Comunicarea eficienta cu copiii [PDF]

Zitiervorschau

•

Adele Faber Lisa Nyberg

•

Elaine Mazlish

Rosalyn Anstine Templeton

Comuniearea efieienta eu eopiii Acasa si la scoala ,

,

Editia a IV-a Traducere din limba englez� de

IRINA NEGREA

BUCURE$TI, 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii NaJionale a Romaniei Comunicarea eficientl cu copili : acasl ,i 1a JCoal1 /

Adele Faber,

Elaine Mazlish, Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton. - Ed. a 4-a. - Bucure�ti : Curtea Veche Publishing, 2013

ISBN 978-606-588-537-0

I. Faber, Adele II. Mazlish, Elaine ill. Nyberg, Lisa IV. Templeton, Rosalyn Anstine 316.77-053.2 Coperta: GRIFFON AND SWANS ww.griffon.ro

ADELE FABER, ELAINE MAZLISH How to Talk So Kids Can Learn: At Home and in School Copyright © 1995 by Adele Faber, Elaine Mazlish, Lisa Nyberg, and Rosalyn Anstine Templeton All rights reserved. Originally published by Scribner,

an imprint of SIMON & SCHUSTER, Inc.

© Curtea Veche Publishing, 2007, 2013 pentru prezenta versiune in limba romfutll ISBN 978-606-588-537-0

Felul fn care vorbesc parin#i �i profesorii fi arata copilului parerea lor despre el. Afir­ matiile lor influenteaza fncrederea �i pre­ tuirea pe care acesta 0 acorda propriei per­ soane. Intr-o mare masura, limbajul celor mari determina destinul acelui copiZ.

HAIM GINOTI

MULTUMIRI

enumaratele persoane care au crezut in aceasta carte de la bun inceput au contribuit la infaptuirea sa . Rudele �i prietenii ne-au oferit permanent idei �i incurajari. parinp., profesori �i speciali�ti in domeniul sanatap.i mintale, de pe tot cuprinsul Statelor Unite �i al Canadei, au transmis relatari verbale �i scrise despre felul in care �i-au folosit abilitap.le de comunicare, atat acasa, cat �i la locul de munca. Joanna Faber ne-a fur­ nizat multe exemple impresionante, adunate pe par­ cursul a zece ani de profesorat intr-o �coala urbana, cu elevi provenip. din medii mizere. Bardley University �i Brattain Elementary School au pus la dispozip.e dotarile �i sprijinul lor. Kimberly Ann Coe, ilustratoarea noastra, a facut minuni, insufiand viata �i caidura siluetelor rigide, schitate sumar de noi. Bob Markel, agentul nos­ tru literar, ne-a fost intotdeauna alaturi, cu sfatul potri­ vit la momentul potrivit. Eleanor Rawson, editoarea noastra, ne-a caiauzit cu ingeniozitate �i afecp.une spre scopul pe care era necesar sa-l atingem. In final, dorim sa-i multumim doctorului Thomas Gordon pentru activitatea sa creatoare in domeniul rela­ p.i1or adult-copil, precum �i, fire�te, mentorului nostru, regretatul doctor Haim Ginott. El a fost eel care ne-a aju­ tat sa intelegem de ce "orice profesor trebuie sa predea, in primul rand, natura umana �i abia apoi materia sa" .

