Banca Europeana de Investitii [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Capitolul 1 Aspecte generale privind Banca Europeana de Investitii 1.1. Structura Băncii Europene de Investiţii Banca Europeană de Investiţii (BEI) a fost creată în 1958, statutul său fiind parte integrantă a Tratatului de la Roma, ce a pus bazele creării, la acea dată, a viitoarei Comunităţi Economice Europene. Din acest motiv şi datorită misiunii sale BEI mai este numită şi Banca europeană sau Banca comunitară. Scopul creării sale a fost acela de a susţine şi ajuta la realizarea obiectivelor actualei Uniuni Europene, acordând finanţări pe termen lung în favoarea investiţiilor viabile. Ea activează pentru dezvoltarea echilibrată şi pentru coeziunea economică şi socială a statelor comunitare. Banca se adaptează după obiectivele şi priorităţile Uniunii Europene, punând accentul în prezent pe crearea şi consolidarea Uniuni Economice şi Monetare, atât prin activitatea sa de creditare în favoarea dezvoltării regionale cât şi prin activitatea de împrumut desfăşurată pe pieţele de capital. Banca Europenă de Investiţii este dotată cu personalitate distinctă de cea a Comunităţii, fiind administrată de propriile sale organe, conform statutului său ce face obiectul unui protocol anexat la tratatul CE, astfel încât să poată acţiona în deplină independenţă pe pieţele financiare ca oricare altă bancă. Independentă în ceea ce priveşte gestiunea, Banca rămâne strâns legată de Comunitate prin obiectivele pe care le promovează. În Tratatul de la Maastricht dispoziţiile care dirijează Banca Europeană de Investiţii nu au fost modificate, ci s-au adăugat unui aliniat potrivit căruia în executarea misiunii sale ea facilitează finanţare programelor de investiţii în legătură cu intervenţiile fondurilor structurale şi ale altor instrumente financiare ale Comunităţii. BEI, se finanţează prin împrumuturi de pe pieţele de capital. Ea dispune, prin comparaţie cu băncile clasice, de resurse comerciale provenite din depozite de economii sau conturi curente. Astăzi , BEI fiinţează pe pieţele de capital cu cea mai bună cotaţie,”triplu A”. această cotaţie îi permite să mobilizeze, în condiţii foarte competitive, cele mai importante volume financiare necesare pentru susţinerea investiţiilor. Banca Europeană de Investiţii, ai cărei acţionari sunt cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, este condusă de Consiliul Guvernatorilor, alcătuit din cei 27 de miniştri de finanţe. Comitetul de Audit verifica operaţiunile şi contabilitatea Băncii, pe baza activităţii desfăşurate atât de organele interne de control şi audit cât şi de auditorii externi.

BEI dispune de o structură a controalelor internă şi externă, acoperind ansamblul operaţiunilor sale şi aplicând metodologiile în vigoare în sectorul financiar şi bancar. Organul suprem al acestei structuri este Comitetul de Verificare, care verifică regularitatea operaţiunilor şi livrările Băncii pe baza lucrărilor organelor de control şi de audit intern, la fel ca şi avizarea celor externe. El cooperează şi cu Curtea Europeană de Conturi în ceea ce priveşte controlul extern al operaţiunilor efectuate de BEI pe fonduri bugetare sau cele ale statelor membre. BEI cuprinde un Consiliu de Guvernatori, un Consiliu al Directorilor şi un Comitet de Direcţie.  Consiliul Guvernatorilor. Este principalul organism de conducere al băncii. Reuneşte miniştrii desemnaţi de fiecare dintre state membre, în general pe cei de finanţe. El defineşte directivele generale ale politicii de credit, aprobă bilanţul şi raportul anual, angajează Banca pentru finanţări în afara Uniunii şi decide creşterile de capital. Numeşte membrii Consiliului de Administraţie, al Consiliului Director şi Comitetului de Verificare1..  Consiliul Director Prezidat de preşedintele BEI, are drept misiune aprobarea creditelor şi garnaţiilor sau contractarea de împrumuturi şi condiţiile realizării acestora şi asigură conducerea în bune condiţii a băncii. Din consiliul director fac parte 28 de administratori(cate unul din fiecare stat membru 2 şi unul desemnat de Comisia Europeană) 18 supleanţi3, numiţi pentu 5 ani de către Consiliul Guvernatorilor, cu posibilitatea reînoirii mandatului şi 6 experţi (trei directori şi trei supleanti).  Comitetul de direcţie Este format dintr-un preşedinte şi 8 vicepreşedinţi numiţi de Consiliul Guvernatorilor pentru 6 ani (cu posibilitatea reînoirii mandatului), la propunerea Consiliului Directorilor. Rolul său este de a asigura administrarea ordinară(zilnică) a băncii, pregătind deciziile Consiliului Directorilor şi formulând avize în cazul acordării creditelor şi garanţiilor sau al proiectelor de împrumut.  Pe lângă aceste organe de conducere, art.14 din Statutul BEI face referire la un comitet de audit, format din trei membri şi trei observatori, numiţi de Consiliul Guvernatorilor pe o perioadă de trei ani, care verifică anual regularitatea operatiunilor şi registrelor băncii, confirmănd bilanţul şi contul de profit şi pierderi4. Banca Europeană de Investiţii are personalitate juridică şi autonomie financiară, având rolul de a prelua finanţarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a căror viabilitate economică, tehnică, ecologică şi financiară este garantată. Resursele necesare pentru acordarea împrumuturilor provin în mare parte din obligaţiuni plasate pe pieţele de capital; Banca Europeană de Investiţii dispune însă şi de resurse proprii. În perioada 1994-1999 activităţile Băncii Europene de Investiţii s-au axat în mare parte pe următoarele sectoare: transporturi, telecomunicaţii, energie, apă, învăţământ. În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternică a IMM-urilor s-a înfiinţat Grupul bancar EIB, alcătuit din EIB şi Fondul European de Investiţii (FEI), cu scopul creşterii competitivităţii economiei europene. În cadrul iniţiativei "Inovaţia 2000" banca promovează spiritul antreprenorial şi inventiv şi dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor, garanţii bancare şi disponibilizarea capitalului de risc.

1.2. Rolul Băncii Europene de Investiţii 1

Petre BREZEANU, Ilie ŞIMON, Laura NOVAC, Instituţii financiare internaţionale, Editura Economică 2005, p 35 Înainte de anul 2004, câte trei din Germania, Franţa, Italia, şi Marea Britanie, câte doi din Spania şi unul în cazul celorlalte ţări. 3 Câte doi desemnaţi de Germania, Franţa, Italia, şi Marea Britanie, unul numit de comun acord de Spania şi Pprtugalia, unul numit de Belgia, Olanda şi Luxemburg, unul numit de comun acord de Danemarca, Grecia şi Irlanda, un supleant desemnat de comun acord de Austri, Finlanda şi Suedia şi unul desemnat de Comisia Europeană 4 Ovidiu STOICA, Integrare financiar-monetara, Curs „Jean Monne”, Anul universitar 2007-2008, p.41,42,43 2

Rolul Băncii Europene de Investiţii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrată şi coeziunea economică şi socială a statelor membre. Pentru acest scop, ea colectează de pe pieţele financiare, volume substanţiale de fonduri pe care le orientează, în condiţii avantajoase, spre finanţarea de proiecte importante, conform obiectivelor Uniunii Europene. În afara Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii implementează componentele financiare ale acordurilor încheiate în cadrul politicilor de dezvoltare şi cooperare ale Uniunii Europene. BEI cooperează fără scop lucrativ şi fără să cântărească resursele bugetare ale Uniunii Europene. Misiunea sa constă în finanţarea investiţiilor publice sau private concretizând obiective ale construcţiei europene. În prezent, BEI a devenit cea mai importantă sursă de finanţare internaţională a proiectelor din noile state membre ale UE, dar şi pentru cele din regiunea Balcanilor. Aproape jumătate din sumele împrumutate au fost orientate către proiecte în domeniul transporturilor. Proiectele din sectorul industrial, de mediu şi telecomunicaţii au absorbit aproape 15% fiecare, în timp ce 10% a fost împrumutat pentru proiectele din sectorul energetic, sănătate şi educaţie. Începând din anul 1990, banca a fost autorizată de Consiliul Guvernatorilor să acorde împrumuturi în ţările din Europa Centrală şi de Est. În perioada de pre-aderarea a celor opt state din Europa Centrală şi de Est la UE, BEI a acordat împrumuturi în valoare de 25 miliarde euro în vederea finanţării proiectelor de infrastructură, mediu, servicii şi industrie, educaţie, sănătate şi IMM-uri. BEI finanţează proiecte care au ca obiectiv promovarea politicilor UE şi implementarea Agendei Lisabona, a Iniţiativei Inovare 2010 de creare şi promovare a unei economii bazate pe cunoaştere. BEI împrumută până la 50% din valoarea unui proiect şi co-finanţează investiţiile împreună cu alte bănci (BERD)5. BEI operează şi în afara Uniunii Europene sub incidenţa unor protocoale financiare încheiate cu 12 ţări din regiunea Mediteranei, 30 ţări din Asia şi America Latină şi cu 70 de state din cadrul Convenţiei de la Lome (Africa, Caraibe şi Pacific). Acţiunile băncii în exteriorul Uniunii Europene s-au ridicat la 5 miliarde Euro în 2005. În anul 2005, s-a înregistrat o evoluţie pozitivă a operaţiunilor de împrumut ale băncii, totalizând 47,4 miliarde Euro, ceea ce reprezintă o creştere cu peste 10% faţă de anul 2004. Sectoarele prioritare finanţate au fost: •Coeziunea economică şi socială în cadrul UE (34 miliarde Euro); •Programul „Inovare-2010” (11 miliarde Euro, respectiv o creştere cu peste 50% faţă de anul anterior); •Reţele trans-europene „TEN” (7,7 miliarde Euro - noi împrumuturi acordate în UE, la care se adăugă 550 milioane Euro proiecte destinate României); •Protecţia mediului şi calitatea vieţii (11 miliarde Euro - împrumuturi individuale); •Întreprinderile mici şi mijlocii (4 miliarde Euro - împrumuturi globale)6. În 2005, au fost lansate două noi iniţiative menite să conducă la intensificarea cooperării pe linia creşterii eficienţei utilizării fondurilor structurale: JASPERS (parteneriat între BEI, BERD şi Comisia Europeană pentru sprijinirea autorităţilor regionale şi naţionale în vederea pregătirii proiectelor finanţate din bugetul UE) şi JEREMIE (schema gestionată prin Fondul European de Investiţii care permite statelor membre şi regiunilor să transforme o parte din fondurile structurale alocate în instrumente financiare dedicate întreprinderilor mici si mijlocii). În ceea ce priveşte activitatea băncii în viitor, BEI urmăreşte, în cadrul Uniunii, angajarea în proiecte inovative (cercetare-dezvoltare, reţelele transeuropene, energie), propunând creşterea capitalului alocat Facilităţii de Finanţare Structurată (Structured Finance Facility) de la 750 de milioane la 1,25 de miliarde Euro şi a capitalului Fondului European de Investiţii de la 2 la 3 miliarde Euro. În viitor, BEI urmăreşte continuarea dialogului cu Comisia Europeană în ceea ce priveşte acţiunea sa externă, dar şi cu instituţiile financiare internaţionale. Prioritară va fi finanţarea de proiecte în zona învecinată Uniunii.

