Filosofia greaca pana la Platon, vol. II partea I [PDF]

Zitiervorschau

FILOSOFIA. GREACA PINA LA PLATON 11 Partea 1

Redactor-coordonator

Ion Banu în colaborare cu

Adelina Piatkowski

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERS ALE

FILOSOFIA GREACĂ PÎNĂ LA PLATON

1------1

:___......;

II

Partea 1

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ BUCUREŞTI, 1984

TABLA DE MATERII

.

·� \}

.

' i

11 .·�

;J :'

...

6

Colaboratori Cuvint lămuritor

12

colaborllrilor

Lista

Ion

7

•

Reflecţii

Banu

Pericle

.

asupra

.

.

.

·

.

.

.

.

abrevieri

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

antropofilosofid

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

secolului

.

.

.

.

.

.

lui

15

TEXTE Listă

de

.

.

S1cţiunea I: Tl'oplllDlul eonttllnţel de sine a eonştiinfei Socrate

:Eschil

200

SecJiunea a II-a: Tl'opl�mul faptei umao-soeiale semnlfleatlve Herodot

Pindar .

.

•

.

. . .

T ucidide

socială

atribuită

a IV-a: Spiritul

lui

"pbysiologle"

336 353

375 375 407

s

1' emocrit . rl iagoras din

Lycurg

observaţioaal

Atomismul Leuci

302

.

Gindirea

239 261

.

SecJiunea a III-a: Tl'opismul polls-ulul

SecJiunea

91

178

Sofocle

Pericle

88

elos

598

Metrodoros din Chios

.

601

Medicina hipocrati ă

.

606

onOiii.ie .

654

�

:Matematici-as

\

Oinopides din Chios .

654

Hippocrates din Chios, Eschil

658

.

662

Theodoros din Cyrene

.

.

.

Colaboratori : ION

ACSAN,

CORNEA,

ION

LIVIU

BANU,

GHEORGHE

FRANGA,

BRĂTESCU,

CONSTANT

XANDRU MIRAN, MIHAI NASTA,

ANDREI

GEORGl�SCU,

STELLA PETECEL.

ALE­

ADELINA

PIATKOWSKI, CRISTIAN POPESCU, IOANA POPESCU-DINISCHIOTU,

!CONSTANTIN SĂNDULESCUI, TECUŞAN

FELICIA 1

ŞTEF.

MANUELA

CUVINT LAMURITOR

Prezentul volum - asupra cugetării din etapa clasică a filosofiei greceşti pînă la Platon - redă o situaţie istorică diferită de cele cărora li s-a consacrat primul nostru .tom, impunîn d cîteva explicaţii suplimentare. Deşi secolul de care ne ocupăm cunoaşte filosofia care iniţiază viziuni avînd durate milenare, totuşi, în viaţa. intelectuală a timpului, extensiunea predominantă o au preocupările al căror obiect nemijlocit este altul decît acela al făuririi de sisteme filosofice. Totodată însă, acest fapt, departe de a restrînge sfera filosoficului, poartă cu sine, dimpotrivă, expansiunea lui. De puţine ori, în istoria filosofiei, creaţia aplecată spre alte arii de invenţie spiri­ tuală a fost atît de intim legată de filosofie şi a participat în as�menea măsură Ia constituirea uneia din etapele miş­ cării filosofice, cum se întîmplă acum. Şcoala superioară a timpului e în mîinile filosofilor (ne gîndim la sofişti). Aristofan, în Norii, vrea probabil să ia în şfichiui satirei sale "învăţămîntul universitar" al timpului şi de aceea atacă pe sofişti, cărora le asimilează pe profesorul cel mai de sus şi cel mai renumit -filosoful Socrate - angajîn­ du-se în performanţa de a chema în atenţia publicului celui mai larg - al comediei - pe Omul acelei profesii care, în mentalitatea noastră, ni s-ar fi părut că slujeşte auditoriului celui mai restrîns. Primul nostru volum nu s-a limitat nici el Ia filosofii certificaţi ca atare în istorio­ grafie, dar cel ce consultă tabla de materii a tomului de faţă constată o deosebire frapantă: filosofii titulari de cu­ rente sînt în minoritate, dar filosoficul înglobează pe mai toţi exponenţii spiritualităţii epocii. Faptul că literatura textologică de specialitate nu a întreprins încă, pînă acum, o acţiune similară se datoreşte, bănuim, şi caracterului ei oarecum riscant, ameninţînd să inducă în eroare. Actul întreprins de noi poate în adevăr

8

CUVINT LAMURITOR

sel'neglijează clauzele restrictive sub im­ periul cărora paginile noastre se oferă cititorilor şi asupra cărora atragem a lor luare aminte.