N

CUM S-A NAsCUT IDEEA DE A SCRlE ACEASTA CARTE

ermenele acestei carp a incolpt pe vremea cand, ca

G tinere marne, participam la intrunirile unui grup

de parinp condus de regretatul psiholog pentru copii, doctorul Haim Ginott. Dupa fiecare gedinta, mergeam cu ma9ina acasa impreuna 9i ne minunam de eficienta noilor abilitap de comunicare pe care Ie deprindeam, regretand, totodata, faptul ca nu Ie cunoscuseram cu ani in urma, atunci cand meseria noastra era de a lucra cu copiii - una dintre noi in liceele din New York City, iar cealalta in diferite locuinte din Manhattan. Nu aveam cum sa anticipam atunci ceea ce urrna sa se dezvolte din acea experienta inipala . Doua decenii mai tarziu, carple pe care Ie scrisesem pentru parinp depa9isera tirajul de doua milioane de exemplare van­ dute 9i fusesera traduse in peste zece limbi; conferintele pe care Ie pnusem in aproape fiecare stat din SUA 9i in aproape fiecare provincie din Canada atrasesera un public numeros 9i entuziast; peste 50 000 de grupuri folosisera programele noastre audio 9i video pentru seminarii, in diferite locuri de pe mapamond, cum ar fi Nicaragua, Kenya, Malaiezia sau Noua Zeelanda; 9i, in toata acea perioada de 20 de ani, aflam neincetat de la profesori ce schimbari introdusesera la clasa, dupa ce fie asistasera la prelegerile noastre, fie participasera la cursurile pnute de noi sau citisera vreuna dintre carple

10

COMUNICAREA EFICIENTA c u copm

noastre. Inevitabil, ne indemnau sa scriem 0 carte simi­ lara !Ji pentru ei. Un profesor din Troy, Michigan, scria: "Dupa ce am adunat

0

experienta de mai bine de

20 de ani lucnmd cu elevi turbulenp !Ji vulnerabili, am

fost sincer uimit de numarul strategiilor pe care Ie-am invatat din carple scrise de voi pentru parinp . . in prezent, speciali!Jtii districtului in care lucrez pe post de consultant pentru profesori proiecteaza un nou plan referitor la disciplina in !Jcoli. Am ferma convingere ca informapile din cartea voastra trebuie sa serveasca drept piatra de temelie acestui nou plan. V-ap gandit sa scriep 0 carte special pentru profesori?" o asistenta sociala de la 0 !Jcoala din Florissant, Missouri, ne-a scris: .

"Recent, Ie-am dat parinplor din districtul meu pro­ gramul vostru pentru seminar, intitulat "Cum sa Ie vorbe!Jti copiilor pentru a te asculta" . Una dintre marne, care este !Ji profesoara, a inceput sa aplice noile metode la ea in clasa !Ji a observat, astfel, 0 diminuare considera­ bila a problemelor comportamentale. Rezultatul a fost remarcat de catre directoarea institupei, care era foarte ingrijorata de inmultirea cazurilor de pedepse corporale !Ji eliminari in !Jcoala ei. A fost atat de impresionata de schimbarile produse in acea clasa, incat m-a rugat sa organizez un seminar pentru tot corpul didactic." Consecintele au fost spectaculoase. A fost inregis­ trata 0 scadere insemnata a "cererilor" de corecpe, 0 diminuare a numaruIui de eliminari, 0 reducere a absenteismului, iar, dupa toate aparentele, respectul de sine a crescut in toata �oala.

CUM S-A NAscUT IDEEA DE A SCRlE ACEASTA CARTE 1 1

Un consilier educaponal din New York City scria: "Sunt profund ingrijorat de numArul tot mai mare de copii care aduc la �coalA cupte �i arme. Nu pot sA nu rnA gandesc, totodatA, cA solupa nu constA in intArirea pazei sau in inmulprea detectoarelor de metale. 0 comuni­ care mai bunA ar putea aduce, in schimb, rezolvarea acestor probleme. Poate cA, dacA ar cunoa�te metodele despre care scriep voi, profesorii ar fi mai bine pregAtip sA ii ajute pe ace�ti copii nervo�i sA i�i controleze furia fArA a apela la violentA. Ce-ar fi sA se scrie 0 carte pen­ tru profesori, directori de �coaIA, pArinp-pedagogi, asis­ tenp ai cadrelor didactice, �oferi de autobuze �colare, secretare etc.?" Am analizat cu seriozitate aceste sugestii, dar in cele din urmA am convenit cA nu ne putem asuma responsa­ bilitatea de a scrie 0 carte pentru profesorL In fond, nici nu mai eram in domeniu. Au urmat, apoi, apelurile telefonice decisive din partea Rosalynei Templeton �i a Lisei Nyberg. Lisa preda la clasa a treia �i a patra, la Brattain Elementary School din Springfield, Oregon. Rosalyn preda cursuri pentru viitori profesori, la Bradley University din Peoria, lllinois. AmandouA ne-au impiirtA�it ingrijora­ rea lor in privinta practicilor coercitive �i punitive utili­ zate in mod obi�nuit in �coli, pentru a-i determina pe copii sA fie cuminp. DupA cum ne-au spus, de multA vreme ciiutau materiale care sA Ie ofere profesorilor metode alternative, menite sA-i ajute pe elevi sA ajungA sii se controleze �i sii se disciplineze singurL Atunci cand au dat peste cartea How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk (Cum sit Ie vorbim copiilor pen­ tru a ascuIta �i cum sit ascuItitm, astfel incat sit Ii facem sit vorbeascif), au avut convingerea cii era exact ceea ce

