Enneade VI 73-7926-19-6 [PDF]

Zitiervorschau

nAWT(VOU

l"ItttiI

Evv€ac5Wv z

PLOTIN

ENNEADE VI

Ediţie bilingvă Traducere şi comentarii de

Vasile Rus,: Liliana Peculea, Marilena Vlad, Cristina Andrieş, Gabriel Chindea, 1 -----..:I or R�l1mQ: arten 4

C!J Br-J

----=-_

--

EDITURA IRI Bucureşti, 2007

Coordonatorul colecţiei: Alexander Baumgarten Redactor: Maria Stanciu Tehnoredactori: Livia Bud, Mihai Maga

Concepţia copertei: Silviu Iordache

© Toate drepturile rezervate EDITURII IRI

ISBN: 973-7926-19-6

Cuprins Nota introductivă

. . . . . . .

. . .

. . . . . . . .

.

. . .

.

. . . . .

. . . .

.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.

. . . . .. .

.. . .

. . .. . . .

. .7 .

ENNEADA a VI-a Planul analitic al tratatelor

.......

.

.. .

.

. . . . .. .

..

. . . . .

.

. .. . . . .

. . . .

.. . . .

.

. . ... . . . . .

. . 13 . .

.

1 (42) Despre genurile fiinţei, 1 (trad. de M. V lad) ................. .... 22 II (43) Despre genurile fiinţei, Il (trad. de M. Vlad) ....... .......... .. 80 III (44) Despre genUlile fiinţei, ITI (trad. de A. Baumgarten) .... 122 IV (22) Despre faptul că fii nţa, una şi aceeaşi,

se află pretutindeni în întregim e, J (trad. de L. Peculea) .... 176 V (23) Despre faptul că fiinţa, una şi aceeaşi, se află pretutindeni

în întregime, Il (trad. de L. Peculea) ................. .. ......... .............. 2 10 VI (34) Despre numere (trad. de V. Rus) ..................................232

VII (38) Cum s-a instituit mulPmea ideilor şi despre bine (trad. de V. Rus)

. . . . . . . . . . .. . . . .

.

.. . . . .

. .. . .

.

. . . .

.

. . . . . . . .. . ..

.

. . . . . . . . .

VIII (39) Despre actul voluntar şi voinţa unului

. .. . . .

.

. .

.. . . . ...

272

(trad. de C. Andrieş) ........... ....... .. ............. ........... ..................... 360

IX (9) Despre bine sau unu (trad. de G. Chindea) ....................404 Note

. . . . . . . . . . . . . .. . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . .. . . . . . . . .. . ..

5

433

Indici, de

A.

Cîmpean

Index de concepte plotiniene ...................................................... 577 Index de metafore plotiniene

.. .

..

.. . . . .

.

. . . .. . . . . . . .

Index de pasaje citate din autori antici Index de nume

. ..

.

....

.

..

. . .. . .. .

. . . .

.

.

. .. .

.. . . ..

.

...

..

.... . . . .

. .

.

. .

.

.

. .

... . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . .. .... . . .. . . . ..... . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .

Bibliografie selectivă . .

. .. . . . .

.

. . .

. .. . .

. .

...

.

...

..

. .. . . . .

. . . .

..

633

... . . .. . . . .699

.

. . .. . . .

. . . .

. . . . . .

.

. .

.

707

.

711

Notă introductivă Volumul prezent încheie, cu Enneada a VI-a, seria celor trei volume care conţin traducerea integrală în limba română şi prezen­ tarea bilingvă a operei lui Plotin. Textul grec unnează ediţia Plotini opera alcătuită de P. Henry- H. R. Schwyzer, Oxford, 1964-1982, în 3 volume. În realizarea acestei versiuni am adoptat celebra împărţire porfiriană a textului plotinian în enneade, fideli principiului confonn căruia reconstrucţia istorică a sensului unui text vechi este datoare atât intenţiei autorului său cât şi modului în care un corpus de texte a înrâurit spiritul secolelor care l-au cunoscut. Realizarea acestor volume a pornit de la eforturile unor filosofi şi clasicişti clujeni: Vasile Rus, de la secţia de filologie clasică a Universităţii "Babeş-Bolyai", Liliana Peculea, Elena Mihai, Cris­ tina Andrieş, Gabriel Chindea şi Alexander Baumgarten, de la departamentul de filosofie al aceleiaşi universităţi. Lor li s-a alăturat, într-o excelentă colaborare, Marilena Vlad (Universitatea din Bucureşti). Această versiune a operei lui Plotin este rezultatul unor confruntări şi eforturi de interpretare desfăşurate între anii 2001 şi 2007, în cadrul Centrului de Studii Antice şi Medievale a uni­ versităţii clujene, un centru de studii care s-a născut sub fonna unei investiţii de încredere din partea universităţii în acest proiect. An de an, dedicând cursuri şi seminarii speciale textului plotinian, programul de studii aprofundate În filosofie antică şi medievală 7

NOTA lNTRODUCTlVĂ

iniţiat în cadml C entr ul ui a determinat crearea unui cerc foarte larg

de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi profesori care au consultat şi comentat fonne intelmediare ale prezentei versiuni. Adesea solu­ ţiile traducerii, ale interpretărilor, ale stabilirii filiaţiei sau posteri­ tăţii medievale a unei teme plotiniene datorează mult confmntării cu acest cerc larg şi difuz care a însoţit cu curiozitate, promptitudine şi generozitate intelectuală acest p ro ie ct Traducătorii sunt recunos­ cători profesorului Vasile Muscă, directOlul Centrului şi iniţiatom] .

adevărat al acestei intreprinderi, Adelei Cîmpean, lui Mihai Maga, şi, pentru acest ultim volum, mai ales Liviei Bud, care au oferit till

preţios suport logistic ritmului întâlnirilor, precum şi tuturor tinelilor intelectuali care au avut parte de o fonnaţie academică ce a implicat progresul acestei ediţii. Pentru a evita reluarea unei liste foarte ample care alcătuieşte

astăzi bibliografia plotiniană, am preferat să menţionăm în Bib­ liografia care încheie acest volum numai ediţiile şi principalele

traduceri ale operei plotiniene, adăugând Însă şi o secţiune despre bibliografia plotiniană în limba română, utilă unei eventuale eva­ luări a stadiului actual al cercetării operei lui Plotin În spaţiul cul­

tural local. Pentru o listă cât mai amplă a exegezei plotiniene contemporane, pe care nu am considerat util să o reluăm nici măcar

fragmentar aici, trimitem cititorul la numărul din august 2001 al

revistei PIJTonesis, volumul 46, paginile 271-393. În privinţa aparatului critic, alături de indicii care însoţesc de obicei o versiune modernă a operei filosofului, am preferat să adaugăm şi un index al meta­

forelor plotiniene, care ar putea da o notă proprie versiunii prezente. Motivul unei asemenea opţiuni este frecvenţa impresionantă cu care textele filosofiei antichităţii târzii şi ale evului mediu arab, grec şi latin conservă metafore de origine plotiniană sau doar transmise prin

Plotin, adesea printr-o filiaţie indirectă, chiar fără transmiterea textului sau, uneori, fără conservarea analogiei conceptuale cu care

o metaforă apare în textul de faţă. Realizând o asemenea listă a metaforelor, propunem o modestă contribuţie la studiul transmiterii temelor antice în filosofia ufterioară. Cu puţin timp inaintea apariţ i ei primului nostru volum, Editura Humanitas din Bucureşti începea publicarea operelor plotiniene

traduse in limba română şi comentate de distinsul nostru coleg, domnul Andrei Cornea, care a preferat editarea tratatelor confOlm cronologiei stabilite de Porfir. Cele două eforturi exegetice

8

NOTĂ lNTRODUCTIVĂ

îmbogăţesc astăzi cultura română prin versiuni deosebite ale operei plotiniene şi, simultan, prin două porţi complementare care asigură intrarea comună în fascinantul creuzet de idei pe care l-a reprezentat neoplatonismul antichităţii târzii.

Traducătorii

9

ENNEALlQN Z

ENNEADA a VI-a

Planul analitic al tratatelor cuprinse în Enneada a VI-a 1 (42).

Despre genurile tiinţei (1)

1 � Categoriile şi numărul lor. Imposibilitatea unui gen comun

al sensibilelor şi al inteligibilelor. 2. Imposibilitatea unicităţii genului substan ţei şi definiţia ei. 3. Elementele şi originea substan­ ţelor. 4. Sensuri ale numerelor, ale măsurilor şi ale mărimilor în

categoria cantităţii. 5. "Cantitatea" peripateticilor nu este un gen, ci

doar categorie. 6. Relaţia este gen sau categorie? Dacă relaţia are

o realitate proprie, sau este doar o judecată a noastră care compară lucrurile. 7. Raportul trebuie să existe indiferent de gândirea care relaţionează. 8. Fiinţa comună relaţiilor. Raportmile sunt omonime. Tipuri de raport. 9. Raportul fie este o raţiune, fie participă la o fonnă şi o raţiune: privaţia, starea şi măsura. Re1ativele nu sunt un gen, ci doar o categorie care include şi negaţiile şi eponimelc lor. 10. Ce este calitatea şi dacă este un gen. Elementul comun al calităţilor nu

poate fi puterea, căci nu toate sunt puteri. Elementul comun al calită­ ţilor este dispoziţia, fonna şi ideea adăugate substanţei. Il. Diferenţa dintre stări şi dispoziţii şi originea ei. Cum intră sub aceeaşi specie calită ţile care vin din "a fi afectat" şi din "a afecta"? Ce este fonna

fiecărui lucru? 12. Clasificarea calităţilor: după apartenenţă, după

actul produs, după utilitate. Dacă cel calificat intTă în acelaşi gen cu calitatea sa. Stările pot fi înţelese drept calităţi, dar şi drept relaţii. 13

PLANUL TRATATELOR

Calităţile sensibile şi cele inteligibile intră în acelaşi gen? 13. De ce lucrurile din categoria lui "când" nu intră în categoria cantităţii, ca şi timpul? "Când" este un timp determinat cantitativ, referitor la lucrul aflat în timp, ceea ce implică mai multe categorii. 14. Lucmrile din categoria lui "unde" sunt locuri şi părţi ale locului, deci nu este nevoie de această categorie. Dacă" unde" se referă la lucrul aflat într-un loc, introducem mai multe categorii.

"Unde" pare a fi

mai degrabă

"

o relaţie între lucru şi locul în care el se află. 1 5. Despre "a acţiona

"

"acţiune" şi "cel ce acţionează . "A acţiona" aparţine

,

actului care

însoţeşte substanţa; există însă şi a1tele, ca mişcarea, care însoţesc

substanţa şi trebuie considerate genuri. 16. Mişcarea pare a fi un

act incomplet, dar în si ne este complet şi atemporal. În mişcare,

cantitatea este prezentă doar accidental; numai mişcările detenninate au nevoie de timp. 17. Actul şi mişcarea nu pot fi

relative, ci ele au o natură a lor, anterioară oricărui raport. Altfel, orice lUCIU ar intra în categoria relaţiei, fiind gândit într-o relaţie.

"

"

şi "a fi afectat sunt specii ale mişcării, iar nu genuri distincte. 18. Dacă cel e din categoria lui "a acţiona" sunt mişcări,

"A acţiona

"

şi dacă toate sunt în relaţie cu "a fi afectat , sau există şi acţiuni independente. În ce categorie intră "a gândi'� Gândirea şi obiectul gândit. 19. Tipuri de mişcare: ale corpului sau ale sufletului, de la

sine sau de la altele. Mişcarea de la sine este acţiune, iar cea de la

altele este afectare, cele două fiind simultane. A acţiona şi a fi afectat sunt indistincte şi sunt părţile aceluiaşi act; afectarea nu este opusul acţiunii, ci sunt acelaşi act. 20. Acţiunea şi afectarea sunt mişcări; aceeaşi mişcare este şi afectare şi acţiune, după cum apare în altul sau în agent. 21. Ce înseamnă a fi afectat şi cum distingem acţiunea de afectare? Afectarea este o alterare care conduce lucrul spre ceva diferit de esenţa sa. Ea poate face lucrul să devină mai bun, mai rău sau nici mai bun, nici mai rău. 22. Acţiunea este mişcarea ce vine de la sine, indiferent că rămâne în sine sau merge în altul. Agentul rămâne neschimbat, dar cel afectat se schimbă. Aceeaşi mişcare, în sensuri diferite, este şi acţiune şi afectare; de aceea, " acţiunea şi afectarea par relative. 23 . "A avea are sensuri diferite şi

se poate aplica şi la lucruri ce intră în alte categorii. De ce trebuie să

"

facem o categorie distinctă din "a avea , care se întâlneşte rareori? Răspunsuri şi obiecţii. 24. "A fi situat" nu poate fi o categorie distinctă, ci indică o atitudine şi un loc menţionate în categoriile

anterioare. 25. Despre cei ce admit un gen unic pentru toate şi patru

14

PLANUL TRATATELOR

categorii. Acest gen unic (numit "ceva") este neraţional şi nu se pgate împărţi în specii. Probleme privind Împărţirea lucrurilor în: subiecte, calităţi, moduri şi relaţii. 26. Obiecţii la adresa celor care pun materia înaintea tuturora: materia este potenţă care nu poate fi anterioară actului. Zeul nu poate fi după materie; materia este corp, deci nu poate fi principiu. Cele plurale au nevoie' de principiul anterior pluralităţii. 27. Materia nu poate avea rang de principiu. Fiind substrat, trebuie să se supună formei care vine din afară. Dacă materia devine ea însăşi orice lucru, nu mai este substrat, ci este toate lucrurile. Obiecţii privind anterioritatea materiei. 28. Cei ce pun materia pe primul loc privilegiază nefiinţa; ei sunt călăuziţi de senzaţie şi se opresc la corpuri, pierzând fiinţa veritabilă, neschim­ bătoare. Senzaţiile nu pot percepe materia, iar intelectul nu ar putea pune materia înaintea sa. 29. Cei pentru care materia este principiu pun calităţile în urma materiei, ca diferite de substrat. Dar ele ar trebui să fie incorporale. Dificultăţi ce rezultă din teza contrară. Calitatea, modul de a fi şi modul de relaţie nu au nici o subzistenţă, ci sunt inexistente; aşadar, ei nu admit, de fapt, decât materia. Dar dacă ar exista doar materia, cum ar putea materia să înţeleagă şi să spună aceste lucruri, dacă ea nu este suflet şi intelect? 30. Dacă toate lucrurile sunt moduri ale materiei, este inutil a considera modurile drept al treilea gen. Ele nici nu pot alcătui un singur gen, datorită diferen ţei lor. II (43). Despre genurile fiinţei (Il) 1. Despre fiinţă, în acord cu Platon: ea nu poate fi doar una. Care este numărul fiinţelor şi de ce? Fiinţa reală şi devenire a nu sunt specii ale aceluiaşi gen; fiinţa reală este eternă. 2. Fiinţa este unu şi multiplu, ea ţine multiplele în unitate. Genurile fiinţei sunt şi principii. Despre numărul lor. Nu există un gen unic al fiinţei, căci am pierde pluralitatea fiinţei. 3. Există mai multe genuri ale fiinţei şi toate vin de la unul transcendent, situat în afara genurilor, dincolo de fiinţă. Unul transcendent şi unul din fiinţe. Unul din fiinte nu este cauza lor; ele sunt în unu în mod real, dar sunt disti ncte conceptual. Noi enunţ�m fiinţele ca părţi ale unului, apoi le restrângem Într-o unitate. 4. In natura corpului există substanţă, cantitate şi calitate; acestea sunt împreună, dar discursul nostru le separă. Corpul poate fi unu şi multiplu. Dar cum poate o realitate inteligibilă să fie unu şi multiplu? Cum poate fi sufletul o natură

15

PLANUL TRATATELOR

unică, dar plurală? 5. Corpurile plurale vin dintr-o unitate ante­ rioară lor, anume din sufletul care le produce, care este o unitate plurală. Pluralitatea sufletului constă în suma raţiunilor fonnale pe care le conţine şi care constituie substan ţa lui 6. Fiinţa şi viaţa sufletului sunt una, având acelaşi substrat, dar au ratiuni distincte. În sine, sufletul este unu, dar prin actul său este pl �ral. 7. În suflet se află substanţa şi mişcarea, ca genuri prime. Fiinţa şi mişcarea sunt împre­ ună, mişcarea fiind un act al fiinţei . Un alt gen al fiinţei este repausuI. Fiinţa şi repausul sunt identice real, dar diferite conceptual. 8. fnteli­ genţa gândeşte fiinţa, mişcarea şi repausul ca pe trei genuri distincte. Fiinţa inteligibilelor este confonnă cu modul în care sunt gândite. Inteligenţa se gândeşte pe sine ca fiinţă, iar fiinţa ei es te ceea ce gân deşte. Gândirea se sprijină şi se odihneşte în fiinţă. În inteligibil, fiinţa, mişcarea şi repausul sunt împreună, confundate, iar cel ce le vede pe acestea le vede în identitate, dar şi distincte; aşadar, el vede identicul şi di feritul ca alte două genuri ale fiinţei. Fiinţa are astfel cinci genuri prime. 9. De ce nu există şi alte genuri prime ale fiinţei? Unul nici nu poate fi gen al fiinţei, nici nu poate fi împărţit în specii, nici nu poate fi un gen identic cu fiinţa. Unul din fiinţă nu este unul prim, ci îi urmează. Fiinţa este una şi plurală. 1 0. Unul nu este gen, nefiind acelaşi în fiinţă şi în cele particulare. El este principiu şi este în fiinţe, aşa cum unu este în numere, iar simplul este principiul celor compuse. Unul nu poate avea specii, deoarece ele nu ar diferi. 1 1. Cum este unul în fiinţă şi cum se disting genurile fiinţei? Unul nu este acelaşi în toate lucruri le, ci toate îl imită, fiecare în felul său. Unitatea unui lucru depinde de binele pe care îl obţine. Orice lucru vine de la unu şi se îndreaptă spre unu. Fiinţa este proximă unului şi o numim unu-fiinţă. Unul este comun tuturor părţilor fiinţei . 12. Chiar şi pentru cele neînsufleţite putem spune că binele este unul lor: exemplul numerelor şi al punctelor. Genul este prezent în fiecare individ ce participă la el, dar există şi în sine. 13. Cantitatea nu este gen prim, deoarece numărul este posteIior celor ce intră în fi inţă, la fel şi mărimea, care este un număr într-un lucru parti cular. Cantitatea este un gen posteIior; ea _arată câte lucruri slmt, sau cât este un lucru. Numărul şi mărimea au în comun cantitatea, dar numărul este static, iar mărimea este în mi şcare. 14. Cal itatea nu este printre genurile prime, căci şi ea este după substanţă. Calitatea apare în luCIU­ riIe compuse, vine din afara substanţei şi îi oferă diferenţe specifice; .

