Opere VI [PDF]

Zitiervorschau

PLATON Opere VI •

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

TIAATONO�

n

AllANTA �1

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

PLATON

OPERE VI

EDITURA ŞTIINŢIFICA ŞI ENCICLOPEDICA BUCUREŞTI, 1989

Ediţie îngr ijită .de CONSTANTIN NOICA

l

PETRU C REŢ A

Introducere la dialogurile logice

ALEXANDRU SURDU

Traduceri , lămuriri preliminare şi note

Parmenide Theaitetos Sofistul, Omul politic

Colecţie

SOmN VIERU MARIAN CIUCA CONSTANTIN NOICA ELENA POPESCU

îngrij ită

de

IDEL SEGALL

Prezentarea grafică a col ecţiei

VAL MUNTEANU

ISBN 973-29-0047-4

PRESCURTARI

Pentru că au intrat în uzul internaţional, adoptăm pre­ scurtările din Liddell-Scott-Jones, A Greek-English Lexicon, ed. 1960 : Aeschin., Cte s. = in Ctesiphontem

Eschine,

=

A. Eschil: A. = Agamemnon Ch. Choephori Eu. Eumenides Pr. = Prometheus Vine­ tus Supp. = Supplices (Ru­ gătoarele) Septem co ntra Th. Thebas Alcm. Alcman Anaxag. = Anaxagoras Ar .. - Aristofan: Av. = Aves (Păsările) Ee. Ecclesiazusae (A­ dunare a femeilor) Fr. = Fragmenta Nu . - Nube s (Norii) Arist . = Aristotel : de An. = de Anima Ath. = Athenaion Poli­ teia (Constituţia Atenicnilor) Cael . de Caelo E.E. Ethica Eudemia E.N. Ethica Nicomachea G.C. = de Gencratione et Cotruptione H.A. •= Historia anima ­ lium Metaph. = Metaphysica P.A. = de Partibtts anima­ lium Pe. = Poetica Pr. = Pro o lem a ta Rh. Rhetorica =

�

�

=

=

·

=

=

=

=

= Topica Epit. Athen aios, Epitome D.L. - Diogenes Laertius Euc., Elementa � Euclid, Elementa E. = Euripide : El. = Ele ctra Hel. - Helena Ph. = Phoe nissae Hdt. Herod ot Heraclit. = Heraclit Hes. Hc>siod: Op. Opera et dies (Munci şi zile) Th. The ogonia h. Hom. hymni Homerici h. Ap. Hymmts ad Apollinem h. Me re. hymnus ad Mercurium Iamb., V.P . . Iamblih, de Vita Pythagorica Il. = Ilias (IZia da) Od. Odiseea Olymp ., In Phd. = Olym­ piodorus, In Platonis Phae­ donem Commentaria Philol. = Philolaos

Aţh.

Top.

=

=

�

=

=

=

=

=

Pi. Fr . O. P.

Pîndar : Fragmenta Olympia = Pythia Platon : Pl . Ap. = Apărarea lui So­ crate Smp. = Banchetul Phd. Phaidon =

=

=

=

PRESCURTARI

6

Sc h ol . = Sc h olia : a d .Ar . E q . = la "Cavalcr ir· lui Aristofan E. Hipp. = la "Hippolit" de Euripide Simp ., In Ph. = Simplicius , in Aristotelis Physica com­ menta ri a S. = Sofocle : Ant. - Antigona O. T. = Oedipus Tyran­ n us Str. = Strab o Theoc., Ep. - Teocrit, Epi­ gr ammat a Th. = T u cidide X. = Xenofon: Ap. - A­ pologia Socratis (Apărarea lui Socrate) H.G. = His t o ri a Graeca Mem. - Memora bilia (Amintiri despre Socrate) Oec. = Oe conomicus S mp . = Sy mposium

Phd r . = Phaidros R = Republica Prm. = Parmenide

Tht. = Theaitetos Sph. = S ofistul Plt. = Omul politic Ti. = Ti mai os Criti. = C riti as Phlb. = Phi l ebo s Lg. = Legile Ep. = Scrisorile Def. = De-finitiile Epigr. = Epi gra me Ale. 2 = A l c i b i ad e 2 Hipparch. = Hipparchos Thg. = The ages Cri. = Cri ton Ale. 1 = Alci biade 1 C hr m . = Charmides La. = Lahes Grg. = Gorgias Prt . = Protagoras Hp. Mi· = Hippias Minor Hp. M a . Hippias Maior Ly. = Lysis Euthphr. = Euthyphron Mx = Menexenos M e n . = Menon Eutltd. Euthydemos Cra. Cra ty los Clit. = Cleitophon Min. = Mi no s Amat. - Amatores Just. = De iusto Virt. = De virtute De mod. - Demodocos Sis. = S i sypho s Erx. = Eryxias Ax. Axiochos Plin., H.N. - Plinius Maior, Historia Natura lis Plu . = Pl utar h : Cat. Mi. = Cato Minor Sol . - Salon Thes. Th e se us Plb. P oli biu Pythag. - Pitagora =

=

=

=

=

ALTE PRESCURTARI

=

•

Cic. = Cicero : de Rep. , de Sen., de Fin., Tuse., Ad. fam. Lucr. - Lucretius Vg. = Vergilius Serv. = Servius D.K. Hermann Diels Walther Kranz, Die Frag­ mente der Vorsokratiker R.E. = Real Encyklopadie Klassischen Alter­ der tumswissenschaft, Pauly­ Wissowa L.S.J. = Liddell-Scott-Jo­ n es, A Gree k-English L e­ xicon, 1960 =

In transcrierea numelor proprii greceşti am hotărît să transliterăm forma grecească in toate cazurile in care nu există o formă românească, statornicită printr-o lungă şi una­ nimă tradiţie (Socrate, Parmenlde, Homer, Aristofan , Pericle, Alcibiade etc.) . Am ezitat la citeva nume, cum ar fi Ph ai­ dros, P h aidon , Theaitetos, pentru care formele Fedru, Fe-

PRESCURTARI

7

Teetet puteau să pară oarecum intrate în uz, dar pînă'' la urmă am renunţat la aceste rom.ânizări datorate influ­ enţei franceze şi încă nu definitiv consacrate. Dăm aici lista echivalenţelor, cu indic aţia pronunţării : cp = p (pronunţ at f), 6 th (pro nunţat t), · x ch (pronunţat h), x = o (in toate poziţiile ) ; x� şi xe, transliterate ci, ce se pro nunţau ki, ke don,

=

=

'

şi,

cine doreşte poate să le pronunţe ca atare, dar nu a m socotit că este de dorit introducerea semn1,1lui k: v o m scrie /Yicias şi se va p utea citi, d upă plac, Nicias sau Nikias, oc� = ai, o� = oi, oo = u şi u = y

(pronunţat ca

u francez sau ca u

Bibliografia

german).

dialogurilor a fost concepută pentru a da cititorului o imagine pe cît posibil c omp letă a literaturii pla­ toni c iene Şi a interesului de care s-a bucurat şi cont i nuă să se bucure în l um e opera lui Platon. .

INTRODUCERE

LA DIALOGURILE LOGICE

Clasificarea dialogurilor platonice, indiferent de crit�­ riile după care se face, va rămîne arbitrară. Cu toate aces­ tea, există gnwări care �-au impus. Una dintre ele, recu­ noscută încă din antichitate, se referă la aşa-numitele "dia­ loguri logice" sau de "gen logic"1. Diogenes Laertios 1e avea in vedere pe următoarele : Omul politic, Cratylos, Parmenide, Sofistul. In cele din urmă au fost grupate cinci dialoguri: Theaitetos, Parmenide, Sofistul, Omul politic, Phile bos2, nu­ mite şi dialoguri "megarice" (Platon le-ar fi scris în perioada refugiului din Megara); "dialectice" (Platon utilizează aici cu precădere metoda dialectică în sens antic) sau "metafizice" (după problemele abord ate). Intre primele patru dialoguri, inversînd ordinea primelor două, au fost găsite legături evi­ dEmte3, ele sfîrşind prin a fi considerate ca alcătuind o tetra­ logie. Legătura dialogului Philebos cu cele precedente este mai puţin sigură. Pe de altă p arte, din cadrul tetralogiei res­ pective, sînt considerate ca logice sau dialectice propriu-zise doar primele trei: Parmenide, Theaitetos şi Sofistul. Indi­ ferent de grupare, trebuie spus de la început că nu există nici un dialog platonic care să trateze numai probleme de logică. Ce-i drept, în dialogurile amintite, faţă de celelalte, apar mai rntdte probleme referitoare la logică (aceasta în accepţia aristotelică şi respectiv clasica-tradiţională). Proble­ me de logică atît în accepţie aristotelică, cit şi hegeliană sau moderni stă apar îmă şi în alte dialoguri. Cu toate acestea, Platon n a fost şi nu este considerat logician, iar despre o "logică" a lui Platon sau platonică se vorbeşte numai fi gu­ rativ. Principala cauză a acestei situaţii, ca şi în cazul filoso­ fiei platonice în genere, o constituie modalitatea dialogată de expunere a problemelor. Dialogurile platonice sînt un fel -

1 Diogenes Laertios, Despre lor, Buc., 1963, I I I , 49 şi III, 50.

vieţile şi doctrinele filosofi­

2 După W. Lutoslawski, The origin and growth of Plato's Logic, London , 1897, p. 14; gruparea îi aparţine lui W . G . T ennemann (System der platonischen Philosophie, Leipzig, . 1792).

. 3 Cf. A. Dies, Notice generale sur les dialogues met aphysi­ ques, în: Platon, Oeuvres completes, Paris, 1956, p p . XII­ �I II

INTRODUCERE LA DIALOGURI! E LOGICE

9

de d r ame spirituale, cu personaj e, si tu aţi i , conflicte etc. I n plus, ele -nu s e a d r e se az ă specialiştilor. Pentru a le face cit mai atr a ctive , Platon face uz- d e a ş a numitele "mituri" pove sti ri cu personaj e şi situaţii fantastice. Se pare că cel d i n t ii care a scris dialoguri a f o s t Zenon din Elea " dar ·ele a j uns eseră o adevărată modă, p racti c a tă şi de pi ta go r ei c i , me­ garici etc. Şi d e sp re Aristotel se z ice că ar fi scri s în tine­ rete di al o guri5 Motivul principal, indiferent de modă, îl con­ stituie utilizarea metodei dialectica, definită de Diogenes Laer­ ti os drept ... arta de a vorbi, p rin care combatem sau sus­ ţinem o tem ă cu a j uto rul întrebărilor şi răspunsurilor ce lor c are dis c ută B D i alo gu ri le plato n ice nu sînt însă simple ilus­ trări ale unei metode, ci sînt drame autentice7, care conţin momente de su sp ens i e, de îndoi a l ă, de neputinţă, neîncre­ dere, derută. Scopul lor nu e ste acela de a lămuri sau a ex­ pl ica ceva, cf, d imp otri vă , de a cr e a mirarea şi chiar i n d i g­ n a rea a u di to riuluis, In orice caz, de a stirni interesul pentru cercetarea propriu-zisă a p roblemel or puse în discuţie. Ele sint atît de re uşite, Incit p rovoa că pînă în zi l e l e noastre în­ ţelegerea lor gre ş ită de că tre unii i n terp re ţi naivi, care cre d că Platon îşi expunea In di a l o gu ri propriile sale nedumeriri şi î n d o i e l i . Pînă şi Hegel, care este foarte dur cu i n te rpreţ i i de a c e st gen, c a r e "au ati n s adesea cu mîini grosolane filo­ s o fia lui Pl at o n 9,, afirmă că "mitul este semnul neputinţei gindul ui , că, a tu n ci "cînd conceptul a crescu t mare, nu mai are n e voie de mit"1°. Să fie ut ilizarea mitului un semn al ne­ p utinţe i conceptuale a lui Pl aton ? Greu de crezut, mai ales că Hegel însuşi ami nte şte de opera pur filosofică (dogmatică) a lui Platon " . . . despre care a scris Brandis şi car e este ci­ t ată sub titlul Despre filosofie s au Despre idei de către Aris­ totel, care pare-se, a avut-o ln faţa sa c î n d a de s cri s filoso­ fi a lui Pl a ton . .. " Chiar d a că n-ar fi exi stat o asemenea lucrare, este evident că Platon nu şi i ns trui a di sc ip ol ii insce­ nînd drame fil o so fice sau povestindu-l e mituri! Din aceleaşi motive, s-a considerat că Platon nici n-ar fi avut o teorie anume, că el işi schim.ba părerile de l a un dia lo g l a altul cind afirmind, c î nd negîndu-şi propriile lui con cepţ ii sau pe ale altora. Se uită însă fap tul că n i ci umil dintre personajele dialogurilor nu este Platon însuş i. Diogenes Laertios semnalase dej a faptu l că i nt er preta re a corectă a dialogurilor· p re s up une c el / p uţi n trei lucruri: "mai întîi, tre­ buie examinat în ţel esul fie c ăre i afirmaţii; pe urmă, scopul, -

.

•

•

"

"

.

"

"

-

,

. ·

4 C f. Diogenes La er ti o s , op. cit., III, 48. 5 Cf. F. Uberweg, Grundriss der Geschichte cler Phi loso phie, B er l i n , 1894, P. 196. . 6 Di o genes Laertios, loc. cit. 7 Cf. V. Gold schmi dt , Les dialogues de Platon, Par i s 1947, p. 2. 8 D upă tradiţie, Platon î şi citea dialogurile în public ( Dio genes Laerti o s, op. cit., III, 35). . 9 G. W. F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, v o l . I, Buc., 1963, P. 463. 1o Ibidem, p. 478. ,

·

ALEXANDRU SURDU

10

da că e f ă c ut pentru un motiv p rincip al, pentru �ine sa u pen­ tru ilustrare şi d acă demonstrează doctrinele proprii sau dacă combate pe interlocutor; în al tr eilea rînd, rămîne de cer­ ce tat dacă cele spuse sînt adevărate"11• Aceasta nu înseamnă că nu se poate ş ti care era concep ţia lui Plat on . Criteri u l îl c o n stituie -analiza comparativă a con cep ţiilor enunţate în dia­ l o gu ri cu cele ale p re d ec es ori lo r săi , in clu siv S ocrate, despre care deţinem date. O concepţie cu multe aspecte de înaltă er u d iţi e , dar avînd la orig i ne a ce eaşi neî nţel ege r e a speci fi culu i p l a t o nic al ex­ puneri i , este aceea, a evoluţiei gîndi r ii l ui Platon. Se porneşte� de la fapt ul evident că Platon vorbeşte în fiecare dialog des­ pre altceva, că şi atunci cînd sînt rel uate an um ite pro b l eme , ele sînt a l tfe l tratate. Dar ce farmec ar mai fi avut dialo­ gurile lui Pl ato n , dacă acesta ar fi vorbit în ele: despre un u l şi acelaşi lucru şi, mai m U'lt, în acee aşi m a nieră '? rlt ciuda meritelor sale de ose b ite, de exegezfc elin po-s­ pectivă logică a di alo guri lo r platonice, lucrarea lui W. Lu­ to�law';ki (The o ri gi n a nd growth of Plato's logic}, c on v in ge cititorul mai degrabă de constanţa gîndirii pl a tonic e , de men­ ţinerea rigidă chiar a a ce l o ra ş i termeni în c o n t ext e cu totul diJ eri te: gîndire, cunoaştere, e ti că, estetică, natură, societate. Platon trece de la un domeniu la altul, nu de la o concepţie la alta. Fa p tul că po nderea uno r pr obleme nu mai este aceeaşi sau că sem ni f i c a ţ i a lor de v ine alta, în f un cţie de context, nu conţine nim i c derutant. Şi Hegel îşi aplica în mo d con­ secvent triadn, care părea me reu alta, în funcţie de dom•'­ niu. Dar Plnton a fost c r iti c a t încă din antichitate pentru m e tod a greoaie de exp un er e , p en t r u f ap tu l că u ti liz e ază pPn­ tru acelaşi lucru ma i multe denumiri şi p ent ru lucruri eli­ ferite aceeaşi denumire. El numeşte de e xe mplu idee atît fo1·ma, cît şi genul, modelul, princ i piul şi cauza, de şi aces­ tea nu sînt ide nti c e . Sau în trebuinţează c hi a r expresii con­ trare p ent ru acela şi lucrut2• Neajunsul aces ta se observă însă şi la Ar is tote l, în legătură cu te r meni ca: su b s t an ţă, formă, materie e tc ., care trebuie interpretaţi diferit in funcţ ie de context. . Teoria

lui L ut oslaw s ki , cît şi a evoluţionismului plato­ nic în gene r e, a fost combătută cu ar gumente incontestabile. "Noile" teze, care apar de la un dialog la altul, se compl e­ teaz ă r e cipro c , întregind tabloul armonios al filosofiei pla­ tonice , al cărei pivot îl constituie teoria Ideilor. V. Bro­ ch ard13 dove d eşt e nu numai fap tul că teoria ideilor se re gă­ seşte cu ace ea şi semnificaţie de la primele dialoguri (în care ap are) şi p înă l a ultimele, ci şi fap tul, care a de r utat pe mulţi interpre ţi, că Platon nu şi-a schimbat nici măcar ideile po­ l iti c e . Re pu b li ca dife r ă de L e gil e n u p rin concepţi e, ci pr in domeniu. In primul dialog este vorba de un stat ideal, care ar putea fi clădit doar de zei şi fiii acestora (739 d), tn al

D ioge nes Laertios, op. cit ., III, 65. Cf. D iogenes Laertios, op. cit., III, 64 u Etudes de philosophie ancienne et dern e, Paris, 1926, pp. 153-168. u t2

�

philosophie mo­

INTRODUCERE LA DIALOGURILE LOGICE

11

doilea, de un stat real, condus după legi umane, dar supe­ rior celor greceşti actuale, şi, lucru demn de remarcat, Pla­ ton avea de gînd să scrie şi un al treilea dialog (73g e) des­ pre statul existent în vremea lui. Este evident că scriind despre un stat imperfect ca cel atenian, sau de unul doar perfectibil, Platon nu-şi infirma concepţiile despre statul perîect. V. Brochard sugerează faptul că, fără să fie vorba de o schimbare a concepţiilor lui Platon, tabloul dialogurilor (în cronologia admisă actualmente) ar reprezenta desfăşurarea sistemului platonic, pornind de la individual, de la cele uma­ ne (ta anthropina) la general (drumul ascendent către fiinţă, care ar putea fi numit, In termenii lui Constantin Noica, devenirea întru fiinţă) şi apoi, după instituirea generalului şi ipostazierea lui, ar urma revenirea dintru fiinţă la cele umane, de data aceasta la so cial (la individualul organi­ zat pe baza generalului). Problemele logicii apar In majoritatea dialogurilor, deşi mai pregnant în cele numite .,logice". Din această cauză, este necesară, pentru înţelegerea acestora, o expunere re­ feritoare la întregul sistem al filosofiei platonice. In plus, perspectivele moderne ale logicii, care nu se mai reduc la cea clasico-tradiţională, de inspiraţie aristotelică, extind şi ele sfera investigaţiei în afara dialogurilor numite ,,logice" încă din antichitate. Descoperirea concepţiilor logice ale lui Platon, ca şi a celor filosofice, din cadrul dialogurilor, care mai degrabă le ascund decît le relevă, este o activitate hermeneutică, al cărei rezultat va rămîne Intotdeauna incomplet şi, fireşte, discutabil. Ne putem imagina situaţia în care s-ar fi pierdut Organon-u1 lui Aristotel. Din restul lucrărilor sale nimenl -...... n-ar mai fi redescoperit silogistica, deşi aceste lucrări n-au fost transpuse în limbajul dramatic al dialogurilor. Hegel remarcase pe bună dreptate că meritul lui Adstotel nu constă atlt in descoperirea şi studiul silogisticii, ci in faptul că, odată descoperită şi studiată, aceasta n-a mai fost apli­ cată de către Aristotel în nici o altă lucrare. Ce s-ar fi în­ tîmplat dacă Aristotel şi-ar fi expus Metafizica în lanţuri de silogisme! Dar atunci, putem considera, cu privire la Platon, că, in ciuda formei dramatizate de expunere a fi­ losofiei, în dialogurile sale găsim mai multe referinţe la pro­ bleme logico-metod ologice decit în lucrările lui Aristotel (cu excepţia Organon-ului). Totuşi, înaintea selectării probleme­ lor da logică, sînt necesare două operaţiuni prealabile: fixa­ rea locului pe care îl ocupă Platon faţă de predecesorii săi şi faţă de Aristotel şi schiţarea unor coordonate plauzibile ale sistemului său filosofic, căci, la Platon, legătura dintre logică şi filosofie este mult mai strînsă decit la Aristotel.

