Din istoria și arta cărții. Lexicon. Vademecum pentru editori, ziariști, tipografi, bibliotecari, librari, documentariști, arhiviști, muzeografi, profesori și studenți [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

VIRGIL OLTEANU

DIN ISTORIA ŞI ARTA CARJll „

LEXICON Vademecum pentru editori, ziarişti, tipografi, bibliotecari, llbrarl, documentarişti, arhivişti, muzeografi, profesori şi studenţi.

EDITURA ENCICLOPEDICĂ 1992

Coperta şi supracoperta: SIMONA DUMITRESCU

ISBN 973-45-1008-B

Tudorei

PREFAŢĂ

Prin acest dicţionar, disciplinele bibliologice se îmbogăţesc cu o foarte bună lucrare, o performanţă a ştiinţei filologice române. Este unica lucrare de asemenea dimensiuni, situîndu-se în fruntea modestelor încercări de pină acum, care au avut totuşi curajul primordialităţll şi meritul de a fi învins primele greutăţi de ela­ borare. Astfel, Virgil Molin a studiat la Leipzig arta tiparului, a publicat noţiunile maistrului tipograf (19"'10) şi o singură coală dintr-un dicţionar bibliologic. Pro­ fesorul N. Georgescu-Tistu, cu îndelungată experienţă de bibliotecar la universi­ tăţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, aflat în mijlocul preocupărilor bibliologice la Blblioteca Academiei Române, a întocmit primul glosar al termenilor bibliclogici (1964, litografiat). Pentru a rămine numai la cei mai de seamă autori în acest domeniu va trebui să amintesc şi excelentul tratat ilustrat al lui S. Toth despre litera tipărită (1966) *. După cum constituţia este legea legilor, tot aşa bibliologia este ştiinţa ştiin­ ţelor care au ca mijloc de comunicare scrisul, cartea, cultura grafică. Într-adevăr, în orice domeniu ar lucra un om de ştiinţă, un cercetător, acesta nu se poate dispensa măcar de 2-3 din disciplinele bibliolcgice: bibliotica şi biblioteconomia (sistemul ei de organizare), bibliografia, informatica documentară. Numai după ce cercetătorul stăpineşte toate rezultatele investigaţiilor în disciplinele mai sus citate autorul poate trece la a doua etapă de lucru: planul compoziţional al Iucrări i p e care-l defineşte cu claritate numai clasificarea fişelor sau a materialelor obţinute. începe etapa a treia: stilizarea, scrierea lucrării, în manuscris. Dactilograma, formă modernă a prezentării unei lucrări pentru tipărire, înseamnă pentru editură manuscrisul însuşi. De dactilograma corectată este responsabil autorul, atit pentru conţinutu! lucrărll, cit şi pentru forma exterioară a prezentării ei sub forma cărţii tipărite. Cu alte cuvinte, munca autorului continuă şi în timpul cit lucrarea este în tipografie, în mina tipografi/or, a legătorilor de carte etc. Chiar şi puţinele

•Titi urile complete ale lucrărilor acestor bibliologi, special ist fiecare în cite meniu diferit, vezi-le în „Bibliografia selectivă" a prezentei lucrări.

un do­

8

PREFAŢA

cuvinte subllniate din acest pasaj care arată, la modul general, procesul evoluţlel unei cărţi pînă la realizarea ei finală, pot dovedi cit de necesară este, pentru orice autor, orientarea precisă bibliografică. Poate puţini înţeleg şi conslmt o asemenea exigenţă astăzi, dar, cu timpul, societatea contemporană o cere ca o obllgaţle conştientă, ca un respeCt ce-l datorăm cltltorllor de cărţi. Dicţionaru! bibliologic întocmit de Virgil Olteanu foloseşte ca Instrument de lucru nu numai cercetătorului ştiinţific, ci tuturor celor care au preocupări comune, sub diferite aspecte, cu universu/ cărţilor: bibllotecari, bibliografi, documentarişti, muzeografi, colecţionari, bibliofili, tipografi, legător! de

cărţi, ziarişti, librari etc. Profesorii, pedagogii, studenţii şi elevii vor fi surprinşi de valoarea expresivă a limbii româneşti. Sinonimla, omonimia sînt poslbllităţi de îmbogăţire a limbii nu numai în beletristică, dar şi în lexicografia tehnico-ştiinţifică. Dicţionarul lămureşte cu precizie toate aceste cazuri şi dă �pileaţii exacte tuturor noţiunilor cu aspectele lor diverse. Pentru semnalarea acestora din urmă, autorul dă o notă informativă detaliată. Dicţionarele lingvistice monolingve sau plurîlingve sînt opere ştiinţifice greu de realizat, dar a desăvîrşi un dicţionar tematic cred că este şi mal greu. Pentru primele se găsesc modele numeroase şi s-au creat în timp, cită vreme dicţionarele tematice, pe probleme, n-au antecedente multe. Lipsa lor şi, deci, nevoia de a le avea, s-a simţit mult mai tirzlu. În ce priveşte tema bibliologică, ea s-a ivit în preocupările ştiinţifice numai cind această ştiinţă a fost Introdusă ca disciplină de invăţămint, întii la Şcoala de arhivistică (1924), apoi în universităţi (Cluj-Napoca, 1932, Bucureşti, 1942). După ani de învăţămînt bibliologic , teoretic şi practic, un Dicţionar bibliologic avea condiţiile de a fi creat de un număr mare de

specialişti bibliologi. Editura Enciclopedică , avînd ca profil, în primul rînd, să tipărească lucrări de informare enciclopedică şi dicţionare de tot felul, vine în ajutorul ştiinţelor speciale prin editarea acestul dicţionar întocmit, cu grijă şi erudiţie, de Virgil Olteanu.

Autorul a găsit metoda ştiinţifică de a-l face ccesibil nu numai bibliologilor. dar şi tuturor celor care folosesc scrisul şi carte-a (cultura grafică) ca mijloc de comu­ nicare a ideilor. În ce constă această metodă? Autorul aplică patru moduri în explicarea noţiunilor: a. o definiţie scurtă, conformă exigenţei logicii şi tehnicii lexicografice: eterotip exemplele din categoria aceasta sînt cele mal numeroase într-un dicţionar tematic ; b. prezentarea dezvoltată a noţiunii într-un plan Istoric evolutiv: alfabet, bibliotecă, clasificare, ex libris, gravură, ilustraţie, litografie, papirus, scriere, tipar ş.a. La această categorie de noţiuni găsim date Istorice, caracterizări aflate de obicei în enciclopedii şi în tratate de istoria cărţii şi tipa­ rului ; c. noţiuni care reprezintă substantive, uneori şi cu valoare de adjectiv, care provin de la un nume propriu: Baskerville ediţie , Didot oficină editorială, Elzevir ediţie, Plantin atelier tipografic ş.a. ; d. noţiuni care arată tipuri de cărţi, cu explicaţii ample, caracterizări, date despre evoluţia lor, exemple: codex, didahle, ec/ogă, octoih ş.a. -

9

PREFAŢA

Scriitorul de mare talent Anatole France era dublat şi de o «vastă erudiţie», cum ii caracterizează critica franceză. Se interesa de buchinişti, i-a elogiat pentru profesiunea lor plină de surprize cunoştea tainele unei biblioteci (a fost şi biblio­ tecar) fiind fascinat de frumuseţile cărţii in sine. Citea cu pasiune dicţionarele llngvlstlce care, pentru el, nu erau numai instrumente de lucru, ci şi un mijloc de a aduna cuvlntele într-o �laţă Intensă. De asemenea, dicţionarul pe care ii prezentăm va fi citit ca o operă instructiv­ educativă; scris cu llmpezime a gindiril şi exprimării, el proiectează asupra scrisului şi cărţii o aureolă care luminează un întreg univers, adesea misterios, dar întotdeauna binefăcător de mllenll, pentru omenire. Pină la ultimele lui pagini, cu « Blbllografia selectivă», dicţionarul de faţă este un Izvor bogat de cunoştinţe rare ,1 utlle.

DAN SIMONESCU

NOTĂ

În cultura oricărui popor, alcătuirea unui dicţionar care să cuprindă termeni. sensuri şi informaţii bogate din variatele domenii legate de Istoria, tehnica şi arta cărţii constituie o necesitate reală. Lucrarea de faţă izvorăşte tocmai din dorinţa de a răspunde acestei necesităţi, Intens manifestată în cultura română, în special în ultimii ani, cind Interesul şi pasiunea pentru carte şi lectură, ca şi dezvoltarea actlvltăţllor editoriale şi publi­ clstlce, au sporit considerabil. Lucrarea este destinată aşadar unei sfere ample de cititori: atît celor care, prin profesia lor, se ocupă de carte - bibliotecari, editori, redactori, traducători, autori, librari, anticari, tipografi, graficieni, arhivişti, documentarişti etc. -, cit şi tuturor celor dornici să se iniţieze sau să-şi lărgească Informaţia asupra multiplelor aspecte presupuse de universul cărţilor şi de minu­ natul meşteşug al alcătuirii lor. În acest fel, se urmăreşte o dublă finalitate: aceea de a se oferi, pentru prima categorie de cititori, un Instrument de lucru util şi, pentru cea de a ·doua, un mijloc accesibil de orientare. Conceput şi realizat în acest spirit, prezentul dicţionar este întila lucrare cu un astfel de profil din lexicografia românească şi - prin lnformaţllle cu caracter enclclopedlc - una din puţinele din literatura de specialitate pe plan Internaţional. Într-adevăr, lexicografia bibliologică la noi se află abia la începuturile sale, puţinele lucrări existente cu tematică înrudită fiind de proporţii reduse şi referindu-se la domenl I restrînse (de ex.: Vocabular de bibliologie, elaborat în 1966 de un colectiv al Blbliotecll Academiei, coordonat de N. Georgescu-Tistu, sau Vocabularul tipografu/ul, publicat în 1940 de Virgil Molin). lncercind să acopere activităţile şi disciplinele adiacente care ţin de scris şi de carte - blbliologle, conservare şi restaurare, diplomatică, documentare, grafică, legătorie, paleografie, poligrafie, redactare· şi editare etc. - dicţionarul are în vedere consemnarea şi explicarea termenilor, expresiilor şi abrevierilor folosite, în exclusivitate sau cu precădere, în domeniile menţionate, precum şi a sensurilor, specifice acestor domenii, căpătate de unele cuvinte din limba comună.

NOTĂ

11

O caracteristică a lucrării de faţă este includerea unor informaţii de natură enclclopedlcă, privitoare la istoria şi locul cărţii , atît în cultura universală , cit şi în cea română. Dlcţlonarul inregistrează aproximativ 3000 de cuvinte-titlu, în ordinea lor alfabetică. Structura fiecărui articol urmăreşte expunerea datelor într-o succesiune care să dea unitate lucrărll, recurgîndu-se şi la procedee grafice adecvate, menite să uşureze consultarea ei. Astfel, după cuvîntul-titlu, redat în verzale aldine, apar eventualele variante ; urmează sensurile, numerotate cu cifre arabe, înaintea fiecărui sens speclficîndu-se, între paranteze, prin prescurtare, domeniul din care face parte (cînd toate sensurile unui termen sînt caracteristice unuia sau mai multor domenii comune, domeniul sau domeniile respective se dau imediat după cuvîntul-titlu). După explicarea sensului se indică sinonimele (spaţiate şi marcate cu O)şl expresiile, în ordinea strict alfabetică a constituenţilor lor, fiind precedate de bară dublă În continuare, se oferă date istorice şi enciclopedice, semnalate cu • cînd este vorba de informaţii de ordin general, universal, şi cu• cînd acestea se referă la cultura românească. În încheiere figurează, dacă este cazul, abrevierile notate cu D şi semnul -+ pentru «vezi». În situaţia în care cuvîntul-titlu este alcătuit dintr-un termen sau o expresie dintr-o limbă străină, se specifică abrevierea acesteia între paranteze, înaintea domeniului. În sf îrşit, atunci cînd cuvîntul­ tltlu este o abreviere, se precizează acest lucru tot între paranteze.