fi derutant dacă

Spre deosebire de condiţia capitolclor închinate celor prin excelenţă filosofi, în cazul acelora ce vizează cele­ lalte tipuri de consacrare nu putem tinde s pre cxhaustivi­ tate. Fragmentele selectate nu vor şi nu pot să epuizeze tema, în speţă aceea a filosoficului. Cînd e vorba, mai ales, de autori ca cei hipocratici, ori ca Tucidide sau Euripide, a căror angajare filosofică e integratoare, rămîn, fireşte, în afara colecţiei noastre de fragmente : a. contexte cert semnificative pentru atitudinile filosofice pe care le evidenţiem (ori nu) dar care nu vedem cum ar fi putut fi incluse ; b. gînduri filosofice implicate a căror explicitare ar fi impus dezvoltări interpretative ce n-ar fi cadrat cu sarcina pe care lucrarea noastră şi-a asumat-o ; c. relevarea spiritului teoretic-metodologie ce străbate opera autorului antic în totalitatea ei. Au rămas, de regulă, pe dinafară şi textele a căror semnificaţie filosofică e prea controversată ori care, semnalată fiind în mod izolat, n-a intrat -pe drept ori nu- în cîmpul dezbaterilor. Apoi, cel ce-şi propune să selecteze filosoficul în opere lipsite de destina­ ţie filosofică, opere în care procedează prin "extrageri", comite inevitabil o inadvertenţă: orice "tăietură" într-un context e traumatizantă, face să se piardă nuanţe, sugestii, aluzii, semnificaţii evanescente, înţelesuri tacite. Atragem atenţia asupra conduitei urmate de autorii capitolelor in cauză : au luat ca punct de plecare, şi alt­ fel nu puteau face, punctul lor de vedere stat;:,rnicit ade­ sea în acord cu coordonatorul lucrării, dar fără ca aceasta să constituie o condiţiefsine qua non -asupra orientării filosofice a autorului în� cauză, poet, dramaturg, istoric, medic; punct de vedere interpretativ, dedus din studiul -

întregii opere - ţinînd seama de dezbaterile recente din literatura de specialitate, de ceea ce, în cercetarea actuală, li s-a părut a fi bunuri teoretice dobindite- şi au procedat în mod corespunzător la alegerea textelor în care au găsit de cuviinţă că s-ar evidenţia orientarea globală. Drept urmare, în cazul, de pildă, al�teatrului, s-au îndreptat doar

CUVlNT LĂMURITOR

9

către anumite personaje, doar către anumite peroraţii ale Corului. Rezultă, din cele spuse, că selecţia de texte filosofice întreprinsă în cîmpuri de alt ordin decît cel filosofic relie­ fează doar punete de reper, suficiente, poate, instruirii celui ce se ocupă de întregul tablou al filosofiei timpului, dar insuficiente, sigur, pentru cel ce s-ar concentra, ca istoric al filosofiei, asupra unei cercetări monografice ; în acest ultim caz, doar examenul integral al operei - teatru, istoriografie sau de alt fel - poate fi deplin satisfăcător. Neîndoielnic, dacă un asemenea examen ar conduce pe cineva spre alt punct de vedere decît al aceluia ce semnează capitolul respectiv, punctele de reper ar fi şi ele, cel puţin în parte, altele; chiar în cadrul unuia şi aceluiaşi punct de vedere, alegerea pasajelor justificative rămîne contro­ versabilă. În acest "alt cîmp" - insistăm --- însuşi obiectul cău­ tat are particularităţile lui intrinsecc. Propensia, spre exemplu a unui poet, către o anumită Wel�nschauung avînd o certă relevanţă filosofică, chiar sumară fiind, în cadrul colecţiei noastre - nu-l obligă tnsă deloc la vreo rigoare logică de sistem, la nuanţări' metafizice, la vreo specială atenţie privind toate implicaţiile filosofice ale unui enunţ. Istoriograful filosofiei poate foarte bine să rămînă nemulţumit, ba chiar să constate dezacorduri între spuse, din punctul său de vedere, spuse care, însă, îndreptate către alte ţeluri, să nu supere sub raportul acestora din urmă. Se deschide înaintea noastră un evantai larg de situaţii, deosebite din punctul de vedere al pretenţiilor de coerenţă şi minuţie : un Tucidide, oferind mult mai mult decît oricare alt om de ştiinţă, un medic mai mult decît unii dramaturgi, unul dintre poeţi mai mult decît altul. Şi aici, de la caz la caz, fără scheme preconcepute, doar studiul special, exhaustiv, poate să decidă. -

Cercetarea contemporană de strictă specialitate ce se opreşte asupra literaturii vechi, mai ales în cazul poeziei lirice ori dramatice, pune adesea în discuţie enunţuri în care crede a descoperi valori filosofice. Spre a da un exem­ plu, R. A. Prier (Archaic Logic, The Hague-Paris, 1976) crede că află la Bacchylides, poet al timpului îmbrăţişat