1. FORMALISMUL ŞI LOGIOA PLATONICA Analiza principalelor tendinţe şi orientări din gîndirea teoretică contemporană, legate in primul rînd de fundamen­ tele matematicilor şi de naşterea unei noi discipline l@gice -

ALEXANDRU SURDU

12

logistica sau logica simbolică, numită şi logică matematică - pune în evidenţă faptul că ceea ce se numeşte astăzi lo­ gicisln, formalism şi intuiţionism nu sînt specifice doar ultime­ lor secole. O cercetare a istoriei filosofiei, şi implicit a lo­ gicii, din aceste trei perspective nu s-a întreprins încă, dar există destule indicaţii şi sugestii pe baza cărora poate fi schiţată o astfel de istorie. In privinţa logicismului, care constituie fundamentul teoretic al neopozitivismului, se face adesea legătura între paradoxele logiciste (descoperite de Russell) şi paradoxele eleate (aporiile lui Zenon). Apoi se consideră că legătura dintre doctrina lui Leibniz şi logicismul modern a fost ză­ dărnicită doar de un ac cident istoric (necunoa�terea manu­ scriselor Jui Leibniz). S-a făcut de asemenea o legătură di­ rectă între Russell şi Hume.

O legătură fără echivoc s-a făcut între formalism şi fi­ losofia lui Platon, formaliştii numindu-se şi fiind numiţi "platonirieni", şi aceasta nu la modul· figurat. Formaliştii, ca şi Platon, vorbesc de entităţi ideale; cnre ar exista în sine şi al căror statut existenţial ar fi garantat de simpla lor de­ finiţie corectă necontrad'i ctorie. Este evident de asemenea caracterul formalist al doctrinei lui Spinoza, şi, mai mult de­ cît oricare, al filosofiei lui Hegel, care nu este altceva decît o teorie a dezvoltării Ideii. In fine, o istorie a filosofiei din perspectivă intuiţionistă (Aristotel, Descartes, Kant şi Brouwer) a fost schiţată deja14 şi admisă ca atare de intuiţioniştii contemporani, care se numesc ei înşişi şi au fost numiţi "aristotelicieni" şi ,.kan­ tieni". S-a

conchis

c?

ar

exista

în

i;Storia

filosofiei

cel

puţin

patru perioade de logicism, formalism şi intuiţionism, între

care există asemănări frapante: o perioadă antică, cu evi­ dente trăsături onto logice, cea raţionalist-modernă, cu impli­ caţii metodologice, cea criticistă, evident gnoseologizantă şi cea actuală, în care primează logicul. Asemănările cele mai evidente sînt intre perioada anti­ că şi cea actuală. Rezultatul spectaculos al ambelor a fost elaborarea cîte unei logici recunoscute unanim (cea aristo­ telică şi cea simbolică) - rezultatul perioadei gnoseologi­ zante a fost logica lui Hegel, care nu este însă unanim recu­ noscută, iar al celei metodologice ar fi trebuit să fie logica combinatorie a lui Leibniz. Perioada antică a fost analizată nu numai din perspectivă intuiţionistă, ci şi logicistă şi for­ malistă15. Pe baza unei asemenea analize poate fi înţeleasă semnificaţia universală a filosofiei lui Platon, c a variantă a formalfsmului şi idealismului în genere, dar şi semnifica­ ţia ei particulară, logică, indiferent dacă Platon avea elaborată sau nu, sub formă de sistem teoretic, o astfel de ştiinţă. u V. Al. Surdu, Neointuiţionismul, Buc., 1977, pp. 2 1-97. 15 V. Al. Surdu, Probleme logiciste, formaliste şi intuiţioniste ln filosofia greacă, in "Probleme de logică", Buc., 197!J.

INTRODUCERE LA DIAL OGURILE LOGICE

13

Logicismul eleat, ca şi cel contemporan, a fost p rec ed at de o tendinţă pr onunţ ată de matematism. Este vorba de ma­ ternatisrnul pitagoreic in antichitate şi de cantorism •în epo­ ca actualii. .Specifică ma tema tismul ui antic este teza după care principiile matematice ar fi principiile lucrurilor (tas ·archas ton anton), mai precis ale tuturor (panton) lu crurilo r18 • Există şi alte formulări care exprimă în fond aceeaşi ten­ dintă: el eme n tel e (stoicheia) numerelor sint elementele tutu­ ' ror lucrurilor ; l u cr urile sînt a lc ătuite din numere; lucrurile sint imitaţii ale numerelor. Fără să intrăm in amănunte, trebuie reţintită teza pi­ tagoreică, după care f un d amen t al este nu măr u l unu (to h en), din care provin toate numerele. Pitagoreismul a avut o evi d entă influen ţă asupra filo­ sofilor din Elea, numiţi uneori ch i ar ,.bărbaţi p it ag oreici " (andres pythagoreioi). T ez a lui Xenophanes, t ot ul este unu {hen einai to pan) e de provenienţă pitagore i că . Dar totul lui· X enoph an�s . identificat cu unu l, era considerat în acelaşi timp gîndire şi raţiune (noun kai p hronesin) 11• Această iden­ tifi care a totului cu gîn direa este primul semn al logicismului. I nfluenţa matematistă rezidă în redu cerea totului (logi c) la u nul (matematic), cu respectarea legii de fier a log !cul u i , prin­ cipiul i denti tăţii : totul este veşnic la fel (to pan a ei ho moion;ta. In etapa a c tu al ă, lui Xenophanes ii corespunde pe l inia logicistă do c tr in a lui G. Boole - tendinţa de reducere a lo­ gicii la matema tic i (mai precis la algebră ). Dar în Şcoala eleată a existat şi u n rep rez e nt a n t al tendinţei logiciste ult erio are, â la Frege, de reducere inversă, După a matematicului la logic. Este vorba de Parmenide. relatarea expre să a lui Aristotel, acesta ar fi conceput un u l conform raţiunii (to u kata ton logon henos apte sthaij lG. Teza extremist-logicistă -a lui Parmenide s-a p ă str at în enunţul după care este acelaşi lucru a gîndi şi a fi (to auto noein .-estin te ka i ei nai j2°t Dar, în felul a cest a, nu nu mai totul şi u n u l sînt şi gîndire, ci şi fiinţa (to on sau to e on) . Opoziţiei fundamentale, care la Xenophanes avea forma "totul şi ni­ mic" (to pan kai to meden), cu excluderea nimicului, îi co­ r e sp und e la Parmen ide opoziţia dintre fiinţă şi nefiinţă (to ' eon kai me e o n), cu excluderea nef iin ţei . Fiinţa însă, identică cu gîndirea, cu totul şi unul, de­ vine la Parmeni de fiinţă sau existenţă ab sol ută; . fiinţ a (to oii) care ex c lu d e nu numai n ef iin t a (to me on), ci 'şi fiin18 17 Ia

Cf. Aristoteles, Me taph . , A, 5. 986 a, 2. Diogene s Laertios, De el. philos. vitis, IX, 19.

Di:els-Kranz, Die Fr agmen te der Vorsokratiker, 1, Bd1.,

X en o p h a nes , A, 32. 19

2o

Aristo t el es, Metaph., A, 5, 986 b, 18-19. Diel s-Kr an z, op. ci t. , Parmenides, B, 3,

14

ALEXANDRU SURDU

ţele, lucrurile care au fiinţă (ta onta) . Este exclusă astfel multiplicitatea şi mişcarea. Parmenide este primul logicist-extremist, care încearcă un fel de "construcţie logică a lumii" (ce aminteşte de lu­ crarea logicistului modern R. Carnap, Der logische Aufbau der Welt). Această construcţie, spunea Aristotel, ar avea sens numai din perspectivă logică (epi ton logon), dar potrivit lucrurilor (epi de ton pragma ton), a crede aşa ceva ar fi aproape o- nebunie21. Zenon din Elea a dovedit, cu ajutorul aşa-numitelor paradoxe sau aporii, că nu numai construcţia logică a lumii pare o nebunie din perspectiva lucrurilor (epi ton pragmaton), dar şi lumea lucrurilor in diversitate şi mişcare pare o "ne­ bunie", o absurditate (contradicţie nerezolvabilă) dacă este prezentată conform logicii sau raţiunii (kata ton l o gon ). Este vorba de ceva asemănător cu paradoxele descoperite de Rus­ sell în teoria mulţimilor, care nu era altceva decît o t eo rie logică a mulţimilor de lucruri, o prezentare logică (kata tari logon) a acestora, care, aşa cum observase şi Henri Poincare, nu putea să ducă decît la paradoxe. Paradoxele eleate constau în opunerea, faţă de tezele eleate referitoare la multiplicitate şi mişcare, a unor teze contrare. Tezei că nu există multiplicitate îi era opusă teza că lucrurile sînt multiple; tezei că nu există mişcare, teza că lucrurile se mişcă. Este evident că ultimele teze sînt cele care par indiscutabile, iar primele par inadmisibile. Se zice s-a că Diogenes cinicul, adversar al lui Parmenide, cind i prezentat un argument contra mişcării, n-a spus nimic, ci s-a ridicat pur şi simplu şi a umblat, crezîn " d că dovedeşte prin actul său şi prin evidenţa simţurilor că mişcarea există in realitate22. Problema lnsă nu era aceasta, iar argumentul contra mişcării (argumentarea kata ton logon) rămînea neatins in­ diferent da evidenţa senzorială a mişcării (de dovada prin simţuri, kata ten aisthesin). In antichitate, spre deoseoire de epoca modernă, a mai existat 'tl situaţie paradoxală, invers§. celei logiciste. Aşa cum este posibilă interpretarea totului conform raţiunii, este po­ sibilă şi interpretarea lui, deci şi a fiinţei în genere şi a un­ ului, conform lucrurilor ( epi ton pragmaton). Or, lucrurile fiind in permanentă transformare şi mişcare, urmează că totul curge (panta rhet), cum spunea Heraclit. Transpunerea pe planul gîndirii a acestei teze duce la identificarea ade­ vărului cu falsul, a afirmaţiei cu negaţia. Este vorba da ori­ entarea filosofică numită sofistică. Fără să intrăm în amănunte, rezumăm dubla situaţie paradoxală (aporetică şi sofistică), de identificare a existen­ ţei şi a gîndirii, astfel:' concepată conform gîndirii, a iden­ tităţii abstracte, a fiinţei absolute şi a unului can:'! este totul , existenţa senzorială devenea iluzorie, în ciuda dovezi­ lor incontestabile ale simţurilor; pe de altă parte, gîndirea n Aristoteles, De Gen, et Corrup., A. 8, 325 a, 17-19, 22 Cf. Sextus Empiricus, Pyrrh. Hyp., III, 66.

INTRODUCERI! LA DIALOGURILE LOGICE

concepută conform simţurilor, a existenţei sensibile a lucru­ rilor, devenea ca şi aceasta l ipsită de orice_ fermitate. Astfel spus, logicismul eleat implica imposibilitatea unei ştiinţe a nat urii şi a soci etăţii, iar sofistica imposibilitatea unei ştiin­ ţe a gindirii. In epoca modernă, era vorba in principal de cele două tendinţe de reducere fie a ştiinţificului in gen er e la logic {căci logicismul SI-a manifestat şi faţă de alte ştiinţe in afară (le matematici), fie a logiculu i la ştiinţific. Ast�el au apărut nu numai logici ale matematicii, ci şi ale fizic fi, ale mecanicii cuantice, ale viul u i etc., după cum apăruseră şi algeb!"e ale logicii , geometrii şi chiar fizici ale logicii23• Ca şi în antichitate, paradoxele au apărut in legătură cu aspectul logicist al acestor identificări. Metodologie, atit pentru sal­ varea logicii, cit şi pentru rez olva rea "crizelor" din ştiinţe era necesară, în primul rînd, separarea domeniilor identi­ ficate, separarea logicii de ştiinţe şi a ş tiinţ elo r de logică şi încercarea de a le concep e pe fiecare în conformitate cu specificul lor. Acestei tendinţe din dezvoltarea gîndirii teo­ retice contemporane îi corespunde formalismul. Cu aplicaţie la matematici, domeniu in care formalismul a ajuns la o poziţie clară de t i p platonic, se constată se­ pararea matematicii în două domeni i: unul care cuprinde entităţi matematice finite, perceptibile intuitiv şi care nu au nevoie ele nici o justificare logică, şi altul care cuprinde entităţi ideale, infinităţi actuale (care au dat naştere para­ doxelor), care nu pot fi justificate decît cu mijloace logice, independente de orice percepţie senzorială. Spre deosebire de primele, care nu necesită nici o explicaţie (numerele natu­ rale) şi care nici nu pr od u c dificultăţi, ultimele sînt consi­ derate fie ca produse ale unei minţi divine, ca existînd în­ tr-o lume ideală, fie ca pro duse pure ale minţii umane/. Mijl ocul prin care poate fi pusă in evidenţă existenţa aces­ tora e st e definirea lor corectă, ia r modul în c are a,cestea pot fi utilizate este acela al raţionamentelor lipsite de con­ tradic�ii. Altfel spus, o teorie matematică este acceptabilă dacă entităţile la care se referă sint corect definite iar raţio­ namentele care se fac asupra lor sint lipsite de contradicţii.: In felul acesta, orice t eor ie poate fi redusă _la o schemă for­ mală , la un sistem formal (u neori axiomati c ) necontradicto­ riu. Un a stfel de sistem poate fi el abo rat şi pentru teoria mulţimilor. Definind corect m ul ţimile şi aplicînd doar ra­ ţionamente necontradictorii nu se mai _ajunge · la paradoxe. In rest, matematica elementară poate fi· practicată neformal. D eş i reprezintă o tendinţă necesară atit ln dezvoltarea logicii simbo lice (elaborarea sistemelor log ice in dependente de orice elemente neformale), cit şi In dezvoltarea ştiinţelor (eliberate de canoanele lo gic ii formal e, tns u ş in du-şi treptat modul de gin dire dialectic), formalismul re prezintă doar o fază tranzi torie, care, absolutizată, poate să aducă dau n e se­ r io as e, atit l o gici i, cît şi ştiinţelor par ticulare. Despărţirea 2a

.logica

Vezi

in

acest sens Ştefan Odobleja, Craiova, 1984, p. 17.

rezonanţei,

Introducere

fn

16

ALEXANDRU SURDU

logicului de ştii nţific nu poate fi decît vremel ni că . Prac­ ticate co re ct, ele trebuie să se reîntîlnească în efortul comun de progres al cunoaşterii . Tendinţa care proclamă a ceastă -"reîntîlnire" a fost numită intuiţionism logic sau neointui­ ţionism. El r e comandă practicarea matematicii şi a oricărei ştiinţe în mod i�tuitiv, respectindu-i cu strfcteţe l e git ăţi le chiar dacă acestea i nd 1lc ă principiile logicii formal e , dar,· în acelaşi timp, recomandă şi utilizarea corectă a logicii for­ male, aplicabilă entităţilor care pot fi nu numai definite, ci şi construite sau percepute intuitiv, al căror comporta­ ment poate fi nu numai demonstrat ca necontradictoriu, ci şi dovedit ca efectiv. Intuiţioniştii au demonstrat cu exemple din ma temati ci, că definiţia corectă nu înseamnă existenţă autentică, iar lipsa de co ntradic ţie nu înseamnă eficienţă. Formali stic, pot fi construite sisteme, teorii coerente cărora nu le corespunde nimic în· real ita te. Pe de altă parte, ei re­ comandă practicarea unei logici corespunzătoare domeniilor ştiinţifice la care este aplicată, renunţarea la cano a n e l e ei ri­ gide, la principii considerate absolute, cum ar fi principiul terţului exclus, al dublei negaţ i i şi chiar al noncontradicţiei. Ceea ce nu înseamnă. însă considerarea lor ca false. In re­ zumat, intuiţioniştii c ritică existenţa separată a logicii de ştiinţe şi inver s, dar a c easta numai după ce separate fiind, a mbe le pot fi practica te corect. Reîntîlnireo. (i nt uiţ i on i st ă) a logicii şi a ştiinţel or particulare nu are nimic comun cu

. identificarea lor (logicistă). ln m ă sura in care Aristotel este revendicat ca i ntui tio ­ nist (la el găsim toate te zele fundamentale ale intuiţioni ti­ lor: o teorie a intuiţiei, chiar matematice, a infinitului po­ tenţi al , a continuului etc .), el a r fi trebuit să într eprin d ă , ca şi intuiţioniştii contempo r ani, o adevărată critică a formalis­ mului. Şi Aristotel o întreprinde ca atare. Este vorba de

�

critica aristotelică a formalismului platonic· Aristotel

ii

reproşează

lui

Pl aton

in

esenţă

faptul

că

separă ide ile de lucrurile sensibile, dar nu trebuie uitat că Arist otel întreprinde această critică după ce separaţia avu­ sese deja loc. Or, aceasta lnse amnă că Aristotel nu era un adversar al lui Platon, in. sensul că ar fi fost adep tul iden­ tificărilor in stil logicist şi sofistic ale logicului cu existen­

tul senzorial. El constată faptul că Platon, ca discipol al lui Cratylos. şi adept al concepţiei lui Heraclit, potrivit că rora lucrurile sensibile se găsesc Intr-o curgere continuă, a rămas adeptul acestei concepţii, dar fără a cădea în gre ş eal a lui Cratylos, considerînd că şi ideile şi respectiv expresiile lor lingvis­ tice s-ar găsi in aceeaşi situaţie (= sofistică). Pe de altă p ar­ te, el consideră că definiţiile la care ajunsese Socrate nu erau potrivite pentru lucrurile sensibile, din cauza perma­ nentei lor schimbări, ci pentru ceea ce el numea ,.idei", afir­ mînd că lucrurile sensibile stau în afara acestora. Dar aceasta înseamnă recunoaşterea faptului că Platon nu mai impune lucrurilor sensibile principiile logicii (= logicism)· şi, ca atare, evită paradoxele eleate. Din această perspectivă, se poate considera că dacă n- a r fi existat formalismul platonic, el ar fi trebuit să fie inven-·

