Pagini din istoria cărții românești [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

DAN SIMONESCU

GHEORGHE BULUTĂ '

PAGINI DIN

ISTORIA

CARTil V

A..

ROMANESTI '

1981

EDITURA ION CREANGĂ.BUCUREŞTI

Laudă cărtii •

Cartea îndeplineşte nu numai minunea de a ne pune în con­ tact cu semenii noştri depărtaţi în timp şi spaţiu; cartea înde­ plineşte fapta de mirare de a ne fafe să trăim în afară de min­ ciună, nedreptate şi prejudecăţi. In aceste urne sacre, în care poeţii şi cugetătorii şi:...au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mişcă umanitatea înainte în progresul ei necon­ tenz"t . . . " Aceste fraze scrise de Mihail Sadoveanu elogiază cartea, definind exemplar rolul ei în viaţa spirituală a omenirii, funcţia ei socială superioară, menirea ei morală şi culturală. La rîndul său, marele cărturar Nicolae Iorga scria: „0, sfin­ tele mele cărţi ( . .. ) pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cît vă datoresc că sînt om, că sînt om adevărat, ca oamenii din_ţările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura. " lntr-adevăr, pe teritoriul României, cultura nu s-a între­ rupt, iar civilizaţia scrisului numără peste două mii de ani� de „

6 PAGINI DIN ISTORIA CARTU ROMANEŞTI

la tăbliţele de lut de la Tărtăria pînă la Combinatul poligraf1ic

,, Casa Scînteii". Încă din epoca primelor alfabete în care strămoşii şi-au imprimat mesajele, pe teritoriul ţării noastre ajungeau ecourile marilor culturi care au înflorit în spaţiul sud-est european. Scrierea dacică a dispărut la un moment dat, dar alte scrieri au purtat gîndirea şi mesajele oamenilor de pe aceste meleaguri. S-a scris greceşte, s-a scris în limba latină, s-a scris în slavonă, pînă cînd limba română s-a farmat şi s-a desăvîrşit, găsindu-# forma cea mai potrivită de scriere. Vechimea civilizaţiei scrisului, pe teritoriul ţării noastre, dovedeşte nevoia de cultură, dragostea pentru lumină şi raţiune, pentru toate formele vieţii spirituale. O dovadă grăitom·e în acest sens este faptul că la numai 50 de ani de la apariţia tiparului - inventat de Gutenberg - pe teritoriul ţării noastre se tipărea deja prima carte. Cultura românească, receptivă faţă de progres, a adoptat tiparul mult înaintea altor culturi vecine europene. Mai mult decît atît, prin caracterul ei deschis şi generos, ea a răspîndit lumi.na tiparului, pînă în Georgia şi Siria, prin munca unor tipografi ca Antim Ivireanul şi Mihai al lui Ştef an. Introducerea tiparului în spaţiul românesc nu a înlăturat cartea manuscrisă, adesea ilustrată cu miniaturi de o ma1·e valoare artistică. Gustul pentru cartea frumoasă, preţioasâ, a fost întotdeauna viu la noi, păstrîndu-se pînă astăzi pr2·n intermediul cărţii bibliofile. Apariţia tiparului este legată de principalele centre de cultură şi dacă un centru îşi pierdea, din diferite motive, îndeo­ sebi politice, efervescenţa activfrăţii de tipărire şi difuzare , a cărţii, un alt centru cultural îi prelua activitatea, înflorea o nouă tipografie, prin munca şi pasiunea altor meşteri, astfel încît conti'nuitatea tiparului românesc nu s-a întrerupt. Domnitorul Matei Basarab, în timpul căruia tiparul româ­ nesc a cunoscut o epocă de nouă înflorire, scria în predoslovia „Psaltirii slavone" de la 1638: „ Vă rog dar pe voi conlocuitori·i ţării noastre şi mai ales pe voi fraţi ce veţi fi după noi şi cu voia lui Dumnezeu veţi stăpîni această ţară, să păstraţi cu îngrijire acest dar, vreau să zic această tipografie, păzind-o cu îngrijfre ca un dar prea cinstit, păstrînd-o în stăpînirea noastră sigură şi nevătămată în veci, căci este o comoară mai scumpă decît toate comorile pămînteşti,. căci aurul şi argintul şi pietrele sînt comori scumpe ce înfrumuseţează vremelnic trupurile, iar co111oara aceasta înfrumuseţează sufletek omeneşti"'. In spaţiul românesc tiparul a cunoscut forme variate .si com­ plexe, tipărindu-se deopotrivă cărţi în limba română, în greaca veche şi" în neogreacă, în limbile slavonă, latină, germană, maghiară, ebraică şi chiar arabă.

7

Cultura românească a avut întotdeauna generozitatea, pro­ prie poporului nostru, de a refuza exclusivismul şi închiderea. Tiparul românesc a înlesnit integrarea culturii noastre în marile curente reformatoare ale continentului, începînd cu pri­ mele cărţi tipărite în lz"mba română de Filip Moldoveanul, pînă la Coresi, care a dus această receptivitate în faţa mi'şcărilor de idei la desăvîrşire. Coresi� prin tipăriturile sale în română şi sla­ vonă, a deschis căile de perspectivă ale biruinţei scrisului românesc, punînd, prin intermediul tiparului, bazele limbii noastre literare. Tot prin cartea tipărită avea să se desăvîr­ şească lz'mba literară, ajungînd la culmi, ale expresiei filozofici: ,.7 artistice.

. Nu numai idei'le reformatoare au fost difuzate la noi prin intermediul tiparului. Cartea a fost în permanenţă nobilul vehicul al tuturor ideilor generoase, al progresului, dar a fost în acelaşi timp o flacără şi o armă pentru afirmarea conştiinţei naţionale, pentru afirmarea unităţii şi, latinităţii noastre. Circulaţia neîntreruptă, în pofida dificultăţilor, a cărţii româ­ neşti vechi şi de mai tîrziu, pe tot teritoriul românesc, a ţinut trează flacăra conştiinţei naţionale. Graniţele vremelnice şi arbitrare ce separau pe români nu au putut .stăvili circulaţia ideilor purtate de cărţile româneşti. Unitatea spirituală a poporului nostru, specificul ei s-au păstrat datorită cărţii şi circulaţiei ei neîntrerupte. Caracteristic şi semnifz"cuth.· pentru civilizaţia scrisului şi a tiparului românesc este faptul că ea a fost întotdeauna legată de aspiraţiile progresiste şi naţionale. Prin cărţile lor au luptat corifeii Şcolii Ardelene pentru afirmarea idealuri'lor emanci­ pării naţionale. Zori'i tipa�ului românesc modern stau sub semnul mişcarzz progresiste. lnceputurz'le sale moderne se leagă de numele şi activitatea scriitorilor generaţiei' de la 1848 prin Ion Heliade Rădulescu în Ţara Românească şi prin Mihail Kogălniceanu în Moldova. Legătura tiparului românesc cu marile evenimente sociale şi istorice ale naţiunii noastre a fost neîntreruptă şi s-a aflat întotdeauna sub semnul aspiraţiilor către progres şi afirmare a independenţei şi suveranităţii statului naţional unitar. Aceasta a fost o constantă definitorie, devenită tradiţie. Era firesc astfel ca de acti'vitatea tipografică să fie legate şi, începuturile mişcării muncitoreşti, tipografii constituindu-se ca detaşament de avangardă al clasei muncitoare la începuturile cristalizării conştiinţei sale şi� mai tîrziu, în focul luptelor sociale. Cu o asemenea tradiţie, tiparul românesc a continuat, după victoria socialismului în patria noastră, să îndeplinească o funcţie de mare însemnătate în edificarea societăţi'i socialiste multilateral dezvoltate şi în formarea omului, nou. Tiparul

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

8 PAGINI DIN ISTORIA CARŢD ROMÂNEŞTI

românesc, integrat astăzi pe coordonatele puternicei dezvoltări economico-sociale a societăţii noastre, înregistrează un progres fără precedent, materializat în numeroase volume, în tiraje de ordinul milioanelor de exemplare. Şi tot astăzi, după o intensă circulaţie de cîteva secole în spaţiul european, cartea românească este cunoscută în lumea întreagă. Prin marele număr de lucrări româneşti tipărite în zeci de limbi, cultura românească se răspîndeşte pe toate meridianele. Mesager al civilizaţiei noastre, cartea românească trăieşte astăzi vîrsta prezenţei active în universal prin afirmarea speci­ ficului spiritualităţii noastre, a valorilor culturii contemporane. Ca să se cunoască ma1'. bine atîtea merite ale scrisului nostru, ale manuscriselor şi tipăriturilor, am alcătuit aceste pagini, care înfăţişea.ză, pentru prima oară în literatura noastră de spe­ cialitate, multiplele aspecte ale cărţii româneşti, de la origini pînă în prezent. Acest volum este un omagiu adus culturii noastre, co.ntinuităţii ei," de-a lungul veacurilor, varietăţilor literare abordate şi înaltei sale funcţii sociale şi patriotice.

Vechile alfabete pe teritoriul României Formele spirituale ale unui popor apar întîi pe cale orală şi mai tîrziu îmbracă haina scrierii, a scrierii de mină la început şi apoi a scrierii tipărite. Există în ştiinţa mondială o specialitate care atrage tot mai mulţi cercetători : istoria scrisului şi a tiparului. Specialitatea aceasta poate fi ataşată istoriei culturii (ramură a istoriei), dar cu mai mult temei o revendică Bibliologia, adică ştiinţa despre carte, sub toate aspectele ei. Este natural ca ştiinţa despre carte să cuprindă şi istoria ei, etapele ei de dezvoltare. Numai cunoscînd această civilizaţie umană scrisă se poate trece la studiul organizării sistematice a cărţii în biblioteci, la metodele de cunoaştere a conţinutului cărţii, apoi la difu­ zarea lor în lumea cititorilor, pînă la extragerea esenţelor din cărţi şi codificarea acestor esenţe în creierul electronic a1 calculatorului modern. Deosebit de interesante şi utile se dovedesc datele despre cultura românească materializată în formele grafice, pentru că, amintind cuvintele marelui cronicar umanist moldovean Miron Costin ( 1 633169 1 ), „nu este alta, şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decît cititul cărţilor". „ Zăbavă", da !, pentru că acest

cuvînt însemna, în limba noastră veche, distracţie, divertisment sau, mai bine-zis, ocupaţie recreativă, generatoare de noi forţe. Arheologii români au descoperit în 1 96 1, într-un sat de pe Mureş, trei tăbliţe de lut ars care reprezintă scene de vînătoare : un animal uc is, vînătorul victorios şi ofrande aduse vitejiei sale. Este o formulă de scriere ideografică, cea mai veche urmă de scriere aflată pe teritoriul românesc. Specialiştii o datează din mileniile IV - I II î.e.n., deci ea este mai veche decît tăbliţele sumeriene de la U ruk, socoti te ca cele mai vechi monumente grafice în lume. Dintr:-o vreme cînd nu există ştiri despre felul în care se diferenţiau popoarele prin limbă, gîndurile şi sentimentele oamenilor se comunicau prin semne şi desene mnemo­ tehnice care generalizau o idee. A urmat perioada geto-dacă. Geto-dacii vorbeau o limbă proprie, dar scrierea ei nu ne este cunoscută, deşi au avut un alfabet, opera preotului dac Deceneu (sec. I î.e.n.). Istorici ai antichităţii (Dio Cas­ sius, Jordanes) menţionează o scrisoare a lui Decebal către împăratul Domiţian (anul 87 e.n.) şi un mesaj trimis de daci lui Traian (anul 1 02 e.n.) scris cu litere latine în limba dacă, pe o ciupercă mare, îndem­ nîndu-1 „să se întoarcă înapoi şi să facă pace." Din fragmentele de inscripţii, tipare şi ştampile găsite pe cioburi de vase, înţelegem că alfabetul dacilor se compunea din semne dace, litere greceşti şi latine. Cea mai cunoscută inscripţie dacă în litere latine este aceea găsită pe un vas la Sarmizegetusa : „Decebalus per Scorilo" (Decebal fiul .lui Scorilo ). După cucerirea romană a Daciei, incepînd cu secolul al I I-iea, limba şi scrierea latină se generalizează pe teritoriul nostru. Se înmul­ ţesc pietrele funerare de tip roman. Inscripţiile sînt săpate în piatră calcaroasă nu prea dură. Ele cuprind numele celui dispărut, durata vieţii lui în Dacia (decedatul fiind colonist roman), cauza morţii (mai rar), chiar şi dorinţe testamentare în legătură cu obiceiurile de ritual. Inscripţiile latine erau scrise cu litere majuscule, iar uneori se şi colorau. Ele erau încadrate de o ramă în relief, ornamentată ru vrejuri de viţă şi stru_guri, ornament grafic foarte obişnuit. In perioada romană scriitorii se numeau scribae (scribi) sau scriptores (scriitori). Se adunau şi scriau în aşa-numitul tabularium, în localităţi

11

PAGINI DIN ISTORIA CARTll ROMANEŞTI

„Decebalus per

Scorilo "

j

T/

R R I()·

/\DR. ATCJFJJ_

!·ANTON

J J 1·1 EGAVG J1R·PR� LYV LP1PJA JA .0/G· tACSARM , ·

,

f

,.. ,

Inscripţie cu litere majuscule latine în cinstea lui Caius Arrius Quadratus, conducător al Daciei romane „Col(onia) Ulp(ia) Traia(na) Aug(usta) Dac(ia) Sarm(izegetusa)"

Dlploml militari lu bronz, acordadi de lmplratul · Traian Cohortei I Britanica Tlbliţi romană cerată, descoperitl lutr-o mini de aur Munţii Apuseni

din

Inscripţie greacl de la Callatis

comerciale. Aceşti scribae sau scriptores erau recrutaţi dintre sclavi, devenind uneori oameni bogaţi şi liberi. Inscripţiile romane au fost săpate nu numai în piatră, ci şi în bronz, păstrate pînă azi sub forma diplomelor militare acordate soldaţilor romani după cucerirea Daciei, prin care „ veteranii" erau „lăsaţi la yatră" şi se stabileau în această provincie nouă a Imperiului roman. In anul 1 06 e.n ., împăratul Traian acorda o astfel de diplomă, pentru fapte de vitejie, în al doilea război împotriva dacilor, soldaţilor din Cohorta I Britanica. Un scrib necunoscut a incizat cu stilusul în lutul moale 1 1 rînduri ale unui text latin cu litere cursive. Tăbliţa de ceramică, datată din anii 294-.300 e.n., a fost descoperită la fortăreaţa Gornea din judeţul Caraş- Severin. Texte în limba latină s-au păstrat şi pe tăbliţe cerate găsite în exploatările miniere aurifere de la Roşia Montană. Descoperirea şi publicarea inscripţiilor latine au făcut posibilă studierea latinei populare, cu totul deosebită de latina clasică scrisă, fiind mai simplă în toate sistemele ei (fonetic, morfologic şi sintactic). Lexicul latinei populare explică clar originea multor cuvinte româneşti. Simultan cu limba şi alfabetul latin, în Dacia s-au folosit şi limba greacă şi alfabetul elin. S-au găsit numeroase inscripţii în Dobrogea, de-a lungul litoralului Mării Negre, scrise cu majuscule, elegant sculptate şi distanţate între ele. În epigrafia greacă se foloseau, ca şi în

13 PAGINI DIN ISTORIA CA.RŢII ROMANEŞTI

Vasul de la Capldava, cu lmcripţla lnclzatA „Petre" Colanul de aur din tezaurul de la Pletroua, cu lmcrlpţla runlcl. Forma oritrlnall

cea latină, abreviaţiile: D - Dtms, O(ptimus), M(aximus), l(ovis). Scrierea în limba greacă, elină sau neogreacă s-a folosit la noi timp de mai multe secole (pînă pe la jumătatea secolului al XIX-iea), mai ales în şcolile gi:eceşti şi în corespondenţa de familie sau comercială. Cea mai veche atestare a unui fonetism românesc este . inscripţia cu numele PETRE, imprimată cu caractere greceşti pe tin vas de lut descoperit la Capidava (jud. Constanţa), datînd din perioada posthunică. În secolul al Iii-lea e.n. apare pe teritoriul nostru un nou alfabet, din litere rune ( runele), folosit de goţii aşezaţi temporar la nordul Dunării, format din linii combinate între ele. Cele mai vechi documente care atestă existenţa alfabetului runic la noi sînt : o inscripţie cu 16 semne gravate pe colanul de aur din tezaurul de la Pietroasa şi două pietre descoperite în comuna Buneşti (lingă Fălticeni). Semnele runice de pe aceste inscripţii lapidare nu au putut fi descifrate pînă acum. Goţii au locuit vremelnic pe meleagurile noastr.e, iar episcopul lor, Ulfila, a tradus Biblia folosind un alfabet mixt, compus din litere rune, greceşti şi latine. Descoperirea -runelor pe teritoriul nostru este impor­ tantă deoarece ea dovedeşte similitudinea runelor cu semnele între­ buinţate de strămoşii noştri pe răbojuri. Răbojul românesc, folosit în socotelile păstoreşti şi agricole vechi ,pare, după unele interpretări, o mostenire a alfabetului runic. După venirea slavilor, în secolele V- VI, pe teritoriul nostru, aceştia

lmcrlpţia ID limba llavl a jupanului. Dimitrie, anul 8CJ Scri10area boierului Neac,u din Clmpulung cltre Judele Brqovulul, Haniş Begner, cel mei vechi act cunoscut în limba română (1521)

au fost asimilaţi de populaţia băştinaşă de cultură latină din nordul Dunării. Slavii au lăsat însă urme în iirnba si literatura populară a popo­ rului nostru. În epoca feudalismului ti�puriu, a doua jumătate a secolului al !X-lea, cultura noastră a primit influenţa bi2:_antino-slavă, care s-a transmis în vechile noastre monumente grafice. In Dobrogea, cercetările arheologice au scos la lumină una dintre cele mai vechi inscripţii slavone prin care se atestă existenţa unui conducător local, jupan Dimitrie, în anul 943 al erei noastre. Românii au împrumutat literele alfabetului slav, zis chirilic. În litere chirilice s-au scris la noi nu numai texte în limba slavă (inscripţii, hrisoave, cronici, cărţi de ritual, cărţi beletristice), dar şi texte în limba română. La origine, alfabetul chirilic al românilor a avut 45 de semne. În 1 787, Ienăchiţă Văcărescu, prin gramatica Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor şi, orînduielilor gramaticii româneşti, reduce alfabetul chirilic la 33 de semne, pentru ca în 1 828, Ion Heliade Rădu­ lescu să-l reducă, în Gramatica sa, la 28 de semne. Trecerea de la folo-· sirea alfabetului chirilic la cel cu litere latine s-a realizat treptat„ printr-un alfabet de tranziţie, folosit de mai toţi scriitorii noştri clasici_, în primele ediţii ale operelor lor (ediţii princeps). Între anii 1 850- 1 858, „Eforia şcoalelor naţionale" a elaborat reguli de înlocuire a acestui alfabet, dar decretul hotărîtor de folosire a celui latin a fost dat de dom-­ nitorul Alexandru Ioan Cuza, în anul 1 862. Mai tîrziu, la Academia Română, Timotei Cipariu, Al. I. Odobescu şi Titu Maiorescu au formulat ştiinţific şi definitiv corespondenţele latine ale literelor chirilice. Încă din perioada scrisului chirilic, pentru limoo română a fost folo­ sit şi alfabetul latin în mai multe cărţi imprimate în afara hotarelor ţării. Astfel, în 1 592, Ieronim Megiser publica la Frankfurt pe Main textul rugăciunii „ Tatăl nostru", iar în 1 594 alt asemenea text, scris

15 PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Miron Costin, pagini din „Letopiseţul Ţării Moldovei" 1676. Copie de Axinte Uricariul din 1710

de moldoveanul Luca Stroici, este publicat la Cracovia de cărturarul polon Stanislas Sarnicki. La noi, la Cluj, în anul 1 570, s-au tipărit cu litere latine cîteva cîntări calvine, iar la Alba Iulia, în 1648, un catehism. În acelaşi timp, în 1677, la Roma a apărut o lucrare asemănătoare. La Viena, în 1779, Samuil Micu tipăreşte o Carte de rugăciuni pentru a demonstra faptul că literele latine sînt capabile să exprime grafic gîndirea românească. Pentru exprimarea în limba română au mai fost folosite şi alte alfabete, încercări care azi constituie rarităţi grafice. Amintim Litur­ ghierul în limba georgiană imprimat la Tiflis (azi Tbilisi), care cuprinde

16 PAGINI DIN ISTORIA CARTU ROMANEŞTI

Nicolae Bllcescu, paglnA din „RomAnll supt Mihai-Voievod Viteazul". Manuscris autograf

şase versuri româneşti în litere georgiene, cu frumoase comparaţii poetice. Se menţionează o culegere de poezii româneşti care s-a impri­ mat cu litere greceşti, la Constantinopol, în 1830. Urmărind istoria alfapetelor folosite pe teritoriul românesc de-a lungul veacurilor, observăm că ţările române, aşezate la răscrucea drumurilor între Occident şi Orient, au receptat scrierea în mai multe limbi, deci şi în alfabetele respective. Alfabetul cu litere latine este însă cel mai adecvat scrierii româneşti, evidenţiind şi justificînd necesitatea lui ca instrument grafic permanent de comunicare a culturii noastre nationale. Limba latină populară (latina vorbită) a fost limba vie a populaţiei care a colonizat provincia Dacia. Ea este temelia romanităţii limbii române, o romanitate specifică, orientală. Limba română „înconjurată de limbi din diferite familii" din care a făcut unele împrumuturi lingvistice are o puternică individualitate în familia limbilor neolatine. Trebuie subliniat însă că fondul principal de cuvinte româneşti refe­ ritoare la carte şi scris este de origine latină : a scrie, scriitor, carte, hîrtie, faţă (cu sensul de pagină), foaie, cap (cu sensul de capitol), pană (de �cris), lege, scriptură, istorie, spun şi spunere, rost (la scris şi vorbă). Insuşi procesul muncii intelectuale prin intermediul cărţii îmbracă forme de exprimare din fondul lexical latin: minte, cuvînt, a cugeta, a lucra şi derivatele lor cugetare, lucrare. ·

Cele mai vechi manuscrise

(secolele XV-XVI)

După scrierea lapidară (pe piatră), manuscris�le reprezintă a doua formă de scriere pe teritoriul patriei noastre. Incepînd cu secolul al XI-lea, ea s-a aplicat pe pergament şi hîrtie, materiale importate din Cehia, Austria şi Polonia Prima „moară de hîrtie" s-a înfiinţat la noi în 1545, lingă Braşov, făcută de meşteri germani şi polonezi, prin grija orăşenilor braşoveni Ioan Benkner (Hanăş Begner) şi Ioan Fuchs. Hîrtia produsă la noi s-a folosit prin secolul al XVI-lea în manuscri­ sele şi cărţile tipărite în limba slavă şi română. În Transilvania, ca şi în Moldova şi Ţara Românească, se continuă tradiţia scrierii latine în acte publice şi particulare. Scrisul şi cultura .latină devin discipline de învăţămînt în şcoli capitulare (pe lingă mănăstiri) şi orăşeneşti, încă din secolul al XI II-lea, la Oradea şi Alba Iulia. Cursiva carolingiană şi apoi latina gotică s-au folosit în documente şi manuscrise literare : scri�ri rigide cu litere ornate într-un stil sobru, dar nu lipsit de eleganţă. Intre cele mai vechi manuscrise latine din Transilvania se află şi lucrarea lui Nicolae de Turda Breviarum Transilvanicum (146 1). Manuscrisul se distinge printr-o frumoasă scriere ornată „Per rnanus Nicolai scriptoris de Transilvania -

.,

�� " �- " �

1'.

'c

•

. � · • , "'li .; . ...L: �

„_....

' f+4 I

·r - l�

�� ok •

.

. �--rs,

�.,.

: -� � ��3!f, - ����' · �

·

'

1.;� 1� 6.Wl1l� ar,J� ,�:··' .

i „.

�

� P

r.uTc.\i.E tt� ·

,ipiro�c 'fE'.�r&L,�x1ic.oi1„

·�l'A�o,Âyl'AAiţ,fbA!tHA ' A,liA� tHA

,\,u1a

AypA4MAh\. Afi�A

e�H,fCA).j�A. ·1tl1Al{it\�

po�H, IAlf��A. IAl\O�Urt f.. 1 r :11ll' J"'l l"rh• \'Jr"llM•C'l']k „, ,î'll'1�iucr1u 1 r.a1tun f11:·11r1 • li : l n r d \c-u· n1'1 IJ111·1 f. 1„1 rir1n&., ,,l l•1rf.•. f n 111.1lmt1Krr1dot'h.1 qu.111 �l f.1n.�1h1nnr h.murnt"lli-.:,url; 1d1 V1rj?- •\ l·hl 1.·rrr .ir-innr.Er rrr Jr foC' r1111lrrlT'rr rli111;./.1f,, .111.in rl cnrrn .11 1d.v dl'I mi 1nrr (('j.!111(.Uk I rrr 1111 • ·' „,,,.,n .\· rnr�unrio:l"1n KIA� 6 11).J) rii .sd , c.A�& y o • l'\ 1tA � T• Cl" �lf C!a • !n. iiHyori ll O p k C EH no� J H YH llA .t, E 1'Hl1E C Ht e � .� c t\ l . w 1 n fEJ.,1 !N 6 11 .\ E n 6 F ., T Ei;opa• t d � H •

c u 1 c;

A li

l>ATA�b nHYOP„

T E X .l,E n i ti -r � A

•

.SHCf,\ ,{ H î c . U � lOKpll DCTE t1 X ii cnM l'H J. w ). A.,1:1L � E 1 H T E j · iip 'l

ti�v't.4 �A E JJ 6

Epilogul „ Tetraevanghellarului" tiplrit de Filip Moldoveanul la Sibiu, 1546 Monograma Iul Fi lip Moldoveanul

decît atît, de a fi creat la nordul Carpaţilor un climat propice dezvoltării culturii noastre naţionale. Braşovul urmează Sibiului, c.a oraş al dezvoltării culturii scrise şi spiritului naţional. Sufletul mişcării intelectuale române de aici a fost: Coresj, venit de prin părţile Tîrgoviştei. A fost un mare editor şi tipo·· graf. Intre anii 1 557- 1 582 el a desfăşurat o prodigioasă activitate edi-· torială în limba română (Liturghier, Apostol, Cazanii, Tetraevanghel, Psaltire) şi în limba slavonă : Triod-Penticostar (Tîrgovişte, 1 558), Octoih ş.a. Numărul cărţilor tipărite de Coresi şi ucenicii lui (circa 40 de volume în aproximativ 20 de ani), calităţile amintite, ca şi cele neamintite aici, îl situează pe Coresi, editor şi tipograf în Răsăritul Europei, alături de editorii şi tipografii din Occident, de Estienne, Claude Garamond, Christophe Plantin. Aceştia au creat elegante litere tipografice latine ; Coresi, cu multă artă, le-a creat pe cele chirilice. Este totuşi o deose­ bire : tipografii din Occident au fost solicitaţi să tipărească - alături de cărţi bisericeşti - şi cărţi cu conţinut laic, în timp ce Coresi a fost soli­ citat de patronii saşi şi maghiari, de voievozii români, să tipăreascii exclusiv cărţi bisericeşti. În acest domeniu, însă, Coresi s-a dovedit un editor şi tipograf al cărţii de religie ortodoxă tot atît de iscusit cît au fost contemporanii lui din Occident pentru cartea religioasă catolică. Coresi a primit, pentru imprimare la tipografia sa, traducerile

„Evangheliarul slavo-român" (fragment) tipărit la Sibiu, 1551-1553, de Filip Moldoveanul

Literă iniţială macari ană

32 P A GI NI DIN ISTORIA CARTU R O •l

·'

\ >.; E S TI

= •

' -

G Atc-Tttiit� •,; Y\hlf�.1.1tim �'l"· .i1-l.I �·"' 11 i ui H n �'5 11�·c1 WÎIMft npti, ...� el .OUO A H tJCflllT t H • n1i 11ii,u 1.1i• ClfH� &.lffliTOţ� f t W4iHH . • Cl.t.4U1&,1 H Ai iH •i:it„ rh tH 1aviwlin •TJun 1 • , t ii t n � l( · i< r ) .1 1 .n ·1 r 11 1 1 ,&.•hi'1�

� r "• d

u

I

'

' f.

'

p

.. . � li .

•

. . ' •

:.,

I..

I

•

„

•

�,i ��� �,� � 4'>Y .l3_1tiili 1Xi:tbΠ.&

.

n1,.1n .i11 il,1.iHAili • oi(•n1 iXn NX \ E U R ţJ:Ufi� • ,UAI i�H!.U Ji.t. 4at )�'. wit f\\�.1ÎO t AVH ,\Mqrhur A�� J .6U\' , /

"

f

' . ... lf't-��· .