16

PLANUL TRATATELOR

dar în lucmrile simple, inteligibile, cele ce completează. substanţa nu sunt diferenţe, ci acte ale substanţei. Ele sunt calităţi doar' prin

omonimie. 15. Genurile pâme completează. substanţa, dar nu fac din ea o substanţă calificată, căci nu este particulară. Astfel, ele nu califică substanţa şi nici nu o completeaz� ci sunt substanţa însăşi. Ea este şi una şi plurală. 16. Relaţia nu este gen prim, căci se instituie Între două lucruri diferite. În inteligibil nu există timp, unde şi când,

nici a acţiona, a fi afectat sau a avea, nici situare, ci acestea sunt subsumate celor cinci genuri prime. 17. Frumosul, binele şi virtuţile

nu sunt genuri prime; nici ştiinţa sau inteligenţa. Binele este fie superior fiinţei, fie o calitate inferioară fiinţei. Binele nu este identic în toate părţile fiinţei, ci este primordial şi secundar. Binele fiinţei este însuşi actul ei îndreptat spre bine, deci este viaţa şi mişcarea fiinţei. 1 8. Frumosul ideilor nu poate fi gen, deoarece el nu este

acelaşi în toate ideile. Ştiinţa nu este gen prim, deoarece este o viziune

a fiinţei şi un act subsumat mişcării. Inteligenţa nu este gen prim, deoarece gândeşte fiinţa şi este un compus al tuturor fiin ţelor.

Virtu ţile sunt doar acte ale inteligenţei, aşadar nu sunt genuri prime.

19. Genwile prime produc specii? Fiinţa creează specii luându-şi

diferenţele de la celelalte genuri prime. Genurile sunt în speciile pe care le produc, dar nu se disipează în ele, ci există şi în sine. Inteligenţa este compusă din toate fiinţele, care sunt ca nişte ·părţi şi specii ale ei. 20. Tot astfel, există o ştiinţă universală, anterioară specii lor particulare. Inteligenţa universală este anterioară celor particulare, care sunt în act; ea conţine t?ate inteligenţele şi este ca o potenţă a lor. Inteligenţa lmiversală şi inteligenţele particulare sunt şi fiecare în sine, dar şi una în cealaltă. Ca gen, inteligenţa universală este potenţa speciilor sale. 21. Cum produce inteligenţa universală specii? Cum apar cele de după cele patru genuri prime? Toate lucnrrile sunt în şi de la această inteligenţă. În plinătatea ei, eg conţine pluralitatea; în ea sunt împreună cantitatea, calitatea, numărul şi toate celelalte, căci ea deţine toate raţiunile, ca fiinţe. Ea este raţiunea perfectă; tot ceea ce raţionamentul nostru descoperă în natură există

deja fu inteligenţ� antelior raţionamentului. Toate categoriile sunt prezente în fiinţă, dar nu ca detenninate, ci ca perfecte. 22. Inteligenţa, ca vieţuitor perfect, are în sine fonnele şi le contemplă. Ea produce în sine pluralitatea inteligenţelor, iar în afară produce sufletul. Fiind

inteligibilă, cuprinde toate lucrurile unnătoare, ca nişte imagini ale sale.

PLANUL TRATATELOR

m (44). Despre genurile tiinţei (Hl) 1. Substanţa în lumea sensibilă. 2. Compusul: principii de cores­ pondenţă între natura sensibilă şi cea inteligibilă. 3. Diferite tabele categoriale. 4. Identitatea compusului în devenire. 5. Substanţă şi predicaţie In lumea sensibilă. 6. Existenţă în sine şi existenţă deter­ minată. 7. Intemeierea substanţei pe formă şi materie. 8. Substanţă sensibilă şi calitate. 9. Diviziuni posibile ale substanţei. 10. Limite ale diviziunii substanţei. 11. Cantitatea. 12. Cantitate şi gradua­ litate. 13. Continuul. 14. Trecere de la cantitate la calitate prin conceptul figurii. 15. Egalitate şi asemănare. 16. Categoria calităţii. 17. Diviziuni ale calităţii. 18. Calităţile şi diferenţele lor. ] 9. Cali­ tate, privaţie şi dispoziţie. 20. Calitate şi contrar. 21. Mişcarea şi alte categorii. 22-23. Mişcare şi devenire. 24. Diferenţierea mişcării. 25. Compunerea şi disoluţia. 26. Specii ale mişcării. 27. Starea. 28. Relaţia. N (22). Despre faptul că tiin ţa, una şi aceeaşi, se află pretutindeni în intregime (l) 1. Sufletul omniprezent în univers. Cum se extinde sufletul incorporal şi fără mărime asupra întregului univers? 2. Universul sensibil se află în universul inteligibil, fiind imitaţia lui. 3. Fiinţa există pretutindeni şi nu aparţine lucrurilor, fiind doar obiectul dorinţei lor. 4. Pluralitatea intelectelor şi a sufletelor provine din faptul că pluralitatea şi unitatea coexistă în inteligibil. 5. Sufletul nu are nici volum, nici mărime. 6. Sufletul aparţine corpului care se apropie de el, fiecare corp primind un suflet diferit. 7. Metafora mâinii şi a sferei luminoase. 8. Fiinţa inteligibilă nu are trăsăturile corpurilor. 9. Fiinţa inteligibilă nu coboară în lumea sensibilă, ci forţele prezente aici sunt imagini sau imitaţii ale ei. 10. Relaţia dintre copie şi model implică o dependenţă. 11. Un lucru participă la inte­ ligibil pe cât poate; datorită diferenţei de' putere inteligibilă, distingem prima fiinţă inteligibilă, a doua şi a treia. 12. Metafora urechii, a ochilor, a sunetului şi a aerului; partea superioară a sufletului rămâne în sine, ,nu se apropie şi nu coboară în corp. 13. Sensibilul nu poate participa la inteligibil datorită diferel1ţelor dintre corpuri. 14. Acelaşi suflet ajunge tuturor vieţuitoarelor, fiind nelimitat şi conţinând toate sufletele şi intelectele. 15. Un corp care se apropie de inteligibil nu poate primi de aici decât ceea ce îi este adecvat; metafora adunărilor de oameni; viaţa fiinţei inteligibile este infinită. 16. Tema coborân'i şi relaţia dintre suflet şi corp.

18

PLANUL TRATATELOR

V (23). Despre faptul că fiinţa, una şi aceeaşi, se află pretutindeni în întregime (Il) 1. Toate fiinţele tind spre unul, identic în sine şi omniprezent.

2. Fiinţă şi devenire. 3. Unul rămâne mereu în sine, iar celelalte

lucruri participă la el pe cât pot. 4. Fiinţa inteligibilă este omnipre­ zentă; unde este sufletul sunt prezente şi lUmI şi inteligenţa. 5. Meta­ fora cercului şi a razelor. 6. lnteligibilul este unu şi multiplu, dar nu coboară în lucruri, ci lucrurile tind spre el. 7. Noi nu deţinem inteligi­ bilele, ci devenim inteligibile prin conversia spre noi. 8. Participarea materiei la formele care SlUlt neseparate spaţial de materie. 9. Sfera sensibilă deţine o singură cauză, o viaţă şi un suflet. 10. Unitatea actului gândirii; sfera sensibilă şi sfera inteligibilă. Il. Inte1igibilul este lipsit de mărime, de limită, este etern şi omnipotent. 12. El există datorită puterii sale nelimitate şi imateriale.

VI (34). Despre numere 1. Despre infinit, cantitate şi mărime. 2-3. Reluarea temei infi­ nitului. 4. Ipoteze asupra naturii numărului inteligibil 5. Discutarea ipotezei numărului ca însoţitor mental şi a ipotezei numărului cosubzistent. 6-16. Numărul ca autosubzistenţă. 17. Numărul infmit, linia şi figurile inteligibile. 18. Numărul inteligibil şi fiin­ ţele inteligibile.

VII (38). Cum s-a instituit mulţimea ideilor şi despre bine 1. Inteligenţa div.ină nu este o inteligenţă discursivă. 2. Ea cunoaşte esenţa şi cauza fiecărui, inteligibil. 2-3. Exegeza unui text platonician. 3-7. Sensibilitatea în inteligen ţa divină. 8. De ce sensi­ bilele din lumea inteligibilă nu privesc spre cele de aici. 8-10. De ce există acolo vieţuitoare, chiar şi cele lipsite de raţiune. 11. De ce există acolo elementele şi plantele. 12-14. O nouă explicaţie a acestor existenţe. 15. Geneza inteligenţei: inteligenţa şi inteligibi­ lele - copii ale binelui. 16. Geneza inteligenţei: a urca de la frumos la bine. 16. Geneza inteligenţei şi a inteligibilelor. 17. Dacă binele nu posedă inteligibilele, atunci cum le dă inteligenţei? 18. Problema fOImei binelui. 19-20. Trei explicaţii insuficiente ale formei binelui. 21-23. Încercare de explicare. 24. Problema binelui în relaţia sa cu 19

PLANUL TRATATELOR

fiinţele. 25. Philebos-ul lui Platon. Binele absolut, "pustiu şi solitar" nu deţine nici un bine. Binele nu este bun pentru a fi dorit, ci este dorit pentru a fi bun. 26. EI nu constă în plăcerea dobândirii obiectului dorit. 27. Binele nu constă în "ceea ce este însuşit",

pentru că un lucru este bun prin el însuşi. 28. Binele şi materia. 29-30. Ar mai fi dorit binele dacă nu este însoţit de plăcere? O

obiecţie peremptorie. 31. Aspiraţia iubitoare a sufletului spre bine. 32-33. Frumosul şi principiul său. 34. Sufletul şi experienţa binelui. 35. Dubla putere a inteligenţei. 36. Itinerarul ei. 37-4 1. Contra lui Aristotel: divinitatea nu este " gândire a gândirii" . 42. Epilog: ierarhia ipostaze lor şi supremaţia binelui.

VIII

(39). Despre actul voluntar şi voinţa unului

1. Despre caractenll voluntar sau involuntar al unui act. Voluntarul ca putere a unului faţă de zei şi oameni. Actul voluntar " şi liberul arbitru: "ceea ce ne stă În putere . 2. Relaţia dintre li berul arbitru şi părţile sufletului: dorinţa, pasiunea, reflec ţia. Libertatea omului, sufletul şi trupul său. 3. Liberul arbitru referitor la voinţă şi raţiunea dreaptă. Liberul arbitru este dat de activitatea liberă a inteligenţei, atât în cazul zeilor, cât şi al oamenilor. 4. Liberul arbitru ca act şi ca inteligenţă. Inteligenţa are puterea de a urma binele: ea constituie cea mai mare libertate. 5. Dacă libertatea inteligenţei este accesibilă şi sufletului uman. " Virtutea este conformitate cu inteligenţa şi "DU are stăpân . 6. Virtutea şi inteligenţa sunt libere. Liberul arbitru este un act al inteli­ genţei. Voinţa este stăpână pe sine numai potrivit inteligenţei. Libertatea inteligenţei constă în contemplarea binelui. 7. Libertatea relativă la bine. Binele uman. 8. Binele nu poate fi definit în ter­ meni proprii. Unul ca principiu. 9. Despre unu mai presus de fiinţă. 10. Nu putem explica binele prin hazard. Binele este în mod nece­ sar, dar nu este lipsă de libertate. Il. Binelui nu i se aplică nici o predicaţie. 12. Omul nu este "stăpân pe esenţa sa", ci este distinct de propria esenţă. Numai inteligenţa îşi este stăpână, drept care, în cazul ei, esenţa este liberă. 13. În bine, lipseşte diferenţa dintre voinţa de a fi şi esenţa sa. Binele se vrea numai pe sine. 14. Binele este propria lui cauză şi este mai presus de esenţă. El este î� sine şi produce esenţele. 15. Despre unu ca "iubire de sine". In unu, dorinţa este identică substanţei: el este totodată dorinţă şi obiect 20

PLANUL TRATATELOR

dorit. Prin asceză, putem accede la independenţa unului. 16. Unul este suprem. 17. Inteligenţa se arată dincolo de providenţă, alegere, şansă. Există un principiu anterior inteligenţei. Unul este analog cercului. Unul este voinţă fără hazard: el este cum a trebuit să fie.

18. Unul şi inteligenţa. 19. Există ceva mai presus de fiinţă. 20. Cel

mai presus de fiinţă se creează liber pe sine, rară efort, rară producere. Actul prim nu reflectă nici o aservire ori dualitate.

"A se " conduce pe sine ca act prim. 2 1. Unul este propria sa voinţă şi cu

adevărat liber. Noţiunea de libertate a unului ca opusă libertăţii în sens de produs al contrariilor.

IX (9).

Despre bine sau

unu

1. Toate există datorită unului, iar sufletul conferă unitate Iară

a fi unul însuşi. 2. Nici inteligenţa nu este unul ca atare. 3. Unul nu

are formă, fiind binele şi principiul tuturor. Sufletul trebuie să se

îndepărteze de senzaţie şi, cu ajutorul inteligenţei pure, să îl contemple pe cel anterior inteligen ţei. 4. Cunoaşterea unului este

superioară ştiinţei. 5. În ascensiunea noastră, trebuie să parcurgem,

aşadar, mai multe trepte: lumea corporală, sufletul, inteligenţa

raţională şi inteligenţa imobilă, superioară celei raţionale. Deşi încă multiplă, aceasta din unnă îl precedă nemijlocit pe Unu. Acesta nu trebuie confundat cu punctul sau cu unitatea aritmetică. 6. Unul are o putere infinită. El este cu totul autosuficient şi de aceea numai unu. 7. Iată de ce sufletul trebuie să se detaşeze de orice altceva şi să se ignore chiar şi pe sine. 8-11. Despre unirea sufletului cu Unul şi despre cum se câştigă şi se pierde ea: fuga celui singur spre cel singur.

21

1

"'"

"'"

"'"

(42). n€Pl 'tW'V r€'Vw'V TOU O'VTO� npWTO'V

[1.] n €Pl 'twv ov'twv TTOOCX XCXl 'tLvcx €'(1Tr1lO'CXV J.l€V XCXl dL TTcXVU TTCXACXLOL, €V, dL b€ WPlCTJ.lEvCX, OL b€ CtTT€LpoLv, o OU"tE O'WJ-La OUTE acrw J-LaTov OLv; di.ov EL TlC; TO TWV cHpaXAEtOw'V rEVOc; €v Tl AErOl, oUX WC; XOl 'VOV xaTa. m{'VTwv, &.1..1.'. WC; aq>' EvOc;' TIPWTW� rap 1, oUO'la EXElV11, OEUTEPW� OE xaL �TIOV Ta ăAAa.) AAAa Tl X{ţJAUEl J.dav xaT11rOpLav Ta m{VTa it 'Val; KaL rap xaL Ta ă.AAa m{VTa ano T�C; oucrlac; Ta AEŢojJ.EVa li: vaL."H €xEL va jJ.EV mitt11, riL o' 24

ENNEADA a VI-a,

1 (42), 1-3

dacă nu cumva ele se găsesc toate doar în sensibile, pe când în inteligibile se află doar unele, iar altele nu; căci invers ar fi imposi bil . Attmci, trebuie să cercetăm care dintre cele zece se află şi acolo şi dacă cele care sun t acolo pot intra în acelaşi gen cu cele de aici; sau poate că substanţa de aici şi cea de acolo sunt doar omonimelO. Dar, dacă ar fi aşa, numărul genurilor ar fi mai mare ll. Dacă ele ar fi sino nime , ar fi ab surd ca substanţa să aibă acelaşi sens şi pentru lucrurile prime şi pentru cele u1time, deoarece nu există un gen comun pentru lucrurile în care există anterior şi posterior12. Dar în clasificarea lor ei nu vorbesc şi despre cele inteli­ gibile; aşadar, ei nu au vrut să clasifice toate fiinţele, ci le-au lăsat la o parte pe cele care sunt fiinţ e în sensul cel mai propr iu.

[2.] Aşadar, încă o dată: oare trebuie să le considerăm genuri ? Şi cum ar putea substanţa să fie un singur gen? Căci î ntr adevăr, trebuie să începem cu ace ast a Am spus deja că este imposibil să exi ste un unic al substanţei, comun pentru s ubs tanţa inte ligibi lă şi pentru cea sensibilă. Să adăugăm că, ar fi ceva diferit, anterior atât faţă de substanţa inteligibilă, cât şi faţă de cea sensibilă; ar fi ceva diferit, predicat despre ambele; aşadar, nu ar fi nici corp, nici incorporal, căci altfel, fie corpul ar fi incorporal, fie incorporalul ar fi corpl3. Desigur, în ceea ce priveşte substanţele de aici, trebuie să cercetăm ce este comun materiei, formei şi compusului lor; căci ei spun că toate acestea sunt substa nţă l 4, dar nu în aceeaşi măsură, ci că forma este substanţă mai mult decât material5, şi este adevărat. Există însă şi unii care ar spune că materia este substanţă mai mult 16. Dar ce ar putea să aibă în comu n substanţele numite prime cu cele sec)ll1 de, dacă cel e secunde îşi primesc numele de substanţă de la substanţele prime? In ge ner al, nu se poate spune ce este substanţa, căci, chiar dacă ar spune cineva ce este propriu substanţeil7, nu deţine încă "ce este" ea, şi poate că nici faptul că este ceva "numeric unu şi acelaşi� care poate primi con trare" 1 8 nu se potriveşte în toate cazurile. -

.

[3.] Dar oare trebuie să spunem că este o categorie unicăl9, alăturând substanţa inteligibilă, materia, forma şi compusul lor? Este ca şi cum s-ar spune că neamu l Heracl izil or este unul nu fiindcă toţi membrii au ceva comun, ci pentru că toţi dintr-un singur ; căci substanţa inteligibilă este primordială, iar celelalte au rang secund şi inferi or2o Dar ce împ ied ică toate lucrurile să fie o singură categorie? Căci toate celelalte lucruri despre care se spune că sunt de la substanţă21. De fapt, acelea sunt afectări .