5 6

www.mae.ro/index; http://www.mae.ro/index

Volumul important de fonduri ridicat de BEI pentru pieţele de capital este investit în proiecte selectionate cu grijă. Investiţiile Băncii se bazează în special pe urmatoarele criterii7: • Servesc drept catalizator pentru a atrage sursele de investiţii; • Se înscriu în domeniu precum întărirea competivităţii industriilor europene şi a sectorului de intreprinderi mici şi mijlocii(IMM), realizarea de reţele transeuropene (transport, telecomunicaţii, transfer de energie), protecţia mediului la fel ca şi investiţia în sectoarele de sănătate, educaţie şi tehnologii ale informaţiei • Ele se concentrează în special, în regiunile cele mai puţin favorizate. Această filosofie se aplică atât activităţilor statelor member ale Uniunii Europene, cât şi în celelalte ţări terţe. Într-adevăr, dacă BEI acordă aproape 90% din finanţările sale în cadrul Uniunii Europene, o parte semnificativă din finanăţări este orientată către ţările candidate la aderare pentru care mecanismele de finanţare specifice au fost puse în funcţiune. Împrumuturie BEI pot fi trase de către împrumutători publici sau privaţi,în toate sectoarele economiei, împrumuturile BEI sunt orientate spre investiţii care contribuie la realizarea obiectivelor tratatului în domeniile: •De dezvoltare economică a regiunilor mai puţin favorizate; •De dezvoltare a infrastructurilor de comunicare în sectoarele de transport, de telecomunicaţii şi energie; •De protecţie a mediului, ca şi de protecţie a patrimoniului architectural şi natural; •De amenajare urbană ; •De realizare a obiectivelor comunitare; •De accentuare a competitivităţii internaţionale, a industriei şi a integrării sale pe plan comunitar; •De susţinere a activităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii. Finanţările BEI favorizează în mod egal şi condiţiile de dezvoltare durabilă a ţărilor mediteraneene, ale Africii, Caraibelor şi Pacificului, la fel ca şi proiectele de interes comun pentru America Latină şi Asia. 1.3. Funcţionarea Băncii Europene de Investiţii Banca Europeană de Investiţii (BEI), este instituţia financiară a Uniunii Europene care acordă credite pe termen lung, îndeosebi pentru proiectele de investiţii care vin în sprijinul promovării integrării europene şi al susţinerii politicilor UE. Aceasta corespunde principalului obiectiv al BEI, care constă in realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene. BEI mai participă, totodată, şi la finanţări de proiecte în aproximativ 120 de ţări din afara Uniunii, urmărind transpunerea în practică a politicii sale de cooperare în domeniul dezvoltării. Potrivit regulamentului său, BEI poate acoperi până la 50% din costurile unui proiect. În majoritatea cazurilor, însă, Banca preferă să aloce mai puţin decât procentajul maxim admis, antrenând în schimb şi alte bănci sau instituţii financiare specializate la cofinanţarea proiectelor considerate ca viabile. Politica BEI este aceea de a ţine cont de strategiile elaborate de guvernele ţarilor din Europa Centrală şi de Est, orientându-se către proiectele din următoarele sectoare prioritare8: -Transporturi şi telecomunicaţii. BEI finanţează cu precădere proiecte de investiţii care vizează îmbunătăţirea şi extinderea reţelelor de comunicaţii, în mod special cu statele UE, dar şi cu alte state europene. -Energie. BEI finanţează îndeosebi investiţiile de restructurare si modernizare a tehnologiilor din sectorul energetic, care au drept obiectiv economisirea energiei, concomitent cu protecţia mediului ambiant. Imprumuturiele BEI se prezintă sub diverse forme. Investiţiile de mare anvergură sunt finanţate prin împrumuturi individuale obţinute direct de la intermediarul financiar. Investiţiile de talie mai mică sunt finanţate indirect prin intermediarul împrumuturilor globale. 7 8

Petre BREZEANU, Ilie ŞIMON, Laura NOVAC, op.cit.,p 54 www.finantare.ro/stire

Împrumuturile individuale trebuie, pentru a fi eligibile, să se bazeze pe o investitie de o valoare de minimum 25 de mil EURO. Finanţarea este limitată de maximum 50% din costurile proiectului. Durata împrumuturilor este în general cuprinsă între 7 şi 12 ani, dar poate să meargă până la 20 de ani, mai ales pentru proiectele în infrastructura. O perioadă de rambursare de la 2 la 5 ani este posibilă. Din cauza faptului că BEI nu actionează în scop lucrative, ea propune imprumuturi la o rată a dobânzii adaptată, în permanentă, ceea ce reflectă pentru fiecare monedă costul pieţei, majorat cu o mică marjă de 0,15%, destinată în mod exclusiv să acopere cheltuielile administrative. Cererile de finanţare de împrumuturi individuale pot să se adreseze in mod direc BEI. Împrumuturile globale sunt consimţite pentru investiţii de dimensiuni medii şi mijlocii. Această intervenţie a BEI constă în acordarea unei linii de credit băncilor şi intermediarilor financiari, linie de credit destinată împrumuturilor pt întreprinderile mici şi mijlocii. În afară de aceste condiţii de eligibilitate, se aplică urmatoarele criterii: • Creditul trebuie sa fie cuprins intre 20000 de EURO si 12500000 de EURO; • Costul proiectului nu trebuie sa depaşească 25000000 de EURO; • Întreprinderea trebuie să aibă mai puţin de 500 de personae; prioritatea este acordată întreprinderilor mai puţin de 100 de persoane9. BEI are două funcţii importante: • Este responsabilă pentru politica monetară privind moneda EURO; • Finanţează proiectele de investiţie care contribuie la dezvoltarea echilibrată a Uniunii (dezvoltare regională, creşterea economică, competitivitate, ocuparea forţei de muncă, transport transeuropean şi reţele de telecomunicaţii, protejarea şi conservarea mediului) În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternică a IMM-urilor s-a înfiinţat Grupul bancar BEI, alcătuit din BEI şi Fondul European de Investiţii (FEI), cu scopul creşterii competitivităţii economiei europene. În cadrul iniţiativei “Inovaţia 2000” banca promovează spiritul antreprenorial şi inventiv şi dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor, garanţii bancare şi disponibilizarea capitalului de risc. În afara UE banca susţine strategiile de aderare ale ţărilor candidate şi ale celor din vestul peninsulei balcanice. Banca aplică de asemenea aspectele de natură financiară prevăzute în tratatele încheiate în cadrul politicii europene de colaborare cu ţările în curs de dezvoltare. În acest context, banca desfăşoară activităţi în spaţiul mediteranean şi în ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (statele ACP). 1.4. Partenerii Bancii Europene de Investitii Ca instituţie a Uniunii Europene, BEI desfăşoară o activitate în cadrul politicilor europene şi comunitare şi acţionează în parteneriat cu alte instituţii bancare şi instituţii internaţionale. Legăturile de cooperare pe care ea le are cu acestea îi permit să asigure o sinergie între creditele sale şi instrumentele bugetare ale Uniunii şi să joace un rol de catalizator în jurul proiectelor pe care ea le susţine. Putem grupa aceste parteneriate în trei direcţii:10 • cu colectivitatea bancară • cu instituţiile Uniunii Europene • cu băncile multilaterale de dezvoltare sau instituţiile de credit internaţionale Parteneriatul cu colectivitatea bancară îmbina puterea financiară a BEI cu experienţă în diferite domenii a băncilor având ca rezultat: - Optimizarea activităţii BEI pe pieţele de capital, asigurând reuşita plasamentelor sale şi urmărirea acestora pe piaţă secundară prin intermediul băncilor specializate. - Finanţarea investiţiilor de mari dimensiuni prin punerea în aplicare a unei colecte mai largi de fonduri, care să răspundă nevoilor proiectelor. - Amplificarea efectelor liniilor de credit pentru colectivităţi locale şi întreprinderi mici şi mijlocii puse în practică de BEI prin intermediul creditelor globale. 9 10

Petre BREZEANU, Ilie ŞIMON, Laura NOVAC, op.cit., p 56 Brezeanu, Petre, Finante europene, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2007, pag. 435

- Permite realizarea unor montaje financiare în cele mai bune condiţii de rată a dobânzii şi de durată. Cooperarea cu instituţiile europene se face în baza obiectivelor comunitare urmărite: integrarea europeană şi dezvoltarea armonioasă a Uniunii şi sprijinirea politicii de ajutor la dezvoltare faţă de celelalte 140 de state ale lumii. Aceasta cooperare permite BEI în cadrul Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii are relaţii de cooperare cu 180 de bănci şi instituţii de credit, să concerteze acţiunile sale cu cele ale altor instituţii comunitare, păstrându-şi autonomia şi puterea de decizie de care a beneficiat prin Tratatul care a dus la înfiinţarea să. Relaţia BEI cu Parlamentul european este în primul rând o relaţie de informare reciprocă, în condiţiile în care Banca realizează o dâre de seamă anuală în Parlament şi poate participa la lucrările mai multor comisii parlamentare ce tratează subiecte referitoare la activitatea sa, iar Parlamentul informează Bancă cu privire la orientările sale, în special din Comitetul economic şi social şi Comitetul regiunilor europene şi ţine cont de impactul acţiunilor BEI la orientarea politicilor comunitare. Banca cooperează, de asemenea cu Consiliul de Miniştri privind evoluţia aplicării politicilor comunitare din sfera sa de activitate. Preşedintele BEI participa regulat la reuniuni ale Consiliului, unde el consiliază cu privire la unele subiecte tratate (finanţarea reţelelor de transport europene, finanţarea aderării altor state etc.). Consiliul european, alcătuit din şefi de stat şi de guverne, trasează principalele orientări de politica internă şi externă ale Uniunii. BEI participa la pregătirea lucrărilor Consiliului european, pe care îl informează cu privire la contribuţia sa la punerea în practică a obiectivelor comunitare şi dezvoltarea lor posibilă în funcţie de nevoile economiei. Comisia europeană este principalul partener al BEI în sistemul comunitar. Aceasta este reprezentată în Consiliul de administrate şi permite o mai bună utilizare a creditelor şi ajutoarelor bugetare comune. Curtea de justiţie a UE se pronunţă în litigiile dintre Bancă şi statele membre, dintre bancă şi personalul său şi dintre Bancă şi creditorii sau debitorii săi şi apreciază legalitatea deciziilor organelor de conducere ale BEI. Relaţia vis-a-vis de Curtea de conturi a UE este una mai largă, în măsura în care aceasta nu poate controla Banca decât dacă administrează fonduri publice ale Uniunii. Băncile multilaterale de dezvoltare sunt instituţii supranaţionale create de state suverane, care sunt şi acţionarii acestora. Misiunea lor se înscrie în cadrul politicilor de cooperare şi de ajutor trasate de aceste state. Băncile multilaterale de dezvoltare au în primul rând relaţii de cooperare reciprocă la nivel instituţional şi operaţional, cu scopul de a asigura o repartiţie productivă a activităţii în zona lor de acţiune. În special prin acţiunile sale în afara Uniunii Europene, BEI intra în contact cu celelalte instituţii de credit internaţionale, în primul rând cu Banca Mondială şi cu BERD. Aceasta cooperare îşi găseşte expresia în schimburi de informaţii asupra priorităţilor şi planurilor de acţiune ale fiecărei bănci şi în realizarea de operaţiuni financiare în comun şi evaluări asupra acestora. 1.5. Capitalul şi acţionariatul Bancii Europene de Investitii În anul 1958 Banca Europeană de Investiţii şi-a început activitatea cu un capital subscris de cele şase state care au fondat Comunitatea economică Franţa, Germania, Olanda. Belgia, Luxemburg, Italia. Până în anul 1999, BEI a mai majorat capitalul în noua rânduri. De patru ori această majorare a însoţit intrarea unor noi membrii în Comunitate. Capitalul iniţial a fost majorat pentru prima dată în 1971 cu 500 milioane ecu. În 1973 are loc prima extindere a CEE, care a ridicat numărul statelor membre la nouă (cu Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca) şi capitalul BEI la 2.025 milioane ecu. "Europa celor nouă" vă mai majoră capitalul băncii în două rânduri, în 1976 (la 3.544 milioane ecu) şi în 1979 (7.088 milioane ecu). Majorările de capital de după anul 1976 au însemnat aproape de fiecare dată o dublare a capitalului existent. Anul 1981 aduce cea de-a doua lărgire a Comunităţii; participarea Greciei însoţită de o nouă majorare duce capitalul subscris la 14.400 milioane ecu. Cea de-a treia extindere comunitară se face în 1986 cu participarea Spaniei şi Portugaliei.

