43 0 2MB
ANTIARITMICE
•medicamente utilizate profilactic şi curativ în tratamentul aritmiilor cardiace. •la nivelul cordului - ţesut specializat, ţesutul excitoconductor - Proprietate specifică – automatismul - generează potenţiale de acţiune ritmice, în absenţa unor stimuli externi - Celulele ţesutului specializat - diferă de restul celulelor miocardice prin existenţa depolarizării lente diastolice (faza 4) produsă de influxul ionilor de Ca++ şi Na+.
POTENTIALUL DE ACTIUNE IN CELULELE PURKINJE
Aritmiile cardiace - definite ca şi disfuncţii în formarea şi conducerea impulsului nervos în miocard Clasificare - în funcţie de •locul de producere − aritmii atriale − aritmii joncţionale − aritmii ventriculare •frecvenţa cardiacă - tahiaritmii - bradiaritmii
Aritmii a) Tulburări în generarea impulsului (automatismul anormal) b) Tulburări de
conducere a impulsului
mecanisme fiziopatologice prin care se produc aritmiile cardiace: 1. Postdepolarizarea
2. Reintrarea 3. Automatismul anormal 4. Blocurile cardiace
Postdepolarizarea - depolarizarea anormală În timpul repolarizării (fazele 2-3) - postdepolarizare precoce •favorizată de •hipopotasemie, •bradicardie •antiaritmice care prelungesc durata potenţialului de acţiune în repaus (faza 4) - postdepolarizare tardivă În ambele cazuri - aritmii ectopice
Postdepolarizarea tardivă produce aritmii cardiace prin descărcări repetitive ale celulelor miocardice urmează un potenţial de acţiune în condiţiile în care curenţii de calciu se măresc foarte mult Post-depolarizarea - se produce prin influx ionic de calciu şi/sau sodiu.
Tulburările de conducere a impulsurilor. Fenomenul de reintrare cauza cea mai frecventă de iniţiere a aritmiilor ectopice poate sa se producă la orice nivel al reţelei de conducere impulsul se propagă în miocard circular, fără să se stingă antiaritmice - previn fenomenul de reintrare •incetinirea conducerii şi/sau •creşterea perioadei refractare necesare pt. transformarea unui bloc unidirecţional într-un bloc bidirecţional.
MECANISMUL DE REINTRARE
Automatism anormal (tulburări de automatism) ritmul cardiac - determinat de descărcările de impulsuri de la nivelul nodului SA creştere a automatismului la nivelul altor celule miocardice, din afara ţesutului excitoconductor - pot genera stimuli competitivi aritmii
Automatism anormal Factorii predispozanţi pentru apariţia automatismului anormal excesul de catecolamine circulante leziuni ischemice tulburări ale echilibrului potasic (hipo/hiperpotasemie)
antiaritmice - scad automatismul cardiac prin două mecanisme 1) Reducerea vitezei (pantei) depolarizării lente diastolice (faza 4) 2) Creşterea pragului potenţialului de acţiune. antiaritmice - scad frecvenţa de descărcare a impulsurilor, mai ales în celulele cu activitate de pacemaker ectopic
Blocurile cardiace NAV - lezat (infarct, fibroză) – tulburări de conducere BAV complet - atriul şi ventriculul se contractă independent cu frecvenţe diferite Se tratează prin implantarea unui pace-maker artificial
Antiaritmice Mecanism de actiune – 4 tipuri Blocante ale canalelor de sodiu Beta blocante – blocarea activitatii simpatice asupra cordului Blocante ale canalelor de potasiu – prelungirea perioadei refractare si a potentialului de actiuni Blocante ale canalelor de calciu
Blocantele canalelor de sodiu blocarea canalelor de sodiu voltaj dependente mecanism similar cu al anestezicelor locale interferează cu mecanismul de poartă responsabil de închiderea şi deschiderea canalelor - efect de stabilizare membranară de tip chinidinic sau anestezic local timpul de disociere de locurile de legare de la nivelul canalelor de sodiu
foarte lent - flecainida foarte rapid - lidocaina
Blocantele canalelor de sodiu canalele de sodiu blocate - creste pragul pentru excitabilitate necesară o depolarizare membranară mai mare aduce canalele de sodiu din stare de repaus în stare activată sau deschisă. blocantele canalelor de sodiu se leagă mai rapid de canalele de sodiu aflate în stare activă (ambele porţi m, h deschise) sau inactivă, la începutul procesului de repolarizare (poarta h închisă, m deschisă) Afinitatea - foarte mică pentru canalele în stare de repaus (m închisă, h deschisă)
CHINIDINA dextroizomerul chininei, alcaloid din scoarţa arborelui de Cinchona Mecanism de acţiune se leagă de canalele de sodiu activate şi în stare inactivă încetineste faza 0. scade panta depolarizării lente diastolice (faza 4).