- - „„ •

4

.

•

- l�:tt\?6 Ktf4 OlfilA\fi�Mllie�lil�

•

,

lingve, în limba slavonă şi alături, juxta-linear, sau verset după verset, traduse în limba română, cu „otveat", cum zice Coresi însuşi ( cu răspuns, cu echivalent, am zice azi), Psaltirea slavo-română (Braşov, 1 577). Acesta a fost procesul evolutiv firesc de pătrundere a limbii române, ca limbă oficială scrisă, şi al înlocuirii limbii slavone: cărţi de lectură înţelese de popor, apoi cărţi bilingve adresate „grămăticilor", pentru învăţarea în şcoală a tineretului şi cărţi . laice româneşti, aşa-zisele „cărţi populare; " care erau citite de mase, direct, sau povestite maselor de ştiutorii de carte. Acest proces s-a terminat la sfirşitul secolului al XVI-iea, iar rolul lui Coresi în cadrul lui a fost primordial. Ca editor, Coresi a fost susţinut de comunitatea românească a Şcheilor din oraşul Braşov. Împreună cu ucenicii săi a trebuit să-şi creeze o independenţă meşteşugărească tipografică, mai ales în perioada 1570 - 1 58 1 . Tipograful Johannes Nyiro (Hanusch Scherer), adus de =

NH�1nm, tra�?ru

)'I

CTiiprr R'k11�"b'

� i!''�

, f'IO d'tHOr.Aoy i:iou• �uac,J,111� siiio cau 161n•ilfl lu1ovc"' i:i,1,iii1 M.i�I"' nfiii>.t'T• 1ov pAcn,,.TiE i;o nptTp•nta• , narlf& nouUHHMCIA Halmlf'' tlÎIO "'t.t,4cnc"' iĂKU C .i Mh HC.fOTt �,M,�TBll.f• , COclMA\ &A�A"'lfl•"liH ·>, 4' c ciic• "�m•, f11tf H•Hi.1 p uonilwt11 nf11r1UJ1:A• LI ifT� p•.f•11:oiu. oin�Jll""' •

!1 �

Pagină ornamentată clin „Evangheliarul românesc", Braşov 1561 „Apostolul" lui Coresi, Bra,ov, cu filigrane ale hlrtiei dintre anii 1565-1586 Tipar ro,u şi negru, frontispiciu cu steme Ţlrii RomAoeşti Io „ Oc:toihul slavonesc", partea I, BralfOv 1574 Gravuri cu stema Judelui Lucas Hincher din „Evanghelia cu loviţlturA" (Cazania II), Bra,ov, 1681

�

•

· ��c„

.

•

•

•

•

·

38

PAGINI DIN ISTO RIA CARTU ROMANEŞTI

'

municipalitatea din Sibiu la Braşov (6 octombrie 1578), cu misiunea specială „să aibă grijă de români, de credinţa lor", adică să imprime cărţi în româneşte, nu şi-a atins scopul. El n-a mai practicat meşteşugul tipografic în româneşte, dar intenţia oficialităţii are însemnătatea ei din punctul de vedere al reputaţiei editorului şi tipografului român Coresi, căruia se socotea necesar să i se opună concurenţa unui alt meşter tipograf. Coresi a desfăşurat şi un comerţ de cărţi, rodnic pentru întreprin­ derea lui editorială. La soborul ţinut la Cluj în 9 decembrie 1570, preoţii au fost avizaţi să aducă bani ca să cumpere Psaltirea româ­ nească (1570) cu 1 florin şi Liturghierul românesc ( 1570) cu 30 de dinari . Moştenitorii lui Ioan Benkner au cumpărat cărţi coresiene în „can­ titate comercială". Cărţi coresiene a cumpărat şi domnul Moldovei, Petru Şchiopul, care le-a luat la Bolzen, în Tirol, unde se exilase , refuzînd turcilor mărirea tributului. În lista averii rămase după moartea domnitorului ( 1594, la Bolzen), se găsesc titluri din cărţile coresiene. Un librar din Ţiibingen a tipărit în 1597 lista cărţilor aflate de vînzare în librăria lui. I ntre acestea se află şi „ Katechismus Walachei, 10 d(ina­ ren)" ; este logic să admitem că a fost cel coresian ( 1559), iar nu cel de la Sibiu ( 1544). Comerţul de carte la români este atestat documentar pen­ tru prima dată, avînd ca obiect cărţile lui Coresi. Coresi a fost un tipograf artist. Desena şi tăia singur în poansoane litere mari, drepte, frumoase, egalînd în această privinţă pe meşterii tipografi veneţieni şi saşi. Simţul lui artistic se remarcă prin împodo­ birea cărţilor cu majuscule ornate floral, după modelele occidentale italiene. A fost un gravor strălucit, săpînd în lemn scene ciclice din Noul Testament, într-o serie de 12 xilogravuri pe pagini întregi în Triodul-Penticostar ( 1558), întru nimic inferioare scenelor din cărţile occidentale cu aceeaşi temă Die grosse Passion. Formatul cărţilor core­ siene este in folio mare, deci un format impozant, care permitea ilus­ traţia măreaţă. Coresi imprimă un caracter pitoresc, naiv şi popular scenelor reprezentate. Î mprumută motive din folclor (capul lui Adam sub crucea răstignirii), din viaţa ţăranului (gardul împletit din nuiele) şi dă gravurilor sale un caracter popular. Coresi a avut simţul limbii literare. El a folosit, desigur, manuscrise româneşti mai vechi, de la începutul secolului al XVI-lea, din ele însă a înlăturat fonetismele arhaice (rotacismul, de exemplu) şi lexicul dia­ lectal, înfăţişînd o limbă unitară, care, în linii mari, a rămas, pînă azi, limba noastră literară. Cărţile coresiene s-au răspîndit în toate colţurile provinciilor româ­ neşti. S-au găsit exemplare în Moldova, Oltenia, Ţara Românească, cele mai numeroase în Transilvania. Astfel, cu drept cuvînt, se poate susţine că circulaţia cărţilor coresiene (în total 24 de titluri) a ajutat la unificarea limbii literare şi a aspiraţiilor naţionale ale românilor.

Cărţi· slavo-române, latineşti, germane şi· maghiare tipărite în Transilvania Producţia de carte tipărită a început în Transilvania, la Sibiu, în anul 1 528. Ea se datoreşte lui Theobaldus Gryphius Reutlingensis (din Reutling), învăţat în ştiinţele medicale, dar nu mai puţin iscusit în meşteşugul tiparului. Tiparul în perioada incunabulară şi în anii urmă­ tori era o invenţie tehnică de senzaţie, dar şi o artă aleasă, pe care le profesau învăţaţii lumii, pentru instruirea şi educarea omului. Corec­ torii cărţilor erau erudiţi cunoscători ai limbilor latină şi elină, care puneau mare preţ pe descoperirea operelor-manuscrise ale autorilor greci şi romani. Pasiunea lor era să nu se strecoare nici o greşeală tipo­ grafică : ei mergeau pînă acolo, încît cel care ar fi descoperit măcar o singură greşeală primea un premiu. Această exigenţă în alegerea cărţi­ lor, în prezentarea lor tipografică a fost un aspect principal şi al uma­ nismului transilvănean .

Filip Moldoveanul Theobaldus Gryphius (mort la 7 septembrie 1 540) a avut ca disci­ pol, la S ibiu, pe Lukas Trapoldner, care şi-a deschis un atelier tipo-

?- .1 · ·

grafic propriu, în care a tipărit şi românul Filip Moldoveanul cărţi în litere chirilice, caractere în care se puteau tipări deopotrivă cărţi slavone şi româneşti. Catehismul din 1 544, tipărit la Sibiu, pînă azi socotit pierdut, dar citat în izvoare contemporane, este prima carte românească tipărită, iar Evanghe­ lia (numai a lui Matei) slavo-ro­ mână s-a tipărit tot la Sibiu, după toate cercetările întreprinse, între anii 1 55 1 - 1 553. Aceasta se află în Biblioteca „ Saltîkov-Scedrin" NAp� T go 't ":.NAr O rtp'T''iln HAll l 'T' �rlll • din Leningrad, fiind pînă azi cea ���ott /:«I OfCW 4AttWSH HATlU �A; mai veche carte românească exis­ tentă, cea mai amplă (234 pagini, Y HHttT H nOl iC'r'liWH �l i-cTIO 4' coloana din dreapta în româneşte, iar cea din stînga în slavoneşte) AttiCiUN Î1flpl ·�t\O�En� i:.t� putînd servi lingviştilor pentru " ttĂ 11i11 tt )fl �tte ni p u cA AA? studiul limbii române în secolul al XVI-lea, cu toate aspectele ei : fonetica, morfologia, sintaxa, voca­ bularul, stilul. Ca şi tipografii Occidentului, cărturarii umanişti sibieni au desenat Frontispiciu stema lor tipografică, imprimînd-o în mijlocul unui frontispiciu de linii cu armele întretăiate : două săbii încrucişate şi o coroană aşezată sus, între mine­ Sibiului din „Tetra­ rele săbiilor, aşa cum se vede în Tetraevangheliarul slavon, tipărit la evangheliarul Sibiu, 1 546. slavon", Sibiu.

fdfil��Kh\t�€�\1rll�� �

.

.,...

..

-

..

1541>

Sibiul ( Cibinum). Fragment mărit din harta Transilvaniei, realizată de Ioan Honterus la Basel in 1 532

\„

Ioan Honterus Gryphius a fost prietenul lui Ioan Honterus ( 1 498- 1 549), uma­ nistul cel mai activ ca tipograf, editor, profesor, dar mai ales ca autor al unor cărţi de mare valoare care au susţinut ideologia Reformei protes­ tante, adăpate nemijlocit din izvoarele creatorului ei, Martin Luther ( 1 483 - 1 546). Braşovul era oraşul natal al lui Honterus, centrul deschis civilizaţiei europene. Variatele îndeletniciri meşteşugăreşti, dirijate de bresle solidare profesional, întinsa activitate comercială a oraşului, prezenţa negustorilor străini au ajutat progresul cultural al Braşovului. In „ Cetate" a existat o şcoală de învăjătură umanistă şi teologie reto­ rică menţionată documentar în 1 388. In afară de „ Cetate", în cartierul „Şcheilor", locuiau în gospodării compacte rom�nii. Ei au ridicat în 1 495 prima şcoală de învăţătură în limba română. In această ambianţă, Honterus a putut lucra cu spor şi eficienţă, continuînd,la noi, preocu-

41

Ioan Honterm Bra,ovul (Corona), fragment mărit diD aceea,i bartl a Tranallvanlel, reallzatl de Honteru•

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Foaia de dtlu a primei ediţii dJn „CosmOIJ!'afla" Iul Honterua, Cracovia, 153)

I OANNIS H O N T E R C O R O N E N� S I S ll V D I M E N T O l\. V M CO• Ubri Q!oru

fmogr,pbitt ao. prior AftronorrU, po/frrior Gt� &r"Pbi� priruipi", hrcuiftime mm� pttllia.r .

ccirforum pârtrs,

RC'gn.1.{J;

ac m

jklli«

acm

populff ,

ftitibur, «mntt,

p.irue lihdlc «ntl.

S E P T E N T R. I O.

o „

M E ll l D I E S.

pări intelectuale începute de el la Cracovia şi Viena Cunoscător al lim­ bilor clasice latină şi greacă, şi-a scris, cwn era obiceiul, în limba latină cele mai multe cărţi. A editat lucrări în limba greacă (Preceptele mona­ hului Nyl, 1 540) şi latină (Gramatica, 1549). Manuscrisul pentru scrierea în limba greacă l-a găsit într-o bibliotecă din Ţara Românească, unde a făcut o călătorie de studii. A mai imprimat operele filozofice ale lui Epictet ( 1 542). În 1 543, tot la Braşov, tipăreşte opera literară a lui He­ siod, Munci şi zile, titJu sub care autorul grec povesteşte legendele des­ pre naşterea zeilor. In 1 543, Honterus însărcinează pe predicatorul Andreas Moldner să supravegheze imprimarea cărţii în limba germană Geistliche Lieder (Cîntece spirituale), texte cu conţinut religios-didac­ tic, pentru educarea tinerilor şcolari cu ideile Reformei protestante. Aceasta este prima carte în limba germană tipărită la noi şi păstrată pînă azi. Cărţile latineşti imprimate la Braşov de Honterus sînt scrise în slujba propagandei luterane, combătînd clericalismul catolic. Dintre acestea se impun Cartea Reformei ( 1 543) şi Regulament bisericesc unitar (Sibiu, 1 547), cărţi pe care le-a rezumat şi într--0 versiune germană,

©etftftc6e LVC II t:=:::?:� A N

NEr SEN E CAE tk quatuor uirmnbus Liber r.;·n.u;.

EIVSD E M

DE

.Moribuf :· Lib. i.ni«•

.M.

Prima tipăritură ID limba latină, publicată de Ioan Honterus în ţara noastră, 1539. Ediţie din scrierile filozofului latin Seneca Cea mai veche tipăritură germană din România, Geistliche Lieder" de Andreas Moldner, Braşov, 1543 „

D.

X X X t '.X.

tipărită. Pentru oraşul BraşovJ în care a avut funcţii politico-spiri­ tualeJ administrativ-juridiceJ Hon� terus a creat şcoliJ a tipărit cărţi di­ dactice şi juridiceJ a înfiinţat o bi­ bliotecă şi o legătorie de cărţi. S-a ocupat cu geografia. S-a tipărit întîi la Cracovia ( 1 530) apoi in Elveţia (BaselJ 1 534) şi la Bra­ şov ( 1 542J 1 549J 1 577), opera sa, Cosmog ra p hia (titluri în alte ediţii revă­ zute : Chosmographia Transylvaniae, Cosmographia, Universafis), care cuprinde şi primele hărţi, cu specificare specială a oraşelor Transil­ vanieiJ Ţării Româneşti şi Moldovei. Tipăriturile braşovene ale lui Honterus au o prezentare grafică remarcabilă. Paginile de titlu sînt încadrate în chenare florale sau în coloane zvelteJ graţioase. Stema tipografică - o coroană pusă deasupra unui trunchi de copac din care se ramifică rădăcini - este însăşi stema oraşului Braşov (Corona). Unele cărţi au şi iniţialele numelui : INH. Anul de tipărire este scris în cifre latine. Pagina de titlu este săpată în lemn (xilogravură). Orice vizitator avizat al Braşovului va fi încîntat să descopere cite ceva din preţioasele vestigii care amintesc glorioasa epocă în care a lucrat umanistul Ioan Honterus. În primul rînd, va admira statuia lui monumentalăJ opera sculptorului berlinez Harro Magnusson (1 898), cu basoreliefuri inspirate din munca tipografică. Urmaşii lui Honterus, în producţia de carte la Braşov, au fost umanistul Valentin Wagner (mort în 1 557) şi fiii lui Honterus, dar activitatea lor, încheiată pe la 1 580, este minoră în raport cu activitatea marelui umanist.

43

Heltai Gâspar În secolul al XVI-iea, oraşul Cluj a jucat un rol însemnat în ceea ce pri­ veşte imprimarea cărţilor latineşti şi maghiare şi, prin mijlocirea lor, susţi­ nerea Reformei protestante, mai puţin calvine. Oficina tipografică şi editorială a fost condusă cu o mare competenţă ISMVS MINOR_, spirituală şi tehnică de preotul evan­ Az az , a kere2tye­ ghelic Heltai Gaspar ( 1 5 1 0 - 1 574) . . ni tudomanyc rwi Printre primele cărţi care au ieşit dcdcn valo fu� din oficina lui se numără, în anul 1 5 50, maya. lucrarea în limba latină : Ritus explo­ randae veritatis . . (titlurile cărţilor me­ Colofvarba· nyom dievale sînt lungi n.n.), Impressum . . . tatot I S 5 o. per G. H. Cartea „Ritualul descoperirii adevărului. . . " situează pe editorul ei pe poziţii umaniste şi democrate, dind la iveală cu indignare mărturii auten­ tice despre cruzimea clasei feudale ma­ ghiare (nobili şi înalţi clerici) împotriva ţărănimii exploatate. Ţăranii se răscu­ lau adesea. Arestaţi, răsculaţii erau judecaţi de un colegiu de canonici (Capitlu), aplicîndu-li-se aşa-numitele „probe cu fierul roşu". Între anii 1 208- 1235 au fost judecate 389 pro­ cese ale ţăranilor, dintre care jumătate au fost siliţi a-şi dovedi nevino­ văţia prin acest barbar mod de judecată. Heltai Gaspar publică aceste documente istorice cu nominalizarea celor chinuiţi, dintre care mulţi cu nume româneşti. O altă preocupare a învăţatului editor a fost ca operele lui proprii sau cele editate de el să fixeze o limbă literară maghiară unitară, ca şi o ortografie raţională. În acest scop, a tradus şi editat în etape succesive, între anii 1 550- 1 585, Biblia (Agenda), prima carte în limba maghiară tipărită în ţara noastră. Heltai Gaspar a folosit şi alte traduceri parţiale anterioare, dar le-a dat forma literară, bogată în exprimări artistice. Editorul clujean a fost un cititor pasionat al operelor istorice. El însuşi a editat cronica lui Antonio Bonfini (Historia inclyti Matthiae Hunnyadis, regis Hungariae, Istoria vestitului Matei Huniade, regele Ungariei, Cluj, 1 565). Autorul cronicii scrie despre originea romană a limbii şi poporului român; trecînd apoi la faptele de arme ale Corvini­ lor, Ioan şi Matei, arată originea lor din Ţara Românească, luptele lui Matei cu Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare. Cronica editată de Heltai este un izvor principal pentru istoria românilor din epoca respectivă. Pe linia descoperirilor cronicilor maghiare referitoare la istoria româ­ nilor, Heltai a compus în versuri şi a publicat în limba maghiară Istoria despre viteazul Ioan Huniade voievod, poem inter�alat în volumul Concionale . . . , sau carte de cîntece istorice (Cluj, 1 574). In Concionale . , Heltai mai publică şi alte cronici versificate maghiare, cum, de pildă, poemul lui Ştefan Tomasvary, care descrie cu amănunte victoria armatelor maghiare împotriva turcilor, pe Cîmpul Pîinii ( 1 3 octombrie 1479), lingă Orăştie. D in 1 34 imprimate maghiare (secolul al XVI-iea), 1 15 au apărut exclusiv în atelierul lui Heltai Gaspar şi al fiului său .

P A GINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

.

·

·

.

.

.

..

Prima carte in limba maghiară, tipăritll în ţara noastră de Heltai G aspar 1550

44 PAGINI DIN ISTORIA CARTU R O MANEŞTI

A P O L O G I

A

B I B L I O R U M Anno

1

Amftclodami imprdforum,

6 8�.

ut &

O R T H O G R A P H I 1E in us

J. „ Biblia" lnceputl ID 1683 şi terminatl ln 1885 „Apologia" ( 1897) llCriaA Io limba ladnl pentru aplrarea edlţlel blbllel ,l a prlnclplilor ortosrafla ale Iul Kis Mlklds

II.

ohfar111Jt11

·

ln Tres Partes divifa.

Epiflolam Apologeti&am, in �a urpturimiu'.n

,

nafracur de alterat ionibus qu1bu�dam , q\131 lft carumque Gcneribw;. ea Edirione concigerunt cum Exemplis. .

Coialogum vo&11m wi omiflarum, hk ref/Jtu.

,

torum : ubi i9ti.:rim fignanrur (dunta'.'at ) Loca de necdfuiis mumionibus vcl alW dllfi cul­

tacibos. IU. Ratiooinationem de Orthogr3phia co modo inilituenda.

AJ m11/t11rum pr11j11dicia d� iii conrepta nuâeadur.� t11m ru�1iont R uoln1 ''"'"'' tJ1/1tjfo

(°' mondială, îşi întregeşte inventarul in­ � T O T F A L U S l � M4 K L O S N A K strumentelor tipografice şi porneşte, maga fonclycnek, Clctcnek , cs kiifon05 tsdekcdc­ rinek în 1 689, spre Transilvania. Pe drum, în Polonia, mai ales, i se confiscă exem­ plarele Bibliei, de asemenea pierde o Mcllyet u lr.!gyck ellen , kik a' kozonfeg� parte din uneltele tipografice. Î nvinge Jonak c.taroint mcggatoloi,irni kcnfa:nt. sărăcia, învinge piedicile ridicate de tctctt. sterile discuţii teologice şi se stabileşte K O L O S V A R A T•T; 1 69a Eft•!_ldoti(:n. la Cluj în 1 694, reluînd cu greutate arta tipografică. Creează noi desene de li­ · -.. „ - -· ' ' tere, le fixează în poansoane de oţel, E L ti L J .4 R O B F. S Z E D. mondjik �· Th�ogu•ol.: . "°!!Y ltlen az OvCif aduce modificări tehnice în realizarea ( .im, ho�y mogiJcg��uc min dt11 vil:.gi jcikrul ) abban f:ttKr.a �alato�:itn i . a• mir Jc�Oilt:)'Obb jJvoknak ra.rra­ gravurilor. Procură numeroaselor ti­ nJÎ( viJ.lg �"·r1n!l Nc;lccm Bcl .;iurriOOn olly.rn �llaparom vOk, pografii străine şi maghiare utilaj tipo­ ho!!1· hi p.,. o . .�I • � W " IAf.r'K "'fK + c:+n-rA O: KOirff °AfAA •• : ; ..+. Jnt•� NAA """.;,-1 AÎMirf : ac11 . ,

.

" ·

.. . .

63

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Iniţiale ornate din

„

Triodul de la Buzlu"

( 1 69 1 ), opera lui Petru Movilă, în traqucerea aleasă, din limba greacă, a lui Radu Greceanu, talentatul cronicar oficial de la curtea lui Constan­ tin Brîncoveanu. Seria lucrărilor în mai multe volume, începută cu cele 4 tomuri din Viaţa ( . . . ) (Iaşi, 1 682- 1 686) ale lui Dosoftei, o continuă acum la Buzău şi Mitrofan cu cele 12 volwne de Minee ( 1 698). Numele cărţii, din limba greacă (mineos), explică şi conţinutul : cuprinde slujbele zilnice închinate diferiţilor sfinţi sărbătodţi în luna respectivă. D upă sfirşitul slujbei, care este în limba slavă, urmează în limba română viaţa pe scurt (sinaxar) a sfintului. Colecţia începe cu Mineiul pe septembrie şi se termină cu cel pe luna august. Mitrofan a tipărit principalele cărţi de cult, cele mai multe în ediţii slavo-române, susţinînd astfel orientarea spre biruinţa deplină a limbii poporului în biserică. Cărţile lui Mitrofan arată prin litera frumoasă folosită şi prin ilustraţii (xilogravuri) un înalt nivel al realizării tipo­ grafice. Impresionează în acest sens Triodul de la Buzău ( 1 700), o carte de format mare (in folio), cu textul tipărit pe două coloane, cu nume­ roase viniete şi xilogravuri expresive, ce dovedesc rafinament şi gust artistic.

Frontispiciu din „ Evanghelia greco-română· · 1 693

lll 6E YTE PA F B 6O

M A' A O l;

11 g. ,H H o

l ·a

t lll & A

T 1 11 S B S

Ospitalitatea şi bogăţia dom­ nitorului Constantin Brîncoveanu, largul său îndemn spre o activitate culturală cît mai bogată, atrăsese în jurul lui o pleiadă de cărturari şi dascăli, care au contribuit la în­ florirea tiparului în această pe­ rioadă. Alături de Mitrofan se înscrie un alt mare tipograf al �� �� � 4���.:al.. J.d ·�::i,.:;„�.:..!t411 .i.,,_,,_,.o;�l·, . domnitorului Constantin Brînco­ veanu. Acesta este Antim Ivirea­ nul, animatorul tiparniţelor de la y\_,ji.JI ....�.,,�„..,w.. Bucureşti şi Snagov. Evanghefra greco-română, Bucureşti, 1 693, cu text bilingv imprimat pe două co­ loane, în două culori, negru şi roşu, frumos paginat, cu iniţiale ornate, frontispicii şi gravuri sim­ ple atestă orientarea spre reliefa­ rea sobră, dar elegantă a textului. Pe această linie se înscriu şi alte ti­ părituri în limbile greacă, română, (Floarea darurilor, Snagov, 1700) şi arabă (Liturghierul greco-arab, Snagov, 1 701, Ciaslovul greco-a­ rab, Bucureşti, 1 702 şi chiar Psal­ tirea arabă imprimată la Alep în Siria, cu material tipografic din Ţara Românească) ale lui Antim Ivireanul. „Planul editorial" ur­ mărit şi realizat de el, prin cărţi „de suflet folositoare" se integrează politicii culturale a domnitorului Constantin Brîncoveanu, care avea c:a scop unirea popoarelor aflate sub stăpînirea turcească în lupta pentru eliberarea lor. Lui Mitrofan (mort în 1 703) i-a urmat episcopul Damaschin, care şi-a început activitatea tot ca muncitor tipograf. Acesta a procurat mai întîi hîrtia necesară tipăririi a ,,vreo 25 de cărţi" (titluri, opere). Totuşi, din vremea lui ne-a rămas tipărită doar o singură carte, Apostolul, 1704. Un bun tipograf al Buzăului a fost şi Stoica Iacovici, care a reparat tipografia şi a tipărit între anii 1 705 - 1 749 mai multe cărţi. Cărţile tipărite la Buzău au xilogravuri de Ursu Zugravul şi de Sandu Irimie Simion, care a lucrat şi la tipografia din Rădăuţi. Tipografia episcopiei Buzăului are o activitate tot mai redusă în jumătatea a doua a secolului al XVIII-iea : în 1 767 - 1 768 apar Psaltirea, Catavasierul şi Liturghierul. După acestea, tipografia îşi reia activitatea abia în 1832. Domnitorul Ţării Româneşti - Mihai Racoviţă, emite, la I O De­ cembrie 1 741, un document care instituie un control (un fel de cenzură) al conţinutului cărţilor. Episcopii trebuiau să verifice toate cărţile publicate în tipografia respectivă, de asemenea mitropoliţii, pentru ca ,,de acum înainte să nu se mai tipărească nici o carte bisericească fără de ştirea . .. arhiereului locului". Documentul mai obligă autoritatea bise­ ricească să urmărească orice ,,sculă sau slove sau verice dichis" care au aparţinut odată tipografiei mitropoliei ,,şi să le adune iar la urma lor" .

·�A�.t�l�IJ����cJ-�.

nLltur1bier srec:o-•rab", Saagov, 1701

Această măsură avea în vedere să înlesnească urmărirea producţiei tipografice, dar hrisovul lui Raco­ viţă a avut şi un alt efect : activita­ tea editorială a scăzut considerabil după 1 74 1 . Dintre tipografiile episcopale, tipografia de la Rîmnic a atins cea mai lungă, rodnică şi continuă ac­ tivitate editorială, de la 1 705 la 1 825. Î ntemeietorul ei a fost An­ tim Ivireanul, în anul 1 705 . Lucrînd din plin, tiparniţa se uza şi trebuia reparată. Astfel, tipograful de la Buzău,Damaschin, ajuns episcop, în prima sa carte ti­ părită, Ceaslovul, 1 724, scrie că a cheltuit personal „la facerea tipo­ grafiei de nou". În 1 736, s-au tur­ nat litere noi de către Mihai Ata­ nasievici, vestit tipograf ( 1 7421 7 5 1 ). El a lucrat aici cu trei fraţi tipografi, doi copii ai lui şi trei nepoţi-tipografi. Familia aceasta, numită Popovici (după primul din familie, Atanasie Popovici), a transmis astfel din tată în fiu pasiunea şi meşteşugul tipografic pînă la începutul secolului al XIX-lea. Cărţile tipărite la Rîmnic au desăvîrşit acţiunea de înlocuire a limbii slave, folosită în biserică de veacuri, cu limba română. Această înlocuire era legată nu numai de textul citit, dar mai ales de textul şi ritualul cîntat psaltic. Se cerea o atentă şi justă distribuţie teh­ no-redacţională a textului în pa­ gină, care nu putea fi realizată decît de clerici experimentaţi. Aşa se explică prezenţa clericilor şi monahilor ca muncitori şi tehni­ cieni tipografi. Tipografii „rîm­ niceni" - cum îşi ziceau ei în­ şişi - au fost cei mai buni teh­ nicieni şi de aceea erau mult so­ licitaţi în diferite alte centre din Ţara Românească şi Moldova, dar şi în tipografiile Transilvaniei . Printre tipografii rîmniceni mai activi şi mai talentaţi au fost Lavrentie „diortositor" (corector, maestru şef) la 21 de mari tipări-

Gravuri de Ursu Zugravul („Apostol", Buziu, 1704)

Stema spltarulul Mihai Cantacuzino („Octoih", Rlmnic, 1706)

•a'"HUH MAt• ""' "'' AAliti Mi.pli t\A"'l'AK"L;""lli i CnA­ 'f'Af cn11;;rf "'°'lfl' Âll•rwflfl'lllAW A�H Xc "'r· •

r;�ilHq• , wri ia fltA101AĂIHll'l11A1Uf+o-t0 .