10

CUVINT LAMURITOR

de noi, semnificaţii care, mijlocit, ar atinge tema cvalifierii spaţiului. Lucrarea noastră nu tinde către extensiunea enciclopedică în care s-ar încadra situaţii de acest fel, incluzînd desigur discuţiile de rigoare, ci se limitează de regulă la enunţurile al căror sens filosofic este, mai mult sau mai puţin, nemijlocit. Aşadar, spre a rămîne în aria exemplului luat, nu includem pe Bacchylides. Am inclus în colecţia noastră tema Xenofon, nu fără ezitări, stinjeniţi de faptul că autorul în cauză, doar cu un an sau doi mai bătrîn decît Platon, se încadrează cu greu sub raport cronologic etapei pe care o delimitează titlul lucrării. A precumpănit însă criteriul logic-cultural, conform căruia, prin spiritul în care gîndeşte, cum şi prin corelaţiile ideatice în care se află integrat, Xenofon apar­ ţine mai degrabă, în pofida cronologiei, momentului isto­ ric denumit "al lui Pericle", decît celui dominat de perso­ nalitatea lui Platon. Opţiune, fireşte, discutabilă. Referitor la organizarea materiei : ordinea adoptată urmează, în majoritatea cazurilor, criteriul personalităţilor, iar nu pe acela al temelor. Autorii incluşi de noi sînt gru­ paţi pe secţiuni potrivit modului ideatic celui mai semni­ ficativ prin care, după părerea noastră, s-au înscris în isto­ ria obiectuală a filosofiei. Acest mod a putut să fie deter­ minat prin înclinarea (neexclusivă) -am numit-o tropism­ fie în direcţia unui anumit obiect tematic, spre pildă cel al conştiinţei conştiinţei, fie în sensul unui anumit spirit al filosofării, de exemplu cel al cumpănirii (măsurii umane) în enunţarea judecăţii. Modul nostru de ordonare a ma­ teriei trebuie considerat cu indulgenţă, fiind cu neputinţă evitarea unei oarecare doze de aproximaţie. Sînt însă două secţiuni unde ne-am îndepărtat în mod deliberat de la nor­ mele pe care tocmai le-am înfăţişat. Sînt cele intitulate Utopii antropo-sociale şi Momente de reflecţie estetică. În capitolul Momente de reflecţie estetică a fost necesar să urmăm ambele criterii (nume şi teme), datorită aprecierilor ano­ nime existente în această sferă de idei. Şi-a spus cuvîntul şi un al doilea considerent. Ambele preocupări, atît cea din cîmpul esteticii cît şi aceea privitoare la utopia socială, sînt, în formă teoretică, atît de noi în cultura greacă a mo­ mentului clasic, încît, dacă le-am fi orînduit altminteri,

CUVINT LAMURITOR

11

lăsîndu-le deci prea puţin observate, am fi plătit confor­ mismul strict printr-o oarecare nedreptăţire a lor. Am evitat însă, în cazul ideilor estetice, să împingem neconformitatea prea departe. În privinţa autorilor care sînt primordial creatori de sisteme filosofice, precum Socrate ori Democrit, cugetarea estetică n-a fost desprinsă de ansamblul filoso­ femelor lor, urmînd astfel ceea ce semnatarul prezentei note crede a fi condiţia istorică structurală în virtutea că­ reia etapa clasică nu cunoaşte încă separarea de filosofic a esteticului, chiar cînd acesta e luat ca subiect distinct. Faptul că am aplicat două moduri diferite de prezentare a fragmentelor se explică prin deosebirea dintre situaţia cînd conturarea unui corp de idei filosofice se face - ştiind că vechea operă s-a pierdut - prin consemnări aflate la diverşi autori, vechi istoriografi ori doxografi, aşa cum e cazul cu gînditorii de care se ocupă colecţia Diels-Kranz, şi cazul cînd chestiunea este aceea de a extrage fragmente considerate filosofice din lucrări nefilosofice ce se află în întregime la dispoziţia noastră. În privinţa celorlalte norme redacţionale adoptate de noi, inclusiv cele referitoare la transpunerea în româneşte a numelor proprii greceşti şi latine, reamintim cele spuse în Cuvîntul înainte al primului volum, partea 1. Volumul II apare în două părţi, ca şi primul, din con­ siderente similare. Colegiul de colaboratori ai lucrării speră ca studiile clasice, dobîndind spaţiul cultural Ia care au dreptul, să înglobeze în domeniul atenţiei lor dezbaterea colecţiei noastre, conducînd astfel spre rezultate mai complete, mai minuţioase. ION BANll

LIS'fA COLABORARILOR la volumul II, partea 1

RE11LECfll !\SUPRi\ ANTROPOFILOSOFIEI RICLE: J(J:;I BANU.

SECOLULUI

LUI PE­

Sec1iu11ea I: TROPISMUL CONŞTII!\1ŢEI DE SINE A CONŞTIINŢEI culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU. • Eschil: culegere de tene, traducere şi note de ALEXANDRU MIRAN. Sofocle: culegere de'itexte, traducere, comentarii şi note de STELLA

�oqatc

PETECEL.

SPcţiunea a II-a: TROPISMUL FAPTEI UMAN·SOCii\LE SEMNIFICA•

TIVE

Herodot: culegere de teJtte, comentarii şi note de ION BANU; traduceti de ADELINA PIATKOWSKI şi FELICIA ŞTEF. Pindar : culegere de texte, traducere, comentarii şi note de STELLA PE­

TECEL.

Secţiunea a III-a: TROPISMUL POLIS.ULUI Tucidide : culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU; traduceti de N. 1. BARBU, M. JAKOTĂ şi ION BANU. Pericle: culegere de texte, comentarii şi note de ION BANU. Gindirea socială atribuită lui Lycurg : culegere de texte de FELICIA ŞTEF; traduceri şi note de FELICIA ŞTEF şi N. I. BARBU. Secliunea

a

IV-a:

SPffiiTUL

OBSERVAŢIONAL

"PHYSIOLOGIC".