Capitalul BEI ajunge la 28.800 milioane ecu, iar alte 28.800 milioane se vor adăuga în anul 1991. "Europa celor 15", cu Austria, Suedia şi Finlanda incluse va mai adăugă încă 4.413 milioane ecu (în total 62.013 milioane ecu) la capitalul BEI. În şedinţă anuală a Consiliului guvernatorilor din 5 iunie 1998 s-a decis cea mai recentă majorare a capitalului băncii, de la 62.013 milioane ecu la 100.000 milioane euro, începând cu data de 1 ianuarie 1999. Capitalul efectiv vărsat la această dată, s-a ridicat la 6.000 milioane euro, adică 6% din capitalul subscris. Creşterile de capital au fost efectuate din două motive:11 1. Pentru a face faţă creşterii activităţii. Statutul băncii fixează o limită a volumului global al operaţiunilor în raport de capitalul subscris. Totalul creditelor şi garanţiilor acordate de către BEI nu are voie să depăşească 250% din capitalul subscris. La data de 31.12.1997 acest total reprezenta 230%, ceea ce impunea o majorare în viitorul apropiat (efectuată de altfel la 1 ianuarie 1999). 2. În cazul în care noi state au aderat la Comunitate Economică Europeană. În astfel de situaţii capitalul băncii s-a majorat cu contribuţia noilor state admise. În plus, s-au creat premisele creşterii capitalului şi pe baza creşterii contribuţiei vechilor acţionari. Evoluţia capitalului BEI la extinderea UE (mil ecu) - 1958 - 1.000 - 6 state fondatoare - 1973 - 2.025 - prima lărgire; - 1981 - 14.400-a două lărgire; - 1986 - 28.800 - a treia lărgire; - 1995 - 62.013 - a patra lărgire. În urmă ultimei majorări de capital, la data de 1 ianuarie 1999, capitalul subscris al Băncii Europene de Investiţii se ridică la 100 miliarde. 1.6. Activitatea de colectare a resurselor În ultimii ani, Banca Europeană de Investiţii şi-a intensificat eforturile pentru a ajuta Uniunea europeană să se transforme în Uniunea economică şi monetară şi pentru a sprijini acţiunile de lărgire a Uniunii. În condiţiile în care toate ţările au făcut eforturi pentru a îndeplini criteriile de convergentă, piaţa de capital a fost dominată de dobânzi scăzute şi un interes crescut faţă de emitenţi de rangul BEI. La acestea au contribuit în ultimii ani şi criza asiatică, situaţia din America de Sud şi ulterior evenimentele din SUA, din 11 septembrie 2001, ce au făcut ca investitorii să prefere plasamente mai sigure. Toate acestea au făcut că BEI să devină şi să se menţină pe primul loc mondial al împrumutătorilor neguvernamentali. Politica sa pe pieţele de capital este ghidată de următoarele obiective:12 - Obţinerea de resurse în monedele şi cantităţile necesare finanţării operaţiunilor; - Optimizarea costurilor; - Reducerea riscurilor; - Creşterea lichidităţii pe piaţă. În continuare sunt prezentate câteva elemente ce pot caracteriza activitatea de împrumut de pe pieţele de capital a BEI. Volumul resurselor colectate de către BEI a crescut în fiecare an, de la 21 milioane în 1961 la peste 32 miliarde euro în 2001, ceea ce exprima o dinamica accentuată în evoluţia activităţii sale, în baza acestei tendinţe constatăm că anul 2001 a adus o creştere pronunţată a activităţii BEI pe pieţele de capital, înregistrând un nivel record al resurselor atrase. Pentru a obţine această sumă, bancă a utilizat împrumuturi directe pe piaţa obligatara, dar şi operaţiuni de schimb pe pieţele valutare. Astfel s-a ajuns, de exemplu, că BEI să emită în acest an titluri în 11 monede comunitare şi din afara comunităţii, dar în final să rămână numai 8, restul dispărând în schimburi valutare. Apreciem că structura monedelor colectate de pe piaţa s-a realizat de multe ori în funcţie de oportunităţile pieţei, însă structura acestora după operaţiunile de schimb a devenit mai apropiată

11 12

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 436 Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 436

de nevoile împrumutătorilor. Nu trebuie să omitem aici faptul că multe dintre operaţiunile de schimb au fost realizate în cadrul gestiunii riscului de schimb. Structură pe monede a fondurilor colectate - principalele monede colectate de către Banca Europeană de Investiţii sunt cele comunitare (euro, lira sterling, coroane daneze şi suedeze) - aproape 90 %. Totuşi o bună perioadă de timp (în special în anii '70 şi până la jumătatea anilor '80) monedele comunitare au reprezentat o minoritate în portofoliu. Au fost ani în care principală moneda colectată a fost, de departe, dolarul american. Anii '90 au dus la supremaţia monedelor statelor din UE în colectarea de resurse (în 1996 au reprezentat 91%). De menţionat că ecu a fost utilizat pentru prima dată într-o emisiune în anul 1981 (85 milioane), iar euro în 1997. De remarcat de asemenea că un împrumut de 5 miliarde euro, cel mai mare realizat de BEI în moneda europeană, într-o singură transă, a primit premiul „Euroweek" pentru emisiunea obligatara supranaţionala a anului 2001. Dolarul american a reprezentat a doua moneda colectată de BEI, cu 11.705 milioane. Volumul mare de dolari colectaţi se datorează în primul rând posibilităţilor pieţei internaţionale de a furniza aceasta moneda şi nu neapărat nevoilor BEI. Acest fapt este demonstrat de numărul mare de operaţiuni de schimb în care s-au cedat dolari, în special contra euro. Rata dobânzii - în timp, ponderea dobânzilor fixe sau variabile a suferit numeroase modificări. Pentru BEI, dobânzile fixe reprezintă mai mult de jumătate, în timp ce dobânzile variabile au fost concentrate pe un număr redus de monede. Şi în acest caz, bancă a realizat operaţiuni prin care au renunţat la unele rate de dobândă pentru un alt tip (operaţiuni de swap de dobânzi). Durata - durata medie a împrumuturilor Băncii Europene de Investiţii este de 10 ani, în creştere faţă de anii anteriori. Aceste medii ascund însă mari diversităţi: de la durate scurte (2 sau 3 ani), la împrumuturi indexate după indici bursieri, până la durate ce ajung la 25 şi chiar 40 ani. În general, duratele cele mai lungi au fost legate de operaţiuni în lire sterline. În 1999, BEI a înregistrat un record, apelând la operaţiuni de schimb în cazul a 87 % din sumele colectate iniţial. De asemenea, în activitatea lor băncile caută să se apere contra riscului de dobândă prin operaţiuni de acoperire (în acest sens cel mai utilizat instrument rămâne totuşi utilizarea unor dobânzi variabile). 1.7. Diversificarea - strategia BEI în domeniul produselor, investitorilor şi pieţelor La nivelul gestiunii resurselor, în cazul BEI s-a pus mult accent pe diversificare. Astfel, bancă a acţionat pe mai multe direcţii: produse, investitori, pieţe. Diversificarea produselor lansate de BEI s-a făcut în scopul acoperirii cererii investitorilor şi a vizat în primul rând titluri emise în cadrul unor programe pe termen mediu într-una sau în mai multe devize. Astfel s-au utilizat:13 - Împrumuturi indexate după indici bursieri; - Împrumuturi cu dobândă variabilă plafonată (sticky floating rateş). - Împrumuturi bi-monetare cu rata de schimb plafonata şi modificată. Diversificarea investitorilor s-a materializat prin lansarea unor împrumuturi destinate unor categorii determinate de investitori. Astfel s-au realizat emisiuni, de exemplu către investitorii privaţi spanioli şi japonezi sau s-a lansat un împrumut în franci francezi cu dobândă variabilă având ca ţinta băncile centrale. Diversificarea pieţelor a pus accentul mai ales pe sectorul particular. Putem spune că în urma crizei asiatice şi apoi a celei sud-americane şi a incertitudinilor de după evenimentele din 11 septembrie 2001 BEI a fost asediată de investitorii particulari, care s-au orientat spre investiţii mai puţin riscante. Calitatea BEI de emitent de rang AAA a polarizat astfel de investiţii. Pe de altă parte, BEI a jucat un rol de intermediar financiar eficient, canalizând resursele colectate de pe pieţele internaţionale către anumite pieţe naţionale, prin împrumuturi În moneda locală. Recent BEI a pătruns într-o astfel de maniera pe piaţa sud-africană. 1.8. Obiectivele BEI pentru perioada 2007-2009 13

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 427

1.8.1. Obiective în cadrul U.E. De la apariţia sa, BEI a evoluat odată cu mutative intervenite în spaţiul european, facilitând integrarea acestui spaţiu. Operaţiunile sale de constituire a resurselor, în special pe pieţele de capital şi activitatea sa de creditare s-au realizat în acordul politicilor Comisiei europene. Acest rol s-a întărit puternic în prezent prin punerea în practică a Uniunii economice şi monetare şi datorită pregătirilor pentru extinderea acestei Uniuni. Având o dublă natură, de instituţie europeană şi de bancă, BEI îndeplineşte un rol de dirijare a investiţiilor şi economiilor în sectoarele cheie ale economiei europene. Acţionând ca un catalizator, ea reuşeşte să mobilizeze în sectoarele dorite resurse financiare complementare, în special prin intermediul băncilor locale şi a unor investitori strategici. Ţinând cont de soliditatea să financiară, beneficiind de un rating AAA pe pieţele internaţionale de capital şi având la bază un capital subscris de 100 miliarde euro, BEI este pregătită să facă faţă în viitor problemelor cu care Europa se confruntă. Trebuie menţionată aici şi experienţa acumulată de BEI în abordarea problemelor europene. Consiliul director a elaborat Planul Operaţional pentru următorii 3 ani în care sunt definite obiective strategice pe termen mediu şi priorităţile operaţional, pe baza priorităţilor stabilite de Consiliul Guvernatorilor. În această perioadă, activitate de creditare a băncii se va concentra asupra următoarelor 6 priorităţi:14 • Coeziune economică şi socială într-o Uniune extinsă • Implementarea iniţiativei Inovaţie 2010 (i2i) • Dezvoltarea reţelelor transeuropene • Sprijinul UE pentru dezvoltare şi cooperare cu ţări partenere • Îmbunătăţirea protecţiei mediului, inclusiv schimbări climatice şi energie regenerabilă • Sprijin pentru IMM -uri. 1.8.2. Obiective în afara Uniunii Europene BEI susţine politicile comunitare de cooperare şi ajutor în dezvoltarea a peste 120 de state. Aceste activităţi realizate în strânsă cooperare cu Comisia europeană sunt destinate a favoriza o dezvoltare durabilă şi a susţine eforturile îndreptate spre menţinerea păcii şi a stabilităţii în aceste regiuni. Principalele zone de intervenţie a Băncii în afara Uniunii Europene sunt grupate după cum urmează:15 - Statele semnatare ale Convenţiei de la Lome (state din Africa, Caraibe şi Pacific); - Statele din bazinul mediteranean - cu care s-a semnat un ambiţios program de creare până în 2010 a unei uniuni vamale; - Statele Europei centrale şi orientale - sunt beneficiare ale unui strâns parteneriat ce are ca scop pregătirea acestora în vederea unei viitoare aderări la Uniunea europeană (mecanismul de prea-aderare); - Statele din Asia şi America latină - sunt ultimele venite pe lista finanţărilor BEI 1.9. Pieţele de obligaţiuni euro - surse specifice de mobilizare a capitalurilor pentru nevoile de dezvoltare aspecte generale privind evoluţia pieţei euro Introducerea pe piaţă a monedei unice europene - euro a stimulat dezvoltarea pieţelor europene de capital, reducând fărâmiţarea lor după monedele naţionale, crescând lichiditatea şi diversificând calitatea creditelor. Acest fapt a fost simţit încă din primul an de existenţa al euro, 1999. Dezvoltarea pieţei obligaţiunilor în euro a fost de folos, în primul rând operatorilor din zona euro, dacă ţinem seama de faptul că astfel a fost eliminat riscul valutar, emisiunile realizându-se în 14 15

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 427 Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 428

propria lor moneda. Beneficiare au fost şi statele din Europa centrală şi de est, care îşi derulează majoritatea operaţiunilor comerciale cu parteneri din zona euro sau care au monedele legate mai mult sau mai puţin de euro. Contribuţia instituţiilor de credit europene la susţinerea monedei unice este legată în mare măsură de activitatea BEI, care se conformează astfel angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană şi mult mai puţin de BERD, ale cărei priorităţi şi câmp de activitate sunt situate în afară U.E. Piaţa obligaţiunilor în euro prezintă inegalităţi între principalele sale segmente. Astfel putem caracteriza următorii emitenţi în euro: 1. Statul - titlurile de stat domina piaţa euro cu aproape jumătate din volumul emisiunilor. Constatăm că statele sunt impulsionate să realizeze astfel de emisiuni pentru îmbunătăţirea echilibrelor bugetare sau de balanţă externă. Afirmaţia este valabilă şi pentru ţări din afara zonei euro. Statele Unite au realizat în ultimii ani emisiuni în euro, localizate de regulă în zona euro, întrun volum anual ce a depăşit 500 miliarde euro. 2. Emitenţii privaţi - deşi au o cotă redusă de piaţă, aceştia sunt consideraţi cei mai dinamici emitenţi. Introducerea euro le-a facilitat şi accesul pe pieţele internaţionale de capital. 3. Emitenţii financiari - sunt cei mai reprezentativi, constanţi şi experimentaţi (chiar dacă experienţa lor în moneda europeană este relativă) emitenţi din sectorul neguvernamental. Ponderea lor pe piaţă a fost de 20%. Din punct de vedere calitativ constatăm o depreciere a emisiunilor în această moneda. Putem explica această situaţie prin faptul că după 1999 au pătruns pe piaţă şi emitenţii privaţi, care sunt evaluaţi ca fiind mai riscanţi. Multe astfel de emisiuni nici nu beneficiază de o notare recunoscută. Înainte de 1999 emisiunile în euro erau dominate de guverne sau instituţii financiare internaţionale, care beneficiau de un rating favorabil. Peste 40 de ani Banca Europeană de Investiţii şi-a urmărit misiunea încredinţată la crearea sa, aceea de a acţiona în serviciul integrării europene. Anul 1999 a adus poate cel mai marcant eveniment din istoria sa, cel al integrării monetare şi creării monedei unice europene - euro. În acest context, atât ca banca. Dar mai ales ca instituţie a Uniunii Europene, BEI este determinate să susţină, prin operaţiunile sale aceasta tranziţie. Ea încurajează crearea unei pieţe de capital în euro solidă, lichidă şi extrem de diversificată Aceasta se va realiza în primul rând prin intermediul politicii sale de împrumut, ce reprezintă cel mai direct mijloc de care dispune pentru sprijinirea Uniunii economice şi monetare şi a euro. Măsurile cu privire la această politică sunt cuprinse în " Euro-strategia" să şi vizează acţiuni ce au fost aplicate încă din anul 1997.