12

COMUNICAREA EFICIENT A CU COPIII

cautau ele l;>i ne-au cerut permisiunea de a scrie 0 adaptare pentru profesori. Tot discutand, a devenit limpede ca aveau 0 vasta experienta . Amandoua doamnele predasera in l;>coli si­ tuate in oral;>e, comune l;>i localitap rurale din diferite parp ale tarii; ambele il;>i luasera doctoratul in educape; l;>i amandoua erau invitate sa conduca seminare la diverse consfatuiri ale profesorilor. Dintr-odata, proiec­ tul pe care pregetasem atata vreme sa 11 punem in prac­ tica devenea fezabil. Daca, pe langa experientele noas­ tre din timpul orelor de c1asa l;>i toate materialele pe care Ie adunasem de la profesori in ultimii 20 de ani, puteam sa apelam l;>i la experientele trecute l;>i prezente ale aces­ tor doi dascali, nu mai exista niciun motiv de repnere. In vara aceea, Rosalyn l;>i Lisa au venit cu avionul pentru a ne cunoal;>te. De la bun inceput ne-am simpt bine impreuna. Dupa ce am dezbatut ce forma ar putea imbraca aceasta noua carte, am hotarat ca povestea sa fie spusa din punctul de vedere al unei tinere profe­ soare, care incearca sa invete nil;>te metode mai bune de a se face inteleasa de catre elevi. Experienta ei avea sa fie un amalgam al tuturor experientelor traite de noi. Narapunea urma sa fie completata l;>i imbogapta cu ele­ mente din lucrarile noastre anterioare: benzi desenate, rezumate recapitulative, intrebari l;>i raspunsuri, pre­ cum l;>i povestiri ilustrative. Insa, pe masura ce discutam, devenea tot mai evi­ dent ca, daca voiam sa oferim 0 imagine completa a ceea ce implica educarea unui copil, era necesar sa pri­ vim l;>i dincolo de orele de c1asa l;>i sa acordam 0 atenpe egala primului $i nelipsitului dasdtl din viata unui copil parintele. Tot ceea ce se petrece la $coala fntre 9:00 a.m. $i 3:00 p.m. este profund influentat de ceea ce se fntampla inainte $i dupa aceea. Indiferent cat de bine intenponat ar

CUM 5-A NAscUT IDEEA DE A seRlE ACEASTA CARTE 13 fi atat profesorul, cat �i p�rintele, dac� nu dispun aman­ doi de instrumentele menite s� ii ajute s� i�i realizeze aceste ganduri bune, copilul va fi eel care va pierde. Parin/ii ?i proJesorii trebuie sa i?i uneasca Jorte1e ?i sa Jormeze parteneriate de lucru . $i unii, ?i ceilalti trebuie sa ?tie care este diferenta dintre cuvintele care demoralizeazit ?i cele care dau curaj; dintre cuvintele care incita la confruntare ?i cele care in vita la cooperare; dintre cuvintele care fl pun pe copil in imposibilitatea de a gandi sau de a se concentra ?i cuvintele care descatu?eazit dorinta fireasca de a invata. Dup� aceea, ne-am dat seama cA avem 0 responsabi­ litate suplimentar� fatA de generapa de copii din zilele noastre. Nu s-a mai intamplat niciodat� inainte ca atapa tineri sA fie expu�i unui numAr a�a de mare de imagini de 0 cruzime ie�it� din comun. Niciodat� inainte copiii nu au fost martorii atator demonstrapi de rezolvare agresiv� a problemelor, cu bAtAi, gloante sau bombe. $i niciodatA inainte nu a existat 0 nevoie atat de stringentA de a Ie oferi copiilor no�tri un model viu al felului in care divergentele se pot solupona printr-o comunicare deschisA �i respectuoas�. Aceasta este cea mai bunA pro­ tecpe pe care le-o putem da impotriva propriilor impul­ suri violente. Atunci cand intervin momentele inevita­ bile de frustrare �i furie, in loc s� punA mana pe 0 armA, pot recurge la cuvintele pe care Ie-au auzit de la per­ soanele importante din viata lor. eu aceastA convingere, proiectul a fost lansat. Dup� trei ani �i nenumArate variante intermediare, odatA ce am avut, in sfar�it, in man� manuscrisul finit, am trAit toate un sentiment de mare satisfacpe. Formulasem un set dar de reguli generale �i principii pentru Comuni­ carea eficienta cu copiii - Acasa ?i la ?coala. Prezentasem exemple concrete referitoare la atitudinea �i limbajul care formeaz� ins��i esenta procesului de inv�tare.