Ki „ .•t1r117hl,

npfcN'y�T'l-1i; !.'.HTfOilOAll.;:: _sir El10.i,01i1 .

... .... ·r , " ..,. • 'Î' CTH'I'A fOKOnll A .gMHHKIAlff -

„

•

,, A AHll'A• AIAA L;HAHrl d'1.ttiH

,L;C/, I .

l r Mix.1.t ÎljlUHOll�;· YnoA'iAKcHll'A• ÎYnotri�ll'A•

•

66 PAGINI DIN ISTORIA C A RTU ROM ANHŞTI

Vinieta\ de Dimitrie Pendovicl („Triod", Rîmnic, 1731)

turiJ între 1 737- 1 759. Altul a fost Rafail de la HurezJ numit în mirenie „Radu Copilul". Acesta a lucrat între 1 763- 1764 şi 1 776- 1 780J reu­ şind să publice numai în 4 aniJ ajutat de episcopii Chesarie şi FilaretJ colectia mare a celor 1 2 Minee ( 1 776- 1 780). Mineele lunilor octombrieJ noie� brieJ decembrieJ ianuarieJ februarie şi martie au fost traduse din greceşte de episcopul Chesarie (mort 1 779). Mineele lunilor aprilie-sep­ tembrie le-a tradus urmaşul săuJ episcopul Filaret. Chesarie a fost un cercetător pasionat în domeniul istorieiJ arătînd o deschidere remar­ cabilă a orizontului culturalJ definitorie şi pentru alţi cărturari ai vremii. Predosloviile luiJ scrise pentru Minee (de exempluJ la cele pe lunile noiembrieJ decembrieJ ianuarie)J cuprind adevărate pagini de cronică referitoare la daciJ geţiJ la „Dicheval pre acele vremi voievod dachilor"J la originea romană a românilor, la bizantini şi legăturile noastre culturale cu Bizanţul etc. Chesarie ştia limba franceză şi în scrisori adresate transilvănenilor (la SibiuJ la Casa comercială ro­ mânească a lui Hagi Pop) cerea să i se procure „carte ce să nomeşte franţozeşte dictionnaire ep. cyclo­ pediqueJ adică lexicon". In Mi­ neiul pe luna iulie ( 1780), Filaret celebrează în versuri originea la­ tină a poporului nostru : „ Semne­ le românilorJ cele dintru început fericiteJ / Cu adevărat de la Roma zburînd în D achia sînt venite" . În timpul stăpînirii austriece în Oltenia ( 1 7 1 8- 1 739)J împără­ ţia habsb urgică a cerut ca Rîmnicul să tipărească lucrări didactice pentru şcolile sîrbeşti din Banat şi pentru cele româneşti din Oltenia. In felul acesta la Rîmnic s-au tipărit mul t_ţ cărţi didactice pentru învă­ ţătura tineretului în şcoli. De exempluJ Intîia învăţătură pentru tineri ( 1 726) s-a tipărit în limbile română şi slavă „pentru înţelegerea mai uşoară a acestor două limbi". Acest abecedar a fost retipărit în 1727J iar în 1 734 numai într-o ediţie slavo-sîrbă, trimiţîndu-se la şcoli pentru copiii din Banat. O Bucoavnă românească a apărut în 1 749 sub titlul Învăţătură pentru învăţătura pruncilor. În 1 755 a ieşit de sub tipar o Gramatică a limbii slavone „spre folosul tinerilor sîrbi". Tipografia de la Rîmnicul Vîlcii a servit interesele culturale pe spa­ ţii geografice largi, tipărind cărţi pentru popoarele vecine din sudul Dunării şi pentru românii din Transilvania. Cărţile româneşti ieşite din tipografia de la Rîmnic au avut lll1 rol important în permanenţa şi unitatea raporturilor culturale dintre cele trei ţări române. Tot la Rîmnic şi-a publicat lenăchiţă Văcărescu gramatica limbii româneJ prima gramatică tipărită a limbii noastreJ care sfirşeşte şi cu un sumar tratat de poetică şi versificaţie : Observaţii sau băgări de seamă asupra

regulelor şi orînduielilor gramaticii rumâneşti ( 1 787).

Tipografia de la Rădăuţi a avut o activitate de scurtă durată (între

1 744- 1 746)J tipărind numai 5 cărţiJ toate bisericeşti. Tipografia se

datoreşte episcopului VarlaamJ care a cheltuit cu instalarea ei „intru a sa din nou făcută tipografie"J aşa cum reiese din titlul Ceaslovului de la 1 745. Cărţile tipărite amintesc pe muncitorii tipografi respectiviJ

. . ':\� • ·

' „„ .

.,.... ,�- · .� „

· „)

� ...

...

' .'

• i'

.

... ...„.

�-�,

· 1_,,. •

.

" ·�

. ,j '

.I

�

'

.·

/

menţionînd şi calificarea lor profesională în terminologia vremii : Gri­ gore Stan Braşoveanul, „meşter mare", era gravor şi şeful tipografiei ; Iosif, venit de la mănăstirea Neamţ şi Sandu, venit de la Iaşi, „tipo­ grafi" . Alţi 5 - 6 oameni erau „zăţari" (culegători de litere), „drugari", cel care aranja hîrtia şi mînuia presa (de la cuvîntul german „Drucker"), alţii „pilcari" (care ungeau literele cu „pilcul", un val de uns cu cer­ neală), în sfirşit, „posluşnicul", adică omul de serviciu la toate, în tipo­ grafie. Î n cadrul relaţiilor culturale interromâne din epocă un loc impor­ tant îl ocupă cărturarii-tipografi care au desfăşurat o vie activitate de tipărire a cărţii în centre diferite. Un exemplu este şi tipograful transil­ vănean Grigore Stan Braşoveanul care a lucrat nu numai la Rădăuţi, dar şi la_ Bucureşti şi Iaşi. In Moldova, ca şi în Muntenia, în secolul al XVI I I-iea, începe a se face simţită influenţa culturii franceze. La Iaşi, în vechea Şcoală supe­ rioară, Academia domnească ( 1 7 14- 1 821), se dezvolta învăţămîntul gramatical al limbii franceze, după M Rostant, Principes generaux.„ de la grammaire fran9aise (Paris, 1 75 7). Comerţul de carte prin comenzi în Occident creşte, aducîndu-se pentru elevii şcolii tratate de filozofie, de retorică� modele de scrisori (epistolare), metafizica raţionalistă, logi­ ca despre formarea judecăţilor şi silogismelor. Se mai scriau istorii, cronici. De la Axinte Uricariul, Ioan Conta, Mihai Cantacuzino şi Gheorgachi logofătul ne-au rămas în manuscrise

„ Gramatica romineaeci" de Iancu Vicireecu, Rlmnic, 1787 „

Ceaslovul" de la Ridiuţl, 1745

68 PAGI NI DIN ISTO RIA CARTU ROMANEŞTI

mari lucrări de noi genuri istorice : lucrări genealogice (M. Cantacuzino) şi o descriere asupra obiceiurilor folclorice şi religioase, alături de des­ crierea ceremoniilor ce însoţeau instalarea domnilor (Gheorgachi, 1 762). Cartea ce se citea la noi în secolul al XVII I-lea se elibera simţitor de sub tutela bisericii. Acum iau fiinţă biblioteci publice şi particulare cu carac­ ter enciclopedic. Complexitatea evenimentelor politice din epocă contribuie la tipă­ rirea primului ziar pe pămîntul patriei noastre. Ostilităţile dintre tru­ pele ruseşti, aliate cu cele austriece împotriva turcilor, începuseră încă din august 1 787, cînd Poarta Otomană declarase război imperiului ţarist. Victoriile armatei ruse conduse de generalul Suvorov ( 1789) păreau să anunţe încheierea războiului, cînd luptele dintre turci şi austrieci încetează la 28 iulie 1 790. Ziarul vienez „Wiener Zeitung" prezenta evenimentele în favoarea politicii habsburgilor. În această situaţie comandamentul rus, ia iniţiativa publicării unui ziar în limba franceză, care să prezinte ştirile militare şi politice de pe poziţia proprii­ lor interese. Comandamentul se stabilise la Iaşi, sub comanda mareşa­ lului Potemkin şi aici s-a pregătit redactarea ziarului cu titlul Courier (corect ar fi trebuit Courrier) de Moldavie. Primul număr a apărut la Iaşi „lassy", în „ 18 fevrier" 1 790, în tipografia de campanie a coman­ damentului militar rus. Ziarul apărea săptămînal şi se cunosc azi numai 7 numere (ultimul din 1 aprilie), descoperite în Biblioteca V. I. Lenin din Moscova. Pe pagina de titlu a ziarului este imprimată stema Moldovei. În tipografia din Iaşi, singura din Moldova secolului al XVI I I-lea, ca şi în tipografiile Ţării Româneşti şi Transilvaniei, cartea religioasă cedează tot mai mult spaţiul grafic cărţii laice, profane. Astfel, apar hrisoave istorice date de diferiţi domni (în 1 756 şi 1 757 de Constantin Racoviţă, în 1 785 de Alexandru Ioan Mavrocordat sau în 1 793 de Mihail Şuţu). Se tipăresc manuale şcolare (Bucoavnă, 1 75 5 ; Toader Şcoleriu, Lectione, 1 789) şi lucrări cu caracter polemic ( Cuvînt contra nicotinei, 1 786, în greceşte ; Curioznică arătare din fizionomie, 1 785). Trebuie semnalat şi un fenomen caracteristic pentru curentul de idei noi, progresiste, care se afirma prin mijlocirea cărţilor, fie ele tipărite, fie rămase în manuscrise : chiar în cărţile religioase se introduc texte, fragmente din lucrări cu tematică laică, care nu interesează cultura teologică, nici educaţia religioasă. Mitropolitul Iacov Stamati tipă­ reşte Evanghelia de la 1794, căreia îi anexează o cronologie a domnilor Moldovei. Tot în acelaşi an apare şi traducerea din limba greacă în limba română a romanului El Criticon, al scriitorului spaniol Balthasar Gracian, cu titlul Critil şi Andronius. Un ultim exemplu, deşi ele s-ar putea înmulţi, este Octoihul mic ( 1786), care include la finele textului principal şi sentinţele filozofice tipărite de Antim Ivireanul şi ucenicul său, Gheorghe Radu, la Tîrgovişte, în anul 1713, în limbile română şi gre::!_că, cu titlul - Pilde filosofeşti. In ţările române, după 1750, s-a dezvoltat o cultură „ luminată" care recepta, prin traduceri româneşti şi prin cărţile originale respec­ tive intrate în bibliotecile timpului, aproape tot ce se scria mai de seamă în alte ţări, mai ales în Franţa. „Literatura luminilor" (iluminismul) pătrundea tot mai adînc în cultura şi literatura română . Cartea şi tiparul în Transilvania secolului al XVIII-iea. O creştere a numărului cărţilor laice se observă şi în Transilvania. Oraşele vechi, puternice centre comerciale, au stat în fruntea noii mişcări culturale. Pentru cartea românească, activitatea editorială a Braşovului a înre-

69

gistrat o relativă stagnare între anii 1 588 şi 1 733. Pe la jumătatea secolului al XVI I-lea a existat o tipografie care a publicat un Ca­ „ Calendarul" lui Petcu Şoanu, Braşov, lendar (în limba germană, la 1 643), 1733 o Disputatio theologica, 1 655, de­ dicată postelnicului Constantin Cantacuzino şi, în 1 657, o cronică versificată maghiară despre lupta de la Finta dintre Vasile Lupu şi Matei Basarab. Tiparul românesc, cu caracte­ re chirilice, reapare la Braşov abia în 1 733, cu un Calendar, prima lu­ crare de acest gen tipărită în limba română. Despre acest Calendar, cronicarul sas din secolul al XVI Ii-lea, Thomas Tartler scria : „Un popă valah cu numele Petre, aici, în Şchei, fără nici o îndrumare (ohne einige Anweisung) a început să facă o tipografie şi să taie literele în plumb, însă nu în modul obiş­ nuit, ci foarte scurt, deoarece le-a lipit pe o scîndură şi aşa a tipărit Calendar valah fără ajutorul pre­ sei, ci numai cu vălătuc (Rollgold) . D eşi acesta-i un fel de a tipări anevoios şi întîrzietor, totuşi se vede că el (tipograful român) este invenţios (inventieus). El cel dintîi a tipărit un Calendar românesc pt: trei coale şi vinde exemplarul cu 60 de­ nari. După aceea, a început să toarne litere învăţîndu-1 Michael Holz­ dorfer de la (tipograful-editor) Seuler, de aici. A turnat şi litere lati­ neşti, care însă nu sînt destul de « accurate »" . Petcu Şoanul (Petre, cum îl numeşte cronicarul sas) a fost un căr­ turar modest al Braşovului, un „ dascăl" de şcoală. Calendarul lui cuprinde cunoştinţe astronomice (despre plan�te) şi meteorologice (prevestirea vremii), puse în legătură cu muncile agricole, cu „ învă­ ţătura pentru seminţe", cum zice el. După anul 1 733, tiparul în l imba română din Braşov este atestat abia în anul 1 805, cînd doi fraţi, Constan­ tin şi Ion Boghici, susţin cheltuielile ipiprimeriei chirilice a lui Fr. Her­ furt şi mai tîrziu a lui Gh. Schoebel. In tipografia acestora, doi scriitori populari, Vasile Aaron şi Ion Barac, au publicat numeroase cărţi lite­ rar-beletristice, mult cerute de cititorii epocii, ca Istoria lui Arghir şi a Elenei, Floarea darurilor, Til-Buh-Oglindă şi altele. Sibiul, alături de Braşov, a fost un alt centru de cultură care a păstrat cele mai strînse legături cu centrele tipografice de peste munţi, în ceea ce priv�şte tipărirea şi difuzarea cărţii româneşti. In 1 781 se redeschide tipografia chirilică a lui Martin Hochmeister, tipograf şi librar în Sibiu, cu o broşură de versuri ocazional e : Odă Mq­ riei Therezia. El a tipărit numeroase cărţi emancipate de sub tutela bisericii : Abecedar român-german ( 1783) Pustia dragoste ( 1 786), versuri de nuntă. Mai tîrziu, Martin Hochmeister îşi desfăşoară actiwtatea sub

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

70 PAGINI DIN ISTORIA CARTU ROMANEŞTI

Vt r 11 �-M ,f r " K 1 r _.4 H + .

f

ro . J.I

.t O K 1

d A lt ; T i H T � 39 .l · e î A J, l& T 6 M U -li J.nr1srrortl• m110A1n•r H1tvnfiir 'flĂiţlWllAAff1f'f'H Rfffft R.ipt• Af nr�"""";„ i. J,.

"'/J �

�' �

„Ahile& la Scbiro", volum caft „s-au t:iplrit Io Sibiu Io tipografia lui Martin Hochmeiater", 1797

� X H A e C

• .

.

..

d li G K .

f . o.

tA n T i\ A li H K H r M e T A � T A 3 1 e K�O rlfH� 8 C K�AKH n o D T HM

ii11.\?.\t

'f-T'&lol

l I' \I 1

1t'ifA�f/ffe

i .;

:. 1

T ' . i \1 1 i'l i l 1 ·1,

.� 1 1 : 1

K'Uf'A A•M� t ,,;�

IC.Jl'A il K l> G'1a THli liH .

A„

„ Gramatica românească" alcătuită de Radu Tempea, „directorul şcoalelor neunite naţionaliceşti prin marele principat al Ardealului", Sibiu, 1797

H

, ,,

.

c

t 1 f J. • T

. , '11\ „.1 . 1 ,

t\ r 1.

c u l ,I. il•I'„,

if

„

Pf'

,

KTOi'i\E-1,0CTtHHfiW CKE)A , &llllH/CC& Cl nA�TliC Kb1MH -. I I O OXOTN\H H CA lCT�lv1 H I

„

----'"' npHj\O ANTH HJ\Hnp ttliJ\H. .I • �.. . � -!J>: (sl!HYK n�ii� , ,.,,,

, , " • I. , , . · 'l '" 'I' > . 1' E

11:.p:"c';·ii'l' 'ittx > r�.\

C' A

e_ r o

•

l;,,li ţd lii 'f;t.J

A O l.1 :1 rh

•.

• c.ltf.�11 u .i.c A

l �T;'.(L'T'!.

:���.

'r' F bC T:l .N

tnrk

11 ,w1.\ „

NE

•

,1.0.� ,l.e 1!� 6 ' .i ! Tb uno

r k.i. .îi

i f i\'•

ii..;·.:'1 a.\./: ,\

cJ J ·�

/:„ ,� · '"' .

/ptt&�1·�r.hy(&,

"'11Ă •.1:.

.l\ECi.• Off

'

4

ll

•rI \& AJ.iX . cn � E Ei.� E � I cXct>A iT X

1,,1 1� .n� .,. .luC'l\o � 11 6

'-dX c� tJ•• ;· �'!-!(�; ,1,€1\,fro\ ,„��r1ii\ .:1p� J.. f o l if1H��· Jti9t i;.' ;Ji -; r � ll il.tl'IH't l C r•t tt r.\. 11iv.; E .s 1 r:, J.ll1�{

MH�M •v�·t ,1EC.4, !�· �·. r:

n\pN ,1. i l 1A X � i 1 ; " fAÂc:;� A :l H Al# l ��· 1'

'l'ie ; -. i�d�( r \ 11I1.f\.·

cţ_' l rllyl!

•

1 �

,1. I

•

i titt> C;;' :rH '. 6 \'i A� · .i., n6 5.1 ° c r NHJI • 411' nA'.n"l c�OT( · y ; ,� � '. !.::: :" r t'I,.\

lipea pe carton hîrtie groasă pen­ tru rezistenţă („maculatură"). A­ ceasta era la îndemîna legătorului şi consta din coale rămase din cărţi tipărite sau din manuscrisele date pentru tipărire. Adesea în maculatura legăturii s-au desco­ perit pagini din cărţi vechi, chiar documente, a căror existenţă o dovedesc numai asemenea rămă­ şiţe din legături. Aşa de exemplu, în legătura Cazaniei lui Varlaam (laşi, 1643), exemplarul din co­ muna Săcălăşani (Oradea), s-a des­ coperit un document · din anul 1 689, iar în aceeaşi carte, în legă­ tura exemplarului din comuna Voivozi (Bihor), s-au descoperit foi manuscrise, copii ale Octoihu­ lui slavon, tipărit de Coresi în 1 578. Cea mai importantă desco­ perire în acest sens este însă de­ pistarea pe interiorul copertei unui Triodion (Blaj, 1 77 1) a două foi din Evangheliarul slavo-român, tipărit la Sibiu între anii 1551 şi 1 5 53 de Filip Moldoveanul Fragmentul este cu atît mai valoros, cu cit nici un exemplar din această carte nu se păstrează în ţara noastră. Preţul legăturii varia după mărimea cărţii şi timpul în care se lega. Un Apostol (Bucureşti, 1 784, carte groasă, in folio) „fiind stricat, adică dăzlegat„. s-au legat a dao oră în Huş, dîndu 5 lei" (decembrie 1 824), exemplar din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti). Pentru legatul Chiriacodromionului (Alba Iulia, 1 699) s-au plătit „8 Il}ărienşi", (monedă veche austriacă) adunaţi de la mai mulţi oameni. In însemnările manuscrise de pe cărţile vechi sînt pomenite numele legătorilor. Livia Bacâru, bun cunoscător al artei legatului de cărţi româneşti, care a cercetat sute de cărţi legate în diferite chipuri, a întocmit lista numelor de legători, începînd cu anul 1 631 pînă la 1 778 : 42 meşteri iscusiţi (fireşte, lista nu e completă). Cele mai însemnate centre unde s-au legat cărţi au fost Bistriţa (Oltenia), Neamţ, Braşov, Snagov, Bucureşti .

Edituri şi tipografii române în tări s trăine •

Tendinţa bisericii catolice de a atrage pe romaru m sfera sa de influenţă a făcut ca, încă din secolul al XVI I-iea, să se tipărească în diferite oraşe de peste hotarele patriei noastre cărţi în limba română. Astfel, la Pojon (atunci în Ungaria, azi Bratislava - Cehoslovacia), apare a qoua carte românească cu litere latine : Catehismul, ( 1 636) pre­ dicatorului Petre Canisius. A urmat un alt Catehism catolic, tipărit la Roma ( 1 677), tot cu litere latine. Autorul lui este Vito Pilutio, cleric italian care a fost găzduit la laşi, în casa cronicarului Miron Costin. Dialogul dintre cei doi cetăţeni ai romanităţii s-a desfăşurat cu privire la paralelismele etnice si lingvistice româno-italiene, incit Miron Costin scrie : În casa n�astră au fost această voroavă, în Iaşi, cu un episcop italian, care între alte, foarte pre voia gîndului mieu, mi-au zis cuvinte de aceste neamuri, zicînd aşa, - şi era om de înţăles : « Mie nu-mi trebuiaşte să mai citesc la istorii de moldoveni, cine sînt ; pre o samă de obiceaiuri, foarte bine îi cunosc de unde sîntu: aşa libovnici (iubitori, dornici) la oaspeţi; aşa - femeile lor să feresc de vederea străinilor şi se dau în laturi; aşa - să nu treacă femeie pre denaintea bărbatului, pre drum sau pre cărare; aşa - toată viaţa în „

mîncare cu dulceaţa curechiului, numai aceştia sărat, atîta osăbire, aceia şi iarna, şi vara, tot verde, nemurat. Toate acestea atocma cu italiianii sînt şi a vedere să măr­ C H R· I S T I A N A turiseşte o fire. » Cu multă mirare - încheie Miron Costin - am TRA DOTTA IN LINGVA stătut de mărturia acelui vlădică, V A L A C H A, de mare agiutoriu istorii mele" . Politica religioasă a turcilor a l> A L P A D R. E dat libertate popoarelor supuse: să V I T O P I L V T I O practice cultul propriu, dar, în Da Vignanello Minore Con­ acelaşi timp, a pretins ca „Marea ucntuale di S.Franccfco Patriarhie a Constantinopolului" şi Academia ei din Fanar să fie autoritatea centrală pentru toţi creştinii din Imperiul Otoman, cei din Ţările Române, Asia Mică, Siria, Arabia, Armenia, Palestina, chiar Persia şi Egiptul. Totodată, turcii supravegheau şi dirijau de aproape problemele politice ge­ nerate de „libertatea" cultului. Popoarele acestor ţări, sub pre­ textul luptei pentru independenţa dogmei respective, purtau grijă pentru independenţa lor naţională şi pentru traducerea cărţilor de 1 N ll OM A • NeUa Sramperia della... cult în limbile lor proprii. 1ac.coagr.clc Prop•· '* . 1111. Constantin Brîncoveanu, dom­ nul Ţării Româneşti ( 1 688- 1 7 1 4) a ajutat pe arabii ortodocşi, tipă­ rindu-le cărti în limba arabă. An­ „ Catehismul cre,tinesc" de Vim Pilutio, tim din Georgia, pe cînd era egu­ Roma, 1877 men al mănăstirii Snagov, a săpat cu artă, în lemn, literele arabe şi astfel a luat naştere pe pămîntul Ţării Româneşti, la Snagov, prima tipo­ grafie de limbă arabă din părţile Orientului. Aici, la Snagov, s-au tip�irit Liturghierul ( 1701 ), apoi la Bucureşti, un Ceaslov ( 1 702), ambele bilingve, arabă şi greacă. Tipografia este mutată cu cheltuiala lui Constantin Brîncoveanu la Alep, în Siria, unde se tipăresc în 1 706, în limba arabă, Evanghelia şi Psaltirea, urmate şi de alte cărţi, în anii 1 708, 1 7 1 1 , 1 7 2 1 . A treia perioadă a organizării tipografiei româno-ara­ be a fost între anii 1 745 - 1 747. De data aceasta, se tipăresc la Iaşi:, la tipografia arabă de pe lîngă mănăstirea Sf. Sava, Cartea arbitrul adevă­ rului şi al dreptăţii şi Manual împotriva infailibilităţii papii ( 1 746), lucrări de polemică împotriva catolicismului, care căuta să facă adepţi în lumea arabă. Începînd cu anul 1 725, tipografia româno-arabă din Siria se reor­ ganizează sub conducerea lui Abdallah Zakher, care o mută în locali­ tatea Zaurac. Aici şi în tipografia de la Mar Hanna, lîngă Şuer, s-au tipărit multe cărţi şcolare şi cartea filozofică Mizan el Zaman (Cîntarul vremii - meditaţii asupra timpului şi eternităţii). Cercetătorii arabi contemporani recunosc originea românească

D OT T RI NA

•

91

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMA N EŞTI

ELEMENTA L I N G U 1E

IACO - ROMANA:. SIV E

V A L A C H I C lE.

h R :b fvi h ·fl î � Iff n r e A H M & A f ;b M .-Y\ H t G K 'li

C O M P OS lTA Al

SAMUELE K LEIN D ! SZAD ,

\. D. S. 8ASILI1 M. IN COLLEG IO G ll.t:CI &ITUS CATHOL I CO ll U M V I N l>OllONEJ1;S1 AD i . B AlllAl.AM EPHUtEll lQ ;

.OCUPLETATA V ERO , ET IN HV OBDINEl'll REDACTA

::E O R G J O

EJUSC.6M

A

G ABRIE LE

4 T � f 1U f �

A I

H U K O .d. Jf 6 O !L "h d 'ft

fi;AK'f�KANTV 1l�!llJHl.topb

Aî

Kl.\'\Afl l.fHH'f'�,;

lHHa Ă twr„

c

S l � K A I !'

A :\ , LL. l'HIL. 5 T SS. TJI. D. O R. D I N I S .

� #-=-.++=·-9-+�-···�++-

c·� I{

·fn.

Y l N D

Jos1rH1

O B O N

N o a.

DE

�•

•

++.Jo

'1Vnop�1"b .+. Ei% i\" i WIH«l>b Al Kl?ţljilll„ o\Ă fot09H'fW,1W1; orvnorp;iţ)b ii.MA KotpTI„ t.I. �HVi\� i7 H„

K u a z a b c K.

M. DCC. LXXX.

a tipografiei de la Mar Hanna şi scot în evidenţă rolul ei de a fi promo­ vat conştiinţa unităţii lumii arabe şi sentimentul patriotic de indepen­ denţă naţională şi spirituală, prin mijlocirea cărţilor. Intre anii 1 790 şi 1823 editorul librar Iosif Kurzbek a tipărit la Viena numeroase cărţi profane, manuale didactice şi cărţi de gospo­ dărie casnică . Aici au publicat iluminiştii ardeleni Samuil Micu şi Gh. Şincai prima gramatică tipărită a limbii române : Elementa linguae daco-romanae sive valachicae ( 1 780). Tot la Kurzbek (scris şi Kurzboch) „tipograf şi vînzător de cărţi" a văzut lumina tiparului şi cea dintîi carte de fabule în limba română ( 1 784). Istoricul literar Mircea Popa a descoperit cîteva exemplare din această tipăritură de la Viena, inti­ tulată Alease fabule. Acuma întîiu pre limba românească înturnate de Nicolae Oţălea. La Lwow au activat fraţn Iosif şi Ioan Piller ca editori şi tipografi de unde numele : tipografia Pilăreştilor" - tipărind în limbile ger­ mană şi română, în foi volante, diferite circulare şi instrucţiuni pentru românii din Bucovina şi Galiţia. Mai prolific decît toţi a fost, însă, edi­ torul tipograf Mihail Strelbiţki, a cărui oficină a funcţionat, pe rînd, la „

„ Gramatica" lui Samuil Micu Claio şi Gheorghe Şincai, Viena,

1780 „Alese fabule" de Nicolae Oţălea, Viena, 1784

92 PAGINI DIN ISTORIA CARTU ROMANEŞTI

X f O H H K ii

r ro u � H H d m r • M

' W H

4 11 &t J d T . -f'

�„„ , . llAI . ll +off' ill

G'.> .

r HtM

K .r. T

� f'

._

�

'.

H,

1�rlla '1HiH 1

-Ai

3.ţ

IÎll�AI

I

I I 4 I All• Dl e' B ! ll. _iO&orOfllA ....,o"!�ia;f , ...: âa .,.„.\ori.rit , 4Jo-. ""'A ANfla'rOf &A llkOA.UA•p .„.i„MUllM'fl I .t „oan ll&ta AfA'·'V�Yii : •

• •

„Hronica romAnilor şi a mai multor neamuri" io „ Calendarul" de la Buda, 1808 „Povlţultorul dnerlmei", Buda, 1828

4i1111 „orHorO,•A lit&JllA„ .;. Brs6ra:i TYnorpa4Ji1 a oyMHllfCMnqiet oy Mrllpi'l'M A"" D"f'l ·

, _�1 ,·

---1

_ __ _

,t; li � A 11 . �.i .-\&ii d{' MtSM�'ft„ Ţ y n o r �··9 ! !I ... 11i01AT'6 ;tn{ I ,. I l l 'f V OitpM ,� .j.„in8T I\& i H�j\ 1 &0 8-

I

.