Efecte farmacologice inhiba aritmiile ectopice produse prin creştere anormală a automatismului. eficace în aritmiile prin reintrare - transformarea blocului unidirecţional în bloc bidirecţional, scăderea responsivităţii membranare şi prelungirea PRE efect inotrop negativ proprietăţi M-colinolitice - produce tahicardie, facilitarea conducerii atrioventriculare efecte α-adrenolitice moderate – hipotensiune
Pe electrocardiogramă •tahicardie uşoară, •prelungirea intervalului PR, •lărgirea proporţională cu concentraţia plasmatică a complexului QRS •prelungirea intervalului QT
Utilizări clinice antiaritmic cu spectru larg folosit în aritmii
atriale
atrioventriculare
tahiaritmii ventriculare
pentru menţinerea ritmului sinusal după cardioversiunea flutter-ului atrial sau a fibrilaţiei atriale prevenirea recurenţelor de tahicardie ventriculară Utilizare – limitata in ultimii ani.
Farmacocinetică administrare orală, sub formă de sulfat de chinidină. biodisponibilitatea - bună, legare de proteinele plasmatice - în proporţie mai mare (85 %) şi de hemoglobină metabolizare - în ficat (variaţii individuale crescute) se elimină urinar administrarea i.v. - excepţională, sub control clinic, electrocardiografic şi al tensiunii arteriale
Reacţii adverse medicament cu indice terapeutic mic toxicitate cardiacă
poate agrava aritmiile existente, poate produce torsada vârfurilor, ESV, TV, FiV, BSA, BAV, asistolie creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea digoxinei
diaree, greaţă, vărsături dozele crescute - cinconism: scăderea auzului, cefalee, tinnitus, tulburări de vedere, rar dezorientare, fenomene psihotice trombocitopenie reversibilă la oprirea tratamentului reacţii alergice şi de intoleranţă, chiar şoc anafilactic (rar)
Contraindicaţii bloc atrioventricular complet hipotensiune insuficienţă cardiacă intoxicaţia digitalică hiper- şi hipopotasemie
Administrare Oral, doză de atac 200-600 mg la 6 ore. Doza de întreţinere: 200-400 mg la 8 ore. Doza maximă pe zi 2 g.
Interacţiuni medicamentoase Medicamentele inductoare enzimatice - cresc metabolizarea chinidinei şi îi scad efectul ex: fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina Medicamentele care produc inhibiţie enzimatică – cresc toxicitatea ex: cimetidina Nu se asociază cu alte medicamente ce deprimă forţa de contracţie (ex. verapamil, β-blocante)
PROCAINAMIDA derivat de procaină (anestezic local) cu efecte similare chinidinei.
Farmacocinetică oral, excepţional i.v (produce hipotensiune arterială) T1/2 este scurt, 2-3 ore metabolizare hepatica - prin acetilare - N-acetilprocainamida, metabolit activ cu proprietăţi electrofiziologice de antiaritmic din clasa III se elimină renal, fiind necesară ajustarea dozelor în insuficienţa renală (T1/2 creşte la 7-8 ore) eliminare renală - 70 % sub formă nemodificată
Reacţii adverse în administrare cronică - numeroase efecte adverse un sindrom asemănător lupusului eritematos diseminat (lupus-like
sindrom) - în 25-30 % din cazuri, manifestat prin artralgii, febră, erupţii cutanate, reversibil la întreruperea administrării doza mai mare - creşte riscul aritmiilor ventriculare, asistolie la nivelul sistemului nervos central: depresie, halucinaţii, psihoze
N-acetiltransferaza – polimorfism genetic cu existenţă de
acetilatori lenţi şi rapizi. Efectele adverse - mai ales la acetilatorii lenţi.