25

PLOTIN

)Aii " " )/ , )/ ) / ) /i i OOOla l )cq>E �I\.l\. a yap )Cal ou"['W� ounw EX0).L€V €TIE� 11� al\.l\.w�. pElO'aO'{lo.;l -rTI obo'Ca, OooE "['o xupu.tJ"['a"['ov Aa�EL v, cev' ano TOtJLOU xal �a'c; ăA�a�. L UYY€VEl � ).LE:V b-n ou"['w� €O'1'wcrav n cx cr al riL A€jo).lEVal o ucrla l €xoooa( '"Cl napa La ăAAa yEv11. Tl ăpa YE au'"Co '"COUtO TO '"Cl xal '"CO TObE }Cal -ro l}TfOXEC.�..LEVOV xal ).l� €nl XEl).l EV OV J.1T}S' €V ăAAW w� €V UnOXElJ.1€VW J.1T}S6 (5 ) )/ t" , )" EOTlv a AAou OV, OLOV AEUXOV nOlO/",(� O'wJ.1a-r� )Cal nooov / ) , " , Ol)(Jla�, )((XL XPOV� XlVTPEW� "['L xaL XLVrpL� "['ou XlVOUJ.1EVOU; )AM' 11 bEU'"C€pa OOOla )CaL' ăAAOu."H ăAAOV '"Cponov 1'0 XU'"C' &AAOU brrau{la , GJ(; YE'\IOC; )E'\IUnc1pxO'\l )Ccxl €'\IUlTc1PXO'\l � J.1€POC; XUl '"Co ....'"Cl €XE(VOU' "ta b6 €UXO'\l )Ca"t ' ăAAOU, O"tL €'\I '\ ' )/ , )" c: i ' "t au. "ta ).LEV " Vi '\ )"i i . 'AiI\.Aa "ne;; AErOL Ul\.l\. lola a:v lTPoc;; "ta" al\.l\.a xal" tp t5td "tOU1'O €L� €V ol$"tW OUVcirOl XCXl QOOlac;; A€rOl, €'\I lJE "tl r€vo� o'UX â,v A€YOl, OUfJE b11AOL lTW "tTlV �VVOLav 1'îie;; OOOla� " 7._Q. ,, )EV1'auv " J:� / c:" a X€lcrv W' )€TTl' oE xaL TIlV q>OOl V. K al" 1'a....u. "['a J.1EV '"Cll"V , #IOw " "tOU lTOOOU lW).L€V q>OOl V . ,,

"

[/

L

L"

,...,

"

"

,1'

f"V

[4.] 'Apl{lJ.10v c5" npW1'OV lTOOOV AErOOOl xal 1'0 crUVex€� ă:rrav €l� 'tuu'"Ca &vaq>€pOOOlV, ocru nooa A€YOOOL, XUl n)v X lV T]O'l V nooov 't� ..... ) " / ) / '\ , v -rou xpovou '"CO, cruVExEe; "['OV XPOVOV, xal/TOL l/cr� aVaTrUAL napa TI)e; XLVf)O'E� Aa/36vTO� . �l J.1EV ,s-n 1'0 O'UVexE� TI / " , ,, S" ) c: 1� WplO'J.1 cL VOV om( crUVEXEC;; nooov q>rpOUCTl v El val, 1'0, oL uV E)L11 lTooov' El b6 xa"tci O'UJ.1�E�llXoC;; -ro O'UVEX€e;, -rl XOlvov aJ.1q>o), , TUP , ) {lJ.10lC;; - TO, , TEpOlC;; EO"taL "t0, lTOOOlC; E.,...Lval; TO-Le;; J.1EV apl ,..." " -, , ( ,... nOO'Ole; Elval unapx€'"Cw' )CalTOL -rou-ro -ro AEYEcr{lUL no O'OlC;; tmâpXEl, ounw b€, Tle; 11 ijcroJlEV Trooav; )A AA I El Jl€V 'toue; xa{l I ab-roue; apl{lJlo�, oucrlal AEyovTal ObTOl xal JlclAlO"ta TW xa{l l alrroUc; c, J:� I c ' TOUe; TOle; JlETEXQl)(J'l v aUTWV, xav oue; , )EV ..... , ) Ă:. EL,.. vaL . Eil oE &pL{lJlOUJlEV, ou Jlovc16ae;, a.AAa. LTfTfOUe; S6: €' VOOUVTWV €CTTl V OUTW�, WCTT€ El VCLl Tuo€ olTIII.CLCTLOV TOUb€, xal ExEl, TO b' EXETal, xal TIPLV Tu.-tat; 'E1TlCTTrlCTal, XCLl 'CCTCL 1TpO Tu.-tWv 1TP� ăAA11ACL, xal €TIl TOU 1TOla lL VCLl ECTTl V EV TcxI.lTaT1Ţtl -rU TIP� ăAAllAa, XCLl ETIL mivTwv ti)v AEYOJ.!€V 1TP� Tl J.!€Ta Ta tmOX€LJ.!€VCL EOLl TIP� ăAAllACL 11 CTXECTLC;, Tu-tEle;' , ,.. , b€ OOOCLV {}-€WPOUJ.!EV XCLl 11 YVWO"lt; TIPO� TO Yl VwaxOJ.!EVOV or, a,,€pWT€POV 'ta � il1TOCT'tâCT€WC; Ta EX � OXECT€WC; - TICLUO'"tEO" J.!€v TO '(l1't€l V, El ECITl CTXECTlC;, ETIlCTTJ ­ J.!l1"CLJ.!Evouc; bE on TW" 'tolothw" ETIL J.!€v ti)", €WC; J.!EV€L 'ta D-rrOX€lJ.!€"a OTIWC; EtX€, xav XWP lC; YE"l1'tCLl, tmapXEl 11 OXECTLC;, E:1Tl bE TWV, oTav eru"D..{}-n, YlYV€TCLl, l€1Tl bE 'twv XCLl J.!€VaVTW" 1TCLU€TCLl 1'1 CTXECTlC; 11 o�WC; 11 ăAA11 YLY"€Tal, olov " , " ) t"" " €1Tl S€'{LOU XCLL 1TA1l Pll\.odX 1\.3" Ol. 30 1:::1 · I\.Oovll'P XOO l�X 1�l d01lLJ.�x 1\.00 '"' 0(10 " .) . .5ol\.odX " Ol I\.Od3l.3/l J�X �{}0'(u'(3d'Pll pl. I\.Od3� 1,3 'l�l..o� 1l. 1\.9l.3{} 1\.9D '.5'9{}X pl. .5�.(}O'(lJ.'(3d'011 .5ol\.9dX 1,3 '�l. 13� . .501\.9dX '.50I\.9dX �l.Oll �l. 1,3 'l�l..o� I\.?TI 1\.0l.c:>dll '.50I\.9dX �1.011 P1('("i' '.50I\.9dX 1\.01\.9TI 00 1\.00 "" 1 '('('0 - I\.U "" Pll. �l.O�l. 13 g d'PL 1�{}.oLL'(g3go110l - I\.U "" Ol. 0110 �l. '100d311 l'PX .53 f\.X Ol. l'PX '1X>l.D3 "l�X I\.U'"' 'Ol. .5ol\.odX 1\.01\.0TI qo .5flj 1\.310,q'( ?g. 13 �.5lJ.'('(J? .5'P)do1ul.'PX -:3g )l. 3l.� . .50I\.9dX q '!O.oOl1 �Ol. �g l'Pl.3l?V · l'O{}XP1.31. .501\.s>6X q � tq nOlly.g 1\.01'PXJg '001\.9dX 'P1.t\9c llg),3 'l'Ol...D� �1. � �X 11.09c �1. � 'Px t\� �l. l'OX 13113 �.50l\.odX O l'OX d311Pl 1\.3( '�l.n�l. l'PX 1�1.03c Pl1.0'O Pll. ,....,. 1\.3 xqo J1. p 1 g '001\.9dX ud9TI �1.�'O10l. pl. J�x l00d911/ J�x 1\01d�� 13 .1\.03l.113XD1113 30ffi',.;i 3l.011 l�X .53 f\.X 01. 001. 30.) 1d3 U roc I] , " /)

(

"

/)

"

..li.

-

c;..I

, .)

"(

\.

l

(

(

(

"

,

)

"

,",

�

"

_

"

"

,.J

"

"

l

"

"

'"

"

,

"

"

_

" "1)-

/

"

\.

"tI-

,, \.

\. \. ,

"

'"

"

(

,,

�

,,

,..

c

"

,

"

_

'

"

A.,.I

'\.

,,(

�

,

'

, "1)-

"

,...,

"

,

'\.

"

(;

(

L

"

"

_

)

"

_

'\.

::5

. (T)d>TIJ? t\� I d>C1 U ' -:3X1tX 39CJ I\.�l.l.19 �l. 1,3 '.5�)doLlLJ.� 5'P'('(J? 5pl. �d11 J�X I\.�I\. 10X Ol.OOl. '01(1(\;/ . 1\.01\.101. 1\.1301\. 01. l'PX .5'01000 '01.I\.'Pll 1013'( 13X'Pl. ��l1î !,t-rl l,3 ' �X"i'X/ �(}��J..tq ��I\.;0)( 1\.�1�11 �J. l�;.o9c '5(T)�91\.�1\.�.o �g 1,3 . .5101..901. (\.� ll.91\.0'(ug l�l.UTI(})64 xqo 'n{}�'Pl.tq I\.� 5�dll .5oTIOI\.�TIq li) H,; i'Ol. -:3d(T)XLo.o �9 'P) dxw J'OX . .5(T)3],9> 5lz1. 5lLJ.9'P1. � �X .5lL1\.)3x� I � 1l. 1\.91\.10X � '1019'( 1\.1],� 1,3 1\.(T)19'( 1\.�01\. P'('("i' '�g l g .5 1l. U9Jc3 �TI I\.Pcx � . �3X"i'X .5not\jlTI3{} 1l. 5Qol. .5�dll ?g 01.001. . 1\.3 I dxl 13X3 1'0 1�X .53J.lLJ.01011 3gll l. 1� 13 l�X �(}0'Pl.I\.3 /)

--

)

'\.

)

(;

--

""

/

(

)

'\.

(

"""'"

NllOld

ENNEA DA a VI-a, 1 (42), 1 2- 1 3

în sine trei coţi, dar este mai mare sau mai mic, după cel cu care se întâlneşte. Dar se va spune că mai mare şi maÎ mic prin participare la mărime sau la micime9 1 , de aceea poate că şi acest va fi prin participare Ia activitate şi la pasivitate. Dar chiar şi aşa trebuie să cercetăm şi următoarea problemă: calităţile de aici şi cele de acolo alcătuiesc un gen unic? se adresează celor care pun şi în inteligibil. Chiar dacă cineva nu admite ideile, totuşi, când vorbeşte despre inteligenţă şi spune că acesta este o stare, trebuie să vedem dacă este ceva comun între starea din inteligibil şi cea de aici; iar existenţa înţelepciunii este admisă. De fapt, dacă ' �t;" TO lTOlOV; "H �vTaul}a TIOl T]CTLt;, TIOLEL V, TTOLWV, 11 TIOL€l v xaL nOL T]CTLt;" Ele; �v ATŢTTT€CX; 'EJ.lq>aLV€l DE j.liiAAOV TO TTOL€LV Xal TOV TTOLOUVTa, 11 6€ lTOl11CTle; OU' XCXl TO TTOLElV €V TTOl1lcrEL Elval nVL, TOUTO " "" " , El val LTlV xaLTlyoplav, j.lCXI\.I\.OV o€ €V€PY€l"� ,uQ CTTE )€V€PTELCXV 11 TT€Pl nlV oLerlav Aq€"TCXL ir€Wp€lCTiraL , we; €x:€l TTOlOLTlt;" , KaL CXUT'tÎ lT€Pl TrÎv oOOLav WCTTI€P XLVTlCTL«;, XCXl �V TEVOe; 11 XLVT]CTL«; TWV OVTWV , t aa Te yap TI0l6LTl� }LEV €V TL TIEPL TTjv oDcr(av, XCXL TTOOO� €V n, xcxL' TTP6e; TL eSLâ TTjV CTXECTL V ăAAOU TIp0t;" ăAAO, XL vTjCT€We; DE TTEPL TTjv oua(av OUCT11t;" OUX �aTaL Tl xaL XlVT]CTLt;" €v YEv�; "

'''

J"

"

�" )

"

"'

(

"

"" ) � " " ) , " T11V Xl" V11CJl v aT€l\.l1 I:.l o€ TL«; I\.€TOl EVEpY€laV El'j" vaL, [16 ) � , "

•

OOOEv €x:WAUE nlV j.lEv EvEPTELav TTPOTciTI€l v, El60«; 6E nlV Xl VT]CTl v we; aTEA� obCTav \mo�ciAA€l v, XaTYlyopoUVTci Y€ cxb-rîit; n1v €v €PY€l CXV , TTpoCTnirEvTa DE TO aTEAEe;, To ycx'p eXTEAEe; AEY€TCXl TT€PL cxb-rîit;", oux an Ooo€ EVEPTElCX, eXAAcx' �VEpYElCX J.lEv lTciVTW«;, €X€l DE XCXl TO mXAt v XCXl TTdAL v, obx Yva Cxq>lxl'lTaL Ele; €V€PYElCXV - €CTn ycx'p 1lcS11 - CxAA' eLvcx €PTaCT11TCXL TL , â €-t€POV EO"TL j.lET' CXbTTjV , KCXl oux abTIl T€A€LOUTCXl TOTE, af...f.cx' .. TO TTpiiyj.lCX 00 €O"ToXci�€TO' olOV �DLO"Le; )E� apx�e; o;:: I'r:. o;:: 'j" 'j" Arlr:. (J'J-oLO"lt; 11V , I:.L uo;:: €u€L CTTauLOV uLavuO"aL, OUlTW o€ 11V ulavuCTCXC;, TO �f...f...€L TTOV ou T� �CXDlCT€Wt; OUDE -rîie; Xl vTjcr€We; flv, CxAAa T�e; TTOcrTl«; j3aDLCTEWe;' �ci6LCJL«; DE �V xal bTIooTjOuv XCXl XLVT]CTLe; 1lcS11' O YOUV XLVOlJj.l€V� Xal 118Yl XEXLV11TCXl, XCXl b TEj.lvwv 118Yl €T€j.l€, Kal tut; 11 f...€YOj.l€V11 €VEPYElCX ob 6€lTal XPOVOU, olhwe; 000' 'Îl XlVT]CTl«;, aAA' 11 Elt;" TOCTOOTOV Xl V11O"l«;' xal �l €V axpovw 11 �VEPY€La, XCXl 11 XLVTple; TI CSAWe; XLV11O"l«;, Et 61 CSn TO CTUV� €t; TTPOCJAcxţ3000CX TIciVTW«; 8/ XPOVtp, XCXL 11 ' 00 tlp�aTo J.lTjT€ ab-rîie; apxTjv -rîie; )/ o;:: XL VT]CT€W«;, al\.I\. €L VCXL aUTYlV ulCXlpEL V )€TIL, TO, avw' WCTTE E!:,opa� ou xaTaAE ­ AOLlTaO"l v, a'\c; '"te 'Tl 8LalpfpoOOL . KUt Ta '"tl 'T OUTO 11 0'.1 11 J.l1) �V €n�.D 3�J,3 'x>(\.�n.DXJd3.11.3 11 3�),3 'XJd1311]? 31.J,3 '01.t\.3{}� (\.(1)�(\.9c (\'�1. 5pXdit .5{J� � XJ1.(\.9c {J1. 5(1)y'y']? 10.D� (\.� �9 �d3 U " (\.01.DP'(1l19 �x>)( n.o l � �X>X XJ(\.) '1X>(\.13 099 �x>)( (\.� (\.Od31.9d.11. dpl �39 " l.D�O (\.Od31.9dll 5],.01. 5orqJ.. (\'�Ul'01. 51,3 f\.13UP1.(\.O.D (\'0.11.0�]? l1.gy./c 5101. XJrfJ..XJdll (\.ot\.3n o(\. 111 ll3 01. �1.0X> �1. 13t\.3J.. (\. 1.000 ,..!; , _ " (\,3 . 9 u3 " (\.(1)1.(\.9(]19 00 oOXXJY.Y.0ll 'l.D3.D3X.D 51XJ1.0XJ10� .5ro1. ..... " f\. 1'.oX>1.00.11. �)' (\. 1.D� C; l\.XJ (\.U .5d..loy' .50d31.3 1 0 XJ� 11. '"13 (\.(1)1. (\.OO1.U ,, '�7� � " J." , � .. '(\'».D3{}) � 51O"(y'� 5 �01. (\.�) . .o), l\.O �VxJ.. V(\1t - .5lOdş� �XJX l(\CT)1.}J'{U �� �xm 1'X)J..lld),3 'şg. 119'g - (\9c !;>1. I\3 nD@ (\9) Xflo �g �3113, ·'Od31.P{} �'Ox P(\ 11. (\CT)d9� (\�1. �:? �ll� 'Xld31.]J{} �DX Xl1.(\Pll (\CT)dŞ1.3) (\�1. (\3n 1 3 II ' .5J:)XdD l'X)X Lt(\3J.. V(\ 11. il1XlX llt\3J.. 1'X)X .5'X)Xd'X) t\3n '\. '\. 11 ,/ ,/ '\. "( , 5pt\ 11. t\f1ldŞ1.Xl)(� , dr� � ' t\ l'{D11}Jt\1t � ' 5pXd 1t XflO urqJ.. �g p1. 'U t\3J.. lJ:)X .5'X)DXlll .5V1. II 'Xl1.0'X) 'X)1. .5'X)XdJ:) 1D)( Ut\3J.. D) 5'vXdXl( t\3n '\. ,/ '\. '\., il ( '\. '\. ,/ ,/ p1. 1,3 31.�0 'l Xl{}.D3{})1. !.3g .5p1.flD .sp1. Ut\9J.. � xm 5pXd1t .5p1. 1,3 31.�0 '5pXd'.9 1,3 ,J..�O ' � . f\ �n U.t\şJ.. 1,3 3 1.QO ' (\ 1.D�1l � � (\� .501\3J.. 13 . 1.00 '(\ 131.Ul 13':;'3 (\'X) t\3g00 '(\0 01. 1D{}.D3{} 11. 13g3 (\3 " " " .513 d 13 � (\00 t\3-rl 1 '; (\D�O (\ 13J..';�'XJ "'.so�CT)�'X)V U'" (\Lu. , .51 � l\3nCT) , / \. OXog XJ1. 1'X)1.3t\'"1D t\CT)1.001. 1d311 t\ lTfu 31.011 11. 't\ 1311.13 l\.lTflt XJ1.(\O(;.:J

j :J." , ...& flU �o13 flOOV;XXl 't\CT)t\;,-(3 '(\010 ;::3 �1. ,,0110") Xld'X)ll3� lt 13 �D (\0"t!,, "t!" ' .J "c � \.,, XUt\ţut. p1. .5ot\ş1 t\(T)1.t\911i' t\?) .5 ,? t\�1. � d3 11 � 'X)X �:? 1 XlJ..ltd),3 'lXJ1.113X.D9Jq t\CT)t\31 VXŞ:? t\CT)t\9nOJ..3"'( t\�1. � d3 11 "?:? � 3 11 3, (°I ]

�

�

(

"

./

(

'\

'\.

