Enigma Otiliei-Caracterizare Personaj [PDF]

Zitiervorschau

Tipologia romanului – romanul isi datoreaza valoarea mai ales creatiei tipologice. Cartea reconstituie mai multe existente, avand in centrul povestirii averea lui mos Costache, tema sustinuta de personaje de structura balzaciana , complicate insu cu elemente romantice si moderne in realizarea lor.

Costache Giurgiuveanu (80) – personaj-pivot al intregii intrigi a romanului – era un omulet subtire si putin incovoiat. Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si din cauza aceasta, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca nistee aschii de os. ! La prima privire ar putea fi incadrat in formula tipologica a avarului. Dar mos Costache nu este tipologic avarul pur, un Harpagon, sau un grotesc Hagi Tudose. El are atributele lui Pere Grandet si Pere Goriot ( personaje balzaciene) aplicate la un om fricos, dar incapatinat, suspicios si viclean, un zgarcit, dar cu intentii generoase. Felix observa ca avaritia lui este mai mult o manie,” dar o iubeste mai mult pe Otilia si se gandeste mereu la ea”. Intr-adevar, batranul are o evidenta afectiune pentru fetita lui, in privinta careia are planurile lui sa o infieze, sa-i faca o casa, sa-i depuna bani pe numele ei dar mereu amanate. Aparentele, comportamentul lui mos Costache sunt impotriva lui;p refuza sa-i dea lui Felix banii cuveniti, cand e bolnav se serie de pretul unei retete, isi hraneste prost familia. Batranul este doar un maniac, care adora banii, pentru ei insisi, ii crede in siguranta doar ascunsi sub dusumea, sub saltea si nu se poate desparti fizic de ei. Zgarcenia lui este o forma de rezistenta la lacomia mediului, iar aceasta manie a sa este explicabila: intrucat intr-o lume care nu seamana cu cea a adolescentei sale, nu o intelege, o suspecteaza, se apara impotriva mediului cu mijloace naive, rudimentare. Prin deznodamantul romanului, cade victima propriei suspiciuni, capatand astfel un inteles tragic. Principalii agenti ai competitiei pentru mostenire sunt Stanica Ratiu si Aglae Tulea, ginere si soacra . Simultan si in aceeasi masura aliati si rivali, cei doi intrupeaza forta raului premeditat, constientizata.

Stanica Ratiu (13, 64, 182) – descendent al lui Dinu paturica din romanul “Ciocoii vechi si noi“de N Filimon, este arvistul, profitorul de ocazie, escrocul lipsit de scrupul, fanfaronul sentimental, demagogul. Avocat prin vocatie, dar fara procese, circula in diferite medii in asteptarea unei lovituri. “Stanica nu urmarea nimic in special, astepta numai infrigurat, lovitura care sa-i schimbe cursul vietii. Stanica era pretutindeni, intreba de toate , dadea sfaturi in toate directiile, era parinte, consilier pentru orice, induiosandu-se de propriile lui improvizatii sentimentale.” Este bagaret si insistent, insolent, intrigant, ascultator pe la usi, istet, descurcaret, un erou care cumuleaza toate trasaturile de caracter ale personajelor comice caragialiene. Este in stare de orice matrapazlac, nu se fereste de afaceri dubioase, este capabil de orice ticalosie, pana a-l jefui pe mos Costache, caruia ii provoaca si moartea. Informator si sfatuitor al clanului Tulea in privinta averii lui mos Costache, amestecat in mariajul lui Titi, musafir nepoftit in casa lui Pascalopol, stanica circula ganditor si indiscret, cautand o alta stare sociala pe care o si realizeaza in final.