Capitolul 2 2.1. Mecanisme şi instrumente de finanţare şi garantare 2.1.1. Mecanismele creditării Credite pentru proiecte Principalele caracteristici ale creditelor sunt:16 A) volumul creditului - în funcţie de tipul creditului. BEI nu finanţează direct proiecte cu o sumă mai mică de 25 milioane euro. Proiectele de mai mici dimensiuni fac obiectul unor credite globale, ce sunt intermediate de bănci locale. În acest caz nivelul finanţărilor coboară des sub un milion euro. Astfel, credem că aceste instituţii dispun de instrumentele necesare care permit o implicare într-un spectru larg al proceselor economice naţionale sau regionale, fie prin finanţări importante în sprijinul şi în direcţia unor politici de restructurare, fie la nivel de microintreprindere prin credite de ordinul zecilor de mii de euro. B) complementaritatea - BEI nu se implica în a finanţa mai mult de 50% din valoarea investiţiei. Restul reprezintă fonduri proprii ale împrumutătorului sau alte surse de finanţare. C) durata - creditele sunt pe termen mediu şi lung (maxim 20 ani) cu scadente şi modalităţi de rambursare în funcţie de tipul şi viaţa tehnică a proiectului finanţat. D) perioada de graţie - 1 - 3 ani, în funcţie de natura proiectului. Sunt cazuri în care pentru a permite constituirea unui capital circulant la nivelul investiţiei se prelungeşte perioada de grade. Astfel, primele profituri obţinute nu folosesc la rambursare. E) moneda - în funcţie de disponibilităţi şi de dorinţele împrumutătorului s-a utilizat sau se utilizează una sau mai multe monede ale UE, ecu sau euro sau o altă monedă acceptată de bancă F) rata dobânzii - datorită cotei de împrumutător de prim ordin (AAA), BEI împrumuta de pe pieţele de capital în cele mai bune condiţii ale momentului. Fiind intermediar financiar, fără scop lucrativ, ea acorda finanţări din fondurile astfel obţinute la o rată a dobânzii ce reflectă dobânda pasivă, la care se adăuga o marjă redusă pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi comisioane. Întâlnim: A) Creditele directe simple - acestea se acorda direct investitorului, fără intermediari (spre deosebire de creditele globale) şi reprezintă forma clasică a creditelor de investiţii şi principală formă de creditare a proiectelor. Creditele directe simple se pot acorda dintr-o dată sau pe tranşe, în funcţie de tipul proiectului finanţat şi de perioada de execuţie. 16

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 442

B) Credite subordonate - aceste credite mai sunt numite şi credite A/B şi sunt frecvent utilizate de aceste instituţii financiare. Creditele subordonate sunt derulate prin acordarea lor de către două instituţii, în aceleaşi condiţii. În acest caz, BEI negociază condiţiile de creditare şi acordă o parte din credit (A). Cealaltă parte (B) este acordată de o altă bancă, dar în aceleaşi condiţii negociate. Astfel, banca parteneră prefera să obţină o mai bună garantare a investiţiei, chiar dacă marjă de dobândă este mai redusă. În caz de nerambursare a creditului, partea A are prioritate faţă de partea B, iar aceasta din urmă are prioritate faţă de alţi creditori. O astfel de formă de creditare ar trebui intensificată, pentru că ea reuşeşte să mobilizeze capitaluri private importante, la preţuri de finanţări de bănci multilaterale de dezvoltare. Aceste resurse creează un efect de levier important în rezultatele politicilor de finanţare ale BEI şi răspund unor nevoi care altfel nu s-ar afla în sfera de interes a creditorilor privaţi. C) Credit revolving - se prezintă sub forma unei sume avansate de bancă, la dispoziţia debitorului şi care se poate utiliza şi rambursa de mai multe ori. Se folosesc pentru a elimina discontinuităţile în furnizarea de resurse necesare realizării proiectului. D) Credite stând by - sunt credite fără o destinaţie precisă în cadrul proiectului, având un caracter de finanţare generală. Creditele stând by sunt de fapt nişte credite de trezorerie, ce au ca scop sprijinirea proiectului pentru o perioadă mai scurtă de timp (de obicei un an). Sunt mult utilizate în perioadele post privatizare în scopul consolidării societăţii şi mai puţin al extinderii ei. Concret, sunt folosite pentru creşterea capitalului circulant, capitalizarea societăţilor, creşterea capacităţii de plată, cumpărări de titluri, operaţiuni la bursă. De multe ori, un astfel de credit se acorda condiţionat în funcţie de îndeplinirea anumitor parametri tehnici sau economico-financiari. E) Credite globale Condiţiile ce se cer întreprinderilor pente a putea beneficia de finanţare printr-un astfel de credit intermediat sunt diferenţiate, în funcţie de situaţia economică a ţării, de dezvoltarea sistemului bancar şi potenţialul băncii locale. Experienţa BEI în acordarea de credite globale este mult mai mare, dar remarcăm faptul că această experienţă tine de bănci partenere şi de beneficiari din zona Uniunii Europene, zona considerată cu risc minim. Prevăzute iniţial pentru întreprinderi mici şi mijlocii aflate în zone defavorizate economic, aceste credite şi-au văzut lărgindu-se treptat câmpul de activitate la ansamblul întreprinderilor mici şi mijlocii. Din 1979 beneficiază de astfel de credite micile proiecte de infrastructură promovate de colectivităţi locale din 1986 unele proiecte de mediu şi de curând proiecte de sănătate şi de educaţie. Un element care apare ca noutate în cazul creditelor BEI este, începând din 1996 finanţarea portofoliului. Prin acest nou instrument proiectele nu sunt finanţate pe o bază individualizata ci se acorda resurse suplimentare pentru portofoliul de credite al băncii comerciale. Principalele criterii urmărite de BEI sunt renumele băncii şi calitatea portofoliului. Primele astfel de credite au fost acordate în 1996 în Germania şi Franţa. După o perioadă mai timidă, de încercare, din 1999 finanţările de portofoliu s-au extins rapid reprezentând în medie o treime din totalul creditelor globale ale Băncii Europe de Investiţii. 2.1.2. Operaţiuni de co-finantare BEI, prin activitatea desfăşurată, urmăreşte să joace şi rolul unui catalizator în atragerea investiţiilor în ţările în care operează. Aceasta se realizează prin girul pe care îl da prin implicarea în anumite domenii considerate cu un anumit grad de risc, pe de-o parte şi prin co-finantari cu alte bănci sau investitori, pe de altă parte. Banca Europeană de Investiţii utilizează relaţii de parteneriat, având mai multă experienţă în relaţiile cu băncile comerciale şi beneficiind de relaţii mult mai strânse cu Uniunea Europeană şi cu instituţiile acesteia. Principali parteneri de co-finantare:17 - Băncile comerciale; - Instituţiile oficiale de co-finantare - organisme publice sau instituţii de finanţare bilaterală; - Organismele de credit pentru export - finanţează direct şi garantează creditele la export şi asigură investiţiile; 17

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 444

- Instituţiile financiare internaţionale - au acordat credite în sectorul privat pentru infrastructură economică şi financiară şi credite pentru proiecte importante din diferite domenii. Peste 180 de instituţii financiare sau bănci comerciale colaborează cu BEI pe această linie. În plus, se înregistrează un interes mai mare pentru co-finantarea cu unele programe comunitare de restructurare şi dezvoltare ale statelor din Europa centrală şi de est. Este vorba în primul rând de programele PHARE, SAPARD şi ISPA. Principalele căi prin care se realizează co-finantarea sunt creditele paralele şi creditele sindicalizate. A) Credite paralele - o astfel de creditare presupune acordarea a doua sau mai multe credite independente, negociate separat. Asta nu înseamnă că unele condiţii stabilite la unul dintre credite nu se pot extinde şi la celălalt credit. Este o formă foarte flexibilă de creditare, deoarece poate duce la o multitudine de aranjamente fără o condiţionalitate între contracte. Există o speţă de co-finantare atunci când co-finantatorul este un organism de garantare a creditelor de export. Aceste organisme participa la un astfel de aranjament numai cu condiţia ca achiziţiile debitorului să se facă din ţările lor. B) Credite sindicalizate - atunci când au loc creditări pentru investiţii de valori mari băncile se unesc în sindicate sau pool-uri bancare şi participa împreună la finanţare, împărţindu-şi trezoreria, dobânzile şi riscurile. Negocierile pentru un astfel de credit sunt făcute de o bancă numită şef de filă sau aranjor. Şeful de filă este, de obicei, co-finantatorul principal şi este bine cotat pe piaţa internaţională. 2.2. Mecanisme de finanţare specifice practicate de BEI În funcţie de nevoile apărute în zona sa de acţiune şi de politicile urmărite de Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiţii a primit diverse sarcini în cadrul unor programe specifice. În continuare sunt prezentate câteva dintre acestea: A) Riscul facilităţilor de finanţare Ce este? RSFF este o facilitate inovatoare de îndatorare, concepută de CE şi BEI, care creează o capacitate adiţională de finanţare de miliarde de euro în domeniul cercetării, dezvoltare tehnologică şi proiecte investiţionale inovatoare. (RDI) De ce? Un nou ciclu prevăzut de Agenda Lisabona reprezintă dezvoltarea surselor private de finanţare RDI. RSFF se adresează în special constrângerilor permiţând accesul la termeni acceptabili de finanţare pentru importanţi promotori de risc sau proiecte. Astăzi, investiţiile în RDI cresc în importantă că procentaj în bugetul unei companii şi, în plus, sunt vitale pentru multe companii pe termen lung. Oricând o companie are un deficit, există o nevoie pentru finanţări externe de a continua RDI. Cât? UE, printr-o nouă unealtă în cadrul programului 7, alături de Banca Europeană de Investiţii, vor contribui fiecare cu 1 miliard de euro la RSFF, care va acorda capitalul necesar sprijinirii pentru susţinerea garanţiilor şi împrumuturilor. Cum? RSFF va creşte capacitatea Băncii Europene de Investiţii de a finanţa mai multe proiecte investiţionale şi va face posibilă acordarea de împrumuturi şi garanţii cu un risc mai ridicat decât cele de pe piaţa europeană. Reintroducând capacitatea de finanţare a Băncii Europene de Investiţii în domeniul cercetării şi inovaţiei, RSFF va facilita eforturile unui număr mare de instituţii europene în finanţările RDI, crescând pieţele bancare şi de capital în acel sector. RSFF are la baza nevoia. UE şi BEI vor replati pentru riscurile asumate. Pentru cine? De RSFF vor beneficia organizaţiile publice şi private implicate în domeniul cercetării şi inovaţional indiferent de mărime şi patronat.