,le

'->

(

'\.

"

,1

t\.Od3�93g 50�t\.o no� t\.(l)t\.31 t\.(l)� l d3 U °((17) /c

,..."

.......

.......

"

II

II (43). Despre genurile tiin ţ ei (II) [1 .] Odată ce am cerce tat cele aşa-zise zece genuri şi am vorbit şi despre cei care strâng toate lucrurile într-un singur gen, punând patru categorii în acest gen, ca un fel de specii, ar trebui să spunem în continuare cum ni se par nouă aceste lucruri, încercând să punem păreri le noastre în legătură cu părerea lui Platon. Dacă ar fi tre buit să spunem că fiinţa este una, nu ar mai fi fost deloc nevoie să cercetăm dacă există un singur gen în toate, dacă genuri le nu pot fi puse Într-unul singur,

dacă există principii,

dacă trebui e să

considerăm că princi piile sunt aceleaşi cu genurile, sau genurile aceleaşi cu principiile, dacă toate principii l e sunt şi genuri, dar nu genurile sunt principii , sau invers, sau dacă, în ambele cazuri, unele principii sunt şi genuri, iar unele genuri sunt şi principii, sau dacă într-o parte toate sunt cel elalte, însă în cealaltă parte doar unele sunt şi cel elalte. Dar, deoarece spunem că fiinţa nu este una (iar Platon şi al ţ ii au explicat de ce 1 58), este poate necesar să cercetăm aceste probleme, punând mai Întâi în centrul aten ţiei problema numărului , câte sunt ele şi de ce. Deoarece cercetăm despre fiinţă sau despre fiinţe, trebuie mai întâi să distingem ce numi m noi fiinţă, cea la care se referă cerce tarea noastră de acum, şi ce cred al ţii că este fi in ţa, dar despre care noi spunem că e ste devenire şi că nu este niciodată fi inţă . Acestea două pe care le-am distins nu trebui e înţelese ca un gen de

81

PLOTIN

jJ.€vOU, 000' othw� d(€cr{}a L TOV nAC[-rWVa TIETIOL T]X€Vat . r EAOlOV ra» Dep' €v {} Ecr{}a L TO OV 1:W j.l1l OVU , GJcr1T€P O:V dC 1:L � rlJ.)XpaTll UTIO 1:0 aU1:0 {} Et1:0 X�l nlV 1:0U1:0U ELXDV a . To Ţap bLEA€cr{}aL €v1:au{}el 'ECTTL 1:0 cup op (cra L xaL XWPl� {}El va L , xal TO oo'f,av OV it: val ELTI Et v oux it: ,'al OV, UTIOcSE('�a'V1:a aUTOl� fi"A"Ao TO wr:; aA1]tT� OV EL val . Kal TIpOCTrL {}El� TW OVU TO a E l .'j'" t- '" , UTIEcS€L �EV, W� bEL TO OV 1:0LOUTOv EL val , OLOV j.lT}w' El CE un ăJlcpw, wC; JllXTO'V' EL TOUTO, Ucr-tEPO'V TO Jll X"tO 'V Co C,E 'Vo� 0'V \loou'V , Jl.. €TO'V EX lTCX'VTW'V, oUX €'V 'tL 'tW'V ŢE'VW'V' XCXl EOTl'V o XCXL, 0'U'V1I .1.1 .".,..q. l 'VO� Uf\. 'Iv ' 'Vou� O'V Jl€TCX" nCX'VTW'V XCXl, �..s::. 'jUll nCX'VTCX 'tcx, "o'V"tcx, "to, .......

,

,

(

(/

(

_

'

t.

t.

__

,

,

)

,

L,

t.

.....,

)

,

AJ

,

....

,.

,

"

,

)

"

/

'

U

110

-

'

.

'

�

"

,

(

ENNEADA a VI-a, 2 (43), 17-1 8

care îl afirmăm. Apoi, acela este anterior substanţei, iar nu în sub­ stanţă215. Dar, dacă este vorba despre bine ca o calitate, calitatea nu este în general printre genurile prime. Dar cum aşa? Oare natura fiinţei nu este bună? Ba da, însă, în primul rând, ea este bună în alt fel, iar nu aşa cum este primul ; apoi, ea nu este binele ca o calitate, ci este în ea. Dar am spus că şi celelalte genuri sunt în ea, şi fiecare era gen deoarece era ceva comun observat în mai multe lu­ cruri. Aşadar, dacă şi binele este observat în fiecare parte a substanţei sau fiinţei, sau în cea mai mare parte a lor, atunci de ce nu este el gen şi nu este între cele prime? De fapt, binele nu este la fel în toate părţile , ci este de un rang primordial, secundar şi ulterior: fie pentru că un bine vine de Ia altul, cel ulterior de la cel primordial, fie pentru că toate vin de la binele unic de dincolo , însă lucrurile diferite participă la el în mod diferit, fiecare după natura proprie. Dacă cineva ar vrea să îl considere gen, atunci va fi posterior, căci a fi bun este posterior faţă de a fi şi faţă de a fi ceva anume, chiar dacă le însoţeşte pe acestea, pe când genurile acelea sunt în fiinţa ca fiinţă şi intră în substanţă. De aici vine şi "dincolo de tiinţ ă,,2 16 , deoarece fiinţa şi substanţa nu pot să nu fie plurale, ci trebuie să cuprindă în sine aceste genuri pe care le-am enumerat, şi să fie unu­ plural. Dar, dacă binele este unul din fiinţă (să nu ne ferim să spunem că binele fiinţei este actul ei firesc care se îndreaptă spre acest bine, pentru ca fiinţa să ia de acolo chipul binelui), dacă binele fiinţei este actul ei îndreptat spre bine, atunci acesta este viaţa fiinţei, adică mişcarea ei, iar mişcarea este deja unul dintre genurile prime217.

[18.} Cât despre frumos, dacă acesta este frumuseţea primă, am putea spune aceleaşi lucruri şi unele asemănătoare cu ceea ce am spus în discuţia despre bine. Iar dacă este vorba despre frumosul care pare să strălucească peste idee218, pentru că nu este acelaşi în toate şi pentru că strălucirea este poste­ rioară. Însă, dacă frumosul nu este nimic altceva decât substan ta însăşi219, atunci a fost deja amintit în cadrul substanţei. Însă, da �ă frumosul este în relaţie cu noi, cei care îl vedem, pentru că ne afec­ tează în acest fel, atunci acest act este mişcare, iar dacă este actul îndreptat spre cel , atunci este tot mişcare. Ştiinţa este şi ea mişcare de sine, deoarece este viziune a fiinţei şi act, iar nu stare; de aceea, şi ea este sub mişcare şi, dacă vrei, sub repaus, sau chiar sub amândotiă. Dacă este sub amândouă, este ca un amestec, însă, dacă este aşa, amestecul este posterior. Inteligenţa nu este unul dintre genuri, deoarece ea gândeşte fiinţa şi este compusă din toate 111

PLOTIN

bE O'V tVlAO'V ELI; T€'VOe; AaJ-Llh'Vo).1€Vo'V crTOlX€lO'V aUTou. ÂlxalooU'VTJ bE xal crUXPPooU'VTJ xal OA� UP€n1 E'V€PT€la( -t, ) , (' , , TL 'V€e; 'VOU ll"acraL· WCIT€ OUX €'V ll"PWTOU; xal UCXV'Ta�o).L€VOU aUTOU �u {}EOVT�, &AAa lT€PL aUTO b439 şi că numărul se află în sUbstanţă440, el în ţelege, dimpotrivă, că numărul ar deţine de la sine o anumită existen ţă şi că nu şi-o capătă în sufletul care numără, ci no�iunea de număr se trezeşte în acesta44 1 datorită succesiunii di ferenţ i atoare din lumea sensibilă442.

[s.] Atunci , care este natura ? Este oare un însoţitor şi un fel de aspect443 al fiecărei esen ţ e, aşa cum "om" este şi "un om"444 , "existent" este şi "un exi stent" i totalitatea celorlalte este şi totalitatea numărului44 ? Atunci cum ar putea o diadă şi o triadă, cum ar putea fi unificată totalitatea nume­ relor şi cum ar putea fi redus la uni tate un astfel de număr? Căci astfel va exista o mul ţime de lmităţi, dar nici una la unu în afara simplei unităţ i? Dacă nu cumva s- ar spun e că diada este, mai degrabă decât aspectul lui, însuşi lucrul, care are două puteri prinse împreună, ca un compus la unu. Sau sunt cum spuneau pitagorei i, care, se pare, numeau numerele pe baza unei analogii : de pil dă, ei tetrada dreptate, iar pe o alta, altfel446 ; totuşi, astfel447 numărul ar fi încă legat de multiplicitatea lucrului care este unu, fiind un astfel de unu, ca de pildă decada. Fără îndoială că noi nu astfel zece- le, ci adunând lucru­ ri le separate spunem că sun t zece. De fapt, astfel spunem zece, dar când din mai multe se face unu, decadă, ca în cazul de mai sus448. Dacă este aşa, va mai avea oare realitate numărul care este aspect al lucrurilor? Dar ce anume împiedică, s-ar putea spune, ca şi albul care este un aspect al lucrurilor să fie o realitate a albului în luclUri449? , de vreme ce şi realitatea mişcării

?

239

PLOTIN / ,.. / (/ / (u1To(J[aO'l� - )/ J , / , OTl TJ ( 'A'AA TJV XL VTJCTEWt;' ,EV TW OVTL OU 1TpCLŢJ..Lan €1Tl ... , C c -Q. v €WP€L -ral o€)(ae; au-rOoExae; EO'-raL . 'A'AA o:pa au"EŢEVE"TO xal O'uV€aTTJ TOl e; ot1O'l v; 'AAA ' EL cruvEYEv"ij{jll WC; J..LE V (J1)J.l�€�TJXae;, OlO" T� a\l�pw1Ttt> uYLELa - O€l xaL xa{j ' O:UTO / ( ,.. vaL , c: UŢl Ela" El K al" €L we; ( -Q.ETOU 'ta EV, oEl o-rOL X€LO" c: oE

t!;€UOOl v nCXVTa €XOooav xaL, mov n€pLl\.atJVoocx.". ouX wC; E" "toLC; alC1tJ-TŢtOlC; EX CXU'TOU , e' ,, ,.. � )I' )CCXl €\I )CCXl, 000 TI'V - OU"t€ XCX'Ta "tOV VOUV - npo Ţap CXU'tOU T) , (a. €'V OOOCX )CCXl' lTOl\.l\.CX 3" , '\ '\ T)\I 000 ,

C'

,

""

"

,

""

C

'

'''

(9.] ÂElnE'tcxl 'to(\lu'V {tEWPELV, lTO'tEPCX � OUc; xal Ta Cf.AAa W(J-aUT�. TO SE '(l1T€L V TI� Jl.€TCXACXJl.f3dV€l XOl VOV 1Tp� navTwv TWV El8Wv TTjv '(l1TOUJl.Evrlv Jl€TaA11lPl v. aTEov b' €V J.1€v To1� eSl nP1lJ.1€vOl� t1.Uwr; -&-€WP€LO'{}-CXl Tiiv €voooav , , eS€xci&x, €V eS€ TOl� CTU\I€X€O'lV aU�, €V D€ Tau; nOAAal� €lt;' €V TocrCXUTCXlC; DU'\IaJ.1€C1L V CD..AWC;· XCXl €V TO�C; V01ŢtOLC; 11811 aVa�€�llX€val' €'t'L DE €X€L Jl.llXETl €V CiAAOLC; -&-€WpouJl.€vouC;, aAA abToUC; €

,/

260

C/

)/

,

-

"

L

,

,

-

Q. v

,

' 'f '

t'"

,

t"

,

-

,

'

)

(

,

/

(

e

)

ENNEADA a VI-a,

6 (34), 1 4 - 1 5

nimic în substratul însuşi care să poată să ne pună în această dispo­ zi ţie şi fără ca ceva să se fi adăugat din afară lucrului care se arăta frumos. Aşadar, când vezi lU1 lucnl pe care îl apreciezi drept unu, el este, fără îndoială, şi mare ' şi frumos, şi am putea să îi atribuim încă nenumărate . De ce să nu existe în el şi unul, aşa cum sunt mare şi mărime, dulce şi aC/ll şi alte calităţi? Căci nici o calitate nu poate exista fără să existe cantitatea, nici cantitatea continuă nu va exista fără cea discontinuă, deşi cea continuă se slujeşte de cea discontinuă pentru măsurare. Aşadar, aşa cum un lucru este mare prin prezenţa mărimii, tot aşa este el unu prin prezenţa tmului, doi, prin prezenţa diadei, şi tot aşa la rând. Dar, a cerceta modul în care se realizează participarea înseamnă să iei parte la problema dezbătu� de toţi a participării la forme. Mai trebuie spus că decada este percepută diferit, după cum se află în lucrurile discrete, în cele continue, sau într-un ansamblu de Zece puteri capabile să se reducă la unu: iar gradaţia a culminat în inteligibile. Dar acolo se află deja numerele cele mai adevărate, care nu mai sunt percepute în alte , deoarece există în sine: decada în sine, nu decada unor inteligibile. [15.] După aceste consideraţii5 1 2, să reluăm de la început să spunem că 'fiinţa totală, cea adevărată, de acolo, este şi fiinţă, şi inteligenţă, şi vieţuitor perfect, că este toate vieţuitoarele la un loc, pe al cărui unu l-a imitat, cât putea, şi vieţuitorul de aici, universul , prin unul său. Căci natura sensibilului a fugit de unul de acolo, tocmai pentru că unna să fie sensibil. Desigur, acest trebuie să fie numărul total. Căci, dacă nu ar fi perfect, i-ar lipsi un anumit număr; iar dacă vie ţuitorul nu ar avea în el numărul total de vieţuitoare, nu ar putea fi "vieţuitor desăvârşit"5 13. Aşadar, numărul există înaintea oricărui vieţuitor şi a vieţui­ torului desăvârşit. Iar omul şi celelalte vieţuitoare sunt în inteligibil în măsura în care sunt şi fiindcă inteligibilul este vieţuitor total. Şi� de fapt, în măsura în care universul este vieţuitor, şi omul de aici este o parte a lui. Şi fiecare, în măsura în care este vieţuitor, este acolo în vie ţuitorul . Iar în inteli­ genţă, în măsura în care este inteligenţă, toate inteligenţele indivi­ duale se află ca părţi ale ei. Or, şi ele au un număr. Deci nici în inteligenţă nu se află numărul în mod primar, în inteligenţă ca sumă a actelor inteligenţei, iar ca ale ei există dreptatea, cumpătarea şi celel alte v i rtu ţ i , ştii n ţa şi toate cele pe care, dacă o inteligen ţă le are, este cu adevărat i n tel i gen ţ ă5 1 4 Atunci, cum de ştiinţa nu se găseşte în alt ? Pentru că .

