potriva conducerii pyth ag•,reice, rel :tbF•

il" fragmentul 1 6.

Fonnulă de S;�lnt

4"

a

gTccilor

(xoct�e).

Gh�nl este al fh·.- ialni K as.t e�:t

{re cnrge în dre-pt!!! :'vfetapont-ulni) : o divinitate primordial ă (cum

ele pildtL şi Acheloos-nl din Thessalia) . 04 După indicaţia :�

lui

Pythagoras

dată de un scoliast al lui Lucian "pe coaps?- r]rcapt :i.

eta

prin această strălucire (cf. p.

întipărit

Apoli on "

- cu alte cuvint" :

.'\.. Delatte, La vie ă,! Pytltagore de Dioglme Laercc, Tiruxelles, 1 ff�·::.

1 7 1).

Alte

variaţii pe aceeaşi temă sînt citate de

J.eipzig-Berlin,

1 9 1 3, p. 38 şi

urm.

Dietrich , în Nchia,

�5

Apollon

46

Făptura fi! osofnlui, aşa cum reiese şi din tnărturia următo :1:re, ocupă

Hyperbozeauul era veuerat

un loc intermediar intre l tti

Phoibos

aurie iradia harul apollinic al întregii sale făp� ·ni

la Dclfi îa hmile Je iarn�.

daimoni şi zei (couf. important:! monografie

a

M. Detieune, La no lio n de Daimon dans le pythagori.sme an.cien, Paris,

l S33,

- în special

de IICI(irJ.«lV et sa

v ale

parte a

nr

47 Celebru monarh

a III-a,

cap. I :

d'interml!diaire", p.

,.L'ambignite de Ia notion

131 şi urm.

al unei dinastii frigiene. Cel dintîi "'care

acest nume, tatăl primului Midas,

a purtat

domneşte intr-un trecut indepărt:'lt,

mitologic. •• Datele acestea eran dezvoltate

probabil de Aristotel in două scrieri :

Obiecţii referitoare la pythagorei şi Despre pythagorei

(cf.

Diog. J,aert. V.

25) .

Statutul de făptură intermediar! nu este specific numai tanmaturgului

capabil să apară în mai multe locnri sau să-şi aminte as crt rei.ncamlrile.

76

NOTE LA PYTHAGORAS

A ceeaşi condiţie era propri e fondatoru.lui sectei, în c alit ate a

a utor · ''al

-·.:s•Hippobotos : Go

(din

"1

Ded

de media­

c at alog al filosofilor - sec. vezi şi n ota

Adică dintr-o familie de obîrşie italică

rtnterioare

62

unni

sa

p. 132 - 13Î).

tor între om şi divinitate (cf . Detierme, op. cit.,

I e.n.

41, b mărturiile

Apollonios) .

fenieian.

Di n nou un episod al biografiei cva silegenclare, urmărind să stn.bi­

l""sdi, prin co nexiuni raţion al j ustificate , o adeYăratil ereditate spirituală 1-ar fi leg at pc filosoful nostru ele m aestr ul si'm fenician. Pentru1Phere­

c are

v.

kydes, 63

voi. 1,

p.

79.

primului eveniment

Atestare a

filosofului :

partea I,

este

martorul

cu relevanţă istoric ă din

ascensi unii

lui

P olycrate s ,

insulei Samos între 532 - 523 î.e.n. (sin cro nism a stabili în

ceputul matnrit1iţii

a

biografia

al

tiran luminat

a

fo rte impo rt nt pent ru

lui Pythagoras, vezi supr a

nota 34). Ceea

ce nu sp u ne mrcrturia noastrli, extrasă din lucr are a lui Aristoxenos�. (cu

tendinţă de idealizare l audativă)

este; doar

trebuie

citit în

sub text . Filosoful

nu

ostil " despoţiei". Noul regim favoriza ele f apt prtturile mijlo cii

�i pe cele "de jos" şi îngrădea considerabil dre pturile aristocraţiei. Deşi l'ythagoras