INTRODUCERE LA DIALOGURILE LOGICE

17

tat! Oare Aristotel a inventat pur şi simplu formalismul pla­ tonic (cum i s-a reproşat adesea), numai de dragul de a-l combate, sau Platon însuşi a fost formalisi? In privinţa conceperii separate a ideilor de lucrurile sen­ sibile, nu încape nici o îndoială că Platon a fost cel care a emis-o. Ea neapărînd nici la Socrate şi nici la presocratici şi fiind combătută de Aristotel, este evident că nu le apar­ ţinea nici acelora şi nici acestuia din urmă. In plus, există şi locuri in dialogurile sale, unde ideile apar în această po�­ tură (eidos choris)2". Faptul că ideile au atributele logkului, atribute pe care le avea şi fiinţa, unul şi totul ale lui Par­ menide (veşnicie, nemişcare, unitate absolută, puritate), şi, în . primul rînd, identitate absolută, este de asemenea cunoscut. Aristotel menţionej1ză că la aceste idei, care reprezintă esen­ ta lucrurilor sensibile (ce este, ti esti fiecare lucru sensibil), se ajunge prin 'de finiţie - procedeu formalist clasic de ob­ ţinere a entităţilor ideale nu numai la formaliştii actuali, ci şi la Spinoza (a se vedea Etica) şi la Hegel, care nu tra­ tează despre definiţie la capitolele referitoare la concept şi judecată (la subiectivitate), ci la cele reft>ritoare la Idee! Ceea ce nu menţionează însă .Aristotel, este tocmai as­ pectul constructiv-formalist al platonismului, pe care Hegel, tot în capitolele amintite, Il rezumă prin diviziune şi teo­ remă, respectiv sistemul demonstrativ SR'J axi om atic (care apare -şi la Spinoza), care constituie germenul sistemului for­ malist logico-matematic. Faptul că Platon utiliza diviziunea ne este cunoscut şi de la Aristotel25, iar dialogurile sale con­ ţin numeroase scheme demonstrative, al căror mecanism îi era desigur cunoscut lui Platon, din moment ce Aristotel ln­ suşi il atribuie deja lui Socrate (mecanismul raţionamentelor inductive)26. Dar aceasta înseamnă că Platon era mult mai formalist decit îl considera Aristotel. Intr-adevăr, el nu nu­ mai că a separat ideile de lucrurile sensibile şi a considerat că acestea din urmă îşi datoresc existenţa doar faptului că participă la idei, dar, odată separate, ideile au . fost studiate în sine �i pentru sine, fără nici o referinţă la ceea ce nu este ideal sau formal Platon a fixat regulile de formare si com­ portare ale ideilor, ceea ce în limbajul actual înseamnă elabo.: rarea unei doctrine formaliste a logicii. O doctrină care, ori­ cum, presupune elaborarea pre ala bilă a unei logici. De ce n-a fost apreciată această logică? De ce a rămas pierdută in balastul dramatic al dialogurilor? Cauza o con­ stituie, desigur, baza ei formalistă, care o face inoperantă, ineficientă în lumea lucrurilor sensibile, inaplicabilă. Faţă de aceasta, logica lui Aristotel, care în fond nu dispune, cum se va vedea în continuare, de prea multe în plus, a devenit instrumentul (Organon) ştiinţelor. Cu ajutorul ei, Aristotel a elaborat ·In principiu ştiinţe ca: ·fizica, politica, economia, etica, estetica, psihologia, ceea ce era imposibil de realizat din perspectivă platonică, pentru faptul simplu că 24 Prm. , 129 d, 130 b, 130 d, 131 b; Sph., 253 d. 25 Aristoteles, Anal. Pr., I, 3.1. 26 Aristoteles, Metaph., XIII, 4,. 1078 b, 28.

18

ALEXANDRU SURDU

era concepută separat de lumea lucrurilor sensibile . Cu toate acestea, Platon n-a fost numai formalist în ac­ cepţia clasic-modernistă a termenului. El a fost formalist şi in accepţ ia hegeli ană, respectiv idealistă a termenului. Acordind prioritate Ideilor, el a incercat, ca şi Hegel, să construiască domenii ideale (statul ideal), în loc să cerceteze existenţa efectivă a acestora. Faptul nu se datoreşte atit separaţiei Ideilor de ·lucrurile sensibile, cit inversării raportului dintre acestea - nu existenţa lucrurilor sensibil� determină ideile, ci invers. In fine, mai trebuie adăugat un lucru esenţiaL Deşi ideea (idea) are desigur şi car a cteristi c ile noţiunii in ac ce pţ i e cla­ sică, şi chiar apare adesea in postură. de formă (eidos) gene­ rală, abstractă în ra por t cu lucrurile sens i b ile, sau chiar ca gen (genos) al acestora, ea este c o ncepută şi ca fiind superi­ oară genurilor (megista ton genon). Ideile in această accepţie, de genuri supreme, spre deosebire de categoriile lui Aristo­ tel, care sînt legate ele lucrurile sensibile, se raportează unele la altele, se combină (mixis ton eidon), asemenea con­ ceptelor hegeliene (fiinţă , nefiinţă, devenire etc.), indepen­ dent de modul în care se c om b ină atît lu cruril e sensibile, cît şi ideile în postura de genuri obişnuite (în cadrul pre­ dkaţiei). Este vorba de ceea ce se numeşte domeniul specu­ iativului, căr u ia îi corespunde o logică aparte, diferită atît de cea aristotelică cît şi de ce a s i m b oli că m oderni stă . Deci, cîmpul logic, am putea spune, platonic este mai lorg decît cel aristotelic, atît de larg încît constituie funda­ lul înt regii filosofii a lui Platon. Este canavaua pe · care acesta ţese, în ap arenţă , la întîmplare ici-colo cîte o linie ne­ terminată, în ce rcînd, cu riscul de a rămîne neînţeles, să schiţeze conturul intregului, dar şi punctele mai importante pe care să le umbrească apoi, spre a da imaginii brodate apa­ renţa de mişeare şi viaţă. ba în ceput o face în lini';>te, dega­ jat, tăifăsuind cu personajele sale f i ctive, ca a poi , treptat, ca în Legile să pună doar de formă cite o întrebare pentru răspunsuri tot mai ample. Oricum, chiar dacă va fi fost în cele din urmă stînjenit de stilul dialogat, Platon nu-l va abandona, după cum nu va renunţa nici la metoda ilustrată prin dialog, la dialectică, prin care tre b uie înţeleasă, în ulti­ mă instanţă, intreaga logică platonică in aeţiune. Din această cauză, este imposibilă înţelegerea logicii lui Platon fără o referinţă la cadrul integral al filosofiei sale, pentru simplul motiv că, în fond, orice dialog platonic este o formă de apli­ care a logicii. Dar, înaintea oricărei consideraţii asupra sis­ temului filosofic al lui Platon, sînt necesare cîteva expli­ caţii terminologice, fără de 9are nu pot fi evitate alte cîteva grave neînţelegeri în legătură cu filosofia lui Platon. logica

2. PROBLEME TERMINOLOGICE ,.Miinile grosolane", despre care spune Hegel că au atins filosofia lui Platon, nu sint doar "miinile" contemporanilor lui Heael, sau ale celor din zilele noastre. iar istoria acestei

INTRODUCERE LA' DIALOGURILE LOGICE

19

"pîngăriri" incepe chiar din antichitate27. Dacă ln legătură ca interpretarea lui Aristotel, mai ales cea de la începu­ tul capitolului 6 din prima carte a Metafizicii, se poat� spune că este o expunere critică corectă a formalismului platonic, toate consideraţiile sale ulterioare, referitoare la interpre­ tarea ideilor şi a numerelor ideale (mai ales în capitolul 9, cartea I, capitolele 4-9 din cartea a XIJJI-a şi capitolele 2-6' din cartea a XIV-a) nu mai au· corespondenţe în dia­ logurile lui Platon. Nu se poate considera totuşi că Aris­ totel nu 1-ar fi înţeles pe Platon sau că 1-ar fi interpretat greşit, căci Aristotel vorbeşte adesea explicit nu despre con­ cepţiile lui Platon, ci despre consecinţele admiterii lor, des­ pre ceea ce ar rezulta dacă se admite teoria platonică a idei·· lor, pe de o parte, şi, pe de alta, despre concepţiile plato­ nicienilor din vremea sa - concepţii pe care nu le cunoaş­ tem decît din aceste relatări. In altă ordine de idei, dacă filosofia aristotelică s-a năs­ cut din ,.neînţelegerea" filosofiei lui Platon, atunci este o adevărată fericire faptul că nu l-a înţeles ! De fapt, In cali­ tate de "intuiţionist" antic, de ,.criticist", el a combătut for­ malismul platouic sub toate aspectele sale. Ceea ce se poate conchide este că, încă de pe vremea lui, au existat · inter­ pretări grosiere ale platonismului, pe care Aristotel le critică. Şi bine face că le critică ! După cum şi Platon a făcut bine cind i-a criticat pe logiciştii eleaţi şi pe sofiştii de orice speţă, indiferent dacă i-a înţeles sau dacă a scris despre ei doar "simple pagini întristătoare" . Căci aceasta este legea dură a progresului. Problema este însă alta, iar interpretările necorespunză­ toare ale filosofiei lui Platon nu se datoresc numai lipsei de înţelegere sau caracterului Ion grosier. Există interpretări greşite, datorate unor concepţii curente, unor viziuni moder­ ne, care par la prima vedere ireproşabile. Este vorba, în pri­ mul rînd, chiar de concepţia lui Hegel despre diale ctică. a) Dial e cti că , antitetică şi speculativ la Platon. Despăr­ ţirea sau separarea gîndirii de lucrurile sensibile, întreprinsă de Platon, a avut un dublu rol pozitiv: de a elibera dome­ niul lucrurilor sensibile de conceperea lui necorespunzătoare (logicistă) numai pe baza gindirii (kata t on logon), deci în unitate, nemişcare etc. cit şi de a elibera gîndirea de con­ ceperea ei necorespunzătoare (sofistică) conform cu desfăşu­ rarea lucrurilor sensibile (kata ton pragmaton), în perma­ nentă schimbare, identificare a contrariilor etc. După con­ ceperea separării, Platon va rămtne, cum remarcase şi Aris­ totel, pe poziţia lui Heraclit In privinţa lucrurilor sensibile, considerînd, ca şi acesta, că ele sint Intr-o permanentă trans­ formare, iar în privinţa gîndirii (a ideilor, formelor şi genu27 In Cuvînt p re v e ni tor la volumul V al traducerilor din Opere ale lui Platon, C. Noica numeşte capitolul 9 din Me­ tafizica lui Aristotel "una din cele mai întristătoare pagini

din istoria filosofiei", pe motivul interpretării grosiere a fi­ losofiei lui Platon - interpretare care dăinuie încă plnil. In zilele noastre.

ALEXANDRU SURDU

20

rilor), pe poziţia lui Parmeni de, considerînd, in maniera aces­ tuia, că ideile sînt identice cu sine, veşnice etc. Ce-i drept, în privinţa gîndirii, Platon s-a îndepărtat serios de Parmenide. Acesta din urmă identifica gîndirea cu fiinţa, pe care o considera unică. Or, Platon admite fiinţa ca idee, dar nu ca fiind unica idee. Deci, dintr-o dată, este admisă multiplicitatea. E ste admisă de asemenea combinaţia formelor, participarea unora la altele şi predicaţia (enunţa­ rea unora despre altele). Este admisă, într-o anumită accep,.. ţie, ch iar şi nefîin ţa. Altfel spus , este admisă pe planul gîn­ dirii con trarietatea, pozitivul şi negativul, şi contradicţia : afirmaţia ş i negaţia, adevărul ş i falsul. Toate acestea n u mai sint pe linia logicismului eleat . Ceea ce nu admite însă Platon este trecerea unei idei in contrariul acesteia şi susţinerea în acelaşi . timp a două propoziţii contradictorii. Metoda (me­ thodos) sau ştiinţa (episteme) opusă sofisticii, de a distinge între contrarii şi de a desp ărţi adevărul de fals, prin analiză şi sinteză, este ceea ce Platon numeşte dialectică. Zenon era considerat de către Aristotel .,inventatorul dia­ lecticii" (heuretes tes diale ktikes) pentru faptul că apunind teze contradictorii (de exemplu că ,.lucrurile se miş că" şi "lucrurile nu se mişcă"), decidea, prin infirmarea uneia, ade­ vărul celeil alte. Termenul de dialectică (diale ktike) provine din dialego şi înseamnă originar arta de a discuta. Din acelaşi cuvînt pro­ vine şi dia logul (dialogos). Faptul că Platon îşi expune filo­ sofia in dialoguri dovedeşte că el era şi adeptul sensului mai vechi (socratic) al dialecticii, menţionat de Diogenes Laer­ tios, ca ,. arta de a :vorbi, prin care combatem sau susţinem o teză cu aj utorul întrebărilor şi răspunsurilor celor care dis­ �ută". La care trebuie adăugat că răspunsurile sînt de re­ gulă reductib ile la "da" sau "nu" ,__ respectiv la nfirmarea sau infirmarea unor propoziţii. Dialectica nu are nici un sens fără contradicţie (anti lo­ f}ia, antiphasis), fără opunere a dicţiilor. Aristotel numeşte premise dialecUce (dialektilcai protaseis), premisele discuta­ bile, al căror adevăr poate fi pus la îndoială, premise ale căror dicţii opuse ar putea fi adevărate. Există şi un sens rău al dîalecticii, cel eristic sau me­ garic, legat şi acesta de vehicularea contradicţiei, mai precis de infirmarea ori cărei teze p rin consecinţele contradictorii care pot decurge din ea. I n orice caz, nimeni n-ar fi acceptat că pot exista con­ tra-dicţii şi deci dia-lectică in afara logicului, respectiv in afara expresiilor lingvistice ale acestuia. Din această cauză Heraclit, de exemplu, care vorbeşte despre natura (he physis) care tinde către contrarii (ton enantion) şi care realizează con­ cordanţa (sy mphonia) sau reunirea (homonoia) prin împreu­ narea contrariilor (dia ton enantion synepsen)28 nu era con­ siderat dialectician. ln primul rînd, pentru faptul că nu vor­ bea despre gîndire sau lim baj, ci despre natură, şi, în al doi29

Diels-Kranz, Die Vorsokratiker, I. Bd., Heraclit, B, 10.

INTRODUCERE LA DIALOG URILE LOGICE

lea rînd, op oziţ ii.

fiindcă

nu

vo r be a despre

contradic ţii,

21

ci

despre

Termen ul de "op oziţie" (antithesis) sugerează, în , analo­ gie cu cel de "dialectică·' ( = ştiinţa contradicţiei) o ştiinţă sau t e o r i e a opoziţiei, o antitetică. Contrariile (enantia) din natură, din lumea lucrurilor s e nsi b ile, cum erau şi la pita­ goreici, de ex e mplu , p e rechea- n ep ere chea , dreapta-stînga, lumină-întuneric, şi la alţi presocratici : uscatul-umedul, pli­ nul-golul etc. se opun, se contra-pun, nu se contra-zic. D i n această cauză, nici Heraclit, nici Pitagora, n ici vreun alt pre­ soc:r ati c, în afară de Zenon, nu poate fi numit dialectician29• Primul filosof care l-a numit pe Heraclit dialectician a fost Hegel . Ce-i d r ept , el îl conside ră �i p e Zenon dialecti­ cia n30 şi vorbeşte de două tipuri de di al ec tică : una subiec­ tivă (a lui Zenon) şi alta o biec ti v ă (a lu i Heraclit) 3 1 . Această împ ărţire este însă 'inadmisibilă. Dacă se acceptă că e x i s tă o .,dialectică o b i e ct ivă " , atu n ci t r e b uie admis că î n uomeniul lucrurilor sensibile există contra- dic ţii (ceea ce poate fi conceput numai în spiritul idealismului obiectiv al lui He­ gel, dup ă care natura este o formă de manifestare a i de ii ) . In plus, admiţînd acest lucru, trebuie admis şi faptul că în "dialectica subiectivă" (a la Zenon) d omneşt e principiul iden­ tităţii absolute şi al noncontradi cţiei, iar în "dialectica obiec­ tiv {t'' (a la Heraclit) tocmai încălcarea acestora. Hegel î n suşi ests ne v o i t să admită că "în acest mo d de raţionare (a l a Z e­ n o n-n .n. Al.S.) avem o dialectică pe care o putem numi raţio­ n a re m e t a f izică . La baza ei se află principiul identităţii . . . "3 2 . Dar Hegel înţelegea prin dialectica autentică tocmai . în­ călcarea identităţii şi n oncontra di cţiei, dedublarea unului şi u n i t atea c o n trar ii lor , accepţie care s-a î n ce tăţen i t , indiferent dacii este vorb a de domeniul gîndirii (dialectică subiectivă în geu.�?re, nu a la Ze non) sau al naturii şi societăţii (dialectică obiectivă ) . Conform acestei · accepţii se aj unge însă la situaţ i a p m adoxală în care dia-lectica propriu-zisă este co n si d er ată n e di alectic ă ! A ce ast ă s itua ţ ie ap are in cazul interpretării lui Plato n , care vor b eşte el însuşi despre dialectică, dar nu în sensul acesta. Din această cauză, cel puţin In acest context, nu poate fi utilizată terminologia curentă, nu numai pentru fap tul că nu este corectă, ci şi pentru faptul că dă naştere l a dificultăţi inutile. Cu alte cuvinte, în măsura în care Platon este adep tul lui Heraclit şi vor b eş t e despre opoziţiile contrariilor din ca­ drul lucrurilor sensibile, el face antitetică; în măsura în car e tratează despre contradicţiile dintre adevăr şi fals, cu evi­ tarea f al sului , face dialectică, aşa cum afirmă el însuşi . Dar Hegel remarcă, pe bună dreptate, că la P la t on , in afară de ceea ce noi numim antitetică şi dialectică propriu29 Cf. P. Janet, 1:tudes sur la dialectique dans Platon et dans Hegel, Paris, 186 1, pp. 4 1-49. 80' Cf. G. W. F. H e gel , Prelegeri de istorie a filos1ofiei• vol. 1, Buc., 1973 , p. 240. 31 Ibidem, P . 260. 32 Ibidem, p. 243.