Atomlsmul: Leucippos: traducere şi note de CONSTANT GEORGESCU;

llţ_mocrit:

traducere şi note de ADELINA PIATKOWSKI. D'agoras din Melos: traducere şi note de ADELINA PIATKOWSKI. Met,-odoros din Chios : traducere şi note de ANDREI CORNEA. Medicina hlpolll"aUe6: culegere de texte, comentarii şi note de GHEORGHE BRATESCU; traducere de C. SANDULESCU. Mntemntlel-astronomle: Oi nopidBs din Chios: traducere şi note de C. SAN­ IHJU•:SCU; Hi ppocrates din Chios; Eschil; Theodof'os din Cyrene: tradu­ n·ri şi note de C. SANDULESCU.

la volumul II, partea a 2-a Sec/iunea a

V-a:

ARITHMO-MAGICUL ŞI ARMONIA (faza medie a pythagorismului)

Philolaos:

culegere de

NASTA.

texte, comentarii, traducere şi note de MIHAI

USTA COLABORJ.lULOR

13

Catalogul l u i Iambllebos. 'Modul de viaţă pytbagorele.� Venurlle de aur; Eurytos; A rc kippos; Lysis; Opsimos; Mărturii despre deellderea secs­ tel pytbagorelee: traducere, comentarii şi note de MIHAI NASTA. lors din Chios .• traducere şi note de ADE LINA PIATKOWSKI.

Archytas; Okkelos; Timaios: Hihetas; Ekphantos ; Xenopkilos; Diokles; Echelmues: Polymnastos; Phanton; Arion; Proros; A myklas; Cleinias; Damon şi Phintias ; Simos: Myonides; Euphranor; Lycon; Thy­ marid as : traduceri şi note de FEI.ICIA ŞTEF. Plllycleitos: traducere şi note de C. S ĂNDU I.E S CU .

Secţiunea a VI-a: TROPISMUL SPIRITULUI CUMPlN ITOR

So!iştii. Protagoras: traducere şi note de IO.'\.N.'\. POP E SC U-D INI­ SCHIOTU. Prodic;as: traducere şi note de IOANA I'OP�SCU-DINTSCHIOTU. Critias: traducere şi note de CONS"fAN"f GBORGESCU. Antiphon Sare, dăm �ilor"" cît şi Îll a:::>"riţia tl'lor lucrări prin care autenticul S >Crate este re,;titnit posteriUtţii. îu afară de binecunosc ut ele texte ale I.:.i Platon şi Xenofon, au mai iutoc:nit, pe cîte ştim, Apologii ak lui Socrate: retorul Lysias (probabil , :1u sigur) , Dc:mctrios din Phaleron, Tl1eotlect,>s, iar mult m�i tîrziu, Libanius, pon�cuit mai sus. la cei tr-:i

14. f"Ll'.TOX, Sy·mf>osion 173 B Apollodoros [unui prieten al său, spunîudu-i că 1-a ascultat pe Aristodemos, redînd expunerile lui Socrate, ce avuseseră loc cu mult timp în urmă, în casa lui Agathon] : E drept că despre anumite amănunte pe care le auzisem şi de la acela [Aristodemos] l-am întrebat şi pe Socrate care mi-a întărit în totul spu­ sele lui. 15. - Theaitetos 143 A Eucleides [către Terpsion; el redă o convorbire avută cu 'rheaitetos, în care acesta îi comunicase cele auzite de la Socrate, după care, reîntors acasă, spune] : Mi-am însemnat cele ce-mi aminteam ; apoi am scris în tihnă, întregindu-mi amintirile, iar de cîte ori mergea::n la Atena mai întrebam pe Socrate asupra celor ce uitasem şi la întoarcere făceam îndreptări. Astfel că aproape întreaga discuţie a fost scrisă. 16. - Parmenides 1 26 B-C Kephalos [către Adeimantos]: Antiphon [fratele lui Adeimantos] a fost mult timp în strînse legături cu un oarecare Pythodoros, prietenul lui Zenon şi a auzit atît de des [reprodusă] convorbirea pe care au avut-o Socrate, Parmeuides şi Zcnon, încît o ştie pe din afară ... - A deimantos : Fratele meu [A ntiphon], în anii lui tineri, şi-a dat multă osteneală ca să înveţe [pe de rost] astfel de discuţii. 17. DIOG. LAERT. II, 122 Simon era cetăţean atenian şi cizmar:l7. Cînd Socrate începu să vină la atelierul lui şi să discute cu cineva, el se obişnui să însemne tot ceea ce putea să-şi amintească . .. III [123] Ni se spune că el, cel dintîi, a pus conversaţiile lui Socrate sub formă de dialog. l'rivilor la fr. 14-17: nu interesează prea mult autenticitatea unuia altuia di n tre cazuri; in privi n ţa notaţiei din fr. 16, imposibilitatea crouolo�lel'\ a unei discuţii filosofice între ,.Socrate, Parmenides şi Zenon",

