Copii Hiperactivi, Cromoterapia... [PDF]

Zitiervorschau

Cum sa ajutam un copil agitat sa se concentreze? "Nu sta locului", "pune mana peste tot", "este distrat"... repetati mereu aceste cuvinte atunci cand va referiti la copilul vostru si faptul acesta va nelinisteste. Linistiti-va, exista criterii precise care permit definirea unui copil "hiperactiv" si exista cateva trucuri pentru a-i canaliza energia. Cum sa ajutam un copil agitat sa se concentreze? Copilul vostru nu sta locului? Linistiti-va, exista cateva trucuri pentru a incerca sa-i canalizati energia. Un copil este capabil sa fie atent in jur de 10 minute la o explicatie (de exemplu, o regula de gramatica) si 20 de minute la o aplicatie (adica sa faca exercitii legate de regula respectiva). Dincolo de acestea, daca copilul vostru este neastamparat, inseamna, in general, ca este sanatos. In ceea ce priveste copiii afectati de hiperactivitate, acestia prezinta simptome specifice care ne permit sa-i identificam. Inainte de a vorbi despre copilul "hiperactiv", trebuie sa stim ca exista doua forme de instabilitate. Instabilitatea motrice Adica copilul nu sta locului: el pune mana peste tot, este gata mereu sa-si sparga capul... Linistiti-va, de la 1 la 5 ani, copilul are nevoie de aceasta hiperactivitate motrice. Contrariul ne poate chiar pune uneori pe ganduri. Actionand in felul acesta, el isi testeaza capacitatile, descopera elementele si va testeaza autoritatea. Pe scurt, el se agita totdeauna intr-un scop precis. Poate avea, de asemenea, nevoie sa se defuleze in mod regulat, fapt adesea compatibil cu perioade de concentrare intensa. In schimb, daca dincolo de clasa I este incapabil sa ramana asezat mai mult de un sfert de ora fara nici un motiv aparent, are probabil mici probleme nervoase. Dar, nu va nelinistiti, acestea pot fi trecatoare. Instabilitatea intelectuala Este distrat, ii fuge mintea, este mereu cu capul in nori... Acest tip de instabilitate apare la varsta scolara, intre 6 si 12 ani.

Aceasta atitudine este adesea cea a copiilor mai vioi decat ceilalti, care inteleg repede si isi pierd astfel repede interesul. In schimb, daca aceasta neatentie persista, observati-va micutul. Psihologii si psihiatrii canadieni au recenzat intr-adevar simptomele a ceea ce ei numesc "Sindrom de Hiperactivitate cu Tulburari de Atentie" (SHTA) Un copil care sufera de SHTA va prezenta frecvent una din atitudinile urmatoare:       

Ii este greu sa-si organizeze munca si da impresia de a nu fi auzit consemnele. Face multe greseli de neatentie la modul impulsiv. Raspunde adesea cu voce foarte tare. Nu are rabdare in cadrul activitatilor in grup. Este incapabil sa se joace tot atata timp ca si restul copiilor de varsta lui. Are foarte putini prieteni. Isi gaseste cu greu cuvintele.

Cum sa-i canalizam energia? Exista mai multe trucuri pentru a incerca sa-i captam atentia, sa-l invatam sa-si stapaneasca energia pentru a limita cauzele care ii distrag atentia. Prevedeti un loc fix in care isi face lectiile Limitati, astfel, cauzele care ii distrag atentia (postere, hrana...). Iar pentru el, faptul de a se instala in locul respectiv, de exemplu la biroul sau, va fi mai strans legat de faptul de a se concentra, devenind treptat un reflex.  





Incepeti totdeauna lectiile prin ceea ce il atrage mai putin. Astfel, ulterior, va fi mai motivat sa faca ceea ce il motiveaza. Explicati-i interesul actiunii sale. De ce sa faci matematica, de ce sa citesti o carte... Va fi cu atat mai motivat si dispus sa isi fixeze atentia. Propuneti-i "sprinturi de concentrare". In loc sa-i spuneti "lucreaza douazeci de minute", spuneti-i "fii atent doua minute la ceea ce faci" si numarati-le. Dupa acest timp scurt, se va opri un minut pentru a respira. Pe masura ce isi va dezvolta aceasta noua obisnuinta de munca, durata sprintului va creste progresiv. Propuneti-i exercitii de concentrare in aer liber, in afara obligatiilor scolare. Sa mestereasca, sa faca gradinarie, sa joace un joc, sa mearga la concert sau la teatru... Aceste activitati se preteaza

la dinamismul lui si ii demonstreaza beneficiile concentrarii in domenii mai distractive.

chrome://newtabhttp//www.scribd.com/doc/59865171/interventii-terapeutice omoterapia - Cum ne influenteaza culorile starea de sanatate?

Sănătate - 18 Ianuarie 2010 

    Culorile fac parte din viata noastra. Compuse din energii vibratorii, culorile au un efect pozitiv asupra starii de sanatate si pot deveni remedii eficiente, alaturi de tratamentele clasice. Terapia cu culori, deci cu vibratii precis definite, avand anumite lungimi de unda, actioneaza ca un reglaj in sensul eliminarii blocajelor si al restabilirii ordinii, pentru a reda organismului pulsul sau ritmic. Rezultatul obtinut prin prezenta unei culori este direct proportional cu intensitatea ei, precum si cu distanta la care suntem plasati in raport cu suprafata colorata. Spre deosebire de zgomotele din mediul ambiant, de exemplu, care ne supun unui tir viguros si nu de putine ori ne brutalizeaza chiar, semnalele cromatice au o intensitate redusa, dar in prezent s-a demonstrat medical ca tocmai caracterul lor prietenos, neagresiv, le face apte de a fi preluate si transmise in retelele celulare, devenind impulsuri cu valoare terapeutica. E de ajuns sa aruncam o privire in jur si vom vedea pretutindeni culorile in actiune, in viata noastra de fiecare zi. Cromatica naturii, a vestimentatiei, a spatiilor in care traim si lucram ne influenteaza dispozitia si comportamentul. De pilda, o sufragerie zugravita in portocaliu ne stimuleaza apetitul, astfel incat, fara sa ne dam seama, vom manca mai mult decat aveam

intentia, iar intr-un cadru dominat de aceasta culoare vom studia cu mai multa usurinta. Scolarul care nu prea are spor la invatat isi va face lectiile mai repede si mai bine intr-o camera galbena. Un om obosit, agitat si nervos va avea somnul mai odihnitor noaptea, iar ziua isi va desfasura activitatea mai relaxat, intr-o incapere cu peretii de un verde deschis. Mai mult decat atat, s-a constatat ca si eficacitatea administrarii unor medicamente poate fi considerabil sporita, daca se proiecteaza asupra noastra o lumina colorata. In special in afectiunile cronice si in cele de o gravitate majora, cromoterapia reprezinta un adjuvant pretios. Chiar daca nici cancerul, nici reumatismul nu pot fi vindecate prin intermediul unei culori, totusi ea va tempera cu siguranta aspectele agresive ale bolii si va ajuta pacientul sa o tolereze intr-o alta maniera, ameliorandu-i astfel calitatea vietii. Cromoterapia poate fi asociata si cu alte metode de tratament alternativ, cum ar fi acupunctura, homeopatia, reflexoterapia, fitoterapia etc. Culorile actioneaza in mod diferit asupra noastra, in functie de proprietatile lor fizice, ca vibratii cu lungimi de unda bine stabilite. Cum se aplica cromoterapia? Sub control medical, se folosesc, de obicei, lumini colorate, care sunt proiectate de un aparat asupra zonelor cu probleme sau asupra intregului corp. Pe masura ce tratamentul avanseaza, intensitatea culorilor e adaptata in functie de starea pacientului. In cazul cand cromoterapia e aplicata la domiciliu, specialistii ne sfatuiesc ca dupa ce alegem culorile, in functie de afectiuni, sa le folosim in imbracaminte, in tapiserii, asternute pe mobile (saluri, paturi etc.), pete de culori puse pe pereti, flori de o anume culoare, alimente etc. Rosu E o culoare calda, culoarea activitatii, a energiei ce-si croieste drum si uneori se revarsa navalnic, a unui nou inceput plin de vigoare, precum si a sexualitatii debordante, dar si a maniei, a revendicarilor autoritare, a puterii constiente de sine. Impulsioneaza dinamismul, vitalitatea, potenta, curajul, forta, hotararea, consecventa, puterea de munca, rezistenta la efort. Se afla in legatura cu sangele (mai exact, cu globulele rosii), cu vasele sanguine, cu intregul sistem circulator, cu tensiunea arteriala. Rosul poate da nastere unor stari tensionate in plan fizic si psihic, producand pusee febrile si determinand maladiile insidioase sa se manifeste brusc. Nu trebuie folosit niciodata in faza acuta a unor afectiuni, deoarece poate agrava simptomele. Galben E unul din tonurile cromatice calde, culoarea intelectului, a perspectivei rationale asupra lumii, a capacitatii analitice lipsite de prejudecati, a inclinatiei spre studiu, a aptitudinii de a inmagazina cunostinte si a le aplica apoi cu succes. Ne calmeaza in momentele cand suntem nemultumiti si irascibili, alunga durerile de cap datorate incordarii. Sustine activitatea intelectuala, concentrarea, claritatea gandirii, discernamantul, comunicativitatea, ne insufla entuziasm. Are un rol stimulator si de echilibrare in multiple directii. Invita stomacul sa fie activ si produce de asemenea efecte favorabile asupra ficatului, intestinelor, rinichilor si vezicii urinare. Stimuleaza sistemul endocrin si armonizeaza intregul metabolism, activeaza mai ales epifiza si tiroida (motiv pentru care se recomanda in hipotiroidie), atenueaza diversele manifestari neplacute ce insotesc menopauza, precum si durerile si procesele inflamatorii de orice tip. Galbenul poate fi administrat

practic in toate bolile, insa cu masura si cu prudenta, fiindca exista posibilitatea ca, intr-o prima faza, el sa declanseze o inrautatire temporara a simptomelor, fapt ce trebuie de altfel interpretat pozitiv, ca o dovada ca organismul reactioneaza la stimulul cromatic. O varianta de galben, rezultata din combinatia lui cu portocaliu, este auriul. E una din frecventele cele mai benefice in stari de epuizare si depresii, ne ajuta sa infruntam cu curaj problemele, sa ajungem la o stare generala de bine, la sentimentul ca suntem pe deplin realizati. Se recomanda in orice momente de criza, fie ele fizice sau psihice, in perioadele de suprasolicitare, precum si ca adjuvant pe langa terapiile postoperatorii si posttraumatice. Portocaliu Este un amestec de rosu si galben, o culoare vesela, care mentine viata si indeamna spre viata, combate frica si agresivitatea, nemultumirea si proasta dispozitie. Incurajeaza atitudinile pozitive, disponibilitatea de a fi fericit, voiosia, optimismul, energia vitala, creativitatea senina si surazatoare, constiinta propriei valori, siguranta de sine, perseverenta, capacitatea de comunicare, de observatie si de intelegere, senzualitatea echilibrata, sensibilitatea erotica. E culoarea poftei de mancare, a digestiei, a asimilarii principiilor nutritive din alimente, dar si a asimilarii in sens figurat. Fiind culoarea creativitatii sanatoase, portocaliul ar trebui folosit din abundenta in orice boala, intrucat el stimuleaza capacitatea de autoaparare a organismului si totodata creeaza premisele psihice necesare insanatosirii. Este indicat cu deosebire in insuficientele si anomaliile circulatiei sanguine (hipo si hipertensiune, irigarea defectuoasa a tesuturilor cu sange), afectiuni ale inimii, surmenaj si stari de epuizare, astenie, depresii, apatie si lipsa de initiativa, anxietate. Indigo Cu indigo obtinem efectele culorii albastre, dar sensibil accentuate. El ne insoteste spre o stare de liniste profunda, de pace desavarsita si inclinare spre meditatie, spre desprinderea de lume. Ne indeamna sa renuntam la absolutizarea comportamentului dictat de ratiune si sa invatam a pune pret, in egala masura, pe resursele noastre de inspiratie si intuitie. Verde Este culoarea purificarii, a deschiderii spre armonie si echilibru, de asemenea si a cresterii, atat in planul fizic, cat si in cel psihic si spiritual. Verdele ne linisteste, ne destinde si ne invioreaza, sporeste capacitatea noastra de a dezvolta relatii interumane, ca si disponibilitatea de a ne integra firesc in ciclul devenirii universale. Fiind culoarea intalnita la tot pasul in natura, putem beneficia de o "portie" de cromoterapie in modul cel mai simplu cu putinta, facand o plimbare prin padure sau macar pe aleile unui parc. Verdele se raporteaza direct la sistemul nervos, la toate starile patologice de provenienta neurovegetativa, la intregul ansamblu al manifestarilor psihosomatice. Folosirea lui este indicata in aritmiile cardiace de origine nervoasa, in dereglarile neurovegetative, in deficientele sistemului imunitar, in toate procesele de imbatranire, in tratamentele posttraumatice. Poate juca un rol important in afectiunile reumatismale, in tuse si bronsita, in ulceratii, tumori si chisturi, in mod special in cancer. El pregateste terenul fie pentru insanatosire, fie - cel putin - pentru o

ameliorare a calitatii vietii. Se poate afirma ca prezenta verdelui constituie un imperativ in tratarea oricarei boli, dar inainte de toate el poate fi intrebuintat cu succes ca masura profilactica. Albastru E culoarea prin excelenta rece si relaxanta, intalnita intr-un peisaj incarcat de gheata si zapada sau in racoarea noptii, la care vor trebui sa apeleze intotdeauna persoanele agitate, nervoase, nelinistite si iritate. Readuce la normal reactiile excesive, fie ele psihice sau organice. Dezvolta constiinta valorii personale si tendinta de afirmare a eu-lui, sinceritatea, onestitatea, loialitatea, increderea in oameni, blandetea, sentimentul sperantei, fidelitatea, calmul, intelegerea, disponibilitatea de a face concesii, capacitatea de comunicare verbala, un raport bine echilibrat intre ratiune si intuitie. Albastrul actioneaza cu precadere asupra glandelor endocrine, mai ales a hipofizei, ca si a neurotransmitatorilor (substante ce transmit excitatia nervoasa), totodata si asupra sistemului imunitar si a celui neurovegetativ. El ne poate fi de ajutor contra insomniei, in aritmii cardiace psihogene, dereglari neurovegetative, tulburari de dinamica sexuala, suferinte specifice legate de menopauza, hipertensiune arteriala, disfunctii tiroidiene (atat hiper, cat si hipotiroidie), inflamatii acute si procese purulente, migrene si dureri de cap cauzate de suprasolicitare. Reuseste sa intareasca sistemul imunitar, pe calea armonizarii neurovegetative. Violet Aceasta este culoarea transfigurarii, cea care poate converti energia negativa in energie pozitiva, culoarea imaginatiei, a meditatiei. Actioneaza asupra subconstientului, impulsionand intuitia si inspiratia. La nivel organic, guverneaza sistemul limfatic. Fara indoiala, influenta culorilor nu se limiteaza la oameni, ea se exercita asupra tuturor organismelor vii. Si cum savantii sunt dornici sa cucereasca mereu noi domenii, in ultimul timp s-au facut experimente extrem de interesante de aplicare a cromoterapiei la animale.