26 1

PLOTIN

Ucn v €u; ooa 1,tJ-€'" ) , " ' u ' ' , , ,.. C' '\ _Il. J..lOV q€Vvr)CT€V €V aUTc.p AT!w , 'AAA' El J.!€v '€&.uX€ xal , ' , ,.. , �Cl I, ' o''' _Cl ' ooal ' "['CX� CXtCYvlP€L�, oU)( rpa" CXluv lŢtlXal" TTPOT€PO" ,'t'UXaL u , ,, .1. " ' " c ' ''' , €L o €l XO", o"'[€ €jE'VO""'[O 't'uXal, XCXl €/E"OV"'[O, l" €l� YEV€CYl" 'CwcrL , crUJ.!cpu",[o" au"'[cxî:� "'[o EL� rEvECil" 'l EvCXl , napd cpucn" ăpa "'[o aTTO rEV€O'E� xul: €v "'[W "oll"'[W Ei "al, xcxl: TT€lrolll""'[CXl STj, u 1" , � ..J 1" ' c ",\ ,\ , L va al\.l\.ou WO'l XUl l "CX E" xcxxtp €l EV' XCXl 11 TTP0'VOlCX, L"Va O"W'(Ol ,,"'[o €v "[W xcxxw, xcxl: b AOYlCYJ.!� b "'[ou {}-€OU otJ"'[o� xaL � o we; AOYlO'J.16e; , ' APX�I: SE 'AoYlO"J.!WV "[LVEe;; Kcxl: ycip, El E�

�

�

U'

u

"

,

,

�

272

v

VII (3 8). Cum s-a instituit mulţimea ideilor şi despre bine 55 4 [1 .] Când zeul, sau vreun anume zeu555, trimise sufletele556 în lumea devenirii, le-a pus pe faţă "ochi purtători de Iumină,,557 şi le-a dat celelalte organe pentIu fiecare simţ în parte, prevăzând că. ele, dacă. ar vedea dinainte, ar auzi dinainte şi, atingând 55 8, de unul ar fugi, pe altul l-ar unna, ar putea să se conserve55 9 astfel. Dar de unde ştia acestea dinainte?,Desigur, el nu a dăruit oamenilor şi vieţuitoarelor (pentru ca, avându-le, ele să se poată feri de suferinţă560) pentru că înainte s-ar mai fi născut alte care au şi pierit datorită lipsei simţurilor. Admitem că s-ar putea spune că. el ştia că vieţuitorul va exista în mijlocul căldurilor, al frigurilor şi al altor suferinţe corpurilor5 6 1 . Şi, ştiind acestea, pentru ca trupurile vieţuitoarelor să. nu piară uşor, le-a înzes­ trat cu simţuri şi cu organele prin care acestea să funcţioneze562. Dar fie că a Înzestrat cu organe sufletele care aveau deja facul­ tăţile , fie că le-a înzestrat cu ambele. Dacă le-a dat şi facultăţi le, atunci ele, deşi erau suflete, nu aveau mai înainte facultăţi sensibile. Dar, dacă le aveau când s-au născut ca suflete (şi pentru a intra în devenire s-au născut), atunci intrarea în devenire le era naturală. Ar fi, atunci, contrar naturii ' să se sustragă deve­ nirii şi să rămână. în lumea inteligibilă. şi, de bună s eamă, au fost create pentru a aparţine altuia5 63 şi a vieţui în rău ! Iar prevederii ar fi ca ele să fie păstrate în rău şi acesta ar fi "raţionamentul ,, 564 zeului, şi tot raţionament s-ar numi565. Dar, de fapt, care sunt principiile raţionamentelor? Căci, deşi raţionamentele 273

PLOTIN

ăAAWV AOllO"j.!wv, 6€l €nl 'TL lTpO AOrLO"j.!OU il 'tLva rE TIavrwe; 'A'l\JI.a " cilO"{}T)O"Lt;' J.LEv OUlTw ' voue; ăpCf.. )AAA I EL voue; al lTpo'TaO"€LC;, 'to O"Uj.!nEpcxO"j.!(t. EnLa-nlj.!11· lTEPl aLO"{t-11'toU OOOEVOc; ăpcx. Ol) rap apXTl j.!€v EX 'tou V01Ţtou, 'tEAEUnl SE Ele; V01TTOV acplxvEl 'tat, lTWe; €VL 'tCXtJ-t'11V 'tTlV €�l v npOc; aUJ'{t-1ŢtOU bLavorpt v , ... _Q. , " _CL J c, '\ .., / :-: � 'tou O"U"[' f OUV 5""' OUv OI\We; "['OLKJE acpLXVELO'v(ll; � un " lucru, ca să nu fie altul şi "urmează să fie un lucnl, dacă nu va fi " altul sau "un lucru, când s-a născut, s-a arătat util, iar un altul păs­ " trător ? Atunci, ar fi prevăzut şi ar fi raţionat şi tocmai de aceea, cum am spus şi la început, ar fi dat facuItăţile senzoriale, oricât de greu ar fi de acceptat darul său. De fapt, dacă nici un act nu trebuie să fie nedesăvârşit577 şi nu este în ăduit să socotim că vreun � act al zeului este altfel decât total întreg5 , atunci în oricare din ele trebuie să existe toate celelalte5 9. Deci şi viitorul trebuie să fie prezent deja. Desigur, nu în sensul a ceva ce va exista mai târziu în el5 80, ci în sensul că ceea ce este deja prezent În el se va naşte mai târziu în altceva. Iar dacă vi itorul este deja prezent în el, trebuie să fie prezent ca şi când a fost gândit dinainte în vederea a ceea ce va fi ulterior. Iar aceasta înseamnă dej a că nimic nu duce lipsă de nimic, adică nu există nici o lipsă. Atunci, toate existau deja şi erau veşnice şi astfel încât să spunem ulterior: acest lucru vine după " acela58 1 ". Căci abia după ce acest întreg a fost extins şi, să zicem aşa, desfăşurat, noi îl putem indica pe "acesta" după acela" , dar, când este " laolaltă, el este în întregime "acesta" , având în sine şi cauza de a fi 58 2.

�i

275

PLOTIN

[2.] LlUJ xcxl 'E vteU-&-EV ăv 'tL� OUX fJ't'tov XCX'tCXj.LCl-&-Ol TIlv VOU {qXl ) �Xlx .5Lt.OOOlO11 1\01.001. 1\0ll(J)d.(}l\x) /\01. .5llJ.. 50d31.3 5uXoff\ 11..03 5010'{ " So1.�O Sol1(1)d�l\J? q "Od� ": 1\3 ��1.�� 5(1)3 ��xD � ?1\ �3X� 511.� 1\0;�d{}t\,'cl v\. 1\31:>fL(T}l\X) l\x)ldo11Xl I\U� I\LL�OD1. 50d11 1\00 1\ WDU [, ..Y ] I\O� 1\031..ult , " ", \J " " , � " )

.I

-

,

c

;')

/

,

/)

,

c

'

,..."

,

,

(

c

;'

,

I

4

I\.�i

C

U.O�"

� 1D1.3 tU.)1 �Xoff\ 4 l\(T}d) 3 X 31.� '"O{}�"O�I\{ lD{}ooodu'{l1 I\lJ131d31\3( 1\llJ.. ,5(J)3TIXlI\Og ....13)(3 5U1. 1"OX lX){}.o3I\lJ{} ... ,..." ; ' ;, ; ' t\3Tf tl 30 MllJ1.1\3( '00101D -.D1'{€l val bE ăAAa &AAal bla 't0 €vb€E«; 'tou �Wou 'tou q>av€'V't� 'EX -rou )E AAEL TIOV't"Oe; �TEPO'V ��EU,/ ' C , , t"' , , ) ,/ '" L TIPOO1tEL'" val ' OlOV POUOUl ETIEl OUK Ecrn 'V E'tl 't0 lKavO'V €l� '(wTiv, av€q>a'V11 OVU� xaL 't0 raJl.\jJW'VU)(OV 11 'to xapxapooo'V 11 X€paTO«; q>uOO€W� avcxxu\jJal xal €UPEl v 'EV au'tw 'tOU L L €AA€(TIOV'tO� X€l J-L€'V11V '( cxen 'V . (/

(/

L

.

L

[ 1 0.] AAAa TIWe; €X€l €V€A€l TIE; T ( rap x€p .D 13C1311n t\.o�on .511. 13 ln>c 01" ' t\.ovl>Cl011 A/ " " V / \./ " ( / tA /( n..n 1J 1->C3 dnl t\.U " " ::1 ( , eh1.�01. F'('(Oll I201.qn �� �� . Y'{V, ' .591.qx> t\.3X 13 1L,; ţJ 00t\.J 3)(� lU>C OOt\.13 l 1J{}.DOOdU .501.t\.Oglg t\.(1)1.n,;ut\.t\.31 '{11 001.0P t\.(1)1. )(3c / / ......, ...... ...... " / . dXlll 3X 13 t\.�t\.t\.31 �1. .5 1,3 t\.20 t\.lTInt\.�\J ' 1Jt\.t\.5'l� �1.qn t\.Pc dpl 00 ,�t\.13>C3 t\.30U'; t\.3( "U1. O""XJ . 000 t\.0t\.13JO .513 n1. t\.0113vrl " ;:s / � ' c t\.130t\. ,...., ( \,� .51';5' {} t\.� dpl qo ' OOt\.J 3 )(� lA n1.l2n1. .5n.D1f1011 q .501.110 �rJ)( rD1.�01. t\.� 00t\.J 3 � },� �XJ>c .50(\' �3 )(� dpl �Xd V( ' t\.3X.D� .5�1..oIj.J.Jq ţJ 'P�t\.3';�Od(1)3 {} p1. X>1.t\.9c Ug130{}x>ln 3g 13d(1)3{} ,(\,(1)X/,3 t\.U5, 01. t\. 13d(1)3{} eh1. t\.3( t\. 11..03C .50{} ' ...... ...... / _ - 1Jl,? �g q ' t\.9{}x>1,? t\.1 l..D� dpl t\.� '; �l ' 13 X� (\�{}nl� �1. 1.D3gp .5�01. � 11.� 't\.l.oU.d> .55'g130{}nl1t �1. t\.ol101.5'Xd,? �1. �g �3)(� ,50t\.XJc 120t\. �;OX �(1)5, .5o t\.X)( 11.� 'X>{}I2X>1.t\.� P)(X>)( dpl Pl ' t\.o X� t\.3c:?{)0 t\.0>cx>)( Ll5, .5(1)d1J{}n)( lU)( 115, UTI 11. O t\. 11..03 t\.3s>qO .511J � " ( ,, " :"1" , / t\. U 3)( 5, 31. 0 {}X>)( 1. 31. .5pd .5� � '120,;q .5 ) .DJlll .5p .5XJt\. .5�dq � 9c0 1J � 1tX>>C .5n1. .5n1.0U (\X>)I '$01 .5n1. 11.3/ )(00 ' lX>OOO(\OVO'; .5ndn .5 13 "ţ)::1 /, " ( ' " / \. " , " " �n)( �x>d1J{}U)( qo �x>>c .5�3'{31.q3 � n)( �x>dX �nd>C1TI.D �x>>c (1)1.P)( 1;.0 l nYY1t lţJ dpĂ 501.9)(1: :.5X>.DJl'; u� (\X>.D�1l t\.u.Y'{J( (\,� l1J1.35,p.lL.D1t lX>t\.13 1l1.�n1. � )(qo t\.('">gl( .5)1. t\.x» TI �X>)( t\.U1.�ll �n>c t\.n.o�ll �X>)( t\.�YYOll t\.� t\.�(1)5, t\.� t\.C]0 t\.1..t1.9X> 1 [ 'SI) (

(

/

(

'l

(

C

'"

c

,

_

«

(

,/

'"

/)

(

'eht\XJdoo r., 1. 3geh1. ( ....... ....... ldxX>lg 31.011U'; lx))( 1nt\ �13 t\.3 01. l.oU.d:> 3g lX>{}.D3t\.ld)(X>1 \J ' lnt\.U{} / ....... , ,, t\.�l XJ1.t\.Pll .5l!.QltY,? �g 4 , uY)cD ;0,°d.u.o3 1g >c� u1.�n dpl lX>1.13TI1TI , /l1.t\.X>ll 011. '01.001. X>1'{1d:> Ut\.nll r.,1. t\.3c 3�1. t\.3C U) Xoo ...... C ,..., / '" ....... urq';o..13'{ 4 t\. 11..D� I Y'('? 't\.(1)1.t\.9c �) .51,3 101.) 1J>C 't\.(1)t\.?TIOX3x..l0.D qo lU1.13)(l?c .51 .D 3d) X>lg �g H) ' t\.o';01.Pc .50913 .51p lX>1.3.D1fl..D 001l� '.513';pt\.Og .5001.1.Jl"'{� .5p1. .51,3 � XJ)( t\.(1)�5, t\.�1. nd3�9d)(1'; t\. lvX>ll 1X>)( '.513ood:> t\.� Cj .5U(\3';OX3 1d "n1. ,,1113( .5uvvu \. \./( on ,.& \. / " J, / n.n3 -311';3( OorD" t\.010 '13X> l1 001. / ;., .5o�t\.X> ,, "" � . / , .501. " t\.3( "01. .513 , ( I VVU \. \. ( '0"ţ)-' ,1.X>)( lLTf t\.1.D3dJX>lg t\.� �X>)( .513.oy.Ot\. �X>)( .513TIpt\.Og �X>)( �l.t\.� (

"

,/

A.,.

"

/

/

/

NilOld

ENNEADA a VI-a, 7

( 3 8), 14- 1 5

configuraţii lăuntrice, puteri şi gânduri, precum şi o diviziune care n u în linie dreaptă, ci merge mereu spre interior775, în felul în care sunt cuprinse n aturile vie ţuitoarelor în cel universal, şi până şi în cele mai mki dintre vie ţui toare se află alte naturi, şi spre facuItăţile elementare, unde se va opri776 la specia indivizi biIă777. Iar diviziunea internă a inteligen ţei nu este a unor existente confuze, cu toate că tind spre unu, ci este ceea ce se numeşte iubirea din univers7 7 8, dar nu cea din universul nos tru, căci aceasta, de vreme ce are ca obi ect ni şte real ităţ i separate779, este doar o imitaţie a celei de sus ; în schimb, adevărata iubire înseamnă ca toate să fie una şi să nu s e despartă în veci. Se spune78 0 că, în schimb, separarea este felul de a exista în cerul nostru78 1 .

[15.] Aşadar, cine nu este încântat, când vede această viaţă multiplă, totală, primară şi uni că, să exi ste în ea, dispre ţuind orice altă viaţ ă? Căci celelalte vieţi, cele de jos, sunt întuneric, sunt meschine, tulburi, banale782, impure şi le pângăresc pe cele curate. Şi, dacă priveşti spre aceste inferioare, nici nu l e vei mai vedea, nici nu le vei mai trăi pe cele curate , care sunt toate la un loc, în care nu există nimic care să nu fie viu şi să nu trăiască pur, fiindcă nu are nimic rău în el. De fapt, relele exi stă ai,� i jos, unde se află o urmă a vieţii şi o urmă a inte ligenţ ei divine. In schimb, acol o sus se află modelul , despre care spune că are "chipul binelui" 78 3, pentru că are, în fonnele sale, binele. Căci este bun , pe când este bună pentru că îşi are viaţ a în contemplare784. Ea contemplă real ităţile care au "chipul bineJui" , pe care ea le-a dobândit când contempla "natura binelui"78 5. Or, ele nu au venit în ea aşa cum erau acolo sus, ci aşa cum le putea primi e a786. Căci ea este plincipiu

au venit din în ea787, şi ea le-a generat din 78 . Căci nu era în ordinea divină ca, privind spre , ea nici să nu gândească nimic, dar nici să care erau în , căci atunci nu ea însăşi le-a generat189 . Aşadar, ea avea puterea de a genera şi de a se umpl e de produsele generării sal e 79 0 de la care îi dădea ceea ce ea nu avea79 1 . Iar el, care era unu, în multiplu de către : căci ea, neputând cuprinde puterea care i-a fost transmisă, a frânt-0792 şi, din una ce era, a Iacut-o multiplă, pentru ca astfel să o poată suporta parte cu parte 793 . Deci orice a generat ea se datora puterii primite de la bine şi avea chipul bine lui, şi ea însăşi , fiind bună datorită care aveau chipul binelui, era un bi n e variat. De aceea, chiar dacă cineva o aseamănă cu o sferă variată vie 794 sau şi-o reprezintă ca pe

�i

305

PLOTIN

XLAn, €LT€ TICXJ.llTpOO"WTTOV 't"L xpn).la Aci).lTTOV ţc:;:x,.l lTPO(1WlTOL� €LT� lPUXa'\;' 't"a'\;' X(dTapc.(� 'JT(iO"a� €l� Ta au'to �0.1. �d 311 (\ 1 '(P11 H,,��3 1011 J 1. ,?g .5 �n HJopz ] -

p..

c

�

'

�

,

' lrJ(\ 13 'f\�), 1XJ.1.13(\9g �n 1.1. 9g 1,3 ' (\Y.(T)), (\09t\.ll.n� ' (\�O(\ (\09 (\11 -n3 'rJ1.(\(T)), rJ1. (\u5. 1rJJ-{ rJ1.(\OOO(\ 131. 131011 (\130(\ 17JJ-{ 7J(\ 13J-{3 " " " _ _ _ _ 1 3),�.o (\�(\ � rJJ-{ H,,� :!.3 1011 (\�(\ ).1. P,(,(V', � (\OD� �rJJ-{ (\�{}Xll� .5(T)11� ' 1011),3 (\'8 .5) 1. 'y.XO,? �rJJ-{ �lLll (\(T).1.901. �g 0,)' 13X7l.1.3n .5tz(T)), � �O(\ � 0019'( rJ.o� '7J'('(J? pl. �rJJ-{ 00.1.901. J-{� .5pXofţl '(\Y.(1)), 3.ol.t) -01l.3' '(\00(\ 3.olL10113c H"c�(\O/( (\0.1.00101. 3g 1310 .5 13 11 (\00 ,..... " ,1 1 ' t\3s> O"""'"'O{}XJl7J, 00.1. o1)) 17J(\ 13 1 X)X lll " "" 3 2 (\Lu.13l..o3XO)).1.07J , ,/ \ _ _ :!.3g 1,3 t\�n � 7J )f � 1l..D� (\9{}Xl1't �l. qo SC?!l1 (\(1)l.(\9c f\�.1. (\OJ..O l 0J? �g �l 'x)l.t\'p11 ,?g (1)llP'(� '�02q)) t\Ol..1. !:dx ll.D� (\9gqo 'Xll.t\]Jll. {OI. 00.1. X9c dpl 13 '02 1rJ.D91311rJf\=9 (\�2q13 �d11 rJ(\)) ' .5U.t\]J'(l1 .5lwp11 J-{� t\0t\3Tf90 '(X)J-{rJt\� J rJX �.1.C1rJ �d11 (\OX'(� 13X9, (\ 1 n13(\9g (\luOrJ101. 13 't\ 13 ),1'13nOXJ{} 13 g 101.00 ' 13t\ 1J-{ Sot\X 1 001.0X) (\0.03 11 / ' -n� �X)J-{ 13 dXJll. .5�d> r!>(\-8 �XlX �'13J-{� l g �Xorf\ .�g �; J-{3 °fZ ] (,

__

"

__

c

,/

'

'\.

"

�

"

"

""'"

,...,

I

,/

i

�

j

NLlO'Td

ENNEADA a VI-a,

7 ( 3 8 ), 23 -2 4

[23.J Desigur, ceea ce caută sufletul9 1 7 se află acolo şi oferă inteli­ genţei lumina, iar urma lui, când se arată, atrage 9 1 8 . Nu trebuie să ne mire că binele are o astfel de putere9 1 9, de vreme ce îl trage spre sine şi îl protej ează de orice rătăcire920, pentru ca sufletul să îşi afle repausul în e192 1 . Căci, dacă din el se nasc toate, atunci nimic nu este mai puternic ca el, ci toate îi sunt infeIioare. Dar cum ar putea cea mai bună dintre realităţi să nu fie binele? Apoi, dacă n atura binelui trebuie să îşi fie în mod absolut suficientă şi să nu aibă nevoie de nici un alt lucru, oricare ar fi e1922, ce altă natură decât a lui o putem găsi existând, care a fost Înaintea altora ceea ce era, când încă nu exista nici un rău? Iar dacă relele au apănlt mai târziu în realităţ ile care nu participă, fi e şi într-o singură privinţ ă, în lucrurile care sunt absolut ultime şi daeă nu mai există nimic mai prejos de rele, atunci relele sunt contrariile binelui, de vreme ce nu există nici un termen intermediar raportat la această opozi ţ i e923 . Prin urma­ re, binele ar putea fi acest lucru: căci fie binel e nu ar exista deloc, fie, dacă trebuie să existe, el nu ar putea fi altceva decât acest lucru. Dacă s-ar spune că nu există, atunci nici răul nu ar putea exista: în consecinţă, raportate la alegerea noastră, toate vor fi indi ferente natural9 24 , ceea ce este imposibil925. Dar celelate lucruri pe care le numim bunuri se raportează la el, pe când el nu se raportează la nimic. Atunci, dacă binele este astfel, ce produce el9 2 6? De fapt, a generat inteligen ţ a, a generat viaţa, apoi a generat, din inteligenţă, sufletele şi celelalte realităţi, care participă fie la raţiune, fie la inteligenţă, fie la viaţă. Şi, desigur, cine poate spune în ce fel este bine şi cât de mare este cel care este "sursa şi principiul' lor927? Dar acum ce produce92 8 ? El păstrează şi acum în fiinţ ă realităţile de acolo şi le face să gândească pe cele ce gândesc şi să trăiască pe cele ce trăiesc, unora insut1ându- Ie inteligenţa, altora insuftându-Ie viaţa, iar dacă vreuna nu poate trăi, o face să existe. 124.] Dar asupra noastră ce influenţă are929? De fapt, să revenim la lumină şi să spunem ce este lumina cu care este inundată inteligenţa şi la care sufletul articipă. Sau să lăsăm acum această chestiune pentru mai târziu9 3 , pentru a aborda cum se cuvin e următoarele difi­ cu1 tăţi93 1 . O are binele este şi se numeşte bine, deoarece este obiect al dorinţei altuia, iar dacă este obiect al dorinţei cuiva, el este un bine pentru acela, iar dacă este un bine pentru toate lucrurile, el este binele în sine932? Sau putem considera acest drept dovada faptului că bi nele există, dar obi ectul dorinţei trebuie să aibă o ase­ menea natură încât să merite pe bună dreptate denumirea de bine933?