Indicaţii similare chinidinei eficace mai ales în aritmiile ventriculare
Contraindicaţii bloc atrioventricular insuficienţă cardiacă Nu se administrează i.v. în hipotensiune arterială prudenţă în astmul bronşic
DISOPIRAMIDA efecte similare chinidinei. Efectul inotrop negativ - mai accentuat decât la chinidină vasoconstricţie periferică Indicaţii alternativa chinidinei sau procainamidei în aritmii ventriculare Farmacocinetică oral, absorbţie bună, ½ doză nu se metabolizează, se elimină urinar nemodificată. Timpul de înjumătăţire - 6 ore.
Reacţii adverse M-colinolitice xerostomie retenţie urinară tulburări de vedere constipaţie creşterea presiunii intraoculare precipitarea insuficienţei cardiace - la cei cu disfuncţie ventriculară sistolică stângă aritmii, tahicardie ventriculară şi torsada vârfurilor
Contraindicaţii glaucom adenom de prostată
LIDOCAINA anestezic local (Xilina+), cu proprietăţi antiaritmice. timpul de asociere şi disociere de pe canalele de sodiu foarte scurt acţionează numai când celulele miocardice sunt depolarizate sau în tahicardie persistentă eficace mai ales în aritmiile ventriculare. lidocaina - antiaritmicul de elecţie în urgenţe pentru tratamentul aritmiilor ventriculare.
LIDOCAINA Efecte Scade faza 3 a repolarizării scade durata potenţialului de acţiune. efect antiaritmic - asupra aritmiilor produse prin automatism anormal şi aboleşte reintrarea
LIDOCAINA Indicaţii aritmii ventriculare produse pe fond de ischemie miocardică (ex. în infarctul miocardic acut). efect redus în aritmiile atriale şi joncţionale
Farmacocinetică se administrează i.v. - primul pasaj hepatic metabolizare - prin dealkilare, in ficat se elimină aproape complet prin ficat - ajustarea dozelor în insuficienţă hepatică
LIDOCAINA Reacţii adverse neurologice – parestezii, tremor, sedare, nistagmus (indicator precoce al toxicităţii) disartrie, agitaţie, confuzie, convulsii aritmii hipotensiune la doze crescute
MEXILETINA efecte similare lidocainei Nu sufera primul pasaj hepatic – eficienta in administrare
orala în tratamentul cronic al aritmiilor ventriculare post infarct miocardic acut 600–1200 mg/zi, in 2-3 administrari Efecte adverse dependente de doza – apar frecvent la dozele terapeutice Neurologice – tremor, letargie, tulburari de vedere Utilizare – si in tratamentul durerilor cronice – neuropatia diabetica
FLECAINIDA Disociază foarte lent de pe canalele de sodiu în repaus. afinitate crescută pentru canalele de Na, blocare greu reversibila.
scade conducerea în miocard nu influenţează repolarizarea au potenţial aritmogen crescut
FLECAINIDA Efecte încetineşte marcat depolarizarea sistolică (faza 0) scade conducerea marcat în toate ţesuturile miocardice, efect minim asupra duratei potenţialului de acţiune şi a PRE scade automatismul efect inotrop negativ
FLECAINIDA Indicaţii Reacţii adverse numai în aritmiile ameţeli, tulburări de ventriculare grave şi vedere, cefalee, refractare – ESV greaţă, aritmii maligne. In artimii supraventriculare la pacientii fara anomalii structurale cardiace s-a demonstrat creşterea mortalităţii globale după tratamentul cu această clasă de antiaritmice
PROPAFENONA Structura similara propranololului Slaba activitate blocanta a canalului de sodiu Blocarea canalului de sodiu – similar cu flecainida Metabolizare hepatica 450–900 mg/zi in 3 subdoze Mentinerea ritmului sinusal in aritmiile supraventriculare Efecte adverse – gust metalic, constipatie, agravare aritmii, efect aritmogen
BETA BLOCANTELE scad viteza depolarizării lente diastolice (faza 4) scăderea automatismului prelungesc conducerea atrioventriculară scad frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie
Indicaţii Tahiaritmii prin creşterea tonusului simpatic Flutter şi fibrilaţie atriala Scad mortalitatea prin moarte subită post IMA