Acest articol a fost preluat de pe Aboneaza-te la newsletterul Gradinite.com si primesti saptamanal articole pentru parinti pe teme de sanatate, educatie, psihologie si timp liber. Click aici

Hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) - copii care nu se odihnesc niciodata, sunt intr-o permanenta miscare, au tendinta de a intrerupe vorbirea cuiva si de a vorbi fara a fi intrebati; adesea provin din categoria copiilor abuzati, traumatizati in copilaria timpurie Trasaturile

principale

ale

ADHD

sunt

:

   Caracteristici

-lipsa -lipsa

atentiei concentarii -impulsivitatea principale

. dificultati de concentrare a atentiei . agitatie permanenta, miscari dezordonate ( adesea misca mainile si picioarele, se bataie in banca) . nu stau in banci, se catara, alearga . de multe ori au alte ocupatii decat sarcinile scolare . vorbesc neintrebati, striga, nu au rabdare, raspund inainte ca profesorul sa termine de pus intrebarea . devin foarte excitati, agitati, distrasi, anxiosi, perturba linistea clasei . isi pierd sau uita obiecte personale, uita sa-si faca temele sau alte activitati zilnice . au dificultati in a finaliza o activitate (trec nemotivat de la o activitate la alta) . se integreaza greu si nu respecta regulile ; nu pot lucra in echipa si nu sunt acceptati de grup . se antreneaza cu dificultate intr-o activitate impusa . par sa nu asculte atunci cand le vorbesti Bariere in calea invatarii . nu acorda atentia necesara detaliilor si de aceea fac greseli in activitatea scolara, munca, teme . nu au rabdare si receptioneaza incorect cerintele; . intampina dificultati in organizarea si rezolvarea propriei activitati . evita sarcinile care necesita efort mintal sustinut . isi pierd obiecte necesare efectuarii sarcinilor . finalizeaza cu greu sarcinile sau le intrerup

Strategii si interventii utile . asezati in clasa copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in primele banci astfel incat sa nu le distraga atentia restul colectivului . asezati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in apropierea elevilor care sunt acceptati de colectiv ca modele pozitive. incurajati-i sa coopereze in invatare . evitati stimulii externi. nu asezati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in

apropiere de usi, ferestre, sau zone intens circulate . nu le schimbati locul in clasa prea des, nu schimbati orarul, si incercati sa nu ii intrerupeti prea mult . mentineti contactul vizual in timp ce transmiteti sarcina . vorbiti clar , pe scurt si fiti consecvent . evitati sarcinile multiple si complexe si monitorizati-i frecvent . asigurati-va ca elevii au inteles sarcina si rolul lor . repetati daca este cazul intr-o maniera calma si pozitiva . ajutati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie sa se simta confortabil cand pun intrebari sau au nevoie de ajutor . reduceti treptat asitenta, ajutorul acordat copiilor cu hiperactivitate si deficit de atentie la perioade din ce mai scurte de timp . elaborati programe individuale de lucru . asigurati-va ca testati cunostinte, nu persoane si comportamente . acordati timp mai mult pentru indeplinirea sarcinilor . incurajati pe cat posibil parintii sa stabileasca acasa zone de invatare si sa ii ajute cu organizarea materialelor de invatare. Ajutor,

adaptari

si/sau

interventii

ale

unor

persoane

specializate

Elevii cu hiperactivitate si deficit de atentie au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului diferentiat si metode de abordare si terapie adaptate. Unii elevi vor: . beneficia de programe de terapie pentru tulburari emotionale si de comportament . (terapie ocupationala, terapie de relaxare,meloterapie) elaborate de specialisti beneficia de consiliere scolara si de sprijin specializat pentru finalizarea sarcinilor . necesita sprijinul familiei prin colaborarea acesteia cu scoala si cu specialisti (consilier,psiholog,terapeut).

Hiperactivitatea copilului Hiperactivitatea desemneaza un comportament exuberant si usor excitabil asociat cu o activitate musculara excesiva. O persoana hiperactiva se poate caracteriza prin reactii emotionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultati de concentrare si sustinere a atentiei, agitatie psihomotorie, vorbire in exces, dificultati in a desfasura activitati individuale de genul lecturii unei carti. Exista persoane care manifesta aceste trasaturi in mod natural, fara ca activismul lor crescut sa fie dezadaptativ sau disfunctional.

O casa sigura pentru copilul tau

Citeste totul desprestrategiile de alimentatie sanatoasa in cazul copiilor Adrese Utile · Pediatrie · Planificare familiala · Medicina de familie · Adauga cabinet Cauze posibile ale hiperactivitatii:         

Plictiseala. Supradotare. Conflicte psihice. Tulburari emotionale. Anxietate. Depresie. Mediu familial conflictual. Pubertate. Deficit de atentie.

      

ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate). Deficit de invatare. Deficit de auz sau vedere. Abuz sexual. Tulburari tiroidiene. Tulburari mintale. Alergii alimentare. Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea deoarece trebuie sa tinem seama de mai multe criterii. Un criteriu important tine de persoana care evalueaza comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru altii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciaza energia fizica "inepuizabila" a unui copil hiperactiv ca pe o cerinta necesara sustinerii unui efort fizic prelungit. Alt criteriu la care ar fi bine ca parintii sa se raporteze se refera la contextul in care se manifesta hiperactivitatea copilului. De exemplu, parintilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineata in parc, decat seara tarziu acasa. Este mai acceptabila agitatia din timpul unei petrecerii a copiilor, decat atunci cand copilul se joaca singur (sau cu fratele) acasa. Deloc de neglijat este criteriul continutului si particularitatilor sarcinii pe care un copil o realizeaza. De exemplu, in cazul pregatirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul "neastamparat" al copilului, decat in cazul jocului liber. Un alt criteriu evalueaza persistenta in timp a comportamentului hiperactiv, respectiv daca se manifesta in toate activitatile pe care le desfasoara copilul sau numai in anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in excursii). Hiperactivitatea este observabila in primul rand de catre parinti si educatori, iar impresia generala este ca persoanele din jur sufera mai mult de pe urma efectelor ei negative decat copilul hiperactiv. In realitate, copilul este cel mai afectat in urma interactiunii cu ceilalti, consecintele constand in trairi ale tristetii, deprimarii, persecutiei sau izolarii. El poate intampina dificultati de relationare cu alti copii, poate incalca reguli scolare privind disciplina si rolul de elev si poate primi adesea pedepse nemeritate in raport cu responsabilitatea redusa pe care o poarta fata de comportamentul sau hiperactiv.

Sfaturi practice pentru parinti

In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata. O solutie eficace de "ardere" cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti "imblanzi" hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dvs., cat si copilul. Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam. Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dvs. povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare etc. Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor). Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor. Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi. Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.

tentie (THDA, ADHD)

Generalitati Sus Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (THDA) este o tulburare de comportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in desfasurarea unei sarcini. THDA este frecvent intalnita, debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta. Daca nu este depistata si tratata corespunzator poate perturba semnificativ functinoarea sociala, scolara sau profesionala. Cuprins articol 1. Generalitati 2. Cauze 3. Factori de risc 4. Simptome 5. Efectul asupra familiei 6. Consultul de specialitate 7. Expectativa vigilenta 8. Medici specialisti recomandati 9. Investigatii 10. Diagnostic precoce 11. Diagnostic diferential 12. Tratament initial 13. Tratament de intretinere 14. Tratamentul THDA la adult 15. Profilaxie 16. Tratament ambulatoriu 17. Tratament medicamentos 18. Alte tratamente Cauze Sus Patogenia exacta a tulburarii nu este cunoscuta, dar cercetarile recente au evidentiat ca cel mai probabil TDHA este de natura genetica (cercetatorii sunt preocupati de identificarea genelor care predispun la aparitia TDHA). Studiile de imagistica cerebrala au adus dovezi asupra existentei unor modificari la nivelul creierului, care sprijina teoria ca THDA este o afectiune neurobiologica. S-au descris urmatoarele anomalii care sustin ipoteza neurobiologica a tulburarii: -

alterari

ale

structurii

creierului

-

dovezi

neuroanatomice

- disfunctionalitati ale neurotransmitatorilor implicati in controlul atentiei si activitatii (dopamina si norepinefrina) dovezi neurochimice - diferente ale activarii unor regiuni cerebrale responsabile de mecanismele de inhibitie (lobii frontali), ceea ce duce la dificultati in inhibarea reactiilor emotionale, cognitive si comportamentale - dovezi neuropsihologice. Exista ipoteze etiologice care sustin ca expunerea in viata intrauterina la alcool, tutun, droguri si alte substante neurotoxice (plumbul) creste riscul dezvoltarii TDHA. Teoria nutritionala, conform careia consumul crescut de zahar sau adausul de aditivi alimentari (coloranti si conservanti) ar fi responsabila de aparitia hiperactivitatii, nu a fost sustinuta de datele experimentale. Un studiu realizat de catre NIH (National Institute of Health) a aratat ca o dieta restrictiva fara consum de zahar nu amelioreaza simptomatologia decat la 5% din copiii cu TDHA. Alte studii demonstreaza ca nu exista nici o corelatie intre consumul de zahar si TDHA.

Factori de risc Sus Cercetarile au demonstrat ca THDA se transmite genetic, de la parinti la copii. Pentru ca predispozitia sa duca la aparitia THDA, factorii genetici trebuie corelati cu factorii de mediu (psihosociali), asa numitul context biopsihosocial. Interactiunea parinte-copil este considerata ca fiind un factor favorizant. Un mediu familial stresant (evenimentele din familie precum si aspectele particulare ale functionalitatii ei) contribuie la instalarea simptomelor de THDA. Simptome Sus Simptomele de baza ale THDA sunt urmatoarele: - inatentia, caracterizata printr-o slaba concentrare asupra efectuarii unei sarcinii si usoara distractibilitate de catre stimulii exteriori - impulsivitatea poate duce la implicarea copilului in activitati riscante fara ca acesta sa tina seama de consecinte - hiperactivitatea/ agitatia si comportamentul neadecvat. In perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, inatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de diferentiat THDA de comportamentul normal specific varstei. Simptomele devin evidente sau sunt accentuate odata cu inceperea scolii, pentru ca mediul social si cerintele academice solicita

acele abilitati care in cazul copiilor cu THDA nu sunt deloc punctele lor tari. Copiii si adolescentii cu THDA prezinta dificultati academice datorate simptomelor tulburarii. In aceasta perioada (6-12 ani) expectantele adultilor (parinti si profesori) sunt din ce in ce mai mari in termeni de independenta, autonomie si functionare sociala. In perioada scolara sunt evaluate abilitatile cognitive si socio-emotionale ale copilului. TDHA poate fi sugerat de : note si scoruri mici la testele de aptitudini slabe abilitati de organizare si planificare a actului de invatare probleme de socializare - imagine de sine negativa si impresia ca e respins de colegi. Simptome in perioada adolescentei In perioada adolescentei, intre 13-18 ani, tulburarea este relativ stabila. In schimb, daca nu se intervine terapeutic problemele pot sa persiste sau sa se agraveze. Adolescentii cu inatentie vor avea perfomante scolare slabe care vor fi evidente mai ales la schimbarea scolii sau la trecerea in gimnaziu sau liceu. Simptome la varsta adulta In perioada adulta, simptomele se atenueaza, dar la unii pot persista producand dificultati de concentrare, de planificare si finalizare a unei activitati. Multi adulti pot sa scape nediagnosticati si netratati si prezinta probleme de inadaptare sociala (dificultati in pastrarea locului de munca) sau tulburari afective (depresie). Totusi, adaptarea adultilor cu THDA este mai buna decat a copiilor hiperkinetici. Majoritatea adultilor cu THDA vor avea diverse probleme atat in familie cat si la locul de munca; prezinta mai frecvent o stima de sine scazuta si frustrare. Rata divorturilor, a tabagismului, alcoolismului sau abuzului de droguri este mai mare la persoanele cu THDA. Se constata ca numarul absolventilor de liceu si/sau facultate este mai mic printre cei care sufera de THDA comparativ cu semenii de aceeasi varsta. Unii adulti constata ca sufera de THDA doar dupa ce acest diagnostic a fost pus copilului lor. Efectul asupra familiei Sus Familia unui copil hiperkinetic este de multe ori in dificultate; a creste un copil cu THDA poate fi o adevarata provocare pentru parinti. Parintii vor urmari atent compotamentul copilului si vor invata sa raspunda adecvat comportamentelor dezirabile. In cazul in care intervin alte disfunctionalitati in cadrul vietii de familie (precum divortul, violenta in famile, consumul de alcool si droguri), acestea vor interfera cu managementul comportamental al copilului cu TDHA. Comorbiditatea cu alte tulburari mentale