RSFF nu este deschis numai entităţilor implicate în proiecte FP7 sau EUREKA, dar şi entităţilor şi proiectelor implicate în activităţi RDI care contribuie la obiectivele FP7. În urma unei cereri a Consiliului şi a Parlamentului European, BEI va face posibil RSFF în toată reţeaua de parteneri bancari din ţările membre şi tari asociate pentru proiecte mici şi promotori. Asemenea facilităţi vor creşte capacităţile de împrumut ale băncilor în sprijinul proiectelor RDI. Obiective RSFF Investiţiile în cercetare, dezvoltare şi inovaţie (RDI) au fost identificate ca un factor cheie pentru a îmbunătăţi competitivitatea şi pentru a asigura pe termen lung o creştere economică şi o rată a populaţiei ocupate în Europa. Conform strategiei Lisabona concepută în 2000, Europa şi-a stabilit pentru sine obiectivul de a deveni cea mai competitiva şi dinamica economie bazată pe cunoştinţe din lume. Este destul de greu să se găsească surse de finanţare pentru proiecte RDI, datorită naturii 18 lor: • Produse şi tehnologii complexe • Pieţe nedescoperite • Bunuri intangibile • Informaţii greu de evaluat de sectorul financiar. Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii şi-au unit forţele pentru a crea un sistem facil de finanţare. RSFF este o schemă inovativa de a îmbunătăţi accesul la datoriile financiare pentru companiile private sau instituţiile publice promovând activităţi în domeniile: • Cercetare, dezvoltare şi investiţii inovaţionale • RSFF este construit pe principiul creditului de risc divizat între Comunitatea Europeană şi Banca Europeană de investiţii şi extinde abilitatea băncii de a acorda împrumuturi şi garanţii cu un grad de risc inferior (implicând riscuri financiare peste cele acceptate de investitorii obişnuiţi). Schemă, de asemenea, acorda o oportunitate sănătoasă pentru soluţiile de finanţare ale BEI conduse de sectorul privat şi de comunitatea de cercetare ca un întreg. B) Program special de acţiune Amsterdam Programul a fost creat în 1997 având ca obiectiv susţinerea financiară a sectoarelor ce permit crearea de noi locuri de muncă, în special în domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii, educaţiei şi sănătăţii, mediului şi reţelelor de transport transeuropene. Suma aprobată pentru acest program este adiţionala finanţărilor curente ale BEI şi se ridică la 10 miliarde euro. Având în vedere şi cooperările BEI cu sectorul bancar, s-a mizat în obţinerea unui efect de levier capabil să mobilizeze în jur de 20 miliarde euro pe an. C) Program de parteneriat public - privat (PPP) Succesul creării şi consolidării Uniunii economice şi monetare depinde de investiţiile care vor întări integrarea statelor membre. Aceste investiţii vor urmări şi întărirea legăturilor psihice cu regiunile periferice sau aflate în vecinătatea UEM, în special cu candidaţii la aderare. În foarte multe ţări europene astfel de obiective cad în sarcina statului pentru a le susţine şi finanţa. Pe de altă parte, în ultimul timp criteriile de aderare la UEM au impus o mai mare rigoare şi disciplină bugetară din partea sectorului public. Trebuie menţionat, de asemenea, că prin liberalizarea transporturilor, telecomunicaţiilor şi pieţei energiei, statul va fi din ce în ce mai puţin implicat în astfel de proiecte. Pentru a compensa o astfel de restrângere a finanţărilor s-a creat mecanismul Parteneriatului public - privat prin care sunt atrase la co-finantarea marilor investiţii societăţi private, care astfel nu numai că aduc un aport suplimentar de resurse de finanţare, dar contribuie şi sunt implicate în planul gestiunii şi exploatării obiectivelor, ceea ce conduce la aspecte pozitive în creşterea eficienţei investiţiilor şi exploatării lor şi la nivelul calităţii serviciilor. Prin co-finantarea partenerilor se realizează o împărţire comună a riscurilor (componenta de stat ducând la reducerea acestora) şi profiturilor între sectorul public şi privat în baza unui cadru stabilit iniţial şi a unui climat de politica generală favorabil, menit să încurajeze astfel de iniţiative. Banca Europeană de Investiţii susţine acest parteneriat, dându-i un plus de credibilitate şi jucând un rol de catalizator în atragerea finanţărilor private. Pentru întreprinderile implicate în 18

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 445

programul PPP, Banca acorda credite cu o durată de rambursare ce poate depăşi 25 ani şi stabileşte planuri de rambursare care să fie compatibile cu fluxurile de cash-flow ale investiţiilor. Intervenţiile BEI se fac şi pentru sprijinirea unor investiţii ce corespund mecanismului de finanţare PPP în afara Uniunii Europene, în special s-au concretizat în domeniul căilor ferate şi rutiere din interes european din Europa centrală şi de est. Dacă majoritatea instrumentelor instituţiilor de credit europene au tendinţa să acţioneze în sensul sprijinului acordat (financiar său tehnic) unor proiecte din domeniul privat şi de dimensiuni medii şi mici, credem că prin acest Program se realizează o anumită compensare, în sensul că se încurajează proiecte de mari dimensiuni în care statul este partener. Considerăm că avantajele unei astfel de intervenţii se regăsesc atât la nivelul beneficiarilor cât şi al investitorilor. Cei dintâi reuşesc să găsească finanţări pe măsură proiectelor lor, la costuri în scădere datorită participării statului şi BEI. Statul reuşeşte să-şi reducă cheltuielile de participare prin co-finantarea de către sectorul privat, iar băncile comerciale pot acţiona în domenii considerate mai riscante, datorită reducerii acestui risc prin participarea BEI şi a statului. Având în vedere rezultatele favorabile ale demarării Programului, recomandăm că BEI să-l orienteze într-o măsură mai mare spre statele candidate la aderare, ţinând cont de nevoile de finanţare la nivelul proiectelor de infrastructură şi de disproporţia care există între aceste nevoi şi alocările din resursele statului. D) Mecanismul de pre-aderare Un fapt important s-a petrecut în anul 1998, atunci când BEI a creat un mecanism adiţional de susţinere a aderării statelor candidate la Uniunea Europeană. În prima fază, care a expirat la 31 ianuarie 2000, acestui mecanism i-a fost alocat un capital de 3,5 miliarde euro. Un al doilea mandat a stabilit suma mecanismului pentru perioada 2000 - 2003 la 8,5 miliarde euro. Mecanismul poate funcţiona fără garanţia comunitară a operaţiunilor din exteriorul Uniunii, ceea ce îl face mai flexibil şi mai uşor de aplicat. Scopul său imediat îl reprezintă transferul de finanţare şi experienţa comunitară către proiecte vizând protecţia mediului, modernizarea industrială şi extinderea reţelelor de transport transeuropene. Acţiunea băncii în această regiune este strâns coordonata cu programul Phare, ce reprezintă a doua sursa comunitară pentru susţinerea financiară a ţărilor candidate la aderare. De asemenea, BEI are relaţii apropiate cu alte două instituţii financiare internaţionale: Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. E) Mecanisme de finanţare prin capital de risc şi de garantare Finanţarea în cadrul acestor programe se realizează prin Fondul European de Investiţii prezentat în finalul acestui capitol. Aici se încadrează trei mecanisme şi programe: • Mecanismul european pentru tehnologie (MET) - are în vedere finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii din sfera tehnologiilor noi. A existat MET 1 în valoare de 85 milioane euro şi MET 2 de 125 milioane euro. • Programul plurianual pentru întreprinderi - urmăreşte participaţii şi garanţii din domeniul tehnologiei informaţiilor. • Programul, Creştere şi mediu" - permite garantarea investiţiilor realizate de întreprinderile mici şi mijlocii în domeniile mediului şi „eco-bussines-ului". 2.3. Organizarea propriei pieţe în euro Înainte de a-şi stabili rolul pe viitoarea piaţă a euro, BEI a început să-şi creeze structurile necesare organizării propriei sale pieţe. O primă etapă a fost legată de încheierea contractului de "market maker". În cadrul acestui contract băncile semnatare se angajau să afişeze pe ecran cursul emisiunilor şi să încurajeze constituirea unei pieţe a pensiunilor cu aceste titluri. În continuare s-a obţinut admiterea în sistemul electronic de schimb pentru titlurile de stat italiene (Mercato Telematico dei Titoli di Stato) a unei emisiuni euro-confluente de 3.000 miliarde lire italiene şi cotarea altor emisiuni pe ecranele Reuters sub denumirea de "EIBBENCH" şi "EIBREPO". 2.3.1. Împrumuturi în euro

Au fost lansate de către BEI încă din anul 1997 şi presupuneau fluxuri în euro după anul 1999. Astfel, În ianuarie 1997 a fost lansat în premieră primul împrumut obligatar în euro (iniţial în suma de un miliard euro, iar ulterior a fost majorat la 1,3 miliarde euro), urmat în februarie 1998 de cel de-al doilea (2 miliarde euro). La baza acestor emisiuni a stat principiul conform căruia până la crearea monedei unice, În 1999, plăţile se fac în ecu, iar ulterior în euro, având la baza continuitatea contractelor şi paritatea de schimb de un euro pentru un ecu. Al doilea împrumut a fost un împrumut global, lansat simultan pe pieţele europene, americane şi asiatice; 30% din titluri au fost achiziţionate de investitori americani. În urma succesului înregistrat de aceste emisiuni, ulterior şi alţi emitenţi au lansat împrumuturi obligatare în euro, în special guvernele şi marile societăţi private. La crearea Uniunii economice şi monetare europene, în ianuarie 1999 tot BEI a fost cea care a făcut prima emisiune directă de obligaţiuni în euro din istorie. Este vorba de o operaţiune de un miliard euro care are toate fluxurile financiare derulate În monedă unică. Scadenta a fost fixată pentru 15 aprilie 2009, iar rata dobânzii, de 4%, este fixă. Prima dobânda a fost vărsata la 15 aprilie 1999. Gestiunea împrumutului se va face de către un consorţiu bancar format din trei şefi de filă, Dresdner Bank, Goldman Sachs şi Paribas şi cinci bănci consorţiale, ABN AMRO, Banco Santander, Banque Naţionale de Paris, ÎMI Bank Luxembourg şi Warburg Dillon Read. Acest consorţiu s-a obligat să ofere investitorilor lichiditate, printr-o intensă activitate de menţinere a pieţei şi transparentă, prin cotaţii în sistemul Reuters. Până în 1997 BEI a emis titluri de creanţa în ecu, în perioada 1997-1998 fiind emisiuni euro confluenţe, încasate de BEI în euro, rambursate după 1999 în euro, iar din acest an emisiunile au fost numai în euro. Constatăm câteva salturi în evoluţia monedei europene. Anul 1997, care realizează o dublare a ponderii monedei europene (este anul emisiunilor euro confluente) în totalul resurselor colectate şi anul 1999, anul apariţiei euro, când se realizează o explozie a emisiunilor în această moneda. Importantă este şi creşterea realizată în anul apariţiei monedei efective euro. Graficul următor reda destul de sugestiv aceste concluzii. 2.3.2. Emisiuni euro-confluente Emisiunile obligatare euro-confluente sunt emisiuni făcute de către Banca Europeană de Investiţii într-una din monedele naţionale din coşul ecu, înainte de 1999 şi care oferea deţinătorilor posibilitatea de a le converti în obligaţiuni emise în euro începând cu anul 1999. Astfel există posibilitatea că mai multe împrumuturi, în monede diferite, dar având aceeaşi scadentă şi dobânda să fie transformate, după convertire într-unul singur. În anul 1997 au fost emise 6 miliarde de euro în astfel de titluri, ceea ce a reprezentat mai mult de un sfert din împrumuturile BEI, iar în primele trei semestre din 1998 se emiseseră 7 miliarde. Până în momentul intrării în circulate a monedei unice europene, la 1 ianuarie 1999, BEI lansează pe pieţe peste 25 de emisiuni în euro şi euroconfluente, pentru o sumă totală de 16 miliarde euro, ce acoperea practic toate scadentele importante ale pieţei (5, 6, 9, 10, 11, 20. şi 30 de ani). Aceste emisiuni au fost menite să ajute la puternică creare, încă de la începutul anului 1999, a unei pieţe de capital euro şi să permită BEI să creioneze evoluţia ratelor dobânzii pentru euro, pe diferite scadente. 2.3.3. Program de ofertă de schimb a datoriilor în euro BEI a lansat începând cu 15 iunie 1998 un program de ofertă de schimb (Euro-debt Exchange Offer Programme) care să permită deţinătorilor de obligaţiuni emise de bancă, în ecu sau în alte monede ce intră în coşul ecu, să le schimbe în obligaţiuni în euro sau euro-confluente. Acest program viza toate împrumuturile obligatare (140 de împrumuturi) ale băncii, emise în monedele menţionate şi care se ridicau, la data lansării programului, la 51 miliarde echivalent euro.

Acest program oferea deţinătorilor de obligaţiuni emise de BEI posibilitatea de a le schimba contra unor obligaţiuni în euro, în majoritatea cazurilor mult mai lichide. Prima astfel de oferta a fost făcută pentru 17 emisiuni de 10 miliarde ecu, făcute iniţial în trei monede (7 în mărci germane, 4 în franci francezi şi 6 în lire italiene) şi având scadentele în 2003, 2004 şi 2007. Prin această BEI, ca instituţie financiară a Uniunii Europene, a urmărit să contribuie într-o manieră directă la punerea la punct a unei pieţe largi şi profunde pentru moneda unică - euro. Executantul acestui transfer de obligaţiuni a fost banca franceză Paribas, care joacă rolul unui şef de filă în cadrul unui sindicat mai larg alcătuit din alte 6 bănci agenţi de schimb: ABN AMRO, Banca Commerciale Italiană, CDC Marches, Deutsche Bank, Santander Investment şi SBC Warburg Dillon Read. 2.4. Fondul european de investiţii Fondul European de Investiţii face parte din Grupul BEI, fiind organismul Uniunii Europene specializat în operaţiuni de capital de risc şi de garantare în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Rolul său este complementar celui al Băncii Europene de Investiţii. El are ca obiectiv să sprijine apariţia şi dezvoltarea întreprinderi mici şi mijlocii. Intervenţiile sale se fac utilizând propriile resurse sau pe cele încredinţate sub un anumit mandat de BEI sau Uniunea Europeană. Fondul European de Investiţii a fost creat în iunie 1994, având ca obiectiv acordarea de garanţii pentru finanţări în domeniul reţelelor de transport europene şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii. După 1996 el a fost autorizat să ia şi participaţii, iar din 1997 participa la Mecanismul european pentru tehnologie. Din anul 2000, FEI a devenit divizia de investiţii de capital de risc a Grupului Băncii Europene de Investiţii, preluând de la această portofoliul de clienţi. Atribuţiile şi statutul Fondului European de Investiţii în cadrul Grupului BEI se bazează pe o formă de organizare evoluată a unei astfel de instituţii, în care există o anumită specializare în funcţie de operaţiunile desfăşurate. Volumul şi complexitatea acestor operaţiuni au creat necesitatea individualizării gestiunii lor. Pe de altă parte, prin definirea atribuţiilor şi relaţiilor în cadrul Grupului se permit iniţiative coordonate şi complementare între BEI şi FEI. 2.4.1. Investiţii de capital de risc Mandatul încredinţat de Uniunea Europeană Fondului prevede sprijinirea de către acesta a pieţei de capital europene. Într-o manieră generală, Fondul are ca obiectiv de a juca un rol de catalizator pe lângă fondurile de investiţii, pentru a le dezvolta şi a le dinamiza activitatea. Acesta mai este numit şi, fond de fonduri". El are în vedere următoarele tipuri de fonduri de investiţii:19 • fonduri tehnologice specializate în întreprinderi aflate în faza iniţială de dezvoltare; • fonduri specializate în domenii industriale sau tehnologice particulare (biotehnologie, nanotehnologie etc.); • fonduri regionale, care sprijină dezvoltarea echilibrată a regiunilor europene; • fonduri pentru fructificarea rezultatelor activităţii de cercetare - dezvoltare; • fonduri paneuropene. Activitatea de capital de risc a Fondului European de Investiţii a cunoscut o adevărată reforma dimensională şi de politica de investiţii în anul 2000, când a preluat în întregime portofoliul de capital de risc de la BEI (921 milioane euro). A fost şi momentul în care el şi-a asumat întreaga strategie de investiţii şi responsabilitatea asupra operaţiunilor efectuate. În anul 2001, FEI a investit 800 milioane euro în 57 fonduri, ducând totalul operaţiunilor până la acea dată la 2.000 milioane euro. În medie, el are o cotă de participare la fonduri de 15 - 20. Ponderea mare a operaţiunilor este înregistrată de fondurile care investesc în întreprinderi tehnologice aflate în faza iniţială de dezvoltare. 19