( 11>·

În cazul cuvintelor din limba comună înregistrate pentru sensurile caracteris­ tice obiectului de care se ocupă lucrarea, am precizat domeniul chiar dacă respec­ tivele sensuri sînt cunoscute şi în limba generală, ca de pildă abecedar (edit.) 1. «Carte care cuprinde primele noţiuni de citire şi de scriere». În unele situaţii însă, Indicarea domeniului nu a fost posibilă, sensurile cuvîntului a parţinînd limbil comune, dar fiind consemnate în dicţionar întrucît intră în sfera tematică a acestuia, de ex.: academie.

Dorim să aducem mulţumiri profesorului universitar doctor docent Dan Slmonescu şi cercetătorului ştiinţific principal Alexandru Mareş pentru sfaturile competente acordate, specialiştilor doctor Gabriel Ştrempel şi Mircea Ionescu, referenţii ştiinţifici ai. lucrării, precum şi domnului inginer doctor Alexandru Irod. De asemenea, ne îndeplinim o plăcută îndatorire de a ne exprima gratitudinea faţă de cel care, cu competenţă şi solicitudine, ne-au s prijinit în strădania noastră şi au făcut posibil ca lucrarea să vadă în bune condiţii lumina tiparului: doamnelor Viorica Gramatopol, Voichiţa Ionescu, Angela llovan şi domnilor dr. Valeriu Şuteu, şi Olimpiu Popa. În sfîrşit, mulţumim anticipat celor care, prin observaţii, completări şi su­ gestii, îşi vor aduce contribuţia la îmbunătăţirea acestei lucrări, de al cărei caracter perfectibil sîntem conştienţi.

AUTORUL

LISTĂ DE ABREVIERI

a brev. apr. arh iv. art. aug. B.A. B.C.S. B.C.U. bibl. cap. cart. cod. consv. cri pt. cron . dec. dipl. docum. ed. edit. e.n. eng l . e pigr. ex. fasc. febr. fig. fi i . fi lgr. fr. gen. germ. gl. gr.

=abreviere, abreviat =apri l i e =arhivistică =artico l u l , articol e l e =august = B i b l i oteca Academiei = Bibl ioteca Centrală de Stat = Bibl ioteca Centrală Uni versitară = bibliologie =capitol u l , capito l e l e =cartografie =cod icologie = conse rvare =cri ptografie = cronol ogie = decembrie =d i plomatică = drocumentare = ediţia =ed itare = era noastră =engl eză =epigrafie =exem plu, exemple =fascicula, fasciculele =februarie =figura =fi l ate l i e =fi l igranol ogie =franceză =genealogie =germană =gl i ptică =greacă

·

g raf. her. ian. it. iul. i u n. î.e.n. l at. l eg. l ex. mar. med. ms. mss. nov. n r. n u m is. oct. p. pal . p. ext. pi. p::il igr. red. sec. sep. sig. sin. sl. sp. ş.a. t. te. var. vo i .

=grafică = herald ică =i anuarie =italiană =i u l ie =i unie =înaintea erei noastre =l atină =I egătorie =lexicografie = martie = medal istică =manuscris = man uscrise = noiembrie = nu mărul, n umere l e = num ismatică =octombrie = pagina, pag i n i l e =pal eografie =prin extensiune =plural =pol igrafie =redactare =seco l u l , secolele =septembrie =sigi lografi e =sinonim, si nonime =sl avonă =spaniolă =şi alţii =tom u l , tomurile =tu rcă =variantă, variante =vo l u m u l , vo lumele

A. (abrev.) -+ A N N O. A BC (edit.) 1 . Abecedar (1). • Termenul apare pentru prima dată în titl urile a două ti păritu ri cu text bilingv german şi român, în 1 783 : ABC sau Bucavna spre folos ul sc6/elor niamului romanesc (Sibiu), cu l itere l atine, şi

ABC sau Alphavit pentru folosul şi procopsd/a scoale/or celor norma/esci ci nemu/ui Romănesc

(Blaj), cu litere latine şi chiri lice. 1.--+ A B ECE DAR (2). A B ECEDAR (edit.) 1 . Carte care cupri nde p rimele noţiuni de citire şi de scriere, � a b c ( 1 ) , a I f a v i t (1 ) , a I f a v i t ă (1 ) , a z b u c o a v n ă , b u c o a v n ă , b u c v a­ r i u , e l e m e n ta r i u , l it e rari u , m e n t o r . • Cea mai veche tipăritu ră românească, cu litere chirilice, "ce are în sine deprind erea i nvetiaturii copi i loru la carte", este Bucovna "tocmita şi ti părita d e M i haiu lstvanov ici". Cartea, im primată l a A l b a I u lia, în 1 699, are conţi nut exclusiv relig ios. La 1 749 a apărut în Ţara Românească Bucoavnă pentru învăţătura prunci/orii "prin diorthosi rea lui Lavrentie leromonahulu Dimi trievici. De Constanti n Athanasievici ti pografu lu." M itropolitu l I acob Putnean u l a publ icat l a laşi, în 1 755, Bucvariu sau Începere de Învăţătură, iar în 1 777 a apărut la Viena Bucvariu pentru pruncii cei româneşti. Pri mul a . românesc cu caracter p reponderent l aic,

Abeţedar inlesnitor pentru invătătura copiilor (Si biu, 1 828), cu s love chiri l ice, a fost alcătu i t de G rigore Pleşoianu. U rmătoru l, Mentor sau Abecedar pentru folosul tinerilor carir se Tndeletnicesc la Tnvătătură (Si biu, 1 836), apar­

ţine l u i D. J ianu . A. Iul J i an u a fost retipărit

ABC f �

u

BUCAVNA SPE

FOLOSUL

SCOU:LOR NIAMULUI

9l

o 't-

t r

& fi d) I

amt n -aum

ROMANESC

r

i

1

e n

�tliraudp l>

' r

!ll Q ai o n Q l:: - LI NIE D E SIGU­ RANŢĂ. .

BADI ER (fr. ; leg.) Stil de legătură creat de Florimond Bad i er, legător francez din sec. 1 7. Se caracterizează pri ntr-un decor bogat, lucrat în pu ncte (pointilte ) , care acoperă întreaga suprafaţă a copertei, evocînd desen u I covoarelor orientale. Singuru I legător al

Legătură Badier, sec. 1 7

epocii care îşi sem na lucrări le, Badler folosea ca emblemă u n chip de om alcătuit d i n p uncte, c e se repeta ca motiv ornamental. -+ şi LEGĂTURĂ. BADI U S (edit.) Ediţie i mprimată de uma­ n istu l flamand· Jodocus Bad ius Ascensius Josse Bade (1 462- 1 535) . Bad lus a publicat între 1 503 - 1 535 la Paris circa 700 d e titl u ri, i ncluzînd atît clasici latini, cit şi texte con­ temporane, pri ntre care primele scrieri ale lui Erasmus. Emblema sa editorială repre­ zintă o presă ti pografică însoţită de l ncri pţla Praelum Ascensianum "Tiparniţa lui Ascen­ sius". În 1 535, atelieru l său a fuzionat cu cel al fam i l iei Estienne. BAED EKER (germ. ; edit.) Colecţie de ghi­ duri tu ristice a cărei editare a fost I niţiată de l i brarul german Karl Baedeker (1 801 - 1 859). BAG H ETĂ (pol igr.) Element ti pografic or­ namental i m primat lateral pe pagină. BALOT DE H Î RTI E (poligr.) U nitate de măsură a hîrtiei egală cu 5000 de coli. BAN CĂ DE DATE (docum .) Centru de analiză, înmagazinare, regăsire şi difuzare a datelor concrete d i n u n u l sau m ai m u lte domenii de specialitate, selectate şi prelucrate automat. BAN DĂ 1 . (leg.) B. de caplt , -+ CAPI­ TALBA N D. 2. (poligr.) B. d e exped iţie, -+ BAN DEROLĂ. l. (graf.) B. d esenatl, nara­ ţiune în imag i n i unde personajele sînt i den­ tifi cate de la o secvenţă la alta ;e încolăcit în jurul u n u l trunchi de copac. În 1 972, ia fii nţă, la Tîrgovlşte, Socie­ tatea Romină de Bibliofilie (S.R. B.).

Emblema Societăţii Române de Bibliofilie, Tirgovlşte, 1 972

BI BLI OFILM (bibl.) Copie fotografică a unul text pe fi l m cu bandă îngustă. BI BLI O F O B I E (blbl.) Atitudine de ostili­ tate şi dispreţ pentru cărţi. -+ şi BIBLIO­ CLAST. BIBLI O F O N (blbl.J Instalaţie electrică pentru exped ierea automată a cărţi lor din depozitul bibliotecii în sala de lectu ră, la solicitarea cititorilor. BIBLIOGRAF (blbf.) 1. Specialist care ela­ borează lucrări de bibliografie. • ln evul mediu, lat. bibliographus era unul din numele date copistu l u i de mss. 2. Instalaţie e lectro­ nică care alcătuieşte automat liste bibliogra­ fice, pentru o anu mită temă solicitată de beneficiar. BI BLI OGRAFI E (bibl.) 1. Ram u ră a bib/10logiei care are ca obiect evidenţa, descrierea, clasificarea şi aprecierea documentelor ti­ părite şi mss., în vederea unei mal bune valo­ rificări a conţinutu lui for de i nformaţii de către beneficiar. 2. Repertoriu cronologic, alfabetic sau pe materi i, al scrierilor referi· toare la o anumită problemă sau d isci pl i nă, l a operele u n u i autor sau ale u nei gru pări l iterare etc. 3. Lista lucrărilor de care s-a folosit un autor pentru a elabora o lucrare : se găseşte fie concentrată la sfirşltu l cărţii, fle d u pă fiecare capitol, pentru materialul d i n capitolul respectiv, fie repartizată în cuprins, în note i nframarginale sau ch iar în text intre paranteze. 4. Titlu dat u neori acelei ru brici d intr-un periodic care cuprinde o listă sumară de lucrări recent apărute sau recenzii ale acestora. li b. ad notatl, b. cu I ndicaţii asu pra conţi nutu lui şi valori I lucrărilor i ncluse ; -+ şi ADNOTARE (1) ; b. alfabetlcl, b. în care p rezentarea elementelor biblio­ grafice se face în ord inea alfabeticii a numelor autorilor sau a titluri lor lucrărilor ; b. ana­ litlcl, b. în care datele descriptive sint însoţite de scurte rezumate ale scrierilor respective ; b. ascun sl, b. răspindită în textul, în notele de subsol sau în an exele u nei l ucrări menţionând izvoarele scrierii respective ; în categoria b.a. se i nelud şi indicaţiile bibliografice de pe coperte, s upra­ coperte, foi l i m i nare cupri nzînd lista celor­ lalte scrieri ale autorului, lucrările de aceeaşi specialitate, reclam ele şi anunţurile editori­ lor etc. ; b. completl, -+ B. EXHAUSTIVĂ ; b. critici, b. selectivă care prezintă publi­ caţiile cu o analiză a cuprinsul u i sub formă de referat, abstract sau recenzie, stabilindu-le