14

COMUNICAREA EFICIENTA CU COPIII

Arl1tasem cum se poate crea acea ambiantl1 emotionall1 care s111e confere copiilor siguranta necesarl1 pentru a fi

receptivi la-{:€�nou � necunoscut. Demonstrasem cum

pot fi determinati copiii sl1 i!}i asume responsabilitl1ti !}i sl1 se autodisciplineze. Impl1rtl1!}isem 0 sumedenie de metode, care ii incurajeazl1 pe copii sl1 creadl1 in ceea ce

sunt !}i in ceea ce pot deveni. Sperl1m din tot sufletul ca ideile din aceastl1 carte sl1 vl1 fie de folos pentru a Ie insufla tinerilor din viata voastrl1 incredere �i tl1rie.

CINE ESTE "EU"?

Aam hotArat sA creAm

tunci cand ne-am apucat sA scriem aceastA carte, un personaj, Liz Lander, care sA vorbeascA in locul nostru. intruchipa 0 profesoarA tanArA, cum fuseserAm :;;i noi odinioarA, iar strAdaniile ei de a comunica mai eficient cu elevii sAi oglindeau eforturile noastre. Ea urma sA fie "eul" nostru.

CUM sA PROCEDEZI ATUNCI CAND SENTIMENTELE IMPIEDIcA PROCESUL DE INVAT ARE

A mintirea profesorilor mei - atat a celor pe care i-am .l""\.iubit, cat �i a celor pe care i-am urat - a fost ceea ce m-a determinat sa devin �i eu cadru didactic. Aveam in minte 0 lista lunga cu toate rautatile pe care nu voiam sa Ie spun sau sa Ie fac vreodata elevilor, precum �i 0 imagine clara despre cat de rabdatoare �i de intelegiHoare urma sa fiu. Pe toata durata cursurilor de pedagogie din colegiu, am ramas fidela convingerii ca puteam sa Ie predau lectii celor mici, intr-un mod care sa ii faca sa doreasca sa invete. Prima mea zi de profesoara "adevarata" a fost un �oc pentru mine. Cu toate planurile �i pregatirile mele, eram absolut nepregatita pentru cei 32 de elevi din clasa a �asea. 32 de pu�tani �i pu�tance, toti galagio�i, ener­ gici, cu dorinte �i pretentii putemice. Cu mult inainte de pranz, au inceput primele semne de nemu1tumire: "Cine mi-a furat creionul?!" . . . "Da-te la 0 parte din fata mea!" . . . "Gura! Vreau sa aud ce spune profesoara! " M-am prefacut ca nu aud �i mi-am vazut de lectie mai departe, dar izbucnirile au continuat: "De ce tre­ buie sa stau langa el?" . . . "Nu inteleg ce ne pune sa facem" . . . "Mi-a tras un pumn!" . . . "Ea a dat prima! " $ i mie a inceput sa imi bubuie capul. Galagia din clasa a continuat sa creasca. Mi-au pierit de pe buze cuvintele "rabdare $i inte1egere" . Clasa aceasta avea