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 448

Investiţiile în participaţii asigura pentru întreprindere fondurile financiare necesare restructurării - dezvoltării şi un transfer de management ce asigură utilizarea eficientă a fondurilor primite. În plus, direcţionarea fondurilor în funcţie de nevoi este mult mai flexibilă, eliminând rigiditatea repartiţiei fondurilor, care apare în cazul creditelor pentru investiţii. Europa centrală şi de est beneficiază într-o măsură redusă de avantajele unui astfel de instrument de finanţare. Ar fi benefic, dacă s-ar intensifica colaborarea dintre BEI, BERD şi fondurile de investiţii, ceea ce ar permite realizarea unei sinergii între experienta BEI pe pieţele de capital, experienta BERD pe pieţele statelor din estul şi centrul Europei şi iniţiativa şi dinamica fondurilor private de investiţii. 2.4.2. Garantarea la FEI În Uniunea Europeană întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 98 % din ansamblul întreprinderilor. Ele reprezintă, de asemenea principalul angajator din economie. Investiţiile la nivelul acestor întreprinderi se sprijină în mare parte pe credite bancare, accesul lor pe pieţele de capital fiind destul de limitat. Pe de altă parte, la nivelul băncilor, creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii este considerată un domeniu de activitate cu rentabilitate scăzută şi cu un nivel de risc relativ ridicat. Ele nu sunt în măsură să asigure garanţii reale suficiente şi prezintă o dependenţă faţă de conjunctura economică. Ţinând cont de acest context, rolul FEI de a acorda garanţii băncilor şi instituţiilor financiare care creditează întreprinderile mici şi mijlocii apare de o importanţă crescută. Instituţiile financiare la care FEI garantează beneficiază de mai multe avantaje: • Fondul European de Investiţii are statut de bancă multilaterală de dezvoltare, iar în conformitate cu normele prudentiale bancare comunitare, raţia de solvabilitate determinată pentru creditele care au garanţia FEI va fi afectată la un nivel de ponderare de 20 % şi nu de 100 % cum ar fi pentru credite la întreprinderi mici şi mijlocii, în cazul în care nu ar exista această garanţie; • garanţia astfel primită permite acestor instituţii financiare şi bănci să-şi majoreze capacitatea de creditare şi implicit partea de piaţă şi să-şi îmbunătăţească randamentul fondurilor proprii în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii; • institutive financiare şi băncile reduc provizioanele pentru riscuri şi pierderile finale din operaţiuni cu întreprinderi mici şi mijlocii. Produsele oferite de Fondul European de Investiţii în domeniul garanţiilor se pot grupa în trei categorii: 1. Asigurare şi reasigurare de credit - în acest caz FEI garantează un portofoliu de credite sau de operaţiuni de leasing pentru întreprinderi mici şi mijlocii, acoperind maxim 50% din fiecare tranzacţie. Aici se încadrează şi unele operaţiuni de garantare în baza unor acorduri cu Uniunea Europeană ce presupun garanţii date în baza capitalurilor proprii, dar care beneficiază de încasarea primei de risc de către Fond de la Comisia europeană, fără nicio cheltuiala la beneficiar; 2. Garantarea operaţiunilor de titularizare - în cadrul acestor operaţiuni, FEI furnizează garanţii asupra portofoliului de credite către întreprinderi mici şi mijlocii pentru a ridica calitatea acestuia în vederea titularizării sale. El îşi asumă riscul nerambursării. 3. Operaţiuni de finanţare structurate - pe această cale se garantează finanţări ale unor societăţi de risc către întreprinderi mici şi mijlocii. Cea mai mare parte a garanţiilor furnizate de FEI s-a încadrat la asigurarea creditului prin, mecanismul de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii" al Uniunii Europene. Acesta a reprezentat 64% din portofoliul de garanţii al FEI, a avut ca beneficiari 87 de intermediari financiari europeni şi a vizat peste 85.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Activitatea FEI în domeniul garanţiilor beneficiază de un efect de levier direct şi de catalizator de 1:50. Se consideră că pentru fiecare 1 milion euro afectat de Fond, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de credite de 50 milioane euro, suma pe care, în alte condiţii, creditorii nu ar fi acordat-o. 2.4.3. Activitatea FEI în statele candidate la aderare

Investiţiile de capital de risc apar ca o resursă limitată pe pieţele de capital est-europene. După Asociaţia Europeană de Capital de Risc - EVCA, resursele mobilizate pe pieţele de capital ale statelor cele mai avansate în tranziţie, în anul 2000, au reprezentat decât 780 milioane euro, adică echivalentul a 1,6% din fondurile mobilizate pe pieţele Uniunii Europene. Urmărind această sumă în funcţie de faza de dezvoltare a întreprinderii, se constată că doar 15% din fonduri au ajutat întreprinderile aflate în faza de demaraj (în UE 60%), iar 75% au avut ca destinaţie operaţiuni de extindere. De asemenea, pieţele est-europene suferă şi de lipsa unor echipe capabile să gestioneze operaţiuni de capital de risc, căci este dificil să găseşti echipe calificate şi experimentate, dispunând în acelaşi timp de cunoaşterea pieţei locale şi de exponenta internaţională. Piaţa capitalului de risc din statele aflate în tranziţie poate fi caracterizată ca fund o piaţă redusă, dominată de fonduri generaliste destul de mari, care investesc prioritar în întreprinderi de talie medie, din domenii clasice, aflate în faza de dezvoltare şi care au făcut deja proba capacităţilor şi performanţelor lor. FEI a început pentru prima dată să studieze posibilitatea investirii în Europa centrală şi de est în octombrie 2000, ca urmare a modificării statutului sau în sensul extinderii ariei sale de activitate în afara Uniunii Europene. El a angajat în 2001 65 milioane euro în cinci fonduri de investiţii, acoperind fiecare mai multe ţări şi împreună ansamblul statelor candidate, exceptând Cipru şi Malta. Prin intermediul celor cinci fonduri în care a învestit, FEI a sprijinit întreprinderi pe profilul de investire al acestora: întreprinderi medii, din sectoare clasice, aflate în faza de dezvoltare. Strategia să pentru următorii ani prevede că investiţiile sale în regiune să aibe în vedere şi întreprinderi mai mici, aflate în faza de demaraj şi să atragă după el şi celelalte fonduri de pe piaţă. În plus, urmăreşte să joace un rol de legătură între fondurile care activează în spaţiul UE şi echipe de gestiune aflate în statele candidate, cu scopul de a facilita transferul de fonduri şi de tehnologie spre întreprinderi din aceste din urmă state şi să permită, în acelaşi timp, expansiunea acestor întreprinderi pe pieţele comunitare. Această contribuţie a FEI în zona statelor candidate este nu numai de finanţare şi sprijinire a întreprinderilor, ci şi de formare instituţională a pieţelor de capital de risc şi chiar de capital. În general, prin eforturi în direcţia alinierii structurilor, modalităţilor şi condiţiilor diferitelor fonduri la cele mai bune practici din fiecare sector vizat. Acest rol este jucat de Fond nu numai în statele candidate la aderare, ci şi în spaţiul UE, în partea sa meridionala, unde activitatea de capital de risc este mai puţin dezvoltată. 2.4.4. Politica de investiţii de capital Reforma recentă a Fondului european de investiţii, devenit membru în grupul BEI, şi dorinţa afişată de a contribui la construirea unei Europe bazată pe cunoaştere şi inovaţie, dau posibilitatea extinderii operaţiunilor de capital-risc şi în statele candidate. Primele operaţiuni în aceste ţări au fost realizate în anul 2000 şi, chiar dacă nu au fost de mare amploare, ele permit lărgirea gamei de instrumente financiare folosite şi creşterea numărului de parteneri ai Băncii Europene de Investiţii, marcând se poate spune, începutul unei noi etape, calitativ superioare, în activitatea Grupului BEI în statele candidate. În sfera de activitate a Fondului European de Investiţii intra acele întreprinderi care suferă în urma lipsei surselor de finanţare. Acestea sfera se întinde de la marile întreprinderi, cunoscute pe piaţa până la întreprinderile noi, aflate în faza de demaraj. Acestea din urmă beneficiază de o atenţie suplimentară din partea Fondului, deoarece în acest caz, lipsei de resurse i se suprapun şi riscuri legate de lipsa unei activităţi anterioare, de insuficientă penetrare a pieţei şi capacitatea redusă de autofinanţare. Mai mult, în condiţiile în care aceste mici societăţi caută finanţare la societăţi de investiţii, şansele sunt minime. Principala barieră în acest caz este lipsa unor rezultate anterioare. În general piaţa este acoperită de societăţi de investiţii generaliste, care investesc în întreprinderi din sectoare tradiţionale, sunt de talie medie, sunt în faza de dezvoltare şi dispun de rezultate financiare pe câţiva ani. O altă caracteristică întâlnită în ţările candidate se manifestă la