BIBLI OGRAFIE

45

valoarea, calităţile şi l i psurile ; rubricile de recenzii ale revistelor de specialitate cuprind asemenea , aprecieri asu pra l ucrărilor, respec­ tive ; b. cronologică, b. în care în registrarea elementelor bibliografice se face în ord inea cronologică a titlurilor citate ; ex. : Dimitrie l arcu , Bibliografia chronologică romană. Ed. 2. Bucureşti, 1 873 ; b. curentă, b. care semna­ lează l ucrările recente, pe măs u ră ce acestea apar ; b.c. ia de obicei formă de period ic ; b. d e baz:ă, l ista lucrărilor care orientează în mod esenţial asupra unei teme ; b. d e bibli ografii (d e grad u l d oi ; secundară), b. alcătu ită pe baza altor bibliografii (i ndexuri bibliografice, cataloage etc.) sistematizînd de obicei bibliografi i l e pe special ităţi ; ex. : Ioach i m Crăciun, Bibliogra fia la romani. O Încercare de bibliografie a bibliografiilor roma­ neşti. Bucureşti, 1 928 ; b. d e evid enţă şi înregi strare, b. care cu prinde totalitatea scrierilor apărute pe un teritoriu , într-o perioadă determ i nată de timp, sistem atizate pe domenii, asigurînd astfel evidenţa exhaus­ tivă a literaturi i asu pra u nor anum ite do­ menii, asupra unor subiecte sau categorii de publicaţii ; b. d e grad u l I , """* B. PRIMARĂ ; b. d e grad ul l i , """* B. DE BIBLIOGRAF I I ; b. d e informare, b. selectivă care sem na­ lează cercurilor l arg i de cititori publ icaţiile noi d i ntr-unul sau din mai m u lte domenii ; ex. : cataloagele de editură şi de li brării, caietele selective, de i nformare asu pra publi­ caţiilor i ntrate recent într-o bibliotecă etc. : b. d e perspectivă, b. care prez intă scrierile ce urmează să fie editate ; b. de recoman­ dare, b. care ind ică cele mai i m portante ş i m a i utile l u crăi as upra unei teme date : b. d e r. se adresează de obicei u nei anum ite categorii de beneficiari (studenţi, elevi, cursanţi etc.) sub două forme: b. obl igatorie cupri nzînd l ista l u crărilor , esenţiale care se parcurg i m perios, ş i b. facult'ativă, li beră de a fi sau nu consultată ; b. d e scriptivă, b. care se l i mitează l a prezentarea elementelor exterioare ale publicaţii lor, fără a da indi­ caţii asu pra conţinutu lui lor : în mod obiş­ nuit, b.d . cuprinde nu mele autoru lui, titlul, data ş i locu l de apariţie, editura, formatul, număru l de pagini, i l ustraţ i i le etc. ; în cazul cărţilor vechi-ş i rare se adaugă nu mele ti po­ grafu lui, p rocedeu r de i m pri mare, felu l hîr­ tiei etc. ; tipu l de b.d . este însuşi catalogul sistematic al unei b i b l ioteci ce stă la baza tutu ror celorlalte fel u ri de b. ; b. exhaustivă

(completă), b. în care descrierea exterioar ă este însoţită de scurte rezumate ale lucrărilo r respective, în scopu I evi denţierii conţi nu · tului de informaţii ; b. facu ltativă, """* B. D E RECOMANDARE ; b . generală (universală), b. care i nclude to1te publicaţi ile din toate domeniile cu noaşterii, i ndiferent de conţi­ nutul şi categoria lor : b. individ uală, """* B. PERSONALĂ ; b. i nternaţională, b . care p rezi ntă publi caţi ile din u n u l s a u m a i m u lte domenii, i nd iferent de ţara în care acestea au apărut ; deseori, b.i. sînt elaborate de organizaţii i nternaţionale cu colaborarea bibliografi lor d i n diferite ţări : b. locală (regională), b. care ogli ndeşte publicaţi ile ed itate într-o zonă geografică restrînsă (judeţ sau altă unitate administrativă) ; b. naţională, b. care cu prinde toate publi­ caţiile ti părite pe teritori u l unei ţări, cele în l i m ba ţării apărute peste graniţele ei, a l e autori lor care aparţin p r i n naţional itate acelei ţări, indiferent u nde şi în ce l i m bă au publ icat, precum şi l ucrările desp re acea fară şi poporu I ei ; b. obl igat orie, """* B. DE RECOMANDARE ; b. per i odică, b. care apare l a distanţe egale de- tim p s u b forma unor reviste sau a unor rubrici în periodice ; b. personală (individ uală), tip d e b. spe­ cială care consemnează toate scrierile u n u i autor, precum ş i lu crări le care t ratează despre opera şi activitatea sa ; ex. : D. Vel ciu, Bibliografia l u i Ion Neculce. Bucureşti, 1 961 . -* Şi BI BLIOG RAFIE : b. pri mară (d e grad ul I), b. al'cătu ită nemij locit pe baza cercetări i publicaţi i lor primare ; b. regională, """* B. LOCALĂ ; b. retrospectivă, b. care p re­ zi ntă pub licaţi ile apărute într-o anum ită perioadă d i n trecut ; ex. : Al.-Sad i Ionescu , Bibliografia călătorilor străini in ţinuturile româneşti. Bucu reşti. 1 91 6 ; b. secundară,

B. DE BI BLIOG RAFI I : b. selectivă, b. care m enţionează numai unele lucrări pri­ vitoare la o anu m;tă . p roblemă, la u n anumit domen iu etc. ; b. specială, b. în care sînt gru pate publ icaţi ile referitoare la un anumit domeni u , l a o anum ită p roblemă sau la u n a n u m i t autor ; ex. : Contribuţii bibliografice """*

privind

Unirea

Transilvaniei

cu

România.

Bucu reşti, 1 969 ; b. su mară, b. red usă l a citeva date i mportante ; b. tematică, b. orientată s pre o anu m ită temă ; b. univer­ sală, """* B. G E N E RALĂ. După structura pu­ blicaţiilor i ncluse, se mai d isti ng : b. d e mss ., b. de period ice, b. de l ucrări de referinţă,

BIBL IOGRAP.HUS

b. de trad ucer i etc. Indiferent de structura lor, materialele b i b liografice se prezintă într-o mare d i versitate de forme : lucrări i ndependente purtînd denumiri variate (bi· b liografie, repertori u, i ndex, catalog etc.), periodice (buletin de i nformare bibl iogra­ fică, revistă de referate sau de recenzi i etc.), ru brică bibl iografică d i n ziare şi reviste de s pecialitate etc. Deseori ele sînt însă răspîn­ d ite în cupri nsul u nei l ucrări , u nor prospecte ed itoriale, fanioane, semne de carte etc., ceea ce face ca depistarea lor să fie extrem d e anevoioasă. U nele centre de docu mentare colectează asemenea m ateriale, concentrîn­ d u-le apoi în publicaţi I bibliografice cum este, de pi ldă, i n d icele anual Bibliographie der versteckten Bibliographien, editat de Deutsche Bucherei. • În antichitate, marile biblioteci d i n Alexandria, Pergam, Atena şi Roma dispu neau de instrumente bibl iografice (ca­ taloage, i ndexuri etc.) pentru înregistrarea, ordonarea şi înmagazinarea documentelor. În evu l med i u , a conti nuat alcătuirea de cataloage descriptive, adevărate mijloace de orientare bibl iografică. Bazele şti i nţifice ale b. au fost puse , în sec. 16, de naturalistul şi fi lolog u l Kon rad Gesner cu opera sa Biblio­ theca Universalis (Ziirich, 1 545) , în care sînt clasificaţi şi anal izaţi 3 OOO de autori şi 1 5 OOO de lucrări l atine, greceşti şi ebraice. Terme­ n u l de b. a apărut însă un secol mai tîrziu, în Bibliographia Gallica Universalis (1 6441 654), de eruditu l L. Jacob. • Se consideră că întîia b. românească este Disertaţia despre Tipografiile româneşti in Transilvania şi înveci­ natele Ţări (S i b i u , 1 838) de Vasilie Popp.

Pri ncipalul iniţiator al cercetărilor biblio­ grafice de la noi este Ion Bianu care, împreună cu N erva Hodoş ş i Dan S i monescu , au ela­ borat Bibliografia romanească veche (T. 1 - 4. Bucureşti, 1 903 - 1 944) al cărei scop, mărtu ri­ sit în prefaţa tom u l u i 1 , era "a resuma toate cunosci nţele de pînă aclJIVl despre cartea românească şi a descrie cit mai pe larg mate­ rialu I cunoscut sau de curînd aflat". Acestei monu mentale o pere i s-au adăugat, de-a l u ngul an i lor, alte prestigioase b., d i ntre care u rmătoarele sînt uti le îndeosebi bib liolo­ gi lor, bibl iofili lor şi fi lologilor: Nerva Hodoş şi Al. Sad i Ionescu , Publicaţiunile periodice româneşti (1 820 - 1 906) (T.1 . Bucureşti, 1 91 3) , G heorghe Adamescu , Contribuţie la biblio­ grafia romanească (Fasc. 1 - 3). Bucureşti, 1 921 - 1 928) etc. -+ şi CATALO G .

BIBLI OGRAP H U S (lat. ; pal.) U n a d intre denumirile pu rtate de copişti în evu l med i u . BI BLI O IC O N O FILIE (bi bl.) Pasi unea de a colecţiona cărţi bogat ornamentate şi i l us­ trate. BI BLI O LIT (pal.) Denum ire generică pentru ms. pe papirus carbonizat sau pietrificat prin erupţie vu lcanică l a Hercu lanum. BIBLI O LO G (bibl.) Special ist în bibliologie. BI BLI O LOGIE Şti i nţă care se ocupă cu stud i u l cărţi i ca fenomen al vieţ i i sociale, cuprinzînd istoria, producţia, răspîndirea, descrierea şi conservarea cărţii. B. su bsu­ mează d isci pline care au ca obiect, pe de o parte, stu d i u l di mensiunilor istorice ale cărţi i în cu ltu ra omenirii (istoria scrisulu i , a ti paru lui şi a b i b liotecilor) şi, pe de alta, organizarea cărţilor în b i bl ioteci în vederea valorifi cări i conţinutului lor de i nformaţii (biblioteconomie,

bibliografie,

bibliofilie).

• Termenul de b. a fost folosi t pentru întîia oară la 1 800 de profesoru l francez Louis Coste într-un proiect de curs u n iver­ sitar. • La români , a fost întrebui nţat prima dată, cu sens u l restrîns de bibl iografie, de B. P. H asdeu în revista "Din Moldova". laşi, 1 862-1 863 (d i n 1 863, n r. 1 0 : "Lumi na"). A. T. Laurian şi I. C. M assim au înregistrat termenu l şi noţiunea de b.„cu sensu l actual în Dicţionarul limbei romane. T. 1 - 2. Bucureşti , 1 871 - 1 876. BI BLI O M AN (bibl.) Colecţionar domi nat de dorinţa de a strînge cit mai multe cărţi rare şi preţioase. Charles Nodier, (sec. 1 9) conservator la Biblioteca Arsenal u l u i din Paris, a afi rmat : "L'in nocente et dellcieuse fi evre du b i b liophile est, dans le b i bl iomane, une m aladie aigiie poussee au delire". (apud Albert Cim. Le livre. T.2. Paris, 1 905, p. 216). BI BLI O MAN I E (bibl.) pasiune exagerată pentru colecţionare de cărţi vech i şi pre­ ţioase. Se manifestă u neori prin acu mu lare de cărţi fără nici un discernămînt. BIBLI O M ETRI CĂ (BIBLIOMETRIE) (bibl.) Stud i u l şi măsurarea modelelor de publl� caţii în toate formele de com unicaţie scrisă şi a autorilor lor. Sfera de cercetare a b. i nelude : parametrii variabilelor diferitelor p)J blicaţi i , tipolog i i de citare, teorii refe­ renţiale, afi liaţia instituţională ş i de disci plină a autoru l u i etc. BI BLI O M ETRU (bi bl.) Riglă gradată fo­ losită în catalografie pentru stabi l irea d i­ mensiunilor u nei publ icaţ i i .