Aglae Tulea (12,37) – asediator tenace al averii fratelui ei, Costache, este “vipera”, “vrajitoarea”, “femeia tip care nu poate fi ocupata decat de un singur sentiment deodata.” Fizionomia ei exprima rautatea, iar vorba secreta venin. Cu fata “galbicioasa”, buze subtiri, “acre”, nas “incovoiat si acut”, “ochii bulbucati, obraji brazdati de cateva cute mari”, Aglae este capetenia clanului Tulea, nu pierde nici un prilej de a spune lucruri jignitoare. Afland ca Felix va locui la Costache Giurgiuveanu, axclama: “-N-am stiut; faci azil de orfani?”. Pe Otilia si Pascalopol ii raneste prin insinuari urate, observand ca naravurile se strica din cauza “zanaticelor si infiptelor” care “se spanzura de gatul barbatilor”. Amendeaza stradania studioasa a lui Felix, apreciind apatia tampa a fiului ei: “Cine citeste prea mult se scranteste”. Ura este sentimentul dominant al acestei femei si in mod paradoxal, ea izvoraste din iubire pentru copiii ei, pentru care viseaza averea fratelui ei. In mod paradoxal, Aglae este personajul avar din roman: - nu-si interneaza sotul senil in sanatoriu de teama sa nu cheltuie - nu ii da zestre Olimpiei - de la Pascalopol imprumuta cu seninatate bani pe termen nelimitat. ! Cand mos Costache se imbolnaveste, ocupa casa militareste, pazind-o de straini (Felix si Otilia), violenta ei acaparatoare devine paroxistica. In familia ei, Aglae este mama in stare de orice miselie pentru ceea ce crede ea ca ar aduce fericirea copiilor ei, pe care ii ocroteste in raport cu nevolnicia lor. Ca matusa o detesta pe Otilia, in care vede “o prefacuta”, care le pune in pericol mostenirea, o “dezmatata” care-i sufla partidele Auricai, de aceea se opuse infierii ei.

Aurica (13,40,49) – fata Aglaei, slaba, uscata, cu fata pergamentoasa, parul rarit, cu ochii inconjurati de gropi mari si vinete, vopsita violent, este tipul fetei batrane, acrite, invidioase, o balzaciana eroina, complexata, in cautare permanenta de “partide”. Ii asediaza succesiv si insistent pe Pascalopol, Felix, Weissman, in ideea unei casatorii.

Titi Tulea (41,47) repetent, tembel, debil mintal, preferatul Aglaei, infantil, apatic. Ii place sa se legene, sa copieze carti postale, are fixatii erotice.

Simion Tulea este sotul subordonat sotiei sale, alienat, decazut din rosturile sale de familie: tace, brodeaza si are unele accese de furie.

Leonida Pascalopol (59,123,124), mosierul cultivat, fin psiholog, melancholic, resemnat, intelept si generos, cauta atmosfera de familie in casa lui Costache Giurgiuveanu. Pentru Otilia, pe care o stia inca de mica, nutreste o afectiune profunda, in care se imbina instinctele paterne, admiratie estetica, delicata pasiune. Prin nobletea sufleteasca, Pascalopol poate fi comparat cu eroii lui Turgheniev.

Otilia (15,56,116,196) este una din reusitele cartii. Asemeni Olgutei din “LA Medeleni” al lui I.Teodorescu, Otilia reprezinta psihologia tinerei fete, cu un comportament derutant, dar fermecator. Otilia nu are ea insasi vreo enigma ci Felix,

minte lucida, o gaseste in reactiile ei tulburatoare. Suava, exuberanta, dar trista, instabila, dar matura, rasfatata dar generoasa, materna si copilaroasa, imaculata si frivola, Otilia este simbolul feminitatii imprevizibile.

Felix (5,52,158,432,433) – este un tanar ambitios, care urmareste perseverent o cariera stiintifica de prestigiu. Este omul superior, ale carui energii sunt timpuriu orientate catre o activitate pozitiva, in care rolul principal il joaca vointa. “Singura cariera in care un om normal, cum ma socotesc, poate ajunge in frunte numai prin vointa, este aceea stiintifica”. Incordarea vointei catre un tel, echilibrul rational al tanarului il incadreaza in seria ipostazelor succesive ale omului superior in literatura calinesciana. ! In caracterizarea personajelor G Calinescu foloseste toate mijloacele compozitiei clasice: prezentarea mediului in care traieste personajul, portretul fizic si psihic cu tendinta de generalizare spre o anumita categorie umana, caracterizarea indirecta prin actiunile si opiniile personajelor, caracterizarea de catre alte personaje si autocaracterizarea.