Esmolol β1-blocant Controlul rapid al frecventei ventriculare in FiA Antiaritmic pentru controlul aritmiilor acute sau cele
care apar intraoperator
Sotalol Beta blocant neselectiv Prelungeste durata potentialului de actiune – efect
de clasa 3
Ivabradina Reduce frecventa cardiaca Inihiba canalele K-If din nodul sinusal Alternativa beta blocantelor la pacientii cu contraindicatii sau Ra la acestea
Medicamente care prelungesc durata potentialului de actiune Prelungesc durata potentialului de actiune si a perioadei refractare Blocheaza canalele de potasiu din miocard sau cresc concentratia de sodiu care patrunde prin canalele specifice in miocite Prelungirea PA – mai redusa in conditiile unei frecvente cardiace inalte Mai accentuata in conditiile unei FC scazute – risc pentru tosada varfurilor
Ibutilida Prelungeste durata potentialului de actiune Se adm pt conversia imediata la ritm sinusal a
fibrilatiei atriale sau a flutterului atrial Eficacitate mai mare in conversia flutterului atrial decat a fibrilatiei atriale Toxicitatea majora- torsada varfurilor Se adm parenteral – eliminare rapida
Dofetilida mentinerea ritmului sinusal dupa Fia; RA: torsada varfurilor Monitorizare cardiaca continua
SOTALOLUL Efecte blochează curentul de K+ în timpul repolarizării. scăderea mortalităţii post infarct miocardic acut caracteristică beta blocantelor Prelungeşte repolarizarea şi durata PA si PRE efect antifibrilaţie - în miocardul ischemic
Indicaţii Aritmii post infarct miocardic Tahicardie ventriculară susţinuta (efect superior chinidinei, propafenonei, procainamidei, mexiletinei)
Reacţii adverse: reduse prelungeşte intervalul
QT, torsada vârfurilor
BRETILIU prelungeşte perioada refractară efectivă creşte specific pragul pentru fibrilaţie ventriculară
Indicaţii tahicardii ventriculare recurente, fibrilaţie ventriculară. Farmacocinetică se administrează i.v. se elimină neschimbat în urină - ajustare în IR Reacţii adverse hipotensiune arterială posturală
AMIODARONA compus iodat asemănător tirozinei efecte antiaritmice complexe caracteristice si altor antiaritmice Efectul dominant - prelungirea duratei PRE, încetinirea vitezei depolarizării sistolice (Vo). efecte antianginoase - prin mecanism necunoscut (vasodilataţia coronarelor şi scăderea consumului de oxigen miocardic ?)
Indicaţii antiaritmic cu spectru larg Tahiaritmii supraventriculare şi ventriculare refractare Menţinerea ritmului sinusal după cardioversie – i.v. Tahicardia din Sindromul WPW
Farmacocinetică absorbţie incompletă după administrare orală - metabolizată în mucoasa intestinală i.v. - efect maxim în 15 minute, se menţine aproximativ 4 ore timp de înjumătăţire - foarte lung (câteva săptămâni) efectul maxim - după aproximativ 6 săptămâni de la începerea tratamentului, durata efectului - lungă, debut lent la administrare orală. metabolizare hepatică - metaboliţi activi eliminare prin scaun
Reacţii adverse toxicitate crescută tratament cronic - aproximativ jumătate din pacienţi sunt nevoiţi să întrerupă tratamentul fibroză pulmonară
interstiţială bradicardie marcată mai ales la vârstnici intoleranţă gastrointestinală, constipaţie tremor, ataxie, ameţeli
hipo/hipertiroidism, alterarea funcţiei şi a testelor tiroidiene fotosensibilitate neuropatie slăbiciune musculară colorarea pielii în gri-albăstrui acumulare I în tegumente depozite corneene şi tulburări de vedere administrare i.v. hipotensiune arterială, căldură, sudoraţie
Mod de administrare Oral Doza de încărcare - 600 mg/zi (3 comprimate pe zi) timp de o săptămână, apoi 2 comprimate pe zi încă o săptămână, se continuă cu 1 comprimat pe zi. Doza de întreţinere este de 200 – 400 mg/zi.
cale i.v. incarcare- perfuzie 300 mg în 250 ml glucoză 5% timp de 2 ore, apoi încă 900 mg în perfuzie timp de 24 h. Se continuă cu 1 cpr./zi oral sub controlul funcţiei pulmonare, tiroidiene şi verificarea tabloului sanguin.