Exista numeroase dovezi care evidentiaza ca THDA se asociaza frecvent cu una sau mai multe tulburari mentale precum dislexia, tulburarea de opozitionism provocator, tulburarea de conduita, tulburarile afective (depresia) situlburarile anxioase.Tratamentul hiperactivitatii va contribui la controlul simptomelor permitand o crestere si dezvoltare normala. Consultul de specialitate Sus Parintii vor cere sfatul in domeniul sanatatii in urmatoarele situatii: - cand sesizeaza simptomele de THDA la un copil cu varsta mai mica de 7 ani - cand simptomele de THDA produc dificultati la scoala, acasa si in relatiile interpersonale. Aceste probleme sunt sesizate de catre parinti si profesori odata cu intrarea in clasa intai primara - cand un copil prezinta semnele unor tulburari mentale, precum depresia si anxietatea, care dureaza de cateva saptamani sau simptomele s-au inrautatit in ultima perioada - cand un copil prezinta esec scolar si probleme de comportament. Expectativa vigilenta Sus In perioada de copil mic siprescolar Expectiva vigilenta este atitudinea cea mai potrivita la aceasta grupa de varsta (sub 5 ani), deoarece limita dintre comportamentul normal si simptomele de THDA este foarte greu de stabilit. Daca parintii au observat comportamente indezirabile si daca dupa o perioada de 6 luni in care au incercat sa modifice problemele comportamentale ale copilului, nu au reusit sa le imbunatateasca sau sa le rezolve, mai ales daca acestea au dus la exmatricularea copilului din cresa sau din gradinita, se vor adresa specialistului pentru evaluare comportamentala si tratament. Perioada de scolar si adolescent Expectativa nu este indicata la aceasta varsta. Daca problemele de relationare ale copilului sunt constatate atat de familie cat si la nivel scolar, unde acesta va prezenta performante academice slabe, se recomanda sa se ceara sfatul specialistului.Probleme determinate de inatentie pot sa nu fie semnificative si sa fie depistate doar in situatii care presupun schimbarea scolii (mutarea la altascoala, trecerea din ciclul primar in cel gimnazial sau admiterea in liceu) sau a mediului (mutarea in alt oras). Perioada de adult Expectativa vigilenta poate sa nu fie cea mai buna abordarea terapeutica a THDA la varsta adulta. Adultul cu hiperactivitate va incerca sa-si aminteasca cand au debutat simptomele THDA,

sa le analizeze in contextul schimbarilor majore petrecute si sa evalueze daca simptomele tulburarii i-au afectat deciziile in situatii de criza din viata sa. Problemele odata identificate vor fi usor de abordat si de rezolvat, insa daca simptomele creeaza disconfort, adultul cu THDA va cere sfatul specialistului. De asemenea, specialistii in domeniu vor pune diagnosticul si vor prescrie tratametul altor probleme mentale, precum depresia si anxietatea, care sunt asociate frecvent cu THDA. Medici specialisti recomandati Sus Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul THDA sunt: medicul psihiatrul de - neurologul de copii sau de adulti

de copii

sau

de

familie pediatrul adulti

Specialistii care nu sunt abilitati sa prescrie tratament medicamentos dar pot acorda servicii de psihoterapie si consiliere psihologica sunt urmatorii: psihologul, care specialistul - terapeutul de familie.

frecvent poate psihoterapeutul asistentul in

pune

diagnosticul

de THDA comportamental social psihologica

consiliere

Se va apela numai la persoane competente sa evalueze simptomatologia si sa stabileasca diagnosticul corect de THDA. De asemenea, diagnosticul nu poate fi pus in pripa, ci doar dupa o atenta examinare a copilului si un interviu amanuntit cu parintii. Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o observare atenta pe parcursul mai multor vizite repetate la specialist. Investigatii Sus Asociatia Americana de Pshiatrie a stabilit un set de criterii pe baza caruia este pus diagnosticul de THDA. Conform acestor criterii, in manualul DSM-IV au fost descrise mai multe subtipuri: THDA THDA in care predomina - THDA predominant hiperactiv/ impulsiv.

tipul simptomele

de

mixt inatentie

S-a mai descris tipul nespecificat, cand simptomele de inatentie, hiperactivitate si impulsivitate sunt prezente, dar nu pot fi incadrate in nici unul din cele trei tipuri descrise mai sus. Profesionistii in domeniul medical folosesc criterii bine definite pentru a stabili diagnosticul de THDA: - istoricul copilului: parintele va face o scurta descriere a dezvoltarii socio-emotionale, educationale si comportamentale examenul fizic - completarea de catre parintii si profesori a scalelor standardizate si a chestionarelor pentru THDA. Pe baza evaluarii statusului mintal (evaluarea abilitatilor de vocabular si vorbire, estimarea clinica a inteligentei, coordonarea motrica fina sau grosiera, evaluarea formei, continutului si logicii gandirii) medicul specialist va aprecia daca problemele comportamentale sunt determinate de THDA sau de catre afectiunile psihiatrice asociate. In plus, prin evaluarea educationala se vor determina deficientele in dezvoltarea limbajului scris sau citit, cat si problemele de calcul matematic. Testarea tulburarilor de invatare este o componenta importanta, deoarece sta la baza alcatuirii unui program interventional individualizat adaptat deficientelor si nevoilor copilului. Investigatii suplimentare vor aduce dovezi pentru sustinerea diagnosticului unor probleme medicale care interfera cu dezvoltarea achizitiilor scolare si pot explica simptomatologia copilului, precum: deficientele de auz (evaluarea - deficientele de vedere (evaluarea acuitatii vizuale).

acuitatii

auditive)

Alte testari de laborator utile pentru stabilirea diagnosticului: - dozarea plumbului, daca istoricul sugereaza pica sau expunerea ambientala - hemoleucograma: aceasta poate pune in evidenta anemia care poate determina apatie si diminuarea capacitatii de concentrare - dozarea nivelului hormonilor tiroidieni evidentiaza disfunctiile tiroidiene ce afecteaza capacitatea de atentie si concentrare, dar acestea sunt mai frecvent intalnite la varsta adulta. - EEG (electroencefalograma) este necesara pentru diagnosticul convulsiilor care pot determina alterari la nivelul functionalitatii neuronale, traduse prin modificari in plan comportamental. Una dintre ingrijorarile parintilor este aceea a supradiagnosticului. Specialistii si cercetatorii in domeniu apreciaza ca numarul mare de cazuri de THDA nu se datoreaza supradiagnosticarii ci imbunatatirii metodelor de evaluare si diagnostic (aparitia scalelolor standardizate).

Evaluarea comportamentala a adultilor cu THDA se realizeaza cu ajutorul Scalei WURS (Wender Utah Rating Scale) alcatuita din 25 de intrebari (itemi) despre problemele din copilarie frecvent intalnite in aceasta afectiune. Aceasta scala evalueaza prezenta si severitatea simptomelor la varsta copilariei. Diagnostic precoce Sus Nu este recomandat screeningul intregii populatii de copii pentru a se efectua diagnosticul precoce de THDA. Insa parintii care sunt ingrijorati de temperametul dificil al copilului lor, de performantele lor scolare slabe sau de dezvoltarea afectiv-comportamentala deficitara se pot adresa specialistului; inainte de vizita la specialist parintii vor trece in revista varsta la care au debutat simptomele, contextul in care problemele de comportamentale se declanseaza, durata acestora si care este impactul asupra performantelor scolare si a integrarii sociale. Diagnostic diferential Sus Diagnosticul diferential la copil trebuie sa excluda urmatoarele afectiuni comorbide: tulburarea de tulburarea de opozitie (opozitionismului tulburari afective (depresie, tulburare tulburari - boala ticurilor (tulburarea abuzul de tulburarile de tulburari pervazive de - intarzierea mintala sau intelectul de limita.

conduita provocator) bipolara) anxioase Tourette) substante invatare dezvoltare

Tratament initial Sus Un tratament eficient presupune un diagnostic corect si o evaluare exacta a abilitatilor si problemelor copilului. Asociatia Americana de Pediatrie, pe baza studiului clinic longitudinal, realizat pe un lot de copii hiperactivi de varsta scolara, recomanda asocierea tratamentului medicamentos cu interventia comportamentala. Copiii care au primit medicatie stimulanta au prezentat o imbunatatire semnificativa a simptomatologiei (inatentia, impulsivitatea si hiperactivitatea s-au ameliorat semnificativ). Tratamentul medicamentos include:

- stimulantele sistemului nervos central din familia Amfetaminelor (Dextroamfetamina, Metilfenidatul) imbunatatesc simptomatologia la aproximativ 70% dintre copiii cu THDA. Efectul stimulantelor cerebrale poate parea paradoxal, ele diminua hiperactivitatea si impulsivitatea crescand puterea de concentrare. Unii parintii sunt ingrijorati ca medicamentele stimulante vor determina dependenta. Una din constatarile importante ale studiilor recente cu metodologie stiintifica riguroasa este faptul ca, la pacientii cu THDA, psihostimulentele in doze terapeutice, nu creaza obisnuinta sau dependenta si nici nu expun pentru un risc crescut de adictie fata de droguri (in cursul tratamentului sau ulterior, in viata adulta). Totusi, parintii vor supraveghea atent administrarea tratamentului deoarece s-a semnalat folosirea abuziva a psihostimulantelor printre adolescentii (fratii sau colegii) si adultii din familia pacientului. Cele mai frecvente efecte secundare ale stimulentelor sunt inapetenta, nervozitatea, aparitia ticurilor sau tulburarea Tourette, insomnia - medicatia non-stimulanta - Atomoxetina este un medicament non-stimulant (inhibitor al recaptarii noradrenalinei) administrat in cazul lipsei de eficienta a stimulentelor cerebrale sau a aparitiei reactiilor adverse la acestea. Atomoxetina nu este o substanta controlata (se elibereaza fara reteta). Asociatia Americana de Psihiatrie recomanda pentru tratamentul THDA si terapia comportamentala care reprezinta un set specific de interventii prin care parintii si profesorii invata tehnici comportamentale, cum ar fi sistemul de intariri care modifica comportamentul indezirabil al copilului. Copiii dezvolta abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de comunicare si de autoafirmare. Consilierea psihologica a copilului cu THDA si a adultilor din familia acestuia este foarte utila in identificarea problemelor comportamentale datorate simptomelor hiperactivitatii si in gasirea unor strategii de rezolvare ale acestora. De asemenea, este eficienta in rezolvarea starii de frustrare si depasirii situatiilor stresante. Interventiile comportamentale pot fi utile si in abordarea terapeutica a anxietatii si tulburarii de opozitionism provocator, frecvente la unii copiii cu THDA. Adesea, cei care identifica si semnaleaza simptomele THDA sunt profesorii, deoarece cerintele stricte ale mediul scolar scot in evidenta dificultatile copiilor de a sta linistiti in banca, de a fi atenti la ora, de a raspunde cerintelor educationale si de respecta regulile clasei. Unii copii cu THDA vor fi indumati catre invatamantul special, in care psihopedagogi specializati vor intocmi proiecte individuale personalizate (PIP). PIP-ul este alcatuit in urma evaluarii complexe educationale si este adaptat nevoilor speciale si deficientelor copilului. Modificarile la nivel educational implica adaptarea mediului clasei (copiii cu THDA trebuie asezati in primele banci), a instrumentelor de lucru si a sarcinilor de lucru, adaptarea curriculei si a modalitatii de predare. Impreuna cu specialistul se vor fixa obiective educationale si vocationale realiste. In cazul copilului prescolar terapia comportamentala va fi preferata in incercarea de a tine sub control comportamentul si de evita tratamentul medicamentos la o varsta prea frageda. Daca insa terapia comportamentala nu va fi eficienta in controlul simptomelor se va trece la medicatie