promova

o

atitudine

ascetică

şi temperată,

id e ol ogi :1 sa refor­

matoare presupune, aşa cum vom vede a , o guvem an.: înţeleaptă a intel ec ­

t,mlilo:r

cu

renţa" lni

privilegii aristocratice. De areea n n

putea să

r�t hde "concu­

Polycrates : domnia unu i sing ur 5tăpîn sprijinit ln !no d tacit

jilor. Deşi informaţia e fantezistii, putem presupune�că potrivit acestei versiuni biografice filosoful îşi recapătă libertatea dt1pă moartea lui Cambyses. u Potrivit calculelor înfăţişate in nota 58, deduse din raportarea dclurilor la una din datele ·propuse 'pentru războiul Troiei : annl 1052, reper pentru viaţa eroului Eu phorbos din legendele troiene (vezi nota 57). Se cobora cu trei generaţii data convenţională, stabilită pentru răz­ boiul troian de Eratosthenes : 1 184. Toate aceste fantezii cronologice sint inspirate de obsesia ciclului de reincarnare, prezentă şi în alte izvoare (vezi de ex. Diog. Laert. VIII, 14 care dă o p erioadii de 207 ani, cifr ă em.endată de filosofi). '

ea

Aceastii miirturie provine de la Herakleides din Pont, filosof neopla­ (vezi nota 1 9 la Thales), fascinat de esoterism, minuţios in ceea �e priveşte genealogia legendară a înţeleptullli - asociat aici şi cu Hermes, zeul cu puteri asupra tiirimulni subpămlntean (deci hton.ianii), insoţi­ t�r al sufletelor (·� uxod��o;), in sealllifi­ 83

-

caţie particulară. Poate înadins

a

fost ales un personaj umil, cum

se

întîmplă şi cu unele figuri din galeria celor şapte înţelepţi (de exE:mpln Bias din Priene) .

Odată cu m ărturia ce poartă :::i�la

fragment�elui 8 a,

se dau principJ··

lele mărturii despre activitatea de tndrumător public a lui Pythagora:::

propagator al nnei reforme spirituale, al unei doctrine a echilibrul.u ', dintre individ şi J(osmos, m ai înainte de a fi întemeietorul sectei. Primei' :1

şi

Met:>pont) . vreo

:�( .• :: : � irdine. dictată de relaţia macro-kosmos-micro-kosmos, toate fragmen­ tde care apar la Kirk-Raven ( The Presoeralie Philosophers) în capi to­ lul IX, intitulat Pre- Parmenidean Pytha.:;oreanism (p. 236 ·- 262), corobo­ rate cu cele din Diels-Kranz. voi. I, ca pitolul 58, Pythagoreische Sc}&ule, �ubcapitolul B, A nonyme Pythagoreer - nach altperipatetischer Oberlie­ ferung (p. HS -462). De fiecare dată numerotarea noastră est.l' însoţită şa: .1

Jxf1

�� ;.( .'>

,., .. "

$i Platon va dezvolta nucleul pythagoric al acestor concepţii în

maios 35 A, pă3trind vers us indivizibil.

opoziţia

celor

m Textul spune mai lapidar:

llll

gem•rntr•

mai este

te nici un

douiL tipuri de gnomoni

,.nici

( din

una

patrulah·r nu mai

ii�nrile patmlatere>

(aa:xt�) ".

egală în mod egal (b(,�

Ti­

: divizibil

Cu

alte

cuvin­

este nn pătrat perfect, construindu-se nu­

mai dreptunghiuri (care vor tinde la capătul uuei lnugi eonstrncţii spre

.•tructura pătratică). m

Aşa cum reic'" din figura intercnlată

;nomonului

cn

nn;nere

cn

p;,trulaterului

impare

laturi

egale,

duce

la

în

te xt

(p. 34). mişcarea figurii perfecte a

construcţia

din numere impare.

Procedeul este cu

atît mai paradoxal daci'\ privim tend in ţ n - menţionată mai sus - de formare a figurii •:u

latur i inegale, care însumează totuşi numere pare,

prin 2. Or, par ad oxu l acesta

mereu divizibile

(�ontemplarea spaţial::'� a cdor două deplasări

o

perf(�ctă - limita

diagonalrl

jumătăţi

eg ale

suprafaţa

p n nc t nl n i

punc tat a.

s�

lămureşte numai prin

rit• gnomoni. La cel impar

median -- desparte

'fotuşi.

dacă

socotim

mereu

în

numărul de

llrmă la turi în pătr ate suc-cesive, diagonala trecînd mereu

punde de pe

mediane funcţionează ca un priudpiu-limită (deci ,. impar " ) ,

EIHI:lK, GDAH

A A

ABM

=

GBE

�=

1 80 °

d iagonală în FHLK ;

=

paralelograme

îu

A A Jl A A A A =

KB:M

0'=

GBK

=

jurul

diagonalei

GBH (opu se

la

HK

=>

virf)

..)