ALEXANDRU SURDU

22

mai este un domeniu (cel mai important pentru He­ an u m e acela al i deil o r pure (el le sp u ne , . gînduri con side r ate în sine şi pe ntru sine însele33• Acesta pure" ) e ste un domeniu al logicii pure, şi, totod ată, domeniul dia­ lecticii propriu-zise. De ce? Datorită fap tu l u i că aceste "i dei

zisă

gel)

şi

pure" (de fapt genurile supreme) raportate la ele însele, (ra­ portare nepropoziţională) încalcă legea identităţ i i Pentru a distinge această dialectică de cea obiec tivă (antitetică ) şi de cea subiectivă (antisofistică), Hegel o num eşt e diale ctică speculativă. F aptul este demn de reţi nu t, căci această dia­ lectică speculativă începe odată cu Platon34• Hegel observă că dialectica spec u l ativă n-a fost luată în seamă de ex e geţii lui Platon, cu toate că acesta este lucrul cel mai important din filosofia lui. Trebuie spus însă c ă acelaşi lucru este la fel de im port a n t şi pentru filosofia lui Hegel. Este vorba de speculativ (das Spekulative) al cărui specifi c il consti tu ie uni­ tatea contr ar iil o r (die Einheit des Entgegengesetden)35, dar n u a unor co ntr ar ii ex ter ioa r e . E senţială ai ci , ca şi la Platon, este r ap o rtarea la sine însuşi ( B ez iehun g auf sich sel bst), g ă si rea contrariului în sine însuşi (sein Gegenteil an ihm sel b st zu ha b en). Faptul că Hegel numeşte dialectică această gîndire speculativă" (spekulative Denken), se d ato reş te unu i înţeles pa r ti c u la r al contr adi cţiei (Widerspruch). Ceea . ce se are pe sine dre p t contrar sau ceea ce se raportează la sin e ca p ro p r iul său contrar e ste considerat de He gel ca fiind î n c ontra d i cţ ie cu siness. · De data ac easta , atît la Platon cît şi la Hegel ave m de-a face cu ceva asemănător : la Platon c u idei, l a Hegel cu c on cepte (f a ce m abstra cţie pentru moment de fap tul că la Hege� este vorba în realitate de o singură idee, concept etc. ) . Or, atît ideile c ît şi c on ce p tele sînt expri m a b ile , deci ne găsim în sfer a lecticului. Dar raportarea ideii sau co n ceptul u i la sine, deşi n u este ::ţntit etic ă , căci ideea nu se o-pune (con­ tra pune) nu este nici dialectică, întru cît se z ice , d ar n u se cont r a-zice re spe ctiv nu se afirmă şi se n ea gă, nu se sus­ ţi ne ca adevăr ată şi falsă in ac el a ş i timp Ea m ai de grabă se des zice de sine, se leapă d ă de sine, nu se mai re c un oaşte Cu alte cuvinte, nu se mai identifică cu sine. Ceea ce se încalcă aici este legea identităţii nu a non c o ntra dicţiei Or, î n măsura in care dialectica este leg ată de contradicţie, gîn­ direa speculativă nu este dialectică. Breviter : în cadrul filosofiei platonice, antiteticul p re s u­ p une înc ă l care a le gi i identităţi i şi a nonco ntr adi cţiei în do­ meniul lucrurilor sensibile ; dialecticul presupune resp ecta­ rea legii identităţii şi n on c ont r adi c ţi ei în cadrul gî n d ir ii şi .

"

­

-

,

,

.

-

,

.

as

I b idem, PP.

507-508.

Ibidem, p. 506. as G . W. F. He gel , Wissenschaft der L ogi k I. Teil, Leip­ zig, 1932, p. 38 ; p. 142. as A se vedea î nt regul capitol despre c o ntr adi �ţi e (i b i de m Il. Teil, p. 48 sq.). 34

,

,

INTRODUCERE LA DIALOGURILE LOGICE

23

vorbirii ; speculativul presupune încălcarea legii identităţii în domeniul genurilor supreme. Nerespectarea acestei terminologii a dus în perm.anenţă la confuzl i grave şi, fireşte, la o mulţime de interpretări d ivergen te ale filosofiei lui Platon, dar, cum o repetă adesea Hegel, v in ov a tul nu este Platon. b)· Existenţă, fiinţă, r e a l it a te , lume. T ot in legătură cu sep a raţi a , proclamată de Platon între domeniul lucrurilor · s en ­ si bile şi gîn d i re, interpreţii moderni, în special , vorbesc de' lumi diferite : una a lucrurilor sensibile, lumea sensibilă (le monde sensi ble) sau chiar v izibilă (die sichtbare Welt) şi alta in tel ig i b il ă sau lumea ide i l o r. Dar în greacă nici nu există un termen care să corespundă perfect' con c e p t u l u i ac­ tual de lume. Cel mai apropiat care este adesea tradus prin "lume" deşi înseamnă mai exact , . uni ve r s", este lwsmos. Dar Platon (şi nici vreun alt filosof) nu vorbeşte nicăieri de m ai multe "co s m o s u r i " şi n ici de vre un ul al ideilor (kosmos ei­ dan). !n-su�i t er me n ul ca atare, cu semnificaţia de un iver s , nu p r e su pun e pluralitate. Lucru pe care îl afirmă şi Platon îns w;; i în Timaios (31 b) : creatorul n-a făcut n i c i două nici o infinitate (oute dyo out'apeiros) de lumi, ci un a singură (al l'heis monog enes). Din acelaşi cont e x t reiese clar că aşa-. z i sa "lume ideală" nu este o altă lume, c i modelul (paradeig­ ma) ncestei lumi unice, care este i maginea sau c op i a (eikon) ei (23 a, sq . ) . Afară de a c ea s ta, lumea sau un i v e r s u l este ceva per c eptib i l� care se manifestă, se arată , care iese din sine ş i p.e n tru care se potriv e şte t ermenul latin el e� existe ntă (es, ex + sisto), d ar c ar e nu are un coresp ondent grecesc pe măsu r ă . î n or i c e caz, ideile n u sî nt pe r c ep ti b i le senzo­ rial, sînt i n c olore, fără c on tur şi i n ta n gib i l e (achro matos ti kai as ch em ati s t os ), cum se spune în Phaidros (247 c), şi ca atare n u pot alcătui o lume. In l im b a j modern, ideile nu exislă, dar si t u a ţi a aceasta n u poate- fi exprimată în gre­ ce"te. Pe de altă parte, Platon afirmă constant că ideile sînt, au fiinţă autentică (ontos an), pe cînd lucrurile sensibile nu sînt. Prin urmare, lucrurile sensibile exi st ă fără să fie, iar idei le sînt fără să existe. Difi c ultatea se datoreşte faptu­ lui că a exista nu figurează in exprimările lui platon, care se reduc la "lu cru r i le sensibile nu sînt, pe cînd ideile sînt·". l d 6Jl t i fi cînd uneori verbul a fi (eimi) cu a exista, tra ducă­ torii şi interpreţii dau un sens cu totul contrar afirmaţiilor lui P l aton , care d evi n "lucrurile sensibile nu ex i st ă" ; "ideile există". In plus, traducînd pe ontos prin real, în realitate sau realmente, exprimarea frecventă că : "lucrurile sensibile n-au niciodată fiinţă aut ent i că" (ontos oudepote on, Ti., 28 b ) , devine "lucrurile sensibile nu există niciodată în mod rear (n'existe jamais ' reellement)31, ci, dimpotrivă, ideile au exis­ te�ţă reală. 17 Vezi traducerea franceză la Timaios şi Phaidros din Pla­ ton, Oeuvres completes, Paris, 1947, vol. X, p. 140 şi vol. IV,

3, pp. 38-39.

24

ALEXANDRU S URDU

Dar uneori se merge ş i mai dep arte �i chiar termenul de fi in ţ ă (on) este trad u s prin realitate. Astfel, to ontos on devi ne , în loc ' de " fiin ţ ă autentică". r e al i t at e reală (re alite T e e l l e ) 38 • Or, n ici termenul de "realitate" ·n u are e ch iv este esenţiaL Doar modul de interpretare a proble­ melor dezbt1tute de Platon va fi cel simbolic. Urmărin d linia tn'cerii ele la existenţă la fiin ţă, cum o rezumă Platon însuşi în Scrisoarea · a . . VI l-a, primul pas gno­ S!.'ologic îl constituie nume le. Problema este deci aceea a rela­ ţiei dintre lucr ul ind1 vidual şi nume. Ea are două aspecte c a r e inten'seaz[t din perspectiva logicii simbolice : unul se­ m a n ti c şi alt ul sintact i c . Cel semantic se referă la relaţia de c.l1!:; e m n a rc . Numele este un semn care in dică, semnifică sau d e semnt'azului şi mişcării cît şi fiinţei. Repausul, mi �carea şi fiinţa p articipă la acelaşi şi altul . Dacă la acestea se mai ad augă şi raportul fiinţă-nefiinţă (ca altul, heteron) atunci mişc area de exemplu este aceeaşi, întrucît îi revine acelaşi, şi alta, întrucît îi revine altul. Deci ea este- aceeaşi şi nu este aceeaşi (tauton einai kai me tauton. Sph., 256 a). Dar altul fi ind nefiinţa, miş cării îi revine şi fap tul de a fi, întrucît p articipă la fiinţă şi de a nu fi, întrucît este alta faţă de fiinţă. Deci m i ş c area este fiinţă şi nefiinţă (kinesis ouk on esti kai on, Sph . , 256 d). A cel a ') i lucru este valabil şi despre repaus, care este acelaşi şi neacelaşi, care este şi nu este, ca şi fiinţa însăşi. Căci şi fiinţa, fiind aceeaşi , este şi, fiind alta, nu este. Aceste moduri de exprimare sînt cele care 1-au îndreptăţit p c Hegel să considere că l a ccis: conJii a Formel or n u rr• zo\v:'i nimic şi nu ne scoate din lumea aporiei. Dar rle tot atitea ori, Parmenide resp i n ge ca prea suma n', împin gîndu-le pîne! la to t atîtea impasuri. soluţiile lui Socrate şi. repune în drepturile sale în­ treb area : cum partiC'ipă lucrurile la Forme? Problema rămîne nerezolvată . Este însă ceva bun, un clar : t i mpul arată fiinţei numai acel aşi chip, sau �i un c u totul alt chip ? Eleatismul este sub m in a t tem e i n i c el in momentul în c ar e, măcar ipotetic ş i provizori u, participaţia l a t i m p a U n u l u i , ş i implicit a întregul ui, nu este alun gată ca simpl ă p :l.ren' · ele muritor îndărătnicit pe cal e a neadevărului n e fiinţ e i . Pentru eleaţi, fiinţa este Totul care este , unit real­ mente prin chiar fap tul de a fi, tot aşa cum ş i spaţiul est e ·ceea ce este : finit, închis, sferi c. Asistăm acum la destructu1·area, destabili zarea, d econstrucţia Unului eleatic , al acelui pan to h e n ; Unul urmează să treacă prin proba particip aţiei l fl timp, Llupă ce aderenţa Unului la fiinţă s-a lămurit a nu fi aderenţa la rotun dul unei sfere compacte, fini te. şi după ce Unul însuşi s-a văd it a fi pluralitate de părţi, ca întreg ce este,

56

SORIN VJERU

şi anume ca pluralitate i nfinită. Cea de-a doua ipoteză a dial ogului este nu numai cea mai m a s i vă şi cea mai puţin eleatică; este, totod ată, �i cea mai constru ctivă, prin concluziile sal e : Unul poate fi cunoscut, j u­ decat, perceput, are nume �i înţeles, poate . fi rostit şi înţeles precum alte lucruri . Şi totuşi, l a această concluzie s-a aj uns prin difieila speculaţie care a recurs la predicaţia contradictcirie, atît de puţin conson antă cu rigorile gîndirii "normale", fie ea şi filosofică. Celelalte trei ipoteze privitoare la Unu (155 e- 1 5 7 b; 1 5 7 b - 1 5 8 b ; 159 b 2-160 b 4) .în p r es upune r e a fundanientală a existenţei lui Unu , ca şi cele p a tru ipoteze subsecvente, în presupunerea lui Un u c a r e nu fste ( 1 6 0 b 5-163 b 6 ; 163 b 4164 b 4 ; 1 6 4 b 5-165 e 1 ; 1Gt e 2-166 c 2) �e d es fă� oa r ă �i ele, alternant, cînd sub semnul un ei p r edicaţi i contradictorii, cînd sub a] uneia care f ace vid în juru-i după regula unei ne­ gaţ ii exhaustive. Ritmul tot ma i precipitat al dezvoltărilor te­ matice atît de grave în consecinţe par să fie aduse ele nece­ sităţi de construcţie literară. Oare Pannenide nu-şi mai trage sufletul şi se gră be)l e , să termine cît mai precipitat cursa? Sau p oate că povestitorul simte că cei ce-l urmăreau a u obosit şi ei, iar exe r ciţiu l riscă să devină oţios. Dar poate că suflul negativităţii, în ambele s a l e forme, fie ca pusti itor "nici-nici", fie ca excesiv "şi-ş i " , este cel ce dictează reluarea stărultoare într-un ritm grăb it a temclor şi motivelor (Unul şi fiinţa, Unul şi dever.J.irea, U nu l şi }lluralitate a , Unul şi celel alte decît el î nsu�i eic . ) din care se nutreşte aventura lui Unu. După cum într-o dramaturgie bine - condusă evenimcntde au ten­ dinţa să se precipite către final, s-ar spune cei monologul lui Parmenide ascunde, în spatele monot 'Jniei de ia suprafaţa expunerii, o dramatiC'ă accelerare a "timpului rostitor." (pe care C. Noica îl deo s e b eşt e ne amintim, de "timpul rotitor " ) . Putem atribui acestei lencl i nţe, mai î n tîi , o finalitate p s i hol o gi Că e un mod de a menţine starea de veghe, sab otată de atîtea reiterări a l e în trebări l or şi atîtea reluări de răspunsuri, ce-i. drep t din perspedive diferite - însă nu-i p utem refuza nici finalita tea de alt ordin, şi anume formală. Distribuţia diferită a c aritităţi l or ele discurs, a maselor de argumente, a ponelerilor şi ac c e n t e l or, poate să ţină tot aşa de bine de afin ităţile elective ale structurilor tematice, de însemnătatea di fe r i t ă a · întreţese­ ;rilor dintre irlei . într-adevăr, nu e�te mai important s.:'i se ştie ce decurge pentru Unu însuşi, în ipoteza ciUN VIERU

ţi i le, resemnificările, înţelegerile, neînţelegerile, , noile contex­ t ualiz�'iri . Cade în lotul vorbirii nu numai să se nască dintr-o a n umită în ţelegere, ci �i să în tîmp ine diferite alte înţelegeri . Este tot od ată �ansa gîndirii ca resemnificarea rezultatelor salii s ă exploreze o adîncime reală . In încercarea de a înţel ege ce a vrut să spună Platon în scrierea sa ne în fruntăm cu primejdiile asupra cărora pre­ vine el însuşi în Phaidros. Exegeza lui Parmenide are o lungă, ep ocală istorie. Străbătînd pri n timp, opera a modelat, dar a �i fost moclelat ă herme neuti c la rîndu-i. Semnifi caţia ei a fost ampli fic atCt el e istor i a gî nd irii , în cadrul filosofiei, teolo­ giei şi logi c i i . Astfel, d upă apc:riţi a logicii, n u ne putem sus­ trage ten taţiei de a crede că dezbaterea în j urul formelor şi partidpaţiei a p t·egiit it efecti·, o logike tehne care nu are încă nume, nici d e f i ni ţ ie ca atare l a Platon, nu constituie decît o fi nalitate obiecti'l;l , ca nu ştie de si ne (Platon a desemnat în schim b , în S( •J.:,t ul, prin hc antilo g i lce tehne, o nrU1 pe care am înclina s-o resemnificăm drept artă a dis­ p utei şi logică văzută ca p u n î : ; u în joc nu iden titatea, ci con­ tradi cţia). este (de sofi -altP

I n ceea ce priveşte d ed u c ţ i a d i n ip oteză : deşi procedeul

împrumutat din practica nrgurrientativă de d iferite surse la matematicieni, de la f i l o sofi şi d e l n filosofii antifilo­ - i-am numit p e sofi ş t i ) , Platon i-a conferit, ca atîtor preluări, o nouă funcţie �i strălucire. Explorarea trebuie să fie sistematică, exl'rciţiul filosofic trebuie să. epuizeze în principiu - cîmpul posibilităţilor, ip otezele sînt puse în coresp ondenţă cu organizarea metodică a întrebărilor. Logica nici nu se născuse încă bine, dar înainte de a deveni ea în­ să�i sistem, venea în întîmp inarea năzuinţei spre sistemati­ citate. Acel nobil, divin a vint către logoi, pe care Parmenicle îl detectează la Socrate se structureaz,'i în exercitiul filoso­ " fic - un praxis spiritual, o cultivare a Pxactităţii, cu adevăr cu tot, şi cu însuşi adevărul exactităţii. D

PLATON

acelaşi , d a c ă nu admitem că prinde cîndva să aibă parte - şi conteneşte cîndva s ă aibă parte? - Nici-· cum altfel. - Dar a fi părtaş la fiinţă nu înse amnă , după tine, tocmai a lua fiinţă ? - D esigur ! - Dar a te îndepărta de fiinţă nu înse amnă desfiinţare şi pieire ? - Fireşte ! - S-ar părea, prin urmare , că Unu, luînd fiinţă şi d esfiinţîndu-se, s e naşte şi pier e , - Fără doar şi poate ! - Fiind e l însă U n u şi plural, născut şi pi eritor, oare atunci cînd prinde fiinţă ca Unu el nu piere, desfiinţat, ca plural, i a r cînd devine plural nu piere el ca Unu ? - De bună 'seam ă . -

D a r întrucî t devine Unu şi plural, nu este deopotrivă ne�esar să se despartă de sine şi s ă se adune la sine? - €ît se poate de necesar. - Dar cînd devine nease­ m�nea şi asemenea, n u est e necesar să iasă din ase­ mănare şi să intre în asemănare ? - Ba da. - Iar cînd d evine mai mare ş i mai mic şi egal, oare nu u rmează a ereşt'e, a scădea şi a ajunge egal? - Tot aşa. e Dar atunci cînd , miş cîndu-se, se opreşte şi cînd, stă­ tăt o r , se pune în mişcare, schimbarea lu i cere, negre­ şit, ca el să nu fie în nici un timp. - Cum ? - In repaus mai întîi şi apoi mişcîndu-se , sau mai întîi mişcîndu-se iar apoi oprindu-se, - el trece prin stări ce n-ar putea fi î ncercate în absenţa s chimbării . Fireşte. - Nu încape îns ă timp în care un lucru poate deodată s ă fie şi nemişcător şi nestătător. - Nu , fără î ndoială ! - Dar nici să s e schimbe făr ă a suferi schim­ bare nu e cu putinţă . - Fiindcă deloc n u-i probabil. - Dar atunci cînd, în ce ti mp, se schimbă ? întrucît nici c a n einişcător şi nic i ca în miş care aflat el nu s e d schimbă , după cum n i c i c a aflat în timp . - Desigur că nu. - S ă existe atunci lucrul acesta straniu în care s-ar găs i tot ce se schimbă, cînd se schimbă? Care lucru şi de ce fel ? - E vorba de acel Deodată. [ntr-adevăr, Deodată pare să însemne ceva de ordi­ nul unei schimbări într-o direcţie sau alta. Din nemi ş­ carea încă nemişeată nu se produce mişcare, cum n i ci din mişcarea încă mişcătoare ; dar a c est De odată, această stranie natură la mij loc între mişcare şi ree paus şi aflată în afară de timp este .lucrul că tre care şi de la care se schimbă atît mişcătorul, cel ce s e în­ dreaptă ·către repaus, cît şi nemiş că torul, care spre mişcare se îndreaptă . - Se prea poate. - D ar Unul, întrucît stă în repaus şi deopotrivă se găseşte

ş�

PARMFNIDE

125

î n mişcare, se va schimba î n ambele dire cţii - fiindcă numai astfel împlineşte amîndouă aceste rost q r i i a r schimbîndu-se el se schimbă d e o d a tă ; o r i , atunci cînd se s chimbă, el nu se poate găsi în vreun timp şi ca atare nu va fi în mişcare şi nu va fi ncmi şcător. Intr-adevăr. - Nu la fel se petrec însă lucrurile şi în cazul celorlalte schimbări ? Cînd se schimbă d e la fi'inţă la pieire sau de l a nefiinţă l a apariţie, [Unu] 1 57 se. află între anumite mişcări şi repausuri, îndt nu s e poate spune nici- că este ş i n i ci că n u este în cli p a ac�ea, n i ci c ă se naşte, nici că piere. Aşa s-ar părea . - Pe acelaşi temei însă , atunci cînd se îndreaptă dinspre Unu către plurali tate şi .dinspre plurali tate către Unu , nu este nici Unu, nici plural, nu se des­ p arte de sine şi nu se reuneşte în sine. Tot astfel, pre­ s chimbîndu-s e din felul său de a fi asemenea în acel de a fi neasemenea, sau din neasemenea în asemenea, el nu este totuşi asemenea, nici neasemenea, nu intră în asemănare şi nu iese din as·emănar e ; preschimbîn- b du-se din mic în mare şi în egal şi îndreptîndu-se către contrarii , el n u va fi nic i mic, nici mare, nici egal, nu va fi nici în creştere dar nici î n des cre-7 tere, cum n i ci pe cale de a fi tot atît. . S-ar părea că aşa stau lu­ crurile. - Prin urmare, dacă este, Unu primeşte toate aceste însuşiri . - Negreşi t ! 114 -