Contraindicaţii bradicardie sinusală i.v. hipotensiune bloc atrioventricular boli tiroidiene gravide
Interacţiuni creşterea concentraţiei plasmatice a altor antiaritmice şi a digoxinei
Dronedarona Similara cu amiodarona Blocant al mai multor tipuri de canale ionice (diferitecanale de potasiu), canal de sodiu si canale L de calciu Efect antiadrenergic mai puternic decat al amiodaronei Reactii adverse diaree, greturi, varsaturi, dureri abdominake, ameteli Prelungirea intervalului QT – dependent de doza Inhibitor al of CYP3A, CYP2D6 si P-glycoprotein
BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU scad influxul ionilor de calciu scade viteza depolarizării lente diastolice (faza 4). scade conducerea în ţesuturile dependente de influxul de calciu - nodulul atrio-ventricular efectele majore ale antagoniştilor de calciu - se manifestă la nivelul musculaturii netede vasculare şi în cord.
VERAPAMIL aparţine clasei fenilalchilaminelor Efectul predominant - asupra cordului, asupra vaselor- mai puţin exprimate blochează în primul rând canalele de calciu voltaj dependente - reducerea influxului de Ca++ care declanşează contracţia miocardului se leagă numai de canalele activate, deschise mai eficiente în condiţii de tahicardie Încetinesc conducerea şi prelungesc perioada refractară efectivă în NAV
Indicaţii mai eficace în tratamentul aritmiilor atriale decât în cele ventriculare Tratamentul de elecţie al TPSV Tahicardie supraventriculară reintrantă Fibrilaţie atrială şi flutter atrial în hipertensiune arterială şi angina pectorală în urgenţe - i.v. 5 mg lent apoi încă 5 mg după 10 minute sau în perfuzie 5-10 mg/oră până la maxim 100 mg
Farmacocinetică absorbtie redusa după
administrare orală – fenomenul primului pasaj metabolizare extensivă în
ficat - atenţie în IH legare 90 % de albuminele
plasmatice timp de înjumătăţire 4 ore
Contraindicaţii − Insuficienţă cardiacă − Bloc atrioventricular de gradul II sau III − Hipotensiune arterială − Sindrom WPW Nu se asociază cu beta blocante - se scade doza de beta blocante la jumătate Creşte riscul toxicităţii digitalice
GALOPAMILUL - aproximativ asemănător DILTIAZEMUL asemănător, deprimă cordul mai puţin TPSV- i.v.
Alte antiaritmice. Digoxina scurtează perioada refractară efectivă în miocardul atrial şi ventricular - prelungeste PRE şi scade conducerea în fibrele Purkinje. Indicaţii - tahiaritmii supraventriculare. Reacţii adverse extrasistole ventriculare în doze mai mari (bigeminism), tahicardie ventriculară şi fibrilaţie ventriculară. - se tratează cu fenitoină i.v. sau lidocaina
Adenozina nucleozid natural i.v. în bolus în episoadele acute ale tahiaritmiilor supraventriculare produse prin reintrare pentru producerea hipotensiunii controlate în unele manevre chirurgicale La doze crescute - scade viteza de conducere, creşte perioada refractară efectivă şi scade automatismul în NAV. Efectele farmacologice - prin cuplarea cu receptorii pentru adenozină Indicaţii - medicament de elecţie în TPSV
Reacţii adverse − asistolie de scurtă durată (~5 sec) − flushing − dureri toracice − hipotensiune arterială − bronhospasm Durata de acţiune - foarte scurtă (15 secunde) Se administrează i.v. rapid în bolus Efectul- potenţat de dipiridamol, inhibat de metilxantine
Sulfatul de magneziu i.v. lent 1-2 g, respectiv 1,5 ml din soluţie 10% Mecanismul de acţiune - necunoscut Administrarea sărurilor de Mg pe cale orală cronic- nu a dovedit în studii clinice acţiune antiaritmică directă. Indicaţii Adjuvant în aritmiile din intoxicaţia digitalică şi în fibrilaţia ventriculară Recurenţa de torsada vârfurilor Reacţii adverse: congestie, căldură, sudoraţie