'•

•

"

,\

.;_..;„· Kltll •• ,.„ .;T •.•

O�f' ""· + ' I ·

,!.. 11..l �"P , cpoc•r'o'" J lpo r r i • • i

T H H fi P H lll fi H

.;., t"'

� �

� u· T &· r .10 ·d

 A U '.q Π'i' .t W H , q-l n T .t H 'r 1i p 1.

- ' . ' .aia.a J;,I HUC„IU'l"f

,...

6 s 11 ·Jl

K 1t T r 1i

. r.S f'llJM ll.. Hit1, iPI' Af1�,..••.• .+T.uu11ipH1u1 , w.t 41'nTEA1 l!Y••j• . W' A• Â� Ă\Tllf& 1!'/" noT c�p.i1 ftfl „llfAft. .\ll M ... dAft MiH ,Lf lfYTOfK ,

l·.i

n

I

"'

·� u1 1i ;'flll .f\ W,\.i·r� 'T\'fl'J; p!;'r TS.�.i.l

li �

.-oTZ

Kl.\·

llfl;. •11IHl'r lÎ0r'l.,..,·,1 , 1 1 p l „ ,. i ,\111118.,._·,; wo'1 li' M'A · , ,;,.. 11 �" ll'A • � �·., .,-"�.„

-

fi�A{ll'}

-:-,,

„_ .11 .

M�frA!iil .\ HCfllHK

4,1,

r�11ro�i·t

Ilfi011„ii1ĂT1iA°5N

.RAA.ixi'ut

A _ � ----,,, d

li

.i. Kp� ' " ' TY11ort"ii" I 8

i

.\ li •

i . V 11i"er rci'T:

8

ti,

Iaşi, Dubăsari şi Movilău, peste Nistru. Cărţile lui laice pot fi clasific:ate în mai multe categorii : şcolare (abecedare), calendare, beletristice, medicale şi lingvistice. Un mare rol pentru prosperarea culturii româneşti din Transil­ vania - mai puţin pentru cea din provinciile româneşti de dincoace de Carpaţi - a jucat tipografia de la Buda, care funcţiona pe lîngă Uni­ versitate, mutată în 1 777 din Tyrnavia la Buda. Un autor, client fidel al acestei tipografii budane, a fost dr. Ioan Molnar din Sibiu, care a tipărit mai multe cărţi, prima fiind Retorica (Buda, 1 798). La Buda au apărut multe cărţi despre economia casnică : lucrarea pămîntului (de Gheorghe Şincai, 1 806), îngrijirea viţei de vie ( 1 8 1 3) ş.a. S-au tipiirit cărţi medicale : despre vărsatul cel mîntuitor (autor : dr. Frăţilă Bene), despre „doftorirea boalelor" (la oameni şi vite, 1 8 1 6) ş.a. De asemenea, şi-au publicat aici lucrările boieri cărturari din Moldova şi Ţara Româ­ nească ca Alexandru Beldiman şi Dinicu Golescu. În tipografia Universităţii din Buda şi-au tipărit operele lor istorice şi filozofice scriitorii ardeleni iluminişti Samuil Micu, Gheorghe Şin­ cai, Petru Maior, Paul Iorgovici, Dimitrie Ţichindeal. Vestite sînt şi Calendarele româneşti de la Buda. Colecţia începe cu Calendar pe anul 1 806 şi se continuă an de an după 1 830. Costache Negruzzi relatează că a învăţat să citească în limba română pe calendarele imprimate în această tipografie. Toţi priveau - scrie prozatorul moldovean - „ cu dor spre Buda sau Braşov, de unde le veneau pe tot anul (cărţi, calen-

.„

„

•

�· ...

.•

��--. · .

'· -:- : ·.-:-;L �· ·

93

9-are - n.n.) cu poveşti la sfirşit". In Calendarul de la Buda pe anul 1 808 Gheorghe Şincai începe să publice Hronica românilor şi. a mai multor neamuri. Tot în tipografia de la Buda apare , şi primul dicţio­ nar etimologic al limbii române Lexiconul ( 1 825), operă colectjvă a învăţaţilor Şcolii Ardelene. In­ tr-o prefaţă la lucrarea Povăţui­ torul tinerimei către adevărata şi dreapta cetire, atribuită lui Gheor­ ghe Lazăr şi tipărită la Buda, în anul 1 826, după moartea sa ( 1 823), se susţine în spiritul „dascălului şcoalelor româneşti din Bucureşti" că limba română este capabilă să exprime cele mai complexe noţiuni filozofice şi ştiinţifice, drept care se subliniază importanţa dezvoltă­ rii învăţămîntului în limba naţio­ nală. În oraşul Leipzig din Ger­ mania a apărut primul ziar în lim­ ba română, în luna martie a anu­ lui 1 827. El are titlul scris în chi­ rilice: ,, Fama Lipscăi pentru Da­ ţia". „ Fama" înseamnă veste, ştire şi, într-adevăr, această publicaţie periodică (apărea în 4 pagini, lu­ nar) publica ştiri despre eveni­ mentele din Ţările Româneşti, Turcia, Grecia, Georgia, Rusia Redac­ tori erau I .M. C. Rosety pentru „ Valahia" şi Anastasie I. Lascăr pentru „Moldovia". În oraşul Graz (Austria), timp de mai mulţi ani, începînd cu 1870, a existat o tipografie română, proprietatea librarului-editor Paul Cies­ lar, care a imprimat diferite cărţi şcolare şi cursuri universitare solici­ tate de studenţii români ai Universităţii Graz. Răspunzînd gustului opiniei publice, Cieslar a imprimat şi două albume ilustrate, unul pri­ vitor la războiul franco-german ( 1 870) şi altul despre războiul cu turcii ( 1 877- 1 878) din Balcani (Răsbelulu orientalu de A. P. Alessi şi Mas­ simu Popu). Românii, răspîndiţi pe arii geografice mai întinse, vecine cu patria lor, au nutrit idealuri culturale în limoo lor maternă şi au găsit adesea oameni întreprinzători care le-au satisfăcut aceste preocupări sub forma culturii scrise şi tipărite.

PAGINI DIN ISTORIA CARTll

ROMÂ NEŞTI

„Resbelulu orientalu" de A. P. Alessi ljlÎ Ma&&imu Popu, dpirit lo editura Iul Paul Cieslar

Tiparul şi cartea în epoca modernă Perioada de sfirşit şi început de ev (secolele XVII I - XIX) mar­ chează schimbări importante pentru evoluţia cărţii româneşti spre epoca modernă. Tiparul se emancipează total de sub tutela religioasă şi a Domniei. Monopolul păstrat atîtea secole de aceste două instituţii este desfiinţat prin deschiderea unor tipografii particulare, prin diver­ sificarea producţiei editoriale, prin victoria, în ultimă instanţă, a tipa­ rului laic. Mişcările de semnificaţie istorică, răscoala lui Horea ( 1 784) şi revoluţia lui Tudor Vladimirescu ( 1 82 1 ), momente importante în lupta poporului nostru pentru emanciparea naţională şi socială, au avut un larg răsunet şi în dezvoltarea fenomenului cultural original. În Transilvania, corifeii Şcolii Ardelene, Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior, realizează, prin intermediul slovei tipărite, o politică culturală ale cărei ţeluri nobile priveau recunoaşterea deplină 1 egalităţii social-politice şi culturale a populaţiei româneşti, majori­ tare din Transilvania, cu celelalte naţionalităţi conlocuitoare. Pentru a edita o serie însemnată de lucrări filologice şi istorice ei au folosit tipo­ grafia cu litere chirilice şi latine de la Buda: Elementa linguae daco-ro­ manae ( 1 805) şi Hronica românilor şi a mai multor neamuri ( 1 808) de

Gheorghe Şincai; Istoria, lucru­ rile şi, întîmplările românilor pe scurt ( 1806) de Samuil Micu şi Istoria pentru începutul românilor în Dachia ( 1 8 1 2) de Petru Maior. Mai mult decît în trecut, car­ tea românească îşi amplifică în această perioadă rolul important în activitatea de informare şi for­ mare a tinerei generaţii, printr-o bogată producţie de manuale şco­ lare şi lucrări de popularizare a ştiinţei (Amfilohie Hotiniul, De obşte gheografie, Iaşi, 1 795 ; Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1 797; Paul Iorgovici, Ob­ servaţii de limbă, rumânească, Buda, 1 799; Samuil Micu, Legile firei sau filozofia cea lucrătoare, Sibiu, 1 800). Această cerinţă sporită de cărţi şcolare, la care se adaugă şi faptul „de a nu mai avea trebuinţă cei ce voiesc a tipări cărţi să trimită la depărtate locuri cu grea cheltuială a se tipări", îl determină pe dom­ nitorul Ioan Caragea, la 3 noiem­ brie 1 8 1 7, să acorde un privilegiu pe timp de douăzeci de ani pentru înfiinţarea şi exploatarea unei ti­ pografii particulare. Doctorul Constantin Caracaş, stolnicul Ră­ ducanul Clinceanul şi sulgerul Dumitrache Topliceanu, eforii (conducătorii) tipografiei îşi insta­ lează atelierul în casele domneşti de la Cişmeaua lui Mavrogheni, avînd dreptul de a tipări „cărţi de învăţătura copiilor, atît la şcoa­ lele elineşti şi cele româneşti şi la alte trebuincioase, spre luminarea credinţei, spre deschiderea minţii şi a învăţăturii". Tipografia din Bucureşti era deci înzestrată atît cu slove chirilice, cit şi cu carac­ tere_ greceşti. In „Privileghiata tipografie" sau „ Tipografia de la Cişmeaua lui Mavrogheni", aşa cum apare numită pe lucrările ieşite din teas­ curile sale, a apărut un mic număr de cărţi care nu au împlinit, în fapt, generosul progran � acordat prin „privileghiul" lui Ioan Vodă

DfH'Tp'5° (\ICKZAlKAp.f:

Ai

...

IO.

fWMlHllAl.l'p -� ĂAKi.t..

§. �. r.csfuA1 I ""'l A„'5 ia'!l... rw."; Hi1I K'5° Ă�KÎH

Ăaarii

#,f Tp.,i�H.

,f.tt .utH'rf

;1'& ANN �H.\IAI AllH i�.\llll lli1Ap ,„„,.. epl rpiii ;nsts11i11i rwM.âHHAWp 1111 •tAI ,1,t11 '·" ·'!"'; 1•11••„··" WH npo&�ii �I n� .t.-&p�111' . :+ inAfftHI UIH ;„,11 llTI .;artHHATI 11spii ;,\( ;n11p'11 1jlni rw�HH• 11•p . .... i�.\illc BiCAf Klnl/A fWMAllll,\lllf A�lli. 0Y,H1.1rt " " " lloMniif Petru Maior, „Istoria pentru lnceputul rominilor ID Dachia", 1812.. Începutul lucrlril: „Pentru descllecarea romanilor ID Dachia".

,,Războaiele care le-au avut romanii înainte de Traian''

cu

dacii

Amfilohie Hotlniul, „De obşte gheografie", laşi, 1795

96 PAGINI DIN ISTORIA CARŢU ROMANEŞTI

Caragea. Prima carte apărută aici a fost Legiuirea lui Caragea ( 1 8 1 8). Lucrarea stă mărturie posibilităţilor tehnice reale ale tipografiei : textul la . o singură culoare, încadrat în chenar negru simplu, o ilustraţie stema ţării şi a judeţelor. Sînt impri­ mate atît cărţi religioase, cit şi laice, traduceri sau prelucrări. Trebuie subliniat însă faptul că în „privile­ ghiam tipografie" au apărut Procla­ maţia lui Tudor Vladimirescu ( 1 82 1) poeziile lui Barbu Paris Mumuleanu ( 1 820 - Rost de poezii şi 1 825 ,iHM RlA C-r0AHHK, III� Caracterun) şi Poezii deosebite sau . . ,. Ab' „-1:.M,; ..i o 111 11 r r ii 1rn T o u ,1 11 •1 A 1: 0 ,1 , cîntece de lume, din care unele sînt h�e. �lA l!At/11i9, culese de alţii, iar altele originale de .f. � n. Anton Pan, 1 83 1. Se observă că pro­ t•nt1nlf•lht .+·r�'I 4ip11,1i;.1 cesul de laicizare a cărţii se impune A""'" M � A r o r fi H � prin dezvoltarea gustului pentru ci­ tit, prin circulaţia intensă a volume­ lor şi prin creşterea numărului de exemplare tipărite. Perioada de pionierat a tiparului laic modem stă sub semnul activităţii tipografilor editori, scriitori şi oameni de cultură I. H. Rădulescu, Gh. Asachi şi Mihail Kogălniceanu. Conştienţi de rolul activ al cărţii în formarea conştiinţei naţionale, în dezvoltarea culturii originale, ei au reuşit să realizeze, cu mari sacrificii materiale şi morale, un program complex, cu linii directoare de durată în progresul tiparului şi literelor româneşti. Scriitorul şi editorul Ion Heliade Rădulescu este acela care inaugu­ rează o epocă nouă în istoria cărţii şi tiparului românesc. El cumpără la 1 1 octombrie 1 830 „Tipografia de la Cişmeaua lui Mavrogheni", pe care o reorganizează, înzestrînd-o cu material şi prese tipografice noi, pentru a face din această tipar!_liţă un instrument cit mai util în realizarea planurilor sale culturale. Inzestrarea tipografiei creşte de la an la an, după cum reiese şi din cele trei inventare cunoscute ale atelie­ rului său. Astfel, în 1 848 avea şi o „fabrică de turnat litere" şi o litogra­ fie complet utilată. Ion Heliade Rădulescu reuşeşte astfel să dea la lumină pînă în anul 1 848 numeroase lucrări (circa 1 95) din cele mai variate genuri literare. Ele au avut un rol important în pregătirea spiri­ tului revoluţionar, în sensibilizarea societăţii la ideile noi, favorabile progresului social. Ion Heliade Rădulescu consideră că „la început traducţiunile deschid drumul compoziţiilor originale". Primele acţiuni clar organizate de traduceri din literatura universală în limba română se leagă de numele său şi de al pictorului I. D. Negulici. Ei propun cititorilor un program editorial de traduceri în cadrul unei „Biblioteci universale" (I. H. Rădulescu, în anul 1 843) sau într-o „Mică bibliotecă universală . . . pentru educaţia omului de toate clasele mirene şi eclesies­ t i ce şi pentru ambele sexe, începînd cu vîrsta copilăriei şi pînă la vîrsta coaptă" (I. D. Negulici, în anul 1 846). Aceste proiecte editoriale cu tra­ duceri din marii filozofi şi scriitori ai lumii erau inspirate de lucrarea lui L. Aime-Martin, Plan d'une Bibliotheque universelle, Bruxelles, 1 837. �

...

„Legiuirea lui Caragea", Bucurelftl, 1818 Prima carte din „ Tipografia de la a,meaua Iul Mavroghenl"

· 1 . i _:

„„n,tr:n,

"f"'E.MM• i.t,.1,t

��YJM'\••

Tn\N ,...i. t

!tJ'1\1rkA•�p

�..,- ··· --••t•.!: ••

.„ ,

•••

B i Ir l d t S A �„

.•CTori •

.

r O A .& lf lJ O I

ni ons'n

•

uaiTiir

.,, . .

�',

":��'.;;;_�;

r.,;„ „ e,\ .�.„.�.. "' ..„ •• i . „ .•„ i+.u ••• 1.:.: 1.1,, ... ·�• ••••••„ .;. •'·"•• li1ft, "''„"W C.'l �„„.u,„ „• c•'i•··�„ .r. ,„i.i•, i.-â!' 'r„9. �•11„ •• •„ f.11ui1•A a:pt •ff Aii, 011.iM'i.& W;.tfĂ11q,• 111 :1 . a . r, . ••• •• •,M . 1"• .4��:1':"\� • ' -t:�··�"�A itl d.a a.a.ii Aflll Î "lÎttU Al �11f1: „J. Al fUWp9Y„ �· ,a�.1w1V.t fiTI ,f. I T,.t1' ; r•ţ10•A +·111111 'lt t1Ît• Ol .f.n,,.·,; i •icTI tflÎ cfn" �···"I� 0U!'-9ĂM i�o,j•if •• •,�. „.-1,,;r..Î .li •o'f•°Jpri n;.n9• ,\I I p I • l • l „„„,.„„ •• . �., „ . ..�„ a563 4f • ·• • • P i J T f , T T 9 , n . , . . • � . A I • • , h l'!' � 11ÎM_ 'l'I ln ft.„w .9Îw& ca K V p1 i. f • 8 • • ,. • A 1 0 e 1 � , � 1 î 1 1 „.i oţ1JLI i .•� . �l·-·� , .; i,. f.na.t•Ln a'll i1; ;c.. „n.� Q c„.,,..� 1lfl e• „tI.t� 'f ltl C:" i . T� = AI '"·} ':·"�.ft W� .• J'�ţf„. of1� .f.r,n„1'r11 l.a: ;„,. -�.; .;„f„ 11• A•T11i••1&1• . , .... 1\1\10�„ CArl -t n t' n , (.;�,T ' · '"""t• ( •• ,„. .... ,. ). · „v•• •••A• .„. , ;„;; 1-if M11f.J,"f„•i a•.M Tt� .&.�:. •„ .. :-.1ir.n.�.1 , c•\i „'JiT u1i „„.l(fsfR • .;. n•„• ·"'·· ... : ·�9· „�AU,; :r"'·· �...·„ ,;T� r;. ;.�„� • i.\ ff t.OAe"'" 4" r&tttl• Ao•auPr r•\I• , .�. wt..�1 •o•lţt� ••;111·� .tJ.,,.;, • · TfH •ÎAI no1in"•""ct11i �'\••• •Î•„ K:„,..„.„ •·•'.'l.tlt ,�„ �„;, .f, �,:„!fi ··�··"�t A · .;..,:.„ •• 1&1rw �- .t.i� d• .:buf•• o• ·ii,t f ( .••"''�,,� � . .••;,.,. atÎn A• f•••· "''1Y "• aRHI .„1111i11Tr-. Jl111l'gl op­ •1t1.n.TnJ1i.1nr. Tipa111.. clin .1a..-�li11i.10p 1oon1Jc rnpe a 118 re ai.n.ma . • la 1 1 lc;mt" rt .ua r.1a.r.a.1 .H&l'rra � pn._ .uc�pTaTe de ln.T(le de1uma11il a...Tpiel, � . nall N•re l'Jl.:16 .„11n.To111aul, �11arct11-. 1111111 mT11191.1e .1op 'lf'.le i11tamP ' Ka n Dl .1a11u&pa.1" 111i •r-.nr-. Earoui ! h"lo +n Poinil rTpiimul +1u•moca.1 mo111mtuT 'IC •li aidiT 11e . .1oi;a1•1•t1 .• ntn. n1.m...nT6.I Dn„u. „„,. 'ICla. •e I ptiÎlll".le IPll r&lepn neriT .„li EÎO• dpean1ir tau mari" OllOi:l(ll' m;me.1al de Vom"J.11, e- : ..-a 11;1n.pea de llOIDTe J& .11minA COllpl'.18(1 ••a n�1;i.u1 H6f1T3(11!' a n_o11op1.u1J de .ui h- : rcfn.r1uiT, Ka n. 1115 n. nrtpedni•I de nie �1 n-.�i. a.\ R I S.

„O�l U!f.U ., .

.-. • .!tre1 a 1

1

, r c� . ....... " .

······

1rz1.�.

1111

„�.' • • � ,, "' .

....

1 827, în limbile română, germană şi franceză, prin care se anunţă de către „V. H. Thierri & Companion Bibliopol" deschiderea, la Bucu­ reşti, a unei librării, cu o bibliotecă de împrumut şi o „Gazetărie sau Cabinetu pentru cetirea lucrurilor şi intîmplărilor" care „nou s-au aşezat după cum se cuvine într-un loc potrivit lingă Bibliopolie; însă pînă acum nu s-au deschis, nici să va deschide pînă la începutul Anu­ lui 1 828, căci pentru anul c. 1 827 e tîrziu de a mai putea face Dispo­ ziţie pentru Gazetărie" . În această Vestire, atribuită lui Dinicu Golescu, se mai menţionează şi înfiinţarea unui „Legătoriu de Cărţi", toate cu scopul ca iubitorii de literatură să se poată „bucura de fericitele urmări ale aceştii Bibl iopoli nou". Pe lingă acestea, Fr. Walbaum întemeiază o nouă tipografie cu maşini şi casete de litere procurate din Leipzig de la casa editoare „F. A. Brockhaus". Din presele tipografiei sale apar numeroase lucrări dintre care menţionăm Ceasurile de mulţumire ale lui C. A. Rosetti, 1 843, volum ce dovedeşte posibilităţile tehnice ale tipografiei ; Suferinţele junelui Werther, 1 842, traducerea celebrei cărţi a poetului german J. W. Goethe. Noii proprietari, C. A. Rosetti şi E. Winterhalder, vor continua linia producţiei tipografice a predecesorului lor (Suvenire P, impresii. Epistole P, fabule de Grigore Alexandrescul, !847) şi vor dezvolta acti­ vitatea librăriei şi a cabinetului de lectură. In timpul revoluţiei de la 1 848 tipografia va înscrie la loc de frunte între publicaţiile sale organul oficial al guvernului revoluţionar provizoriu „Monitorul român" ş i ziarul „Pruncul român" ( „ Trăiască România liberă !" se intitulează articolul de fond al primului număr din 12 iunie 1 848, anticipînd şi Unirea, rod al revoluţiei). După înfrîngerea revoluţiei, C. A. Rosetti este nevoit să trăiască în exil, în Franţa. Tipografia mai lucrează sub conducerea lui E. Winterhalder pînă în 1 852, cînd devine proprietatea tipografului Ferdinand Ohm. După _ întoarcerea sa din emigraţie, C. A. Rosetti pune bazele unei noi tipografii în care va apare ziarul „Românul". La 23 ianuarie 1 858 el publică următorul anunţ : „ Tipo­ grafia lui C. A. Rosetti, librar şi comisionar, se deschide peste cîteva zile şi are onoarea a se recomanda publicului pentru tot felul de lucrări tipografice. Se va s ili a mulţumi persoanelor ce îi vor da preferinţă, printr-un tipar corect, curat şi frumos şi prin exactitatea cu care îşi va împlini făgăduielile sale ; persoanele care vor binevoi a se servi de dînsa sunt rugate a se adresa la librăria C. A. Rosetti, cal. Mogoşoaia no. 18, sau la Stabilimentul tipografiei, calea Brezoianu 1 0" .

1 05

În capitala Ţării Româneşti mai activau şi alţi tipografi. Anton Pann a instalat în anul 1 843 o tipografie proprie în chiliile bisericii Olteni din Bucureşti, unde a imprimat pînă în 1 854 numeroasele sale lucrări literare (Poezii populare, 1 846 ; Cule,gere de proverbun· sau Po­ vestea vorbii, 1 852) şi de muzică psaltică. In tipografia bucureşteană a I ui Zaharia Carcalechi, cunoscutul editor de cărţi şi periodice românq;ti care activase la Buda (Biblioteca românească, 1 821 - 1 834), apare a doua culegere de Poezii de D. Gr. Alexandrescu!, 1 838. Pitarul C. Pencovici, proprietar din anul 1 839 al unui atelier modest, colaborează cu meşterul tiJ?ograf Iosif Copainig (Joseph Kopainigg) care îi va prelua mai tîrziu tipografia şi o va moderniza, avînd astfel posibilitatea de a tipări unul din ziarele importante ale revoluţiei, „Poporul suveran", al cărui redactor şef era poetul Dimitrie Bolintineanu Se cunoaşte faptul că Iosif Copainig a comandat o presă mecanică de tipărit încă din anul 1 845, pe care însă nu . a întrebuinţat-o la întreaga ei capacitate decît după 1 852, din lipsa unui personal calificat. Unei activităţi tipografice sporite îi corespunde şi o dezvoltare a comerţului de carte. Cataloagele librăriilor din această epocă ilustrează avîntul la care ajunsese răspîndirea cărţii pe cale comercială. Un Catalog pentru toate cărţile ce se află în librieria D. D. Iosif Romanov şi Cumpania, în Bucureşti, la No 419 văpseoa roşie în Uliţa Braşovenilor şi în laşu la D. D. Dimitrie Nika, librer; în Focşani. la. D. Hr. Hagi Calcu din anul 1 836, arată strînsele legături dintre librarii celor două ţări române înaintea Unirii de la 1 859. Volumele oferite spre vînzare provin 9 in tipografiile din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. lntr-o nouă ediţie a catalogului, din anul 1838, ,,în Tipografia lui Eliad" găsim următoarea ofertă : ,,Plutarh nouoă în 2 Tomuri, coala în 8, tra­ dus din limba franţozească, cu 24 chipuri şi tipărit la Buda, cu cheltuiala D. Nicola Nicolau din Braşov, la anul 1 8 1 9" - un alt exemplu în pro­ cesul neîntrerupt al circulaţiei cărţii româneşti în cele trei ţări române. O parte dintre aceşti librari au desfăşurat şi o activitate editorială . Un deschizător de drum în domeniul editurii comerciale a fost libra­ rul-editor George loanid. Cataloagele librăriei sale acoperă întreaga perioadă de trecere de la alfabetul chirilic la cel latin, avînd un conţinut bogat ( Catalogulu cărţiloru românesci, bisericesci, istoricesci, moralicesci şi romanţie, ce se află în librăria George /oanidu, Bucuresci, 1 847 ). Librarii vindeau nu numai cărţi, dar le şi puneau la dispo­ ziţia cititorilor prin intermediul unor „cabinete de lectură" . Deoarece se citeau foarte multe cărţi în limba franceză, lis­ tele cărţilor pentru împrumut se tipăreau în această limbă. S-au păstrat mai multe astfel de cataloage (Catalogue des ouvrages franr;ais qui se trouvent dans le Cabinet de lecture d, Adolphe Hennig, Iaşi, 1 840; Cataloguc des livres fran�ais qui se donnent en lecture a la Librairie de C. A. Rosetti & Winterhalder, Bucureşti, 1 846). Cartea, tiparul, comerţul de carte au contribuit între anii 1 830 şi 1 848 şi mai departe, pînă la 1 859, la formarea unei opinii publice favo­ rabile înnoirilor sociale, emancipării naţionale şi politice a ţărilor ro­ mâne, la pregătirea şi realizarea Unirii şi mai tîrziu la cucerirea inde­ pendenţei de stat ( 1 877 - 1 878). Tiparul complet laicizat slujeşte deci marile cauze naţionale, îndepărtîndu-se cu paşi repezi de starea arti­ zanală, tinzînd firesc spre modernizare. _

_

PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Portretul lui Ion Heliade Rădulescu. Ilustraţie la volumul „ Curs lnt1"eg de poesie", Bucure,ti, 1888, „ Tipografia lucrătorilor asoclaţi"

-=

- - =======:::;i

Industrializarea cărtii •

Spre sfirşitul secolului al XIX-iea şi începutul secolului XX, epocă ce stă sub semnul cuceririi independenţei de stat a României, tiparul cunoaşte o nouă dezvoltare în pas cu evoluţia modernă a societăţii româneşti. Atelierele se măresc, îşi schimbă utilajul, îşi diversifică materialul din dotare, folosind acum şi forţa aburului pentru punerea în mişcare a preselor de tipărit (în 1869 la „ Imprimeria statului", în 1 891 la „ Institutul de editură Ralian şi Ignat Samitca"). Apar şi primele reviste de informare şi orientare profesională ( Tipograful ro­ mân, 1 865, Tipografia� 1 885, Tipografia română, 1 886, Almanahul tipografic, 1 897). In această epocă iau fiinţă importante instituţii de cultură : univer­ �ităţile din Iaşi ( 1 860) şi Bucureşti ( 1 864), Academia Română ( 1 866). In Transilvania oamenii de cultură români militea?ă pentru drepturile social-politice şi culturale ale neamului lor prin „Asociaţiunea transil­ vană pentru literatura română şi cultura poporului român („Astra"), Sibiu, 1 8 6 1 . Tot acum ( 1864) se pun bazele primului sistem naţional de biblioteci, cu cel� două mari biblioteci centrale ale statului, de la Iaşi şi Bucureşti. In capitala României se constituie în anul 1 867 ·

,

1 07

I(

PAGINI DIN ISTORIA CARTll ROMANEŞTI

..

I .U!Ol'llT

Nr. I

T'IPOGR A FUL ROMAN FOIA BI-M E N S U A LA

P ll l::C ll.' l .

l'F. AN

Uu��d �i 1li:o0tril·h·. „ . .. . . . . . . . „ . .

...