�

32 1

PLOTIN

1:a €

ovll TIa AL v, Tau-rov' aAAo ,

,

,

(

,

l.

,/

t,

3 24

(

"

ENNEADA a VI-a, 7 (3 8 ), 2 5 -2 6

acesta este deficient şi, probabil, compus; de aceea, "cel izolat şi singur'950 nu are nici un bine, ci este binele în sine într-un sens diferit şi superior95 1 . Aşadar, binele trebuie să fie obiectul dorinţei95 2 . Dar el nu devine bine fiind obiect al dorinţei, ci devine obiect al dorinţei fiindcă este bine953. Atunci, oare pentru cea mai de jos fiin ţă, cea 954 superioră, şi există o urcare955 continuă care oferă posibi litatea ca fiecare fiinţă superioară să fie binele celei inferioare, cu condi ţia ca urcarea să nu abandoneze raportul proporţional9 56, ci să înainteze mereu spre superior957? Atunci, ea se va opri la un ultim tennen, după care nu mai are nici un motiv de a continua să u rc e , i ar acesta va fi binele prim, binele cu adevărat bine, binele în sensul absolut propriu, dar şi cauza pentru celelalte . Căci, pentru materie, binele este fonna (de fapt, dacă ea ar deveni sensibilă, ar pu te a să se bucure WV YLV€'tCXl alTAW{J€LC; El� €01tci-{tElCXV 't'W x6�' XCXl €OLl V CXO"tW JlE1.(hJEl V �€ALlOV 11 er €Jl VO"t€ptp It VCXl "t�lcx6"t1le; Jl€ili}c;. n�pa JlEpOe; OE O VOUC; ..... "'" " ( l',\ '\ 1: ' ",\ 1 ( , 1: "" ,\ ' " ,\ '\ I\.or� CX , "tCX' o€ opa; "H OU' O o€ EX€l V� CXI\.I\. CXI\.I\.O't'E UI\.I\.U OLc5cioxwv YLVOj.LEVU lTot€L, 't'0 OE €x€l "td VOEl V aEL, ex€l bE XUl LO j.L1l vOElV, aUa ăAAwr; Ex€lVOV �A€1tElv . KCXL rap opw v E:X€l vov €OXe rEVV11J,.LcxLcx XCXL cruvnO"{JE't'O XCXL "tOU"tWV Ţ€VO� Jl€VWV xcxi: €vav"twv' xal 'tCXll-rCX J-LEV o p w v A€Ţ€-r(U vOEl v , Exel vo 8E fi 8uvaJ.1€l €JlEAAE vOEL v. (H SE �ux" olov m.rrxEcxercx XCXl a''' ,\o'\ lTa:"T€A� cl'rtta:L . nw� " " , ( - ( '\ ' €L� o1: ' u01\W� aUTO 'U lTa:p a:u-rOU, O, lTa:p a:I\.I\.OU Xa:L a:pXl1" ) a:1\1\0 ",\ '\ EX€L XO:X€L {}€V 1€j€v1ŢCa:L oto" Ea:V-ra:crLa:V OUx Eq> ' 1]J..Ll v it "aL )..€ YO"T€� -roo� xCt-r' ah'trlv SPWVTac; lTW� &v EL� TO au-r€�o6cnov Ta:1a:L J-l€V; O:AAa ,.." '( " , e' ,/ '/ ra:p TlJ.1€L� "tTJV j..L €" a:"TCX sttCXL Xa:L xav €X(lCTLa� lTOLO"tTJTa� U1PWV TWV €v crw J-lcxn) 'tOU� XCXTei Ta\;" TOLCXlha:� TjrroJ1.EV lTapEL Val . [4.] KaLTOL �T}'"t"fiO"€lEV Civ ·n�, lTWC; lTO"tE TO xa"t' OPE�lV

rL rvOJ1.EVOV aUTE�OtXnOV E că liber, iar când există alte fiinţe, spre ele este neîmpiedicat. Dar trebuie spus că el nu se raportează la absolut nici una, căci el este ceea ce este şi înaintea 10f. Fiindcă îl înlăturăm, şi pe este" I 340 şi olice relaţie cu fiinţele, nu , " desigur, nici el este prin natura ", căci şi acest peste fiinţa sa, fiind în schimb cel ce este, neaducându-se în existenţă pe sine 1 349, ci slujindu-se de sine precum este, at1.mci el ar fi ceea ce este din necesitate, iar nu altfel. Sau, el nu este aşa fiindcă nu altfel, ci fiindcă aşa este cel mai bine. , Căci nu orice are autodeterminarea de a merge spre mai bine, însă nimic nu este împie­ dicat de altul să meargă spre mai rău. Ci , dacă nu a mers, nu a mers din cauza lui însuşi, nu prin aceea c ă a fost împiedicat, ci Plin faptul că el însuşi este cel ce nu a mers. Iar neputinţa de a merge spre mai rău nu indică neputinţa celui ce nu merge, ci a nu merge din el însuşi şi este datorită sieşi . I ar a nu merge spre nimic altceva are în el superioritatea puteri i, Întrucât nu este ţinut de necesitate, ci el însuşi este necesitate şi lege a celor1alte 1 3SO. Atunci, necesitatea şi-a dat fiinţă sieşi? De fapt, el nu şi-a dat fiinţă, ci celelalte, de după el, au luat fiinţă prin el. Şi cum cel de dinaintea fiinţei, fie datorită altuia, fie datorită sieşi ?

[11.] Ce este Însă acest ceva ce nu a luat fiinţă? Trebuie să ne înde­ părtăm păstrând tăcere şi să nu mai cercetăm nimic, socotind o judecată dificilă. Căci ce ar cerceta cineva când nu mai are de ajuns Ia nimic, de vreme ce orice cercetare merge spre principiu şi stă nemişcată Într-unul de acest fel? Pe lângă acestea, trebuie să ţinem seama că orice cercetare este fie des�re ce este , fie de ce fel este, fie de ce este, fie este L S I . Atunci, este, aşa cum spunem că acel a este, din cele ce îi unnează. Însă "de ce" caută alt principiu, dar nu 38 1

PLOTIN

C/ / C" €L,.. 'VaL (/o )€O'ŢL'V 11, ŢOU o €(J'ŢL ; T ou...... o€ [12 ] Ţ L/ OU'V; ,.. 0»mc €O'ŢL'V )€1T€X€L ,.. / j€ XUpL� / ) / /'\ , 11( . " / 'Va €L,.. 'VaL apa aUŢ�; n al\.L'V rap •

,

)

""

'

o/UXll

OOOE-v Ţl n€LO'{}€lO'a ŢOl� €LPl1J.L€'VOL� ănop6� E(J'ŢL'. !\€Jcr€O'V ŢOL'VU'V np� ŢauŢa (;Jb€, w� €xa(J'Ţo� }l€v Ttu-w'V xa'nx J.1€v ŢO C1WJ.1a noppw av €L11 oooL�, xaŢel of. nl'V lf>uxrl'V xal o J.1dAL(J'Ţa €0'J.1€'V }l€ŢExoJ.1€'V oUC1tar; xaC EC1}lE'V n� oooLa, -roo-ro OE EC1n'V alo'V O'UV\T€-rO'V LL €x oLC«popa� xal ollC1(a� . OlJxou'V )(UpC� obcr la 000 I all-roouata' OU) OUOf. XUPLOL -Dl� au-rw'V oooLa�.)/AAAO rap TTWC;. h OOOla xal h}l€L� [iAAo, xal 382

ENNEADA a VI-a,

8 ( 3 9), 1 1 - 1 2

există principiu al principiului universal 1 3 5 2 . de ce " fel" Înseamnă a căuta ce i s-a întâmplat , căruia nu i s-a întâm­ plat nimic. Iar ce" vădeşte mai degrabă că nu trebuie să cer­ " cetăm 1 3 5 3 nimic despre el, primindu-l doar, dacă este posibil pentru noi1 3 54, învăţând că nu este drept a-i adăuga nimic. In gene­ ral, părem a reflecta la această dificultate, noi cei ce totuşi am reflectat asupra acestei naturi, din faptul că mai întâi stabilim un spaţiu şi un loc, ca un fel de haos 1 3 55, apoi, după ce există deja spa­ ţiul, aducem această natură în locul care s-a ivit sau este în imagi­ naţia noastră şi, introducându-l pe cel într-un asemenea loc, cercetăm astfel, de pildă, de unde şi cum a venit aici, şi , ca şi cum ar fi un nou-venit, îi studiem prezenţa I 3 5 6 şi, Într-un fel, fiinţa, întocmai ca şi cum ar fi fost aruncat aici din vreo adâncime sau vreo înălţ ime. De aceea, pentru a îndepărta cauza dificultăţii, trebuie să punem orice loc în afara conceptului relativ la el şi să nu îl pl asăm în nici un , oricare ar fi el, nici ca stând şi nici ca fiind stabilit în el dintotdeauna, ori ca .ajuns , ci doar ca fiind ce este, spunând că este prin necesitatea argu­ mentelor1 3 57, dar că locul, ca şi celelalte, este ulterior şi ultimul dintre toate. Când gândim, deci, această lipsă de loc 1 358, precum o gân­ dim, nemaipunând nimic în jurul lui ca într-un fe l de cerc, nefiind capabili nici să cuprindem cât este de mare, nici}lU vom spune că i se atribuie mărimea; desigur, nici calitatea, întrucât nu ar putea exista vreo formă, nici măcar inteligibilă, raportată la el ; nici relaţia cu altceva, căci a existat prin el însuşi înainte altceva. Atunci, ce ar mai putea însemna ,, a ajuns astfel"? Sau cum vom rosti aceasta, de vrem� ce toate celelalte spuse despre el prin n egare? Astfel, nu este mai curând adevărat faptul că "a ajuns astfel", ci faptul că "nu a ajuns nici astfel", de unde şi că "nu a ajuns deloc".

[ 1 2.1 Dar cum, nu este ceea ce este? Oare este el însuşi stăpân pe "a fi ceea ce este" sau pe "a fi mai presus "? Căci iarăşi sufletul, nefiind deloc convins de cele spuse, este În dificultate . Atunci , la acestea trebuie să spunem că fiecare dintre noi poate fi departe de fiin ţ ă cât priveşte trupul ) dar, în schimb, cât priveşte sufletul, şi ceea ce suntem mai cu searnăI 3 59, noi partici­ păm la fiin ţă şi suntem un anume tip de fiinţ ă, adică un fel de amestec, să spunem, de diferen ţă şi fiinţă . Aşadar, nu ... fiinţă în sens propriu, nici fiinţă în sine 1 -'60 . De aceea, nici nu . suntem stăpâni pe propria noastră fiinţă Căci, într-un fel, una este 383

PLOTIN

XUPlOL OUX Tu.t€l� TIi� alrrwv ouatac;, aÂÂ' 1, ouata aUTO l,;.J.wv, �LTT€P aUTTl )((X l TTjv &aepopav npooTLitTJO"l v AÂ.Â' €n€lDT] an€p XUPLOV l1).lwv l1).l€lC; TIW� E:CT).l€V, OUTW TOL OUDEV �TTOV XCXL E:vTauila €rol).l€ltcx eLV CXln:wv XUpLOl . 00 DE: r€ TIaVT€Â.wc; E:O'n v o E:an v aUToooola, xal OUX ă-Â.Â.0 ).lEV aUTO, ă-Â.Â.0 DE h oUcrla CXUTOU, E:vrauila aTI€p E:CT"tl, TOUTOU E:O'"tl' xaL XUPLOV XCXL ' , ,.. ) ' , r- " r- , " ", , oux€n €L� 11 €O'Tl xal 11 €O'°n V OUOla . K al iap au aAAO, aep€l ilTJ XUPlOV di val aUTOU, 1i â npWTOV �lC; oualav . To DT] n€TIOlllXOC; E:Â.€Uil€pov T11V aOalav, n€cpuxoc; DT}Aovon TTOl€l v E:A€uil€pov xal €A€U{}-€POTTOLOV av €Xil€v, TLVl Civ DOUÂ.OV �L'l1, ElTT€P oÂ.w� xal it€).ll TOV epit€rr€O'ital TO O€; Tn cxl.rTOU ouala; 'AÂ.Â.a xat aUTll lTap aUTOu E:Â.€u{}€pa )Cal �€p C" L uV€CPavll TaUTO'V T] €CP€crLC; xal T] OUO"la. el o€ TOOTO, lTal\.L V ao aUT6c; €crTl v OOToc; b nOlWV €aOTOV ){al XUPLoc; E:aOTOU xaL OUX WC; Tl E-r€POV Tr1-€Allcr€ r€\Ja).l€VOe;, aAA.' we; {}€A€l aU-toc;. KaL ).l'JÎV xal A€rOVT€C; aOTov OOT€ TL Ele; au-rov S€x€cr{}al dUT€ ăAAO aUTO\) xal TaUTD av ELTJJ.l. €\J €�W nOLOUVT€e; TOU -ruXtl it: val TOLOUTOV ou ).lavov TW ).lOVOUv aiHov )(aL TW xa{}cxpov _ ( , C, , , 'lTOl€lV anaVTWV, al.. A , OTl, €l nOTE xaL aOTOl €V CXOTOlC; €Vl OOl).l€V Tl va cpucn v TOlCXUTT]V OOOEV €xoooav TWV ăAAWV, acra auv1lPT1ŢtaL 1,}.J.L v, xa{}a nd'OXHv o Tl n€p &v O'l.)).l�n XaTa TUXllv lmd'pX€l - nd'vTa rap Ta ăAAa, ooa hJ,Lwv, oou\a xal ) " " , t" ' " '\ _Il. " " €XX€l).l€Va TUxalC; xal OlOV xaTa TUXTJV npOO€/w ovTa, TOOTrp SE ).lovtp Ta XUPLOV aOTOU xal TO aUT€�OOOLOV CPWT� araitO€lOO'Uc; xaL ara{}ou '€V€pr€la xaL ).l€L'(OVoc; 11 XaTa VOUV, OUx €naxTav Ta Ll1TEP TO VO€L v EXooo-r,e;· ElC; o S'JÎ ava[3dvT€e; xaL r€V6).l€VOl TOU-rO ).lOVOV, Ta S' ăAAa acp€VT€C;, TL âv eLnoL).l€V aOTO 11 aTl lTA.€OV 11 €A€U{}€POl, xaL lTA€OV 11 a'UT€�OOOLOl ; TLC; S' &v hJ.La.C; rrpood't!>€l€ TaT€ -ruxaLC; 11 TL Aocroq)'fjcr El v . )ETIEl TO (\lU\I E\I EcrT l V B '{llTOUJ.!E \1 , ){al T'ilV apXTlV TWV lraVTwv ETIlcrxOTIOUJ.!EV, TaŢa{}ov ){fXl TO TIPWTOV, OUTE TIOPPW bEL Ţ€\.IEcr{}a l TW\I TIEpi: Ta TIPWTfX ElC; Ta EcrxaTfX TWV mXVTWV ( TIEcrovTa, aAA ' l E J.LE\lOV ElC; Ta TIPWTCX maVCXŢCXŢEl V EaUTOV aTIa TWV dlcr{}1lTWV EcrxaTW\I O\lTWV, )(cx){(ac; TE 1Tacr� alTTJ " 5" , / _Il. "\ "\ " ' _Il. , 0\1 crTI EU oC OVTa YE"Ecrv 1\1\0:'(j.1€\lOV €l val a"'['E TIp0C; TO cxŢav fXl, bre '"tE "'['TlV �\I €aUTlf) CtPXTl\l a\la�E�1lXEval )(al E" E){ TIOAAWV Ţ €V €cr� al apx�� ){al EvOc; {}EanlV EcroJ.!Evov . Nou" TO( vu" XP rl Ţ€\.IOJ.!E\lO\l ){aL -rTl\l tVuXTlV T"V aUTou "W TIlcrTEooa"Ta ){al U ( , , UWL'� lTA-rlP11 \101Ţ[OU, jJ.aAAO\l O€ q>� aUTO xa{lapO\l, &fktp�, XOlxpO\l, {l€O\l r€\lOjJ.€\lO\l, jJ.a.MO\l b€ O\lTCX, a\lcxq>{l€vra jJ.€\I -ro-r€, €'L O€ lTclAl \1 �apU\lOl TO, WaTT €P jJ.apal \lOjJ.€VO\l .

.... "H C/ ) / i .,!;l , ,_q. €\I C/, O-rl jJ.TJlTW €tru> este [a rândul său soarele şi 'este toate ' celelalte '.