nivelul personalului societăţilor de investiţii. Este dificil de găsit specialişti calificaţi şi experimentaţi, care să posede o bună combinaţie de cunoştinţe de piaţă locală şi de experienţa internaţională. În baza acestor raţionamente se poate aprecia că aceste operaţiuni prezintă un profil acceptabil de risc şi randament pentru investitorii internaţional, ce reprezintă principala sursă de finanţare pentru societăţile de investiţii din această zonă a ţărilor candidate la aderare. Ieşirea din investiţie se face, în marea majoritate a cazurilor, prin vânzare către investitori din ramura, de cele mai multe ori originari din UE, care doresc să intre pe piaţa alegând calea achiziţiilor. În anul 2001, Fondul European de Investiţii avea angajate în zona 65 milioane euro prin intermediul a şase societăţi sau fonduri multinaţionale de investiţii care acoperă ansamblul ţărilor candidate vizate, cu două excepţii: Cipru şi Malta. Cele şase fonduri sunt:20 1. Baring Central European Fund - la care FEI a participat, într-o primă fază cu 20 milioane euro, intervine în principal în Polonia şi Ungaria, aplicând o strategic de cumpărare şi de consolidare care este în concordanţă cu nivelul pieţelor de capital de risc din aceste două state. Acest fond beneficiază de sprijinul grupului ING Baring, cu care FEI a colaborat de mai multe ori în spaţiul Uniunii Europene; 2. Raiffeisen Central European Private Equity Fund - contribuţia FEI la acest fond este de 15 milioane euro. Fondul urmăreşte o strategic de cumpărare şi de consolidare axată pe sectoare de consum şi de servicii. Acest fond este administrat din trei birouri situate la Viena, Budapesta şi Varşovia, în viitorul apropiat urmând a se deschide încă un birou la Praga. Acest fond beneficiază de susţinerea grupului Reiffeisen, unul din cele mai importante şi experimenlate din sectorul financiar al Europei centrale şi orientale; 3. Baltic SME Fund şi Baltic Investment Fund HI - sunt două fonduri ce au ca zonă de acţiune cele trei state baltice: Estonia, Letonia, Lituania. Contribuţia FEI s-a ridicat la 10 milioane euro. Strategia fondurilor vizează investiţii în întreprinderi mici şi mijlocii. Participarea FEI reprezintă prima investiţie realizată în colaborare cu Fondul special de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii al programului comunitar PHARE; 4. Innova/3LP Fund - este un fond regional concentrat pe Europa centrală şi orientală, având birouri la Varşovia şi Budapesta. Angajamentele FEI în acest fond se ridică la 20 milioane euro. Caracteristic acestui fond este că strategia să se bazează pe investiţii în întreprinderi mici şi mijlocii aflate în faza de demaraj; 5. NBG Technology Fund - este un fond gestionat de către Banca Naţională a Greciei, ce îşi orientează operaţiunile, în funcţie de oportunităţi, spre zona statelor candidate la aderare, predominant spre Bulgaria şi România. Pe termen scurt, FEI urmăreşte înainte de toate, în cadrul activităţii sale de capital de risc în zona statelor candidate la aderare, să-şi menţină o prezenţă durabilă în regiune, căutând posibilităţi de investire cu echipe experimentate care au dovedit că pot duce o activitate profitabilă în regiune, sprijinindu-se pe o reţea teritorială dezvoltată. Din acest motiv, pentru moment activitatea FEI se rezumă la colaborări cu societăţi de investiţii mature, ce investesc în sectoare de activitate tradiţionale. În perspectivă, strategia Fondului European de Investiţii urmăreşte să investească în întreprinderi aflate într-un stadiu mai timpuriu de dezvoltare şi cu activităţi tehnologice. Aceasta îi va permite să accentueze rolul său de legătură dintre fondurile de investiţii în tehnologie existente în UE şi echipele de gestiune existente în Europa centrală şi orientală, cu scopul de a facilita transferul de tehnologie spre est şi de a permite întreprinderilor din zona statelor candidate de a pătrunde pe piaţa comunitară. Este prematur să judecăm primele investiţii ale FEI în statele candidate la aderare. Se poate totuşi sublinia rolul pe care acesta îl are, rol de catalizator. În calitate de investitor-cheie de prim ordin, ce facilitează procesul de atragere de fonduri pentru diferite echipe de gestiune şi interesul pe care îl manifesta pentru colaborarea aceste echipe, cele mai profesioniste pe fiecare zonă de activitate. 2.5. Cerinţele finanţării proiectelor 20

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 452

De cele mai multe ori proiectele finanţate de BEI reprezintă investiţii complexe, de sine stătătoare, cu valori mari, a căror susţinere financiară se adresează direct proiectului şi nu societăţilor promotoare. O astfel de situaţie implica o serie întreagă de particularităţi legate în primul rând de posibilitatea ca proiectul finanţat şi nu promotorii să asigure în funcţionare excedentele necesare rambursării şi platii dobânzilor şi să permită garantarea creditelor obţinute. Putem constata că în practică de specialitate s-a creat o întreagă tehnică de finanţare a unor astfel de proiecte. Finanţarea proiectelor a dezvoltat o tehnică inovatoare şi dinamica pentru proiecte mari pe care comunitatea financiară internaţională o utilizează pentru rezolvarea nevoilor crescânde în infrastructura şi alte domenii, atât în ţările dezvoltate cât şi în ţările în dezvoltare. Finanţarea proiectului este o tehnică de finanţare prin care creditorii agreează să analizeze iniţial veniturile previzionate ale proiectului şi activele oferite ca garanţie, că bază a analizei de credit şi că sursa principală de rambursare a creditului, independent de contribuţiile promotorilor. FP cuprinde orice finanţare sau refinanţare a achiziţiei, construcţiei sau dezvoltării unui proiect, dacă creditorul care furnizează finanţarea agreează în mod expres să se bazeze pe proprietăţile imobiliare şi veniturile previzionate a fi generate din operarea proiectului, că sursa principală de rambursare a sumelor avansate. Practică FP diferă de practică creditărilor clasice ale întreprinderilor, mai tradiţională, în care analiza de credit se baza pe situaţiile financiare istorice ale întreprinderilor şi pe previziunile asupra acestora, precum şi pe garantarea cu totalitatea activelor companiei respective. Dimpotrivă, FP implica creditarea pe baza supoziţiei că veniturile proiectului şi activele oferite ca garanţie vor furniza destule resurse pentru rambursarea datoriei, iar creditorii, cel puţin iniţial, nu aşteaptă ca promotorii unui proiect să contribuie la piaţa serviciului datoriei cu sursele lor proprii sau să acorde o garanţie pentru rambursarea datoriei. Într-o FP adevărată, proiectul, activele sale, cash flow-urile şi contractele sunt separate de promotori, astfel încât să permită creditorilor să facă analiza de credit a proiectului pe o bază izolată. Această analiză de credit va determina dacă un proiect poate fi considerat din punct de vedere economic, financiar, tehnic şi legal, destul de solid pentru a genera fluxuri financiare care să suporte datoria financiară necesară implementării sale. Termenul "iniţial" este important, întrucât creditorii numai iniţial pot accepta segregarea analizei de credit a proiectului, ceea ce nu înseamnă că nu îşi vor asuma toate riscurile implicate de proiect. Cei mai adesea, aceste riscuri sunt distribuite şi asumate de diferite părţi participante. FP implica proiectarea finanţării unui proiect cu un grad minim posibil de recurs la garantarea promotorilor şi în acelaşi timp cu asigurarea dezvoltării creditului de către sponsori, sau orice altă parte interesată, într-o modalitate în care creditorul să nu îşi asume o expunere ridicată la riscurile proiectului. "Magia" FP constă în distribuirea riscurilor asociate proiectului către participanţi care au interes în succesul proiectului, astfel încât fiecare participant să îşi asume o parte din risc, dar nici unui întregul risc. Ideal, o structură bine implementată a distribuţiei riscului trebuie să furnizeze creditorilor acelaşi risc de credit pe care şi l-ar fi asumat dacă ar fi recurs în totalitate la garantarea sponsorilor (full recourse loan to sponsors), permiţând totodată sponsorilor tratamentul extrabilantier al finanţării datoriei. Creditorii sunt de regulă pregătiţi să îşi asume un anumit risc rezidual legat de construirea, începerea şi operarea unui proiect, utilizând experţi tehnici care evaluează corect şi cuantifica acest risc. Alte riscuri, că cele de forţă majoră sau riscul politic, pot fi neutralizate prin diferite tipuri de asigurări, iar altele pot fi reduse prin utilizare instrumentelor derivate (swaps, futures, forwards, options etc.). Nu există formule precise sau proceduri de identificare, evaluare, neutralizare a riscurilor, dar arta FP constă în identificarea, evaluarea şi distribuirea acestora, pentru a permite întocmirea celui mai potrivit plan de management al riscului. Paşii urmăriţi la o FP într-un astfel de plan sunt: identificarea şi înţelegerea riscurilor, cuantificarea şi evaluarea lor în vederea determinării magnitudinii, reducerea în măsura posibilităţilor şi distribuirea riscurilor reziduale către părţile cele mai capabile să le gestioneze şi în final, dacă este posibil, riscurile pot fi acoperite prin intermediul asigurărilor şi instrumentelor derivate.

Avantajele şi dezavantajele finanţării proiectelor Finanţarea proiectelor este utilizată de către promotorii de proiect pentru a elimina sau reduce recursul la garantarea promotorilor, pentru a permite tratamentul extrabilantier al finanţării debitului, pentru a maximiza efectul de pârghie al proiectului, a evita orice impact negativ al proiectului asupra sponsorilor, pentru a obţine condiţii financiare mai bune, pentru a permite creditorilor evaluarea proiectului pe o bază separată, de sine stătătoare, pentru a obţine un tratament fiscal mai bun în beneficiul proiectului şi sponsorilor şi nu în ultimul rând pentru a reduce riscul politic aferent. Eliminarea sau limitarea recursului la garantarea promotorilor este principalul motiv pentru care promotorii sunt interesaţi într-o tranzacţie de finanţare de proiect. FP furnizează o structură de finanţare care permite sponsorilor să nu fie contabilizaţi pentru finanţarea datoriei sau să limiteze aceasta contabilizare. Nerecurgerea la garantare presupune o structură de finanţare în care promotorii nu au obligativitatea de a sta în spatele proiectului în cazul în care veniturile sunt insuficiente pentru a acoperi principalul şi dobânda, în timp ce recursul limitează obligaţiile promotorului la anumite evenimente predeterminate. Tratamentul extracontabil al datoriei proiectului este un avantaj important al FP, întrucât nu afectează situaţiile financiare ale sponsorilor. Pentru aceasta nici unui din sponsori nu trebuie să deţină mai mult de 50% ca participare în finanţarea proiectului. Participaţiile de 50% sau mai mici sunt evidenţiate că o poziţie separată în situaţiile financiare consolidate ale sponsorilor, că investiţii de capital în alte societăţi, şi prin urmare datoria de finanţare a proiectului nu este evidenţiata. În cazul unei participaţii mai mari, consolidarea poziţie cu poziţie este cerută şi prin urmare. Datoria de finanţare se reflectă în situaţiile financiare consolidate ale sponsorilor. Maximizarea efectului de pârghie este un alt avantaj al FP ce permite utilizarea unei structuri de capital puternic îndatorate pentru finanţarea proiectului. Nivelurile acceptabile ale îndatorării în FP variază de la un proiect la altul, dar o rată a datoriei la capitaluri de 70% sau mai mult este în mod uzual acceptată. Acesta este un avantaj real pentru promotorii de proiect deoarece un nivel înalt al finanţării datoriei reduce mărimea capitalului necesar FP. Evitarea clauzelor restrictive - sponsorii pot prelua proiecte fără a încălca anumite clauze restrictive, care vizează asumarea unor noi datorii, acordarea de garanţii, limitarea cheltuielilor de capital sau participaţii în alte proiecte, precum şi restricţii bazate pe raţii financiare, cum ar fi rata de acoperire a serviciului datoriei, rata de lichiditate, rata datoriei În funcţie de capitalurile proprii. Izolarea proiectului prin finanţarea proiectului, ratingul de credit al sponsorilor nu este negativ afectat de riscurile semnificative asociate finanţării proiectului. Distribuirea riscurilor permite sponsorilor să participe în proiecte largi, asumând numai un risc specific, limitat şi ştiind că eşecul unuia dintre proiecte nu îi va cauza falimentul. Pe de altă parte, riscul de credit al proiectului poate fi mai bun decât cel al sponsorilor săi. În aceste cazuri FP poate permite sponsorilor să obţină o finanţare mai ieftină decât în cazul unei creditări clasice. Izolarea proiectului are de asemenea beneficii pentru creditori, permiţând evaluarea proiectului pe o bază de sine stătătoare şi identificarea şi gestionarea atentă a riscurilor variate asociate proiectului. Permite, de asemenea. Exercitarea unei monitorizări şi supravegheri a proiectului pe o bază izolată. Tratamentul fiscal - determinarea celei mai bune structuri legale a FP şi utilizarea diverselor variante legale (parteneriat, tmst, holding) în scopul promovării unui proiect şi finanţării structurii sale sunt bazate pe ideea maximizării beneficiilor fiscale ale companiei, sponsorului sau ambilor. Probleme legate de impozite asupra capitalului repatriat, câştigurile de capital şi dividendele sponsorilor trebuie revizuite cu atenţie înainte de deciderea structurii tranzacţiei. Reducerea riscului politic - numărul şi varietatea participanţilor (interni şi internaţionali, din sectorul public său privat) în tranzacţiile de FP reduc riscul politic asocial proiectului. Dacă guvernul ţării gazda intenţionează să afecteze negativ un proiect va trebui să facă faţă nu numai presiunii sponsorilor, dar şi diferiţilor participanţi interesaţi în succesul proiectului. Dezavantajele FP provin în special din faptul că tehnicile de FP implica de obicei procese de structurare lungi, complexe, costuri mari, asigurări cuprinzătoare şi costisitoare şi în unele cazuri costuri financiare mai mari decât standingul de credit al sponsorilor. În consecinţă, alegerea unei structuri de FP va depinde de analiza comparative, adecvată şi atentă a avantajelor şi dezavantajelor unei structuri financiare faţă de alte alternative de finanţare disponibile.