„ �.� 1""1

:";....·,•Iul al X I X-Jea

1

.1

ri· mas

I :!

fcl l..'n t pr1�rt>� nria*� în Jt>srnltarea

:\lărlurisim

ra1�·rtnrih• ju­

a1·1.•_.; t n•„p1111.:.

t·1u1lili.ltat prin

riilur c�JH:�iţi1111ilor ,·1•l•.1r mal nuvl. Tipu:.rratia 11\

nr.

Pa...'la�-iul ri1miln

:0-:twinătJti' . mal nrnll portul f""J.„tal.

artf'lor �î in1J11$\rÎl!l „\cti:1t°' !oi'il mal

-

.i""'· Uu1te

Ui\ luu..:o\

Jaf'lt't�J�l:l. �i

.:

llucurc-;,·1,

' -'.��� .

.. . · .,,_ .• l\. '

ABONA�l l:: N T l ; J .

IU l ' H o l · I .

· '

I" liJ">�'n&fla lunatorilor """"l•\1

l>i�trid.t!, la hiurouril� J10t1tul@.

;) nu :Hmtem cltn�\ tl� f1H4:Î n rtttti:oirlru�1 prin

�-· \ •H11 ÎJh·1�rG1- 11ri11

un �ir

1lP 11rtit·ult• t'1� \"Hll

ptthlim ID· fi•t..i m"-1

tr"an::>:t;l 11·,j;j . a familia ri� ll\.' lucMUllrâ·i uu;trl eu

•

cea mai mare coiecţie naţională de cărţi, imprimate şi manuscrise Biblioteca Academiei Române. Acest context social-politic şi cultural are o influenţă stimulativă asupra cărţii româneşti, care este editată şi tipărită în tot mai multe exemplare. Trebuie amintită evoluţia cores­ punzătoare a bibliografiei de semnalare. Librarul-editor Alessandro Degenrnann redactează din anul 1 879 Bibliografia română. Buletin mensual al librăriei generale din România şi, al, librăriei, române din străi­ nătate. Bibliografia naţională retrospectivă deschisă cu lucrarea lui Vasile Popp Disertaţie despre tipografiil,e româneşti în Transilvani·a şi, învecinatele Ţări de la începutul Zar pînă kl vremurile noastre, publicată la Sibiu în anul 1 838, în atelierul lui Georgie de Closius, care a tipă­ rit numeroase cărţi româneşti în epocă, îşi găseşte adevărata expresie în opera lui Ion Bianu, Nerva Hodoş Dan Simonescu - Bibliografia românească veche 1508- 1 830. Primul volum ( 1 903) s-a constituit treptat prin publicarea în fascicule, începînd din anul 1 898. Urmă­ toarele volume au apărut în anii 1 9 10 (II), 1 936 (III) , 1 944 (IV), toate la aceeaşi tipografie - „Atelierele grafice Socec". Contextul socio-cultural din această epocă a determinat consti­ tuirea unor unităţi editoriale mai mari, capabile, printr-un anumit grad de înzestrare şi organizare, să satisfacă volumul şi exigenţele tipăritu­ rilor.

-

---�

CATA L

•

Catalogul clrţllor romlne, oferite spre vlnzare publicului 1n Ubriria nSocec", 1888 Titu Maiorescu, nCridce", 1874 Vasile Alecsandri, nOstafli noştri", 1878. O 1=dlţie speclall pentru luptătorii de pe frontul independenţei

·· u t. L:

LIBRARIEfSOCECU &C'p,

;

Prima revistă de informare fi orientare profesionali a lucrltorilor din artele grafice "Tipograful romln", I/I august 1885

T. M .-\ I O HSCU

\ I . I . " \J1 1 1 ; 1 1�0 1 \ I ;

CRITICE

.... . .... . ...

,.,.„l t. -11-- ·-···· ...._P llitrP. l.Mo'- t�.a 1. �t.„ „1„ t.,..1•la. ..... ... . �

r-'-'"'•·

�·· -�•.

111:e1 . · 1< l·�.;( :J . 1 1 1•1 11iM\„'I \ 1 \"lC I EIC l l OR,:,„�f!\ n 1�,

l' \ ':'Oo \ 1 , · 1

I

!TI Ednur• Libr:iriei Socgcu I Comr. l lJC11

. . '� om&n�:11··. •:::. :. !'l : .

„Studil critice" de

C. Dobrogeanu Gherea. Primul volum ( 1890) a apărut ln tipografia ziarului „RomAnul", a fiului lui C. A. Rosetti, Vintlll C. A. Rosetti. Volumele U ( 1 891) ,1 IU

( 1897) au fost. tipărite de „Editura librăriei So cec" „Momente" de I. L. Caragial&; 1901 o a111

tipărituri a editurii „ Socec": Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Sultlnica", 1908

:..

. . - � ·� ·

........I Lol 1.-

În anul 1856 angaj atul librarului-editor George Ioanid, Ioan V. Socec, a creat o librărie pe cont propriu („Librăria nouă Socec and Comp.", „pe Podul Mogoşoaiei, -- Calea Victoriei de azi n.n. - , peste drum de hanul Slătar", după cum anunţa ziarul „ Vestitorul românesc" din 1 856), transformată în anul 1 871 în editură cu tipografie. Între­ prinderea editorial-tipografică a lui I. V. Socec, una dintre cele mai importante în această perioadă, are meritul de a fi întreprins editarea sistematică a scriitorilor români clasici şi contemporani în sistemul „Opere complete". Astfel au apărut scrierile lui Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, Costache Negruzzi, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, C. Dobrogeanu Gherea ş.a. Preocu­ parea editurii, care poate fi considerată un program, pentru promova­ rea literaturii naţionale se reflectă şi în tipărirea unor ediţii separate ale marilor scriitori români, cum ar fi Istoria arheologiei, ( 1 877) de Al. I . Odobescu, Concepţia materialistă a istoriei ( 1 892) de C. Dobrogeanu­ Gherea, Balade şi. idile ( 1893) de George Coşbuc, Poezii ( 1902) de St. O. Iosif. Data cea mai importantă în istoria editurii este însă anul 1 883, care marchează apariţia ediţjei Poesii de Mihai Eminescu. Pe pagina de titlu este trecut anul 1 884, dar volumul apăruse deja în ultima lună a anului 1 883 (Ziarul Românul din 22 decembrie 1 883 anunţa astfel eve­ nimentul. „A apărut în editura librăriei Socec din Bucureşti Poesiile lui Mihail Eminescu într-un splendid volum de 300 pagini, care face cea mai mare onoare artei tipografice"). Ediţiile următoare ( 1 885, 1 888, 1 889) se bucură de tiraje din ce în ce mai mari, pentru a ajunge în 1 895 la „A şaptea mie de exemplare", iar în 1 9 1 3 la „A treisprezecea mie şi a patrusprezecea mie de exem­ plare" . O dovadă a posibilităţilor tehnice ale tipografiei este publicarea corpusului de Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu de Hurmuzaki (primul volum, 1 876). Trebuie subliniat faptul că o parte apreciabilă din activitatea editurii, ca şi a multor altora în epocă şi mai tîrziu, era consacrată publicării cărţilor şcolare. Astfel, catalogul edi­ turii publicat în 1 868 consemna un număr de 1 80 manuale şcolare din care 46 orientate în studiul limbilor străine.

109 P A GINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

:@ O E .S f I i H I fi H I il

€ Hl I n €.3€U

EDIŢIA A ŞEA PTEA A

teaptea mie de exemplare

CO O NOTIŢĂ BIOGR.AFlCĂ de T. MAIORESCU -=-----

B CUREŞTI

EDITURA LIBRĂRIEI SOCECC •

•

& C0111 p.

1896.

-Coperta primului volum de "Poesll" de Mihai Eminescu, 1884 Ediţia a tJaptea a volumului „Poesll" de Mihai Eminescu, 1896 Primul numilr din colecţia „ Biblioteca pentru toţi" Contract editorial al scriitorului L L Caragiale cu librarul Carol Miiller

� ��STI�ocqtEDALESE E � A NDERSEN

0;;:but "�'""'• '?ftl.lJfA• X.. „ ITIAOA C�&AKU, He.. tO

HU3

tură de stat cu pronunţat program didactic şi pedagogic, structurat pe cîteva colecţii care au impus lucrări de valoare, adecvate scopului propus (80 �/� din tirajul lucrărilor era distribuit gratuit bibliotecilor şcolare, populare şi de cultură generală) : „Biblioteca Societăţii Steaua", „Biblioteca populară", „Biblioteca rurală", „Biblioteca pedagogică!', „Biblioteca traducerilor de autori clasici greci şi, latini", „Biblioteca lite­ rară", „Biblioteca cursurilor universitare", „Biblioteca ştiinţifică". Pentru perioada de care ne ocupăm (editura îşi continuă activitatea şi după primul război mondial) sînt reprezentative colecţiile „Biblioteca Societăţii Steaua", în cadrul căreia apăreau mici broşuri, format de buzunar, cu conţinut instructiv-educativ la nivel de · popularizare ( Superstiţiile păgubitoare ale poporului nostru de George Coşbuc , Domnul Tudor din Vlădimiri de N. Iorga), „Biblioteca populară" şi �,Biblioteca rurală", în care au apărut diferite prelucrări, adap­ tări de cărţi populare (Alexandria, Esopia, Genoveva de Brabant, Ar­ ghir şi Elena) . Aceste colecţii au fost tipărite sub îngrijirea unor scriitori de valoare, ca George Coş buc şi Mihail Sadoveanu. Alte pririt.l>re la colecţii au fost iniţiate şi conduse de Al. Vlahuţă („Biblioteca pen­ Urdirea si infiinlinrca Asociatru tineret şi şcolari") şi N. Iorga 1iunei Transilrnnc penim lilc­ („Biblioteca istorică"). Trebuie a­ ratur·a romana , si cullur'a yomintit faptul că înainte de a fi pre­ porului romanu , luată de Editura Casa Şcoalelor, „Biblioteca Societătii Steaua" a fost o iniţiativă edi torială a unei societăţi culturale, condusă de I. Kalinderu şi Spiru C. Haret, care avea drept scop „întinderea s 1 1. 1 1 u . învăţăturii în popor prin tipărirea şi răspîndirea de scrieri şi publi­ caţii morale, patriotice şi de folos practic". dele

IN TWArut'

„Actele" privitoare la înfiinţarea „Astrei" ln anul 1861, apărute la Sibiu în „ Tipografia diecezană" ( 1862)

_J

ENCICLOPEDIA ROMANA PUILIU U DIN INSIRCINIRI I

În Transilvania, condiţiile so­

ŞI

SUI IUSrlClllf

ASOCfAŢIUNll PENTRU LITERA TURA ROMÂN�..-

cial-politice premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1 9 18 au \ -. diferenţiat parţial evoluţia activi­ tăţii editoriale. Tipărirea cărţii în limba română continuă în centre cunoscute din epocile anterioare, -----Viena, Buda, Blaj, Sibiu, dar mai \, ) ales în acest din urmă centru de început şi tradiţie al cărţii româ­ -� TOMUi;.. 1: �� neşti, activitate susţinută şi încu­ rajată de „Asociaţia transilvană i pentru literatura română şi cul­ tura poporului român". La Sibiu „Astra" a înfiinţat „ Biblioteca po­ porală a Asociaţiunii", în cadrul căreia au fost tipărite multe lu­ crări de popularizare în domeniul istoriei, beletristicii şi folclorului. Pentru imprimarea lor au fost fo­ 1'91. losite între altele „ Tipografia die­ cezană" (înfiinţată în 1 850 de Andrei Şaguna) şi cea a lui W. Krafft ( 1 887). Tipografia lui W. Krafft este continuatoarea tradiţiei tiparniţelor lui Hochmeister, Barth şi Closius, cunoscute prin numărul mare de cărţi româneşti pe care le-au publicat. În activitatea de propagare a cărţii româneşti s-au remarcat „des­ părţămintele", filialele „Astrei" din oraşele Sibiu şi Lugoj. Circulaţia cărţii româneşti pe întregul teritoriu al ţării, în pofida barierelor poli­ tice vremelnice, evidenţiază o latură a permanenţei şi unităţii naţionale, manifestată prin actul cultural al tipăririi şi difuzării cuvîntului româ­ nesc. Cărţile româneşti ajungeau în Transilvania, după ce multe erau reţinute de cenzură (de exemplu Legendele române de V. A.

(

D" �Dt·A.�?NOVICH.

.......__ . .

. A

(l"'•pri•I„ ••'-I''' 11r•i..-

•_i

·-

w..u

Copcnh.i.ga.

•rtc-, plHurÎ ti

. ti I I I il...r:ittini fo lell )

SIBUU.

El>ITVRA ŞI nr„KUL un w "RAFFl'.

Primul volum din „Enciclopedia rominl", Sibiu, 1898 Coperţi de Vitold Rola Piekarski, grafician care a 'avut un rol important în modernizarea llu11traţiei de carte

(HIHEfiVil @ BHCHHES1i I

Urechia), şi prin intermediul comerţului de libră­ rie. Tipograful şi librarul W. Krafft obţinuse din •! 1 860 dreptul de a importa cărţi româneşti, comerţ 1NDEPENDENTA înfloritor ce îi permite să tipărească în anul 1 889 ! AOMANIEI I „ Catalogul de cărţi româneşti din librăria română a i � lui W. Krafft în Sibiu". De numele acestui tipo­ ! _!�,;,:;� ! graf se leagă şi apariţia Enciclopediei. Române, în trei . volume, 1 898 - 1 904, editată de cărturarul Corneliu T Diaconovici, sub emblema „Astrei", operă simbo­ lică prin colaborarea oamenilor de cultură din toate tinuturile românesti. În peisajul v�riat al activităţii editoriale din preajma primului război mondial se impune aten­ tiei activitatea „ Institutului de Arte Grafice si Edi­ tură Minerva", înfiinţat în 1 898 la Bucureşti. ' Ediţii frumos ilustrate şi îngrijit tipărite din operele lui Grigore Alexandrescu (Scrieri în versuri şi. proză, 1 902), Mihail Sadoveanu (Dureri înăbuşite, 1 904), ;-„�;;;;;;;::::„:: ; t�.„.„. ��.:.��.:�.:�.'.::..:.„..�:.��.:„���.:: .��.'.�.:: : ..�.J Ion Creangă (Opere complete, 1 906), apar în colecţia „Biblioteca scriitorilor români". Marele istoric Nicolae Iorga publică în anul 1 905, într-o deosebită pre­ zentare grafică, lucrarea sa în două volume Istoria românilor în chipuri şi. icoane. Prin unitatea în orna­ mentarea cărţii, editura „Minerva" realizează un stil specific. Tot la „ Minerva" este tipărit în anul 1 9 12 programul filmului „ Independenţa României" POPORUL ROMA NESC film realizat de „ Societatea română de film de artă Leon M Popescu", „cu concursul armatei române ' �--:· · '" \ ; si al artistilor Teatrului National din Bucuresti" . '""�:,�·��În a �ul 1 908, la Vălen'ii de Munte, N. Iorga adaugă personalităţii sale multilaterale o nouă faţetă : aceea de tipograf-editor în linia tradiţiei cărtu­ rarilor noştri Ion Heliade Rădulescu, Gh. Asachi şi Mihail Kogălniceanu, realizînd o tipografie pentru ziarul său „Neamul românesc", dar şi pentru o „largă editură românească", după cum mărturisea O viaţă de om aşa cwn a fost, în memoriile sale 1 934. Printre cărţile editate în primul an se impune VlLENil-DE-llUllTE lucrarea sa Istoria românilor pentru poporul româ­ nesc. Tipografia a avut o îndelungată activitate, adesea însă tulburată de evenimente (în anul 1 9 16 este Proirramul filmului mutată la Iaşi, în timp ce la Văleni armatele germane de ocupaţie "Independenţa distrug cărţile şi publicaţiile aflate în depozit, „punînd capăt în acest Rominiei", tipărit chip violent şi sălbatic unui mare vis de editură", în 1 9 1 9 activează de „Minerva, la Bucureşti, pentru a fi readusă la Vălenii de Munte abia în 1 924, sub Institut de Arte numele tipografia „Datina românească", unde functionează pînă în Grafice 1 940, anul morţii tragice a marelui savant şi patriot. In tot acest timp ,1 Edituri", din teascurile ei au văzut lumina tiparului cele mai multe lucrări din 1912 impresionanta operă ştiinţifică a lui N. Iorga. Unul din Realizările editoriale din această perioadă stau mărturie dezvoltării primele artei tiparului, modernizării sale. (Primele maşini de cules sînt introduse volume realizate în tipografia română în anul 1 906). Numărul considerabil al tipografii­ ln dpo1rafla lor, al editorilor (în mare parte tipografi-librari-editori), caracterizează „Neamul romine11c" epoca nouă a industrializării cărţii. ,•.....•.•.....•..„.,_,,___„-„..._. ____,„,•••••••-.•••„...,,

�. .

I

I

PeOCIWIUL .._. - ..,. _.._ ... ..,_..

r„

.

r•la•OIU&. •• „ ... „ •.• UIO•TU8C)

_„ _ _ .

.. „„-. ....

.....„.....„..„ .. „.„„.„.„ ..... „„.„„.„ .. „.„ .„. ..

T: I , .

.

1

„.„

'

: :

·

'

.

..

: :·;;:;:; ·; :; c·�- „l .

.. .„.„„

ISTORIA ROMÂNILOR P t. :-.: r r a

..: . „ „ , :,: · l „

·

·

N. I O R G A

-

ruoo 1 u ru

.•

IHA•UL ROM ANESC· 1908.

Marile edituri După primul război mondial, cu toate pierderile şi distrugerile suferite de economia ţării, a urmat o perioadă în care industria poli­ grafică a progresat sub aspect tehnologic, dar şi prin creşterea număru­ lui de întreprmderi. „Revistele şi cărţile imprimate de la război încoace, cu toată lipsa de cititori şi cu toată scumpetea tiparului şi hîrtiei sînt incontestabil, cu mult mai bine lucrate, decît cele din epoca ante­ rioară marelui război" - iată cum aprecia situaţia cărţii în acea perioadă scriitorul Ion Dongorozi în paginile „Anuarului Graficei române" ( 1 927). Analizînd compoziţia corpului tipografic din Capitală, revista „Grafica română" ( 1 927) nota că în 98 de tipografii lucrau 1 054 zeţari, 339 maşinişti, 30 de lucrători de stereotipie şi 372 ucenici zeţari, folo­ sind pentru producţia curentă 31 de maşini rotative şi 335 de maşini plane de tipărit. Numărul tipografiilor va creşte în Bucureşti pînă la 1 24 în anul 1 939, iar în întreaga ţară, din 1 926 pînă în 1 939, de la 425 la 670 de unităţi. Se înregistrează o emancipare a tiparului cu vădite încli­ naţii spre o notă de originalitate naţională. La unele ateliere de realizare a literelor (Turnătoria „ Cartea românească", „ Turnătoria română de litere") sînt introduse noi serii de caractere moderne (garniturile

îHTR'lfHA

DIH seRihe De TOAMNA TAR Zie. DIACOH\fb coResI PRIMEŞTe VIZITA 1234567890 . . : ;n· „ .

-

.

„

ÎHTR'YHA DIH seRllie PRYMOASe De VARA . - : : ? T ' " 1234 .

J �o>�o�o�o�D>��o�o��o>���� j :::::::::::::::::::::::::::::::m::m::::::::::: :1mm:::::::::::::::::::::::::::::::::: ::::::::::::::

...,. ...,. ,,.,. ,,.,. .,. , .,, _,....,. ...,. ...,. Y..' Y.>Y. ...,. .' ...,. Y..' .,, _,., ,, „„ , .,., , .,. , .,. , .,. ,,,.,. .,. ,,.,. .,. ,...,. � ,..,. ,•„ ,•, „ ,•„ , o ,., ,o„ & � � & � "° & � � � & � � � .&, � .r., � � '� '� h � '�

������������������

..

ARfiIVebe ObTeHieI fib CYR.IeRYb BYR.Sel 123

BY6R A � P A6YRe

M O T R\/ h 2 4 C ro1iurw.1 �1in1la.

ap�atli prin

„Arhaic

romine1c"

„Chenare naţionale" Emblema Edltur:ll „Cartea Rominea1ci"

ltrr I

Olwn :

Twnlforia au,r„,

\" Molin Bucvrq1i.

/ !iobtri1� ori1in11t 4 i

fond.tj

... .,.....�....... .,.....�....... .,.....�....... „....�....... ......� .

.,.....� ....... .,.....� ....

� � � � � � � \]

< >· < >.... .,.< >... < >... ..... .< · ...�...>... ·< ...�... ... �... ·... �.... ... � ... .,.... �.

$$$$$$$$$$$$$$$) J

>�..._.._ f. Ş I O Y T 'l' A ll F. J. ": U l: J L t: S "f R A 1' 1 l

C I N C l 7. F. C: I ··

·-

-· -

·· ·

I -

-

-

-

-

-

-

·

-

J

Într-o primă fazăJ relativ scur­ tăJ a existenţei sale ( 1 92 1 - 1 927)J Editura Cultura Naţională a reu­ şit să impună un stil şi un programJ realizat doar în parteJ dar prin vo­ lume de valoare ştiinţifică şi lite­ rarăJ într-o prezentare tipografică modernă. În acest sens se nota în paginile revistei „Adevărul lite­ rar" ( 1 923) : „în fiecare volum nou pe care « Cultura Naţională» îl aşază în biblioteca sa de artă, cu fiecare operă, dată luminii sub cea mai decorativă reprezentare, se înfăptuieşte un ideal survenit de mult în minţile deştepte - idealul cărţii frumoase !" Programul edi­ torial era structurat pe mari co­ lecţii. În „Biblioteca scriitorilor români" apăreau operele scriitori­ lor clasici (Grigore AlexandrescuJ Ion Luca Caragiale, Barbu Ştef:i­ nescu DelavranceaJ Ion Slavici)J iar în „Biblioteca scriitorilor ro­ mâni de azi" publicaseră Ion Mi­ nulescu (Romanţe pentru mai tîr­ ziu) J Camil Petrescu ( Versuri) J Cezar Petrescu (Scrisorile unui ră­ zeş) J Ion Pilat (Pe Argeş în. sus) , Io­ nel Teodoreanu ( Uliţa copilăriei) . --

-

1 19 PA GINI DIN ISTORIA CAR ŢII ROMANEŞTI

ION BARBU

.JO C SE(�UND V E R S U R I

·:c� Po•TUnJL AtJ'TO&ULUI v•HlfAT IP oaAVAT IJll L8trU• D•

KAllCEL IAllCtl

�. ---.... r� '--....:-----

Unicul volum antum de poezii, publicat de Ion Barbu

B V CV R E Ş T l NAL� ElllT\IBA .Ct;LT\JBA NAŢIO 2, PaMJul Maaa, 2' I 9 ' 11

Un volum din proza Iul Mircea Ellade

Istoricul Vasile Pârvan, conducătorul acestei edituri, i-a imprimat şi un profil favorabil lucrărilor ştiinţifice de înalt nivel (Publicaţiile Aca­ demiei Române dintre care semnalăm chiar opera sa Getica. O protoisto­ rie a Daciei) şi colecţia „Biblioteca universitară". Într-o altă serie, „Biblioteca Ţara noastră", tot sub îngrijirea lui Vasile Pârvan, istoricul de artă George Oprescu a editat Arta ţărănească la români. Tot sub emblema „Editurii Cultura Naţională" a apărut şi volumul în limba franceză Histoire des Roumains et de leur civilisation (1 922). Cartea, o sinteză expresivă a istoriei şi civilizaţiei româneşti, se înscrie într-o serie publicată de Nicolae Iorga şi în limbile engleză (A History of Romiinia. Land, people, civilisation, Londra, 1 925), italiană ( Storia dei Rameri e della !oro civilta, Milano, 1 928) şi germană ( Geschichte Rumaniens und ihrer Kultur, Sibiu, 1 929, la vechea casă editoare Krafft şi Drotleff). Pror. O- BRCUUL - .,_..._ _ _... tt ... ...... „ .......

Un afiş-reclamA al Editurii „ Scrisul rominesc" „Abecedar" tipi.rit de Editura „Scrisul rominesc" „Carte de clntece" de la aceea•l edituri

Pror. SABIJil V. DRlOOI �- -� - -.... ·-

A13ECEDAR P A I T l A I ·•

T R A I A N Ş U T E U TEODOR IACOBESCU CElAR PETRESCU

�oC>•'

O. 0.- M,",._

-'.�'?!�" I• tJ (.,,...,.. ... _,,

l 0 1 l u • • S C t r S U L I O M 4 N f: SC.

S. A.

1n:;

• C I A• O V A

� D ITU•A 8C81 S U L uolt.l111utc a. � CBAIOVA

C EZA R P ET R E S C U

CASA ŞCOALELOR ŞI A

IN TUNECARE PARTEA I

ACOLO ŞEZUM ŞI PLA NSEM

[�.I

T I PAR ITE

'

O realizare

valoroaal a romanului romineac Catalogul „Editurii Caaa Şcoalelor Iii a Culturii Poporului"

Ediţia facaimllati a versiunii germane a „Cronicii lui Ştefan cel Mare"

I N

E D ITU RA

CASEI ŞCOALELOR Ş I · A C U LT U R I I POPORULUI

. �,

Un volum clin colecţia „Claaid ro mini comentaţi"

POPORULUI

CATA L O G U L G E N ERAL AL C A RT I L O R

R O M A N

J tll SCIUSUL ROMANBSC CaAIOVA

C U LTURll

1 929

BUCURfŞTI. - TIP. ION

C.

VACARfSCU, STR. UMBRI!!, 4

Între anii 1 930- 1 938 „Editura Cultura Naţională" are la conduce­ rea sa pe profesorul universitar Alexandru RosettiJ care continuă şi amplifică programul consacrat editării autorilor contemporani : Tudor Arghezi (Cartea cu jucăriiJ volum ilustrat cu frumoase desene de Lucia Demetriade BălăcescuJ 1 93 1, Flori de mucigai, 1 93 1, Cărticică de sea1·ă, 1 935); Ion Barbu (Joc secund, „cu portretul autorului desenat şi gravat în lemn de Marcel Iancu'\ 1 930) ; Mircea Eliade (MaitreyiJ 1 930) ; B. Fundoianu (Privelişti, „cu un portret inedit de C. Brâncuşi", 1 930). Institutul de Editură şi Arte Grafice „ Scrisul, românesc'\ continuă pe baze noi tradiţiile întreprinderii „ Samitca". De la început îşi propune dezvoltarea editurii didactice si muzicale si o contributie cît mai eficace la progresul tiparului român�sc. În anii �rmători „ S �risul românesc" se afirmă în editarea manualelor şcolare tipărite în condiţii foarte bune (Abecedar de Tr. Şuteu, T. Iacobescu şi Cezar Petrescu; Carte de cîntece pentru c!risa I secundară de C. Breazul şi Sabin V. Drăgoi, manual în care este folosită „gravura de note în rime după un procedeu special, cu singura instalatie . de note muzicale dm România"). Întreprinderea este receptivă la înnoirile în tehnica şi tehnologia tipografica, popularizîndu-le în publicaţiile de spcciamate - „Grafica română" şi „Anuarul Graficei române", redactate de primul român licenţiat în arte grafice (la Leipzig), tipogra­ ful-editor Virgil Malin. 10!1 CONS'[. CHlfU'llll Dintre colecţiile editurii se impune aceea apărută sub conducerea istoricului literar N. Cartojan - „ Clasici români comentati". Co­ · lecţia numără peste 50 de volume din operele clasicilor noştri (M Kogălniceanu şi P. Ispi­ rescu, editaţi de N. Cartojan; Mihai Eminescu, editat de D. Murăraşu; Stolnicul Constantin Cantacuzino, editat de Dan Simonescu). Concepută cu scopul bine definit de a fi un instrument de nădejde al învăţămîntului ro--···-····

···- --

POEZ I I T I PĂ R I T E Î N T l l\'1 P U L V I E Ţ I I INTRODUCERE

•

NOTR ŞI VARIANTE

•

ANEXE

arrm aunc... l9MQll'A . PIR „aSSJCIUS

r r W D .4 r l A r r; !I T ll U 1. 1 r L ll A f ll R A f i

... . ... . r

,,. � .,_. Col4. "

mânesc, „Editura Casei Şcoalelor" adaugă în anul 1 9 1 9, pe lîngă celelalte secţii deja constituite, o alta, axată pe publicarea literaturii beletristice. „Editura literară a Casei Şcoalelor" va tipări volume din opera unui mare număr de scriitori ai timpului. Urmărind prin carte ridicarea nivelului cultural . şi moral, activitatea literar-editorială a „Casei Şcoalelor şi a Culturii poporului", for de cultură menit să îndrume şi să susţină iniţiativele din toate ramurile culturii şi ştiinţei româneşti, se dezvoltă şi se diversifică. Scriitorul-editor Emanoil Bucuţa, comentînd mari fapte de cultură şi personalităţi ale spiritului românesc, a publicat patru volume intitulate Pietre de vad. Criticii şi istoricii literari, Eugen Lovinescu, N. Cartojan şi I. C. Chiţimia au prezentat lucrări importante : C. Negruzzi, viaţa şi opera lui, Cărţile populare în literatura română, Cronica lui Ştefan cel Mare. Au fost edi­ tate Operele lui Spiru Haret, Studii de filozofi.e şi estetică de Tudor Vianu şi Pământul, românesc şi frumuseţile lui de G. Vâlsan, pentru a cita doar cîteva titluri din numeroasele volume publicate în colecţiile editurii. O altă instituţie de stat, în care nobila muncă a editorului s-a desfă­ şurat cu c.onştiinţa răspunderii şi menirii sale, a fost „Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă". Sub conducerea profesorului universitar Alexandru Rosetti (din anul 1 933 ), tendinţa de organizare a producţiei de carte în cadrul unor colecţii bine delimitate cunoaşte forma cea mai concentrată, devenind princiIJiul ordonator care caracterizează în mod exemplar activitatea editurii. În acest sens prezenta directorul editurii, în revista „Artă şi telmică grafică" ( 1 937), liniile principale de acţiune şi „dezvoltarea viitoare a planului nostru cultural". Printre cele 21 de serii şi colecţii apărute sub egida editurii prezintă un interes deosebit Biblioteca Enciclopedică, Scriitori români contemporani, Scriitori români vechi şi moderni, Biblioteca de filozofi.e românească şi Biblioteca Energia. Din volumele care alcătuiesc „Biblioteca Enciclopedică", multe poartă semnătura unor mari oameni de ştiinţă români : Const. C Giurescu (Istoria românilor), Al. Rosetti (Istoria limbii române), Barbu Slătinea­ nu (Ceramica românească), I. Simionescu (Fauna României; Flora României), N. Cartojan (Istoria literaturii române vechi), Sextil Puş­ cariu (Limba română) .