psihostimulanta, chiar daca pentru aceasta varsta exista controverse intre specialisti in ceea ce priveste tratamentul medicamentos, datorita numarului mic de studii clinice. Exista in desfasurare un studiu clinic, care evaluaeaza eficacitatea terapeutica a Metilfenidatului la copiii prescolari. Tratament de intretinere Sus Cea mai eficace modalitate de interventie in THDA este abordarea multidisciplinara: medicala, psihologica si educationala, in care sunt implicati parintii, profesorii, psihologul si medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului.Adolescentii beneficiaza de pe urma tratamentului cu stimulante cerebrale sau medicatie non-stimulanta. Parintii vor avea grija ca folosirea abuziva de catre adolescenti a medicatiei stimulante sa nu duca la dependenta psihologica si psihica de amfetamine sau alte droguri. Un studiu in care s-a urmarit timp de 4 ani copii si adolescentii cu THDA a relevat ca incidenta dependentei de alcool si abuzul de droguri este mai mica la cei care au luat medicatie psihostimulanta.O atentie speciala trebuie acordata adolescentului hiperkinetic. Implicarea parintelui in aplicarea strategiilor comportamentale de inteventie este extrem de importanta pentru a se obtine rezultatele scontate. Inabilitatea adolescentilor de a face fata sarcinilor scolare, dezorganizarea si dificultatile de mentinere a atentiei sunt simptome care merita o abordare speciala. Se vor folosi sisteme de recompense care prezinta interes pentru adolescent, parintii vor coopera cu copiii in stabilirea unor obiective acceptabile si vor negocia cu acestia recompensa corespunzatoare atingerii scopului propus. Tratamentul THDA la adult Sus Pentru tratamentul THDA la varsta adulta se poate apela la terapia combinata medicamentoasa cat si psihoterapeutica. Consilierea psihologica presupune: - educatia despre THDA, participarea la grupuri de suport sau la sedinte de consiliere individuala si de dezvoltare a abilitatilor. In sesiunile de dezvoltare a abilitatilor se invata un bun management al timpului, tehnici de organizare si in plus, sunt incluse sedinte de consiliere academica si vocationala. Studiile au aratat ca 58% din adultii cu THDA si-au imbunatatit capacitatea de concentrare si nu au mai prezentat hiperactivitate si impulsivitate in urma tratamentului cu psihostimulate. In cazul in care stimulantele cerebrale nu sunt eficiente sau daca apar efecte secundare suparatoare, medicul psihiatru poate prescrie Atomoxetina. Anumite medicamente antidepresive ca Bupropiona sau antidepresive triciclice (Imipramina, Nortriptilina, Desipramina) pot fi eficace in tratamentul THDA la adulti. De retinut!

FDA (The US Food and Drog Administration) a emis cateva atentionari in ceea ce priveste tratamentul cu Atomoxetina. Parintii si adultii care au in ingrijire copii si adolescenti cu THDA vor fi atenti la aparitia semnelor de alarma ale riscului de suicid, fara sa fie, insa, necesara oprirea administrarii medicamentului. Trebuie luptat cu miturile si prejudecatile legate de aceasta afectiune; THDA este o problema medicala care nu poate fi tinuta sub control in lipsa tratamentului medicamentos. Parintii trebuie sa ofere copiilor cat mai multe informatii despre THDA si sa le explice importanta respectarii strategiei terapeutice. Eficienta tratamentului va fi mai mare prin implicarea copilului in managementul simptomelor (de exemplu: sa-si ia medicamentul la timp).Terapia nutritionala (restrictia de zahar, uleiul de peste etc) nu este o metoda terapeutica recomandata, deoarece aceste diete nu au la baza nici un suport clinic. Profilaxie Sus Nu exista modalitati de prevenire a THDA. Se recomanda evitarea fumatului, consumului de alcool sau de droguri pe perioada sarcinii, nu numai ca masura profilactica a THDA cat si altor probleme de sanatate ale viitorului copil. Cateva sfaturi pentru viitoarele mamici sunt utile pentru a reduce riscul problemelor de invatare si atentie ale copiilor lor: - o atenta urmarire medicala a gravidei si promovarea unor comportamente sanatoase in perioada sarcinii scoala parintilor, prin care se capata bune abilitati parentale - maximizarea abilitatilor de invatare si antrenamentul atentiei, o stimulare adecvata in perioada prescolara (parintele va citi povesti si se va juca puzzle cu copilul). Dezvoltarea atentiei poate fi imbunatatita prin aceste activitati intr-o mai mare masura decat privitul la televizor.In plus, tehnicile parentale corecte incepand de la nastere si continuand pe parcursul copilariei sunt esentiale unei dezvoltari optime. Tratament ambulatoriu Sus Practicile tratamentului THDA sunt orientate asupra managementului simptomelor. Procesul terapeutic este diferit la copii de cel de la adulti, dar la toate varstele accentul cade pe o cat mai buna intelegere a afectiunii, pe stabilirea unei rutine zilnice si pe realizarea unui sprijin complet din partea celor din jur. Implicarea copilului in procesul terapeutic creste eficienta interventiei terapeutice. De asemenea, parintele va intelege ca ajutandu-se pe sine ii va fi de ajutor copilului sau. Sfaturi utile pentru parinti - sarcina parintelui este foarte grea, iar grija pentru propria sanatate mintala si fizica trebuie sa fie la fel de importanta deoarece rolul parintelui in aplicarea strategiei terapeutice este capital

- parintele trebuie sa fie cat mai bine informat despre THDA, din surse de incredere; cu cat competenta parintelui este mai mare cu atat interventia acestuia asupra copilului va fi mult mai eficienta - parintii vor invata competente de management al comportamentului copilului. Copiii cu THDA au dificultati in a invata un comportament prin observarea altei persoane si trebuie invatati sa interactioneze cu ceilalti prin explicarea secventei comportamentale si a impactului negativ al unor comportamente problematice. - parintele va ajuta copilul sa-si formeze o imagine de sine pozitiva prin dezvoltarea apartenentei la grupul social si a increderii in capacitatile sale de invatare - parintii se vor implica in optimizarea performantelor academice ale copilului - parintii vor ajuta copilul sa desfasoare sarcini in casa. Copiii hiperkinetici nu pot urmari instructiunile in desfasurarea unei sarcini iar atentia le va fi usor distrasa de stimuli exteriori. Prin rabdare, perseverenta si creativitate parintelui poate fi extrem de util in dobandirea abilitatilor necesare realizarii unei sarcini. Tratament medicamentos Sus Agentii medicamentosi folositi in tratamentul THDA sunt urmatorii: - psihostimulentele (Metilfenidat, Dextroamfetamina, asocierea dintre Dextroamfetamina si Amfetamina) sunt eficiente in tratamentul THDA atat la copii cat si la adulti, in 70% din cazuri se obtine o imbunatatire rapida si semnificativa a simptomatologiei THDA - Atomoxetina, medicament non-stimulant utilizat cu succes in tratamentul copiilor, adolescentilor si adultilor cu THDA In cazul in care psihostimulatele si medicatia non-stimulanta nu a avut efect sunt utilizate: antidepresive (Bupropion) - antihipertensive (Clonidina, Guanfacina) care pot sa reduca agresivitatea si impulsivitatea in anumite cazuri de THDA. Vor fi abordate medicamentos si afectiunile comorbide, precum tulburarile anxioase.Parintii vor monitoriza atent efectele medicatiei si se vor adresa medicului psihiatru ori de cate ori apar reactii adverse, in special, in cazul Atomoxetinei si a antidepresivelor, vor fi urmarite indeaprope aparitia simptomelor semnal de suicid. De retinut! FDA permite administrarea medicatiei psihostimulante dupa varsta de 3 ani. Totusi exista foarte putine studii clinice la copiii mai mici de 5 ani iar unii specialisti nu recomanda administrarea medicatiei inainte de intrarea in scoala, deoarece copiii mici au risc crescut de a dezvolta reactii secundare. Daca simptomatologia este severa si afecteaza serios comportamnetul si calitatea vietii copilului, se permite instituirea tratamentului medicamentos si la varste mai fragede. Alte tratamente Sus

Tratamentul medicamentos este rezervat cazurilor cu simptomatologie severa.Alte metode interventionale in THDA sunt indicate in urmatoarele situatii: simptomatologie atunci cand simptomele nu raspund la tratamentul in cazul instalarii efectelor secundare ale - aparitia altei probleme psihiatrice, ca de exemplu anxietatea.

moderata medicamentos medicatiei

Asocierea medicatiei cu alte metode terapeutice este adesea folosita cu succes. Interventiile comportamentale in THDA Interventiile comportamentale sunt implementate de catre parinti, profesori sau ceilalti adulti care sunt responsabili de copil. Acestia sunt pregatiti sa realizeze managementul comportamental prin sesiuni de formare si invatare. Programele de training sunt focalizate pe crearea unui mediu structurat, a unei rutine zilnice, a unui set de reguli de comportament si o monitorizare atenta si riguroasa a progreselor obtinute. Utilizarea unor tehnici comportamentale, cum ar fi sistemul de recompense, au ca scop intarirea comportamentelor dezirabile, respectarea regulilor si reducerea comportamentelor neadecvate. Eficacitatea acestor metode este mult mai mare decat tehnicile terapiei cognitivcomportamentale, care presupun o autoreglare afectiva si comportamentala. Copilul cu THDA nu dispune de abilitatile necesare modificarii patternului cognitiv disfunctional sau al unor stari emotionale negative, de aceea are nevoie de sprijinul consecvent si constant al parintilor si profesorilor. Strategiile comportamentale de interventie presupun: - tehnici de modificare comportamentala: time-out (excluderea) si instituirea unui sistem de recompense (intarirea pozitiva si negativa) sunt extreme de eficiente pentru invatarea unui comportament adecvat in clasa sau acasa. Numarul optim de sesiuni de consiliere adresate pregatirii parintilor a fost identificat ca fiind in medie de 6-12 sedinte saptamanale, cu o durata de 1-2 ore pe sedinta - dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale: prin aceasta metoda copilul invata sa fie mai putin agresiv si impulsiv, cum sa-si controleze furia si sa se comporte cat mai dezirabil din punct de vedere social - consilierea si psihoterapia tuturor membrilor activi ai familiei, prin terapie de familie: aceasta modalitate terapeutica imbunatateste prognosticul copilului cu THDA. La adulti, interventiile comportamentale pun accentul pe consilierea si invatarea tehnicilor de dezvoltare a abilitatilor de organizare a copilului cu THDA si a promovarii relatiilor sociale "sanatoase" (care sunt modificarile necesare pentru o optima functionare comportamentala si sociala).

Terapiile alternative si terapiile complementare Terapiile alternative si complementare sunt practicate de catre terapeuti care functioneaza intr-un sistem paralel cu cel al medicinei alopate. Sunt necesare studii aprofundate inainte de a recomanda terapiile alternative si complementare ca metode de prima alegere in cazul THDA. Se recomanda ca terapiile complementare sa se aplice alaturi de metodele conventionale de tratament, nu sa inlocuiasca tratamentul medicamentos al THDA. De exemplu, acupunctura poate reduce stresul si tensiunea musculara imbunatatind starea de bine si crescand calitatea vietii copilului. Daca parintii considera ca aceste metode, alternative sau complementare, pot fi utile in tratamentul hiperactivitatii copilului, vor cere mai intai sfatul specialistului, iar acesta le va recomanda doar acea metoda dovedita experimental a fi eficienta in controlul simptomeler THDA si care nu produce efecte secundare fizice sau emotionale. De retinut! Tratamentul medicamentos s-a dovedit a fi foarte eficient pentru diminuarea simptomelor THDA, desi raspunsul terapeutic variaza de la un pacient la altul.Tehnicile de modificare a comportamentului, sesiunile de training, educare si consilire a parintilor sunt suficiente pentru controlul simptomelor formelor usoare de THDA. De obicei, interventiile comportamentale sunt utilizate alaturi de tratamentul medicamentos in formele moderate si severe. Parintii care sunt, pe buna dreptate, refractari la ideea de a administra copilului lor medicatie pe termen nedefinit, vor trebui sa inteleaga ca tratamentul medicamentos este lipsit de riscuri si extrem de eficient, imbunatatind calitatea vietii copilului si a membrilor familiei. Nu va chinuiti copiii degeaba!"

