Curs-5-9 11 2016 [PDF]

Zitiervorschau

Curs 5, 9.11.2016 Grupuri consonantice Tempus > timp La nivel consonantic apar transformari romanice. 1. Cl > cl’ > K’ 2. Gl > gl’ > g’ Clavem > chaie Auricula > ureache > ureche Glanta > ghindă Glandula > ghindure Glaciem > ghiata Ingluto > inghit Oculus > ochiu > ochi 3. Ct > t Octo > opt Pectus > piept 4. Ns > ss > s Densus > des 5. Gn > mn 6. Mn > n Vocalele neaccentuate nu sunt luate in discutie, dar se transforma si ele. A neaccentuat devine ă. A neaccentuat se transforma cu relevanta fonetica. Familia > fumeaie Milia > *mie Grandinem > grândine > grindină

O neaccentuat se inchide si devine U Inflorire > a influri > a inflori Dormire > durmi > dormi Se formeaza un sistem fonologic nou, apare o vocala noua pe care nu o avea latina si nici celelalte limbi romanice. In romana comuna exista o singura vocala centrala, un antifonem. In secolul 15, 1

apar 2 noi vocale: ă, â. Apar si diftongi noi: ie, oa, ua, ea, ia. Apar africate pe care limbile romanice nu le au: ș si j. Se creaza un sistem fonologic propriu, constituit cand slavii incep sa influenteze lb romana. H dispare. Ulterior intra din nou in limba, dar are o pozitie instabila si slaba.

Legile de evoluie foneica nu sunt general valabile, sunt fenomene istorice si au actiune variabila in timp. De aceea, isi inceteaza activitatea. Oamenii simt in continuare efectul unui caracter legic. Cele mai important pentru caracterul legic sunt dubletele etimologice. In limba au patruns neologisme care au acelasi etimon cu cuvantul mostenit. Salutare > sarutare + salutare (neo) Inclinare > inchinare + inchinatie, a inchina (neo) Glanta > ghinda + glanda (neo) Gravis > greu + grav (neo) Directus > derept > drept

MORFOLOGIE Se ajunge la omonimii, la inlocuirea flexiunii sintetice cu flexiune analitica (se creaza morfeme, dar sunt gramaticalizate adverbe si prepozitii pe post de morfeme cazuale). Simplificarea formelor si aparitia omonimiilor a dus la elaborare, adica la crearea unor forme noi cu particularitati si particule distinctive. SUBSTANTIVUL: in latina clasica avea 5 declinari. Apoi se reduc la 3. Raman declinarea 1 (feminina -ă / -e), declinarea 2 (-u / -i). Decinarea 3 se regularizeaza in cazul imparisilabicelor formandu-se forme analogice. Formele majoritare pot sa dicteze formele. Animatele continua formele de nominativ, iar inanimatele formele de acuzativ. Hospes > oaspe Judex > giude > jude Manus > manu Noror > noru Flore > floare Se realizeaza refaceri de tip analogic ale unor forme si se constat ca exista morfeme specifice Pectora > piepture Se conserva genurile masculin, feminin, dar exista si reminiscente de neutru. Armum > arma (mostenit dintr-o forma de plural) 2

Animalium, animalia > nămalia Cazurile: din motive fonetice, se reduce numarul de forme cazuale. Romana actuala mosteneste nominativul, identic cu acuzativul. Petru masculin si neutru N, AC -u, / -e, -ă G, D – u / -e  de, a V -e / -ă Exista forme de genitiv mostenite: formele zilelor saptamanii. Marti, miercuri, joi, vineri > forme de genitiv din MARTIS DIES, MERCUR DIES, JOVIS DIES, VENERA DIES. Luni > lune dies > se ajunge la luni prin analogie Subsantivele continua formele din latina populara, modificarile petrecute intern au caracter analogic. Articolul – mostenit din limba latina. Transformarile fonetice sunt normale. Ille, illus – a – um > lui

ADJECTIVUL: continua flexiunea latineasca (din cauze fonetice, neutrul se confunda cu masculinul. Femininul incorporeaza neutrul plural). Clasa majoritara este cea stiuta din limba latina: avem 3 forme flexionare: masculin Romana mosteneste si gradele de comparatie. A disparut marcarea sintetica. Magis > mai = morfem de comparativ La superlativ, romana il foloseste pe fortis > foarte, talis > tare, multus > mult

NUMERALUL: se mostenesc numeralele de la 1 – 9, 10, 1000 Dos > do + i, morfem specific > doi Tres > tre + i Pentru numeralele compuse, limba romana are nevoie de reconstructie. 11 -19 sunt reconstruite pe un tipar: unu + spre + ... 11 > unsprăzeace Tiparul s-a crezut ca este luat din limba slava, dar albaneza are acelasi tipar => numeralele 11 – 19 reflecta un model dacic acoperit cu material latinesc. 20 > dicinti 40 > pareasim 3

100 este de origine slava. Centum ar fi trebuit sa dea țint. Intunearec = milion, numar foarte mare Pentru numeralele cardinale, baza este mostenita din limba latina cu un inventar organizat prin analogie. Sunt creatii interne prin calc sau imprumut. Numeralul ordinal – romana pastreaza doar prim (var primar = varul primul, primavara) Al mend + lu / le + a

PRONUMELE: pronumele personale el si ea erau la inceput demonstrative Ille > ipse > insu El > ins > dans Nos vos + i = noi, voi Me + ne = mine Te + ne = tine Mihi = mie Tibi = tie Nobis = nous Vobis = voua Pronumele demonstrativ : ille, ipse raman si pronume demonstrative. Ece illu – acel Ille istu = ast Sibi = sie SUBSTANTIVUL, ADJECTIVUL, NUMERALUL, PRONUMELE reflecta formele limbii latine, dovedesc pastrarea formelor originale, a morfemelor specifice, dar si a claselor specifice (gen, numar, caz)

4