18

COMUNICAREA EFICIENT A cu copm

nevoie de un profesor care sli preia conducerea !1i sli 0 stlipaneascli . M-am auzit rostind: "inceteazli imediat. Nu �-a furat nimeni creionul ./I "Trebuie sli stai langli el, fiindcli a!1a am spus eu ./I "Pu� imi pasli cine a dat primul. Vreau sli isprlivi�. E dar? Acum! /I "Cum adicli nu in�elegi? Tocmai v-am explicat./I "Nu-mi vine sli cred cli poate exista 0 asemenea dasli. Vli purta� de parc� a� fi in dasa intai. Vli rog sli vli potoli�! /I Un b�iat m-a ignorat. S-a rldicat din bancli, s-a dus sli-�i ascut� creionul �i I-a ascu�t panli n-a mai rlimas din acesta decat un ciot. Pe un ton cat mai ferm cu putin�li, am ordonat: - Ajunge! Treci imediat la locul tliu! - Degeaba, nu-mi spune mie nim eni ce � fac, a zis el. - Discut�m despre asta dupli ore. - Nu pot sli rliman peste program. Pierd autobuzul. - Atunci, va trebui s� ii chern la !?coalli pe plirin�i tlii, pentru a l�murl aceastli problemli. - Nu pute� sli-i chema�. N-avem telefon. Pe la ora 3, eram epuizatli. Copiii s-au nlipustit afarli din clasli !?i s-au imprli�tiat pe str�zi. Treaba lor. Sli facli ce vor. Dupli ore, r�spundeau plirin�i lor de ei. Eu imi terminasem programul. Prlibu!?itli pe scaun, mli holbam lung la b�ncile goale. Ce n-a fost bine? De ce n-au vrut sli fie aten�? Cum era necesar sli procedez, astfel incat s� m� fac ascultatli de clitre ace�ti PU!?tani? Pe toa� durata primelor luni de profesorat, modelul a fost acela!?i. Pomeam in fiecare dimineatli pHnli de marl sperante, �i m� intorceam acasli in fiecare dupli-amiazli cople!1itli de corvoada �i plictisul de a fi nevoitli s�-mi tarlisc clasa prin programa impu�. in� mai rliu decat

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE INVATARE

19

toate era faptul ca deveneam a�a cum nu am vrut nicio­ data sa fiu ca profesoara: nervoasa, autoritara �i dis­ pretuitoare. Iar elevii mei se faceau �i ei tot mai urikio�i �i mai obraznici. Pe parcursul intregului trimestru, m-am intrebat nu 0 data cat mai puteam rezista a�a . Jane Davis, profesoara de la clasa alaturata, mi-a sarit in ajutor. In ziua in care i-am destainuit tot ce aveam pe suflet, a venit la mine in clasa �i mi-a dat un exemplar jerpelit din cartea How to Talk So Kids Will

Listen and How to Listen So Kids Will Talk. - Nu �tiu daca ip va fi de folos, mi-a zis ea, dar

metodele din aceasta carte m-au sal vat de la nebunie, cu copiii mei, acasa. $i, in mod cert, au dat roade �i in clasa! I-am multumit, am pus cartea in servieta, apoi am uitat complet de aceasta . 0 saptamana mai tarziu, zaceam la pat, din cauza unei raceli. Fara chef, am luat cartea �i am deschis-o . Mi-au sarit in ochi cuvintele scrise cu litere cursive, de pe prima pagina .

Existd

0 legdturd directd intre ceea ce simt copiii �i felul in care se comportd. Atunci cand ceea ce simt e corect, se poartd corect. Cum sd-i ajutdm sd simtd corect? Acceptilndu-Ie sentimentele!

Am pus capul pe perna �i am inchis ochii . Oare eu acceptam sentimentele elevilor mei? Mi-am adus aminte de cateva dintre schimburile de replici pe care Ie avusesem cu copiii, in acea saptamana:

Elev: Nu pot sa scriu. Eu: Nu-i adevarat. Elev: Nu-mi vine nicio idee despre ce sa scriu.

20

COMUNICAREA EFICIENTA cu copm

Ba 0 sA-p. vinA, dacA incetezi sA te mai vaip. �i te apuci sA scrii. Elev: Udisc istb:na. Ce rna intereseaz� pe mine ce s-a intamplat in urm� cu 100 de ani? Eu: Ba trebuie s� te intereseze. E important s� cuno�ti istoria tiS.rii tale . Elev: E plictisitor. Eu: Nu-i adev�rat, nu e! Dac� ai fi atent, ai constata cat e de interesant.