A B H ( ..

- (ABH -:- KBl\I) ; A.

1 80 ° - (EBK +

=>

HK

A. GBE

=

A

ABM ;

A

GBH) dar

=

1 80°

Â. A BJ.I

C

A

=

A A. (ABH + K BM)

=>

1 A ".. GBE

=

C

,

, q.ul_

Fragmctltul 49 cuprinde atestarea demonstraţiei principiu lui descoperit

Cllm in vremea in care se stabilise demonstraţia teoremei hti Py thagora� şi corolara sa referitoare la diagonala pătratului. Se precizeaz;", ca o pro­ prietate specifică oricărui triunghi valoarea sumei unghiuril n r 1 80 ° (sau două un�hiuri d rt•pte) . ••• Ca în

exic.tente",

nlt.c locuri şi în accast{t d iscuţi e apare t c·rmcnul referindn-se la principii stihi ale

sau

.. •:el"

veşnic

cl('mentc :t!c naturii.

Problema iniţială a cosmopoiezei este geneza tuturor l ucrurilor dtu Unitatea

pri mordi ală , con cepută de pythagorei fie ca un fel de atom primar, capabi�

. . a curge ' ' ) genera dyada liniei, fie ca o . .sămînţă" care, înconjurată de materia ncdefinită [apcirouJ, se lasă hotărnicită sau dell mitată de principiul finitu­ dinii şi devine -- la rîndul ei - un fel de agent plasm ati c sau eficienţ f< de a se proiecta în spaţiu (potrivit unei teorii ulterioare, Je

pentru a

formativă.

p usă în mi şcare

de \'ag. De abia

de

Unitatea-limită.

Totul

în fragmentele urmittoare se va preciza în

nlmîne ce

id

destt:I

.. nemăr­

ginirea" fusese concepută la un mon1ent dat ca un principiu de tipul

vidu­

lui, absorbit de acţiunea unităţii elementare, primordiale. DeocnmdaU; reţinem factura concretă, metaforică,

pro prie celor mai vechi repn•zentări

desp re o cosnwgeneză de tip seminal-biologic. Desfăşurnrea formekr

primordiale trece de la Unul neprecizat - oricum inzestrat cu mărime 116

NOTE LA PYTHAGORAS ia primele .. planuri", .� i apoi la suprafeţe. Textul numeşte suprafaţa iniţial ă " piele" sau "culoare" (;cpotc:

Fantezistă era

faţă pe orbitele lor, a veam

-

corect fenomenul

invirtea în jurul Plimîntului îm1�reu llă

explicaţie corectă a mişcftrii

aştril or pe

tu momcntnl ln care luna se afla în acelaşi punct

orbite s au . . sfere".

de tipul

o

între don[t

de a face cu

corpuri cereşti . Astfel

de lună nouă,

ca un

j

" con unc ţia "

se inte::-preta

în mod

rezultat al acestei suprapuneri.

numai explicarea d i.;pariţiei luminii selenare pentru ob­

servatorii de pe

pămînt.

Deducem ilite in func ţ ie de .. synodice", calculaic ulterior cu precizie, 219

pe baza cercetărilor lui Endoxos.

purta pe bolta cereasc ă , dar urcind prea sus,

nu mai izbuti să-şi stăpînească

graţie

im­

perioade

Phaeton, iiul Soarelui şi al unei Oceanide, ceruse tatălui său carnl

înflăciirat ce - l şi

aceste

universală ,

văzduhulm

armăsarii .