BIBLI OTECĂ

47

.0::n '"'·liant; Şat man mir(fefaft 0a.rui jc� on nut; vil' IJi!clJcre�„

e1ejcŞ nit l'yJ/ vnb nytvcrfbn

BI BLI O RAFT Dosar d i n carton gros pre­ văzut l a cotor cu un d ispozitiv care permite fixarea sau despri nderea lejeră a foilor. BI BLIOTAXIE (bi bl.) Ramură a bibliote­ conomiei care stud iază tehnica de clasifi care şi aranjare a p u b l i caţi i lor. BI BLI OTECAR (bibl.) Specialist care îşi desfăşoară activitatea într-o bibliotecă (2), avînd ca sarci nă achiziţionarea, conservarea şi organ izarea docu mentelor în scopu I pu neri i acestora la dispoziţia cititori lor, prin consultare în săl i le de lectură sau prin împru mut. -+ ş i BI B LI OTECĂ . BI BLI OTECĂ (bibl.) 1 . Colecţie o rgan i_zată , publ ică sau particu lară, de cărţi, mss., perio­ d i ce şi alte documente grafice şi iconografi ce. 2 . Instituţie care ach iziţionează ti păritu ri, mss., period ice şi alte categori i de documente (stam pe, hărţi, fotografi i etc.), l e conservă şi le organizează pentru a satisface cerinţele de i nformare şi docu mentare ale cititori lor. 3. Edifi ciu, sală, încăpere s pecial amenajată care adăposteşte colecţ i i de cărţi, mss., period ice ş i alte documente. 4 . M ob i l ier alcătu i t din raftu ri, pol iţe etc., de regulă cu formă şi d i mensiuni standard izate, în care se aranjează şi se păstrează colecţ i i de cărţ i , period ice etc. l i b . Brai l l e, b. a l cărei fond este al cătu it d i n p u b l i caţi i i m pri mate cu alfabetu I Brai lle, pentru nevăzători ; b. centrală, b. cu un fond bogat de publicaţi i care adesea d ispune de o reţea de fi l iale, pe care le aj ută ş i le îndru m ă ; b. de artă, b. specializată în l ucrări de pictură, grafică etc. ; b. d e conservare, b. ce adăposteşte colecţi i de docum ente vechi şi rare puse la d ispoz iţia cercetătorilor numai sub forma u nor cop i i facsimi late, m icrofi l m ate etc. ; b. d e d epozit legal, b. cu d reptul stab i l i t prin lege de a primi gratu i t cel puţi n un exemplar d i n fi ecare publ icaţie i m primată pe teritori u l unei ţări ; b . d e î m pr umut, b . ale cărei cărţi pot fi puse la d ispoziţia cititorilor în afara sălilor de lectură, în condiţiile prevăzute �e regu !amentu I ei de fu ncţionare. -+ ş i I M PR U M U T D E PU BLICAŢII ; b. d e mănăs­ tire, -+ B. ECLEZIASTICĂ ; b. d eparta· mentală, b. cu publicaţi i de profi l pentru special işti i din diferite departamente ale u n u i m i nister ; b. de periodice, b. al cărei fond de bază este format din publicaţi i period ice ş i seriale ; b. d e referinţă, -+ B. UZUALĂ ; b. d e specialitate, b. ce oferă cititorilor i nformaţii şi docu mentaţie ·

Bibl ioman. I lustraţie d i n Narrenschi(( (Cora· de Sebastian Brant, i m primată la Base!, în 1 494

bia nebunilor)

BI BLI O P EG I E (leg.) Arta legării cărţilor. Termenul este folosit mai ales în lu crări care tratează meşteşugul legătoriei s u b aspect istoric. Ex. : Bibliopegia or t h e Art of Book Binding. London, 1 848. BI BLI O PEGI S (lat. ; leg.) Legător de cărţi în evu l med i u . BI BLI O P EPSIE (bibl.) Lectură su perficială a cit mai mu ltor cărţi , din dori nţa snoabă de a i m presiona pri ntr-o falsă cultură. BIBLIO POLA (lat. ; bibl.) Librar în vechea Romă. Prăvălia l u i servea totodată ca atelier de copiat mss. şi loc de întru n i re pentru l i teraţi. Pe foaia de titlu a tipăritu rilor vechi b . însoţeşte numele l i b raru lu i-ed i tor. • Termenul a c i rcu lat în ţara noastră în seco l u l trecut, cu forma vivliopola, denumind atît pe l i brar, cit şi întreprinderea l u i .

BIBLIOTECA

într-un singur domeniu ; asemenea b. sînt, de obicei, organizate în i nstitutele de cercetare şi de p roiectare, în cabinetele tehnice ale marilor întreprinderi etc. ; b . d ocumentară, b. de material documentar necesar cerce­ tătorilor din diferite domenii. -+ şi CENTRU DE DOCUM ENTARE ; b. d omnească, b. particulară care, în trecut, a aparţinut u n u i domnitor român ; b. ecleziastică, fond d e cărţi constituit m a i ales d i n cărţi de c u l t ş i aflat în proprietatea unui aşezămînt bisericesc (mitropolie, episcopie, mănăstire, schit etc.) ; b. enciclopedică, b. cuprinzînd publicaţii cu caracter general d i n toate domeniile ştii nţei şi culturii ; b. muzicală, b. alcă­ tuită d i n stu d i i şi monografii muzicale, parti­ turi, d iscuri, benzi etc. ; b. naţională, cuprinzînd, pe cit este cu putinţă, fondul naţional de tipărituri şi mss., dar şi publicaţi i străine procu rate pri n serviciile de achizi­ ţii şi d e sch i m buri ; b. particulară, colecţie de cărţi şi alte documente aparţinînd unei persoane fizice sau j u ridice care are latitu­ d inea de a acorda sau nu publicu l u i dreptu l de acces la consultare ; b. populară, denu­ m i re generică dată, de obicei, b. orăşeneşti, de cartier şi săteşti, filiale ale u nităţilor centrale, în care se pun la îndemîna citito­ rilor cărţi de informare generală şi p ractică ; b. publică, instituţie cu caracter autonom, aflată în proprietatea statu lui, care se ocu pă cu procurarea, păstrarea şi clasarea colecţi­ i lor de documente pentru a fi puse la dispo­ ziţia publicu l u i larg ; b.p. au de reg u l ă o orientare generală, cuprinzînd lucrări d i n toate domeniile cunoaşterii ; d u pă localitatea în care fun cţionează, b.p. d i n ţara noastră poartă denumirea de b. judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale şi săteşti ; b. şcolară, b. dependentă de M i nisteru l Tnvăţămîntul u i şi Şti i nţei, asemenea b . sînt organizate în cadrul i nstituţi ilor de învăţămînt de toate gradele ; b. tehnică, b. de uzină, fabrică, întreprindere economică etc. profilată după u nitatea de prod ucţie în cadru l căreia func­ ţionează. -+ şi CABI N ET TEH N I C ; b. univer­ sitară, b. com pusă din publ icaţii necesare studiului şi cercetării ştiinţifice în i nstituţiile d e învăţămînt s uperior ; b.u. pot fi centrale, de facultate, d e seminarii (ale diferitelor catedre), de cămin şi asociaţii studenţeşti etc. ; b. uzuală (d e referinţă), fond alcătuit din lucrări de referinţă generale (enciclo­ pedii, dicţionare, lexicoane, atlase, manuale,

48 ghiduri, bibliografi i etc.) precum şi period ice aflate chiar în sălile de lectură ale b. şi care pot fi consultate di rect la raft, fără a com pleta b u letine de cerere ; b. volantă, fond de publicaţi i trimis temporar şi periodic, de către b. cu sed i u l stabil, pe şantiere, în carti­ ere etc. fără b. proyrii. -+ şi BIBLIOBU Z ; b.-fil i ală, -+ FI LIALĂ DE BIBLIOTECĂ. • 8. s-au născut odată cu cartea, fie că este vorba de codexuri şi ti păritu ri, fie de colecţii de tăbliţe ş i suluri . Cărţile de l u t d i n b. regelui asirian Assu rbani pal (sec. 7 î.e.n.), aflată l a N i nive, tratau teme istorice, reli­ gioase, j u rid ice, dar şi literare (Epopeea lui Ghilgameş, de pildă). Tăb liţele de lut erau păstrate pe poliţe, în adîncituri ale zi dului sau atîrnate pe pereţi asemenea tablourilor. Vechii egipteni aveau b. regale, sacerdotale şi particulare. Pe frontispiciul b. l u i Ramses li (sec. 1 4-1 3 î.e.n.), la palatul său d i n Teba, figura i nscripţia "Leac pentru suflet". În apropierea Tebei s-au găsit două mormi nte de bibliotecari, tatăl şi fiul. Egiptenii îşi conservau mss. în vase de l u t şi în cufere. G recii au întemeiat b. la Atena (b. l u i Pisi­ strat, sec. 6 î.e.n., considerată a fi prima b. p u bl ică cu noscută în istorie), Pergam, Rodos, Siracuza şi în alte centre intelectuale. Cea m ai vestită b. din antichitate a fost însă cea de la Alexandria organizată, la cererea lui Ptolemeu Soter, de Demetrios din Pha­ leron , în 290 î.e.n. Mai tîrziu, Ptolemeu Filadelful (sec. 3 î.e.n.) a cum părat cărţi le personale ale lui Aristotel, spori nd faima B. d i n Alexandria. Prima b. publică romană (39 î.e.n.) este legată de numele l u i Asi nius Pollio, patron al scriitori lor şi partizan al lui Iulius Caesar. Augustus, u rmaşul l u i Caesar, a înzestrat oraşul cu alte d o u ă b . Palatina ş i Octaviana, fiecare avînd î n frunte un d i rector (procurator bibliothecae), ajutat de bi bliotecari (librarii). Spre anul 1 00 e.n Traian a întemeiat Ulpia, cea mai mare b. romană. B. particulare erau de asemenea foarte n umeroase la Roma, dar şi în pro­ vincii. U n a d i ntre puţinele păstrate a fost scoasă de s u b lavă la Herculanum. Nu a putut fi recuperată şi studiată decît o mică parte d i n s u lurile carbonizate sau pietrifi­ cate. Romanii îşi depozitau mss. rulate în cutii cilindrice, numite capsae, tot aşa cu m , secole mai tîrziu, li brarii englezi aveau s ă transporte tipăriturile î n butoaie de lemn. B.