Nu vom avea însă d e cercetat şi însuşirile p e care le primesc celelalte lucruri, dacă este Unu ?5!5 Vom avea de cercetat. - Să spunem atunci, dacă este Unu, ce însuşiri trebuie s ă aibă celelalte lucruri, în afara Unului ? - Să spunem . - Dacă, aşadar, există ş i al t­ ceva decît Unu , celelalte lucruri nu sînt Unul ; întru ­ cît , în caz contrar, el e nu ar fi âltele decît Unu . Intocmai . - însă celelalte lucruri nu sîn t nici întru cr totul lipsi te de Unu , ci îi sînt părtaşe, într-un oare­ care fel. - În ce fel, totuşi ? - In felul acesta : celelalte lucruri sînt altele decît Unu ca avînd părţi ; dacă ele nu ar avea .părţi, a r fi cu desăvîrşire Unu. - Into cmai . lnsă noi afirmăm privitor la părţi c ă ele ţin de acela care este întreg . - Aceasta afirmăm. - Dar întregul trebuie să fie un Unu alcătuit din mai mulţi , iar părţile VQr fi părţi ale acestui Urţu ; într-adevăr, fiecare dintre părţi trebuie să fie nu parte din mai mulţi , ci din întreg. - Cum aşa? - Dacă un lucru -

-

a

126 d

ar fi p a r t e din m a i mulţi c a găsindu-se în aceştia, va f i şi parte din chi ar el însuş i , ceea ce este cu neputinţă, si va fi totodată parte din fiecare al t lucru, luat unul îte unul, odată ce este ş i parte din toate. Într-adevăr, dacă nu este p arte din unul anumi t , va putea aparţine numai celorlalte, în afară do ar d e acela di ntîi , dar astfel nu va f i parte dintr-un unu, oricare ar fi acesta, Şi nefiind parte din fie care nu va fi parte a n i ci unui a din rîndul pluralităţi i . D a că însă nu este parte a nimă­ nui.a d in rîndul tuturor ace,s tora, nu p o n t e fi nimic - nici parte , nici altceva - din totali tatea lor . Este evident, realmente ! - Prin urmare, partea nu este nici parte din pluralitate, nici din totalitatea lu­ crurilor, ci parte a unei unice idei şi a unui unic lucru pe care îl numim întreg , î n chegat din toat e ca un unu desăvîrşi t ; iată, aşada r, a cui part e v a fi p a r t e a . Aşa e ste, fără discuţie ! - Prin urmare , dacă cd elalte lucruri cuprind părţi, vor ave a participaţie deopotri­ vă la întreg şi lg. Unu. - De bună seamă. - P r i n urmare, celelalte decît Unu trebuie să fie un întreg uni c şi desăvîrşit, a lcătui t din părţi . - Neapărat. Acelaşi argument ,i ntră în j o c însă şi pentru fiecare dintre părţi56 ; într-adevăr, este necesar c a şi ea s ă parti cipe la Unu. D a c ă f i e c a r e d i n t r e e l e e s t e o p a r t e , "fiecare" înseamnă, negreşi t , a fi un u n u d e o s e b i t de cel elalte lucruri şi fi'i nţînd în sine însuşi, o d a r ă ce va fi "fiecare" . - Întocmai. - Însă, de vreme ce par­ ticipă l a Unu, este ţn chi p limpede altceva decît Unu ; 'fiindcă astfel, lu crul n-ar participa, ci ar fi Unu el în­ suş i . Dar nimic nu ar e putinţa sa fie însuşi Unu , afară doar de el însuşi. - Nu are putinţa. - în schimb, participarea l a Unu se impune atît întregului dt şi părţi i . Î n tregul , într-adevăr, va fi unu, părţile acestui a din urmă fiind tocmai părţile sale_;_ totodată în s ă , fiecare parte va f i u n unu, ca parte dintr-un întreg. - Aşa. - Prin urmare , părtaşii la Unu vor p arti cip a la acesta c a fiind diferiţi de acesta? - Cum de n u ! - Dar luerurile di fedte de Unu vor f i , desigur, o pluralitate ; într-adevăr, dacă celelalte lu cruri în ra­ port cu Unu nu sînt nici Unu. nici mai multe ca Unu, ele nu sînt nimic . - Nimi c , fireş t e ! D a r , întrucî t părtaşii la parte a care e ste U n u şi l a întregul care este Unu sînt efecti v m a i mulţi decît Unu, oare nu se i mpune ca înseşi acele lucruri care

�

e

1. 5 8

b

a

PLATON

127

P A RMENIDE

ţ

parti cip ă la Unu s ă f i � nemărginite în mul i m e ? Cum asa ? - I ată cum întrezărim acea.sta. In chi ar clipa d d prind să i a parte la Unu, lucrurile în ă nu sînt Unu şi n u sîn t dej a părtaşe l a Unu , nu-i aşa ? Este limpe d e ! - Prin urmare, ele sînt mulţimi, în sînul cărora Unul nu e de găsi t ? - Mulţimi, desigur ! o - Dar dacă am urmări ca din lucruri de felul acesta s ă desprindem cu gîndul, pe cît n e st ă în puteri , păr­ tidca c e a mai neînsem nată, nu este oare necesar ca şi acel lucru desprins, întrucît nu participă la Unu, să fie el însuşi o mulţime şi să nu fie unu ? - Este ne ces ar. - Prin urmare , examinînd stăruitor în acelaşi fel a ceastă natură î n s ă ş i , diferită de aceea a formei în sine, vom întrezări de fie c are d ată, în atîta d i n ea cît n e cade sub ochi, o mulţime nemărginită? - Fără doar şi poate ! Dar fiindcă fiecare parte, în unicitatea- e i , s- a con- d stitui t tocmai î n ca1itate de parte, ea s e delimitează are limită - atî t faţă de celelalt e părţi cît şi faţă de întreg, după cum şi î n tr e gul este delimitat - are li­ mită - faţă d e părţi . - Fără discuţi e ! - Urmează atunci, cum s-ar părea, că celelalte lucruri , altel e d ecît Unu, întrucît se împărtăşesc atît de la Unu cît şi de la el e însele, aj ung să d e a naştere înăuntrul lor une i di­ ferenţe car·e institu i e între ele o r eci pro că delimita­ ţie ; propri a lor natură, în e a însăşi, le aduce însă ne­ limitare . - Este evident. - Drept care, altele decît Unul, at î t c a întreguri cît şi ca părţi, n u au limitaţie şi sînt deopotrivă părtaşe l a !imitaţi e . - D e bună seamă ! Dar nu sînt ele asemene a şi neasemenea, ele între e ele şi fiecare faţă d e sine ? - !n ce fel? - Întrucît prin :e_ropri a lor natu r ă sînt toate fără limitaţ'i e, ele prime·s c , to cmai prin aceasta, o aceeaşi însuşire. Desigur. - Tot aşa însă, ca părtaşe , toate la limită vor primi şi p rin a ceasta aceeaşi însuşir e . - Cum d e nu ! - D a r fiindcă sînt deopotrivă limitate şi primitoare de nelimitaţie , ele capătă astfel însuşiri contrare, D a . - ContrarUle sînt însă tot ce poate fi mai n ease­ menea. - Fără discuţi e. - Urmează atunci că, potri- 159 a vit fi ecărei a dintre însuşiri luată în parte, ele vor fi asemenea cu sine şi asemen ea între ele, dar potrivit ambelo r însuşiri vor fi în două p rivinţe cît se p oate de c o n trare şi d e ne as·emenea. - Tot ce s e po ate. - Ia r

i-I

�

128

PLATON

în felul

acesta vor fi a tît identice cît şi diferi te între ele , atît mişcătoare cî t şi nemişca'ee, şi nu va mai fi greu să găsim că celelalte lucruri, altele decît Unu, primesc toate însuşirile ·contrare, odată ce s-a vădit limpede că le-au primit pe acestea de m a i sus. - în­ tocmai cum spui57.

tl

Să lăsăm acum la o parte aceste consta tări, ca fiind evidente, şi să cercetăm din nou : dacă este Unul, o are celelalte lucruri. altele decit Un u , nu se prezintă şi într-un alt chip, sau se P,rezintă numai î n chi1�ul în care am vătzut ?58. Să cercetăm, de buNă _s eamă ! Să sp u ne m , aşadar, dintru început : dacă U nu este, c e va trebui să rezulte pentru celelalte lucruri , altele decît Unu ? - S ă spunem, desigur ! - Oare Unu nu este separat de celelalte şi celelalte nu s î n t separate de Unu?59 - Şi c e rezult ă ? - Că, pe lîngă acestea, · mai există un diferit, un altul în raport cu Unu, pe de o parte, în raport cu celelalte l u cr u r i , pe de altă parte ; i a r aceast a, întrucît atunci cînd ro.s tim Unul şi celelal'te l u cr u r i rostim totul . - Totul, într- adevăr. · - Ca atare, nu mai există un lucru diferit de acestea, care să cuprindă în el însuşi atît pe Unu cît şi pe. celelalte. - Sigur că n u ! - Ca a tare, Unu ş 'i cele­ lalte lucruri nu sînt niciodată într-un acelaşi lucru. - S-ar părea .că nu. - Să fie, pri11 urmare, s eparate? Î nsă despre cel aievea Unu noi afirmăm şi - Da. că el n u are părţi . - Cum a r putea să aibă? - Prin urmare, Un u l nu va fi de găsit înăuntrul celorlalte lucruri, nici dacă este luat î n întregime, nici dacă avem în vedere părţi ale sale, dacă dăinuie în separa­ ţie de celelalte şi nici părţi nu are. - Cum altfel ? Prin urmare, celelalte lucruri nu vor p articipa î n nici un fel la Unu , ele neparticipînd la vreo anume parte · Î n acest caz, cele­ sau la întreg. - Aşa se pare . lalte lucruri nu sînt în nici un chip Unul, în ele nu avem nici un fel de Unu. - Nu a v e m , într- ade­ văr ! - Prin urmare, celelalte lucruri nu .s înt nici plu­ ralitate ; într-adevăr, dacă ar fi pluralitate, fiecare dintre ele ar fi un unu, ca parte a u nu i întreg ; dar î n fapt, celelalte lucruri, altele decît Unu , nu ·sînt nici Unu, nici pluralitate, nici întreg, nici părţ i , d at fiind că ele nu p a rtici p ă l a Unu în nici u n fel. - I ntocmai . - Prin urmare, celelalte lucruri nu sînt, ele însele, -

-

au nu cu toa t e celel a l t e mutaţii ale op uselor ; d e exemplu, d a c ă , schimbînc.l u-se brusc d i n imobil în mi ş că to r , Unul se mută concomitent s a u nu, de la identic la di ferit, d e Ia unul fără părţi la unul plural, ş.a.m.d. O altă întrebare spe­ cu l a t iv ă ar fi dacă toate cele patru stări a sociate sub r ; ed . .,Les Belles Lettres". Platons Werke. Vo n F. Schleiermacher. Berlin. Teil I, Bct. 1855 (reed. Hamburg, 1958). und erlau­ Platons Dialog Parmervides, N eu U.bersetzt tert von G . Apelt. Leipzig, 1919 . Felix Meiner Verlag. Philo­ sophis che Bibliothek 83. PLATON, Parmenides. U bersetzt und herausgegeben von Hans Gunther Zekl. Felix Mein er Verlag, Hamburg, 1 972, Phi­ losophische Bibl iothek, Bd. 279. PLA'f'ON, P a rme nide. I n româneşte de Şt. Bezdech i . Le Par m e ni de, dialogue d e PLATON. Traduit e t explique par J. A. Schwalbe, Paris, 1841. Leon Rob in, Parmenide, ou Des I dees. I n : PLATON, Oeuvres completes, II . ,.B il!>liotheque de la Pleiade", 1 9 5 0 . The Parmenides of PLATO. Transl . into English with Analyses and I ntroductions by B . Jowett. Oxford, 1 8 7 1 ; 1 953, 1 964. The Parmenides of PLATO. Transl. into English with Introduction and Appendixes by E . A. Taylor. Oxford , 1934. Plata and Parmenides. Parmenides' Way of Truth and Plato's Parmenides, transl. with a n Introduction an d a run­ ning commentary by F. M. Cornforcl . Lmndon, 1939 ; 1964. PLATON, P armenid (perev. N. N . Tomaşov) . Cu un cu­ vint I ntroductiv de A. F. Losev şi note de A . A. Taho-Godi. I n : PLATON, Socinenia v treh tomah, Tom 2. "Misl", Moscova, '

1970.

Platonis opera quae extant omnia, ex n ova I oan n i s Ser­ rani interpretatione. Genova, 1 578 (Stephanus), vol. I I I , p. 126 sq. Corpus Platonicum 'Tritedii aevi. Plato latinus, I I I : Parme­ nides usque ad finem primae hypothesis nec non Procli com­ mentarium in Parmenidem pars ultima adhuc inedita inter­ prete G. de Moerbeke, ed. R. Klibansky et C. Labowsky, Lon­ dra, 1953. Diels-Kranz, Fragmente drr V o r s o lcratlker. Vol. 1-3, Berlin. Filosofia greacă p î nă la Pl at o n. Vol . I , 1, 2; Val. �I, 1, 2 ; (redactori-coordon atori : Ion B anu, Adel ina Piatkowski ) , Ed. Ştiinţifică şi En ciclopedică. ARISTOTEL, Me tafizi c a · Ed . Acad., Bucureşti. Procli commentarius in P lato ni s Parme·n idem, ed. V. Cou­ sin. Paris, 1864 ; Hildesheim, 1 9 6 1 . frocli i n Pl at o nis theologiam libri VI. Coll. "Les Belles Lettres", Paris.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

15&

2. STUDI I R. E. ALLBN, The Interpretation of Plato's P a rmenicles· Zeno's Paradox and the Th e ory of Forms. In : ,.Journal of the History of Ph i l o s . ", II, 1964. O. APELT, Untersuchungen uber den Pa rm e n i d e s des Pla­ ton. In : Apelt, Beitrăge zur Geschichte d. griech. Philos .,

P..eipzig, 1889 ; a se vedea şi Introducerea � i notele lui Apelt la traducerea dialogului . . E. BREHIER, Le P a rm e ni d e ele P la to n et la t h c; o l o gi e nega­ tive de P lo tin. In : ,.Sophia", 6, 1 9 38. V. B RO CHA RD , La theorie plotoniciennc de la participa­ tion d ' apr e s le Parmeni d e et le Sophiste. î n : E tu d e s de la philosophie ancienne et de philosophie moderne. Paris, 1 9 1 2 . G. CALOGERO, S t ud i sull'Eleatismo. Roma, 1932. K. W. DIETRICH, Der pl a t onische Dialog P ar meni d es und die Ideenlehre. Dissertation . Erlangen - N ii r nbe r g, 1 9 1 0 . E. R. DODDS, The Pann enides of Plata an d the Origin of the neoplatonic One. In : "Class. Quart." 22, 1928. P . FRIEDLĂNDER, P la t on. B erlin, 1960, vol. 3. K. GA I S E R , Platons ungeschri e b ene Lehre. Stuttgart, 1963. P. T. G EACH , The Third Man a gain. î n : "Philosophical Review ", 65 , 1956. TH. GOMPERZ, Griechische D e nker Vol . 2 . Leipzig, 1 902. E. HO FL I CH ; Die Prinzipienlehre des platonischen Dia­ logs Parmenides. D isse r t at ion. Munchen, 1954. G . HUBER. P l a t o n s cl ialelctische Ideenlehre nach dem zw e ite n Teil des Parmenicles. D i sse rtat i on , Basel , 1950 ; Wien , 1§5 1 . K . F. JOHANSEN, The One and the Many. Some Rema r ks concerning Pla t o ' s Parm enides and t h e Method of Collection and Divisi o n . I n : ,,Classica et Mediaev.", 18, 1957. W. K L E M M , Pl atos Ideenkriti k und die Ne u fo rm un g der Id e e in seinem Dial o g Parmenides. D i sse r t a tion , Gottingen, 1949. R. K L I B A NSKY, P l a to ' s Parmeriides i n the Micldle A ge and the Rena i s s a n c e , ln : "Mediaeval and Re nais sa nc e St u d i e s " , I, L o n uon , H l 4 2 . T . S. K N I GH T , Beyond Parmenides. The Problem of Non- bein g . An ontologica! Essay developing some Implica­ tions of Plato's Distinction between a b sol u te and relative Non-being. Dissertation, Syracuse U ni ver si t y , 1 9 5 6 . E. L EIS E G AN G , Die P l a tonde ut ung der Gegenwart. Karlsruhe, 1989. W. F. LY N CH , An A pproach to the Metaphysics of Plata th ro ug h the P armeni d es . Georgetown University Press, 195 9. F. M E HR I NG , Die griechische Dialektik in ihrem Hohe ­ punkt nach dem platonischen P a rmen i des . In : "Zeit schrift f. Philosophie und philos. K ri tik " , NF 4 5 , 1 864. J. M. E. MO RA VCSIK, The Third Ma n Argument and Pl a t o ' s Theory of Forms. In: "Phronesis", 8, 1963. ·

P . NATORP, Pl atos Ideenlehre. Le ip z i g, 1921 (ed. a 2-a). C. PRANT:t.., Geschichte der Logik im A b enl a nde. Vei . 1-IV. Leipzig, 1855 ; Graz. 1955.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV A

157

K . REINHARDT, Parmenides und die Geschichte d e r griechischen Philosophie. Bonn, 1916. J. M. RIST, The neoplatonic One and Plato's Parmenides.

In : "Transactions and Proceedings of the American Philologi­ cal Association", 93, 1962. C . RITTER, Platon. Sein Leben, seine Schriften, seine Lehre. Vol. I, I I . Munchen, 1910, 1923.

L. ROBIN, L a the orie platonicienne des idees et des nom­ bres. Paris, 1908. L. ROBIN, Les r apports de l'etre et de la connaissance d'apres Platon, Paris, 1957. R. ROBINSON, Plato's earlier Diale ctic. Oxford, 1953 . W. D. ROSS, Plato's Theory of ideas. Oxford, 1951. G. RYLE, Plato's Parmenides. In : · "Minei", 48, 1939, p . 129 şi urm. ; p. 302 şi urm . K. SCHILLING, Platon. Einfilhrung in seine Philosophie,

Wurzach, 1948.

W. SELLARS,

Vlastlils and the

Third Man. In:

sophical Review", 6 4 , 1955, p. 405 şi urm.