709

Este pos ibil ca Ia baza acestei mişcări de degradare particul arizantă ş i diferenţ iatoare d i n interiorul inteligenţei d ivine s ă stea o interpretare alego li c ă a evoluţiei regresive de la o m la an i ma l descrisă de Platon în Timaios, 9 1 -92. Mai degrabă, însă, găsim aici unul dintre nucleel e fundamentale ale gândiri1 plotl n i ene, în care i n tel igen ţ a are ca esenţ ă

495

NOTE

manifestarea, întrucâtva asemănătoare spiritului hegelian a cărui automa­ nifestare constituie realitatea. C[ Enneade, V, 1 , 6. 7 1 0 Cf. Porfir, 1(11) ,

pentru că noua realitate, pentru noi,

prima în absolut, ce unna să se nască, încerca să rămână în contact cu b inele. Această mişcare dublă, spre centru şi spre exterior, este principiul generator al cercului şi al sferei. Cf. Enneade, VI, 5, 5, 8, 8: " tot aşa cum un cerc care se desfăşoară pe sine" .

8 04 Actul gândirii inteligenţei

VI, 8, 1 8, dar şi I II,

in spe este conceput ca mişcare, în cazul

nostru, de Ia unu la multiplu.

80 5 În H S2, în aparatul critic, are: rândul 1 7 aUTO TO'V \lou'V. Echivalarea fi, eventual, criti cată, doar dacă Plotin nu inversează intenţ i onat -

ar putea

genurile, gândindu-se la echivalenţa inteligenţă in spe, proiecţ i a unului (bine). Or, există o soluţie şi mai simplă: mişcarea a împlinit, a umplut ceea ce era inteligenţ a înainte, adică tocmai acea poiecţie nedefinită a unului . Traduceril e prezintă şi aici diferen ţ e, mai mari sau mai m i c i :

1 . Annstrong: "and filled lntellecf'; 2. Igal: "colma de plenitud a la In teligencia" Cei doi savanţ i traduc la fel, pentru că, precum se ştie, erau în corespondenţ ă pe când lucrau la traducerea Enneadelor, dovadă că Annstrong traduce pur şi simplu noti ţa introductivă la tratat aşa cum a conceput-o Igal;

3 . Faggin:

"porta a complimento se stesso" - ceea ce este

greşit, pentru că nu avem pronumele reflexiv; sintactice, lăsându-1 deoparte pe

aULo;

4. Radice:

"e

siccome

a conceput altfel legăturile 5. Ficino: "implevit ipsum" adică

questo si realizza tutt'intomo all 'Uno"

-

-

pro iec ţia unului, care era intel i genţa in spe; 6. Hadot: "a realise a son tour le complet achevement de l 'Esprif', ceea este evident o interpretare.

806 O miş care circulară care revine şi se opreşte asupra ei însăşi, realizând sfera perfectă a inteligen ţei div ine. Imaginea saţ i etăţ i i şi a plinătăţ i i con­ duce iar la figura lui Kronos

(Kop�-\lotx;, după Platon, 507

Cra tylos, 396b).

NOTE

807 De la noţiunea de mi şcare Împlinită se trece la cea de totalitate: parcursul circular al inteligenţei in statu nascenti a produs universul formelor. Cf. Enneade, III, 8, 8, VI, 5, 5. 808 Când inteligenţa este pe depl in constituită, ea are un obi ect al vederii: formele. Acest lucru Înseamnă să aibă conşti inţă de sine, pe câtă vreme privirea inteligenţei in statu nascenti spre bine nu era o viziune, pentru că l ipsea obiectul viziun i i : ea era doar o viaţă orientată spre acela. Putem spune că inteligen ţ a divină s-a născut din dorinţa intensă de a vedea. Cf.

Enneade, V, 6, 5: " ea s-a născut, fiindcă binele exista , făcând-o să se mişte spre el, iar ea a fost mişcată şi a văzuf'. Ea a vrut să vadă binele, care nu era o fonnă, spre a fi obiect al vederii, şi, dacă, în cele din urmă a ajuns să aibă un obiect al vederi i, el nu este binele, ci este ea însăşi şi formel e pe care le generează tocmai datorită dorinţei sale de a vedea

b inele, iar aceste fonne sunt asemănătoare binelui, sunt o expresie a lui. 809 Pl otin spusese mai devreme, în paragraful 1 5 , că produsul generat de intel igen ţă a fost realizat prin puterea binelui. De aceea, va încerca să arate, În continuare, care este rolul binelui în geneza formelor, pornind de la un celebru pasaj din Republica lui Platon, 5 09a sqq. . 8 1 0 Adică proiecţia binelui care devenise intel igen ţ ă prin gândirea for­ melor. Genul masculin al pronumelui se poate explica, pe lângă atracţ i a lui de XOj.l.L '(Oj.l. E\I06J..l€V�. 942 Cf. , mai jos, paragraful 29. Această obiec ţ i e pune problema raportului Între bine şi plăcere şi, de o manieră mai generală, între viaţa intelectuală şi plăcere . 9 4 3 Identificarea lui ex:ya{}ov cu ·r€AO�. Cf. Enneade, VI, 9, 8, dar şi V, 5, 1 2 : " De altfel, odată ce a u a tins binele, toţi socotesc că le este suficient, căci au ajuns la ţef'o 0

525

NOTE

944 ef. Platon, Philebos, 21 d-22a; 61 b; 6 1 d. La 61 b, apare întrebarea: "Amestecând fiecare plăcere cu fiecare gând noi vom ajunge la rezultat În maniera cea mai bună cu putinţă? " Pentru Plotin, soluţia propusă în Philebos constă în faptul că binele nu este ceva simplu şi că nu se situează ,

doar în inteligen ţă: nu este nici în plăcerea fără inteligenţă, nici în inteligen ţa fără plăcere. Dar, pentru Platon, aG'eastă cal e mi xtă reprezentată de bine însemna că este nevoie ca în exercitarea de către inteligenţă a ştiinţelor şi a înţelepciunii să adauge plăceri pure nea­ mestecate cu durerea. În schimb, Plotin vede în " amestec" o însoţire a inteligenţei de plăcere la întâlnirea binelui. Aceasta este, de fapt, doctrina lui Aristotel din Etica nicomahică, 1 1 74a 6-8. 945 I. e., cea fonnulată de criticul "morocănos" de la sfârşitul paragrafului anterior. 946 Avf,so'Vo'V: în paragraful 24, adjectivul avea un sens pasiv: " care nu resim te plăcerea" ; în schimb, în acest context,' acelaşi adjectiv trebuie să aibă un înţeles activ: " care procură plăcerea" . 947 Prima interpretare plotiniană a doctrinei platoniciene din Philebos. Pentru că inteligenţa singură nu poate constitui obiect de atracţie, Plotin va fi gândit că binele nu poate consta n ici în plăcerea singură, nici în inteligenţa singură, ci în inteligenţa luminată de lumina binelui, care reprezintă "amestecul capabil să atragă sufletul. Prin urmare, suntem trimi şi din nou la doctrina expusă în paragraful 22: XL'vou'V Îl reia pe XL 'V€L"[(XL. A se vedea, mai jos, paragraful 29. 94 8 ef. Platon, Philebos, 1 1 b. 949 A doua interpretare plotiniană a doctrinei platoniciene a amestecului dintre plăcere şi bine: dacă Platon a amestecat plăcerea cu binele a racut-o pentru că a vrut să spună că, pentru subiectul doritor, care primeşte binele, binele este o plăcere, de vreme ce nu există bine fără plăcere pentru cel care doreşte şi atinge binele, În schimb nu există bucurie pentru bine, de vreme ce acesta nu doreşte nimic. De asemenea, trebuie să observăm că, În această interpretare secundă, Plotin lasă complet la o parte cel de-al doilea element al amestecului platonician: inteligen ţa ("dacă amestecăm fiecare plăcere cu fiecare gând"). Or, filosoful procedează aşa pentru că inteligen ţa, în sine, nu este obiect al dorinţei şi nu provoacă plăcere decât datorită luminii binelui care licăreşte în ea, adică datorită asemănării cu binel e. Prin urmare, iarăşi, amestecul plăcerii cu inteligen ţa reprezintă amestecul intel igen ţei cu lum ina binelui, amestec care atrage sufletul. 950 ef. Platon, Philebos, 63b. De fapt, Platon vorbise, pentru a-i refuza existenţa, de o situaţie În care binele (plăcere sau intel igenţă) ar fi " izolat şi s ingur De aceea a propus soluţia amestecului. Dar Plotin a reţinut această expresie ca şi cum s-ar referi la binele-În-s ine pe care, ch ipurile, Platon l-ar plasa dincolo de "b inele nostru " , conceput ca amestec între intel igenţă şi plăcere. '.

526

NOTE

95 1 Această interpretare oferă deja suficiente elemente pentru rezolvarea acestei a noua apori i, dar răspunsul definit va veni doar în paragraful 30. 952 De aici Încolo, până la srarşitul paragrafului, Plotin va oferi răspunsul la primele două aporii formulate în paragraful precedent. 953 Este poziţia de pe care Platon şi Aristotel au teoretizat problema divi­ nului: Platon în Euthyphron, iar Aristotel în Metafizica, XII, 7, 1 072a 26 sqq. 954 Relaţie implicată în natura raportului care se stabileşte Între realităţile ierarhizate în continuumul ontologic: raportul proporţ ional se stabileşte între un nivel al realităţii inferior şi nivelul imediat superior, fără intermediar. 955 Cf. Platon, Republica, 5 1 7b. 956 Aceeaşi metodă este propusă de Plotin şi în Enneade, V, 3, 9: " Iar dacă cineva vrea, coborând la sufletul gen era tiv, să meargă până la produsele lui. Apoi, de aici, să urce de la ultim ele fonne la cele ce sunt ultime În sens invers sau mai degrabă la cele prime". 957 €nL }l€L'(O\l: il imitatul din Philebos, 23 c este, pentru Platon, identic cu XWpvr�. 11 7 0 C f Platon, Timai(Js, 3 1 b. , 1 1 7 1 Viaţa pe, care o duce sufletul ca univers inteligibil este una de interiorizare: el nu mai priveşte în afară, pentru că a devenit el însuşi tot ce este şi inteligenţa divină: fiinţă, gândire, vieţ uitor perfect. Este, pentru Plotin, o esenţializare. a tot ceea ce spusese în paragrafele 1 - 1 4. Cf. şi Enneade, V, 8, 1 0 şi 1 1 . 1 1 7 2 Cf. şi Enneade, V, 5, 8. Cf., mai sus, paragraful 3 1 . 1 1 73 l. e., depăşind teologia raţională, sufletul va vedea brusc binele. 1 1 74 ef. Platon, Banchetul, 21 Oe. Dar, pe când în Banchetul Platon vorbea despre un om care, condus de învăţ ătura pregătitoare până la punctul cel mai înalt, când va fi contemplat lucrurile frumoase, va vedea brusc o anu­ mită frumuseţe (care este ideea frumosului), Plotin prezintă contemplarea sufletului ca viaţă în inteligenţa divină, ca repaus (pregătirea concretă) noetic, de unde, înălţat de inteligenţ a iubitoare, ca de un val care se umflă, va vedea brusc frumosul absolut, adică binele. 1 1 75 Sufletul este înălţat de ja inteligenţa realizată la inteligenţa iubitoare, in statu nascenti, dar această înălţare este prezentată metaforic. 1 1 76 C f. Homer, Odiseea, V, vv . 392-393: b fl' iXpa O')(€OOV €(cn& ,alav, b'fu J.La'Aa. npoLc5Wv, J.L€,a'Aou uno )(uJ.La."t� lxp-:J-€(� iară el mai aproape uscatul / Iar îl zări, aţintind ca un şoim, de pe creste de vaJuri" (traducerea D. Sluşanschi). 1 1 77 C f Platon, Banchetul, 2 1 0e. 1 1 78 Pregătirea abstractă, prin învăţătură, chiar intelectuală, poate duce doar la noţ iunea binelui, pe când experienţele practice 'duc, în exclu­ sivitate, la realitatea binelui. Dar această realitate constă într-o viziUne fără obiect, o viziune care est� pură"lumină. (:r, mai sus� paragraful 35. Cf. şi Enneade, V, 5, 7. 1 1 79 Gene�area intelige�ţei reprezintă� într-un fel, o degradare, o Întune­ care a acestei lumini, pure,: infinite, prin delimitare şi divizare, dar lumina propriu-zisă rămâne intactă, penniţând inteligenţei in spe ' şi viitoarelor sale obiecte de contemplare să rămână deocamdată în preajma ei, adică să nu se diferenţ ieze de ea. prm. urmare, viziunea luminii pure Înseamnă că dualitatea dintre inteligenţa împlinită şi fonnele inteligibile, obiectul con­ templării ei, încă nu s-a' realizat. Plotin nu face decât să interpreteze, şi aici, de o manieră personală doctrina' platoniciană din Republica, 508e: ştiinţa şi adevărul (adică inteligenţa şi fonnele) provin din bine şi sunt asemănătoare binelui, dar binele le transcende, aşa cum lumina soarelui transcende vederea şi obiectele vederii (cf. paragraful 1 6). Şi tocmai această temă a transcenden ţei binelui faţă de gândire, pentru că este lumină pură, fără deosebire Între subiect şi obiect, va fi tema discursului raţional care va unna. .

...

". • .

.

553

NOTE 1 180 Descrierea unirii sufletului cu binele s-a tăcut, concentrat, în patru etape: 1 . un apel la pregătirea sufletului pentru ascensiune, prin explicarea rostului îndrumării prin învăţ ătură şi a necesităţii abandonării acesteia; 2. o orientare spre unirea sufletului cu ' inteligenţa iubitoare, singura capabi lă să înalţe suf1etul spre contemplarea binelui; 3. descrierea viziunii care se identifică cu lumina; 4. consecinţele acestei experienţe pentru definirea raportului dintre lumină şi gândire. Deşi a promis că va apela la argumente raţionale, Plotin mai zăboveşte puţin în atmosfera misti că, pentru a păstra prospeţimea experienţei sufletului prin reparcurgerea etapelor ascensiunii şi al e interiorizării. 1 1 8 1 Este doctrina lui Aristotel din Me tafizica, XII 9 , l 0 74b, 23-25.

1 1 82 Probabil stoicii, cu referire la doctrina providenţ ei , deci "a prevederii", care ar fi l i psită de obiect, dacă principiul nu ar g ândi dinainte lucrurile. 1 1 8 3 Refutarea primei doctrine se face printr-un argument ad hom inem: însuşi Aristotel (Metafizica, XII, 9, l 074b 23-25) a refuzat principiului suprem gândirea lucruri lor inferioare lui sau care provin din el . Dar stoicii consideră că este absurd să nu admi ţ i că principiul suprem nu gândeşte lucrurile ce ies din el. Prin urmare, si philosohi certan t, cearta arată cât de dificilă este problema relaţiei dintre principiul suprem şi gândire. 1 184 L e., adepţii lui Aristotel, peripateticii. Este foarte interesant că Plotin dă ca şi scontat faptul că pentru Aristotel principiul suprem este binele. Acest lucru este exact, în măsura în care Stagiritul spune (în Metafizica, 1 075a 1 4- 1 7) că binele este, în acelaşi timp, primum movens şi ordinea care rezultă din el, aşa cum este, pentru o armată, generalul şi ordinea pe care o impune. Totuşi, Ari stotel refuză să ipostazieze binele, cu excepţia, poate, a unui pasaj foarte platonizant (Despre m işcarea animalelor, 700b 33-35) în care vorbeşte despre binele veritabil şi prim.

1 18 5 Al doilea argument peri patetic �espins de Plotin afirma că venera­

bil itatea primului principiu vine de la gândire. însuşi Aristotel se întreabă: "Ce ar avea el venerabil, dacă nu ar gândi?" (Metafizica, XII, 9, l 074b 2 1 ), interogaţie retorică, opusă probabil celei a lui Platon din Sofistul, 249a: " Ar mai rămâne el acolo sus, venerabi1 .şi sacru, golit de gândire?".

" 1 1 86 ef. Aristotel, Metafizica, 1 074b 2 1 . 1 1 8 7 Plotin nu admite să se dea absolut nici un predicat binelui, cu atât mai

mult gândirea. Pentru că ar urma consecin te grave, care ar infirma calita­ tea d,e principiu a binelui, adică excelenţa sau venerabilitatea lui ar fi puse în discuţie, în două feluri : dacă venerabi litatea principiului ar veni de la predicatul adăugat al gândirii, atun ci am fi obligaţi s� îi acordăm binelui acest pr�dicat, pentru ca el să poată fi venerabil, adică principiu, altfel el ar fi inferior gândirii. Acest lucru trebuie înţeles în manieră platoniciană: pentru orice atribut care se dă unui subiect trebuie să existe o formă la care acesta să participe: or, dacă se atribuie binelui atributul gândirii, atunci acesta parti cipă la forma gândirii, care astfel este anterioară binelui, deci 554

NOTE

gândirea este mai venerabilă decât binele, care astfel nu mai poate fi prin­ cipiu. În schimb, dacă excelenţa binelui este intrinsecă, atunci predicatul gândirii ar fi superfluu. 1 188 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 07 1 b 20; 1 072b 28; 1 074b 20. 1 1 8 9 Demonstraţ iile lui Plotin împotriva primelor două argumente ale peripateticilor, care atribuiau principiului suprem gândirea, atrag obiecţia unui peripatetician. Logi ca contextului, impl ică punerea semnului Întrebării după VO€l v de la rândul 11 al edi ţiei HS2, în locul virgulei care îngreunează mersul frazei. 1 1 9 0 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 073a 4 şi 1 074b 20. 1 1 9 1 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 072b 28 şi, mai sus, rândul 10. 11 92 Al treilea argument aristotelic ar fi următorul: principiul suprem gân­ deşte fi indcă este act. Or, în acest caz, sunt două posibilităţi : fie că prin­ cipiul este o substanţă care exercită etern activitatea gândirii, fiind, prin aceasta, un act, fie că este gândire în act. De fapt, Aristotel vorbeşt,e despre principiul suprem, pe de o parte ca despre o ooo(a (Metafizica, XII, 7, 1 073a 4; XII, 7, 1 074b 20), pe de altă parte ca despre un act pur (Meta­ fizica, XII, 7, 1 072b 28). În primul caz ar exista dualitatea substanţă-gân­ dire, or, principiul trebuit să fie _absolut simplu; În al doilea caz, dacă principiul este un act pur care este o gândire pură, nu se poate admite o dualitate între act sau gândire luat ca subiect şi act şi gândire luat ca activitate. 1 1 9 3 Cf. şi Enneade, V, 6 , 6, VI, 9, 6. 1 1 94 Este obiec ţia aceluiaşi peripatetician, real sau imaginat doar de Plotin pentru a marca polemica. 1 1 9 5 Gândirea este întotdeauna derivată, presupune întotdeauna o origine. 1 1 9 6 Am revenit la lectura din manuscrisele Enneadelor. '€'f€L , în loc de '€'f€L v, cum apare în HS2, la sugestia lui Igal. 1 1 9 7 Cf. Platon, Republica, 509a şi b: de fapt, Platon nu o spune ad litterarn. 1 1 98 Ceea ce ar presupune că trebuia să fie medic. 11 99 Exprimare foarte lapidară a lui -Plotin, pentru a exprima faptul că pre­ zenţa binelui este suficientă atât pentru el cât şi pentru celelalte realităţ i, inferioare lui, aşa că nu trebuie să i se mai atribuie nici o activitate: mese­ ria lui este de a fi prezenţă. Numai aşa poate fi perfect şi poate să se ofere tuturor realitătilor ca bine. 1 200 Cf., mai s�s, paragrafele 1 3 şi 1 4. Dar, în cazul unului-bine, "este " nu este predicat, ci .doar instrumentul necesar pentru a indica caracterul de prezenţă absolută al binelui. 120 1 El: este subiectul ultimei fraze din paragraful precedent. 1202 C f. Platon; Parmenide, 1 41 e. 1203 Adică' unei esenţe. Plotin respinge acum şi posibilitatea ca binelui să-i poată fi atribuită esen ţa, după ce respinsese posibilitatea de a-i putea fi atribuit vreun act. ef. , mai sus, paragraful 37, în care obiecţ ia peripate­ ticianului se referea la faptul că platonicienii consideră, şi. ei, realităţile 555