49 erau dotate cu rafturi, nişe săpate în perete şi chiar d u lapuri cu uşi de sticlă în care sulu rile erau aşezate orizontal. l n sec. 5 ş i 6, d u pă ce I m peri u l Roman se destramă, b. s-au refugiat în mănăsti ri d i n cauza vremu ri lo r tu l b u ri . B. d i n Caesareea (Palestina), datînd d i n sec. 3 , a fost d istrusă în sec. 7 prin cuceri rea arabă. La începutu l sec. 4, Constantin cel Mare a înfii nţat la Constanti nopol o b. care a dăi nuit pînă l a 1 45 3 . În prima j umătate a sec. 6 , Sf. Benedict a aşezat o b. l a M ănăstirea M onte Cassino (Ita lia). Alte b. e rau răspîndite în mănăsti rile d i n Anglia, Scoţia, Irlanda şi Spania. Începînd cu Carol cel M are, s-au adunat cărţi în b. regală care, d u pă revoluţia d i n 1 789, a format baza b. na­ ţionale. Pînă în sec. 1 3 , cărţile mănăstirilor erau păstrate într-un dulap numit armarium. D i n sec. 14 apare un nou mobilier de b. n u m i t /ectrium sau pulpitum, pu pitru cu tăblia înclinată pe care se culcau cărţile astfel incit să se vadă titlu I trecut doar pe copertă şi, eventual, să poată fi consu ltate pe loc. În unele b. volumele erau prins2 cu lanţu ri de pupitru (libri catenati) p�ntru a l e feri de răufăcători. Abia în sec. 1 7, cînd n umăru l cărţi lor a crescut, acestea au început să fi e aşezate, c a ş i astăzi , vertical, ceea c e a d u s l a i m pri m area titlu l u i şi numelui autoru l u i pe cotor. Raftu rile erau înălţate pînă în tavan şi u neori se constru iau galerii la jumătatea p ereţilor pentru a în lesni accesul la cărţi. începînd cu sec. 1 2 au l uat fii nţă pri mele b. u niversitare la Bologna, Oxford, Paris, Praga, Cracovia, Viena, H eidel berg , Salamanca etc. B. d i n O xford, arsă ca eretică în 1 549 d i n porunca l u i Edward V I , a fost restau rată d e Thomas Bod ley între 1 597- 1 602, dată după care a devenit cu noscută s u b nu mele de Bod­ /eian Library. Colecţii particulare d i n sec. 1 4 şi 1 5, aflate în b. l u i Petrarca, Boccaccio, Jean de Berry, M atei Corvin, fam iliei Med ici etc., u i meau prin splendoarea lor. La Flo­ renta, Cosimo de Med ici a înfii ntat B. Ma �ciona, iar Lorenzo M agnificul B. Lau­ rentiana. În 1 602, card i nal u l Frederico Bor­ romeo pune temelia B. Ambrosiana d i n M i lano, c u acces pentru pu blic d i n 1 609. ln sec. 1 7, se remarcă b. unor oameni d e stat francezi : Richelieu, Mazari n (pri m u l care în 1 643, şi-a deschis b. publicului) şi Col bert. ln sec. 1 8 şi 1 9, iau fi i nţă mari b. publ ice, deven ite u lterior b. nati onale. B. de l a British Museum (1 753), · B . Congresu l u i

BIBLIOTECĂ

(Washington, 1 802), B. M uzeului Rumianţev (Petersb u rg, 1 826) etc. • Cea mai veche b. atestată documentar pe teritori u l ţăr i i noastre s-a aflat l a Mănăsti rea lgriş (j udeţul Tim iş), abaţie cisterciană ridicată l a sfîrşitul sec. 12 de călugări veniţi de l a Pontigny (Bu rgundia). Lăcaşul a fost distrus de tătari în 1 241. La Sibiu, în sec. 14 existau b. mă­ năsti rii domi nicani lor şi aceea a Capelei. În M oldova, pe la 1 380, a fost întemeiată b. de pe lingă mănăsti rea franciscană de l a Si ret de către Margareta-M uşata, m a m a l u i Petru I. B . a rezistat pînă l a 1 573, cînd Ioan Vodă cel Cumplit a desfii nţat întreaga aşezare. Cele mai vech i centre de cu ltu ră ale Ţăr i i Româneşti erau la M ănăsti rile Vod iţa, Tis­ mana şi Cozia, primele două ctitorite de N icodim în a doua j u mătate a sec. 14. Aici se copiau şi se împodobeau mss., ceea ce presupune existenţa u n or scri ptorii şi b. Asemenea lăcase de cultu ră activau si· în M oldova, la N � amţ (sfirşitul sec. 1 4) şi l a Bistriţa (începutul sec. 1 5) . Î n două d i n aceste mănăsti ri s-au scris şi cele mai vech i cărţi d i n trecutul nostru ; Tetraevangheliarul d i n 1 404- 1 405, copiat de Nicod im l a Tismana şi alt Tetraevonghelior (afl at în prezent la Biblioteca Bod leiană din Oxford întocm i t ş i pictat l a 1 429 de Gavri i l U ric la N eamţ. Alte b. au iuat fi i nţă, în sec. 1 5 , la Voroneţ de unde provi n primele cărţi româneşti - , Putna ş i Bistriţa (Oltenia) - und� s-au păstrat primele noastre t i păritu ri. ln rafturi le b. mănăsti reşti, pe lingă cărţile de cult, erau şi zborn ice conţinînd scrieri felurite : frag­ m ente de cronici, l egende hagiografice, vieţi de sfinţi etc. Primele b. dom neşti din istoria noastră au fost acelea ale lui Despot Vodă (1 561 - 1 563), creator de şcoală s u perioară la Cotnari, şi Petru Şchiopu I (1 574 - 1 591 ) Tot d i n sec. 1 6 datează si b. l u i Luca Stroi ci, mare logofăt al Moldov � i . care spre sfirşitul vieţii şi-a dăruit cărtile Mănăsti rii D rago­ m i rna, alcătu i n d şi u � catalog. În 1 547, s-a înfii nţat prima b. şcolară d i n ţara noastră, pe lingă g i m nazi u l l u teran d i n Braşov, prin strădania u manistului sas Johann H onterus. În fru ntea b. d i n sec. 17 se află cele ale u nor m ari cărtu rari (Grigore U reche, M i ron Costi n, U d rişte Năstu rel etc.), b. care s-au risi pit în viitoarea t i m pu ri lor. Si ngurele b. româneşti ale acestor v remuri d i n care s-au păstrat mai m u l te exemplare sint b. de l a M ănăstirea Măr&lneni (Prahova) a stol nicu l u i .

BIBLIOTECA

Constantin Cantacuzino (un a d i ntre cele mai m ari b. din Europa răsăriteană) şi cea a l u i Constant i n Brîncoveanu, de l a Horezu, l a I ntrarea căreia domnul pusese s ă se scrie în greceşte : "Bibl iotecă de hrană sufletului, această casă a cărţilor îm bie înţelepci unea de pretutindeni adunată, în anul 1 708". Pri m a b. românească din Transilvan i a este legată de personalitatea l u i Sava Brancovici, m i tropolit de Alba Iul ia. A doua b. ardeleană, datînd d i n 1 693, este cea a Biserici i Sf. Nicolae d i n Şcheii Braşovului. În sec. 1 8, l egendara b. a M avrocordaţi lor, alcătuită de Alexandru Exaporitul, N icolae şi Constantin - tatăl, fiul şi nepotul - era i nvidiată şi rîvn ită de suverani, pri nc1p1 ai bisericii ş i colecţionari d i n întreaga Europă. După 1 749, Constanti n Vodă, plecat în exil l a Constanti nopol, şi-a amanetat cărţile negustoru l u i eng lez Barker. O parte d i n ele au fost scoase la licitaţie în 1 750, iar restu l au fost moştenite de urmaşii M avrocordaţi lor. B. mănăsti reşti de la Secu , Dragomirna şi Bisericani fn M oldova, Poi ana Măru l u i şi Cern ita în Ţara Românească au cunoscut şi ele o perioadă de renaştere, în sec. 1 8. Tot acu m se înmu lţesc b. particulare, cum este aceea a boieru l u i M atei Creţulescu. Pri n 1 727, s-au pus bazele b. Blajului - a treia b. la români i d i n Transilvania, în ord i ne cronologică, d u pă cea a l u i Sava Brancovici şi cea din Scheii Braşovu l u i - cu cărţile episcopilor Ioan G i urg i u şi l nochentie M icu. Întemeieforu l Şcol i i de la Sfîntu l Sava, stol­ nicu l Constant i n Cantacuzi no, şi-a înzestrat ctitoria cu cărţi. O serie de domni (Constan­ tin Brîncoveanu, N i colae M avrocordat, M i hai Suţu etc.) au donat cărţi şi au adus îmbu nă­ tăţiri aşezămîntu l u i . H risovul d i n i an. 1 776 dat de Alexand ru l psi lanti prevedea, printre altele, ca "peste cărţi să fie şi un epistat cred i ncios, adică bibliotecariu orînduit". I deea înfii nţării unei b. p u blice se află exprimată în anaforaua Epitropiei Şcoli lor din Moldova, de la 1 0 ian. 1 828, pri n care membrii eforiei cereau dom n u l u i Alexand ru Sturdza să rid ice o b. naţională "pentru sporul învăţăturilor". Acest deziderat s-a concretizat cîţi va ani mai tîrziu cînd, pri n Regu lamentul învăţăturilor naţionale, s-au înfii nţat B. Naţională d i n Bucure,ti la Colegul Sfîntul Sava - u nde "se vor ad una cărţile şi mss. ce se vor afl a împărţite la felu rite locuri publ ice, precum la m itropolie, la episcopii, la ministlrl şi altele", b. din Craiova ş i B. Centrali -

so

de la laşi, pe lingă Academia M i hăi leană. Pentru aceste b. s-au dat regu lamente şi s-a i nstitui t depozitu l legal. În 1 838, B. Naţională d i n Bucureşti a fost deschisă pentru publ ic. Din d relaţii despre fu ncţionarea acestei b., ziarul " România" din 8 i u n . 1 83 8 scria : "De astăzi d a r b . colegi u l u i va fi deschisă publicu l u i în toate zilele de la 10 ceasuri înainte de amiază pînă l a t rei d u pă am i ază. În sala d e citire i ntrînd ci neva şi adresîndu-se către b i bliotecar, va cere orice carte cu care, aşezînd u-se l a masă, va putea citi sau scrie di ntr-însa. Pe lingă masa de citire se află la îndem nînă toate obi ectele ajutătoare , precum şi dicţionare în limbile cele mai cul­ tivate, harte de multe feluri, globuri, ceresc şi pămîntesc. Deosebit se mai află în sala de citire toate gazetele cele româneşti şi unele di ntre cele literare franţuzeşti ". Nu se dădeau cărţi „nimănui afară d i n b." pentru a nu se "dărăpăna", aşa cum se întîmplase cu "u vraj u rile" de la B. M itropoliei. Tot în această perioadă au apărut şi b. publice orăşeneşti în Ţara Românască, aşezate de primări i pe lingă şcol i , l a cererea Eforiei Şcoalelor. Astfel, d u pă 1 840 au fost înfii nţate asemenea b. cu caracter p u blic la Buzău, Caracal, Călăraşi, Cîmpulu ng, Focşani , G i u r­ g i u , Piteşti, Ploieşti, Rîm nicu Vîlcea, Roşiorii de Vede, Slati na , Tîrgu Jiu, Tîrgovişte, Turnu­ M ăgurele, Turnu Sevei n etc. După U n i rea Princi patelor, regulamentul pentru b. pu­ blice, din 1 864, prevedea b. d idactice, co­ munale (orăşeneşti) şi publice centrale. B. centrale d i n Bucu reşti şi l aşi primeau d epozitul legal şi îm p.ă rţeau la alte b. cărţi d i n care aveau mai m u lte exem plare. Cele două b. aveau secţii de mss„ ti păritu r i , stampe, num ismatică şi "varietăţi". Persona· lui era alcătu i t d i n bibliotecar, subbibliotecar, custode şi oameni de serviciu. Împrumutu rile se făceau numai de donatori, profesori şi de cei care depu neau o sumă de bani d rept garanţie. Se puteau împrum uta cel m u l t două volu me pe termenul de o l u nă de zile. ln 1 866, luase fi i nţă Societatea Academică Ro­ mână, care şi-a alcătuit o b. proprie. Printre pri m i i donatori s-au aflat Ti motei Cipariu, Dionisie Romano, Melch ised ec, V. A. U rechia, Trebon i u Laurian etc. În 1 879, . Societatea a fost i nstituţionalizată s u b nu mele de Academia Română. Statutul Academiei prevedea alege­ rea u n u i s i ngu r conservator pentru b. şi celelalte colecţi i. În 1 882, a fost votat primul