"Philo­

A. SPEISER, Ein Parmen i deskommentar. Studien zur pla­ tonischen Diale ktik. Stuttgart, 1937 ; reed . 1959 . J. STENZEL, Metaphysik des Altertums. In : Hand buch der Philosophie , I., Munchen 193 1 . J . STENZEL, Klein e Schriften zur griechischen Philoso ­ phie. Darmstadt, 1956. J. STENZEL, Stuclien zur Entwicklung der platonischen Diale ktik van So krates zu A ristoteles. Darmstadt, 1 9 6 1 . J. STENZEL, Zahl und Gest a lt b e i Platon u n d Aristoteles, Leipzig, 1924 ; reed. Darmstadt, 1959. G . VLASTOS, Platonic Studies. J. WAHL, Etude sur le Parrncnide de Platon. Paris, 1926. U . V. WILLAMOWITZ-MOELLENDORFF, Platon. Sein Leben und seine Werke. I-II . Berlin, 1919. Reed . Berlin, 1959, 1962. E. A. WYLLER, Platons Pa rmenides. Form und Sinn. In : "Zeitschrift ph.", F. 17, 1963, p. 202 şi urm. E. A. WYLLER, La philosophie de l'instant chez Platon ou la troisieme hypothese du Parmenide. In : "Revue de Synthese" , 85, 1964, p. 9 şi urm . H. G. ZECKL, P armenides. Untersuchungen ii ber innere Einheit, Zeilsetzung und begriffliches Verfahren eines plato­ nischen Dialogs. Marburg, 1 9 7 1 .

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

)

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

1

eEAITHTOI:

THEAITETOS

LAMURIRI PRELIMINARE

AUTENTICITATE. DATARE D acă autenticitatea acestui dialog nu a fost pusă nici un moment la îndoi ală, plasarea lui în ansamblul (şi în cro n o­ logia) corpus-ului p lato nic a cun oscu t, In s ch imb , destule mo­ dificării. Locul fixat de tradi ţi a a nti c hităţ i i tîrzii ( d up ă o împăr­ ţ i r e ce p are să ţină seam a cel puţin pentru unele d i al o g u r i , mai mult d e su biect de cît de cronologie) este în t e tr a lo g i a a I I-a, a l ăt u r i de Cr a ty l o s Sofi stul şi Po liticu l , iar lucrul a cesta a influenţat, poate, vechile opinii după c are dialogul este d i ntr e ce le ti mpu r ii Dată fiind existenţa a do u ă tipuri de criterii pentru da­ tare ( u n el e stilometrice, bazate pe elementele formale ale te x t ului , iar alt el e obţinute prin analiza informaţiilor contra­ labile istoric), demersul ştiinţific a urmat un p arcurs dublu, adesea paralel, un eori congruent. C ercetăril e stil ometrice în­ cepute în a doua j u mătate a se co l ul ui trecut au f ixat în linii mari, ca dată a n a şter i i lui Theaitetos, perioada anilor 360, lu c r u confirmat, nu fără nu a nţăr i şi eviden ţ iere a unor puncte neclare, de a n al i zele ulterioare2• I n ce pr ive ş te i n f orma ţi i l e referitoare la evenimente istorice, elementul cel mai uşor controlabil este i nd i caţia din prolog ce me n ţio nea ză opera­ ţiuni militare ateniene la Corint ; şi aici însă exi stă o doz ă de incertitudine, întru cît lupte s a u dat in preajma acestui oraş atît în 394, la încep utul a ş a n u mi t ulu i război al Corintului, cî t şi in 369 . Deşi ambele date au fost susţinute cu argumente variate3, mai probabilă p are cea de-a doua, p e ntr u care ple­ dează, în afar a concluziilor o ferite de d atele stilometrice, şi unele i n d i caţii din i st o ri a matemati cii4• Oricum ar sta lu cru­ rile în p r i vi nţ a acestui eveniment istoric, datarea lui nu p ri ­ veşte decît prologul, care prezintă in felul acesta elemente mai n o i faţă de indicii clare ale unei faze mai vechi de elabo­ rare, prezente in cuprinsul dialo g ului . Cu aceasta a bord ăm o pro bl e mă delicată a cronologiei pl a t o ni c i en e : i p ote z a r ev i z u i r i i un or a din tre d i a logu ri pr obl e mă a duc ăt oa re ce l p uţi n la o primă vedere de noi co mpli c aţii intr-un domeniu insu­ ficient cl arificat pînă in pr e z e nt al ex eg eze i lui Plato n . Pri ncip alele argumente î n fav o a rea unei revizuiri a dia­ logwlui sînt u r măt o arel e : s ,

,

.

"

"

-

-

,

-

-

în Come n t a riul anonim a u n ui alt prol og; b) p rec i z are a d i n pr o l og (143 b c ) , pri vi n d schimbarea modalitătii de transmitere (transformarea în dialog d r am a ti c el i n d i al og narat) ;

a) m e nţ i onare a

-

LAMURIRI PRELIMINARE LA THEAITETOS

161

c) prezenţa în tot cuprinsul dialogului a unor elemente perioada tîrzie, alături de indicii ale perioadei timp urii . ·Concluziile cercetărilor conturează imaginea unei prime variante a dialogului, posterioare cu 15-20 de ani evenimen­ telor de la 394-3906, deci după Charmides, probabil. Acestei p r ime variante îi aparţin elemente legate mai degrabă de p e­ r i oada de tinereţe, cum este menţionarea "moşitului" prac­ ticat de Socrate7• După citirea şi prezentarea in cadrul Aca­ demiei, poate ca exerciţiu, această variantă este mai tîrziu reluată şi dezvoltată, rezultînd astfel versiunea actuală, care prin aspectul general indică perioada tîrzie8• . Firă a insist a aici în sublinierea asemănărilor cu cele­ lalte creaţii ale perioadei de maturitate şi bătrîneţe, este de evidenţiat afinitatea cu Parmenide9• Amîndouă abordează pro­ bleme asemănătoare (deşi de la Tht. la Prm. se face trecerea de la meditaţia epistemologică la cea ontologică), amîndouă sînt, în felul lor, preliminarii la Sofistul şi Politicul, iar, din­ tre asemănările formale, amîndouă s î n t lipsite de caracter i s­ ticile "baroce" ale stilului tîrziu, grupate sub denumirea de 6 n /ws ("amn_loare" , "emfa z ă " ) lo . In fond, probabil că, aşa cum s-a spus, "trebuie să încer­ căm transformarea acestei vederi lineare (a cronologiei dia­ nală, şi să vedem grupuri ce răsar deasupra dialogurilor par­ ticulare, deasupra grupurilor perioade, iar deasupra perioa­ delor, opera lui Platon ca un întreg " ll . din

DESPRE SUBTITLU Tema generală a acestui dialog este cunoaşterea, mai pre­ aj ungerea la ea prin critica unor pseudo-cunoaşteri care pot, cel mult, indica - prin caracterul lor de exemplu ne­ gativ - calea spre adevărata cunoaştere12• Episteme înseamnă, p e de altă parte, apropierea maximă de formele pure ale fi i n ţ ării, de I dei. Iată de ce o astfel de cunoaştere nu poate fi circumscrisă ni c i vreunui ansamblu . de date, fen omene şi relaţii între acestea (care să constituie o ştiinţă individuală ) , după cum nu poate fi nici asimilată vreunei atitudini meto­ dologice particulare, opuse altei a într-o relaţie de t ipul "şt iin­ ţă VS artă" . Am preferat, din această pricină, traducerea cu­ vîntului grecesc p r i n c u n oaş t ere , termen a cărui generalit a t e are dimen s i u n i l e u n ui s up er la t i v - în măsura în care acesta dă seamă de m a n i festarea la intensitate maximă a calităţ i i pe care o exprimălJ. Au fost relevate şi al t e valenţe majore pe care le con­ ţine textul nostrui" ; pentru o interpretare întrucîtva deose­ b ită, ce trădează măsura comună de analiză a Antichităţii , redăm un fragment d i n Comentariul a nonim : "Totodată şi Theodoros îi era cirac /�Tocî:p oc;/ lui Protagoras, iar Theaitetos dăduse peste lucrarea lui Protagoras, Despre adevăr, - în care se vorbeşte despre cunoaştere. Era deci necesară clarificarea p realabilă a acestor p robleme. Dintre platonicieni însă unii au crezut că dialogul ·este despre criteriu, deoarece se lungeşte cis

"

"

MARIAN CIUCĂ

16�

de-a binelea în cercetare asupra acestui subiect. Dar lucru­ ril e nu stau astfel, ci îşi propune să vorbească d espre cu:oo

224

PLATON

atunci cînd e nevoit să discute, la tribunal sau în altă parte, despre realitatea a flată în j urul nostru şi îna­ intea ochilor, se face de rîs nu numai în faţa sclavelor din Tracia, ci a oricăruia din gloată, .căzînd, d in ne­ p ricepere, în puţuriB9 şi în tot felul de încurcături fără ieşire, iar stîngăcia sa grozavă îl face să treacă drept nătîng. Cît despre insulte , nu dispune de nimic potri­ vit ca să insulte pe cineva, ca unul care nu ştie nimic d rău despre nimeni, căci nu s-a îngrij it de asta ; stă , deci, încurcat ş i apare ridicol . Şi dnd este vorba de laudele şi înfumurările altora, el rîde, n u prefăcut, ci sincer şi făţiş, aşa că apare neghiob. Şi cînd aude că vreun rege sau vreun tiran este elogiat, se duce 1 cu g îndul la vreun păstor, precum p orcarul sau ciobanul, sau la vreun văcar pe care îl fericesc pentru că scoate lapte mult; căci el gîndeşte că regii şi tiranii păstoresc şi mulg un animal mai abraş, mai şiret decît ale păstorilor şi că un astfel e d e om e silit să devină cu nimic mai .puţin decît păs­ torii g rosolan şi neînvăţat din lipsă de tihnă - ţarc în munte fiindu-i zidul împrej muitor9°. Cînd află de cinev a care are zec e mii de plethre91 de p ămînt sau chiar mai mult , ca de un om cu o avere uimitor de mare, i se pare că aude ceva cu totul neînsemnat, obiş­ nuit fiind să cuprindă cu privirea pămîntul în între­ gime a lui. Cît despre acea laudă care cîntă nobleţea neamului92, cum că unul ar fi de familie bună, fiindcă poate să facă dovada a şapte strămoşi bogaţi , socoteşte că aşa ceva este cu totul prostesc şi că cei care o practică sînt nişte oameni cu vederi înguste , ·c are, d i n lipsă de educaţie, nu sînt în stare să aibă mereu în 1 7 5 a vedere ansamblul, necum să facă socoteala că moşi şi strămoşi există pentru fiecare în mulţimi fără de nu­ măr, în care bogaţi şi cerşetori , regi şi sclavi , barbari şi eleni există cu miile în spiţa oricui. Ba cînd unii se fălesc cu un catalog de douăzecişicinci de strămoşi 0 şi îl duc înapoi pînă la Heracles al lui Amphitryonrt3, înţeleptulu i acest lucru îi apare limpede ca o ciudată numărătoare de mărunţişuri , pentru că, de la Amphi ­ tryon înapoi, al douăzecişicincilea strămoş a fost ce a vru t soarta să fie, iar de la acesta a l cincizecilea, tot aş a; el rîde pe seama neputincioşilor care nu pot face această socoteală şi nici să s e ţină deoparte de o dc�.; crt.ttciune de suflet smintit94 . .În toate aceste si-

TI-:IEAITETOS

225

tuaţii, un astfel de om este deci lua t în rîs d e mul­ ţime pentru că, pe de o par t e, după cum li se. pare, este trufaş peste măsură, pe de alta, ignoră cele din �ur şi are nedumeriri în faţa oricărui lucru. THEODOROS Chiar aşa se şi întîmplă, Socrate, după cum spui . SOCRATE Atunci însă cînd 1-ar atrage e l , dragul meu, pe altul spre înă l ţimi 95 şi cînd acesta vrea să iasă c din acel "ce rău î ţi fac eu ţie sau tu mie ? " spre a cerceta · însăşi dreptatea şi n edreptatea, precum şi ce este fietare r:lintre ele, ca şi diferenţa faţă de rest sau între ele, ori din acea "d acă Marele Rege este fericit cu mulţimea aurului strîns"96, spre a examina fericirea şi neferi cirea regelui, ca şi a omului în general, între­ bîndu-se în ce constă fiecare din ele şi în ce fel se cade firii omului, pe u n a din ele să o dobîn d e a s c ă , iar de cealaltă să scape atunci, d e c i , cînd trebuie ca despre toate acestea să de â socoteal ă c el m i c la suflet d şi arţăgos şi ce,rtăreţ, dă l a rîndu-i , şi el, replica. AUrnat d e înălţimi cum stă, 1-au cuprins ameţelile şi, neobişnuit să contemple d e sus tilriile, se n e l i n iş t e ş t e , e în încurcătură şi se b î lb îie9 7 Astfel ajunge să fie luat în rîs nu de sclavele din Tracia şi nici de vreun altul di n prostime (căci nu-şi dau seama d e c e se în­ tîmplă), ci de toţi acei a care au fost crescuţi tocmai pe dos dedt sdavii. Acesta este c ara �terul fiecăruia din c e i doi, Theo­ doros : al celui crescut într- adev[lr în libertate şi în e tih nă , acela chiar pe c are îl numeşti căutător al înţe­ lepciunii, căruia nu ar trebui să i se i a în nume de r ău că pare naiv şi nu e bun de nimic atunci cînd ar da peste vreo treabă de s ervitor : c ă nu a r şti , de pildă, să pregătească bagaj ele pentru călătorie sau s ă d reag ă o mîncare gustoasă ori un d is c u r s umflat08 . Cît des­ pre celălalt ar putea, d esi g u r , fi d e aj utor la toate nevoile de felul acesta, cu pric'epere şi la iuţeală, dar nu a r şti să îşi arunce veşmîntul pe umărul dre pt ca un om liber, după cum nu ar şti nid să prindă cuvintele potrivite pentru a înălţa după dreptate un imn 176 adevăratei vieţi a zeilor şi a oamenilor fericiţi . THEODOROS Da c ă i-ai face pe t oţi oamenii să creadă spusele t ale aşa cum m-ai făcut pe min e, ar fi mai multă pace printre o ameni, Socrate şi mai puţine rele. -

•

a

226

PLATON

SOCRATE Dar, Theodoros, nu e cu putinţă ca cele rele să piară, căci este nevoie să existe întotdeaun a ceva opus binelui şi nici nu pot sta împreună cu zeii� aşa că dau de nevoie tîrcoale firii muritoare şi locului b acestuia. De aC€ea, şi trebuie să încercăm să fugim de aici într-acolo cit .ma i repede. Or, fugă înseamnă a deveni, după putinţă cît mai asemănător divinităţi i99 � după cum asemănare înseamnă a deveni drept şi sfînt cu înţelepciune. Dar să faci oamenii să creadă aşa cev a nu-i un lucru foa_rte uşor, prea bunul meu prieten : anume că motivele pentru care trebuie să te fereşti de ticăloşie, căutînd în schimb desăvîrşirea, nu sînt, de­ sigur, cele invocate de mulţime, după ca re una ar fi d e dorit, i a r cealaltă nu, ca s ă pari, fireşte, î n ochii oame­ nilor nu un netrebnic, ci un om cumsecade . Or, toate acestea mie îmi par a fi ceea ce se cheamă flecăreli c de babe; aici s ă spunem însă adevărul . Divinitatea nu este nicicînd ş i nicicum nedreaptă, ci c ît se poate de dreaptă şi nimic nu îi este mai asemănător decît acela dintre noi care ar deveni cît mai drept. După aşa ceva se măsoară şi adevărata grozăvie a unui om , şi nim i c­ nicia şi neomenia sa. Căci acesta este lucrul a cărui cu�1oaştere înseamnă înţelepciune şi adevărata desă­ vîrşire, necunoaşterea lui, îns ă, prostie şi răutate vă­ dită. Cît despre celelalte grozăvii şi înţelepciuni în­ chipuite, ele devin, în exercitările puterii politice, gro­ solănii, i ar, în practi carea disciplinelor, treabă de c îrd paci1°0• Este, deci, cu mult mai bine să nu fim de acord cu cel nedrept şi nelegiuit în vorbă ş i în faptă cum că ar fi grozav în viclenia sa , pentru că se fălesc din pricina acestui reproş şi îşi închipuie că aud că ar fi nu palavragii care fac, altminteri, umbră pămîn­ tului degeaba1 °1 , ci nişte oameni care · trebuie să tră­ iască nederanj aţi îp cetate. Este de spus, deci, ade­ vărul : că sîn t c u atît m ai mult ceea ce nu îşi închipui e despre sine, c u c î t îşi închipuie mai puţin . Pentru că nu iau deloc aminte la pedeapsa nedreptăţi i lucru care este cel mai puţin ·de neluat în seamă, căci nu e Q ceea ce cred ei : bătăi şi condamnări la moarte (din care uneori cei nedrepţi nu păţesc nimic) , ci un luc:ru de care este cu neputinţă să fugi . THEODOROS Despre ce anume vorbeşti ? SOCRATE În real, dragul meu, fiind instituite două modele : unul al divinului celui mai fericit, iar celă-

THEAITETOS

227

lalt al celei mai neferi cite lipse a divinului1 °2, şi neob­ servînd că aşa stau lucrurile, nu îşi dau seama , - din cauza prostiei şi a smintelii lor fără margini - că, 177 prin. faptele lor nedrepte, se a propie de al doilea model, pînă la a-i fi asemenc·a, în timp ce de primul se de­ părtează pînă la neasemănare . Pedeapsa pentru această vină şi-o ispăşesc, desigur, trăind o viaţă după chipul modelului cu ,care se aseamănă. Iar dad1 le-am spune că, dacă nu îşi leapădă grozuviile, nici morţi nu îi va primi lo cul acela curat de răutăţi şi că, în schimb, aici vor avea totdeauna un trai semănîndu-le lor - răi laolaltă cu alţi răi -, ne vor asculta, desigur, ei, gro­ zavwoa şi viclenii, ca pc nişte smintiţi . THEODOROS Şi încă cum, Socrate ! . SOCRATE O ş tiu , fireşte, prietene. Li se întîm- b plă, totuşi, un anume lucru : atunci cînd sîn t nevoiţi să discu te între patru ochi şi să dea explicaţii în le­ gătură cu lucrurile pe care le critică, şi de a r vrea să susţină bărbăteşte discuţia vreme lungă şi s[l nu fugă, aj ung - în mod ciudat, norocosule - ca la sfîrşitul discuţiei să nu se mai găseasc ă ei înşişi pe placul lor, pentru cele ce -spun, iar acea retorică faimoasă a lor se veştej eşte de-a binelea, aşa încît par a nu se mai deo­ sebi cu nimic de niş te copi i . Dealtfel, să încetăm cu astfel de subiecte , fiindcă, întîmplător, mai sînt şi di­ gresiuni ; or, dacă nu vom face astfel, şuvoiul lor, me- c reu mai îmbelşugat, se va revărsa peste dis cuţia în­ cepută. Să ne întoarcem , deci, înapoi, dacă şi tu găseşti d e cuviinţă. THEODOROS Mie unuia, Socrate, nu prea îmi sînt neplăcute astfel de digresiuni , căci , pentru unul de vîrsta mea, sînt ma i uşor de urmărit . D acă totuşi găseşti de cuviinţă, să ne întoarcem tnapoi . SOCRA TE Eram deci în acel punct al discuţiei în care spun eam că a ceia care afirm ă că realitatea este schimbătoare şi că, aşa cum îi apare întotdeauna ea fiecăruia, astfel şi este pentru acela căruia îi apare ca atare, aceştia ar 'Vrea să facă afirmaţii categorice şi despre a ltele, şi nu în ultimul rînd despre dreptate, cum că, mai mult de cît orice, rînduielile pe care o d cetate găseş t e cu cale să le instituie , chiar sînt drepte pentru cetatea rînduitoare, atîtet timp cît ar dura ca lege . în problema binelui , însă, nimeni nu mai este pînă într-atît de curaj os încît să indrăznească să apere ·

.