Jt a c. r L • '" • • O L „ .

„Istoria rominllor" de Constantin C. Giurescu Volumul al doilea din studiul Iul N. Cartojan. Primul volum a apirut Io „Editura Casei Şcoalelor" Primul volum din monumentala ediţie critici a operei emineadene, logrijlti de Perpessicius

Embleme editoriale: „Cultura naţională", ,,Ancora"

I S T O R I A

L I T E R A T U R I I R O M Â N E

E.

O

L

S

V

T

I

N

O

E

S

R

C

C I V I L I ZA Ţ I E I R O M Â N E M O D E R N E

U

A

E

L

O

V

I

I S T O

N

L I T E R A T U R I I C O N T E

M

P

E

S

R

R

DE

O. CĂLINESCU r O R Ţ f L E R E V O L U Ţ I O N ARE

• u o;; u 1 r t J 1

rur.IDAT1A Rr:QAU rr.NTI\/ UTtUTl.llll. � UTA

-.-- ....„ � . 1•4 1

E. Lovinescu­ douA cărţi importante publicate de „Editura Ancora"

Embleme editoriale: „Editura literară a Casei Ş coalelor", „Scrisul românesc", „Viaţa românească",

U

A

R O M Â N E

O

DELA ORIGINI PÂNĂ IN PREZENT

O realizare monumentali a istoriografiei. literare romineşd

C

Literatura contemporană era reprezentată de numeroşi scriitori, eseişti, istorici şi critici literari : Tudor Arghezi ( Ce-ai. cu mine, vîntule /l) , G. Bacovia (Poezii), Lucian Blaga (La Curţile dorului), Pavel Dan ( Urcan bătrînul) , N. Iorga ( Oameni care au fost), Şerban Cioculescu ( Viaţa lui I. L. Caragiale), E. Lovinescu ( Titu Maiorescu), Andrei Oţetea (Renaşterea şi Reforma) . Valorificarea moştenirii literare a „ scriitorilor români vechi şi moderni" s-a realizat prin ediţii critice din scrierile lui B. P. Hasdeu (ediţie îngrijită de Mircea Eliade), I. L. Caragiale (ediţie îngrijită de. Şerban Cioculescu), /. Heliade Rădulescu (ediţie îngrijită de D. Popo­ vici) şi ale altor mari scriitori. Dintre toate se impune însă monumen­ tala ediţie a operelor lui Mihai Eminescu, îngrijită de Perpessicius. D. D. Roşca, Lucian Blaga, Mihai Ralea, P. P. Negulescu, Tudor Vianu, C. Rădulescu Motru au publicat lucrări de valoare recunoscută în cadrul „Bibliotecii de filozofie românească" : Existenţa tragică; Gen eza metaforei şi sensul culturii ; Psiholo;:ie şi viaţă; Destinul omenirii; Estetica; Timp şi" destin. O colecţie de mare tiraj, alcătuită din traduceri, dar şi din lucrări originale ( Viaţa lui Ştefan cel Mare de Mihail Sadoveanu, Domnul Tudor de C. Ardeleanu, Maistoraşul Aurel de Victor Ion Popa), a fost „Biblioteca Energia". În activitatea editorială a acestei instituţii se pot consemna nume­ roase alte realizări, dar încununarea ei este, fără îndoială, tipărirea mo­ numentalei opere a lui C. Călinescu, Istoria literatură române de la ori­ gini pînă în prezent ( 1 94 1 ), originală şi creatoare sinteză a întregului fe­ nomen literar românesc. Paralel cu activitatea editorială orientată spre promovarea culturii naţionale şi a valorilor autentice, mici tipografii particulare care funcţio­ nau şi ca edituri, fără program cultural, fără conştiinţa responsabilit�iţii actului de editare, făceau să prolifereze o anumită sub-literatură, pusă în circulaţţe în scopuri pur comerciale. Acest fenomen, rezultat al concepţiei mercantile, degrada cartea ca factor de cultură Scriitorul Cezar Petrescu, analizînd situaţia astfel creată, arăta că „primul con­ tact al copilului cu cartea este adesea decisiv pentru destinul de mai tîrziu al copilului devenit om". Activităţii acestor pseudo-edituri care făceau să degenereze nu numai fondul tipăriturilor, ci şi forma lor, printr-o foarte slabă calitate, i s-a pus capăt abia după naţionalizare, cînd întreaga activitate editorială avea să fie reorganizată pe baze noi.

A

N

E

Tipografii, cartea şi socialismul Modernizarea şi industrializarea tiparului în perioada de început a capitalismului a avut drept consecinţă imediată formarea unui mare număr de muncitori tipografi, categorie care, prin natura muncii sale, a devenit de timpuriu conştientă de condiţia sa şi s-a plasat în avangarda clasei muncitoare. Tipografii au fost printre primii muncitori care s-au grupat în organizaţii profesionale şi politice, constituind un detaşament de frunte al muncitorimii româneşti. Este semnificativ faptul că primul ziar muncitoresc editat în ţara noastră a fost „ Tipograful român" ( 1 august 1 865). Doi cunoscuţi tipografi � vremii au avut această iniţia­ tivă : Petre Ispirescu şi Scarlat Walter. In primul număr al ziarului ei fac o analiză a stadiului la care se află meşteşugul tipografic în epocă : „ Secolul al XIX-lea a făcut progrese în dezvoltarea artelor şi industriei („.). Tipografia n-a rămas mai jos. După o lungă lîncezeală şi stagna­ ţiune neînţeleasă, ea simţi că are trebuinţă de perfecţiune„." . Tipografii participau direct la evenimentele vremii, aflîndu-se în fruntea luptei revoluţionare. Astfel, şi în anul 1 848 în timpul revoluţiei, la marea adunare populară de pe Cîmpia Libertăţii ei au fost prezenţi. Iosif Copainig (Joseph Kopainigg) şi Erich Winterhalder, împreună

1 24 P A GI NI DIN ISTORIA CARTll ROMANEŞTI

, ... ,„; l i . · � ·�·

'l·· r •„• 111 1.J"'U 1''···1 n\. ·1

ll 1.1� . nl•llll 11\.I 1 „d.. 111., llf•"' ··+Ann .11�""J'T•T•·

CONTEMPORANUL Revistă ştiinţifică şi literară

.

· · · • 111111· 1'··1·. .. „ .

1111 1uu1 • „ • 11 """' f 'I •r•u•� . 1; ....1 1 1„u1 . ·„;. .J mt1•-.u•1 .

Redactor

1;„ .„„..,.-.

•I· ifr�m". 1)1•�Lli . ,.: 1unuT1,1 li•' 111111 " I T•

111l•]"lr. I ,!1�··1•T'loUll 1. .I >.•I>• -1�1- � ' 1111 .ţ.l•'-Uit=

\li I

l•'"I"'

„„ •nul

•1om

llJHIK.IU""

'l„111""")''" ' '- ri11"•\IJr ,

T'""'l''..i ''"�"''"'"Wl' llu111T• 't .h'-" I''"''' .,,. ,. 1111111.1 • �

Poezia­ manlfest, revoluţionari, dlfuzati la adunarea popular& de pe ctmpia Llbertlţll

ANU :t.. X. TRXM. I. (lull• l m 1

IAŞI

i1:-0-LITG61!AFIEA ttl.f(;U;ML'l,\'I !tUtdN

.„

O lmportanll

publicaţie 1oclall1tl

lucrătorii din tipografiile pe care le conduceau, s-au prezentat pe un car alegoric cu o mică presă de imprimat din care erau date mulţimii sute de exemplare dintr-o foaie volantă cu o poezie-manifest, revolu­ ţionară : „O-acuma libertatea / O-acum fraternitatea / Prin toată Ro­ mânia / Eterne vor domni ; / Tiparul este liber, / El le va sprij ini." Acestea sînt versurile ultimei strofe a poeziei ce purta titlul Iunie 1 1 . 1 848. Tipografii şi cartea au avut un rol import�nt în pătrunderea şi dez­ voltarea ideilor socialismului în ţara noastră. In anul 1 858 se înfiinţează Societatea generală de ajutor reciproc a lucrătorilor tipografi din Româ­ nia - „ Gutenberg", prima organizaţie muncitorească profesională de acest gen, din conducerea căreia făceau parte C. A Rosetti şi Scarlat Walter, precum şi scriitorul Petre lspirescu, iar în anul 1 879 ia fiinţă, tot din iniţiativa tipografilor bucureşteni, societatea Deşteptarea. Revendicările de natură profesională şi socială nu au întîrziat să dobîn­ �ească un caracter politic, determinat de formarea conştiinţei de clasă. In anul 1 888, a avut loc greva generală a tipografilor din capitală, timp de 20 de zile, cu participarea a sute de muncitori. Evoluţia tiparului în România este astfel legată de evoluţia vieţii politice, de începuturile mişcării muncitoreşti şi de afirmarea socialis­ mului. În anul 1 877, la Bucureşti, a apărut primul număr al ziarului „ Socialistul", editat de „Cercul socialist". După cîţiva ani, la Iaşi, apărea „Contemporanul", revistă de o deosebită importanţă pentru istoria literaturii şi a gîndirii social-politice din ţara noastră. Timp de un deceniu ( 1 88 1 - 1 89 1) „ Contemporanul" a apărut prin grija lui Ion Nădejde şi sub îndrumarea ideologică a lui Constantin Oobrogeanu­ Gherea. cu

1 25 Primul articol deepre Karl Man ,1 Internaţionala I aplrut Io ţara noaatrl („Familia" din 19/31 decembrie 1871)

lfi���:�=

��-: ·· .'� :� �� ��-�� "-�-ş_:t-:T:- ��-:: ::�:�� :_.:--; . : -··

. :. .

. . '

��:.:·

.

„Manifestul comuniat" Io traducerea romlns:a1cl de la 1892

din colecţia „Biblioteca ziarului Lumea nouă" O lucrare

Nu numai apariţia publicaţiilor periodice, dar şi activitatea editorială, în genere, reflectă în mod sem­ nificativ propagarea ideilor revoluţionare şi climatul ideologic al dezvoltării mişcării muncitoreşti. La sfirşitul secolului al XIX-lea, în ţara noastră pătrun­ deau, pe calea tiparului, operele clasicilor filozofiei marxiste. În revista „Emanciparea" ( 1 883) a fost publicată prima traducere (fragmentară) din lucrarea fundamentală a lui Karl Marx Capitalul. Primul articol despre Karl Marx şi Internaţionala I apărut în limba română a fost găzduit în paginile revistei „Familia" ( 1 87 1). Primele traduceri în volum din opera lui Friedrich Engels au văzut lumina tiparului la Bucureşti în anul 1891 Socialism utopic şi socia­ lism ştiinţific, iar în „Biblioteca ziarului Lumea nouă�', în 1 895, lucrarea Tactica social-democraţiei. In anul 1 892, la Iaşi, a apărut în limba română (traducere de Panait Muşoiu) Manifestul comunist, programul de acţiune şi luptă a clasei muncitoare. Literatura socialistă, lucrările teoretice ale miş­ cării muncitoreşti au fost publicate în cadrul unor serii de colecţii de mare audienţă : „ Biblioteca socia­ listă" (Friedrich Engels, Originile socialismului ştiin­ ţific), „Biblioteca proletariatului" (Constantin Dobro­ geanu-Gherea, Socialismul în România. Este socia­ lismul la noi o plantă exotică ?), „ Biblioteca democra­ ţiei sociale" (Anton Bacalbaşa, Grevele), „ Biblioteca România muncitoare" (M. Gh. Bujor, Războiul euro­ pean şi social-democraţia). O bogată activitate a desfăşurat „ Cercul de editură socialistă", publicînd atît traduceri (Paul Lafargue, Socialismul şi intelectualii), cît şi lucrări originale (Constantin Dobrogeanu-Gherea, Concepţia mate­ rialistă a istoriei). Numărul publicaţiilor socialiste. şi muncitoreşti ilustrează avîntul mişcării revoluţionare în România. Pentru prima dată la noi, în paginile presei muncito-

K A RL MARX & FRIE!JKIC'H f.NGEL.S

MANI FEST U L COM U N I ST TRADUCE.RE

••

-

P.

M

UŞOIU

-

-

CiTABILIJ.ICH1'UL

I A Ş I

(. R A FI C , . M I R O N COS1'JN• ·

1892.

-

l l l L lllTHA 1 1 \ K L L ld

.

.

LIJHA N O U A „

1'11 • . " ·

T A CTICA

SOClAL-DEMOCRAŢIEI -\

� I N Tl1(1DllCERE LA LJJIŢL\ N:OU.\ :-Ot'.111 ElU'Î 1.Ui Aol A l l X. . 1 . 1 ' 1 '1'.\ rn: CLA:::E IN rR.' '.'i î ' rit::: LA l lJ -4- j PIN.� T. A JR."'10)

r R I E D R I C H EN;GELS Cl' O

l'lll·Y.\ L\

UE

I O A N N Ă D EJ D E

BUCUREŞTI

I T I PUlillAF'IA NOl'ĂJ, tiRIGORF. l'A:"JAl'fESCU 1 89�

o.. - ·-

...

•

iiiiii;:::�\�

. """"" " "„' " ... „„ ,,11r• •

MANFESTUL C O M U NI ST „

.... „•.� ... ...... ......... .

•

.

• I �f

. . . . ........ „ llO•• ••„

--

......

O bogatl\ literaturi sociaHsti

reşti este semnalată activitatea lui V. I. Lenin („Mişcarea socială", 1 897) şi este publicată una din scrierile sale („România muncitoare", 1 9 1 1). În volum, gîndirea revoluţionară a lui V. I. Lenin începe să fie propagată prin editarea lucrării Puterea sovietelor şi criza socială d1'n Germania ( 1 9 1 9). Avîntul revoluţionar se manifestă în epocă prin acţiuni de mare amploare, în a căror organizare tipografii au avut un rol însemnat, ca acea demonstraţie memorabilă în istoria mişcării democratice şi muncitoreşti din ţara noastră, de la 13 decembrie 1 9 1 8, cînd în Piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti au căzut victime represiunii 1 02 muncitori. Prin făurirea în mai 1921 a partidului revoluţionar al clasei munci­ se deschide o nouă epocă i n toare - Partidul Comunist Român istoria patriei noastre, în lupta poporului român, pentru dreptate socială şi emancipare naţională. De la începutul activităţii, voind să facă cunoscută poziţia sa în principalele probleme economice, politice şi culturale, Partidul Comunist Român a organizat o intensă activitate editorială şi publicistică, atît prin lucrări, ziare şi reviste publicate în mod legal, cît şi prin JilUlte tipărituri editate în condiţiile luptei des­ făşurate în ilegalitate. Intre anii 1 92 1 - 1 924 a apărut, ca organ de presă central, ziarul „Socialistul". Din anul 1 93 1, ziarul „ Scînteia", apărut -

-- ....„ . ..

Primul numlr al ziarului „Scînteia"

O traducere din limba francezi a unei lucrări de V. L Lealu, publicată de „Cercul de editură socialistă"

LENIN

·

3 q � ţ 1.n e \. l

CoJIWJişt, ap:ire lupt.• pe M10 ll1:' t • �z.llt\9i-rea i. �

Problemele

Puterei Sovietelor

•!) c I n t e i �-1

orsanul ctrntra.l nl rartid.ului î1.tr 'o c!. tuc� ' e rt.r de î.Pcord.Q:t de 1fi pe Yi&� d t nt r• doud c .:..a a• : GUYernU.:

Gazeta •scc:.nt(tia"

iaau ' · · „-.l n � ci 1-uvc �l ·e�olu �iom..re u� la no! , t>(>ntru Cn ni..� ea.,.JYi•tioe c&. o ul t1mă 1nce.1.cnre ele eq1re din criz • TOVAiV.Şl ! t:G ZUn !a Qtdinoa z le • . l.t pua unel ,;o•OS• centrale leaale cc.t 11 a ;,>Ulll 1 ca„- ....::-. il''- � })crtiCI l&v=+ *' W1 " . ,,...„„ 'a:Fol&Y• pentru co. tovB.râfJ. e :S.- v .;oat.„1 a.. e a u.'t'fa.J'� i c ur.o�t i n ţolo g te cheet1un1lc tcorctie-c V a.le JtJ. caroi re'fcluţidiara· . llr�i tovu� 1 .

r„113�e

��-��t �cc

lITl'lt.1 SO< ' I A l .IST.I

PRF.Tl • L : 1.!111

�.2i�

.>!�-:.rulJUt;.l.. �J&�� ewte ttitJC B' nu . are 'f'Oe ---sK C\.' att� 1.. j ir�but.sc tnaintt.. t e iDUc11at contl'\Ll, • .t. �c Tor lua c�lu !Dlt� anpr� �ieur; impo t r 1Ta o�lor caro ae Yor · !'ace l' il"ibY1'�1 tli:: n• i'n.1op1 1n1rua 1·c""etor ouc1n1 . hi111 te;1 roeulat c < r�•.i>0nJLnţ!I. 11, p„ttif„ !lioi 1111 !lan �ntn 1111aetdo 11otte1W1c . 8U1 \ .ne ţi prva" rll1'ol11ţtonad . -Tl"li occ" •6cllntc1u• f t ri Uaool rpar1ţ1a «:sula\& a "So,\iit Hi • •

în situaţia grea a activităţii comuniştilor români în ilegalitate, a purtat cuvîntul partidului în rîndurile clasei muncitoare. O altă publicaţie a partidului, cu caracter teoretic, propagatoare a ideologiei marxist-leni­ niste, a fost revista „Lupta de clasă" cu apariţie lunară din anul 1 920. Din_ 1 926 şi această publicaţie a fost nevoită să fie tipărită în ilegalitate. In pofida condiţiilor extrem de grele în care acţiona, mişcarea mun­ citorească revoluţionară din ţara noastră şi-a făcut auzit cuvîntul prin mal!ifestări revendicative şi, deopotrivă, prin intermediul tiparului. In afara publicaţiilor democratice din epocă în care scriitori şi ziarişti ataşaţi cauzei clasei muncitoare îşi exprimau punctul de vedere, Partidul Comunist Român a iniţiat şi a susţinut editarea mai multor publicaţii periodice de cultură: „ Cultura proletară" ( 1 926- 1 927), „Korunk" ( 1 926- 1 940, periodic îndrumat de filozoful şi esteticianul Gaâl Gâbor) ; „Bluze albastre" ( 1 932, revistă condusă de scriitorul comunist Alexandru Sahia), „ Era nouă" ( 1936), „Reporter" ( 1 9331 938). Mai mult, chiar în închisorile în care se aflau întemniţaţi comu­ niştii, circulau foi volante concepute ca organe de presă ale organizaţiei de bază P. C.R. - „Doftana Roşie" ( 1 932) şi „Jilava Roşie" ( 1 935). Alături de ziarele şi revistele editate şi conduse de Partidul Comu­ nist Român circulau, propagînd ideologia marxistă, numeroase cărţi

•

-

.

8181.IOTlC• L �

L�'j&�

. � BIBLIOTECA Jll U "CITORU "o. 4-

CHESTIUNEA ORGRNIZRTORICR ...,

SOCIALISMUL = şi R Ă S B O I U L ---

llAXlll

60RCHI

·

TRADUCERE �I PH.FATA Dt:

P. COISTAMTIMESCU·la�

15.Al\LAO I 924

f.dilura ·

- l !l :t l Partldului Comunist din Romlnla

Volum editat ln colecţia „ Biblioteca lealalstl" „Socialismul ,1 războiul" de V. I. Lealn, 1931 Maxim Gorki despn viaţa ,1 opera Iul V. I. Lenin

- 1931 .EDITURA PARTIDULUI COMUNIST

DIN ROMANIA

l�ilul Omenl a.1111 �Ir. Brtilti Nt'>. 11

si brosuri. Din anul 1922 îsi începuse activitatea Editura Partidului Comu�ist Român. În „Biblioteca leninistă" au fost tipărite în anul 1 931 trei lucrări, documente de partid, de o deosebită importanţă pentru teoria şi practica mişcării revoluţionare: Chestia naţională, Chestia agrară, şi Chestiunea organizatorică, precum şi broşura Socialismul şi războiul de V. I . Lenin. In „Biblioteca muncitorului" (Editura Societă­ ţii cooperative „Casa poporului") a fost publicată lucrarea lui Maxim Gorki despre viaţa şi opera lui V. I. Lenin, în traducerea şi cu o prefaţă de P. Constantinescu-Iaşi(Maxim Gorchi, Lenin, 1 924). Multe cărţi şi broşuri au fost multiplicate în alte condiţii decît cele ale tiparului. Şapirografiate, în climatul de strictă clandestinitate în care se desfăşura activitatea partidului, lucrările din Editura Comitetului Central al P. C.R. (din anul 1 933 apare această modificare în denumire) şi-au atins scopul, fiind mult difuzate şi citite. „ Cereţi aceste publicaţii de la acel . care vă dă numărul de faţă al Scînteii" sau „Daţi-le mai departe şi feri­ ţi-vă de ochii agenţilor siguranţei şi ai patronilor !" - erau indicaţiile penţru răspîndirea acestei importante literaturi revoluţionare. In anul 1 935 o nouă editură, Editura Comitetului. Central al U. T.C. vine să completeze activitatea de propagare a ideilor filozofiei mar­ xist-leniniste. Titlurile lucrărilor realizate în aceste două edituri indică limpede modul în care s-a răspîndit în rîndul maselor ideologia clasei muncitoare, marcînd în timp diverse etape în evoluţia şi maturizarea mişcării muncitoreşti, democratice şi revoluţionare. Trebuie amintită colecţia „Mica bibliotecă marxistă", în care au apărut lucrări valoroase (V. I. Lenin, Stîngismul, boala copilăriei comunismului, 1 937), care mai tîrziu va deveni colectia de referintă în editarea clasicilor filozofiei cla­ sei muncitoare - „ Biblioteca marxistă-leninistă". Trecerea Partidului Comunist Român în ilegalitate (din anul 1 924) n-a putut împiedica, aşadar, activitatea revoluţionară de formare a conştiinţelor prin lumina tiparului pus în slujba unei cauze nobile, de creare a unui om nou, liber şi stăpîn pe soarta sa şi a unei societăţi bazate pe egalitate şi progres social, a unei patrii independente şi suverane. Cartea socialistă, editată în condiţii grele, şi-a îndeplinit eficient rolul de a difuza învăţătura marxistă, de a răspîndi în masele largi populare cuvîntul partidului şi chemarea sa la luptă.

--

·

Dimensiuni şi perspective contemporane Socializarea tiparului. Marile transformări politico-sociale, după revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperia­ listă de la 23 August 1 944, care a încununat lupta şi victoria Partidului Comunist Român, au început să schimbe faţa ţării. Lupta revoluţio­ nară a clasei muncitoare a continuat în forme noi, după instaurarea noii orînduiri. În această luptă pentru edificarea socialismului, în care for­ marea omului nou ocupă un loc de frunte, rolul cărţii devine mai impor­ tant decît oricînd. Lumea cărţii a suferit marile prefaceri pe care le-a suferit însăşi societatea românească în procesul ei de înnoire revoluţionară. Progresele realizate în domeniul tiparului .între cele două războaie mondiale ofereau o platformă solidă revoluţionării tiparului, dar fun­ damentală pentru aceasta a fost în primul rînd transformarea concep­ ţiei despre rolul formativ al cărţii, despre posibilităţile sis_temului de editare de a răspunde noilor cerinţe ale unei noi societăţi. In perioada interbelică se manifestase o tendinţă de centralizare în domeniul tipă­ ririi cărţilor, prin crearea_ de mari edituri, prin fuzionarea unităţilor tipografice şi a librăriilor. In anii socializării tiparului, tendinţa de cen-

;

20:-, ;; 1"1 :1

. j� :·•·

-·�.