Despre sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare E o crima sa confunzi dinamismul si inteligenta cu... nebunia. Multi copii sunt otraviti degeaba cu droguri psihoactive Portretul robot al copilului catalogat drept hiperkinetic este: foarte activ fizic, ahedonic (lipsit de chef, prieteni, izolat), indisciplinat, neascultator, agresiv, iritat, cu ticuri nervoase, intervenind mereu in chestiuni care nu-l privesc,

dandu-se mereu in spectacol, in fata altor copii, cu o foarte lenta - uneori acumulare de cunostinte, socotita drept lene. In astfel de situatii, mai ales aflati sub influenta si presiunea autoritatilor scolare, multi parinti isi pierd increderea in propria judecata si apeleaza urgent la medic, astfel incat consultatia si tratamentul medicamentos al celor mici, cu comportament "deosebit", a devenit o reala epidemie, nu numai la noi, ci in mare parte din tarile lumii. In mod cu totul si cu totul ciudat, parintii, invatatorii, pediatrii, psihologii, ignora faptul ca nu toti micutii sunt la fel, si impunerea unor reguli de normalitate este absurda, atata vreme cat nu exista certitudinea profesionistilor sanatatii mentale ca ADHD (sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare) este cu adevarat o boala ce necesita prescriptia, cu regretabila usurinta, uneori pe termen lung (1-3 ani sau toata viata!) a unor droguri psihoactive. Pentru a facilita, de fapt, linistea celor mari, ii otravim, pur si simplu, pe cei mici, neincercand mai intai sa cunoastem cauzele, imprejurarile care duc la manifestari ciudate de comportament, insotite uneori de simptome ale unor boli cu etiologie greu de precizat: alergii (mai mult sau mai putin complexe), enurezis, manifestari digestive, neurologice, hepatice, renale. Toate acestea sunt, de fapt, urmarea mediului tensionat de acasa sau de la scoala, expunerea prelungita la radiatiile electromagnetice ale televizorului, calculatorului si aparaturii electrocasnice din locuinta si, in proportie uriasa, E-urilor din alimentatie. Recomandari pentru atenuarea sau disparitia agitatiei, anxietatii si nervozitatii copiilor: 1 Eliminarea eventualelor certuri, discutii contradictorii, tensiuni din familie sau a admonestarilor, pedepselor generate de comportamentul de acasa sau de la scoala al micutilor. 2 Dieta cunoscuta in pediatria americana sub numele de regimul Feingold. Dr. Feingold sustinea ca 3 din 4 copii agitati sunt astfel din cauza a ceea ce mananca. Ca sa nu se intample asa, specialistul american recomanda: supe de legume nefainoase, multe sucuri naturale din legume verzi, diluate cu apa distilata (plata), paine de casa, mei, linte, evitandu-se carnea, porumbul, zaharul, sarea, lamaile, pastele fainoase. Aceste indicatii sunt astazi imbunatatite de dieteticieni, de terapeuti ai alimentatiei naturale. Exista zeci de sugestii competente de a manca astfel incat sa fim sanatosi, iar daca acest lucru se intampla din copilarie, micutii nostri vor avea o viata mai frumoasa, mai ferita de boli, de suferinta, tristete, durere, boli si... medicamente. Cine e sanatos e fericit! Credinta ca produsele din carne sunt indispensabile vietii, ca ele si numai ele asigura corpului energie, putere, rezistenta este cu totul si cu totul gresita. Celebra dansatoare Isadora Duncan a infiintat, condus si finantat o scoala de dans pentru copii. Stim ce munca uriasa, cate ore de efort fizic maxim si deosebit, zilnic, presupune activitatea unui dansator. Ei bine, Isadora - cu o inteligenta si previziune rara pentru timpul sau - a hotarat ca toti elevii ei sa fie vegetarieni, intuind ca hrana usoara, vie, colorata, neprelucrata, face minuni, daruieste

adevarata sanatate corpului si mintii umane. 3 Folositi minunea naturala utilizata de parinti, cu secole in urma: semintele de fenicul, pe care acestia le dadeau copiilor peste masura de exuberanti sub forma de: seminte zaharisite, infuzie (5-6 seminte in 200 ml de apa clocotita) bauta dupa mesele principale si acceptata cu usurinta, datorita gustului foarte placut, sau o cana cu lapte caldut in care puneau cateva semincioare de fenicul. Mai nou, firma "Hofigal" a scos pe piata capsule de extract uleios (macerat) de levantica, care calmeaza starile de iritabilitate, relaxeaza profund si linistesc agitatia. Exista si un sampon relaxant pentru copii, pe baza de levantica (Johnsons Baby) care actioneaza calmant.

4 Cautati excelentele carti ale fitoterapeutei Elena Nita Ibrian, din Piatra Neamt, care contin mii de sfaturi si informatii pretioase, nu numai pentru tratarea si vindecarea pe cale naturala a numeroaselor boli mai mult sau mai putin grave, ci si sugestii minune, pentru a gati hrana vie in bucataria fara foc, adica fara nici un mijloc de incalzire termica. Sunt retete de leacuri, sucuri, paste, sosuri, salate, supe, ciorbe, mancaruri, dulciuri, toate ingenioase, rapide, aspectuoase, care au uimit lumea, de la noi pana in Japonia, Franta, America, Italia, Canada, Germania, Ungaria, in primul rand pentru ca "se lucreaza" doar cu cruditati (legume, fructe, frunze, flori, plante) si apoi pentru ca rezultatele sunt uluitoare, ca gust, aspect, foloase. SCele 50 de carti scrise si publicate de doamna Elena Nita Ibrian (care s-a autovindecat de cancer, in faza terminala) s-au epuizat sau circula sub forma de copii xeroxate. Editura care le va reedita in totalitate este "Eikom" din Cluj (tel. 0264/59.07.79, 0264/45.02.36), director domnul Valentin AjderT. Desigur, copiii, adolescentii, tinerii, sunt incantati de alimentele de tip fastfood, de tot ce e gatit cu carne, sosuri, sucuri colorate, imbunatatite, nesanatoase. Cu greu le-ar schimba cu altceva, pentru ca asa au fost pur si simplu obisnuiti sa manance si trebuie convinsi ca exista o varianta de hrana tot atat de gustoasa, mai rapida, mai atragatoare, benefica, revigoranta. Copiii pot fi foarte usor dezobisnuiti de consumul "hranei moarte". Gatiti sanatos si nu tineti altceva, ca varianta, in casa. Luati-i la cumparaturi, cititi

impreuna etichetele produselor, explicati-le ce sunt E-urile si faptul ca nu fac bine organismului; oferiti-le multe fructe si promisiunea ca, din cand in cand, vor primi si ciocolata (o data pe luna) eventual in varianta "de casa" (cu levantica!). Nu cedati mofturilor, refuzurilor, nu oferiti masa celor dragi cu televizorul deschis. Obisnuintele alimentare se formeaza in casa, de catre parinti. Cand copiii sunt mai marisori, invatati-i in weekend sa pregateasca ei insisi meniuri naturale, pentru fiecare zi sau pentru cele festive. Cred din tot sufletul ca va veni ziua in care romanii si toate natiile pamantului vor redescoperi faptul ca Dumnezeu a creat plantele, legumele, fructele, florile, nu doar pentru frumusetea lor, ci si pentru sanatatea omului intelept. 5 Nu va lasati coplesiti de faptul ca prin produsele pe care le consumam noi si copiii nostri circula 3000 de aditivi, care ne fac deseori viata si sanatatea amare. Invatati sa luptati impotriva lor! Direct incriminati in inducerea ADHD sunt foarte multi. Fiti atenti la: EDTA (E 385), E 102, E 120 (carmin), E 412, E 415, E 202, BHA (E 320), E 211 (benzoat de sodiu), E 131 (albastru patent V din dulciuri), tartrazina (din aproape toate bauturile si dulciurile din comert). Pentru a va descurca prin hatisul E-urilor "bune" sau "rele", cereti ajutor la "Sfaturi utile si raspunsuri la intrebari", www.anpc.ro, [email protected] sau la telefon 021/318.20.37, 318.20.43, sau scrieti-i d-lui prof. dr. Mencinicopschi, Piata Presei Libere 13, corp D, sector 1, Bucuresti. Adultii si copiii reactioneaza in mod personal la aditivii din hrana. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in urma procesului digestiei, apar in organism noi produse toxice. Exista si persoane care au o toleranta alimentara scazuta, dobandita ereditar. Aditivii in sine nu sunt cancerigeni, dar au rolul perfid de a se lega chimic de anumite oligoelemente indispensabile organismului, substante esentiale imunitatii canceroase. Se fac astazi teste de provocare la aditivi in spital, pentru observarea manifestarilor si evitarea riscurilor, cu o substanta administrata in casete, oral sau sublingual, cu valoare diagnostica importanta. 6 Permiteti copiilor accesul la televizor sau calculator doar 2-3 ore saptamanal, pentru a-i proteja de nocivitatea radiatiilor electromagnetice, cu lungimi de unda variabile, care nu numai ca agreseaza organismul, dar satureaza cu ioni pozitivi atmosfera din vecinatatea ecranului, provocand scaderea imunitatii, insomnii, iritabilitate, agitatii, crize de astm, migrene, probleme oculare. Undele electromagnetice pot provoca si... reactii alergice, situatie pe care medicii o ignora. "Profetul adormit", vizionarul Edgar Cayce, atragea atentia asupra acestui lucru, acum aproape 100 de ani, iar in zilele noastre, celebrul fizician Felix Ott, dupa 10 ani de studiu al efectelor radiatiilor electromagnetice asupra copiilor, a concluzionat ca boli ale sistemului nervos (hiperexcitabilitatea, printre ele) si multe alte neplaceri, de acolo vin, din utilizarea excesiva a acestor inventii admirate.

Nu e cazul sa ne ascundem, sa fugim, sa ignoram aparatura electrocasnica, televizoarele, calculatoarele, ci sa ne ferim de excese, abordand "calea de mijloc". Alternative ale acestora pentru copiii nostri? Cautati cartea autoarei Nessia Laniado: "In loc de televizor" si invatati copiii, chiar inainte de a merge la scoala, de la varste mici (4-5 ani) sa descopere... lectura, care ii va ajuta sa devina puternici, ii va invata sa gandeasca, sa acumuleze rapid cunostinte, sa se exprime usor, corect, elegant, mai intai verbal si apoi in scris, sa fie curiosi, atenti, inteligenti, sa iubeasca mult cartile, prieteni statornici pe viata. Copiii trebuie sa invete arta de a se descurca in viata, nu sa obtina mura-n gura uriase cantitati de informatii, pentru ca o gramada de date nu inseamna cultura, asa cum o gramada de caramizi nu inseamna o casa. Nu neg importanta si viitorul calculatorului, dar acesta nu poate inlocui o carte cu subtilitatile si sensibilitatile ei, cu sufletul si misterul de netagaduit. De obicei, un copil foarte activ este si foarte inteligent. Romanii au acest renume in lume, chiar si statistic, unul din patru este supradotat, dublu decat media mondiala. 7 Cat priveste protectia antiradianta, exista si aici solutii: prize foarte bune la pamant, dispozitive absorbante plasate pe aparatura, plante verzi cu frunze rotunde, asezate pe aceasta sau in jur, consum zilnic de vitamina A (peste, ficat, galbenus de ou, zarzavaturi de culoare galbena sau verde inchis, produse lactate, fructe galbene). In doze foarte mari are efecte negative asupra copiilor. Asociate vitaminei A sunt: vitamina C (citrice, rosii, cartofi, varza, ardei gras) si vitamina E (germeni de grau, soia, ulei vegetal, nuci, varza de Bruxelles, verdeturi, spanac, grau, cereale integrale, oua), magneziul - a carui lipsa e direct raspunzatoare de starile de hiperexcitabilitate si de lipsa de concentrare, gasit in cereale nemacinate, smochine, migdale, nuci, seminte vegetale de culoare verde inchis, banane, seleniul - care prelucrat termic dispare din alimente de origine marina, rinichi, ficat, germeni de grau, tarate, ceapa, ton, rosii, broccoli. 8 In sprijinul parintilor cu copii hiperactivi vine - cu sfaturi competente Centrul de Psihologie de Actiune sau Psihoterapie (tel. 021/317.40.43, 0722/45.39.06), care se ocupa de terapia micutilor cu probleme de socializare sau integrare in mediile scolare (e-

mail: [email protected], http: //psiho. mednet.ro). In Occident exista si o alta forma de ajutor al copiilor cu diagnostic ADHD si a mamelor acestora: Grupul de Suport pentru Copiii Hiperactivi. Robert S. Mendelsohn, celebru si controversat pediatru american, sfatuia parintii in cauza sa-si considere fetitele si baieteii sanatosi, sa fie fericiti ca acestia nu sunt cuminti sau blegi ca niste legume, si sa trimita la plimbare invatatorul, directorul scolii sau pediatrul care incearca sa administreze repede copilului medicamente, ce pe termen scurt "il potolesc". Nu vreau sa starnesc razboaie. Sugestiilor mele de pana acum le mai adaug una: inainte de a urma o cale, informati-va mereu de la mai multe surse, nu aveti incredere oarba in experti si specialisti. Invatati sa va puneti in valoare propriile idei, inteligenta, intuitia, bunul simt, lucruri indispensabile pentru starea de bine, imunitatea, vitalitatea copiilor dvs. Sunt in masura sa va spun aceasta, pentru ca intr-o situatie dramatica, legata de viata baietelului meu, am refuzat la un moment dat orice sugestie medicala de tratamente care nu duceau nicaieri si am urmat acea "voce interioara" ce cu fermitate, blandete si iubire ne-a condus la liman. Am primit o reteta cereasca de la Cel care vindeca trupuri, lumineaza suflete. Atunci nu-L cunosteam si abia astazi pot sa-I multumesc, cu iubire si credinta in puterea Lui nemarginita. In rugaciunile dvs. adresati-va si Sfantului Andrei, ocrotitorul Romaniei, si Sfantului Nectarie, ocrotitorul bolnavilor. Rugati-va si pentru toti cei care muncesc ca noi sa avem in case, in fiecare saptamana, un prieten bun, informat, mereu de mare ajutor: "Formula AS". prof. GEORGETA CORNELIA BUIUM-MIHAILA - Piatra-Neamt terapielogopedică Acest blog este destinat parinţilor ai căror copii au dificultăţi in insuşirea pronunţiei,citirii si scrierii.Sper,de asemenea, să fie util logopezilor aflati la început de carieră,cât si tuturor celor care doresc să se informeze. IUL5 Educarea mişcărilor articulatorii PRIN LOGOPEDVIORICA

1. Mobilitatea aparatului fono-articulator : A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor -exerciţii de închidere şi deschidere a gurii; -exerciţii de coborare şi ridicare a maxilarelor; -exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi; -muşcătura . B. Exercitii de mobilitate pentru limbă -limba iese si intră repede (ca la pisică când bea); -limba mişcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ; -limba iese în formă de lopată; -limba iese în formă de sageată; -limba şterge buzele; -limba şterge dinţii de deasupra ; -limba sterge dintii de dedesubt -mişcări circulare ale limbii; -limba ghemuită în fundul gurii; -mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă. -pronunţarea rapidă şi repetată a silabei „la‟; -limba la palat şi jos ; C. Exerciţii pentru buze si obraji -mişcări de sugere a obrajilor;

-mişcări de ţuguiere a buzelor ; -mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul); -mişcări de rotunjire a buzelor ; -mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor; -mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morişcă ; -miscari de aburire a o oglinzii ; -mişcări de umflare a obrajiilor ; -vibrarea buzelor ; -rictusul buzelor .