Eu:

Ce ironie! Eu eram cea care ii tot biS.tea la cap pe copli cu dreptul fiecaru.i. individ de a avea opiniil e �i senti­ mentele lui . Cu toate acestea, in practiciS., ori de cate ori cei mici �i exprimau sentimentele, eu ii respingeam. MiS. con­ traziceam cu ei. Mesajul meu subinteles era: "Nu e bine siS. simP. ceea ce simP.. Trebuie siS. m� asculp. pe mine." M-am a�ezat in capul oaselor pe pat �i am incercat sA imi amintesc. Profesorii mei imi fAcuserA, oare, �i mie la fel? S-a intamplat la un moment dat ceva de acest fel, in liceu, atunci cand eram supAratA, fiindcA luasem prima mea not� proast�, iar profesorul de matematicA a incer­ cat sA rnA imb�rbAteze: "Nu ai de ce sA fii necAjitA, Liz . Nu inseamnA cA nu e�ti bunA la geometrie. Doar c� nu p.-ai dat silinta . Trebuie s� te decizi sA 0 facio Necazul cu tine e cA nu ai 0 atitudine buna." Probabil d avea dreptate; �tiam cA imi voia binele, dar cuvintele lui m-au fAcut sA rnA simt proastA �i inu­ til�. La un moment dat, am incetat sA mai ascult ce spune, urm�rind cum i se mi�ca mustata in sus �i in jos �i a�teptand siS. termine, pentru a putea sdpa de el. Oare tot a�a simt �i elevii mei fatA de mine? In urm�toarele cateva sApt�maru, am incercat s� reacp.onez cu mai multiS. sensibilitate la sentimentele elevilor mei, s� Ie rAspund corect:

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE iNvATARE

21

"Nu e u$or sa alegi subiectul despre care vrei sa scrii. "Am aflat parerea ta despre istorie. Te intrebi pe cine poate in teresa ce s-a intilmplat cu atilt timp in urma." U

$i a fost de folos. Am observat imediat d. !?colarii mei au remarcat schimbarea . Incuviintau din cap, rna pri­ veau drept in ochi !?i imi spuneau mai multe. Pana cand, intr-o buna zi, Alex a declarat: "N-am chef sa rna due la sport !?i nimeni nu rna poate obliga sa 0 fad" Atat mi-a trebuit. N-am mai !?ovait nicio clipa . Pe un ton glacial, i-am raspuns: "Ba ai sa te duci la sport, fiindd altminteri vei merge la cancelarie ! " De ce, oare, era atat d e greu sa accept sentimentele !?i parerile copiilor? La masa de pranz, am repetat aceea!?i intrebare cu voce tare !?i i-am povestit prietenei mele, Jane, !?i celorlalti colegi de la masa ce citisem !?i la ce rna gandisem. Maria Estes, care facea voluntaria t in sprijinul parintilor, a sarit in apararea profesorilor: - Atatia copli trebuie instruiti, a zis ea, !?i sunt atatea cuno!?tinte pe care trebuie sa Ie predai! Cum sa mai ai timp, atunci, sa iti faci griji pentru fiecare yorba nein­ semnata?! Jane parea ganditoare. - Poate daca adultii din viata noastra ar fi avut putina grija de vorbele lor, n-am fi ajuns azi sa fim nevoiti sa ne dezvatam de atatea lucruri, a zis ea. Hai sa fim obiectivi. Suntem produsul trecutului nostru. Vorbim cu elevii no!?tri a!?3 cum au vorbit cu noi parintii !?i profesorii no!?tri. $tiu, pana !?i cu copill mei, acasa, am avut nevoie de multa vreme pana sa incetez sa pun mereu vechea placa. A fost un mare pas pentru mine sa tree de la: Asta nu doare. E numai a mica zgiirietura la: 0 zgiirietura poate sa doara! Ken Watson, profesor de �tiinte, parea nedumerit.