51

BIBLIOTECĂ

Vechea sală de l ectură a Bibl ioteci i Academiei. (Casa Be l l u ) . regu lament al B. Academ iei, i a r în 1 884, Ion Bianu a fost ales bibl iotecar. În 1 901 B. Centrală a Statu lui din Bucureşti a fost încorporată B. Academiei. La l aşi, vechea B. Centrală a trecut la Universitate. B. M u­ zeu l u i Ardelean (înfiinţat în 1 860) a fost, l a rînd u l e i , transferată l a U n i versitatea d i n Cluj. Pri ma b . sătească a luat fi i nţă în 1 886, în comuna Băbeni (judeţul Rîm nicul S'irat), prin sîrguinţa învăţătoru lui Ion Aristotel , care a făcut1 apel la donatori în "Gazeta Săteanu l u i " d i n 5 i u l . 1 884. În 1 862, s-a des­ chis la Sibiu B. Astra. Începuturi le le făcuse Ti motei Ci pari u care, în 1 861 , donase cărţi secţiei d i n Sibiu a Asociaţiei Transi lvane. În 1 900, B. Astra a pri mit şi colecţia lui Iosif Vulcan. În 1 867, a aluat fiinţă B. meseriaş i lor din Sibiu, i ar în 1 868 aceea a Asociaţiei gene­ rale a m u ncitorilor d i n Reşiţa. Între 1 8901 900 s-au înfii nţat b. la cl u bu ri l e m u ncito­ reşti d i n Bucureşti , Galaţi, Craiova, Brăila, l aşi, Botoşani, Braşov şi Bistriţa. În 1 905, a fost organizată la Bucureşti b. cercului România m uncitoare. V. A. U rechia a fondat în 1 889, la Liceul Vasile Alecsandri d i n Galaţi, u n muzeu d e Istorie ş i o b . publică cu profil ştiinţific şi docu mentar. ln 1 908, s-a

înfii nţat la Craiova B. Aman, prin donaţie făcută de Alexandru Aman şi soţia sa, Aretia. U n a di ntre cele mai vechi b. d i n ţara noastră este B. M uzeu lui Brukenthal d i n Sibiu, d eschisă în 1 817, avînd d rept fond i n iţial coleeţia baron u l u i Samuel Bru kenthal, alcă­ tuită din mss., incunabule, transi lvanice, ediţii aldine şi elzeviriene etc. Pri ntre cele mai însem nate piese ale acestei instituţii se nu mără Breviarul Brukenthal, ms. m i niat datînd de la sfîrşitul sec. 1 5 şi începutul sec. 1 6 , Zbornicul slavonesc tipărit de Coresi în 1 580 şi Noul Testament de la Bă/grad d i n 1 648. Cel mai vechi incunabul este lucrarea lui Thomas d ' Aq u i no Super Q uart o Sententiarum, i m pri mată l a Mainz, în 1 469, de Peter Schof­ fer. Între b. d i n Român i a se află şi B . Batthyâneum din Alba Iu lia, fi li ală a B.C.S. , întemeiată de lgnaţiu Batthyâny în sec. 1 8, B. d ispune de 25 OOO de valori patrimoniale , p rintre care vestitele mss. Codex aureus (sec. 8-9), Codex Burgundus (sec. 1 4) şi Psaltirea lui David cu calendar (sec. 1 3) . Printre cele mai vechi b. ştii nţifice d i n ţara noastrii se numără şi B. Teleki-Bolyai, secţie a B. J udeţene M u reş, rezultată prin fuzionarea în 1 962, a B. Teleki (înfi i nţată în 1 802 de

BIBLIOTECOGRAFIE

52

B i bl ioteca Batt hyâneum d i n Al ba I u l i a contele Samuel Teleki) şi a B. Bolyai (ale cărei origi n i d atează din 1 5 57). De menţionat, între b. istorice transi lvănene, şi B. Beth len din Aiud, fi l ială a B.C.U . din C l uj-Napoca, înfii nţată la 1 622 de pri ncipele Gabriel Bethlen în Alba Iulia ş i străm utată în 1 662 l a Aiud de pri ncipele M i hail Apafi. Astăzi există b. în întreaga ţară : în oraşe, reşedinţe de judeţ, sate, şcoli şi u niversităţi. Pri ntre marile b. şti i nţifice se n u mără B. Centrală U n iversi­ tară (B.C.U.) d i n Bucureşti, înfii nţată în 1 948 avînd ca bază B. Fundaţiei U niversitare (1 891) , cea din laşi, numită „ M i hai Emi nes­ cu" constituită din fondurile vech ii B. a Academiei M i hăi lene (1 835) ş i cea d i n Cluj­ N apoca , (1 872) cu rădăcini în B. Muzeu l u i (1 860) ş i î n B. Academiei de D rept d i n Sibiu. Cea mai cupri nzătoare b. a ţării este B . Cen­ trală de Stat (Bi b l ioteca Naţională, d i n 1 990), întemeiată în 1 955 prin reuni rea u nor fonduri mai vechi. B.C.S. este centru naţional de i nformare bibliografică, de catalogare, de sch i m bu ri i nternaţionale ş i de apl icare a depozitu l u i legal. 5. (edit.) N u me dat unei serii de cărţi care tratează aceeaş i temă sau teme înrud ite, au aspect 1rafic asemlnltor şi se · adreseazl unei anumite

categorii de cititori ; � c o I e c ţ i e (3) ' Ex. : Seria Bibliotheca Orientalis, publicată d e Ed itu ra Şti i nţifică ş i Enciclopedică, Bucureşti ; 6. (presă) Titl u l u nor periodice cu profil cultu ral. Ex. : "Biblioteca Românească, în­ tocm ită în 1 2 părţi d u pă nu măru l celor 1 2 luni, întîia oară ti părită pentru Naţia rumâ­ nească", editată de Zaharia Carcalech i , la Buda, în lan. 1 821 , 1 829- 1 830 şi i u n . - dec. 1 834.

BIBLI OTECOGRAF I E (bi bl.) Disci p l i nă bibliologică avînd ca obiect d escrierea b i blio­ tecilor d i n p u nct de vedere istoric, statistic etc. BIBLI OTECO LOG I E (bi bl.) ->- BI BLIOTE­ CON O M I E. BI BLI OTECO N O M I E (bi bl.) Disci plină a bibliologiei care studiază tehnica de organi­ zare şi funcţionare a bibl iotecilor ;� b i b I i o­ t e c o I o g i e. B. sistematizează ansam blul activităţi lor teoretice ş i practice desfă­ şu rate într-o bibliotecă : evidenţa, depozi­ tarea şi conservarea fon d u ri lor, creşterea colecţii lor, servirea cititori lor, :>.d ministrarea localu l u i şi a mobi l i eru l u i etc. BI BLI OTECO N O M I ST (bibl.) Specialist în biblioteconomie.

53 BI BLI OTEH N I CĂ

BODON I

(bibl.)

Disci plină

a

bibliologiei care studiază tehnica producerii

materiale a cărţi i. BIBLIOTH E K E (gr. ; b i b l.) -+ CAPSA. BI BLI OTI CĂ (pal.) Disci plină care are ca obiect studi u l caligrafiei mss. în vederea stabilirii autenticităţii sau autoru lui. BI BLI STICĂ (edit.) Studiul diferitelor edi­ ţii ale Bibliei . BICRO M I E (pol igr.) Procedeu de i m pri­ mare cu două culori, de obicei com plemen­ tare, car.e 'pri n su prapu nere produc o culoare secu ndară- -+ şi D U P LEX (1 ). BIENALĂ (bi bl.) Expoziţie de carte, gra­ vură etc. , care se organizează o dată la doi ani. BIG U I RE (BI G U IT) (leg.) O peraţie de in �o� i re a cartonu l u i pri n presare pentru lucrar1 de legătorie şi pentru confecţionarea am ba­ l ajelor. B. se execută manual sau cu ajutoru l unei maş i ni ech i pată cu o lamă care serveşte la formarea şanţul u i de îndoire. BI H EBD O M ADAR (BI E BDOMADAR) (presă) -+ BISĂPTĂMÎNAL. B I L U N AR (presă) Periodic care apare de două ori. pe lună ; b i m e n s u a I. BI M E N S U AL (presă) -+ BILU NAR. BI M ESTRIAL (presă) Pe riodic care apare o dată la două l u n i . BI N D (leg.) Bandă transversală de cînepă (sau de piele, la cărţile vech i), cusută .Pe cotoru l b locu l u i de carte î n vederea prin­ derii acestu ia de copertă ; I i g a m e n t, n e r v u r ă. Capetele b., i eşite în afara blocului de carte, sint i ntroduse pri n orificii s peciale şi fi xate de copertă cu pînză sau hirtie, pri n încleiere. La formatele mici d � carte b. sint în număr de două, la cele mari, trei-patru sau ch iar mai m u l te. 1 1 b. fals, ornament liniar în relief, transversal pe coto­ rul unei cărţi legate în piele sau în alt mate­ ria l . BI N DER (engl. ; leg.) Legător de cărţi ; b o o k b i n d e r. BI N DI N G (eng l . ; leg.) Legătură de carte ; b o o k b i n d i n g. BI O BI BLI OGRAFI E (bibl.) Lucrare care cuprinde biografia u n u i autor îm preună cu titlurile scrieri lor l u i şi ale ce lor privitoare la viaţa şi activitatea sa. Ex. : I. Crăci u n şi I. Breazu. Biobibliografia lui Gheorghe Bogdan­ Duică, 1866 - 1 934. Cluj, 1 936. -+ şi BIBLIO­ G RAFIE PERSONALĂ.

BIOGRAF I E (edit.) Lucrare care conţine prezentarea vieţii unei personalităţi. Ex. : G. Căli nescu. Viaţa lui Eminescu, Bucu reşti, 1 932. BISĂ PTĂ M Î NAL (presă) Periodic care apare de două ori pe săptămină ; b i e b d o­ m a d a r, b i h e b d o m a d a r. BLA E U 1 . (cart. ; edit.) Ediţie de hărţi i m pri mată de W i l lem Janszoon Blaeu (w) (1 571 - 1 638), cartograf, ti pograf şi gravor din Amsterdam. Printre cele mai de seamă publicaţii ale sale figurează : Appendix Theatri

Abr.

Orte/li et Atlantis Gerh. Mercatoris Theatrum Orbis Terrarum (1 635), Atlas Novus (1 641 -1 645), şi Atlas Major (1 650 - 1 662). 2. (poligr.) Presă de tipar cu l 1 632),

randament sporit, perfecţionată de Blaeu, nu mită ş i "presă olandeză" . BLANC (poligr.) Spaţiu alb care desparte două cuvinte t i părite. BLANCH ETĂ (pol igr.) Formular t i părit în care se lasă spaţii albe pentru a fi completate u lterior cu mina sau cu maşina de scris. BLAZO N (her.) -+ ARMERll, STEMĂ (1) . BLAZ O N ARE (her.) Arta de a com pu n e s a u d e a expl ica, c u aj utoru I figurilor simbo­ lice, elementele care alcătuiesc o stemă. BLI N DR U C (leg.) Tipar sec în relief folo­ sit în legătorie la ornamentarea copertelor de piele, prin presare cu aj utorul u nui p oanson sau a altui i nstru ment încălzit. BLOC 1. (leg.) Element component de bază al unei cărti, alcătuit d i n fascicule supra­ puse, cusute sa� lipite în ordinea nu merică a paginilor ş i tăiate pe trei laturi. 2. (graf.) Set de co l i pentru desen, protejat de o copertă de carton gros. 3. (poligr.) Literă de ti par com pactă, cu tăietură egală şi l i ni i pline asemănătoare tipu l u i grotesc. BLOCARE 1 . (consv.) Transformare a foilor unui volum într-o masă com pactă de hirtie, ca rezultat al biodeteriorării microbiene sau i n u ndări i. 2. (poligr.) Culegere i ntenţionată a uneia sau a mai mu ltor litere cu floarea în jos, pentru a semnala un text i ndescifrabil sau l i psa tem porară a u n u i anumit caracter. Literele blocate se în locuiesc la scoaterea corecturi i . BOBI N Ă DE HÎ RTI E (pol igr.) Rolă de hirtie cu bandă continuă, util izată la maşi na rotativă de i m primare. BO D O N I 1. (poligr.) Tip de literă anticvă creată de tipografu l italian G iam battista

BOGORODICI N I C

54

Bodoni (1 740 - 1 81 3). După ce îşi face uceni­ cia la Roma, Bodoni preia, în 1 768, condu ce­ rea atelieru l u i Stamperia Reale d i n Parma. Pentru primele sale litere se i nspiră dtipă modelele lui Fou rn i er. Curind însă, se des­ prinde de orice i nfl uenţă franţuzească şi

TESTO

Nella decadenza dell'

Impero Romano paf­ farono le Scienze tra gli Arahi , e fiorirono allora gli. Alhufa­

ragj, gli Ahufeldi , gli Avicenj gli Averoi ,

,

e cent' altri , de' quali vedi ]acopo Kettero .

zioni Esotici a Caratteri novel/amenti incisi e fusi (1 774) ; E•sai de caracteres Russes (1 782).