D. Exerciţii pentru vălul palatin

-exerciţii de imitare a căscatului ; -exerciţii de imitare a înghiţitului, tusei ; -mişcări de deglutiţie . 2. Educarea respiraţiei A. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale : educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie Exercitii pentru expiratie - se suflă nasul in batistă; - se suflă aerul pe dosul mâinii ; -se ţine un fulg în aer ; - se stinge lumânarea ; -se umflă balonul ; -se suflă în apă cu paiul . Exercitii pentru inspiratie -miroase florile ; -câinele la vânătoare; -miroase parfum, spirt, oţet etc. B. Dezvoltarea respiratiei verbale : Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie. Vorbirea in expiraţie, fără efort, ritmat .

-exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expiraţii ; -exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane; -exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ; -exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…) ; -exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiraţie (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri); -exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec -exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea-cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul diafragmei) : la început nonverbal ; cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire în această pozitie cu voce tare . EXERCIŢII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ -se arată dinţii ; -se face trompa ; -se suflă in hârtii, vată, morişti; -se suge cu paiul un lichid ; -se mestecă; -se înghite; -se apucă cu dinţii sau cu buzele un obiect aflat pe masă ; -se umflă sau se sug obrajii ; -sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ; -se fluieră; -se scoate limba ; -se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri. Rate this:

1 Vote UNCATEGORIZED

1 COMENTARIU »

IUN27 COPIII ÎNVAŢĂ CEEA CE TRĂIESC PRIN LOGOPEDVIORICA

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală , copiii învaţă să condamne. Dacă trăiesc în ostilitate , copiii învaţă să fie agresivi. Dacă trăiesc în teamă , copiii învaţă să fie anxioşi. Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea . Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi. Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia. Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi . Dacă trăiesc în încurajare , copiii învaţă să fie încrezători. Dacă trăiesc în toleranţă , copiii învaţă răbdarea. Dacă trăiesc în laudă , copiii învaţă preţuirea. Dacă trăiesc în acceptare , copiii învaţă să se iubească. Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc încurajaţi de recunoaştere, copiii învaţă generozitatea. Daca trăiesc în onestitate, copiii invaţă respectul pentru adevăr. Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi. Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul. Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi. Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume. DOROTHY LAW NOLTE MELOTERAPIE - ELEMENTE DE MELOTERAPIE UTILIZATE IN ACTIVITATEA RECUPERATIV TERAPEUTICA CU ELEVII CU HANDICAP MINTAL Psihiatrie

ALTE DOCUMENTE Etalon - Test Eysenck "SPLENDIDA IZOLARE" IN STIL PUTINIAN ANALIZA REZULTATELOR OBTINUTE in atacuri de panica Alcoolismul - abuzul de alcool sau dependenta Sinuciderea si starile psihopatice PREGATIREA PENTRU VIATA

MELOTERAPIE - ELEMENTE DE MELOTERAPIE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA RECUPERATIV TERAPEUTICĂ CU ELEVII CU HANDICAP MINTAL

Ce faci daca ai langa tine o persoana anxioasa Totul despre depresie

- aspecte teoretice si practice -

MUZICOTERAPIA SI INTEGRAREA SOCIO-AFECTIVǍ

Programa actuala destinata recuperarii copiilor handicapati din tara noastra, din cadrul scolilor speciale, acorda o importanta deosebita activitatilor de terapie ocupationala si psihoterapie de expresie.

ERGOTERAPIA SI T.O. LA DEFICIENTII PSIHICI (INAPOIATII MINTAL)

Trebuie sa subliniem înca de la început ca aceasta categorie de activitati, cu efecte terapeutice deosebit de eficiente se pot organiza si în alte categorii de institutii, centre de zi, camine scoala sau spital, precum si gradinite speciale.

Cautare

În perspectiva realizarii învatamântului integrat în tara noastra, ele vor trebui organizate în cadrul scolii obisnuite, care se va transforma într-o scoala inclusiva ce va raspunde nevoilor tuturor copiilor. Din cadrul activitatilor de expresie fac parte si activitatile de art-terapie, care se refera, în principal, la folosirea mijloacelor de expresie artistica în scopuri terapeutice. Aceste mijloace îsi dovedesc eficienta prin faptul ca ele fac apel la sinet, pentru a realiza o relatie optima între educator si subiect. Meloterapia se încadreaza în vasta arie a psihoterapiei prin arta. Valoarea terapeutica a muzicii rezulta din multiplele influente pe care le are asupra psihicului uman, datorate complexitatii fenomenului muzical însusi. Muzica reprezinta "arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o maniera specifica" (DEX - Dictionarul explicativ al limbii române, Edit. Academiei Române, 1995). Muzica declanseaza procese afective dintre cele mai variate si neasteptate, de la emotia muzicala cu o gama larga de manifestare - bucurie, traire interioara, sentimentul armoniei, înaltare spirituala - pâna la descarcari explozive de exaltare colectiva. Fiind cea mai complexa arta si în acelasi timp accesibila tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin si mai penetrant limbaj artistic - SUNETUL.

Rezultanta a vibratiei sonore periodice si regulate, sunetul muzical dispune de patru însusiri: înaltime, durata, intensitate si timbru. Organizarea si succesiunea acestora, cu sens expresiv, îsi dovedesc eficiemta prin sensibilizarea subiectilor, cât si crearea unei stari psihice pozitive ce permite realiza unei realatii corespunzatoare de comunicare dintre educator si subiect. RITMUL în muzica se refera la succesiunea organizata a duratei sunetelor. Utilizarea sa judicioasa faciliteaza dezvoltarea facultatilor psihice superioare ale fiintei umane a valorilor sale etice. Ritmul se rezuma, în principal, la caracteristicile miscarii. El prezinta rezonante diferite la o persoana sau alta, în functie de vârsta, stare de sanatate, dispozitie sufleteasca de moment sau nivel cultural. ARMONIA se refera la îmbinarea melodica a sunetelor si se bazeaza pe tehnica acordurilor, specifica compozitiei. Ritmul si armonia sunt elementele esentiale ce compun o melodie sau cântec. MELODIA, ca rezultat final al unei creatii muzicale reprezinta "o succesiune de sunete îmbinate dupa regulile ritmului si ale modulatiei pentru a alcatui o unitate cu sens expresiv", exprimata într-o compozitie muzicala. În cadrul muzicoterapiei, educatorul trebuie sa fie interesat, în special, de efectul pe care îl are muzica utilizata sub diverse forme. Ca mijloc pentru recuperarea personalitatii individului normal sau handicapat. La normali s-a demonstrat ca muzica exercita o serie de efecte benefice, printre care enumeram: -

determina o serie de stari afective tonice;

tensiune si anxietate; -

induce subiectului o stare de liniste, conducând la reducerea starilor de permite evadarea si induce adesea o stare de securitate;

creste tonusul subiectului si rezistenta sa la effort, contribuind în acelasi timp la învingerea unor obstacole ??? existentei, cum ar fi starile de boala sau handicap; -

faciliteaza comunicarea între persoane;

contribuie la dezvoltarea unor functii si procese psihice, începând cu cele primare, senzatii, perceptii si reprezentari si terminând cu cele mai complexe, cum ar fi, de exemplu , afectivitatea si imgainatia; -

amelioreaza comportamentul si socializeaza individul.

La copiii handicapati mintal meloterapia este folosita, în special, în stabilirea unui alt tip de comunicare, diferit de cea verbala, cu acesti subiecti. Atunci când se lucreaza cu acesti subiecti conteaza mai putin nivelul de dezvoltare al aptitudinilor muzicale pe care acestia le poseda, deoarece în aceasta situatie muzica nu este utilizata în terapie datorita calitatilor sale estetice. Weigl introduce, în acest sens, termenul de muzica functionala, care desemneaza faptul ca muzica eficace în terapie este cea destinata obiectivelor practice, în functie de nevoile subiectilor. "Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu handicapatul mintal si de a facilita comunicarea între el si educatorul transformat în terapeut" (S.Ionescu) Deci, în cadrul activitatilor de meloterapie, muzica este utilizata în scopul recuperarii pe cât mai mult posibil a personalitatii decompensate a acestor categorii de handicapati. Pentru atingerea acestui scop, S.Ionescu sugereaza realizarea unei diferentieri transante între utilizarea muzicii în sens terapeutic si utilizarea acesteia în diferite activitati recreative organizate cu copiii handicapati. Cercetarile au demonstrat ca, instrumentele de percutie, cum ar fi castanietele, clopotele, tamburinele, tambalele, xilofoanele, faciliteaza comunicarea, mai ales în cazul copiilor cu handicap mintal mai sever sau al celor timizi si anxiosi. În cadrul unei asmenea activitati desfasurate, spre exemplu, în cadrul Centrului de recuperare Folke Bernadotte, din Suedia, se folosesc cu succes asocierea dintre doua instrumente, pianul si toba. Copilul este asezat comod într-un fotoliu si asculta diverse melodii interpretate la pian de un meloterapeut calificat. Acesta urmareste reactiile cu atentie, în scopul stabilirii frecventelor preferate, înalte sau grave, cu ajutorul caruia stabileste, în continuare, gama de interpretare ce va determina la subiect o avalansa de reactii emotionale, cauzata de o vibratie afectiva autentica la muzica ascultata. În continuare i se da copilului o toba în care i se cere sa bata în functie de ritmul melodiei ascultate. În acest mod copilul fixeaza ritmul si prin actiunea sa asupra tobei îsi îmbunatateste performantele în domeniul motricitatii. Aceasta reprezinta, în fond, cheia unei adevarate terapii a succesului. Pentru acompaniament se poate folosi, de exemplu, si o muzicuta cu clape, care forteaza subiectul sa-si foloseasca degetele. Pentru calmarea subiectilor anxiosi si a celor hiperkinetici se foloseste, în general, un instrument deosebit de armonios, care emite un fel de sunete prelungi de clopotei.

Rezultatele au demonstrat ca prin folosirea unui astfel tip de sedinta de meloterapie este influentat benefic intregul psihic al subiectilor. În cadrul institutiilor de învatamânt din tara noastra educatorii pot utiliza astfel de sedinte ca cea descrisa mai sus, cu ajutorul unei înregistrari pe banda magnetica si al unui sintetizator de sunete. Cercetarile au evidentiat ca, atât la normali cât si la handicapatii mintal, meloterapia are efecte deosebite asupra dezvoltarii comunicarii. Atunci când handicapatul mintal este asociat cu alte tulburari sihice, cum ar fi hiperactivitatea sa instabilitatea emotiva, se impun câteve distinctii separate. La copiii deficienti mintal hiperactivi, muzicoterapia poate fi utilizata pentru ameliorarea inhibitiei voluntare a actelor motorii si pentru realizarea unor performante de succes. La cei cu instabilitate emotionala utilizarea muzicoterapiei, în viziunea lui S.Ionescu, determina: -

diminuarea tensiunilor;

-

reducerea agresivitatii;

-

îmbunatateste cooperarea în interiorul grupului;

-

amelioreaza munca de echipa.

Murphy a demonstrat ca meloterapia îi ajuta si pe cei cu tulburari relationale, deoarece favorizeaza participarea spontana la "activitati de grup" (S.Ionescu). Cercetarile efectuate de Humprey ne ofera indicatii metodice pretioase despre preferintele copiilor pentru diverse forme de activitati de meloterapie, în functie de nivelul lor de activism. "Subiectii cu un nivel de activitate globala aleg dansul, cei cu nivel mediu de activitate grupa de tobosari, iar cei cu nivel scazut de activism se orienteaza catregrupele de coruri sau acompaniament".(S.Ionescu). Asa cum a rezultat si din cele prezentate mai sus, terapia prin muzica se poate organiza în mod individual sau în grupuri. În cadrul grasinitelor si scolilor speciale este util sa se grupeze copiii în functie de performantele de care sunt capabili în domeniul muzicii si în functie de nivelul retardului lor intelectual. Activitatile de meloterapie cu cei cu deficiente mentale severe sau polihandicapuri, este indicat sa se desfasoare prin sedinte individuale.