se sperie

Deoarece provoca o conila­

a fost fulgerat de Zeus şi astfel s-a

prăvălit din inaltul

de-a lt1Ugnl unei traiectorii pe care legenda o mfăţişa ca

1 20

o

NOTE LA PYTH A G O R A S

dîră de foc sau - aşa cum ne atestă fragmentul nof.tru

-

o

lutninis­

cenţă de tipul Căii J,actee. no B olta cereasci\ era concepută efectiv ca o .,tărie'' (la Homer un fel de

cupolă de bronz) . Ea reflecta şi sunetele şi lumina. Î nceputurile

opticii

la greci (implicit în ştiinţa mondială) sînt legate de experimentele cu oglinzi - instrumente care an dat şi numele acestei discipline ştiinţîflce :

katoptrica (de la katoptron) . Întrucît em de la început :��rii pythagoreice despre ,.muzica sferelor" sau .,armonia lumii " ' (propriu-zis muzica astrelor) . Ecourile ei vor reinvia mai ales in Renaştere, aşa cum atestă pasaje semnificative din Shakespeare. Mărturia lui Aristotel recu­ noaşte atracţia fascinatorie pe care o exercitau asem e ne a speculaţii a:m­ pra gînditorilor din '-remea sa. su

Din nou referire la .,consonanţe"

(symphoniai)

stabilite in

scara

sunetelor. Nu reiese clar dacă sistemul armonie al sunetelor cunoscute

de noi era

w1

caz particular al .. armoniei" cereşti sau se avea în vedere

numai o anumită extrapolare de pe o treaptă de percepţii uman('. pc

altă treaptă .. suprasenzorială", reconsti tnită prin speculaţiile Jespre miş­ cările orbitale descrise sumar în acest excurs polemic din tratatul Stagir i­ tnlui despre cer. na

În original termenul ,.a se purta"

(-r1)ALXouu>v q.tf-·�(Loivtuv)

care

se

referă atît la o deplasare a corpurilor mişcate în spaţiu. cit şi la robţia sau perindarea corpurilor cereşti. 222 Un zgomot nespecificat (ojl6-ar putea referi la unele pilde sau a pologuri vehiculate de pythagorei. pentru a ilustra nemurirea sufletului sau natura îmbiniirii sale armonicc-. figurată numeric şi prin metafore (aşa cum reiese din fragmentul anterior). Mai transpare însă în designati­ vul aristotelic şi o conotaţie dispreţuitoare. Fragmentele 77 - 89 sint regrupate in ultimele subcapitole cu mărturii şi fragmente referitoare atît la secta pythagoreică propriu-zisă, cît mai ales la dinamica unor învăţături ale pythagoreilor anonimi", de-a lun­ gul unor epoci de timp nedeterminate - începînd cu secolul V î.c.11. (poate chiar cu sfirşitul secolului VI) - şcoala eclipsindu-se timp de cîteva decenii, după mişcările anti-pythagorice din Graecia Magna, fiind reaniruati'l ulterior la Theba în Sicilia şi chiar pe meleagurile italice (apoi în multe Jocuri din lumea grecească), pentru a se transforma fie în grupări esoterice, fie în vocaţii artificiale, " mode" afectate de filosofi abstinenţi. boemi. de care îşi vor bate joc nu numai oamenii din popor, personajele comediei attice, dar pînă şi unii poeţi cu gusturi rafinate, cum vor fi în epoca alcxan­ drină Theocrit sau diferiţi autori de epigrame. Am căutat să selectăm pentru aceste subcapitole mai ales fragmentele care ne-ar njuta să reconstituim viaţa sectei din perioada pythagorismului t•tchi şi mediu. Totuşi, trebuie să ţinem seama de împrejurarea că majori­ tatea informaţiilor de acest tip derivă din doxografiile şcolii peripatetice şi mai ales din lucrările lui Aristoxenos, muzicianul care a "reconsiderat" cu mult zel o parte din doctrinele pythagorice. Or, în munca de reconstruc­ ţie va stărui mereu handicapul iremediabil de a nu dispune nici măcar de sursa peripatetică, ci numai de tradiţia indirectă a compilatorilor - cum au fost Diogene:; Laertios şi ueopythagorei ca Iamblichos sau Porphyrios. în asemenea condiţii orice reproducere şi prelucrare a izyoarelor tardive nu poate să pretindă cît de puţin la recuperarea exactă sau completă a mărturiilor autt:nticc referitoare la viaţa şi învăţăturile s�ctei din primele timpuri. De al'eea propunem o selecţie personală a fragmentelor doxo­ grafice, însoţite de prezentări pe care le-am intercalat chiar in cuprinsul traducerilor propriu-zise de .. testimonii". Uneori am procedat astfel întrucît elementele tradiţiei doxografice prezentau formulări îndoielnice cu adaosuri tardive şi redundanţe obositoare. Oricum. se mai întîlnesc la tot pasul semnele prelucrării datelor mai vechi în spiritul unei propagan­ de care produce o literatură pythagoreică apocrifă, pentru a strecura, sub aparenţele unei .-echi tradiţii esoterice, ideile stoice, neoplatonice, gnostice (şi uneori chiar creştine) . Spre a evita o recon,;tituire nnilaterali'i şi străduindu-ne să despărţim faza pytlwgorbmului n·•·!ti de Lună parte din prelungirile sale ulterioare ••