,,

& :I B L I O T .E C A

M AI X I S T Â-L E N I N I S T A

l-D I T U' P.. A ·P A JI T l-D U L l: I

C O ll L' P.,: T S T 'R O M ·' ..._

Două lucrări din colecţia „ Biblioteca marxistă-leninistă"

tralizare se manifestă pe planuri multiple. Era ne­ cesară crearea unui sistem editorial naţional, cen­ tralizat, avînd o bază tehnico-materială unică şi puternică . Centralizarea sistemului editorial românesc mo­ dem a început prin naţionalizarea, în anul 1 948, a caselor de editură, a tipografiilor şi librăriilor. Se crea astfel o bază materială, care urma să fie valo­ rificată conform unei concepţii superioare asupra menirii unui sistem editorial. Perioada anterioară, 1 944- 1 948, reprezintă, pentru istoria cărţii româ­ neşti, o perioadă de tranzjţie spre socializarea com­ pletă a cărţii şi tiparului. In acest interval, în pofida pierderilor cauzate de război, producţia de carte a înregistrat o anumită creştere. Aşa cum era şi firesc pentru o societate aflată pe drumul prefacerilor revoluţionare, cartea social-po­ litică dobîndeşte de la început o pondere deose­ bită. Iată de ce, încă din anul 1 944, şi-a început, activitatea, în condiţii de legalitate acum, Editura Partidului Comunist Român, centru-pilot în acţiu­ nea de restructurare a concepţiei editoriale. La această editură a văzut lumina tiparului în anul 1 945 primul volum Scrieri alese de Karl Marx, după care a început tipărirea masivei opere Capitalul ,·ol. I. 1 947). Editura a„ pus în circulaţie colecţia „Biblioteca marxistă-leninistă", în cadrul căreia s-au publicat principalele lucrări ale lui Karl Marx. Printre operele publicate în această perioadă se numărau Mizeria filozofiei ( 1 917) şi Luptele de clasă în Franţa, 1 848- 1 850 ( 1948). In anul 1 945 a apărut o nouă ediţie a Manifestului Partidului Comunist, iar în anii următori, printre lucrările publicate figurau scrierile lui V. I. Lenin Imperialismul, stadiul cel rnai înalt al capitalismului ( 1 945), Statul şi, revoluţia 1 946), Marx, Engels, marxism ( 1 947). Editura Partidului Comunist a publicat în de­ cursul anilor şi alte lucrări importante pentru propa­ ganda marilor idei politice, conferinţe şi culegeri de conferinţe, printre care Poziţia Partidului Comu11ist Român faţă de intelectuali de Lucreţiu Pătrăş­ canu ( 1 946) şi volumul de conferinţe consacrate personalităţii lui Tudor Vladimirescu, semnat de Scarlat Callimachi şi Paul Chirtoaci (în acelaşi an). Astfel, în epocă, Editura Partidului Comunist Român a fost principalul factor de propagare, prin intermediul cărţii, a ideologiei marxiste şi de afir­ mare a valorilor noii societăţi. Din martie 1 949 i s-a adăugat Editura de Stat care avea drept scop de „a tipări, edita şi răspîndi lucrări de orice fel în do­ meniul literaturii naţionale şi străine, al ştiinţelor pozitive, al tehnicii, al ştiinţelor sociale şi artei, menite să contribuie la ridicarea nivelului cul­ tural al poporului român şi la dezvoltarea conştiinr

111111 1/1111 11111 1I111 1111 1111I

EDITURA MINERVA

~ EDITURA KRITERION

llJ

EDITURA ŞTIINŢIFICA $1 ENCICLOPEDICA

fl!I EDITURA MUZICALA

0 EDITURA ALBATROS

EDITURA JUNIMEA

CD EDITURA TEHNICA

�

EDITURA EMINESCU

~

B

EDITURA ION CREANGA

EDITURA DACIA

� EDITURA PEDAGOGICA $1 DIDACTICA

li

CENTRALA EDITORIALA

EDI TURA CARTEA ROMANEASCA

A

A

"""'E R I DIANB

./

V

�

EDITURA FACLA

EDITURA SCRISUL ROMANESC

Q -

EDITURA CE�ES

~

� EDITURA MEDICALA

ce EDITURA LITERA

II11 11111 1II IIII1 1111 111

fi EDITURA MERIDIANE

'V EDITURA ACADEMIEI

EÎM EDITURA MILITAU,

�

EDITURA UNIVERS

I EDITURA POLITICA

ep EDITURA SPORT TURISM

�

Aspect de la cel de-al patrulea „Salon al clrţll", manifestare editorlall de presdgiu Embleme editoriale

132 PA GINI DIN ISTO RIA CARTU RO MANEŞTI

ţci sale democratice" (Decretul de înfiinţare nr. 430 din 1 martie 1 948). După naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, în iunie 1 948, celelalte unităţi ale noului sistem editorial în formare urmăresc la rîndul lor un program de popularizare a descoperirilor ştiinţei şi tehnicii, a valorilor tradiţionale ale marii literaturi româneşti şi uni­ versale, de răspîndire a ideilor, a cunoştinţelor care să formeze omul nou, al societăţii socialiste. Prima reglementare de drept socialist a activităţii de editare şi difuzare a cărţii a fost Decretul nr. 17 al Marii Adunării Naţionale din ianuarie 1 949. Pentru propăşirea cărţii alături de Editura Partidului Muncitoresc Român şi de Editura de Stat, funcţionau Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Editura de Stat pentru Literatură Ştiinţifică şi Didactică, Editura A.R.L. U. S. - Cartea Rusă, Editura Academiei R.P.R., Editura Confederaţiei Generale a Muncii, Editura Tineretului, Editura pentru Cultură Fizică şi Sport. Însăsi nomenclatura acestor edituri indică tendinţa de diversificare a produ �ţiei editoriale pentru acoperirea tuturor d?meniilor cul?1rii, prin specializarea pe profiluri a editurilor, perfecţionată în perioada următoare prin modificări ce corespund necesităţilor impuse de evo­ luţia permanentă a societăţii noastre, cărora le răspunde prin dinamica sa sistemul editorial. O privire istorică asupra evoluţiei editurilor româneşti în cadrul procesului de socializare a tiparului înregistrează numeroase schimbări determinate de căutarea şi experimentarea celor mai bune soluţii, a căror selectare a condus la actuala structură a sistemului editorial româ­ nesc. Au fost înfiinţate noi edituri specializate pe un anumit profil (Editura Agro-Silvică de Stat 1953, Editura Muzicală 1 957, Editura Meridiane - 1 960, Editura Ştiinţifică 1 960, Editura Enci­ clopedică Română 1 968, Editura Kriterion şi Editura Cartea Româ­ nească - 1 969). Prin dezvoltarea activităţii, printr-o nouă reorganizare se constituie şi alte case de editură. Astfel, Editura pentru Literatură şi Editura pentru Literatură Universală moştenesc din 1 960 princi­ palele sectoare ale Editurii de Stat pentru Literatură fi, Artă, pentru ca în 1 969 prima să constituie baza de formare a actualelor edituri Minerva şi Eminescu, iar cea de-a doua să-şi schimbe numele în Editura Univers. In acelaşi an, Editura Tineretului se constituie în două unităţi cu spe­ cific bine definit: Editura Albatros - pentru literatura destinată tine­ retului şi Editura Ion Creangă - pentru literatura destinată copiilor. Tot acum Editura Agro-Silvică devine Editura Ceres. Se înregistrează nu numai o diversificare tematică, ci şi una terito­ rială, prin crearea unor edituri în cele mai importante centre culturale ale ţării (Dacia la Cluj-Napoca, Junimea la Iaşi, în anul 1 969, Scrisul românesc la Craiova şi Facla la Timişoara, în anul 1972). Aceasta oglin­ deşte acea latură a politicii partidului care preconizează dezvoltarea egal_?, multilaterală a tuturor ţinuturilor ţării. In sistemul Centralei editoriale îşi desfăşoară activitatea 17 edituri (Eminescu, Minerva, Ion Creangă, Albatros, Meridiane, K.riterion, Univers, Ştiinţifică şi Enciclopedică, Tehnică, Ceres, Junimea, Dacia, Facla, Scrisul românesc, Litera, Muzicală, Sport-Turism). În subor­ dinea altor organe de stat, alte edituri urmează un program complex de publicare (Editura Politică, Editura Didactică şi Pedagogică, Edi­ tura Militară, Editura Medicală, Editura Academiei, Editura Cartea Românească). Economia planificată a ţării noastre permite mari investiţii în dome­ niul culturii, deci şi în cel editorial, pentru perfecţionarea bazei sale -

-

-

-

133

materiale în vederea satisfacerii cererii de carte tot mai mari a cititori­ lor. Socialismul a adus în peisajul românesc ideea generoasă a accesului maselor largi la cultură prin intermediul cărţii, asigurînd şi condiţiile materiale pentru realizarea acestui deziderat. Istoria tiparului românesc a cunoscut, după anul 1 948, o dezvoltare spectaculoasă a mijloacelor de editare. Dată fiind importanţa fundamen­ tală a bazei materiale, un eveniment remarcabil a fost începerea în anul 1 949 a construcţiei monumentalei cetăţi a cărţii şi presei româ­ neşti, Combinatul Poligrafic „ Casa Scînteii", deoarece înfăptuirea revo­ luţiei culturale în ţara noastră presupunea un mare volum de tipărituri. Această sarcină a revenit în mare parte noului combinat poligrafic, „gigant al tiparniţelor noastre", cum era numit într-un articol din ziarul „România liberă" (5 ianuarie 1 950). Cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la crearea Partidului Comunist Român, la 8 mai 1 951 intră în func­ ţiune „secţia gazete" şi se tipăreşte în noile condiţii ziarul „ Scînteia" . ln anul următor, de la 1 iulie 1 952, este realizat aici şi cotidianul „ Ro­ mânia liberă". Complexul a intrat în funcţiune la întreaga sa capacitate în anul 1 953. Azi, Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii" este una din­ tre cele mai mari tipografii din sud-estul continentului nostru. Maşini tipografice moderne pot imprima într-o oră 5 7 OOO coli tipografice, �ar în 24 de ore peste 3 OOO OOO exemplare de cărţi, ziare şi reviste. In anul 1 977, cea mai mare tipografie românească, Combinatul poli­ grafic bucureştean, a realizat circa 40 la sută, din producţia de carte, circa 70 la sută din producţia de reviste şi circa 73 la sută din cea de ziare, folosind pentru aceasta aproximativ 50 la sută din cantitatea de hîrtie folosită de industria poligrafică din ţara noastră. Această clădire monumentală, a cărei siluetă domină orizontul nordului Capitalei, adăposteşte şi redacţiile marilor ziare, reviste ( Scînteia, România liberă, Scînteia tineretului, Contemporanul, Româ­ nia literară, Luceafărul, Flacăra, A Het, Neuer Weg, Elore) şi cea . mai mare parte din edituri (Politică, Minerva, Eminescu, Albatros, Ion Creangă, Şti"inţifică şi Enciclopedică, Univers, Kriterion, Tehnică, Ceres) . În afara acestei citadele a tiparului românesc şi a unor tipografii cu ", unităţi traditie . - „ 13 Decembrie 1 9 1 8", „Arta grafică", „Informaţia ale ţării, oraşe mari tipografice moderne funcţionează în toate celelalte reşedinţe de judeţe sau municipii . Socializarea tiparului presupune deci maxima răspîndire a cărţii, prin mijloacele cele mai diverse, de la reţeaua de librării ce acoperă întreaga ţară, la sistemul „cartea prin poştă" sau standurile de difuzare din întreprinderi. Ea înseamnă în acelaşi timp creşterea fără precedent a numărului de titluri tipărite şi a tiraj elor, pentru a răspunde nevoilor de lectură de informare si formare a tuturor categoriilor de cititori. Fizionomia si dinamica fluxului editorial contemporan. Cartea românească contem porană este exponentul major al unei complexe acti­ vităti cultural-s' tiintifice. În cursul anilor numărul de titluri şi de exem­ plar� a crescut rapid şi continuu. Acea�tă spori�� a. pr.od�cfiei e ��to�i �le se caracterizează prin abordarea de noi domenn ş1 d1sc1plme ştnnţ1fice sau umaniste şi prin crearea unor serii şi colecţii orientate spre diferi­ tele categorii de cititori. În 25 de ani de activitate editorială republicană ( 1 947 - 1 972), spre exemplu, numărul total al lucrărilor tipărite în ţara noastră se ridică la 1 53 OOO de titluri, într-un tiraj de 1 ,5 miliarde exemplare. Cu cifrele producţiei la zi se ajunge la o cantitate impresio­ nantă, dar această dezvoltare nu este numai cantitativă, ci şi calitativă, J

„

•

PAGINI DIN ISTORIA CAR ŢII R O MANEŞTI

134 PAGINI DIN ISTORIA CARŢU ROMANEŞTI

NICOLAE CEAUS ES C U .-

Opera secretarului general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste Rominia, Nicolae Ceauşescu: „Rom Ania pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate"

N I COl .AF CEAUŞE SCU

RO M A N I A ( >'

n

( 1 1 . 1 �l

1 1 :

'' \'t

1 ! . I 11'- ( ;

\ 'I' 1 1 11

'.\. l l l 1 1 1 \rFH \ J ,l.l 1 1 1 . , 1 : u. 1 1 ,1-:P :-
l '< >l l l l l ·:

l

t •.\:U U ITl ) I " ( ) "\ > 1 li l . '\.' t l 1< 'TI 1 ' 1 1 •',( 'K.C. ) \ l ) < ll �l l t t ·:c ·TtV\

l i

avînd ca atribut esenţial editarea valorilor de seamă ale tezaurului spi­ ritual naţional şi universal . Instrument de cultură şi formare a conştiinţei socialiste active) militante) cartea social-politică ocupă un loc de seamă în istoria con­ temporană a cărţii româneşti, atît prin numărul de titluri şi de exem­ plare tipărite) cît şi prin acela al cititorilor. ' Pe primul loc se situează documentele de partid şi de stat, care jalo­ nează evoluţia societăţii noastre. Ele au fost publicate în broşuri cu tiraje de masă. Documentele cele mai importante) cum ar fi lucrările congreselor sau conferinţelor naţionale ale partidului au fost editate în volume : Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român ( 1 9 - 24 iulie 1 965)J Editura Politică , 1 965; Congresul al X-lea al Partidului Co­ munist Român ( 6 - 12 august 1969)J Editura Politică, 1 969; Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român (3 - 5 noiembrie 1 97 1 ), Editura Politică, 1 97 1 ; Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român ( 1 9 - 21 iulie 1 972), Editura Politică, 1 972; Congresul al Xi-lea al Partidului Comunist Român (5 - 28 noiembrie 1 974), Edi­ tura Politică, 1 975 ; Programul Partidului Comunist Român de făurire a ' societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, Editura Politică) 1 975 . De asemenea) principalele documente de partid şi de stat au fost editate şi în limbile naţionalităţilor conlocuitoare) în maghiară, ger­ mană şi sîrbă. Din anul 1972 a început publicarea de volume tematice din documentele Partidului Comunist Român, cu scopul de „a uşura studiul politicii partidului nostru de către toţi comuniştii, de către oamenii muncii" şi de a le oferi „o imagine clară a orientării partidului nostru în principalele domenii de activitate) în legătură cu principalele aspecte ale vieţii sociale interne şi situaţiei internaţionale". Printre cele 23 de volume apărute în anii 1 972 şi 1973 se numără : Rolul con­ ducător al partidului în întreaga viaţă politică) economică şi socială ; Societatea socialistă multilateral dezvoltată) 1 972; Naţiunea socialistă)· Literatura şi arta în societati:>a noastră socialistă)· Rolul femeii în viaţa economică) politică şi socială a României socialiste J. Frăţia dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Aceste culegeri tematice au fost publicate de Editura Politică. De o valoare socială şi ideologică deosebită, adevărat ghid de edu­ caţie şi pregătire revoluţionară, sînt volumele din seria operelor secre­ tarului general al partidului) preşedintele republicii� tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Prin conţinutul lor, aceste volume) apărute la Editura Politică, constituie o contribuţie fundamentală la rezolvarea probleme­ lor pe care le ridică construcţia socialistă în ţara noastră, reprezentînd în cadrul literaturii social-politice contemporane o contribuţie remar­ cabilă la dezvoltarea gîndirii marxist-leniniste contemporane) la îmbo­ găţirea tezaurului teoriei şi practicii revoluţionare. Primul volum din această serie, ce cuprinde rapoartele, cuvîntările, articolele şi interviurile preşedintelui republicii, a apărut în anul 1968 sub titlul România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste. Urmă­ toarele) volumul 2J 1 968 şi volumul 3J 1 969, au acelaşi titlu. De la volu­ mul 4J 1 970, şi pînă aziJ seria operelor · tovarăşului Nicolae Ceauşescu apare cu titlul România pe drumul construirii societăţii socialiste multi­ lateral dezvoltate : volumul SJ 197 1 ; volumul 6, 1972 ; volumul 7, 1 973 ; volumul 8, 1 973; volumul 9J 1 974; volumul 1 0) 1 974J volumul 11, 1 975, volumul 12) 1 976, volumul 1 3, 1977J volumul 14) 1 978, volumul 15, 1 978 , volumele 1 6) 1 7 şi 1 8, 1979, volumul 1 9, 1 980, volumele 20, 21, 1 98 1 .

135

P A GINI DIN ISTORIA CARTll ROMANEŞTI

LUC I AN BLAGA

LUCRETIU PATRASCANU I I

TRI LOGIA CU LTURII ORIZONT SI STIL SPAŢIUL MIORITIC GENEZA METAFOREI ŞI SENSUL CULTURII

I

Seria volumelor de studii asupra „Presei muncitoreşti ,1 socialiste din România" Colecţia de „Documente din istoria partidului comunist şi a mişciril muncitoreşd revoluţionare din România"

CURENTE ŞI TENDINŢE ÎN FILOZOFIA ROMÂNEASCĂ

Volum publicat cu ocazia sirbitoririi a 60 de ani de la crearea Partidului Comunist Român O reeditare valoroasA

În acelaşi timpJ aceste volume au fost editate în limba maghiară Romania a sokoldaluan fejlett szocialista tarsadalom epitese utjan şi germană Rumănien auf dem Weg des Aufbaus der vielseitig entwickel­ ten sozialistischen Gesellschaft. Din anul 1 969 operele tovarăşului Nicolae Ceauşescu sînt publicate la Editura Meridiane şi în limbi străine de largă circulaţie : engleză Romania an the way of building up the multilaterally developed socialist society franceză La Roumanie- sur la voie de l' edification de la no societe socialiste multilateralement developpee rusă PyM&tl-tUR -

-

-

-

-

nymu

-

n.ocm poenult

ececmo pon'He

-

paaeumo20

-

C01fita.1Lucm uttec11:0?0

Rumania hacia la construccion de la sociedad şi spaniolă socialista multilateralmente desarrollada. Un eveniment editorial l-a constituit publicareaJ din anul 1 978: a volumelor de culegeri tematice (Contribuţia României lfi realizarea unui sistem trainic de securitate şi. cooperare în EuropaJ Dezarmarea - nece­ sitate vitală a întregii omeniriJ Dezvoltarea invăţămîntului� ştiinţei şi culturii în România spre exemplu) în seria intitulată Din gindirea social-politică a preşedintelui României Nicolae Ceauşescu. o6UfeCmea

-

-

RK RESEARC H WO ON S YNTH ESI S

IZATION R E T C A R C HA R OF LEC ULA O M O R MA C UNDS co M PO AND

·

• pe d preşedintel Opera w· Nicolae Ceauşescu - dRomania. . ezvoltaie rumul soc1etătii socialiste mul1ilateral · (21 voiurne)

:l ::

straine •· T�aducerile în hmbi . clin r • rile preşedin teiw. î ntrea ga lume 0 fac cunoscu Nicolae ceauş s . . gî ndire politic ofund u mamstă ·

� ��

'

.. . ·- . n1. C ontribuC -r româneşti Ia pa�rimoniul şt11nţ1fic . . versal - ucrările acad dr. mg Elena Ceauşesc

�

LUCREŢIU R!l..TRAŞCANU

Litera tura social-politică ocupă un loc important în dinamica fluxului editorial românesc contemporan

Istoriografia românească contemporană ..abordează o mare diversitate de teme, cu lucrări de o înaltă ţinută ştiinţifică

A tlasul istoric

-

o frumoasă realizare ştiinţifică şi tipografică

ISTORIA ' Ll TE RATU RJ l ROMANE -4·-

-

· t 1 .A

;; � tmM w,_;;

AU\.tMasă moştenire culturală păstrată în patrimoniul naţional Una din multele reuşite ale literaturii enciclopedice

Cartea - o cale de iniţiere în artă

Dragostea pentru lectură este cultivată cu grijă în rîndul celor mici, formulele literaturii pentru copii fiind variate şi complexe, ocupînd un loc important în procesul de formare a tinerei generaţii

ANTON

D U M I TR I U

1 1 > I· I

U l � IT \ l l ' OIC\ N I

INTRODUCERE îN RL020FIA CULTURII

AL. TANA5E tfiih?K -�

REFLECfH ASUPRA FfLOZOFfBI MARXISTE RADU FLORIA

ep

I S T O R I A

L O G I C II

I storia miscării socialiste si ' muncitoresti din tara noastră si istoria Partidului Co�unist Român au constituit obiectul unei vast� acţiuni de editare, în care se înscrie publicarea seriilor : Documente privind miş­ carea muncitorească socialistă # comunistă din România, în cadrul căreia între anii 1 966 - 1 973 au apărut 6 volume, conţinînd mărturii de mare valoare referitoare la principalele etape ale istoriei Partidului Comunist Român şi ale mişcării muncitoreşti revoluţionare din România ( 1 82 1 1 878; 1 879- 1 892; 1 893- 1 900; 1 91 0- 1 9 1 5 ; 1 9 1 6- 1 92 1 ; 1 92 1 1 924). Seria Presa muncitorească # socialistă din România, editată în anii 1 964- 1 973 cuprinde, în 6 volume, documente şi articole din perioada 1 865 - 1 925, ilustrînd ideile şi contribuţia publicaţiilor mun­ citoreşti şi socialiste la dezbaterea problemelor majore ale societăţii româneşti . Ponderea deosebită acordată în sistemul nostru editorial cărţii social-politice reflectă noua concepţie despre rolul cărţii în formarea conştiinţei socialiste şi patriotice. In acest domeniu al gîndirii un rol deosebit revine filozofiei. In ultimii ani activitatea editorială consacrată lucrărilor de filozofie a fost deosebit de rodnică, urmărind atît difuzarea marilor valori ale filo­ zofiei româneşti, cît şi a valorilor filozofiei universale. Gîndirea filo­ zofică românească a fost valorificată prin tipărirea unor lucrări dintre cele mai reprezentative ale marilor filozofi şi sociologi români ca Lucian Blaga ; Trilogia culturii (Orizont şi stil. Spaţiul mioritic. Geneza meta­ forei şi sensul culturii) ; Lucreţiu Pătrăşcanu: Curente # tendinţe in filo­ zofia românească; Constantin Dobrogeanu Gherea : Opere complete (6 volume) ; P. P. Negulescu : Scrieri inedite : Petre Andrei: Opere socio­ logice (3 volume) ; D. Gusti : Opere (6 volume). Acestea sînt numai cîteva din marele număr de lucrări ale filozofilor români editate în ultimii ani. Din filozofia universală au fost traduse şi editate, între altele, lucrări fundamentale ale lui Immanuel Kant, G. W. Friedrich Hegel, Georg Lukacs şi mulţi alţii. La acestea se adaugă un număr impresionant de studii originale consacrate fie marilor gînditori, înlesnind înţelegerea operei lor: Dan _

Lucrări de filozofie romi.neasei contemporană

138 PAGINI DIN ISTORIA CARŢD ROMANEŞTI

Hădărău, Filozofia lui Dimitrie Cantemir ( 1 964); D. D. Roşca, Studii şi eseuri filozofice ( 1 970), fie unor probleme specifice: Al. Tănase, Intro­ ducerea în filozofia culturii. Valoare - Cultură - Civilizaţie ( 1 968) ; Constantin Noica, Rostirea filozofică românească ( 1 970), Radu Florian, Reflecţii asupra filozofiei marxiste (1 974), C. I. Gulian, Marxism şi structuralism ( 1 976), ultimele două volume apărute în colecţia Editurii Politice „I dei contemporane". Exemplele ar putea fi numeroase, cuprin­ zînd un mare număr de alte lucrări cu caracter monografic sau de sinteză, cum ar fi Istoria logicii de Anton Dumitriu (două ediţii, 1969 şi 1 975) sau Istoria filozofiei româneşti, primul volum ( 1972), dintr-o serie proiectată în cinci volume, menită să cuprindă o mare perioadă din evul mediu pînă la începuturile pătrunderii şi răspîndirii filozofiei marxiste în România. Filozofia generală, filozofia culturii, economia politică, sînt domenii interferente în lucrările de sinteză. Pentru înlesnirea înţelegerii con­ ceptelor şi ideilor filozofice au fost concepute, cu erudiţie şi cu mari eforturi intelectuale, o serie de dicţionare tematice foarte utile: Mic dicţionar filozofic, (Editura Politică, ediţia a I I-a 1973; Dicţionar de filozofie, 1 978, cuprinzînd în 804 pagini : concepte, noţiuni, curente şi personalităţi filozofice prezentate în lumina celor mai recente dezbateri şi cercetări ştiinţifice : Dicţionar de economie politică ( 1 974); Dicţionar poli�ic ( 1 975) ; Dicţionar diplomatic ( 1 979). Intrucît cunoaşterea istoriei este un factor esenţial în dezvoltarea unei personalităţi umane, şi acest fapt este reflectat practic în fiziono­ mia fluxului editorial. Cartea de istorie contemporană cunoaşte un avînt editorial fără precedent, sub mai multe aspecte. Colecţiile de documente, care erau altădată tipărite cu intermitenţe şi cel mai adesea datorită unor iniţiative particulare, sînt integrate în prezent într-un adevărat sistem de editare a izvoarelor istoriei naţionale. Astfel, documentele interne privitoare la cele trei provincii istorice româneşti (Moldova, Ţara Românească, Transilvania) au fll't: C G lt:RESC:t:

I STOR I A R0�\1ÂN I LOR

I

Colecţii de documente şi lucrări de sinteză asupra istoriei poporului român

/

/

� � :--

-

;f

ISTDRIA POPORULUI R01\1ÂN

Sub Mlama \ • \ I ' \'·••l:I

.-

....

1·111 1 1 �' " ' " 1 1( \1

\

pretracică ţi. tracică (Editura Ştiinţifică şi En­ ciclopedică, 1 978), Sebastian Morinq:, Con­ tribuţii arheologice la istoria tracilor iimpurii. I. Epoca bronzului în spaţiul carpato-balcanic (Editura Academiei, 1 978), Ion Horaţiu Cri­ şan, Burebista ţi. epoca sa (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, ediţia a II-a, 1 977), Nicolae Branga, Aspecte şi, permanenţe traco-romane (Editura Facla, 1 978), Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană (Editura Dacia, 1972), D. Protase, Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Cîmpie. Contribuţie la problema continuităţii în Dacia (Editura Academiei, 1 976), Dan Gh. Teodo­ ru, Teritoriul est-carpatic în veacurile V- XI e.n. Contribuţii. arheologice ţi. istorice la pro­ blema formării poporului, român (Editura Ju­ nimea, 1 978), Ligia Bârzu, Continuitatea crea­ ţiei materiale şi, spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii. (Editura Academiei, 1 979), Vasile Netea, Spre unitatea naţională a poporului român (Editura Ştiinţifică şi En� i� clopedică, 1979), Dan Berindei, Epoca Unzru. (Editura Academiei, 1 979). Multe monogra­ fii au fost consacrate marilor personalităţi ale istoriei neamului : Vlad Ţepeş, Petru Rareş, Mihai Viteazul, volume apărute la Editura

onol��c Dicţionar cr al ştiinţeieşi tehn1cf1 un1versa1 �::.--(J) -

'"""�" � "' ""' şie-c �� '.:'.'.: · 5:iUl8 :;>Ul

Volume atestînd varietatea tematică a muncii de cercetare din domeniul ştiinţei. şi tehnicii româneşti

Academiei. I storicul academician David Prodan a elaborat o lucrare monumentală (două volume, 608 + 7 14 pagini) despre Răscoala lui Horea (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1 979), iar cercetătorul Radu T. Mircea a analizat temeinic o perioadă istorică importantă -1 821. Tudor Vladimirescu şi revoluţia din Ţara Românească, (Editura Scrisul Românesc, 1 978). Profesorul Ştefan Pascu a realizat o mono­ grafie de înaltă ţinută ştiinţifică : Voievodatul Transilvaniei (Editura Dacia, 2 volume, 1 97 1 şi 1 979). Lucrările de acest gen, ca şi multe altele care se ocupă şi de alte epoci importante, conturează ştiinţific liniile de forţă ale dezvoltării istorice a poporului român. „Este vorba de un popor - scria N. I orga în studiul său Originea, firea şi destinul nea­ mului românesc - care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare : aceasta este mîndria şi aceasta este puterea noastră. Unde a fost vechiul păstor care este trac, pe locul acela s-a aşezat romanul ; unde a fost cetatea romanului - s-a aşezat cetatea de mai tîrziu a dom-

'--...

:�

j •

d

·--·� - · .