_

a

228

PLATON

pînă la capăt ideea c ă rînduielile pe care o cetate şi le instituie crezîndu-le de folos, chiar sînt, atîta timp cît ar dur a ca folosi toare - doar dacă nu ar spune numai o vorbă goală : i ar acest lucru ar însemna 0 batj o cură faţă de cele ce discutăm, mu-i aşa? THEODOROS Bineînţeles. SOCRATE Să nu se vorbească, aş adar, despre nue me, ci să se cerceteze lucrul care este numit cu acel nume ! 1 04 THEODOROS Aşa să facem . SOCRATE Or, ceea ce numeşte as tfel, aceasta ara, desigur, în vedere un stat instituindu-şi legi şi toate aceste legi şi le instituie după mintea şi puterile lui, institu indu-le ca fiindu-i cît mai folositoare. Sau le instituie avînd în vedere alt scop? 171 a THEODOROS Nicid ecum. SOCRATE Dar îşi a tinge, oare, întotdeauna , ţinta sau fiecare cetate o şi greşeşte de multe ori? TI IEODOROS După părerea mea, socot c5. o şi greşeşte. , SOCR ATE Ba încă, oricine ar conveni mai degrabă că lucrurile stau astfel, de aici : dacă cercetarea s-a:u face luînd în consideraţie, în întregimea ei, forma în care s e întîmplă să fie şi folositorul; or este , desigur. şi în legătură cu viitorul. Căci în momentul în care in-· stituim legi, le stabilim ca legi folositoare şi în vre­ mea de după acest moment, pe care am putea-o numi� p e drept, "ce urmează să vină" 10 5 . b THEODOROS Desigur. SOCRATE Hai, atunci, să îl întrebăm aşa pe Pro­ tagoras ori pe vreun altul dintre cei care s pu n aceleaşi lucruri : " Omul este măsură a tuturor lucrurilor", după cum spui, Protagoras , a celor albe, grele, uşoare şi a nici unui altuia ce nu este dintre ele. Căd avînd în sine un mijloc prin care s·ă le distingă, cum le resimte. astfel şi le închipuie şi şi le închipuie adevărate şi reale din punctul lui de vedere . Nu-i aşa? THEODOROS Aşa este . SOCRATE Dar în ce priveşte lucrurile ce u rmează o să vină ce vom spune , Protagoras ? Are omul î n sine un mijloc de a le distinge şi cum crede el că vor fi aşa şi devin ele pen tru cel ce crede astfel? De pildă, căl­ dura. Oare atunci cînd cineva crede, c a parti cular, că îl va lua fierbinţeala şi că va avea o temperatură anu-

THEAITETOS

229

mită, iar un altul - medic - va . crede tocmai dimpo­ trivă, după a cărui opinie sp u nem că se va realiza viito­ :rul? Cumva după a amîndorura? Şi că în timp ce , după părerea medicului, nu va ajung e să aibă nici tem­ peratură, nici fierbinţ ea l ă, după a l ui le va avea pe amîndouă? THEODOROS Ar fi d e - a dre p tul ridicol. SOCRATE Iar în ce prive ş te vinul, dacă va ieşi dulce s au acru, stăpîn să-şi dea o părere va fi ţărcinul şi nu cî ntăre ţu l din ci theră . THEODOROS Cum să nu ! SOCRATE Şi nici despre înst r un a rea corzilor, ce urmează să se facă, nu va judeca pai dotribul 1°6 mai bine decît muzicianul dacă va ieşi un R cord a rmonio s ori nu, acord care, după aceea, i se va părea chiar pai­ dotribului armonios. THEODOROS Bine înţeles. SOCRATE Tot astfel, nici judecata unuia care, fără să fie bucătar, urmează să i c:: parte la u n o s p Ei ţ , nu este, în t i m pu l pregătirilor, mai întemeiată decît cea a bu­ cătarului însuşi, asupra viL o :1rci plăceri . In ce pri_veşte o p l ăcere prezentă sau dej a trecută a oricui, să nu o angajăm deloc în d i scuţie, dar, despre ceea ce i n vii tor îi va părea şi va exista pen t ru oricine, îşi es te sau nu fiecare om cel mai bun jud ecător ? Oare n u tu, Prota­ gora s , v e i f i acela care va putea formula dinainte, mai bine de cît o ricare particular, o o p inie despre cî ,ă în­ c r e d inţare vor găsi viitoarele noastre discursuri 1 ;;1 la tribunal ? . THEODOROS Şi încă cum, So crc1te! Se ·fălea fo a r t e tare că, o ricum, î n această privin1Jt, e l este mai pre­ sus d e oricinelOB'. SOCRATE Pe Zeus, ch i ar a ş :� , dulce prieten ! Altfel nimeni nu i -ar mai fi dat bani grei ca să c o nver s e z e cu el, dacă nu i - ar fi încredinţat p e- cei aflaţi în jur u l său că nimeni altul - ghicitor sau altce va - nu ar judeca mai bine decît el însu ş i ceea ce va fi în viitor sau va părea. THEODOROS E cît s e poate ele adevEirat. SOCRATE Nu se află, deci, ş i instituirea legi lor, şi f ol osit o rul ori entate spre viit o r şi nu a r fi o r l c ine d e a cord că este inevitabil ca o ce t ate care stabile)te leg i să nimerească, vrînd-nevrînd, de mul te ori, pe alătu­ rea de cel mai mare folos?

d

e

179

2

230

PLATON

THEODOROS Desigur. SOCRATE Aşadar, va fi un lucru chibzuit ceea ce b îi v om spune dascălului tău, şi anume că este nevoit să recunoască faptul că un om este mai înţelep t decît altul şi că un a s t fel de om este măsură ; cît despre mine, eu, cel neprkeput1 °9, nu sînt constrîns nicicum să de­ vin mă s ură, aşa cum a firm aţi a lui mă si l e a să fiu, c u sau fără voi a mea, adineauri. THEODOROS Ace s t a mi se p are, Socrate, punctul în ca re afirmaţia se lasă cel mai bine prinsă ; dar se mai lasă prinsă şi aici : cînd consi deră păr erile altora p revalente, în timp ce a c e s t ea s-au a r ă t a t a nu socoti del oc adevărate afirmaţii l e lui Prot agor as . c SOCRATE Şi în mu lte altele s-ar lăsa , T h eodoro s , o astfel de af i r ma ţ ie p rin să, arătîndu-se că n u orice opi­ ni e a cuiva este adevărată. In c e priveşte însă simţirea de moment1 1° a f i e căruia, din care se nasc senza ţ iile şi opin i ile conform acestora , ·e mai greu s ă le prin z i că n u sînt adevărate. Dar se prea poate s ă spun p rostii , căci dacă s-au nimerit să fie , nu pot fi p ri nse , iar aceia ,care afirmă că sî nt evident e, ba încă şi cunoaşteri , mai , mai că ar spune ni şte adevăruri ; Theaitetos acesta nu a s p u s o vorbă goală atunci c î nd a s tabi l i t că senzaţie şi c!l­ noaştere s î n t a c e l aşi lucru. Tr ebuie , de ci , să ne aprod piem şi mai mult aşa c um ne-o cere p l e doari a pentru Protag oras şi să înGercăm această realitate mişcătoare, cio c ănind- o spre a ş t i dacă sunet u - i e s t e limpede s au do g i t . S-a a j uns deci la o luptă p entr u ea, n u meschi­ nă şi nici a cîtorva . THEODOROS Departe d e a f i meschină, d i m p o t ri v ă : în Ionia i se dă o f o a r te mare importanţă, iar a depţii l ui Herac l it s u sţ in c o nce p t ul acesta cu un cor tare pu­ terni c . SOCRATE De a ceea şi trebuie, d rag u l meu Theo­ e doro s , o cerc etare mai în amănunt şi care să pornească de la principiu , aşa p r ecum ne-o p ro p un ei î nşişi. THEODOROS Cu si g ura nţă că aşa e. Şi încă , S o cra­ tc, î n l e găt ură cu aceste idei heraclitice s au, cum le numeşti tu, homerice şi c hia r mai de demult, a pu r ta o discuţie cu e fesi e nii înşişi - ei care, toţi, se dau drept pricepuţi - nu este cu nimic mai uşor d ec ît dacă ai f.a ce-o cu unii loviţi de streche. Chiar a ş a, •căci conform scrierilor lor, sînt şi ei în mişca r e11 1 , dar să se oprească asupra argumentului şi a î ntrebării şi să ră s p und ă ori

THEAITETOS

231

să întrebe liniştiţi, pe rînd, acest lucru este pentru ei mai neobişnuit decît orice altceva. Aceşti o ameni au 1 8 0 a în ei atît d e p uţină linişte încît s-ar putea spune că le lipseşte cu totul. Dar dacă îl întrebi ceva pe vreunul din ei, scot la iveală, ca dintr-o tolbă, mici expresii1 1 2 enigmatice cu care te săgetează de departe şi dacă în­ cerci să găseşti un înţeles vreuneia şi să afli ce vrea să spună, eşti lovit de o alta cu cuvintele schimbate , ca să pară nou ă . Cu nici unul din ei nu vei ajunge nicicînd la vreun liman, în nici o controversă şi, dealtminteri , nici e i înşişi între ei, căci se îngrijesc foarte straşnic să nu permită existenţa a nimic stabil, nici în cu- b vîntul şi nici în mintea lor, so cotind, pe cît cred, că ar fi ceva static. Or, împotriva acestui lucru duc un război straşnic şi îl alungă, pe cît le s tă în putinţă, de oriunde . SOCRATE Poate că i-ai văzut pe aceşti oameni la luptă, dar în momentele de pace nu ai avut de-a face cu ei, Theodoros, căci nu fac parte din cercul tău ; cred, însă, că, în tihnă, astfel de enigme explică ei învăţă­ ceilor lo r , pe care vor să îi formez e asemenea lor în­ şile. THEODOROS Căror învăţăcei , norocosul e ? Nici c unul dintre ' ei nu devine discipol altui a, ci cresc de la sine, inspirîndu-se fiecare de unde se nimereşte şi fie­ care socoteşte că celălalt nu şti e nimic. , Cum spuneam, deci, de la unii ca aceşti a nu vei afla niciodată vreun înţeles, nici cu voia, nici fără voia lor, aşa că trebuie ca, o d ată ce le-ai auzi t argumentele, s ă îi studiezi ca pe o problemă. SOCRA TE Ce-ai spus e foarte adevărat . In ce pri­ veşte însă problema, oare nu am moştenit-o, mai întîi de la cei vechi , care, prin poezie, au ascuns de mulţime d că Okeanos şi cu Tethys, principiul generator al tu­ turor celorlalte lucruri, se întîmplă să fie curgeri d e a p ă ş i că nimic n u a fos t rînduit stătător? I a r apoi, n u de la urmaşii acestora, m a i înţelepţi de bună seamă, care au făcut o demonstraţie limpede , pentru ca, as­ cul�î ndu-i , şi cizmarii să le poată pătrunde înţelepciu­ nea si ' să înceteze s ă creadă prosteşte că o p arte a firii este nemişcată, iar alta mişcătoare şi, după c e vor fi învăţat că t oate se mişcă, să îi pre am ărcas �it ? Dar, Theodoros, era să-mi scape faptul că alţii a u dovedit chiar contrariul acestor lucruri, de pildă : Singur se află e

232

PLATON

nemişcat cel căruia i se dă numele Totului1 13 si altele . pe �are unii ca Melissos şi Parmenide, în opo ziţi e cu toţi ceilalţi , le susţin cu tărie, cum că toate sînt Unul care stă n emişcat în sine, n eavînd un loc în care să se mişte. Şi cum o vom scoate 1� capăt, prietene, cu aces­ tea toate ? Căci, înaintînd înce t-încet, am uitat de cele două tabere , pînă cînd ne-am găsit la mijloc între ele. 181 a Aşa că, dacă nu ne vom apăra fugind pe undeva, o să ispăşim precum cei ce se j oacă în pales tre de-a trasul cu frînghia, atunci cînd, apucaţi de fie oare echipă, sînt traşi din amîndouă părţile deodată1 1 4• Pe cît mi se pare, :trebuie deci să îi cercetăm întîi pe cei spre care am porni t-o, spre " curgători " . Iar d acă ni se va părea că este .ceva în spusele lor, ne vom trage şi noi împreună cu ei, căutînd să fugim de cei­ lalţi . D acă însă cei ce fixează totul vor păre a că spun lucruri mai adevărate, vom căuta la ei scăparea de cei b ce fac să se mişte cele nemişcate1 1 5 • Iar dacă şi unH şi alţii se vor arăta nechibzuiţi în spusele lor, ne vom face de rîs crezînd că noi, care sintem nişte netrebnici, spunem ceva, după ce am declara t incapabilF 16 pe nişte bărbaţi atît de vîrstnici şi atît de înţelepţi . Bagă, deci, de seamă, Theodoros, dacă este bine să înaintăm către o as tfel de primej die. THEODOROS Nu putem accepta, Socrate, cîtuşi de puţin, să nu cercetăm pînă la capăt ce spune fiecare din oamenii aceştia. SOCRATE D e vreme ce tu doreşti aşa de mul t, ar trebui să cercetăm . Şi mi se pare că începutul cercetării ' c asupra mişcării este dat de întrcbarea : · oă re ce vor să spună prin afirmaţi a că totul se mişcă ? Vreau să spun următorul lucru : vorbesc ei despre o singură specie a mişcării sau, după cum mi se pare mie, de două? To­ tuşi , să nu-mi spun numai eu părerea, ci ia şi 'tu parte la aceasta, ca să suferim împreună ce-o fi nevoie ! Aş a că spune-mi : oare mişcare numeşti şi cînd un lu­ cru se mută dintr-un loc într-altul, şi cînd se răsuceşte în limitele aceluiasi loc? THEODOROS I n ce mă priveşte, da. SOCRATE Fie deci , a·c easta o specie. Dar atunci d cînd rămlne în acelaşi loc, însă îmbătrîneşte ori devine, din alb, negru sau, din moale, tare s au se alterează cu vreo altă alterare, nu este oare drept să numeşti aceasta o altă specie a mişcării?

THEAITETO S

233

THEODOROS Eu unul aşa găsesc . SOCRATE Sîntem într-adevăr nevoiţi să o recu­ noaştem . Spun , deci, că sp eciil e mişcării sînt 'a cestea două : alterarea, iar cealaltă translare a. 'l'H�ODOROS Ai toată d reptate a să spui aşa. SOCRATE Acum, după ce am împărţit-o astfel, să discutăm în continuare cu cei care fac adese a afirmaţia că totul se mişcă şi să-i întrebăm : Cum spu n eţi voi că iotul se mişcă după ambele tipuri? Este şi translat ş i alterat sau acum după amîndouă , acum după unul singur ? THEODOROS Păi, pe Zeus, în ce m ă priveşte , nu ştiu ce să spun . Socotesc însă că r ă spuns u l lor ar fi : după amîndouă. SOCRATE Iar da c ă nu o vom spune, totul le va apă­ rea, prietene, şi in mişcare, şi stabil şi nu v or avea de­ loc mai multă drepta.te să spună că totul se mişcă de­ cît că totul e stabil. THEODOROS E foarte adev ărat · ce s p ui . "' SOCRATE Aşa că, deoar e ce trebuie ca lu crurile să se mişte - iar nemi ş carea nu exist ă în nici unul t oate se mişcă, desig ur, dup ă fiecare tip de mişcare. , THEODOROS. F ă r ă doar şi poate . SOCRATE Aşa fiind, să-mi ' observi la ei următo ­ rul lu c ru : producerea căldurii , a albului sa u a oricărui lucru, nu spuneam noi că ei o prezintă aşa : fiecare din acestea e t ra n s la t împreună cu senzaţia sa, la mijloc intre ag ent şi p acient şi că el, pacientul, de v ine senzi­ tiv1 1 7 d a r n u mai e s te senzaţie, î n timp c e agentul de­ vine ceva anume, dar nu ce-itate? l 1 8 Acum, probabil că ceitate îţi şi p a re un cuvînt' ciudat şi nu înţelegi o ex­ primare de ansambl u ; ascultă, deci, pe părţi : ac t i vul devin e nu calditate şi nici albitate, ci cald şi alb ş i tot astfel şi celelalte. Căci îţi a minteşti, desigur că mai înainte spunenm aşa : ni mic nu exist ă ca unitat e în sine, daci nici agentul sau pacientul , ci, din împreunarea unuia cu celălalt, senzaţiile şi sensibilele care se nasc devin, acestea ce-va, iar celelalte senzitive. THEODOROS Imi amintesc, cum să nu ! SOCRATE In ce p ri v e ş t e · altele, să l e dăm pace, fie că se susţine că-i a ş a sau altfel. Subi e ctul d i scuţiei n oas t re, doar pe acesta să îl păstrăm, î nt re b î n du -i : rb p{t a f irma ţia voastră, to tul se mişcă şi curg e . 1 1 9 Nu-i aşa? THEODOROS Ba da.

e

182 a

b

c

23 4

PLATON

SOCRA TE Şi nu o face d upă unul din c ele două fe­ l uri de mişc a re pe care le-am distins : tra nslare a şi alt er a re a ? · ·

183

THEODOROS Cu m să nu; cel p uţi n d acă va fi mi ş­ care în sens ab s olut . SOCRATE Dacă însă ar fi doar tra nsl a t, fără să fie şi al t er a t , am putea spune, desigur, c are este , după mo­ dul în care curg, natura celor translate, nu-i aş a ? THEODOROS A ş a este. d SOCRATE Da r , fiindc ă o 3\firm aţie c a "ceea ce curge, curge alb" nu rezistă deloc - dimpotrivă, se schimbă (aşa încît exi s t ă ş i o cu rg e r e a albi t ă ţii înseşi, ca şi o t rec ere spre altă culoare pentru a n u fi s urpri nsă că rămîne la aceeaş i ) -, poate exista oare ceva care să f i e denumit cu numele une i cul or i anu mi te , în aşa fel încît denumirea dată să fie şi corectă? THEODOROS Ş i care a r fi m e can i s mu l , Socr a t e ? Sau altceva chiar, d e felul acesta , dacă , odată cu rosti­ r e ;f, s e şi strecoară pe furiş, ca unul care curg e? a SOCRATE Ce vom spune în cazul a cesta des p re un simţ, or i care - de pildă, v ă z ul ori au z ul? Cumva că r ăm în e î n starea d e văz ori auz? THEODOROS Nu trebuie cîtuş i de puţin, din mo­ m ent ce totul se mişcă. SOCRATE Atunci nu trebu i e, desi gu r , spus despre ceva ·c ă " vede" , m a i deg rabă decît că " nu vede" şi . nici că a r e vreun alt simţ, mai d eg r abă decît că nu îl are, o d a tă ce totul se mi s c ă tota P 20 • THEODOROS N{x , într-adevăr. SOCRATE Dar, pe de altă p a rte , sen zaţ ia este cu­ noa ş te r e, cum spuneam şi eu, şi Theaitetos . THEODOROS D a, a şa spune aţi . SOCRATE A ş adar, întrebaţ i fiind "ce este cunoaş­ terea", ră s punsul nos tru nu a fo st "cunoaştere", mai mult dec î t , , necuno aştere" . a THEODOROS Aşa se pare. SOCRATE Frum o s ni s-ar mai preciza r ă s p unsul , după ce ne-am dat silinţa să ară tăm ·că totul se mişcă, tocmai pent ru ca acest răspuns să apară corect. Numai că, ·pe cît se pare, ceea ce s-a vădit este că, · dacă totul se mişcă, ori ce r ăspun s ar da cineva d espre orice ar f i la fel de adevăra t zicînd " est e " aşa ori altfel - sau d acă vrei "devine", c a să nu îi ţ inem pe dumnealor în loc cu acest c uvînt.