"

124

NOTE

LA PYTHAGORAS

(ruajmitatea învăţ:Lturilor din perioada medie , contemporană cu Platon şi din cea nouă) . am prelu at din Diels- Krauz numai unele fragmente ale su bC'apito l ul ui C. intitu lat .. Acusmate şi simb o lu ri " (AKOT �MATA KAI :E TMBOAA -- p. 462 -466) . În cîtev a locuri le-am îmbogăţit cu atestări ale trad i ţiilor p aralele. N-am consirlemt însă opo r t un de a re pro duce în acest volum primul subc apitol (A . Catalogul lui lamblichos, p. 446 - 448) .5i ultimele două din cul egere a germană : D. Vestigii din lucrările lui A risto­ .vr-no,, . . Explicaţii pythagorice" şi ., Viaţa py thago ri c ă " (EK TON API :E ­ TOSENOT IITE>Al'OPIKON AIIO «ll A :EE f.! N K A I IITE>Al'OPIKOT BI01', p . 467 - 478), urmat de E : Pythagori5tii din Comedia Medie (p. 478 - 480) . Credem că m aterialul grupat acolo se potriveşte mult m ai hine pentru a completa o imagine is t oric ă a pythagorisntului din vremea l u i Pl aton şi chiar relativă cu celelalte rostiri prin �care se făceau referiri la i llfail ibila, strrwechca antoritate a hli Pythagoras : . ,el însuşi a spus-o ", in " � h ivalen ţ ă tatinii . m J.gister dixit" (vezi cap. Pytkagoras, fr. 88). De aki �e· m ai rhd:J.ce c'"; din rc3pec t pentru patrouajul său spiritual se tnce -' Uţeuise obiceiul �le a i se atribui orice nouă descoperire a pythagoreilor, i ndiferent cine ar fi fost autorul ei. Şi din fr. 6 - Pythagoras - vedem însă că se produeeau neînţelegeri şi tt!ut ati ve de u 1. urpare a unor ..inven­ ţii", dc :)arece coa�cmnul . .sccretttlui profesioual" (sau o aplicaţie a .,regn­ ld tăc �rii " ) 1111 en in fond compatibil cu dezvoltarea ş t ii nţei . Hippasos ar fi fost pedep>it cu ine.:ul pen tr u di \·ulg are a t�Hcrierii dodecaedrului fn sjc;ră (:1ceasta fiind aici desemnată prin cuvintele ,.sfera celor 12 pen­ t agoane "). Progresa deci proiec t ul iniţiat de Py th ago ras : construirea teoretică, prin r.le tn rmstrare cu m ijlo ac e matematice, a fig urilor cunos­ Cilte de meşteşugdri şi artişti din practica. lor cotidianl1 (cf. Pylhagoras, fr. 6 o. tnăr tnria lui Proclos). Op eraţ iile de tnscriere a figurilor geometri: ce in cerc şi in sferă fu�eseră p ri u tre primele întreprinse de vechiul py­ thagorism, simultan cu teoremele ele geo metrie plană, referitoare la tri­ tt ngh iuri şi patntbterc. De pro blem a sferei �e lega imăşi posibilitatea ,