22

COMUNICAREA EFICIENTA cu copm

- lmi scapa mie ceva? s-a mirat el. Nu prea vad care e diferenta. Ma concentram putemic, sperand s a gasesc un exemplu care sa il faca sa simta diferenta pe pielea lui . La un moment dat, am auzit-o pe Jane spunand: - Ken, imagineaza-p ca e�ti adolescent �i ca tocmai ai reu�it sa intri in echipa �colii - baschet, fotbal ameri­ can sau orice alt sport. - Fotbal, a zambit Ken. - A�a, bun, a incuviintat Jane . Acum, imagineaza-p ca te-ai dus la primul antrenament, plin de entuziasm, �i ca antrenorul te-a chemat deoparte �i p-a zis ca ai fost scos din echipa. Ken a marait. - Un pic mai tarziu, a continuat Jane, te inta1ne�ti pe hoI cu diriginta ta �i ii poveste�ti ce p s-a intamplat. Sa zicem, pentru moment, ca eu sunt profesoara asta . Voi reacpona la cele papte de tine in cateva mod uri dife­ rite. A�a, ca amuzament, noteaza la repezeala pe 0 har­ tie ce simte sau ce gande�te pu�tiul din tine la fiecare dintre reacpile mele. Ken a zambit, �i-a scos pixul �i a luat un �ervetel de hartie, pe care sa scrie. lata, in continuare, diferitele abordari pe care Jane le-a incercat cu el: Negarea sentimentelor

"Ip

fad sange rau absolut degeaba. Nu se termina lumea asta, fiindca n-ai reu�it sa intri in nu-�tiu-ce echipa. La s-o balta �i nu te mai gandi." Reacpa filozoficl "

Via ta nu este intotdeauna dreapta, dar va trebui sa

invep sa te strecori printre lovituri."

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE iNvATARE

23

Sfat "S� nu te la�i doborat de asemenea lucruri . Incearc� intri in alt� echip�." s� i ntreblri "De ce crezi d te-au scos din echip�? Ceilalti jucAtori erau mai buni decat tine? Ce-o sA te faci acum?/I Aplrarea celeilalte persoane "Inceard sA prive�ti lucrurile �i din punctul de vedere al antrenorului. Vrea sA formeze 0 echip� puter­ nic� . Iti dai seama ce greu 0 fi fost pentru el sA decidA pe cine sA p�streze �i pe cine s� dea afarA ." Mill "Of, bietul de tine! Ce diu imi pare. Te-ai dznit tare mult sA intri in echipA, dar asta e, n-ai fost suficient de bun. Acum, or sA afle toti bAiepi . Cred c� iti vine s� mori de ru�ine./I Psihanalizl de diletant "Te-ai gandit vreodatA cA adevAratul motiv pentru care ai fost scos din echip� e cA n-ai pus niciodatA suflet atunci cand jucai pe teren? Cred cA, in subco�tientul t�u, nu voiai sA fii in echip�, a�a cA ai ratat intentionat./I Ken a ridicat mainile, exasperat. - Inceteaz�! Ajunge. M-am prins. L-am rugat pe Ken sA-mi arate ce scrisese. Mi-a azvarlit �ervetelul. Am citit, apoi, cu voce tare: "SA nu-mi spui tu mie ce trebuie sA simt./I "SA nu-mi spui tu mie ce trebuie sA fac./I "N-ai sA inte1egi niciodat�./I "Mai bine s� nu-ti spun eu ce sA faci cu intrebArile astea! /I "E�ti in stare s� iei partea oricui, numai pe a mea nu./I "Sunt un ratat./I "E ultima oar� cand iti mai spun ceva./I