Oglinda originalităţii creaţiei bodon iene este însă ediţia a 2-a d i n Manuale Tipografico (1 81 8), care cuprinde capitale latine şi greceşti de o neasemuită frumuseţe, litere ebraice, germane şi ruseşti, semne de matematică şi de astronomie, notaţii m uzicale, chenare şi ornamente. 2. (edit.) Ed iţie ti părită de Bodoni. Ediţiile bodon iene se caracterizează prin aspiraţi e către tipografie pură : echi li­ bru intre text şi spaţii albe generoase, l itere del icate impri mate cu cerneală de un n egru i ntens, celebră în toată Europa, ornamente puţine şi reci , hîrtie albă de foarte bună calitate. Primele sale l ucrări (Le Feste d'Apo/lo, 1 769 ; Pastorale, 1 769 ; Saggi di Poesie /taliane de Al berti, 1 769 etc.) reflectă puternic i nfl uenţa franţuzească. Foaia de titlu la Fregi e Majusco/e (1 771 ) n u este decît o copie după Manuel Typographique (Voi. 2) de Fournier. Prima capodoperă bodonian ă este Epithalamia Exoticis Linguis Reddita (1 775), imprimată cu l itere noi. U rmează Prose e Versi per onorare la Memoria di Livia Doria Caraffa (1 784), Odes de Anacreon

(1785), tipărită aproape în întregime cu capitale, Tavo/a di Cebete Tebano (1 793) etc. După 1 800, Bodoni scoate ediţii caracteri­ zate prin spaţi i m ari, albe, în pagină, sau pri n l i psa ornamentelor: Tacitus (1 806), li Bardo de/la Se/va Nera (1 806), Oratio Domi­

nica in CLV Linguas Versa et Exoticis Characte­ ribus Plerumque Expressa (1 806), Gerusa/emme Liberata de Tasso (1 807), Iliada (1 808J, în greceşte, Maximes de La Rochefoucaul d (1 81 1), în franţuzeşte, Telemaque (1 81 2) , în franţuzeşte, La Giuditta (1 81 3J etc. Tot în

Pagină din Fregi e Majuscole, probar de litere publ icat de Bodoni, în 1 771 gravează caractere noi, remarcabile pri n precizia tăietu rii, simetria formelor şi clari­ tatea l i niilor. Ti purile de mai tîrziu vor fi ceva mai rigide, cu l i niile pline m u lt îngro­ şate şi cele înguste mai subţiate. Întreaga sa su ită de l itere este cupri nsă în specimene ş i probare: Fregi e Majusco/e (1 771 ), cu litere şi ornamente derivate după Fournier; lscri-

această perioadă imprimă o serie de vol um e de poez i i , format mic (in 1 6 ), ti păritu ri delicate, pe hirtie velină : Versi d i Giordani (1 809), Versi de/ Conte Aurelio Bernieri (181 1 ) etc. Preocuparea lui Bodoni pentru tehnică ti pografică perfectă a dus la negli­ jarea acurateţei textelor sale clasice, ceea ce l-a făcut pe Didot să afi rme că ii admiră pe Bodoni ca tipograf, dar ii condamnă ca ed itor. Acelaşi Didot a remarcat că ediţiile lui Bodoni vor împodobi mai degrabă raftu­ rile colecţionarilor decit bibliotecile savan­ ţi lor. BOGORODICI N IC (edit.) -+ PAVECER­ N IC. BOIS (fr. ; graf.) -+ XILOG RAVURĂ.

BO ZERIAN

55

B OLATICĂ (pal.) -+ SCRIERE BO LATICĂ. B O N ET (fr . ; leg.) Stil de l egătură creat de francezu l Pau l Bonet (1889 - 1 971 ), u n u l

ca o rnament ori la tipărirea tabelelor ; a i n f a s. 3. (graf. ) -+ CUVETTE. BORG H I S (poligr.) Den u m i re trad iţională pentru corpu I de l i teră de nouă pu ncte ti pografice . --+ şi CORP ( 1 ) . 80 U N D (eng l . ; leg.) Termen care însoţeşte numele legătoru l u i u n e i cărţi. B O U RDON (fr. ; edit.) T i p de greşea lă întîlnit în vechi le mss. ori în compoziţi i l e ti pografi ce, constînd în omiterea u n u i cuvint, u n u i rînd sau chiar a u n u i pasaj întreg . BOZERIAN (fr. ; leg.) Sti l de legătură aparţi nînd fraţilor Bo:terian, legători francezi de la începutul sec. 1 9 . Se caracterizează prin relu area ornamentelor sobre ale anti­ ch ităţii greco-romane. Decorul era deseo ri

Legătură Bonet, sec. 20 d i ntre cele mai prestigioase nume în arta legătoriei d i n sec. 20. Com poziţi i l e sale d e inspiraţie suprarealistă au la bază orna­ mente din linii sinuoase, spirale şi raze d es­ pri nse parcă di ntr-o au roră boreală. -+ şi LEGĂTU RĂ . B O O K B I N D ER (eng l. ; leg.) -+ BIN D E R . B O O K BI N D I NG (engl. ; Jeg.) -+ BINDJNG. B O O KSELLER (engl. ; bibl. ; edit.) Librar. BO O KS H O P (engl. ; bibl. ; edit.) Libră rie ; b o o k s t o r e. BOO KSTOR E (engl . ; bibl. ; edit.) -+ BOOKSHOP. BORDURĂ 1 . (graf.) Chenar bogat orna­ mentat. Mai exact, terme n u l denumeşte ansamb l u l de mici scene sau motive orna­ mentale d i n j u ru l compoziţiei pri ncipale a unei m i n iatu ri de ms., u nei gravuri, u n u i d esen etc. 2 . (poligr.J Piesă d e alamă, d e înălţi mea literelor, cu floarea com pusă d i ntr-o linie g roasă şi u n a subţire sau di ntr-o linie g roasă încad rată d e două subţiri, utilizată

Legătură Bozerian, sec. 1 9 limitat l a u n cadru alcătuit din l i n i i d repte. Singura extravaganţă la care recurgeau u neori era plasarea u nor motive au rite în formă de evantai în unghiurile i nterioare ale chena­ rului. Pe legăturile l ucrate pentru Napoleon armele i m periale ocupau un loc esenţial. --+ şi LEGĂTU RĂ.

56

BRADEL

BRADEL (fr. ; leg.) Sti l de l egătură creat de Alexis-Pierre Bradel spre sfîrşitu l sec. 1 8. Ornamentaţia sobră evoca modelele antice ale Republicii romane. În centru l coper­ telor figurau simboluri şi embleme revolu­ ţionare. Cea mai durabi lă i nvenţie a l u i Bradel a fost lansarea copertei de carton învelită în pînză sau în hîrtie, i mitînd

Cartonaj Bradel marochinul. Alteori, cartonajele Bradel sînt acoperite cu hîrtie marmorată. -+ şi LEGĂTURĂ. BRA H IGRAF I E (pal.),Stud i u l sistemelor de abreviere. BRAI LLE (fr. ; pal . ; poligr.) S istem de scriere pentru nevăzători i magi nat de francezu l Louis Brai lle (1809 - 1 852). Această scriere constă în folosirea u n u i careu de şase puncte i m p ri mate în rel ief şi orînd uite pe două coloane, fiecare de cite trei pu ncte. Literele se obţin pri n reliefarea mai accentuată a unuia sau mai m ultora dintre cele şase

puncte. Numărul şi poz1ţ1a punctelor mar i i ndică litere, punctele m ici servind doar pentru orientare. BRAN DZEICH EN (germ. ; bi bl.) --+ SEMN ARS. BREVĂ (dipl.) Document papal conţinînd dispoziţii de o im portanţă secu ndară faţă de cele cupri nse într-o bulă. B. este prevă­ zută cu sigi l i u de ceară roşie în care se i m primă i m aginea simbolică a sfintul u i Petru pescar. BREVET (di pi. ; docum.J Document ofi cial eli berat unei persoane de către o autoritate de stat pri n care se conferă o d isti ncţie (ex. : b. de decoraţi e), se atestă o anumită calificare profesională (ex. : b. de ofiţer mari­ tim) sau se recu noaşte paternitatea u n ei i nvenţii, (b. de i nvenţie sau patentă ), asigu­ rindu-se totodată protecţia j u ri dică asu pra acesteia. B. de i nvenţie au o valoare i nfor­ mativă deosebită. Ele sînt semnalate în publicaţii de special itate şi catalogate în centrele de documentare şi în mari le b i b lio­ teci. • Cel d i ntîi b. de invenţie românească a fost acordat l u i Petrache Poenaru de către guvernu l francez, În 1 827, pentru un i nstru­ m ent de scris prevăzut cu rezervor de cer­ neală şi piston, precursor al tocului rezervor. BREV!=TOTECĂ (docum.) Colecţie orga­ nizată de brevete. BREVIAR 1 . (edit.) Carte religioasă speci­ fică cultu l u i catolic. Corespunde ceaslovului bisericii ortodoxe. I niţial, b. cuprindea s l uj­ bele de peste zi - de u n d e şi denum i rea de Cartea orelor. Mai tîrziu, ajunge să i ncludă şi o seleeţie de texte litu rgice. Ex. : Breviarul Brukenthal (sfîrşitu I sec. 1 5 începutu I sec. 1 6), ms. miniat de mare valoare artistică şi documentară 2. (ed it.) Lucrare în care sînt expuse pe scurt noţi uni, date, pro­ bleme etc. d i ntr-un anumit domeniu. Ex. : Breviar statistic al României, Bucureşti, 1 964. 3. (presă) Rubrică într-o publicaţie periodică ce cu prinde i nformaţi i pe scurt fără titlu in­ dividual ; --+ s c u r t e ş t i r i. 4. (poligr.) Denu m i re tradiţională pentru corpu l de literă de 11 puncte ti pografice (opt puncte, în Anglia şi S. U.A.), folosit odi nioară pentru i mpri marea breviarelor (1 ) . --+ şi CORP (1 ) . BRILIANT (poligr.) Denumire trad iţională pentru corpul de literă de Uei pu ncte ti pografice ; --+ -s e m i n o n p a r e I. --+ şi CORP (1 ) . -