,

,

142

NOTE! LA HIPPASOS '�"

cuprimlere conceptuală, in numere figurate, linii şi proiec­ (deci a Universului, de natură sfe­ rică, el insuşi). tn Elementsle l·ui Euclid, cartea a XIII-a, se dă lista celor c.:ind corpuri : tetraedru, octasdru, cub, eicosasdru, dodecasdru (propoziţi: ik 1 3 - 17, v. la noi p. 47, 49, 135). Timpanaro Cardini face de asemenea .> ''•;)

� o ma• cum se raporteaz ..

rime superioară uneia mai mici. 3 3 Faţă de seria obţinută dacă augmentăm mnltiplii unităţii [2, 3 . - l de.], căpătăm una corespmv:ătoare prin diminuarea valorilor inver-

1

1

sat!' : - , 2

3

t u nd cînd 1 1 + -

4

3 4 5

1

- e tc. De unde seria epimorică - - - . 4 2 3 4 adăugăm 1

unităţii seria valorilor in versate :

a-

obţinută

1

l --1- '

2

=

3

-

::!

5

1 + - etc. p,)trivit lui Boethitts, ordinea cous-�4 4 3 nanţelor stabilite de Eubulides şi Hippasos era întemeiată pe cores­ pnndenţa celor două serii. Plecind de la unitate, numărul 2 l nat

3

=

-

=

c � multiplu dădea raportul ele octav ă

[2 : l ], iar

ca. d ivizor al umti

n.­

pnr1. epimoric dădea cons.manţa diapente [3 : 2] ş.a.m.d. (:\L Ti'Tlpan:�.r'>

\.'ardini). :i'n alte paragrafe ale l ucrării lui lloethins (Inst. mus. II. 1 S şi 20) se definea în felul următor raţionamentul de ansamblu al pytha­

goricilor : "Fie seria numerelor l, 2, 3, 4 . Comparînd pe 2 unităţii, căp ă-­ tiim octava : gradul maxim de consonanţă. Comparînd pe 3 unită ţii, ubţinem acordul diapason şi diapente. Raportarea lui 4 la 1 ne dâ du­ hl.a octavă, 3 la 2 ne d ă diapente, iar 4 la 3 diatessaron". 1 49

MIHAI NASTA u ln legătură cu această .,potrivire de sunete", care capăt ă denn­ mire a de dublă octavă, se cuvine să facem următoarea observaţie. Dup(t oct av ă şi cvintă se produce intervalul de cvartă, care reprezintă d nhl:t

octavă faţă de sunetul fundamental. Din formularea de aici s-ar înţ l lenides, filosofi ai naturii, ajung la notorietate [la anul dt: la A braham 1561 : versiunea armeană olimpiada 81, 1 (456 î.e.n.) ] : b) în vremea aceea se fac cunoscuţi Democrit • lin Abdera, filosof naturalist, apoi filosofii Empedocles din Agrigent, Zenon şi Parmenides şi Hippocrates din Cos �'Hieronym vers. arm. la anul de la Abraham 1581 (436 1 . e.n.) ] . Cf. CHRONIC. HENZEN [lnscr. Siciliae et ltaliac ( I C. XI V) 1 297, 30 ], între Xerxes şi ră-:: boiul peloponcsiac ; 217

EX TSTENTUL ABSOLUT. P A.RMEN!DES

nu se poate citi : de cînd au trăit filosoful Socrate şi H : aclit din Efes şi Anaxagoras şi Parmenides şi Zenon,

anul

lr

am

. . .

! 2. STRABON VI, 1 , p . 252. După ce coteşti , unneazii indată un alt golf cu un oraş căruia foceenii, care 1-au întemeiat, îi zic l el e alţii Ele, după numele unui izvor, iar c on te mpor anii Elea, de unde sint de fel pythagoricii Pa rmenides şi Zenon. Mulţumită lor, şi chiar şi inainte, oraşul pare să fi fost binE;.,.CÎrmuit [cf. A 1 ]. PLUTARCH., A J�·- Col. 32, p . 1 1 26 A. (J>armeni des şi-a rînduit patria n1 legi atît de bune, încît pînă Ia o vreme, în fiece an, u·ti'i ţenii j uran să păstreze legile lui P a menides

,

r

1 3 . D IOG.