Meloterapia, din punct de vedere al activitatilor care se solicita copiilor, se mai poate împarti în doua forme - activa si receptiva. Forma activa, denumita dupa unii autori si directa, consta în diverse activitati muzicale desfasurate de subiectii însisi, muzica instrumentala sau vocala, executata individual sau în grup. Forma receptiva sau indirecta, este acea forma în care subiectii audiaza muzica. În cadrul acestei a doua variante, pasivitatea subiectilor nu este totala, deoarece activitatea de receptie solicita prin ea însasi un anumit grad de participare din partea acestora. În cadrul activitatilor de meloterapie desfasurate în învatamânt de catre educatori si logopezi, consideram ca este util sa se urmareasca urmatoarele obiective: -

dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;

formarea si dezvoltarea auzului muzical (cu elementel sale componente - simt melodic, ritmic, armonic-polifonic); -

educare vocii ca principal mijloc de redare a muzicii;

formarea unor deprinderi practice muzicale (deprinderi de cânt, ritmice, melodice, armonico-polifonice, de interpretare, de utilizarea instrumentelor, s.a.m.d.); -

educarea deprinderilor de a asculta muzica;

-

integrarea în viata artistica a unitatilor de învatamânt;

-

cultivarea imaginatiei si creativitatii;

pozitive;

echilibrarea întregii personalitati a copilului prin cultivarea unor trasaturi de caracter

de copii.

dezvoltarea sociabilitatii copilului prin participarea la activitatile organizate pe grupuri

În afara obiectivelor enumerate mai sus, Programa scolara de terapie educationala complexa si integrata, destinata educatorilor din scolile ajutatoare, mai prevede si o serie de alte obiective importante legate de : -

îmbunatatirea orientarii spatio-temporale si coordonarii motrice;

-

educarea expresivitatii mimico-gesticulare;

-

nuantarea exprimarii verbale;

-

dezvoltarea sensibilitatii cromatice muzicale;

-

determinarea unor stari de deconectare, bucurie, încântare, etc.

Declansarea procesului muzicoterapiei trebuie sa porneasca cu evaluarea generala a fiecarui copil, în functie de nevoile caruia se vor selecta obiectivele adecvate ce urmeaza sa fie atinse. Aceasta se face prin studierea dosarului copilului, informatii dobândite de la familie si ceilalti membri ai corpului didactic, observarea si studierea atenta a preferintelor sale muzicale si cunoasterea experientelor anterioare din domeniul muzicii. Se pot folosi, de asemenea diverse categorii de teste, care, este util, sa se aplice cât mai devreme posibil, deoarece, cu cât se declanseaza mai de timpuriu activarea terapeutica, cu atât cresc sansele de a se obtine efecte mai substantiale în planul recuperarii. În acest sens, Graham a constituit o scala a nivelului de dezvoltare pentru performantele muzicale, corelând aceste nivele cu vârsta mintala. Autorul justifica utilitatea testului sau prin faptul ca "fiecare individ urca scala de dezvoltare în modul sau propriu în diferite intervale de timp, aceasta depinzând de gradul de profunzime al handicapului sau. "Scala sa de dezvoltare face legatura între vârsta mintala si performantele muzicale posibile, fixând totodata si limitele ce pot fi atinse în cadrul învatarii, în functie de decalajul dintre etateamintala si cea cronoogica, specifica handicapului mintal, dupa cum urmeaza: VÂRSTA MINTALĂ 2-6 luni

DESCRIEREA PERFORMANŢELOR MUZICALE - arata nediferentiat prin miscari ale bratului sau piciorului, când cânta muzica

4-8 luni

- misca capul sau fata în directia stimulului muzical

8-16 luni

- aluneca usor sau se târaste în directia stimulului muzical

16-36 luni

- asculta atent pentru un minut sau mai mult;

37-48 luni

- bate din palme sau bate din picior, stând jos;

48-54 luni

- cânta stând jos sau în picioare, bate din palme sau din picioare

54-56 luni

- bate din palme si picioare

56-62 luni

- bate din mâini si picioare în ritmul muzicii

62-72 luni

- cânta la un instrument stând jos sau în picioare

72-84 luni

- bate în ritm din picior, cânta la un instrument si

vocal peste 84 luni

- bate ritmul din picior, cânta pe tonuri înalte si din instrument în acelasi timp

Scala mai are avantajul ca nu utilizeaza elemente verbale influentate de factori culturali, fapt care o face usor aplicabila. În functie de nivelul de retard mintal al copilului si obiectivele stabilite în recuperare, se pune problema alegerii celor mai potrivite activitati în care acesta sa fie inclus. Se recomanda introducerea diverselor categorii de activitati, într-o succesiune graduala, în functie de tipul si compatibilitatea acestora. Toate aceste activitati executate gradat, de la simplul complex, determina, prin combinarea lor, structurarea aptitudinii muzicale complexe la persoanele handicapate, asigurându-se în final la compensarea unor deficiente din sfera personalitatii sale, în special a celor legate de psihomotricitate (daca se refera la handicapatul minor). A. Educarea ritmului se face prin urmatoarele tipuri de exercitii gradate, în functie de gradul de dificultate si nivelul de devoltare al copilului: aplaudarea sau baterea într-un instrument de percutie, la un anumit cuvânt dintr-un cântec; baterea ritmica la auzul unor cuvinte din vocabularul activ al copilului, de exemplu la auzul numelor prietenilor, profesorilor, a unor flori, pasari sau mâncaruri preferate; aplaudarea sau baterea într-un instrument de percutie în ritmul metronomului, în mai multe variante: a. cu câte o bataie la fiecare sunet de metronom, b. cu câte o bataie la fiecare al doilea sunet de metronom, c. cu câte o bataie la fiecarea al treilea sunet, d. cu câte o bataie la fiecare al patrulea sunet. Astfel, spre exemplu, cercetarile recente au relevat faptul ca activitatile ritmice, care se bazeaza pe folosirea cu precadere a unor instrumente de percutie, este util sa fie introduse înaintea altor categorii de activitati. Aceasta deoarece s-a demonstrat ca "introducerea ritmului este mai putin anxioasa pentru subiecti" (S. Ionescu - Ibidem). Dupa diagnosticarea nivelului achizitiilor muzicale pe care le are un copil la un moment dat, se poate trece, cu succes, la elaborarea unor programe specifice, recuperatorii, care constau în executarea unei largi game de exercitii specifice, organizate pe domenii distincte de manifestare a aptitudinii muzicale.

Scopul acestor esercitii este de a slefui aptitudinile muzicale ale handicapatului, atâtea câte exista, pentru a le îmbunatati competenta si placerea de a exers, cu efect benefic asupra personalitatii sale, în general. Pentru dezvoltarea aptitudinilor muzicale complexe, este necesar sa se actioneze în urmatoarele segmente distincte, din structura acestei aptitudini: -

educarea ritmului; formarea abilitatilor în folosirea instrumentelor; stimularea deprinderii de cânt; asigurarea unei legaturi corespunzatoare între cânt si miscare. redarea ritmului de baza dintr-o melodie, batând din palme sau într-un instrument de percutie dupa urmatoarele masuri 2/4, 3/4, 4/4, 6/8. În cel din urma caz, cel al categoriilor de exercitii destinate în special handicapatilor mintal usori, s-a constatat în practica ca foarte putini dintre acestia sunt capabili de un progres suplimentar, având ca punct de plecare însusirea ritmurilor de baza. Pentru acest ultim grup restrâns, se recomanda însusirea bataii în instrumente de percutie, în ritm sincopat, spre exemplu de tango, rumba, boss-a-nova sau cha-cha, ajungându-se în felul acesta, la cultivarea unei aptitudini muzicale autentice. B. Folosirea instrumentelor instrumente de percutie (tamburina, toba, tambalul, shakerul), sunt folosite în activitatea cu handicapatul mintal nu numai pentru deprinderea ritmului, ci si permite diferite activitati care sa le formeze perceptia sunetului fiecarui instrument în parte. Studiile metodice recomanda, în acest sens, folosirea unor instrumente în timpul unei povestiri, prin asocierea lor cu diverse personaje sau evenimente ale naratiunii. (Word si Dobbs) instrumentele cu corzi sunt folosite în diferite exercitii ca: 1. la auzul sunetului emis de vibrarea unei corzi, emis de terapeut, se cere copilului sa-l reproduca prin atingerea corzii, fara emiterea sunetului; 2. ciupirea unei corzi indicata de adult, sub directa sa supraveghere sau sprijin. 3. alegerea dintr-un grup de corzi a celei cerute de adult sau indicarea lor cu ajutorul unor instrumente specifice; 4. folosirea unor instrumente care emit sunete pe cinci note muzicale (pentatonice); 5. utilizarea în exercitii similare a harpei, pianului, orgii electronice, la cele cu claviatura, copilul trebuie sa indice, cu ajutorul unor litere sau semne, o clapa anume;

6. interpretarea solistica la un instrument se dovedeste a fi dificila chiar si pentru debil mintal, dar executarea acompaniamentului este accesibila pentru cei cu debilitate mintala usoara, având în fata scheme grafice ale acordurilor sau învatând numele notelor si urmarind degetul aratator al profesorului pe portativ; 7. exercitiile de învatare a chitarei sunt posibile atunci când se urmareste redarea unei singure note muzicale, schimbarea corzilor, corespunzatoare realizarii acordurilor de chitara, este dificil de realizat în cazul handicapatilor mintal. C. Învatarea cântecelor începe cu exersarea silabelor, ca la vârsta de 6 luni, vocalizarea primitiva pe care Moog o definea ca pe un fel de bâlbâiala muzicala: 1. prelungirea cântata a cuvântului final din propozitie; 2. cântarea a doua cuvinte împreuna; 3. cântarea unor strofe ritmate dintr-un cântec, de preferinta de nivel de gradinita si accesibil vârstei mintale copilului; 4. cântarea altor cântece apropiate nivelului de dezvoltare mintala a copilului si intereselor sale, selectându-le pe cele mai clare. D. Contributia muzicii la îmbunatatirea motricitatii voluntare este deosebit de importanta, mai cu seama la retardatii mintal unde, cu cât profunzimea handicapului este mai mare, deficitul de motricitate este mai mare. În aceasta ultima situatie se poate afirma cu certitudine ca, muzica exercita un rol terapeutic corespunzator, major. Se poate conchide, pe o baza experimentala solida, ca retardatii mintal trebuie, în permanenta, sa raspunda la muzica în vederea ameliorarii psihomotricitatii lor, prin simple miscari al membrelor corpului sau alergare. Miscarea pe fond muzical este bine sa se desfasoare în urmatoarele etape: ascultarea batailor într-o toba, punerea în miscare la zgomotul produs de aceasta si oprirea la încetarea sa; executarea de miscari pe ritmuri de toba, acestea pot porni de la pasi mici si pe masura accelerarii ritmului se poate trece la sarituri si chiar alergari; desfasurarea de miscari pe anumite melodii, folosind modelul anterior; executarea de jocuride miscare pe acompaniament muzical; executarea de dansuri simple cu miscari ample; interpretarea unor dansuri în mod creativ, cu alegerea libera a ritmului si timpului de miscare, cu interventia minima din partea profesorului. Terapia prin dans a fost utilizata cu succes în cazurile când comunicarea era blocata sau limitata, la copii cu deficienta mintala severa sau la autisti. Se afirma aceasta deoarece "dansul amelioreaza în special imaginea corporala a subiectilor, fiecare identificându-si prin dans propriul ritm corporal, ca individ si ca membru al grupului de apartenenta" (S.Ionescu).

Evaluarea progreselor facute de copil se poate face cu ajutorul unor scari de evaluare standardizate sau prin intermediul unor fise în care se noteaza stadiul dezvoltarii deprinderilor copilului înainte si dupa parcurgerea diferitelor categorii de exercitii muzicale. Din succinta trecere în revista a procedeelor folosite în învatarea muzicii la handicapatii mintal, rezulta ca, între activitatea de formare a deprinderilor muzicale si meloterapie, diferentele pot exista mai ales în plan teoretic, în plan practic-metodologic ele se întrepatrund. Meloterapeutii cu experienta sunt de parere ca, "grupul de terapie muzicala, prin puterea sa de a grupa toti copiii într-o singura experienta, pentru a uni eforturile lor într-o activitate comuna, cu rezultate care tind spre egalizare, sfarâ izolarea si, prin aceasta, multe dintre impedimentele patologice ale dezvoltarii". (Staff of Rectory School - In Search of a curriculum). În concluzie, afirmam ca, folosirea muzicii în munca cu copilul handicapat mintal necesita cunoasterea structurilor de activitate specifice diverselor domenii ale acesteia, indiferent daca cel chemat sa le aplice este educator, profesor sau terapeut.

Document In chrome://newtabhttp//www.consultanta-psihologica.com/meloterapia-la-copiii-cudeficiente-mintale/ Copiii de acum reprezinta o generatie de copii cu mult mai evoluata si cu daruri speciale în domeniul cunoasterii, întelepciunii si vindecarii. Privind în jur, e lesne de observat ca sunt mai inteligenti, mai sensibili, mai energici, mai intuitivi, mai razboinici si mai înclinati spre spiritualitate. Acest lucru presupune necesitatea unui nou mod de abordare în ceea ce priveste cresterea si educatia acestor copii, de catre parinti, educatori, învatatori si profesori. Copiii deosebiti din ziua de azi ne învata iubirea neconditionata, pura si absoluta fara a cere nimic în schimb. Desi par a fi provocari pentru famiile lor si pentru educatori sau profesori, acesti copii sunt daruri uriase pentru lumea noastra. Ei se opun si zdruncina sistemele restrictive. Fiind neglijati, neacceptati sau neîntelesi, ei sufera si au probleme în toate aspectele vietii lor. Desi arata ca toti ceilalti, în interior ei sunt foarte diferiti. Stiu lucruri la care unii nu s-au gândit niciodata, simt lucruri pe care nu le putem simti cu cele cinci simturi ale noastre, nici cu intuitia – al saselea simt. Ei sunt deosebiti si nu se înscriu în tiparele cunoscute, de aceea au nevoie de îndrumare sufleteasca si îngriire deosebita. Uneori ei sunt atât de avansati intelectual, emotional si spiritual încât simt ca nu apartin acestei lumi.