sau

A) VIAŢA Şl

O:vn;L

109

.i·:� �:1�tl lll.�tltc� nri �n�_!I'){'H .�l 1 ·- !.1!-;:u!::;to:: r, relev.1. int2nţia de ·Jnl�:!. illl il-;·( ,,�r ..L fil', ci �itt':n.Lr :t L!i PiaL:1:::. l·:atează însă a fi htc.Lte iu s�.'l;n: t\l !.:.� . ..:�_·:L:-i .�b:� in ;��est fel plauzibilitatea. coufonn1tiiţii c:1. Sj)tt·;;�·le �;c;c.'rnia şi moliciunea, luciul şi asprimea, tinereţea şi gîrbovirea ? - Par. : Aşa e. Socr. : Şi cînd vreţi să înfăţişaţi o frumuseşte desăvîrşită, fiindcă vă e greu să găsiţi un om fără cusur, adunaţi partea cea mai frumoasă de la fiecare şi aşa alcătuiţi un întreg frumos ? - Par : Aşa facem . - Socr. : Dar cum puteţi să înfăţişaţi şi ceea ce e mai ademenitor, mai ispititor, mai plăcut, mai amăgitor şi mai cuceritor, adică felul sufletului ? Sau, îl socotiţi peste putinţă de imitat ? Par. : Şi cum l-ai înfăţişa, cînd n-are nici proporţie, nici culoare, nici vreuna din însuşirile pe care le-ai înşirat, cînd, cu un cuvînt, nu se poate vedea ? - Socr. : Dar nu vedem, în priviri, cînd ura, cînd iubirea ? - Par. : E ade­ vărat. Socr. : Aşada, trebuie să daţi ochilor aceste Par. : Fără îndoială. Socr. : Aceeaşi înfă­ înfăţişări ? ţişare a chipului au cei care împărtăşesc fericirea sau nenorocul prietenilor, cu acei care nu le împărtăşesc ? Par. : �u. se înţelege. Au un chip vesel, cînd prietenii sînt mulţumiţi, şi mîhnit, cînd ei sînt necăjiţi. Socr. : Aşa­ dar, putem înfăţişa simţurile acestea? Par. : Fără îndoial ă. - Socr. : Măreţia, mîndria, umilinţa, j osnicia, înţelepciunea, cuminţenia, obrăznicia şi mojicia, se obser­ vă pe chip, în înfăţişările oamenilor, fie că stau, fie eă se mişcă. - Par.: Ai dreptate. - Socr . : Aşadar, se pot înfă­ ţişa şi aceste însuşiri ? Par. : Se înţelege. Socr. 1 Ce-i mai plăcut la vedere pentru noi, oameni cu nn carac­ ter blind, frumos şi plăcut, sau cei cu apucături rele, urîte şi ruşinoase ? - Par. : E mare deosebire, Socrate". .

-

-

-

-

-

-

-

-

198. - - III, 10, 6-8 Î ntr o zi [Socrate l se duse la sculptorul Cliton şi stătu de vorbă cu el : ,,Văd şi şti u, îi spuse, că înfăţişezi frumos in piatră pe atltţi, în fugă, la luptă, la pugilat şi ca pancratiaştil27• Dar cum poţi să dai statuilor tale farmecul acesta al vieţii, care îndntă ochiul privitorilor ? " . Şi fiindcă Cliton se codea şi nu ştia ce să răs­ pundă, el continuă : ,Oare fiindcă imiţi în opera ta atitu-

156

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTIINŢEI. SOCRATE

dinea vieţii, de aceea-ţi sînt statuile mai însufleţite ? : Tocmai de aceea. - Socr. : :Mişcările noastre fac să se ridice unele părţi ale trupului, pe cînd altele S(' lasă în jos ; unii muşchi se strîng şi se umflă, pe cînd alţii se destind ; nu-i aş::' că imitînd aceste poze faci statuile tale­ să semene mai mult cu realitatea, şi le dai mai multă viaţă ? - Clit. : Chiar aşa. - Socr.: Întruchiparea aceasta îngrijită a mişcării trupului nu pricinuieşte privitorilor o deosebitA. plăcere ? - Clit. : Cred că da. - Socr. : Aşadar trebuie să facem să se vadă în ochii luptătorilor ameninţarea şi pe chipul biruitorilor, bucuria ? - Clit.: Se înţelege. - Socr.: Deci şi sculptorul trebuie să înfăţişeze prin forme toate mişcările sufletului " .

Clit.

199 - - III, 10, 9- 15 Odată intră în prăvălia lui Pistias, făuritor de platoşe . . . Socrate zise : " Cum faci de vin platoşele bine chiar pe trupuri pocite şi-şi păstreazl totuşi o formă armonioasă ? - Pist. : Au forma cea mai bună pe care trebuie s-o aibă tocmai pentru că vin bine. · Socr. : După cît socot, nu te gîndeşti la proporţie în sine, ci la proporţia ct:>lui care se foloseşte de ea . . . [Anume � că sînt bune platoşele care nu supără trupul în nici o miş­ care, iar nu acelea conforme unei proporţii-şablon. Termenul XotA6v are, la greci, un sens mai larg decît cel de frumos, curent la moderni, însemnînd la ei , . ceea ce pl ace " 128, Este încîntare a (fr. 179) gent•rată de plasticitate, muzicalitate, ut ilitate (fr. 1 95) , de adecvare la funcţie a produsului bine meşt�ugit (fr. 195), cum şi de nobleţea spirituală (fr. 1 97 şi altele). În conceptul de kalokagathia, toate aceste sensuri se con topesc ; e încîntarea estetică generată de bine şi tle­ vaţia mora!ii a frumosului. Socrate este, fără îndoialrt , sensibil fa�ă de ceea ce noi nu mim frumos artistic - pictural (fr. 1 97), ori sculptu1·�1 (fr. 1 98) - dar conceptul său de fnuno;; este circumscris entităţ iî psiho­ fizice umane, ca realitate vitală, în dinamismul ei (fr. 1 97 , 198), fie că e vorba de e l9> resia ei fizion o mie-ii. , ori de obiectul făurit ce-i este des­ tinat (fr. 199). I n plaa material, excelenţa ftmcţională, raţională fiind, primeilză în r a por t cu bnn:t formă perceptibilă (fr. 1 99), iar în caz de competiţie între frumosul corporal şi cel spir-itual, ulti mul şi doar el e de­ cisi\· ( fr . I G-!, corelat cu fr. 196) . Criteriul l1 alokagatlliei e statornicit, nu după aprecieri, subiective şi vari ab ile, ale indivizilor, ci potri vi t unui normativ obiectiv general lfr. 194). constant. Persistă cunoscuta amlli­ guitatc a lui tehne (artă/meşteşug), dar aceasta nu e doar terminologică : pic torul .şi flautistul stau pe acelaşi podium cu aurarul (fr. 70) , de ase­ menea pict orul, sculptorul şi nteşter ul ele platoşe (fiind toţi . , dc:daţi lui tehne - -.c;; v -.ac; -.l:;ar cînd zărea vreun oştean din popor şi-1 vedea că se