THEAITETOS

235

THEODOROS E adevărat ce spu i . SOCRA TE Da, Theodoro s , în afară de faptul• că am spus " aşa" şi "altfel " . Căc i nu trebuie să ro s t i m deloc acest "aşa" (f ii n d c ă " aşa " nu ar mai fi deloc în miş- b care) , du p ă cum mc1 " altfel" (căci mc1 acesta nu este del oc în m i ş care) , ci se cere stabilit un alt c uvî n t pentru cei c are fo l o s e s c pr i nc i piu l ace s ta , căci în acest m o m en t nu mai au expresii pentru ideea lor - doar dacă nu li s-ar potri vi " c î tu ş i de puţi n" , ba, cel m ai bine "as tfel " , ca o expri m are ne determ ina t ă 1 2 1 . THEODOROS A c ea s ta este, fără îndoială , cea mai familiara vo rb ă pentru ei. SOCRATE Aşa că , Th eo doros , ne-a m d is tanţ a t de p r i et e nul t ău şi nici nu îi vo m concede că t ot omul este· c măsură a tuturor lucrurilor - doar dacă nu ar fi un om cu minte. Că s e n z aţi a este cunoaştere , i arăşi nu vom concede - sau nu potrivit princip i ului "totul se miş­ c ă '' ; nurl'lai dacă 'rh ea i t et os acesta nu are alt c eva de spus. THEOD0ROS Foarte bine ai gră i t , Socrate ş i , odat c"l încheiate acestea, trebuie să mă clistanţez şi eu dl' s ch i mbul de repl i c i cu tine - clup8. învoieli, deoarece cuvîntul despre Protagoras urma să îi pună capăt. TH EAITETOS Nu mai înainte, măcar, T hc odoro s , d ca So crate şi cu tine să vorb i ţi pe larg despre cei care afirmă că to tul este n emi ş c eţ t , aşa cum aţi stabilit adi ­ neauri. THEODOROS Vai, Theaitetos, tînăr cum eşt i , îi în­ v e ţi pe cei mElÎ în vîrstă să com i t ă nedrept ăţi ş i să treacă peste învoieli? Ba, pregăteşte-te să î i ră s pun zi lui So­ crate în di s c uţia c are urmea z ă . THEAITETOS Nu mai să vrea. Mi-ar plăcea, totu şi , foarte mult să îl aud vorbind despre ce spuneam . THEODOROS Î mbiindu- 1 pe Socrate la discuţi e , îi îmbii pe călăreţi spre dmpie122 ; într e abă- 1 , deci ş i ascultă ! SOCRATE Numai că eu, Theodoros, am i m pr e sia e că nu 'îi voi d a ascultare lui Theaite tos la ce îmi c ere . THEODOROS Şi de ce nu îi vei da ascultar e ? SOCRAT E Pe Melissos ş i p e c eil a lţi care afirmă că Totul este unu şi imobil mă sfiesc , desigur, să-i supun unei cercetări g r os olan e ; totu ş i , mă s f ie s c mai pu ţin de c ît de Parm en i de singur123. In ce î l priveşte I X� e l , ParmeHide îmi apare ca î n ac e l homeric " impunător ş i

236

PL A TON

"' gro zav t o l : d a tă " 1 24 . A m aj uns să mă aflu în preajma sa fiind, eu foart e tînăr, el foarte bă trîn şi mi-a părut a 1 8 4 a ave a o anume profunzime cu totul aleasă. De aceea mi-e t eamă că nici cuvintele nu i le vom înţelege şi că i deea din spusele sale o vom trăda cu atît mai mult, ia11 ceea ce este cel mai important, lucrul pentru care s-a is cat această dis cuţie asupra cunoaş terii : ce po ate fi ea, se va afla în cele din urmă necercet at di n pricina cu­ vintelor ce s-ar năpusti ca un cortegiu dionisiac în de­ lir125, dacă cimeva le-ar da· crezare. Şi, dealtfel, pro­ blema pe care o ridicăm acum fiind necuprinsă în pro­ funzimea ei, u.r suferi , dacă cineva ar cerceta-o ca pe u n mărunţiş, o nedreptate , iar dacă ar cerceta-o aşa cum se cuvine, s-ar întinde peste măs�ră, umbrind problema cunoa�terii . T r ebui e , deci, -să încercăm nu vreuna din aceste căi, ci s:) îl u � u ră m , prin arta noastră maieutică, b pe Theai tetos d e rodul concepu t de el asupra cunoaşterii. THEODOROS D ac ă aşa găseş ti de cuviinţă, este ne­ cesar s[l o facem . SOCRATE Hai , Theaitetos, mai cercetează încă ceva legat de cele spuse : ai răspuns, desigur, că senzaţia este ' cuno a7� ere, nu-i aş a ? TI I E AITETOS Ba da. SOC HA TE Şi dacă cineva te-ar întreb a aşa : "Prin ce anume vede omu l alb sau negru şi prin ce anume aude a�cuţit ori grav ?, i-ai răspunde - cred : "Prin ochi ş i prin u rechi " . THEAITETOS După mine, da. c SOCRATE Usoara mînuire a cuvintelor si a formu" ' lărilor şi alegere a acestora fără scrupulozit � te este, de cele mai multe ori, un lucru nu lipsit de distincţie, ci, mai degrabă , opusul acesteia este un lucru vulgar126. Există însă cazuri cînd eşti nevoit, cum este şi acum nevoi e să surprindem cee a ce nu este corect în răs­ punsul pe care l-ai dat, căci - bagă de seamă ! - c e răspuns e s t e mai corect : ochii sînt lucrul c u care sau prin care vedem, iar urechile, cel cu care ori prin care auzim? THEATTETOS P r i n care simţim toate cele, după mine, unul , Socrate, mai curînd decît cu care. d SOCRATE Ar fi de-a dreptul înspăimînEt tor, copile, dacă în noi, ca în nişte cai de lemn127, s-ar depune o grămadă de senzaţii , fără ca ele toate să tindă spre o ·

237

THEAITETOS

singură focmă

-

că t r eb u i e

să

îl

num i m

suflet sau alt­

'GUmva cu care, prin mijlocirea (ca a u n o r un�lte) 1 28 a acestor s en zaţii , percepem toate cîte sîn t sensibile. q'HEAITETOS, P ă i , mie mi se pa r e mai d eg r a b ă aşa decit altfel. SOCRATE Motiovu l pent ru care îţi ce.r c e t e z în a m ă­ II.Unt spusele este ca să a flu d acă printr-un a n u m e lucru d in noi - a cel a ş i r e a l i z ăm , prin o chi a l b u l ·oi neg rul, iar prin altele, tot aşa , alte s e n z aţ i i şi dacă, intrebat fii nd , ai pute a s ă pui pc s e a ma tru pului ast­ fel de l u cr pri . Ar fi însă, poate mai b i n e să vorbeşti -

•

şi să r ă s pun zi ace stor întrebări , decît 1 s;;i-mi fac cu de lu cr u în l oc ul tău . Aşa că spune-mi : cele p r i n c ar e si mţ i c al d ul , us ca t ul , u ş orul ş i d ul ce l e , o are nu le so­ coteşti , pe f i e ca r e t r upe ş t i ? Sau d e a l t fel? TH EAITETOS Cîtuşi de puţi n . SO CRATE Şi ai vrea să fii d e acord şi că este cu n ep u ti nţ ă ca s en za ţ i ile pe care le simţi pri n t r o anu- 185 • mită capacitate să le s i m ţ i p r i n a l t a , de pild ă : s ă a u z i cu v ă z u l ş i să v e zi cn auzul? THEAITETOS Cum să n u v r e a u � S OCRATE Or, d a c ă gîndeşti ceva l e g a t de amîn­ două, nu ai putea să le simţi pe am î n d o u ă prin orga­ nul u nu i simţ şi n i ci pri n al celuilal t .

tu

-

THEA ITETOS B i ne î n ţ ele s că nu. SOCRATE As t fe l , î n ce prive ş te s unetul ş i c u l o a ­ rea, p r i m u l lucru pe ca r e îl g îndeşti d es p r e amîndouă, nu este aces ta că amîndouă exi s i [t ? THEAITETOS B a c u , d a . SOCRATE P ri n urmare s i că fie care e s t e , pe de o parte, diferit de c e Ull al t ş i , · pe de alta, identic sieşi? THEAITETOS Cu m să nu ! b SOCRATE Şi că,. î mpre un ă sînt d o u ă , dar f i e care •este unu ? THEAITETOS Şi a s t a . SOCRATE Prin. u r ma r e , fi e c ă sî nt d iferi te., fie că sîni asemănătoare î n t r e ele, eşti în stare să f ac i o cer­ cetare asupra lor? THEAITETOS Poate . SOCRATE Or, :t oate aceste a, p r i n ce g în d e ş t i asu­ pra lor? Căci nici pri n auz, nici prin văz nu cxist-1 pu­ tinţa de a e x t r ag e cee a ce le este comun. Şi iat;:i şi o d ova d ă că este aşa c u m spuneam : c;lacă ar fi posibil să le c erc ete z i pe fiecare în parte dacă sînt sărate s ::m c ·

238

PLATON

nu, ştii că vei avea de spus cu ce le cercetezi şi că acest

ceva nu se vădeşte a fi nici vedere, nici auz, ci alt ceva. THEAITETOS Şi de ce nu se poate? Este capacitatea aceea, prin limbaj . SOCRATE Bine zici ! Dar, la rîndul ei, această ca­ pacitate, prin ce îţi lămureşte partea c omună şi tuturor lucrurilor, şi acestora129, parte căreia îi aplici cuvin­ tele "există" şi "nu există" şi cele cuprinse în întrebă­ rile de adineauri despre ele? Tuturor acesto.ra ce organe le vei atribui, prin care fiecare să simtă sensibilul nostru ? THEAITETOS Vorbeşti de·s pre existenţă şi despre non-existenţă, despre asemănare şi neasemănare, des d pre identitate şi a1teritate ş i încă şi despre unu ş i alt număr legat de ele. Este limpede însă că întrebi şi de par şi impar şi de celelalte care urmează acestora prin ·care dintre capacităţile trupului le percepem cu su­ fletul ? SOCRATE Mai mult decît bine, Theaitetos, mă ur­ mezi şi chiar acest ea sînt lucrurile de care te întreb. THEAITETOS Dar pe Zeus, So crate, în ce mă pri­ veşte, n-aş şti să îţi răspund ceva ; afară do ar că , după părerea mea, punctul de plecare pentru astfel de lucruri e este că nu există deloc un org an propriu, ca pentru ce­ lelalte, ci sufletul î nsuşi prin sine - aşa îl văd eu cercetează părţile comune tuturor. SOCRATE Frumos mai eşti, Theaitetos şi nu, cum spunea Theodoros, urît ! Pentru că frumos şi bun este acela care vorbeşte frumos. Dar dincolo de frumuseţe, bine ai făcut scutindu-mă de un discurs lung, dacă ţi-e vădit că sufletul cercetează unele lucruri el însuşi prin sine, iar pe altele prin capacităţil_e t:r:upului. Tot aşa mi se părea şi mie, dar voiam să-ţi pară şi ţie. 186 a THEAITETOS Păi; chiar aşa mi se arată. SOCRATE Unde aşezi atunci existenţa? Căd lucrul acesta este cu precădere consecinţă peste to ate . THEAITETOS Eu, între cele spre care sufletul tinde el însuşi de la sine . .SOCRATE Oare şi asemănătorul şi nea semănătorul � identicul şi diferitul? THEAITETOS Desigur. SOCRA TE Cum aşa? Şi frumosul şi urîtul, binele şi răul? ·

THEAITETOS

THEAITETOS Mie mi s e

239

pare că şi oo: i ste nţa acesto­

ra o analizează, m a i ales în compar aţi e unele q.1 al tel e , b

socotind în s i ne trecu,tul şi prezentul faţă de v i i t o r . SOCRATE Op reş te- t e ! Tăria t arelui se va s i mţi alt­ fel dec ît prin pipăi t şi to t aşa, moliciunea mo alelui ? THEAITETOS Bin e înţel es c ă nu ! SOCRATE Dar existenţa acestor stări şi că există amîndouă, c a ş i opoziţi a uneia faţ ă de cealal tă şi, d ::: ­ s igur , şi e xi s tenţa a cestei opoziţii , su f l e t u l î n suşi, în­ tordndu-se asupra l o r şi c om par î n du -l e între e l e , în­ cearcă să le discearnă pent ru n o i . TII EAITETOS S ig u r că d a. SOCRATE Aşadar, îndată ce s-au născut, o a m e n ii ca ş i animalele sînt d ă ru iţi d e la natură să s i m t ă toate a fec te l e c are, prin trup, l i se î n drea p t ă către suflet. In -ce p riveşte î nsă raţi o n am e nt e l e asupra aces t o r afecte ra­ portate la e xis tenţă şi u t ilit a t e , cu greu şi în timp, prin multe osteneli şi ş c o al ă se ajun g e l a aceas ta - cei care a j ung t 3 o . T H E AI T ETO S C a teg o ri c . SOCRA TE Să fie, deci, în stare să at i n g ă adevărul cel t căruia 1 3 1 nu î i este d a t s ă atingă exi ste nţ a ? T H EAITETOS Cu ne p ut in ţă . SOCHATE Da.r a d evă ru l pe care nu îl v a atinge, îl

c

va c unoa�te vreodată cinev a ? d THEAITETOS Cum ar putea, Socrate? SOCR A TE At unc i , d esigur că nu in afec t e se află cu n o a ş t e r e a, ci în concluzia 1 32 asupra l o r, căci po­ s ib il i t a t e a de a prin d e e x ist enţa şi adevărul s e a fl ă , pe

.cît se pare, aici, în ti mp ce acolo nu s e po at e . THEAITETOS Aşa se vede.

SOCRATE Ş i , deci, le ve i numi la fel şi pe una şi pe a l ta , deşi în tre ele d o u ă este aşa de mare deosebirea? T H EAI T E TO S î n tr- a d e vă r, n u ar fi corect del o c .

SOCRATE Care es te d e c i , n ume l e pe c are i l-ai da d re p t aceluia - ad i c ă faptul ui de a ve d e a , de a auzi, de a mirosi, de a se ·r ăc i , de a se î n că lzi ? THEAITETOS A s imţi, după mi n e . A l t f el c u m ? a S OCRATE Şi în ansamblu l e n u m eşti , de si gur , sen­ zaţi e ? T H E AI TET OS S î n t ne vo i t . S OC R A T E Căr ei a, zicem noi, nu-i este dat să a j u ng ă ia ad evă r, căci nu a ajuns c î t u ş i de p u ţ i n l a e x i ste nţ ă . THEAITETOS Nu, într-adevăr.

de

PLATON

240

SOCRATE A t u nci , cîtusi . de pu ţin la cunoaştere. �THEA ITETOS Deloc. SOCRATE Atunci nu ar fi posibil , Th e a it e tos , ca sen­ z aţi a ş i cunoaşter e a să fie acel a ş i luc ru . THEAITETOS S-ar părea că nu, So c r a t e . Ş i mai ales în mo m e ntul acesta a d ev e nit cît se poate de lim­ pede : cunoaştere înseamnă altceva decît senzaţie. l87 a SOGRATE Dar, cu siguralnţă, nu aceasta este pr i cina pentru care am început să dialogăm : c a să aflăm ce nu poat e fi c u noa şte re a , ci ce p o at e fi . Am înaintat, cu to a t e acestea, destul ca să n u o m a i căutăm în nici un fel de senzaţie , ci în acel nume oricare îl v a fi avind sufletul, atunci cînd se ocupă, el însuşi în sine, de cel e exi s ten t e . THEAITETOS D ar a cest lu c ru, So cr ate, se n um e şte , pe cîte îmi înc h i p ui eu, a formula o opinie. SOCRATE A i dreptate să îţi In c h i p ui asta, dratl gul meu. Şi uită-te a cum, i a răşi de la capăt, ştergînd tot ce a fost în a in te, dacă vezi ceva mai bine, de0 a rece ai înaintat pînă aici. A ş a că spune-mi încă o dată : ce po a te fi c u n oaşt e rea? TJ IEAITETOS Să spun· " orice o pin i e t' este cu ne­ putinţă , S ocrate, deo a rece opinia este şi falsă. Mă tem însă că > degajă ... concluzii care au adus Q contribuţie substanţială la elaborarea unei teorii a definiţi ei ... " 178 Studiul pasajelor platoniciene care menţioneazi'i pictura (v. N. Demand, Plata and the Painters, în "PhoPnix'", 29 '1U75, 1, pp. 1-20) arată că pictorul devine un termen de comparaţie pentru sofist; nesiguran.J;a percepţiilor sensibile este analoagil unei "zugrăveli mincinoase'· - v. şi, în contextul m:ti li'\rg al dialogului nostru, Parmenicle, 165 c-d. Referindu-sc la slda­ graphia, Platon atacă metodele folosite în pictura iluzionistă, ai cărei reprezentanţi apar ca un soi de sofi�ti ai artei plas­ tice.

179 Expresia proverbială vizează ignorarea datorată dep:lr­ tării în spaţiu - un lucru care ţine, în fond, tot de percepţia sensibilă.

180 Am tradus astfel termenul epitaxis ("prescription" Dlf:S, "die Vorschrift" - APELT). considerînd ca regulă de­ fmiţia a treia, aşa cum fusese formulată mai sus, la 201 c-d.

1�1 E xpresia românească echivalează o sin tagmă care, mai 11p1 ""Pe de original, ar' suna astfel: "să răsuce�ti ciomagul s:1u pi: .. d-.e:! riy&[i.e:v oc;j de ceva, să nu imite acest lucru ? Cu ne p u ti n ţ ă, zise. Aşa c ă filosoful, in trînd el în contact mon i os ul , devine armonios şi d ivi n după

cu d ivinul şi cu a r ­ putinţa omului" . ac e s ta este faptul că imitarea jmimefsthaii şi a flînd u - se veş n i c

Cel mai important lucru din textul de a fi a se m en e a provine din acelor ,lucruri ve ş ni c e, puse in ordine egale c u sine. Această imitare este u n reflex a l contemplării jtheomenous/, treaptă superioară a ac ţ i unii de a p r ivi jhor6n­ tasf. La rîndul ei, contemplarea duce la apropierea cu dra ­ goste jhomilef agamenosj de obiectul ei . Imitarea (şi odată cu aceasta, efectul ei, d ev enirea asemenea)6 ajunge astfel o acţiune complexă, al cărei m o tor este iub i rea . Rezultatul ace s ­ tei acţiuni este ajungerea la natura d ivină jtheiosj şi la în ­ suşirea caracteristicii univ er saJe a a c estei a : armonia ca po-

d or i nţa

M A R I A N CIUCĂ

300

d b abă co