Diagnosticati de cele mai multe ori cu autism sau hiperactivitate sau sindromul atentiei deficitare, acesti copii au doar un model comportamental nemaiintalnit pana acum si atribute psihologice noi. Pentru a se ajunge la un echilibru, parintii si toti cei care vin in contact cu acesti copii trebuie sa-si schimbe modul de a-i creste si de a-i educa.

Copiii Indigo Cum puteti recunoaste Copiii Indigo: - au un spirit razboinic si combativ - sunt integri si sinceri - au mare pretuire de sine - au mare fermitate - nu accepta autoritatea oarba (fara explicatii sau optiuni) - iubesc adevarul - nu tolereaza lasitatea - au vointa foarte puternica - sunt incapatanati si tenace - au o creativitate deosebita si simt artistic - sunt firi mandre si independente - au dorinta de a salva lumea - cauta prieteni adevarati - au un somn agitat, cosmaruri sau insomnii - se ataseaza cu usurinta de animale si plante - nu suporta regulile, sunt non-conformisti. Deosebit de sensibili la lipsa de integritate a celorlalti, Copiii Indigo nu tolereaza minciuna si vor reactiona fie agresiv, fie inchizandu-se in sine. Fiind “copii naturali intr-o lume nenaturala”, ei nu au capacitatea de a asimila toxinele din apa, aer, hrana, detergenti si cosmetice sau cele din relatiile interumane. Copiii Indigo par antisociali daca sunt inconjurati de copii normali. Ei devin retrasi, se interiorizeaza si se considera neintelesi. Menirea Copiilor Indigo este sa ajute la trecerea în noua era: a iubirii. Ei sunt deschizatori de drum, avand menirea de a echilibra sisteme (politic, educational, juridic, economic, social, sanitar) si de a ne ajuta sa ne “redescoperim”, sa ne amintim ce suntem cu adevarat: fiinte spirituale. Daca nu sunt lasati sa lucreze la indeplinirea menirii lor, Copiii Indigo pot deveni suferinzi, ei simt un gol sufletesc, se simt neimpliniti. Darurile intuitive si paranormale ale Copiilor Indigo ii fac vulnerabili la senzatiile de oboseala sau iritabilitate, de aceea ca parinti trebuie sa fiti constienti de aceste lucruri si sa-i invatati pe copii metode de protectie psihica, de purificare si de vindecare cu ajutorul energiei. Adesea pasionali, capabili de izbucniri temperamentale, Copiii Indigo sunt perfectionisti si severi cu ei însisi. Ei cer demnitate, valoare si integritate celor din viata lor. Fiind

constienti de propria valoare si pentru ca ei cred în ei însisi sunt perceputi uneori ca fiind “aroganti”. Pot oscila cu usurinta de la comportamentul “arogant” dintr-o buna zi la lipsa de speranta si auto-desconsiderare a doua zi. Miscarea, exercitiile fizice în aer liber sunt esentiale pentru acesti copii. Ei îsi dau seama când ceva - fizic sau emotional – nu este în regula cu ei si atunci încearca alte lucruri care par sa-i echilibreze pe moment – mâncatul, fumatul, bautura, cumparaturile compulsive, jocurile video si altele – dar acestea ofera momente de euforie urmate de caderi catastrofale. De aceea, în afara de o alimentatie adecvata si de somn, Copiii Indigo mai au nevoie si de miscare.

Copiii Cristal Nascuti din 1998 incoace (unii din ei chiar inainte), Copiii Cristal se remarca printr-o sensibilitate ridicata, prin bunatate si afectiune, sunt foarte comunicativi si inzestrati din punct de vedere spiritual. Ei imbratiseaza in mod spontan, atrag priviri pline de admiratie si incantare si sunt extrem de afectuosi. Au o personalitate magnetica si radiaza iubire. Cum puteti recunoaste un Copil Cristal: - au ochii mari, patrunzatori - sunt mult mai intelepti decat ne-am astepta sa fie la varsta lor - incep sa vorbeasca destul de tarziu - au o fire vesela si iubitoare, blanda - sunt foarte sensibili - au capacitati paranormale remarcabile - sunt afectuosi si prietenosi - au un temperament echilibrat - comunica prin telepatie sau semne inventate de ei - sunt intelegatori si iarta usor - sunt foarte legati de natura (plante, animale, insecte) - sunt interesati de pietre si cristale - vorbesc deseori depre ingeri si vietile trecute - au simt artistic si creativitate. Copiii Cristal incep sa vorbeasca mai tarziu, la doi, trei sau chiar patru ani, dar comunica cu parintii telepatic sau prin semne de la varste mai mici, astfel incat nevoile si dorintele le sunt intelese de parinti. Multi copii de cristal prefera sa comunice prin desen, uneori ei isi petrec ore intregi desenand. Desi vorbesc mai tarziu, capacitatile lor motorii sunt foarte bine dezvoltate, au un extraordinar simt al echilibrului si sunt buni exploratori si cataratori. Copiii Cristal se nasc cu capacitati paranormale: vorbesc cu ingerii pazitori, cu alti ghizi din lumea spiritelor si citesc gandurile celorlalti. Este foarte greu sa le ascundeti ceva, sa-i mintiti sau sa-i manipulati.

Copiii Cristal se simt in largul lor afara, in mijlocul naturii: in apa, in padure sau in iarba, copiii par sa intre in transa si sa nu mai auda nimic. Acest lucru nu e rau, nu le dauneaza si nu inseamna ca sunt autisti. Ei doar blocheaza temporar contactul cu lumea exterioara. Acelasi lucru il fac uneori cand se uita la televizor si par hipnotizati. De fapt este doar un alt dar deosebit al lor: o capacitate de concentrare extrem de puternica. Copiii Cristal nu emit judecati de valoare si nu judeca oamenii dupa haine sau aspect fizic, ei se bazeaza pe intuitia lor pentru a discerne adevarul despre situatii si oameni. Unii copii pot cadea in anxietate, depresie sau devin hiperactivi cand sunt influentati de energia negativa a evenimentelor din lume (acte teroriste, razboaie, etc) . In aceste cazuri e bine sa vorbiti cu copiii vostri, sa-i lasati sa-si exprime deschis temerile si frustrarile. Copiii Cristal sunt sensibili si pe plan fizic: prefera linistea din natura unei multimi aglomerate, devin agitati la zgomote puternice, sunt sensibili la temperatura, la dezordine, haos sau agitatie exagerata. Totodata, acesti copii au talente artistice innascute. Multi dintre ei canta inainte de a incepe sa vorbeasca, le place sa deseneze, sa picteze si sa creeze. Unii Copii Cristal au o nevoie de atentie speciala, altii fac lucrurile atat de pe indelete si fara graba de parca ar fi retardati, altii nu dorm noaptea, altii vor sa manance doar fructe si legume. Indiferent de mofturile lor, de dificultatile si problemele pe care le creeaza, Copiii Cristal ii invata pe parinti ce inseamna rabdarea si iubirea neconditionata. Parintii unor astfel de copii trebuie sa fie foarte apropiati de ei, sa fie sensibili la nevoile si dorintele acestora, sa nu-i constranga sa faca anumite lucruri fara a le explica de ce, sa nu-i forteze sa se inscrie intr-un tipar “normal”, sa-i lase sa-si exprime liber sentimentele si frustrarile, sa le acorde libertatea de miscare atat de necesara lor. Mult mai multe despre copiii Indigo gasesti in cartea Educa prin iubire, cu intelepciune. Daca ai un astfel de copil te rugam sa ne scrii pe adresa de email: [email protected] In colectivul nostru se afla un Purtator de Lumina - Copil Indigo ajuns la maturitate. (vezi siwww.uningerpentrufiecare.ro) Daca crezi ca ai un Copil Indigo, dar nu esti sigur, descarca Testul de identificare a Copiilor Indigo. Mai multe despre copiii Indigo poti afla aici.

Sfaturi pt parintii de copii indigo Manifestand caracteristici noi, neintelese si necunoscute, atat de putin sau deloc intalnite pana acum, copiii Indigo aduc pe langa darurile lor extraordinare si o anumita incordare si frustrare in familiile lor si in mediul in care traiesc sau isi desfasoara activitatea (gradinita, scoala, serviciu). Multi parinti se simt incurcati si “blocati” pentru ca nu-si inteleg copiii, asa ca daca te numeri printre acestia, poti gasi in randurile ce urmeaza cateva sfaturi ce te-ar putea ajuta, sfaturi scrise de un adult Indigo si totodata mama a unui copil Indigo. Pentru a-i intelege pe copiii acestia din ziua de azi, mai intai ar trebui sa stii cate ceva despre ei: pun la indoiala orice atitudine care nu vine din inima se revolta impotriva nedreptatilor si a neadevarurilor nu accepta santajul emotional nu accepta autoritatea si regulile impuse sunt adulti in trup de copil si nu accepta sa fie tratati ca niste copii nu agreeaza competitia, ci cooperarea - respecta oamenii in functie de valoarea lor, nu de varsta sau pozitie sociala sunt oglinzi perfecte ale defectelor adultilor din preajma au un nivel ridicat de energie pe care nu stiu incotro s-o directioneze - au un nivel inalt de vibratie spirituala. Un copil Indigo se manifesta diferit, are foarte multa energie si o mai mare nevoie de libertate, dar mai ales de indrumare si sustinere din partea parintilor. Pentru a activa potentialul unui copil Indigo si pentru a-l stimula sa fie el insusi este nevoie de doua lucruri esentiale: atentie si participare la creatie (crestere si evolutie) alaturi de el. Primul lucru – atentia se refera la urmatoarele aspecte: alimentatie corespunzatoare (fara semipreparate, cat mai natural cu putinta) imbracaminte din materiale naturale petrecerea a cat mai mult timp in natura, nu in aglomeratii umane - metode de echilibrare a energiei (Yoga, Reiki, Qi-Gong, meditatie, vindecare pranica etc) inducerea sentimentului de responsabilitate, nu de vina relatie bazata pe sinceritate, dialog si cooperare ghidare permanenta (oferirea de optiuni, indicii si libertatea de a alege) - aplicarea unei formule “magice”: indrumare + explicatii logice + sfaturi si optiuni in situatii diverse. Poate te intrebi acum: “Dar care este rolul unui parinte de copil Indigo, tinand cont ca misiunea copiilor Indigo este de a schimba societatea?” Cea mai semnificativa parte a rolului tau de parinte este intelegerea propriului copil, apoiindrumare mentala si sustinere continua. Orice copil Indigo este un dar pentru omenire, asa ca e foarte important sa inveti cum sa-l ajuti sa-si indeplineasca misiunea. Aceasta este responsabilitatea ta in calitate de co-creator, adica participant la creatie alaturi de el, zi de zi. Tinand cont de faptul ca un copil Indigo are parte de blamare, critica, aversiune, marginalizare, mustrari si chiar ura din partea societatii “normale”, care nu poate accepta ceva din afara ei, diferit de asa-zisa “normalitate”, tu esti cel iti poti sprijini copilul. Iata ce ai putea sa - fii intelegator cu copilul tau Indigo in ceea ce priveste spatiul si trateaza-l cu respect, ca pe un comunica cu el – nu uita sa-i castigi lasa-l sa experimenteze, nu-l invata doar teoretic cum sa urmeaza-ti intuitia, nu foloseste pactul si intelegerile in loc de mustra cu iubire, nu cu furie sau fii empatic: pune-te in locul copilului tau pentru a intelege ce

faci: lui adult increderea! procedeze ratiunea pedepse manie simte el

timpul

nu te lasa manevrat de forta lui mentala sau emotionala dedica-i timp copilului tau, priveste-l in ochi, asculta-l cu atentie - fii atent la simptomele unei frustrari a copiilor Indigo: depresie, izolare, mutenie, stres, hiperactivitate, atentie dispersata, agresivitate brusca. Pentru a-i directiona in mod util energia e necesar sa descoperi pasiunile copilului tau Indigo si sa-l incurajezi sa le urmeze. Un alt lucru important este sa-i explici “de ce” in loc sa-l fortezi sa faca ceva. El va intelege cat de important este sa fie responsabil si sa ia decizii de unul singur. Daca greseste, in loc sa-l pedepsesti, stabileste o intelegere cu el: va primi recompense doar pentru deciziile bune; pentru cele gresite nu-l pedepsi! Pentru a fi in echilibru, important este ca orice copil Indigo sa se simta protejat si sa fie senin, deci trebuie sa comunici zilnic cu el, sa fii armonios, sa planifici si sa fii co-creator alaturi de el in orice moment. Nu-l mai privi pe copil ca pe o minte goala care trebuie umpluta cu cat mai multe informatii, apropie-te de el astfel incat sa-l trezesti pe maestrul din interiorul sau. Daca exista tensiune in relatia voastra, cea mai mare schimbare pe care trebuie sa o faci este cu privire la tine insuti, nu la copilul tau. El doar scoate la iveala aspectele tale care necesita imbunatatire sau schimbare. Odata ce intri in rezonanta cu nevoile copilului tau, el singur se va indrepta spre ce are nevoie cu adevarat tocmai pentru ca tu ii oferi suportul si indrumarea pentru asta. Intotdeauna sa te lasi condus de iubire, nu de frica! Nu uita ca Frica controleaza, iar Iubirea sprijina! Pastreaza-ti mintea deschisa, copilul tau Indigo are mare nevoie de tine. Fii rabdator si plin de iubire mereu! Iar daca esti un copil Indigo si parintii tai isi manifesta dorinta de a te intelege, ajuta-i sa te inteleaga mai bine. Asta va fi de folos tuturor. citeste mai multe despre copiii Indigo aici