plinge, Crunt îl lovea c u toiagul, mustrîndu- 1 cu aspre cuvinte : , . Stai liniştit, blestematule, seama lnînd la aceia

Ce-s mai destoinici ca tine ; tu n-ai nici putere, nici vlagă, :s- u te pr ic epi nici la luptă, precum nici de sfat nu eşti

vrednic' '

( ! !iada II,

v.

1 85- 1 88. 1 >1 4 - 1 >18)

[X�:wfon, contestînd semnificaţia antidemocratică a actu­ lui "ocratic de a cita ac e st e nrsuri, spune ] : (I, 2, 60) Dar Socrat'.: s-a arătat totdeauna apropiat de popor şi pr iete­ nos faţă de toată lumea. 23 1 . - - III, 9, 1 5 �Socrate spunea că socoteşte] ca ·.rednici de cinstea oamenilor şi dragostea zeilor pe plup;a.rul care munceşte cu grij ă pămîntul, pe medic� � e practică conştiincios meseria lui de a lecui, pe omul pohtlc care face o politică bună. I•:n fr. 224 - 2 29, de " parte:, �i 230 - 23 1 , de altă parte, rezultă, poate. un dezaconl îulrl' Platou şi Xenofon în privinţa atitudinii socra­ tice faţă U.e demos, primul prezenlîndu-1 pe învăţător ca ataşat prind-

164

TROPISMUL CONŞTIINŢEI CONŞTl!NTf l . SOCRATE

piului ,.elitei" sociale, cel de-al doilea înfăţişîndu-1 ca pe un o m . . apro­ piat de popor". S-ar putea ca obiectivitatea lui Xenofon să pâlească în faţa intenţiei polemice de a apăra pe Maestrul învinuit de a fi indrumat mentalitatea unor politicieni ostili popo.Iului, ca Alcibiade ori, ma1 ales, Critias. Dar, cumva, dezacordul e poate doar o chestiune de ;;ccent. Ideea teoretică socratică a unei elite a spiritului, diriguind în mod ne­ democratic, putea foarte bine să n u excludă, din partea ei, o atitudine practică "prietenoasă faţă de popor", admiţind că acest a poate merita bune aprecieri, afecţiune şi strădanii culturalizante. Se ştie dt ::.Ocrate condamna nedreptatea, indiferent de orientarea, aristocratică, ori de­ mocratică, a regimului care o patrona {vd. fr. 1 A, § 24 ; fr. 1 8 ) . Cer­ cetarea contemporană apreciază, precumpănitor, atitudinea politică a lui Socrate drept favorabilă unui aristocratism luminat140• Sînt însă şi opi­ nii în virtutea cărora poziţia sa n-ar fi fost antidemocraticu141•

232. XENOFON, A mintiri I, 5, 5 - 6 Socrate ; Orice rob care se află sub jugul patimilor, să ridice ru găci uni zoilor ca să-i dea stăpîni buni, căci altfel este pierdut. ?.33. PLATON, Alcibiade I 135 C Socrate : Lir-•sa de v irtute se potriveşte unui sclav.

C) VERSIUNE CARICATURALA A }�I GURII LUI SOCRATE ARISTOFAX, XORII

234. DI SCIPOLuL [către Strepsiades, referindu-se l a aşa-zisul grup al lui Socrate J : Ei scormonesc ce-i ":ub pămînt . . . Scrutea�ă, precum vezi, Erebul, [Tartarul ] , să vadă fundul . . . [In continuare, privitor la îndeJetni­ cirile celor din grupul lui Socrate ] . . . Aceasta e astrono­ mia . . . [aceasta] geometria . . . [prin care] f Poti să măsori pămîntul [şi anume ] Chiar pămîntu-:ct reg. (v. 188 - 20:�)

235. DI SCIPOLUL [către Strepsiades j : Socrate la lună să-i studieze mersul, crugul . . .

se

(Y.

uită 1 7 2)