LAERT .

o:�ngt.!!:� .91?�i : Sil\1PL. ,

I,

16. Alţii

:S

[au lăsat dupii e i ]

Melissos, Parmcnides, Anaxagoras.

(}i

cîte .!!..,

556, 25 . . . sau p entru că şi elissos intitulat operele Desp re n aturc . . _ To"L '..tŞi, în aceste opere, n-au tratat numai des p re lucnui.k.. mott\� - pei:i'fr? Sl�.J?X�J::t �tmaJ� . d care p oate mc1 n�atCşovmt sa le mhtuleze Despre nat ura.

14.

De caclo

şi Parmenides şi- a n

� .

-şi·-·��l!!-�--����glg-�.i_�tti!ă.''

15.

P LUTARCH . ,

Quomodo adul. poet. aud. deb. 2, p. 16 C. Emp e do d e s şi Par men id es , ori Cartea Ft:ardor a lui Nikand ros1 8, ori Poveţele lui Theognis sînt comp n n cri ce î:mp rum ut ă de la po ez ie metrul şi gravitatea, p en t r n a ,--.·ita exprimarea în p ro z ă1 9 [cf. Plut., De Pythiae oracufis 15. 402 E ] .

Poemele lui

1 6. PL UT.tRCH., De audiendo 1 3 , p . 4 5 A . Lui Archilochos i s-ar putea imputa subiectul, lui Parmenides versificaţi a . l n i Phokylides vulgaritatea, lui Euripide proli xit at ea , lui S ofocle inegalitatea . . . [Cf. X eno f., fr. A 25 ] .

17.

PROCL.,

In Tim. I , 345, 12 Diehl. Parmeuides, cu întrebuinţării versului, susţine

toate că obscur din pricina şi d aceleaşi lucruri . . .

218

Al VIATA ŞI !NVĂŢĂTURA

1 8. PROCL., In Parm. I, p. 665, 17 . . . Parmenides l l l� llŞi în poemul lui. Deşi obligat de forma poetichăopt:ată ;1 întrt:buinţeze metafore, figuri de stil şi "tropi", şi-a , J ! . . s totusi un mod de expunere neîmpodobit, simpltT:J;î i •Jr: T5ov�aaufmafoarefepasa] e.Tse-Clieaz"d :B s, 25.5.44.45) ) oricare altul la fel ; aşa că expunerea e mai curînd a I I I J(•i comp uneri in proză decît a unei poezii. .

19. SL\I l' L . , Phys. 36, 25. De vreme ce vom avea prilej ul ascultăm pe Aristotel respingînd doctrinele primilor fi losofi, lucru pe care înaintea lui pare să-1 fi făcut Platon '.'i . înaintea amîndorura, Parmenides şi Xenofan, trebuie :1 v n t în vedere că, de dragul unor ascultători superficiali, �\"' �ti a resping ceea c�pare absurd în teoriile înaintaşilor.. :;ti ut Iiind că cel"vechi obişnuiau să-şi expun3: învăţătura i n chip enigmatic. : . . t-1

@

SDI PL., Phys. 1 46, 29. Dacă espre fiinţa unică zice " asemenea massei J>ine rotunjite a sferei'� (B 8 43) 1 1 11-i cazul "saiie mirăm :(foiii:la poetică îl face să folosească �: î cîte o imagine mitică� E poate vreo deosebire între a 1 < - exprima astfel sau a vorbi ca Orfeu (fr. 70, 2 Kern) d!� . , oul imaculat" ? - MENANDER jmai curînd GENETH­ ! . IOS ] , Rhct. I, 2, 2 {cînturi) despre natură, ca acele com­ ! ' ll . 483 1 : , . ce-i afară de fiintă (; uefii ntă ; nefiinta n u e i li mi c , fiinţa c clar una" ; iar ' de Eudc m ; s : "ce-i �fară de J'iinţă e nefiinţă, despre fiinţă se vorbeşte la singul ar, fiînţa : :m brîE: de foc asemenea unei cun uni (îi şi zice cr't's

care

f ed

e

ancile il

::he

sn

caso

nostm)

aJ l:....o .; &r.na&cn. .,Unita SE'Co ndo il logn e l'unita cuncettuale, l'unita di essenza, di cio ha la ;;tessa. defini:.:i