.. ._1\> ��: �:..a

- . =·- �

Vin i i/a Jlfiha ilescu

141 PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Monografii ale şcolll de medicină romineascl

oului nostru; unde a fost satul trac de pe vremuri, dăinuieşte satul româ­ nesc de acum ; unde sînt oraşele noastre, au fost odinioară centrele civi­ lizatiilor anterioare reprezentate de acei oameni ai căror urmaşi sintem" . In condiţiile progresului ştiinţei şi tehnicii, ale unei adevărate revo­ luţii ce se manifestă în acest domeniu, cartea de ştiinţă are o largă răspîndire şi audienţă. Fluxul editorial românesc cuprinde nu numai lucrările din dome­ niul ştiinţelor umaniste (filozofie, psihologie, pedagogie, istorie), dar şi al ştiinţelor exacte, atît sub aspect teoretic, cit şi sub aspect practic. Din numărul mare de titluri publicate se observă că un curs ascen­ dent a fost înregistrat de monografiile consacrate celor mai diverse aspecte generale şi particulare ale ştiinţelor, ca şi de culegerile de studii şi articole de specialitate, grupate, în general, pe teme. Contribuţiile originale româneşti în domeniul ştiinţei şi tehnicii sint apreciate pe plan mondial. În ultimele decenii s-a înregistrat apariţia a numeroase lucrări de mare valoare ştiinţifică printre care : Analiza matematică de Miron Nicolescu (3 voi. 1957- 1 960) ; A1eca­ nica de Octav Onicescu ( 1 969) ; Energia atomică de Ioan Ursu ( 1 973) ; Circuite cu tranzistori de Gr. C. Moisil, (I - II 1 96 1 - 1 962); C D . Ne­ niţescu, Chimie generală (ultima ediţie, 1979) ; Gh. Vranceanu, Lecţii de geometrie diferenţială (ultima ediţie, 1979). Ştefan Odobleja, unul dintre fondatorii ciberneticii, a publicat la Editura Scrisul Românesc, Psihologia consonantistă şi cibernetica. în anul 1 978, ultima sa lucrare Printre lucrările de referinţă se înscriu Lexiconu/, tehnic român în 19 volume ( 1 957 - 1 968) şi Dicţionarul cronologic cd ştiinţei, şi. tehnicii universale (1979) . Paralel cu diversitatea tematică, volumele tipărite de literatură ştiinţifică şi tehnico-industrială se caracterizează prin diversitatea de nivel. În domeniul lucrărilor ştiinţifice această dublă diversitate se traduce prin acoperirea tuturor sferelor vieţii ştiinţifice şi activităţii tehnice. Se tipăresc deopotrivă tratate ştiinţifice elaborate la cel mai înalt nivel, ca şi lucrări de informare mai accesibile, care se adresează tuturor categoriilor de cititori, şi lucrări destinate perfecţionării profesionale -

11 . l'ETllll'l '.l('l'

llA.U

R EPUBLICII

SOCI A L ISTE R O M Â N IA

llU(UM1:$1l C.\ I l:A Vl�JOMIM 111, Ut"IOM I

Ediţii din operele scriitorilor clasici rom_llni

„

DICTJROANTUARRUll L UTE ROMORIA1� DE LA PiNA lA

Lucrări de istorie şi critici literari

1900

tori N. I . Barbu şi Adelina Piatkowski ( 1 978); Scriitori francezi. Mic dicţionar, coordonator Angela Ioan ( 1 978). Procesul formării personalităţii umane presupune însă nu numai informarea în domeniile cunoaşterii, dar şi educarea spiritului, cul­ tivarea sensibilităţii, a simţului estetic, formarea receptivităţii penuu artă în toate formele sale. Editarea unui mare număr de lucrări con­ sacrate fenomenului artistic îndeplineşte acest rol formativ. În ultimii ani, la Editura Meridiane s-au publicat numeroase albume de artă cu caracter de monografie (consacrate unui singur artist) cum au fost : Andreescu de Radu Bogdan, Nicolae Grigorescu de Vasile Varga, Paciurea de Ion Frunzetti, Ţuculescu de Petru Comarnescu) Luchian de Ioan Alexandru, precum şi numeroase istorii ale artei, lucrări ori­ ginale ca Istoria Artelor Plastice În România, 2 volume; dar si traduceri : Istoria ilustrată a picturii de la ana rupestră la arta abstractă cele cinci volume din Istoria artei de E. Fa ure sau O istorie a artei de E. M. Gom­ brich. De asemenea, s-au tipărit lucrări originale de teorie a artei, de istorie a unor curente, fenomene artistice, lucrări de sinteză ca : Istoria artei europene de Virgil Vătăşianu; Impresionismul de Eugen Schileru ; O istorie a artei ruse de Vasile Florea; Arta americană de Dan Grigorescu; Pictura clasică chineză; Pictura murală din nordul Moldovei de Virgil Vătăşianu, Pictura ţărănească pe sticlă de Juliana Dancu şi Dumitru Dancu, Pictura românească de Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu şi Marin Mihalache; Arta preistorică în România de Vladimir Dumitrescu; Un mileniu de artă la Dunărea de jos de Răzvan Theodorescu; Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti de I. D. Ştefănescu; Arta gotică în România de Vasile Drăguţ. Urmărind cunoaşterea valorilor artistice şi sensibilizarea receptării lor, Editura Meridiane editează şi prestigioasa colecţie „Biblioteca de artă" care însumează de la iniţierea ei ( 1 967) pînă azi peste 200 de titluri . Literatura beletristică ocupă un loc aparte în cadrul sistemului edi­ torial, bucurîndu-se de cea mai largă audienţă. Fluxul editorial urmă­ reşte în primul rînd valorificarea moştenirii literare prin reeditarea marilor opere ale creaţiei literare româneşti. Munca de editare este

G.

CÂ

LI N E S C U

Jiidub

IOANIDE R O M A N

t=.DITURA D E STAT P E N T R U L I T E R A. T U I A

$1

AITA

efectuată de oameni de specialitate, conştienţi de statutul operei lite­ rare, de excelenţi traducători, de critici şi istorici literari. Predomină editarea textelor însoţite de studii introductive sau prefeţe care oferă date asupra vieţii şi creaţiei scriitorilor, care investighează critic pro­ cesul creator. Valorificarea responsabilă a moştenirii literare se rea­ lizează prin tipărirea de ediţii critice la care stabilirea textului se bazează pe comparaţia între diferitele variante pe care le-a dat scriitorul, cu înregistrarea diferenţelor, cu descrierea manuscriselor, cu un întreg aparat critic. Dintre numeroasele ediţii care valorifică bogata moştenire literară trebuie menţionate cel puţin cele ale lui Mihai Eminescu (Poezii) , Bogdan Petriceicu Hasdeu ( Etymologicum Magnum Romaniae), An­ tim Ivireanul ( Opere), Liviu Rebreanu ( Opere), Gheorghe Şincai ( Opere) , Dimitrie Cantemir (Sistemul sau întocmirea religiei muha­ medane) , volume apărute în Editura Minerva. La acestea se adaugă

Volume de proză românească contemporană

VINATOAREA RECALA .

o

,,.

„

„

D. R. Popescu

EDITU RA EMINESCU

- ·x !(1fl/t;�

j f .

�

./,

/

·. -

I

.

i:'

4---

-----) �

�J I

. · J qJ

-:1:JI

- �· ,·-

.l

-:_- .

ELGEN JcBELEANU 7")'

„·

BLĂNURI LE OCEANELOR ll013NV3:>0 311ll0NV19 5 1 ALH POEME

" '

VIRGIL

TEODORESC

Ediţii de poezie romineasci contemporani Ilustraţie la volumul „ Opere imperfecte" de Nichita Stlnescu Lucrări publicate de „Editura Kriterion"

.

'

,

'

. :r '

...

.,,,

h� f_,_ .,. .-�.,,,l ..... ""

,..

>

r

�

."°

l

� V-'-- r ... · •• · .•

'> .

„.

.

�

e

� J )
n. JEAN A:-;TOH I

'l'U.JIE PRF.MTRll. U,\,,:t· H1S�lll KT DE LA VALACllllt.

{l�?.U- 17!1'.}

DEBll•l!W,

ULRICO HO�PLI L I P•.\!•.' 01 l l..\ li l .\l '. \ -. \ MlLA.SO

\ l'ITUJi.I

l. I U R A l l\ I R DB B. DRHR. 13, Ohrrnll.tl'UIC.

nul

>O ES I

E I\ O U �I \ � E

..

L I� S

J ) () I

N A. S

l'Of:sl•:!\ \IOl.ll·\ \ t:�

DE

V

-

.

.-\.1. E X A ;x ll IU

T 9' A h l1 1 1 r;s

J. E.

r\ �

V O f l\ E S C ( )

l'A. Jl l S

ll�O l: E . 1';.'I' ,llOUCll ET, ·.

:t C , -. 1 t• t

u t

l \I P J: DI E L I: :>

• t 1 Jt r. . 3 1;

·} JI U C C C L l l l �·,-,

·· ·: .... „Istoria" dplritl la Berlin de Mihail Kogllnlceanu „Doine" de Vasile Alecsandri, publicate la Paris „ I1toria romADilor" de Nicolae Iorga, in limba italianl „Dacia" de V. Pirvan, dplritl la Cambridge

CAM B R I D G E &T T B E U N I V EBSITY P&E88 1 9 28

cartea Despre educaţia copiilor, a unui alt profesor aceleiaşi instituţii, I osif Maesiodax. Un an mai tîrziu, Samuil Micu şi Gheorghe Şincai publicau la Viena celebra lor carte Elementa lingua.e daco-romana.e sive valachicae, prima gra­ matică tipărită a limbii române. Permanentele schimburi mijlocite de cărţi între cultura românească şi celelalte culturi ale Europei au făcut ca spiritualitatea românească să se inte­ greze fenomenului cultural european, păstrîndu-şi nealterat specificul. Prin intermediul cărţilor cul­ tura europeană era cunoscută în Ţările Române, asimilată, sintetizată. Tot prin intermediul cărţilor cultura româ­ nească se făcea cunoscută Europei, afirmîndu-se în tot mai mare măsură. Aceste schimburi nu au încetat niciodată, din secolul al XV-iea şi pînă în prezent, iar evoluţia lor a fost mereu ascendentă. Secolul al XIX-iea, activat de revoluţiile bur­ gheze din Europa, secol în care ideile au început să circule mai repede prin intermediul cărţilor şi ziarelor, a adus mari progrese în răspîndirea euro­ peană a cărţii româneşti. Operele scriitorilor generaţiei de la 1 848 au cunoscut imediat o largă răspîndire, în aria fran­ ceză în mod deosebit, făcînd cunoscute problemele românesti. Cîntarea României a lui Alecu Russo a fost publicată în limba franceză. În anul 1 857, la Paris, apar volumele Poesies (Poezii) şi A la Rouma­ nie (�omâniei) de Cezar Bolliac, cărora le-a urmat un volum de versuri al lui Dimitrie Bolintineanu, sub titlul Brises d' Orient (Brizele Orientului), apă­ rut tot la Paris, în 1 866. al

OF

159

Circulatia în aria franceză a cărtii românesti nu a însemnat numai răspîndirea creaţiei beletristice. Cartea publicată de autorii români în străinătate slujea interesele emancipării, ideile revoluţiei de la 1 848. Astfel la Librairie de la propagande democratique et sociale europeene, Paris (Librăria pentru propagandă democratică şi socială europeană), apărea în anul 1 8 5 1 Memoires sur l'histoire de la regeneration roumaine ou sur Ies evenements de 1 848 en Valachie (Memorii asupra istoriei renaşterii româneşti sau despre evenimentele de la 1 848 în Valahia) semnată de Ion Heliade Rădulescu. Aceloraşi nobile interese patriotice li se consacră şi cărţile publicate în străinătate de Mihail Kogălniceanu : Moldau und Wallachei Romă­ nische oder Wallachische Sprache und Literatur (Moldova şi Valahia. Limba şi literatura română sau valahă), Berlin 1 837, şi Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (Istoria Vala­ hiei, a Moldovei şi a valahilor transdanubieni), Berlin 1 837 (primul volum). · · Unul dintre scriitorii români ale căror cărţi au avut o mai mare circulaţie europeană a fost Vasile Alecsandri, tradus şi publicat în limbile franceză, engleză, germană şi italiană. In 1 853 şi în 1 855 Doinele sale au cunoscut două ediţii franceze, la Paris, iar în anul 1 854, o ediţie _ engleză Doine or the National Songs and Legends of Romania. In 1 885, piesa de teatru Fîntîna Blanduziei cunoştea o ediţie germană, la Viena. Numeroase traduceri mai tîrzii ale operelor bardului de la Mirceşti l-au făcut atît de cunoscut, încît i s-au consacrat în străinătate mai multe monografii şi teze de doctorat. Prin intermediul cărţii româneşti traduse şi difuzate în străinătate, creşteau deopotrivă prestigiul României şi al personalităţilor sale cul­ turale. Astfel, B. P. Hasdeu şi Alexandru I. Odobescu au fost printre cele mai cunoscute nume, chiar în timpul vieţii lor. Poezia lui Emi­ nescu, la rîndul său, a cunoscut o răspîndire europeană încă din 1 881, printr-o ediţie germană (Bonn), apoi prin ediţii ulterioare, mai tîrzii (Berlin 1 90 1 , Jena-Leipzig 1 937). Circulaţia în traducere a creaţiei eminesciene avea să înregistreze progrese din ce în ce mai mari, pe măsura trecerii timpului, scriitorul fiind, aşa cum merită, poetul român căruia i s-a consacrat un mare număr de traduceri. Dealtfel, secolul XX a adus o răspîndire deosebită a cărţii româ­ neşti, astfel încît toţi marii noştri scriitori clasici au devenit cunoscuţi peste hotare. Numai cîteva exemple sînt suficiente pentru a ilustra acest proces : Alexandru Macedonski, Le Calvaire dufeu (Calv arul focu­ lui), Paris, 1 906, Duiliu Zamfirescu, La vita in campagna (Viaţa la ţară), Torino 1 932, Mihail Sadoveanu, Nechifor Lipans Weib (Baltagul), Miinchen, 1 936, Liviu Rebreanu, The Forest of the Hanged (Pădurea spînzuraţilor), New York, Londra, 1 930. Dar nu numai lucrările beletristice au văzut lumina tiparului în limbi de mare circulaţie. În 1 899 apărea la Paris lucrarea savantului român A. D. Xenopol, Les principes fondamentaux de l' histoire (Principiile fundamentale ale isto­ riei), lucrare premiată de Academia Franceză. Tot la Paris a fost tipă­ rită cartea lui Ovid Densuşianu Histoire de la langue roumaine (Istoria limbii române), I, 1 901, II 1 9 14. Marele istoric Nicolae Iorga a publicat numeroase studii şi sinteze în limbi străine : Histoire des Roumains et de leur civilisation, Paris, 1 920 a circulat şi în limbile engleză (1925) şi italiană ( 1 928). Vasile Pârvan tipărea la Cambridge în 1 928 valoroasa sa cercetare istorică Dacia, an outline of the early civilizations of the Carpatho-Dan11hi,111 Countries (Dacia, civilizaţiile antice din ţările .

-

-

'

.

l'A L l :\ l DIN ISTORIA CARŢII ROMÂ NEŞTI

- ···-·

..

-

· · 11 �

RU MANlSCHE VOLIB8BHH aBTopos H ne-'laTHHKOB HHKyua6yJI . XVI BeK npHHec c co6oft yrsepm;n;eHHe

Liturghierul roBHII1-re B

ne'laTHoro

-

CKOM 11B1>1Ke

aa

1508

B

cnaaRHcKoM · RBLIKe , r. )

H nepsyio

(«PyMhlHCKHit

KHRHH•«iecKoro. xapaKTepa. TsopqecTBO KopecH opraBH11ecKH BIUDO'laeTC.R B CODOKYIDIOCTh ryMaHHCTHtfeCKO:it HBAQTeJJbCKO-THDO­

rpa4f>cHoA

BaT8Jl.bHhIX

AeRTeJJbHOCTH

B

Espone

TOro

npHMepos soo;n;yweBJIRBmero

eaponeAcKoro ;n;yx a .

BpeMeHH, 6y;n;y•rn OAHHM HB UOKQ­

BCIO

aeoJIIOQHIO

pyMLIHcKo:tt ne'laTH

B rnaeax o paaBHTHH KHH>KHoro ;n;ena BIIJIOT:l> ;n; o XVI I BeKa paeuocTo-

188

PAGINI DIN ISTO RIA CARTU R O MANE ŞTI

poHHHit xapaKTep KHHrone•iaTamrn Ha

Mepax CJiaBRHCKo -pyMhlHCKHX , HHit . 0TAeJihHLie

rJiaBLI

OTBe)J;eHbl

Testament de la Bălgrad) 1648 e)J;HHCTBa

pyMhIHCKoro

MhIHCKOH

ne'laTH TOro

Ha

Ha

npH­

R3h1Ka,

HB)la­

(Noul

EaJirpa)J;a

naM.HTHHKy ,

JIHTepaTypaoro

BpeMeHH .

noKaaaH

H . BeHrepc1mx

3aBeTy»

.fl3hIKOBOMY

(Biblia de la Bucureşti) , 1688

6H6.nm:1»

aeMJie

HeMerţHHX

«HoBoMy

r.,

,

H)J;eH

pyM.brncKoit

JiaTHHCKHX ,

H

H

HO CHTe.nro

«Eyxape�·TCKOit

r „ aaMe'laTeJihHOMy )J;O CTHrneHHIO

06e

3TH

py­

KHHfH UIHpOKOMaCUITa6Jlbl, npeA­

CTaBJIRIOT co6oit HO BYJO CTyneHh B HCTOp1rn THnorpa«ficKoro HCHYCCTBa H BHOC.flT cy�ecTBeHHLiit BKJiaA B YTBepmAeHHe HaUiero Ha�oHaJI1>Horo e)J;HHCTBa . PeJI1>elf>tto

BblcTynaeT

B

TPYAe

TOT lf>aRT , 'ITO pyMhIHCKaR KHHra Bcer)J;a

6hIJia HOCHTeJILHHQeii 6.naropOAHhIX H)leit no npoHCXOm)leHHH

HaUierO

HapOAa,

TeppHTopHH Harneit CTpaHLI .

o

ero

Bonpocy

o

)laKHitCKO -pHMCKOM

npeeMCTBeHHOCTH

H enpepLmtto e ,

HeCMOTpH

H

e)lHHCTBe

Ha

Ha TPYAHO CTH, xom)J;e­

HHe ApeBHHX H 6oJiee IIOBAHHX pyMhIHCKHX HHHr no BCeii pyMhIHCKo it eeMne no)J;)J;epmHBaJio

p aaropaBrneecR

nnaMH

Hal\HOHaJII>Horo

caMo co aHaHH R .

Paa­

AElJIRBIII H e p yMLIH npoH3BOJihHLie H BpeMeHHLie rpaHHJ:ţLI He MOfJIH IIOMeIIIaTL pacnpocTpaHeHHIO aaKJIIO'ieHHLIX B pyMhlHCKHX KHHrax HAe it .

XVIII B e K BHec

ryMaHHCTH'lecKoro Bepm1«fiHKaQHIO

H

B

pyMhlHCKYJO

noJIHrpa«fiH'lecKyJO

naTpHOTH'!ecRoro

pyMI>rncRoro

H)J; eaJILI

RYJlhTYPY

npocaeTHTeJihCTBa, pacrnHpeeHe H

AH­

RHHrone'laTaHHH, npHAaB eMy B CHJIY no.RnJie­

HHR HOBhIX maHpO B 'IHCTO npaKTH'IeCKOH H CBeTCiutit xapaKTep . H apHAY ApyrHe

c

TeMaTHKOit

CTopoHLI

H

p yMhlHCKoit

rp alf>H'leCKHM

olf>opMJieHHeM

KHHl'H , RaR ttanpwMep ,

ee

paccMoTpeHLI

H

xyAomeCTBeHHhiil

nepemxeT B Komy H Aparo QeHH1..ie MeTa.TJ""ILI, c yRparneHHRMH 60JI1>rnoro BKyca H xy)J;omeCTBeHHOro 'IYThH. lfanomeHHe lf>H'IecKoro qepea

o xBaTa ,

H6o

nocpeACTBO

CBOJO l

pyMLIHCRHX

npocBeTHTeJihCKyIO aTo

pyMLIHCKOit

Ha

)lame

npHMepe

THnorp a«fiH10 .

Ha

aapy6emHLie

meApO aa

MHxaR ,

rnHpoKoro

Pa6oTaBIIJ H M B

BeMJIH -

pacnpocTpaHRBIII H X

npeABJILI Ch!Ha

reorpa­

CBOeit

CTpaHbI ,

IIITelf>aHoBa ,

'IYIBHX

CTpaHax

o cHo­

pyMhIH­

CKHM H3)laTeJIRM H THIIOrpalf>HRM noCBRIIIe Ha OT)leJibHafl rJiaBa .

C

BCTynJieHHeM

B

H0Beiirny10

:moxy

B

Ha'IHHaeTCH HO Bhlit aTan . l\oHeQ XVIII H Ha'iano

HCTopHH

pyMhIHCKoit

KHHrH

XIX BeKa OTMe'IeHLI BamHLI­

MH nepeMeHa:MH B p aBBHTHH pyMLIHCKoro KHHrone"laTaHH.R , KOTop o e K BTOMY BpeMeHH Ha6aBHJIOCh oT COB)J;aIOTC.fl

QepKOBHOfi H rocno)J;apcKoit oneKH. B BTOT nepHOA

MHOrO'lHCJieHHhle

'IaCTHble

THnorpa«fi11m '

HB)J;aTeJILCKaa

npOAYK-

1.\Hff CTaHOBl:ITCH p aaHoo6paanee li MHOrO'IHCJieHHee, B COOTBeTCTBHH c o6mecT­ BeHHLIM KJIHMaTO M, B

aTy

CBeTcKoro f eo p r e HHe

Ba

C03)laHHhlM HCTOpH'IeCKHM H KYJlLTYPHLIM

anoxy

p aaBepHyJiaCh

KHHrone•rnTaHHH AcaKH

H

)J;eHTe.n1>ttocTh

Mo atta

XenHa)J;e

MHxaHJia l\oraJIHH'IaHy - B

CO QHaJihHble

o6HOBJieHHH

H

nHoHepoB

)J;BHmeHHeM.

conpeMeHHoro

PaAyJiecKy - B MoJI)J;OBe .

HaQHOHaJihHOe

Banaurn H

MAeit:Hoe ABHme­

O CB060m)leHHe

6naroT­

BOpHO BJIH.FIJIO H Ha paaBHTHe KHlrnrnoro )J;eJia . H a'IaJihHLifi

nepHOA

COBpeMeHHOH

ne'Ian1

OTHO CHTCH

K

ano x e ,

npoHCXO)J;HJIH nepece'ieHHH H nocTeneHHhlit nepexo)J; Ha JiaTHHCRYIO

ROr)J;a

aa6yKy,

R.Or)la B npaRTHKY RHHrone'!aTamrn BHe)lpHJIHCL HOBeitrnHe ne'IaTHbie MaWH­ HLI H

«fiopMHpOBaJIHCL

HOBLie

npeACTaBJieHH.FI

o

HaaHa'IeHHH

RHHrOHB)la­

TeJILCTBa. lfHAYCTpHaJIH3a.I.\HR HCKJJJOqHTeJihHO

BamHhlfi

RH1HH

co cTaBJIR:eT

MO MeHT .

fJiaBa

B

06

HCTOpHH 3TOM

pyMhIHCKoit

neqaTH

aHa'iHTe.TJLHOM nepHO)le

oxBaThIBaeT KOHeQ XI X H Ha'laJio XX BeR a , npocJieIBHBa.R HOBoe paaBHTHe

ne'laTH

B np1rnott

nocJie

CBHaH

aaBoeBaHHH

1878 rr. ).

B

c coBpeMeHHhIM paaBHTHeM pyMhIHCRoro

PyMhIHHett

aTOT nepHOA

rocyAapcTBeHHOiî

6hIJIH Hane'laTaHhl

RYJILTYPhl TPYAhl , HBAaHhl co'IHHeHHH

ROit

OCHOBQHhl

npHMe'laTeJJbHhle n o

CBOeMy

coaAaHhl RpynHbie HBAaTeJibCTBa . npocJieIBHBaeMhle 'leHHH

H

B

RpynHhIX

BHa'leHHIO

McTOpHH

MearnoeHHhlit

ueaaBHCHMOCTH

lflYHAaMeHTaJJbHhle

o 6uwcTBa

( 1 877 -

):(JJH pyMhIHC­

pyMhlHCKHX mrnaTeJiett , HBAaTeJibCKHe

cepHH

H

cneQmflHRa

aTHX

nepHOA,

BhIHBJieHHe

RYJILTypHoro

H

HBAaTeJibCTB, aHa­

HX A0HTeJlbHOCTH COCTaBJIHIOT COAepmaHHe o 6wHpHoit rJiaBhl «Rpyn­

Hhle HBAaTeJibCTBa»

(Marile

edituri ) .

AHaJIHBHpy11 HCTopuro pyMhIHCKOit ne'laTH H RHHrH B o6ll\HX COQHBJJb­ HO -HCTOpHqecKHX aBTOphl cartea

şi

HQUieit

paMKax , B

TPYAB

socialismul)

CTpaHe

BpeMeHH

c

6opb6a

n pocJieIBHBaH

CTBa ,

KOTOphIMH

r.rraBe

OHa

«THnorpac{lhl ,

y):(eJIHIOT

BHHMQHHe

AeHT0JlbHOCTblO

o6'bHCHHeTCH

KHHra

H

CBH3H

pa60THHKOB-THDOrpacfio B ;

pa6oqero

RJiacca

Aa.rr e e

paBBHTHe

HaXOAHJia

COBpeMeHHYIO

paBJIH'IHLIX

acneRTQX

anoxy J

H

H

B neqaTH

B

TOro

oTpameHHe .

KHHrOH3AaTeJJb­

paaMax H nepcneR­

BCe HBJleHHe B QeJIOM

3-rb.nbl ,

(Tipografii

):(BHIB6HHH

RpacHopetIHBoe

PYMhIHCKOtt netJaTH

O CBell\aH

3HatJeHHHX .

onpeAeJIHeTCH,

pa6oqero

QBTOpbl OTMe'laJOT HX xapaRTepHhle oco6eHHO CTH ,

THBbl B

H

coQHaJIHBM»

nepeXO):(Hhle

ero

CQMbIX

npH0Mbl,

B

HOBble

HanpaBJieHHH H AOCTHIB0HHH paCCMOTpem.I KQK IlOA yrJIOM HX HAeOJIJIOrHqec­ ROro '

RYJlbTYPHOrO

H

xyJJ;OIBeCTBeHHOrO

3HQ'leHHH'

TQK

H

B

HH):(YCTpHaJlb­

HO-TeXHH�ec'KoM acneRTe . 06wHpHhle ropHBOHThl OT KpbIBaeT aaRJllOtJHTeJibHQH r.rr a Ba, IlOK8BhIBQIOll\8H pacnpocTpaHeHHe yTBepm):(eHHe BeHHe

pyMhIHCKofi

QeHHOCTeit

COBpeMeHHOit

RYJJLTYPhl

Hawero

PYMhIHCKOit

B

MHpe

qepea

COQHQJJHCTH'leCKoro KHHrH

BO

BCe

nocpeJJ;CTBO

06ll\eCTBa,

KOHQhl

BeMHoro

KHHrH ,

npOHHKHO ­ wapa KQR

DOCJ18HQa Haweit RYJibTYPhl, HOCHTeJIH Hawero CJIOBa H Barnett MhICJJ H , CTpeM­ JleHHfi Hawero HapoAa R MHPY , Apym6e H npo rpeccy .

189 PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Cuprins

LAUDĂ CĂRŢil/5 VECHILE ALFABETE PE TERITORIUL ROMÂNIEI/9 CELE MAI VECHI MANUSCRISE (SECOLELE XV- XVI)/ 17 TIPOGRAFI TRANSILVĂNENI DE INCUNABULE ÎN CONTEXT EUROPEAN. INCUNABULELE ŞI ROMÂNII/22 INTRODUCEREA TIPARULUI ÎN ŢĂRILE ROMÂNE (SECOLUL AL XVI-LEA)/27 CORESl/34 CĂRŢI SLAVO-ROMÂNE, LATINEŞTI, GERMANE ŞI MAGHIARE TIPĂRITE ÎN TRANSILVANIN39 TIPARUL ŞI CARTEA ÎN SECOLUL AL XVII-LEN48 UN DOCUMENT AL UNITĂŢII LIMBII LITERARE ROMÂNEŞTI/54 . UN MONUMENT AL ARTEI TIPARULUI ROMÂNESC/57 CARTEA ŞI TIPARUL ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA/61 MANUSCRISELE SECOLELOR XVII ŞI XVIII/74 . CIRCULAŢIA CĂRŢILOR/79 LEGĂTURA CĂRŢILOR/88 EDITURI ŞI TIPOGRAFI I ROMÂNE ÎN ŢĂRI STRĂINE/89 TIPARUL ŞI CARTEA ÎN EPOCA MODERNĂ/94 INDUSTRIALIZAREA CĂRŢII/106 MARILE EDITURI/ 1 15 TIPOGRAFII, CARTEA ŞI SOCIALI SMUL/ 123 DIMENSIUNI ŞI PERSPECTIVE CONTEMPORANE/ 129 CARTEA ROMÂNEASCĂ ÎN LUME/ 156 INDICE/170 BIBLIOGRAFIE SELECTIV A/177 REZUMAT IN LIMBA FRANCEZA/ 181 REZUMAT IN LIMBA ENGLEZA/18' REZUMAT IN LIMBA RUSA/187

191 PAGINI DIN ISTORIA CARŢll ROMANEŞTI

Aceste

PAGINI DIN ISTORIA CĂRŢII ROMÂNEŞT'I au fost scrise de DAN SIMONESCU şi GHEORGHE BULUŢĂ

MANU S CR I S U L A

FOST

DAT

C U L E S

�F.Szi�B�!!I llll;!!i!!!!.!!JW!i�!!I

L A

fr.iiP_;::;;;��;:=:;;;11t

LA 30

AUGUST 1 9 8 0 BUN DE TIPAR LA . ...."....,. 5 A UGU ST 1 98 1

����:5:::!::�!;1

REDACTOR DE CARTE : A U RE L I A S ZA S Z TEHNOREDACT OR: . FLOREN T I NA PREDA MACHETA ARTI STIC Ă, VINIETELE Ş I COPERTA : VICTOR MAŞEK Textul a fost cules de Preotesi Eleonora şi Hărlnglăvean Mioara fotografiat de Deppner Simion şi Deppner Kurt, cu 1 2/ 12 drepte de rînd Plantin - monofoto. Montajul pentru tipar ofset a fost realizat de Popovici Fănica şi Stoichiţă Letiţia, iar imprimarea de către Bogdan Traian, Wotsch Mihai, Mărunţelu Ilie, Creţu Ioan, Schochtert Werner, Sădeanu Ilie, Moldovan Ioan. Fini­ sarea lucrării de 24 coli de tipar a fost asigurată de întreg colecti­ vul secţiei legătorie, sub conducerea maiştrilor Dragotă Vasile şi Bătăcui Simion. Tehnologia poligrafică s-a executat sub comanda nr. 232 la ' I. P. Sibiu », şoseaua Alba Iulia, nr. 40, Sibiu R E P U B L I CA S O C I A L I S T A ROMÂNIA drept care s-a alcătuit acest colofon cu două gravuri ex-libris de DRAGOŞ MORĂRESCU