NOTE

superioare ca substanţă şi act. Binelui nu i se poate atribui predicatul "este", dacă acesta are alt conţinut conceptual decât binele însuşi, din moment ce a atribui un predicat unui subiect înseamnă că subiectul participă la fonna din care derivă acel predicat. A spune binele este înseamnă că binele, ca subiect, primeşte în el o formă care este diferită de el, adică fonna fiinţei. 1204 Pentru a vorbi despre bine, nu putem folos i verbul a fi decât tautologic, nu pentru a-i atribui existenţa sau ca un lucru care se afirmă despre alt lucru. Avem poate aici o reminiscenţ ă din Aristotel, Analiticele secunde, 90b 34-3 5, unde Stagiritul compară uzanţele verbului a fi în demonstraţie, respectiv în defini ţie: într-o demonstraţ ie, verbul a fi ser­ veşte pentru a afirma că un anumit atribut aparţine sau nu unui subiect diferit de el; în schimb, într-o defini ţie, nimic nu-i este atribuit subiectului ca ceva diferit de el. Dc;tr, pentru Plotin, când vine vorba de bine, verbul a fi nu are nici măcar rostul atribuit lui de Aristotel Într-o definiţie, ci este doar un simplu semn, ca în fonmila fiind ceea ce este, 'el îşi ajunge. 1 205 Astfel , spunând că este binele. În limba greacă, articolul -r6 se antepune cuvintelor pe care le determină. Plotin vrea să spună că, dacă sintagma "este bine" nu este convenabilă, pentru că ar însemna să îi atribuim binelui un predicat, deci l-am- face să participe la o altă esenţă, cu atât mai grav ar fi să spunem este binele, pentru I că ar însemna că în mod obligatoriu binele este o esenţă. 1206 Cf. Enneade, III, 8, 1 1 :" Pronunţând binele nu îi adaugi nimic prin

" gândire, căci, dacă i-ai adăuga, l-ai face să fie lipsit de ceea ce i-ai adăuga. De aceea nu nici gândirea, pentru a nu îi adăuga ceva străin, căci atunci ai produce două lucruri, inteligenţa şi binele. Inteligenţa - are nevoie de bine, pe când binele nu are nevoie de ea".

1 20 7 Plotin precizase mai înainte că binelui !:Iu i se poate atribui este-le, deci nu mai era nevoie de o redemonstrare. In acest caz, rostul consecu­ tivei este altul: cât timp nu se poate înlătura cu totul termenul bine, pentru că nu s-ar mai în ţelege că este vorba despre el şi nu de altceva, articolul hotărât devine un "rău necesar" (rău, pentru că poate induce valoarea de esenţă a binelui) pentru a ajuta la lămurirea faptului că termenul bine nu se referă la o esenţă, din moment ce adăugarea articolului face imposibilă aserţiunea este binele, în care binele ar fi obligatoriu o esenţă, iar este-le confirmarea acestei esenţe. Mai degrabă, dacă nu ar fi fost infinitivul J.Lij O€lCT{)-aL, am putea vedea, în ultima parte a perioadei, o frază comparativă construită pe perechea � . OlITw: în aşa fel spunem binele ca în situaţia în care nu mai este nevoie de predicatul este. Este foarte ingenioasă inter­ pretarea lui Brehier, prezentă, de altfel şi în HS 1 , fiind preluată apoi şi 'de 19a1, conform căreia, platonicienii ţ ineau atât de mult la reprezentarea uni­ tăţii absolute a �nului-bine încât nu îngăduiau nici măcar sintagma -ro lxra{)-6v, ci doar xpaCTu;-ul -rcxra{)-6v, pentru a nu se induce ideea că articolul ar fi altceva decât binele; din acelaşi motiv nu admiteau nici verbul este pe lângă bine. Or, Plotin foloseşte des sintagma "to a:ya{)-6v. Pe . .

556

NOTE

de altă parte nu este întru totul valabilă nici traducerea lui Ficino, adoptată apoi şi de V. Cilento, de W. Theiler şi de P. Hadot, din simplul motiv că traducătorul florentin face abstracţ ie de al doilea ,'to (de la rândul 7 al ediţ iei HS2): " Praeterea, cum nequaquam existimemus de illo dicendum

esse, est bonum: neque praeponendam esse eiusmodi dictionem, scilicet hac aut illud, neque tamen ipsum exprimere valeamus: siquis omnino circa id auferat cavendo videlicet ne forte aliud ipsum et aliud faciamus, profecto quasi non etiam hac verbo, est, indigeat, ita simpliciter bonum pron un tiam us". În sfârşit, nu este acceptabilă nici explicaţ ia lui Roberto Radice pentruLva )J.ij CJ.AAO, -ro O€ CJ.AAO lTOLW)J.€V per non trasformarlo ora i una casa ora in un altra: "si tratta di sottraITe il Bene a tutte le categorie: non solo a quelle connesse aIJa conoscenza sensibile, ma anche a! queIJe connesse con la conoscenza intelligibile" . 1 20 8 La Plotin, de multe ori, sintagma €v cu dativul nu are sens strict -

locativ, ci impl ică şi o relaţie de subordonare a unei" realităţi faţă de alta: x este în puterea lui y. Întrebarea îi :aparţ ine peripateticianului real sau imaginat de Plotin pentru dezvoltarea polemicii contra doctrinei aristo­ telice privitoare la principiul suprem care se autogândeşte. 1209 Răspunsul lui Plotin, sub formă de întrebare retorică, o demonstraţie concentrată prin reducere la absurd. 1 210 O nouă obiecţie a peripateticianului, care se opune faptului că se spusese că binele este anterior gândirii, este suficient şi nu are nevoie de gândire pentru a fi bine. 1 2 11 l. e., doar apozitiv. 121 2 În cadrul dialogului foarte alert care s-a Încins, opozantul pune o problemă tipic aristotelică. Cf. Aristotel, Despre in'terpretare, 1 6b 25-30: este imposibil să se gândească ca bine rară a face să intervină noţ iunea de a fi, căci, În caz contrar, s-ar gândi ca ceva nedeterminat; prin urmare, va trebui să gândească: eu sunt binele, pentru a putea raperta la propria esenţă not iunea de bine. 1 2 13 Răspunsul lui Plotin la această obiecţie reia, pe undeva, dilema din

Enneade, III, 9, 9: "Ce ar fi, oare, pentru el conştiinţa de sine? Conştiin ţa de a fi binele sau nu? Dacă ar fi conştiinţa de a fi , el Încă ar fi mai presus de conştiinţă; dar, dacă conştiinţa de sine ar produce , el nu ar putea fi mai presus de ea, Încât ea' va exista În sine doat dacă va fi a binelui" . 1 21 4 Atât au'tou cât şi cqa'8uu sunt genitive obiective: gând despre subiect,

gând despre bine. 1 2 1 5 Î n această situaţie există un raport între subiectul care gândeşte, gândire şi obiectul acesteia, adică binele. ar, În cadrul raportului, subiectul nu se va gândi pe el însuşi ci va gândi bi nele, adică un conţ inut conceptual diferit de el. Altminteri, se creează o gândire circulară: eu sunt binele pentru că mă gândesc ar fi tot una cu eu gândesc pentru că sunt binele. Prin urmare, când

557

NOTE

se ia ca ipoteză identitatea dintre gândire şi bine se ajunge la o contradicţie care subminează identitatea: orice gândire presupune o dedublare, prin urmare, gândirea binelui nu poate fi identică cu binele ÎIisuşi, cu alte cuvinte, dacă subiectul care gândeşte este actul etern al gândirii binelui, atunci acest subiect nu va ajunge niciodată să se identifice cu obiectul actului. 1216 ef., mai sus, paragraful 37, 7- 1 0. Aceasta este doctrina lui Plotin, care, folosind aceeaşi termeni " limpezeşte" adevărul, după ce i-a pus în toate situaţiile posibile: binele, ca atare, nu se gândeşte pe sine. 121 7 Dacă nu în calitate de bine, atunci prin ce mijloc se gândeşte? 1218 Dialogul între Plotin şi opozantul peripatetician, real sau imaginar, continuă şi în acest paragraf. Această întrebare deschide opozantului calea pentru două ipoteze: 1 . dacă binele nu se gândeşte ca bine, atunci el îşi adaugă ceva pentru a gândi; 2. dacă binele nu se gândeşte ca bine, atunci el are un raport direct cu el însuşi. fără a-şi mai adăuga nimic. 1219 e f. , mai sus'l.yaragraful 3 5..,: Această atingere de sine, această intuiţ ie nemijlocită (anATJ LL� €lTL(30ATJ) nu trebuie să ne surprindă: de fapt, este vorba de o formă de metacunoaştere sau metaintuiţie care nu are nimic în comun cu modalitatea de cunoaştere intuitivă a inteligentei sau cu cunoaşterea raţională a sufletului. Plotin încearcă doar să ate�ueze nega­ rea absolută a unei autocunoaşteri şi autoconştiinţe a binelui. 1220 Din întrebarea cu dublă perspectivă ipotetică în structura de profun­ zime Plqtin reţine doar a doua i:poteză care ar putea duce la un răspuns posibil. In fapt, metoda care stă la baza dezvoltării dialogului din acest context este metoda dieretică, concepută de Platon şi pusă deseori la îndemâna unui Socrate care "taie firul în patru" în dialoguri. 122 1 Nu există În el nici o distanţ ă pentru că el este doar ceea ce este, fiin­ du-şi suficient sieşi. 1 222 Plotin respinge imediat ipoteza care se desprinde din întrebarea opo­ zantului. Prin urmare, nu îi aparţine filosofului doctrina raportului nemij­ locit al binelui cu el însuşi. 1 223 e f., Platon, Sofistu1, 254-2 5 5 ; Parrnenide, 1 46a-d. 1 224 Plotin abordează, de fapt, cealaltă ipoteză ce s-ar desprinde din Între­ barea opqzantului: binele poate să se gândească dacă îşi adaugă ceva? Or, Plotin ia în considerare eventualitatea că binele îşi adaugă inteligenţa. De aceea arată ce presupune situaţia în care binele ar gândi ca inteligenţă. Din păcate, filosoful nu ne previne deloc asupra gândului său. Sau dacă o face, ape1ând la jocul genurilor, în sensul substituirii reciproce a genului neutru al lui ara"6v, cu genul masculin al lui \IOiX;, el creează mai degrabă confuzie. 122 5 ef., mai sus, paragrafele 8, 13 şi 1 4. 1 226 e f., mai sus, paragraful 38, unde se spunea că dacă gândirea ar fi iden­ tică cu binele, atunci ea nu ar fi gândirea binelui ca subiect, ci gândirea binelui ca obiect, deci binele-subiect şi binele-obiect ar fi diferite concep­ tual, prin unnare, binele nu se poate gândi pe sine. 558

NOTE

1227 Atrr6c;: genul masculin, ca şi 'Vo�. Dar nu inteligenţa este subiectul gramatical, ci binele, pentru că Plotin vrea să spună; prin reducere la ab­ surd, că binele nu poate gândi decât dacă devine inteligenţă, caz în care încetează să mai fie bine şi produce, prin gândire, toate realităţ ile care alcătuiesc totahtatea inteligenţ ei. 1228 Cf. Aristotel, Metafizica, 1 072a 30 şi b20. 1229 Cf. mai sus, paragrafele 1 3 , 1 5, 33. 1 23 0 C f., Alexandru din Afrodisia, De anima, Supplementum Aristo­ telicum, II, 1 , p. 85, 23. 12 3 1 Cf. Enneade, V, 3 , 1 0: ,,Aşadar, cel ce gândeşte trebuie să sesizeze ceva diferit şi altceva diferit, iar gândit, când este cercetat, să fie divers; altfel nu vom avea o gândire a lui, ci o atingere şi doar un fel de contact inefabil şi nein teligibil ... . 1 232 În această frază, Plotin vrea să spună două lucruri : 1. dacă gândirea inteligenţei · nu ar fi variată, ci omogenă, unifonnă precum o atingere, un fel de contact, ea nu ar fi gândirea inteligenţei, ci doar . acel contact originar şi lipsit de gândire pe care inteligenţa in statu nascentÎ îl are cu binele. Cf., mai sus, paragraful 35, 2 1 -22 şi Enneade, V, 3, 1 0; 2. Atingerea evocată la începutul paragrafului nu ţ ine de ordinea gândirii şi nu permite binelui să gândească. 1 23 3 Am suprimat semnul întrebării de la sfârş itul rândului, pentru că, evident, întrebarea opozantului s-a srarşit cu două rânduri mai sus, iar de acolo începe răspunsul lui Plotin. 1 234 Cf. , mai sus, paragraful 37: binele este suficient pentru sine şi pentru celelalte lucnrri, în sensul că este suficient că este o prezenţă eternă pentru ca lucrurile sa aibă asigurată existenţ a care este proprie fiecăruia: este suficient ca binele să existe, el nu trebuie să "progr�meze" nimic, nici să producă ceva, ci să rămână într-un repaus etern şi solemn . 1235 Verbul poate fi i ntrodiis prin analogie cu rândul 2 1 al edi ţiei HS2. 123 6 Opozantul reiaţntrebarea cu privire" la necunoaşterea de sine a binelui, pe care o pusese mai devreme, împreună cu cea referitoare la . faptul că binele nu cunoaşte lucrurile care vin după el, pentru că Plotin nu a răspuns decât la aceasta din urmă. 1 237 Cf. Platon, Sofistul,' 248d-249a. Citarea este totuşi distorsionată, fiindcă străinul, ca personaj al dialogului, polemizează cu această imobi. litate a fiinţei tocmai în acest pasaj . 123 8 Cf. paragraful 30. 1 2 39 Dialogul' dintre Plotin şi opozantul peripatetician s-a încheiat fără ca filosoful să fie pe 'deplin încredinţat că şi-a convins adversarul . De aceea, el recurge la experienţa pe care sufletul a avut-o în unirea cu binele absolut. 1 240 Plotin, ca şi în alte împrejurări , recurge şi acum la un alt registru discursiv, în încercarea de a-şi convinge pe deplin colocutoml . Cf. şi Enneade, VI, 9, 4-5 . "

559

NOTE

1 2 4 1 Î ncurajările trebuie tăcute într-un discurs legat, continuu, construit după legile retorice: să fie o persuasio, nu numai o demonstratia. 1 24 2 Este caracterul mixt al noului discurs prin care Plotin v'a încerca să-şi convingă pe deplin opozantul. Constrângerea demonstraţiei (a'Va-pcll) se situează în inteligenţă, pe când convingerea ('rr€ l {tw) se află în suflet. Cf. Enneade, 1, 2, 1 , V, 3, 6, VI, 5, I l . ' C f. şi Platon, Legile, X, 903b. Tocmai pentru că rigoarea demonstraţiei se află În inteligenţa divină, va trebui să se dea mai întâi o definiţie a acesteia, pentru a putea accede apoi la o argumentare riguroasă unită cu elanul sufletului. 1 243 Este interesant că Plotin nu foloseşte, în acest discurs, tennenul 'VoîX;, ci îl înlocuieşte cu 'V011cn c; , adjcă cu actul acesteia. Prin unnare, orice gândire, ca act, are, pe de o parte, o origine, şi, pe de altă parte, un subiect care o exercită. 1244 Din felul În care se exprimă: "pe de o parte', ne dăm seama că Plotin distinge două feluri de gândire, dintre care prima este cea care coexistă cu realitatea care constituie originea sa. 1 245 Plotin se referă la gândirea sufletului, adică la cea umană. în sine, ea nu este o esenţă, pentru că rămâne ataşată de originea ei, adică de inteligenţa divină, dar duce la perfecţiune subiectul ei , adică sufletul, care prin partea lui superioară trăieşte şi acţionează în inteligenţă. Plasată oarecum deasupra sufletului: €JfLK€LJ..L€\IO'V, adăugată ca un atribut, ea devine actul sufletului, care duce la desăvârşire potenţa din el, rară ca ea însăşi să producă ceva: 1 246 Inteligenţa este plurală, dar nu Întrucât opune un subiect care gândeşte unui obiect al gândirii, pentru că acestea, de fapt, nu se deosebesc în realitatea inteligenţei, confundându-se cu esenţ a ei, ci pentru că este un sistem de forme vii şi inteligente, este un univers inteligibil. Cf. Enneade, V, 1 , 4. 1 24 7 Cf. Enneade, III, 8, 9, III, 9, 1 , VI, 9, 5. În cadrul acestui tratat, Plotin a mai dezvoltat această temă în paragraful 1 7. 1248 Intel igenţa realizată este imaginea binelui în sine, adică forma determinată a acelei energii primare nedetelminate, infinite, puterea vitală cu maximum de fertilitate, care iradiază, ca o lumina 'infinită, din bine. în acest sens, inteligenţa este act primar. Spre deosebire de primul tip de gândire, această gândire primară Îşi are originea În bine ş i are drept subiect propria' esenţă: este o gândire esenţială in