57

BROCK HAUS (germ . ; edit.) Denumire sub care este cunoscută enciclopedia 8rock­ haus, Konversations - Lexikon, a cărei editare a fost Iniţiată de librarul german Friedrich Arnold Brockhaus (1772- 1 823), intre anii 1 808-181 1 . BRO MOGRAF (pollgr.) Instalaţie care m u l­ tiplică i magini in serie, prin expu nere directă, pentru cărţi poştale, i lustrate, reclame etc. Tirajul se execută pe hirtie fotografică sensi­ bi lă; in bobină. Hirtia se desfăşoară de pe bobină, trece pri n diferitele compartimente ale maşinii pentru expun�re, developare, fixare, spălare şi uscare, este apoi rebobinată pe un alt sul de pe care se decupează, in fi nal, fotografiile. BRO NZARE (BRONZAT) (poligr.) t. Ope­ raţie mecanică sau manuală de acoperire a tiparelor proaspăt executate cu pulbere de bronz. De regulă, b. se execută cu o maşină de bronzat, echipată cu valuri de catifea, care aplică pulberea pe suprafaţa tipărită. 2. Impri­ mare cu cernelurl de bronz. --,)- şi TIPAR BRONZAT. BROŞARE (BROŞAl) (leg.) Operaţie de reu nire a filelor u nei lucrări intr"un volum, p ri n l i p i re cu adezivi reci sau calzi sau prin coasere cu agrafe de sirmă. Agrafele sint fixate lateral sau trecute prin cotor cu aju­ torul u nei maşini de cusut. ln u nele cazuri, după pri nderea agrafelor, cotorul este îmbră­ cat într-o bentiţă d e pinză sau hirtle (numită ongleu ) , menită să protejeze cusătura. Se fixează apoi o copertă flexibilă, prin incle­ lere. BROŞURĂ (edit.) Publicaţie care cuprinde pînă la 50 de pagini. Acest tip editorial înlesneşte difuzarea şi lectura u nor l ucrări de actualitate cum sint rapoartele, conferin­ ţele, dările de seamă, diferitele articole sub formă de extras etc. BROWSING (engl.; bibl . ; docum.) t . Par­ curgerea nesistematică a conţ inutului u nei publicaţii. 2. Explorare aleatorie a unul sis­ tem de regăsire a datelor. BRU I O N (red.) -,)- CONCEPT. BRU NARE (BRU NIFICARE) A HÎRTI EI

(conv.) Formă de degradare a documentelor constind in colorarea hirtlel in ruginiu îndeosebi sub aeţlunea oxidantă a fierului prezent în cerneala de tipar, in apa care a servit la fabricarea hirtlel (apă ferugi noasă) aau in clel ; � f o x I n g. Prin b., hirtla devine totodată fragilă şi dură. Fenomenu l

B ULETIN

se combate eficient prin tratament cu per­ manganat de potasiu. Foaia brunificată este lăsată trei-patru minute într-o soluţie de 20% permanganat potasic şi 5% acid sulfuric,. se spală apoi cu apă pină devine i n coloră, după care se scufundă într-o soluţie saturată de acid oxalic şi trecută din nou în apă curgă­ toare. Dacă hîrtia şi-a redus consistenţa iniţială va fi încleiată. BRU N ET (edit.) Nume sub care este cunoscută lucrarea b.ibliografică Manuel du libraire et de l'amateur de livres, redactată de libraru l francez Jacques Charles Brunet (1780-1 867), începînd din 18SO, in trei volume, ajungînd în 1 865 la opt volume. B.T. (abrev.) -,)- BUN DE TI PAR. BUCHBI N DER (germ. ; leg.) Legător de cărţi. B UC H DRUC� (germ. : pollgr.) -,)- DRUCK . BUCH DRUCKER (germ. ; poligr.) -,)- DRU­ CKER. BUCH DRUCKEREI (germ. ; pollgr.) --+ DRUCKEREI. B UCH E (pal.) A doua slovă din alfabetu l chirilic (6) ; p. ext. literă a acestui alfabet ; s I o V ă. B UCHER (edit.) Abecedar (1 ) Ex. : P. Braga. Bucherul moldovenesc. Chişinău, 1 907. B0CH EREI (germ. ; bibl.) Bibliotecă. BUCH HAN DLER (germ. ; bibl. ; edit.) Librar. B U C H H AN DL U NG (germ. ; blbl. ; edit.) Librărie. BUCHI N I ST (bibl.) Anticar parizian care îşi expune marfa mal ales pe chei ul Senei. Termenul fr. bouquiniste provine d i n olan­ dezul boekin "cărticică". BUCOAVNĂ (edit.) -,)- ABECEDAR (1 ). BUCVARI U (edit.) -,)- ABECEDAR (1 ). B U I U R U LD U (te. ; dipl.) Ordonanţă emisă de guvernatorul u nei provi ncii. B U LĂ 1 . (slg.) Sigi liu sferic de aur sau de alt metal aurit i ntrodus de îm păraţii bizan­ tini pri n sec. 9 şi folosit de suverani i euro­ peni, inclusiv de unii domni romini. 2. (di pl.) Document oficial de i mportanţă deosebită, emis de un monarh sau de papă şi prevăzut cu un sigiliu de aur. B U LET I N 1. (presă) Publicaţie serială a unei colectivităţi cupri nzînd studii, rapoarte, dări de seamă etc. Ex. :\"Bu letinul tipografi e i romine". Bucure�tl, 1 oct. 1 889- 1 sep. 1 890. 2. (presă) Public aţie periodică guv:ernamen­ tală care conţi ne le1i, decrete, comunicări

B ULLAlllUM

58

Buchi nist şi dispoziţii oficiale; -(>- m o n I t o r o f i c I a I. Ex. : "Buletin, gazetă adminlstrativr. Bucureşti, 8 dec. 1832 - 26 lan. 1 859. 3. (blbl.) Lucrare bibliografici curentă. 1 1 b. d e precomandl, l istă d e drţi sub tipar publicată de o editură şi difuzată bibliotecilor pentni comenzi ;• b. •l1naletlc. publicaţie biblio­ grafică de Informare a cltltorl lor asupra noilor achiziţii I ntrate în fondul unei biblio­ teci. -+ şi CAIET SELECTIV. 4. (blbl.) For­ mular de bibliotecă pentru servirea citito­ rilor. l i b. d e cerere, b. completat de cititor cu o serie de date (coti, autor, titlu etc.), pentru a obţine permisiunea de a consulta publlcaţla solicitată ; b. de lnfor· maţii, b. care se completează de cercetător cu date personale, date despre lucrare etc. pentru acces la i nstrumentele de Informare ale unul cabinet sau centru de documentare ; b. d e împrumut, b. pe baza căruia cititorul poate împrumuta cărţi în afara sălii de lec­ tură, în condiţiile prevăzute de regulamentul bibliotecii. S. (presă) Comunicat oficial cu privire la un eveniment i mportant de actuali­ tate. B ULLARI U M (lat. ; dlpl.) Coleeţle de bule pontifi cale.

B U N DE CLIŞAT (pollgr.) Menţiune pe o probi prin care se autorizează reproduce­ rea definitivi a unei stereotipii. sau f. unul clişeu. B U N D E COPIAT (poligr.) Manţiune făcută pe un desen, schiţă etc. pri n care se aprobi reproducerea lor fideli. B U N DE CULES (poligr.) Aviz dat pe ms. definitiv pentru trimiterea acestuia la tipar. B U N DE DIFUZAT (poligr.) Formulă prin care se dispune punerea în circulaţie a unei publicaţii ieşite de sub tipar. B U N DE G RAVAT (pollgr.) Menţiune făcută pe o probă prin care se autorizează reproducerea unei gravuri. B U N DE I M PRIMAT (poligr.) -+ BUN DE TIPAR. B U N DE TIPAR (poligr.) Aprobare dată de autor, de editură sau de altă persoană autorizată pe tiparul de corectură sau de probă în vederea i mprimării definitive a lucrării ; -(>- b u n d e i m p r i m a t, i m­ p r i m a t u r (1). • Pe ms. (2�71 , B.A.) al Pravilei de la Gavara (1 640), tradusă de Mihail Moxa la Mănăstirea Bistriţa, mitropolitul Teofi l a notat : "Dat-am blagoslovenie la acest Izvod să să tipărească". O Abrey. B.T.

59

B U N DE TITL U (poligr.) Menţiune pe proba de ti par a u n u i titl u prin care se autorizează im prim area acestuia. B U RI N (fr. ; graf.) 1. Instru ment de gravat com pus d i ntr-o tijă de oţel dur cu secţiune pătrată sau rom bică. Una d i n extremităţi este tăiată oblic sub un unghi de 45° pentru a forma o much i e tăioasă. La celălalt capăt se află un miner de lemn în formă de ciu­ percă ; -(:> d ă I t i ţ ă, ş t i h e I. 2. Gravură obţi nută pri n incizarea unei plăci metalice (de cele mai m u lte ori de cupru) cu acest i nstrument.

B U Z U N AR DE fMPRU M UT

B U STROFED O N (pal.) M anteră de a scrie la vechii greci pri n alternarea unu i rînd de l a dreapta l a stînga cu u rmătoru l de la stînga la dreapta, amintind de felul cum boul (gr. bus ) întoarce (gr. strophein) plugul la capătu l brazdei. -+ şi TABLĂ (1 ) . BU ZA CĂ RŢI I (leg.) -+ CANT. B U Z U N AR DE Î M PR U U UT (bibl.} Port· fişă de forma u nei pungi fixată pe spate le copertei. Fişa, aflată în i nterioru l b., su bstituie cartea pe raft cind aceasta este împru­ m utată.

C. (abrev.) -+ COPYRIGHT. CABI N ET t . (bibl.) C. de lecturi, spaţiu special amenajat într-o bibliotecă, instituţie sau intreprindere pentru consu ltare de publi­ caţii şi studiu Individual. • Sub acest nume, erau cunoscute în secolul trecut acele secţi i de li bririe de unde cititorii puteau împru­ muta clrţi pe bază de abonament. Adevărate biblioteci de împrumut, asemenea servicii funcţionau încă din prima jumătate a sec. 19 pe lingă citeva mari li brării din Bucureşti şi din laşi. Li brarii tipăreau cataloage de cărţi oferite pentru împrumut: Cata/ogue des

livres fran�ais qui se donnent en /ecture d la librairie de la Cour de Fr�d�ric Walbaum

(Bucureşti, 1 838). Cel mai reprezentativ c. de I. a. fost acela organizat de C. A. Rosetti şi Winterhalder, care preluaseră librăria de la Walbaum. ln 1 &46 şi 1 847 ei au publicat cataloage unde figurau pentru prima oară şi scrieri romllneşti. 2. (docum.) C. tehnic, serviciu de documentare într-o intreprindere care furnizează solicitanţi lor literatură ş i informaţii d e specialitate. 3 . (bibl.) Colecţie organizată de documente. 1 1 c. de hlrţl , 1 atlase, colecţie cartografică a unei biblioteci sau a unei instituţii muzeale ; c. de mu:r:lcl, colecţie de note muzicale ms. şi tipărite, organizată într-o bibliotecă sau într-o i nsti· tuţie de profi l ; c. de stampe, secţie a unei biblioteci sau a unui muzeu de artă în care sint conservate şi catalogate gravuri, desene, ilustraţii, clişee etc. ; c. numismatic, colec­ ţie de monede, bilete de bancă, medalii, sigilii, ponduri, pietre gravate (geme, camee), l ingouri, piese filatelice etc. organizată într-o

bibliotecă, într-un muzeu sau într-o i nsti­ tuţie fi nanciară. CABLO G RA M Ă (presă) Text transmis te le­ grafic prin cab lu submarin. CABOŞO N (leg.) Piatră preţioasă sau semi­ preţioasă, fixată într-o montură de metal, care împodobeşte legătura unor mss. vech i . CAD R U t . (graf.) Desen l inear sau orna­ mental care mărgineşte un text, o i lustraţie sau un tabel ;