24

COMUNICAREA EFICIENTA CU COPIII

- Vai de mine! a exclamat Maria . 0 grl1madl1 dintre lucrurile pe care Jane i le-a spus adineaori lui Ken sea­ ml1nl1 tare mult cu ce ii spun !;>i eu bl1iatului meu, Marco. Sl1 vedem, cum ai putea proceda altfel? - Sl1 recuno!;>ti supl1rarea copilului, am rl1spuns eu, numaidecat. - Bine, dar cum? a intrebat Maria. Imi lipseau cuvintele . M-am uitat la Jane, cerandu-i ajutor din priviri. 5-a intors spre Ken !;>i s-a uitat fix la el . - Ken, a inceput ea . Ce !;>oc !;>i ce dezaml1gire pentru tine sl1 afli d\ ai fost scos din echipa, tocmai atunci cand erai atat de sigur ca fl1ceai parte din aceasta! - E adevarat, a incuviintat Ken. A fost un !;>oe. $i 0 mare dezaml1gire. Sincer sa fiu, e un sentiment de u!;>u­ rare sa gl1se!;>ti, in fine, pe cineva care sl1 inteleaga un lucru atat de simplu. Dupa aceea, am avut sa ne spunem multe unii altora . Maria ne-a destl1inuit cl1 nimeni nu recunoscuse !;>i nu acceptase vreodata sentimentele ei, in copill1rie !;>i in adolescenta . Ken a intrebat: - Cum sa facem sl1 Ie oferim elevilor no!;>tri ceea ce noi n-am avut niciodata? In mod evident, trebuia sa exersam mai mult daca voiam sl1 ne obi!;>nuim cu acest nou mod de a ne purta cu cop iii. M-am oferit sa aduc eateva exemple, care sa ilustreze felul in care putem arata ca acceptam senti­ mentele elevilor, la !;>coala . lata, sub forma de benzi desenate, ceea ce am con­ ceput !;>i am adus amicilor mei, la pram, dupa cateva zile:

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE INV ATARE 25

iN Loe SA NEG I SENTIMENTELE

Atunci cand sentimentele elevului sunt negate, acesta se poate descuraja repede.

26

COMUNICAREA EFICIENT A CU COPIII

TRADU SENTIMENTELE iN CUVINTE

Atunci cand sentimentele negative ale elevului sunt identificate �i acceptate, acesta se simte incurajat s� conti­ nue s� i$i dea silinta.

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE INVATARE 27

iN LOC sA CRITICI �I sA DAI SFATURI

Profesorul este bine intentionat, ins11 atunci cand elevul e bombardat cu critici �i sfaturi, el nu mai poate s11 se gan­ deasc11 cu u�urint11 la problema lui sau s11 �i asume res­ ponsabilitatea pentru ceea ce a f11cut.

28

COMUNICAREA EFICIENT A cu copm

ACCEPTA. SENTIMENTELE PRINTR-UN cuvANT SAU UN SUNET ("OH" sau "MMM" sau "iHi" sau "AHA")

Reactionand la supararea unui elev cu 0 atitudine plina de grija, punctata de incuviintari din cap sau de "morma­ ieli" ce vadesc intelegere, Ii lasam libertatea de a se concen­ tra asupra problemei lui !;'i de a 0 rezolva, poate, singur.

SENTIMENTELE lMPIEDICA PROCESUL DE iNvATARE 29

iN LOC sA CAUTI ARGUMENTE �I EXPLICATII

'1'..... -:...tn-� �t� �'"""'t'.....L .u c.a.t.....t ...

..._

�....� .. �

1T'ei

� ...... n

sO.

�

Este enervant atunci cand eleva refuza sl!. reactioneze la lIargumente". Ce altceva am putea face, totw;;i? Existl!. 0 metoda mai buna de a-i ajuta pe elevi sa nu mai opuna re­ zistenfa la efectuarea sarcinilor �colare?

30

COMUNICAREA EFICIENTA cu copm

OFERA. PRIN IMAGINATIE CEEA CE NU POTI OFERI IN REALITATE

Atunci cand exprimrun dorinfele unei eleve apeland la irnaginape, devine mai W?or pentru ea sc'1 accepte realitatea.

SENTIMENTELE IMPIEDICA PROCESUL DE iNvATARE

31

iN LOC SA IGNORI SENTIMENTELE

llQ.-, � � LoA.; Me. t... tJ..,.. eo r&.....L....L T� LD.. r re'l'....� ... ....�. ... �� u 0..; -...* . .li.o. 'I'tG'I'M�:e, ��-o..> �� � l.N..c.\"e.� l.r.. r"o;u�. �

",D.l

COMUNICAREA EFICIENTA cu copm

198

PUNE-I PE ELEVI iN SITUATII iN CARE sA S E POATA VEDEA SINGURI ALTFEL

Mt..'l A-.....,

C«:.o

� sQ. �

� �'*� e.