236. STREP SIADE S [către Pheidippides ] : Vezi tu por­ tiţa cea-nchisă şi casa mică-n dosul ei ? f . . . Acolo e�te gînditorul prea iscusiţilor mintoşi/ Ce-s tobă de în·;ăţă­ tură şi se căznesc să ne înveţe/ Că-naltul cerului n-ar fi

r.:) V!:RS l \ \:E

CARI C..\ TUR.-'ILA -\

r i G I H < l l Lt:l � O C R .A H

1 65

decît o vatră de jeratief Ce ne învăluie şi-n care noi o amenii am fi că rb uni / . :\Iintoşii-aceia, pentru-arginţ i . ştiu să te­ nveţe cum, prin vorbe , / Pot să triumfe orice pri ci ni , fie că-s drepte ori nedrepte . . . - Pltcidippidcs : Aha nişte golani desculţi, de teap a lui Chairephon şi Socrate. (\'. 95 - 1 05)

23Î. SOCRATE

�către

Strepsiadcs l

:

�oi

11-a

vem

zt:i,

căci află-ntîi că pe l a noi/ ::\Iom•da ast a n-are curs . . . Să vo rb e şti cu No rii , c ă ei ne sînt divinităţi . . . ''a 1. r cb u i, b ătrîne/ s ă-ţi apleci ured1(·a la m area rng{tci un ef. Atotstăpîn, o cerule, văzduh fără sfî r �i t , / Tu ce �u-,ţii p{m1Întul în spaţii să plutească, / Eter ce st rălucest e, zeiţe venerate, / Voi, ::\ori, ce duceţi tunet şi fulger l u m ino s, Vă ridicaţi o dată în-naltul cerului, l Zciţ.e, să vă vadă privirea de - nţel ept . (v. 24 7 - 266) Des pre preocupările socrntice de ti n ereţ e, ulterior aban d on ate , privind studiul naturii, vd. fr. 1 (Diog. Laert. , I, 45), 1 2 , 1 02, 1 03. Poate, însă, că nu le-a întors spatele atît de d e v re me , cmn înţel egem din alt e re­ latări, d acă Aristofan îşi po ate îngădui s{t le aducă în scenă într-un mo­ ment în car e &>crate atinge Yîrsta tle 46 de ani. Oricum, asimila:rea de c unoştinţe ştiinţifice pr acti c e , cum sînt cele de g eome tri t- , este întot­ deauna recomandată de Socrate. În fr. 236, 2a7, se pun în seama lui So c r ate, fără nici un temei, opinii ale unor filosofi fizicalişti, mergîndu-se

pînă

l a ateism.

238. STREP SIADE S [către l">heidippides J : Se zice că ]a ei �adică la sofişti, între care s-ar număra şi Socrat e ] sînt două metode de argumentare : [ E una tare, alta slabă, d ar că, din două, acea slabă] E cea mai tare cîud e vorba ca să susţii nedrepte pricini. (v. 1 1:! - J l .'l)

2.39. CORUL [cătr e Socrate J : Tn, solt:nmc pr eo t :' Al moiturilor complicate,/ Ne spune-acum ce dor('�ti/ Un·chea n o ast ră n-am plecat/ La vreun sofist di n ct:i dl·-acu ma, j lJin cei ce sînt transcendentaţif Cel mult doar la Prodicos numa . j Acestuia pentru �tiinţa-ij Şi cnpnl l n i atît de bun , / Iar ţie pentru mersul tă u /P e s t racirt, m i l l d rn de p ăun . _.' Şi pe nt r u felul cum arunci priv irile. chiorî �. b mulţi, / Şi pe nt r u toate ci te- n d nri / Fiinddt mergi 1 1 1 1 r('n d e sculţ . . . (v. 358- 363)

TI\OPISMUL

I G6

C01'ŞTllNTEI

CONSTill'erate semnifică ori cu m u n pre al ab il con�cns t acit la acest sens. iutre a uto rul comic şi marele public ; spre lauda lui şi cinstea personajului său, el izbuteşte ca, prin mij locirea iic­ ţiunilor, să d ea glas uuui i nsem n at adevăr ; in acest secol, Socrate re­ prezintă în opinia colectivă filosofia, mai mult, d este insii�i Filosofia. intdectuală încît

.... ..... '-' '-' "" � L

l

1

l

�OTE LA SOCRA TE

NOTE* 1 Personalitatea filosofică a lui Socratc prcoeup.\ şi secolele urma­ toare. Ne mulţumim, aici, să consemnăm dou{L luări de a titudin e clin zilt:le noastre : a lui Georges Bastide (Les gmnds t/remes moraux d" la civilisation occidentale, Paris, Bordas, 1958), care relevă .,mesajul socratic " : p. 16 sqq.), prezent în cugetarea occiuenta1lt c ont e mpor ană ; cealaltă, a lui Amedee Ponceau, care prezintă gindirea �a filosofică dn·pt , . socra­ tism", cerînd reîntoarcerea noastră la filosofe mdc magistrului .mtir. (\"d. Alain Guy, Le socratisme d'A midie Ponceau, în . , Rev. de l{(taph. � t de Mor"., 3 , 1968. 2 District, sau dem ( 8 i;f.Lo�). 3 Damon - atenian ; muzician, maestru al lui �ouate (Vd. prezenta lucrare, voi. II, § Damon). • Aristuxenos vorbeşt e de pederastie. Acesta part>·SC tot Wiul cu muzi­ danul eu ac elaşi nume, nu iubea pe Socrate, desp re care vorbeşte a tr i ­ lmindu-i Joar trăsături rele, vizibil pouegritoare. ' Ded, în tinereţe, Socrate a urmat meseria tatălui său, p rodu cin c.l chiar o operă expusă pe Ac ro pole : Graţiile dr a pate . • Id omeneu s din Lampsakos - elevul şi pri e tenul lui Epicur : a �cris : Despre socratici, operă din care provin e informaţia lui Diogenes l.aertios, mai repede prin intermediar decît direct. 7 Homer, Odiseea IV, 392 ( t rad . G. Murnu, Buc ureşti, E. S.P.L. A., 1 956, v. 520). 8 Demetri os din Byzantion - nu-l cun oa ştem . E. Strumpf, op. cit" p. 39. - , rrancesco Sarri, Sacrale e la genesa storica dell 'idea occidentale di anima, Roma, 2 voi., 1 975, vul. I, p. 9 1 . ,. A . E . Taylor, Plato : Thc :1fan and His Work, London, Methuen, 1926, p. 31 7, n. 3. ;> b is Raymond Weil (Lire dans Thucydide, în . . Le monde grec", Bruxelles, Ed. de I' Universite, 1978, pp. 1 62 - 1 68) sp une că în epoca

din ultimii ani ai vieţii lui Socrate viaţa socială a Greciei păşea din condiţia de predominare a comunicării orale către aceea a preeminenţei indeletnicirii scrisului, în viaţa publică şi cea privată. Civilizaţia greacă trece , .de la oral la scris" (p. 1 64). Scriind că discuţia dintre Socrate şi Phaidros, pe această t.:mă, în dialogul platonician ce poartă numele ace-;tuia din urmă, va fi avut loc cu adevărat, prin anii 420-4 15, au­ torul admite implicit caracterul is to ri c al atitudinii socratice c::orpuse în dialog. 76 J. J. Mulhern, Socrates Knowledge and Informa/ion, în , . Classica et Mediaevalia", Copenhague, 1969, voi. XXX, pp. 184 - 1 85. 77 M. Davis, Socrates' Pre-Socratism : Some Rema1'ks on the Structure of Plato' Phaedo, în , .The Review of Metaphysics", nr. :�. 1980. 78 Vd. prezenta lucrare, Cap. r.:topii ant1'opo-sociale. ,. Preceptul de la Delfi, receptat de Socrate, a primit uin partea iilosufnlui un sens uiferit de cel care guverna sanctuarul. În adevăr, probabil că acolo avea sensul ritual, conform căruia cel ce vine la zeu trebuie să apară în faţa lui purificat, ţinut fiind deci, în prealabil, să-şi dea seama despre sine că îndeplineşte această condiţie . 80 D upă părerea luî Leon Robin, cuvintele . ,zeul şi cugetarea" sînt o glossă al cărei autor este, de bună seam{L, creştin. Oricum, este foarte probabil că întreg textul 1 33 C din fr . 1 1 2 a fost folosit de vechii creş-

174 tini (Oeuvrcs comptetes notele 73 şi 74 ) .

10:-.i BA:.;u

de

PlatC>n , yol.

I, Paris,

Gallimard , p. 1 �65,

81 Demersul autocunoaşterii, ca, dealtfel, cun"aştcrca uma n:! ca atare, se află, la Socrate, in rel aţie cu tema Jidnului şi credinţ�i reli­ gioase. Tocmai faptul că divinul se află şi în obiectul (lăuntric) al "utt'­ cunoaşterii dă acesteia din urmă eficienţă. În cîmpul ei cosmic tl" ilin ­ ţare, divinitatea e incognoscibilă (fr. 103}, dar nu şi in aria ei lăuut.-ic­ umană. În Parmenides 134 A-C, Platon va vorbi de dificultatea l(>gică de a menţine această teză socratică, adoptată pînă atunci şi de t:, şi de necesitatea de a porni pe alt drum. Una din consecinţe va fi o n"uă viziun e despre natură (vd. lucrarea noastră Pfatua hemcliticut . . . . pp. 1 00- 1 0 1 ) , anume cea din Timaios, diferit ă de aceea ce fusese pînă a � unci. atît platoniciană cît şi socratică. 82 Vd. fr. 56. "3 E vorba de templul lui Apolion de la Delfi. ::\'umcle de Apu:jou Pythicul vine de la Python, dragonul pe care zeul !-a ucis înain te de a-şi instala oracolul la Delfi. 8' Socrate vorbeşte la persoana a treia uespre el însuşi : el e fi ul lui Sophroniscos. 86 B . Duquesne, Platonisme tt sens des choses, in " Rcvue de M�:a­ physique et de Morale", nr. 3, 1 980, p. 296. 86 A .- J . Voelke, Dialectique et choix dans la PeH sie socratique , în ,.La dialectique", Actes du XIVe congres des Soc . .de philos. de langue fran�aise", Paris, P. V.F., 1969, pp. 54, 56. 87 Const. Tsatsos, Filosofia socială a vechilor _�:reci, trad. Lia l:;rar\, Bucureşti , Ed. Univers, 1979, p. 66. 88 V d. Plutarch., De gcnio Socratis. •• W. Krauz, Die griechische Phtlosophie, Leipzig, Dieterich, ! 94 1 , p . 120 •• --roi:i� -;; 'l-;;;a: xnxouc; ).6you