2.6. Informaţii privind mediul şi reglementările BEI are ca sarcina de a promova proiecte ce au în vedere o dezvoltare sănătoasă şi durabilă din punct de vedere al mediului. Este necesar deci. că cererile de finanţare să conţină informaţii suficiente asupra incidentei proiectului asupra mediului. Sunt binevenite la dosar copii ale evaluărilor firmelor sau comisiilor specializate privind mediul. Se vor avea în vedere: amplasamentul investiţiei, utilizarea actuală sau anterioară a terenurilor, descrierea activităţilor de construcţii sau de modificări ale terenului, măsuri prevăzute pentru a proteja sau ameliora mediul, definirea responsabilităţilor privind poluarea, politica urmărită de întreprindere în materie de mediu. Banca doreşte să cunoască din punct de vedere al reglementărilor existente sau prevăzute contextul în care se va aplica proiectul. Se vor avea în vedere autorizaţiile obţinute de la autorităţile publice sau care mai trebuiesc obţinute, restrictive sau facilităţile care există la nivelul importurilor necesare întreprinderii, restrictive sau facilitate existente la nivelul exporturilor întreprinderii, structura preţurilor serviciilor publice, restricţii valutare existente (de schimb, de repatriere a profiturilor). Informaţii suplimentare pot fi cerute, în special în ceea ce priveşte condiţiile de execuţie şi perspectivele utilizării proiectului, principiile şi modalităţile de stabilire a tarifelor, avantaje şi costuri pentru colectivitate. Totdeauna dosarele depuse trebuie sa continua şi indicaţii privind numele şi adresele celor responsabili de elaborarea proiectelor în plan tehnic, economic, juridic şi financiar. Aprobarea finanţării După depunere, dosarul este studiat de o echipă a băncii, ce reuneşte ingineri, economişti şi analişti financiari în colaborare cu solicitantul de credit şi va trece prin următoarele etape:21 1. Studiul privind eligibilitatea proiectului - acesta caută să încadreze proiectul într-unul sau în mai multe obiective promovate de bancă pentru finanţare; 2. Evaluarea proiectului - se face pe baza dosarului şi prin constatare la locul realizării proiectului urmarindu-i-se caracteristicile tehnice, economice şi financiare. Această evaluare este confidenţială şi pe parcursul ei solicitantul poate beneficia de experienţa băncii în proiecte asemănătoare; 3. Luarea deciziei de finanţare - se face printr-un aviz favorabil al Comitetului director după care se aprobă într-una din reuniunile Consiliului de administraţie ai băncii. Contractul de credit este semnat şi de către debitor; 4. Urmărirea desfăşurării proiectului - se face de către banca pe perioada investiţiei şi până la rambursare. Se urmăreşte, în special acordarea creditului şi rambursarea lui conform desfăşurătorului stabilit. Se verifică, de asemenea utilizarea fondurilor conform obiectivelor aprobate. În final, banca se asigura de realizarea fizică a proiectului conform contractului şi evaluează rezultatele investiţiilor. O analiză privind luarea unei decizii de finanţare implica constituirea unei echipe multidisciplinare (finanţişti, tehnicieni, jurişti). Fără să reducem importanta analizelor fiecăruia, consider că există o serie de indicatori economici ce nu pot fi în nici un caz ignoraţi (exceptând tipul finanţării: credit sau capital), indiferent de natura proiectului, atunci când se ia o astfel de decizie. Indicatorii sunt avuţi în vedere atât de bancă la creditare, cât şi de către promotori atunci când iau decizia de investire. Valoarea actuală - presupune actualizarea unei sume viitoare la momentul actual prin utilizarea unui factor de actualizare. Rata marjei dobânzii - marja dobânzii, determinată că diferenţa între dobânzi încasate şi dobânzi plătite de bancă, reprezintă principalul indicator de rentabilitate bancară. Ea va fi prima afectată în cazul manifestării riscului de dobândă. Pentru a constata efectele riscului asupra marjei, trebuie să punem în evidenţă diverse laturi ale acesteia prin intermediul unor indicatori: 1. Marja absolută a dobânzii - se determina în unităţi monetare, că diferenţa între veniturile din dobânzi ale băncii şi cheltuielile sale cu dobânzile. Ea arată în primul rând 21

Brezeanu, Petre, op.cit, pag. 456

capacitatea băncii de a-şi acoperi cheltuielile de remunerare a resurselor atrase cu venituri. Mai mult, ea trebuie să ofere o imagine privind acoperirea celorlalte cheltuieli funcţionale ale băncii şi posibilitatea ca aceasta să obţină un profit; 2. Marja procentuală brută a dobânzii - se determina relativ prin raportarea marjei absolute la suma activelor valorificate. Ea arată procentual plusul mediu de dobândă obţinut în urma plasamentelor realizate; 3. Marja procentuală netă a dobânzii - se determina că diferenţa între nivelul mediu al ratei dobânzii la active şi nivelul mediu al ratei dobânzii la pasive. Marja dobânzii trebuie să permită băncii acoperirea cheltuielilor funcţionale, să permită acoperirea riscului şi obţinerea unui profit. În condiţiile economiilor în tranziţie, cu sisteme bancare nerestructurate sau parţial restructurate, marjele dobânzii includ o primă marjă de risc şi cheltuieli supradimensionate. Au existat în aceste ţări marje cuprinse între 10% şi 15%, în comparaţie cu sisteme bancare din Uniunea Europeană cu marje de 4% - 6 %. Cea mai însemnată parte din fondurile BEI utilizate în cadrul Uniunii a avut ca destinaţie dezvoltarea echilibrată a acesteia. Acest obiectiv răspunde misiunii băncii de a acţiona în favoarea coeziunii economice şi sociale comunitare. Principalii beneficiari au fost regiuni mai slab dezvoltate din Germania (landurile din est), Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia. Statele candidate la aderare au beneficiat la rândul lor de astfel de credite, Polonia reuşind să absoarbă 48 % dintre acestea. Infrastructura de transport şi comunicaţii a reprezentat a doua opţiune de finanţare a BEI. Prin investiţii puternice în acest sector s-a urmărit atenuarea efectelor extinderii Uniunii. Cele mai importante proiecte au vizat linii feroviare de mare viteză, reţele rutiere şi de autostrăzi, infrastructuri portuare şi aeroportuare. În cazul statelor candidate la aderare, infrastructura a reprezentat principalul domeniu finanţat, acestea aflându-se în cele mai multe situaţii la limita exterioară a Uniunii dispunând de o infrastructură de transport insuficient dezvoltată. Finanţarea mediului şi calităţii vieţii urmăreşte protecţia mediului şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Proiectele finanţate au ca obiectiv construcţia de locuinţe sociale, reţele de transport urban, conservarea patrimoniului, alimentarea cu apă potabilă şi energie în localităţi, tratarea deşeurilor şi a apei menajere. În statele candidate la aderare situaţia proporţiilor finanţării este asemănătoare cu cea din Uniune. În anul 2002, au fost acordate importante sume pentru înlăturarea urmărilor puternicelor inundaţii care au lovit în special Polonia, Cehia şi Slovacia. Investiţiile în capital uman au în vedere proiecte din domeniile educaţiei şi sănătăţii, precum instituţii de învăţământ, centre de cercetare, biblioteci, spitale. Acest tip de investiţii au fost mai puţin finanţate de către BEI în exteriorul Uniunii Europene. Ultimele două obiective, din domeniile finanţării industriei şi energiei, au beneficiat fiecare de 2-3 miliarde euro în 2001. Aceste sectoare nu au reprezentat priorităţi pentru BEI, deoarece pentru acestea există la nivelul Uniunii o ofertă de finanţare suficientă, prin surse alternative private şi din domeniul bancar. BEI a avut în vedere aici în special finanţare directă, prin societăţi de capital de risc sau prin credite globale ale întreprinderilor mici şi mijlocii. 2.7. Politica de creditare a BEI pentru facilitarea aderării Operaţiunile BEI în ţările Europei centrale şi orientale acoperă, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate sectoarele cheie ale politicii Uniunii Europene şi sunt realizate în conformitate cu politica ordinară a băncii în materie de risc de credit. Într-un context general, pentru a se integra în UE, ţările candidate trebuie să îndeplinească anumite criterii stabilite la Maastricht pentru întreaga zonă euro. Astfel apar anumite constrângeri bugetare, care induc pentru debitorii sectorului public o limitare a gradului de îndatorare. Aceasta înseamnă că pentru multe proiecte considerate prioritare apar amânări, ele concretizându-se cu o anumită întârziere sau dau naştere la montaje financiare mai complexe şi, eventual, mai costisitoare. În acelaşi context, pentru alte proiecte publice susţinute de autorităţi locale nu vor

exista garanţii oferite de autorităţile centrale competente. În astfel de situaţii poate există o reţinere faţă de ofertă de creditare a BEI. Un alt aspect al creditării către aceste ţări vizează perioada de timp scursă între identificarea proiectului şi efectuarea montajului financiar care să-l susţină. Această perioadă este mult mai lungă decât în cazul ţărilor UE. Principala cauză tine adesea de birocraţie, accentuată de lipsa de experienţă a administraţiilor şi de cadrul reglementărilor juridice, nu în totalitate definit. Suma tranzacţiilor BEI în ţările candidate la UE este în mod normal mai mică decât la cele din cadrul UE. Proiectele sunt mai reduse, necesitând finanţări în conformitate cu amploarea acestora. De asemenea, banca are interesul de a încuraja mai mult coparticiparea la finanţare decât propria sa contribuţie. Ea este interesată mai mult în a mobiliza capitaluri străine pentru cât mai multe proiecte, jucând un rol de catalizator financiar şi incitând la punerea în practică a unor proiecte care altfel ar fi întârziat sau nu ar fi fost promovate vreodată. Urmărind structura creditării pe tari candidate, se constată că cele mai multe credite s-au dus fie către ţările avansate din punct de vedere al reformelor de asimilat pe calea aderării, fie către statele mari din zonă. România, cu 17% din totalul finanţării, se situează pe locul trei. Poziţia sa se datorează mai mult celui de-al doilea criteriu de finanţare. Acest fapt se poate constata şi din structura finanţării, ţinând cont de direcţiile de finanţare ale BEI în zonă. Spre deosebire de Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia, Estonia, tari în care grosul finanţării s-a acordat în cadrul mecanismului de Preaderare (peste 80% din total), în România majoritatea creditelor a însemnat sprijin pentru trecerea la economia de piaţă. Primul credit pentru România în cadrul mecanismului de pre-aderare la structurile Uniunii Europene a fost acordat în 2001, în valoare de 40 milioane euro. Credite BEI pentru statele candidate la UE Strategia Băncii Europene de Investiţii privind acordarea de credite către ţările candidate la UE se bazează pe următoarele elemente de acţiune: 1. Coordonarea activităţii sale în această zonă cu cea a Uniunii Europene, atât în plan general cât şi pe proiecte specifice. Aceasta coordonare are la baza cooperarea existenta între BEI şi Comisia Uniunii Europene privind finanţarea politicilor acesteia din urmă în zona ţărilor candidate. O altă direcţie comunitară de colaborare priveşte relaţia BEI cu programul Phare. Parteneriatul dintre Banca Europeană de Investiţii şi programul Phare are deja peste 10 ani, fără ca aceasta să beneficieze de fonduri în acest sens de la Uniunea Europeană. În ultimul timp, cooperarea a prins greutate în cadrul ISPA. Prioritatea acordată sectoarelor de transporturi şi de mediu convine băncii şi se înscrie perfect în câmpul său de activitate. Se urmăreşte în acest sens o abordare coordonată între intrarea ţărilor candidate şi punerea la dispoziţie a resurselor din Fondul de coeziune. O astfel de coordonare este cu atât mai necesară cu cât se estimează că costurile aderării la Uniunea Europeană suportate de Fond vor fi mai mari decât au fost prevăzute; 2. Cooperarea cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare este atât de natură instituţională cât şi operaţională. Nu trebuie uitat că BEI este membru fondator la BERD. În plus, în cazul ţărilor candidate, câmpul de acţiune al băncilor se suprapune mai mult decât în cazul oricăror alte ţări. Până în prezent, peste 35 de proiecte majore au beneficiat de cofinanţare directă. Suma totală a investiţiilor care au făcut obiectul unei astfel de cofinanţări este în jur de 5 miliarde euro, repartizaţi într-un evantai larg de sectoare. Un aspect important în această colaborare este dat de mutarea centrului de greutate al finanţării către BEI pe măsură ce statele candidate avansează în efortul lor de a se alătura UE. De asemenea, au loc mutaţii şi în sfera montajelor finanţate şi al nevoilor de finanţare satisfăcute. În ultimul timp, BERD a înregistrat o reorientare a operaţiunilor sale de la tari avansate în tranziţie spre Rusia şi tari din spaţiul ex-sovietic; 3. Cooperarea cu Banca Mondială şi cu instituţiile financiare internaţionale. În ultimii ani, rolul instituţiilor de la Bretton Woods s-a diminuat sensibil, orientându-se spre finanţarea anumitor sectoare, iar la nivel regional spre statele rămase în urmă, state cu aspiraţii comunitare mai reduse. În aceste condiţii, colaborarea dintre cele două instituţii privind ţările candidate a scăzut în intensitate. Sunt vizate mai mult proiecte de infrastructură şi din domeniul energiei. Cooperarea cu alte instituţii financiare internaţionale, exceptând BERD, se face în măsura în care

aceste instituţii, regionale de cele mai multe ori, au interese finanţabile în zona statelor candidate, în realitate aceste interese apar mai greu în zone din afara zonei de activitate pentru care au fost create. Poate cea mai strânsă colaborare s-a realizat cu Banca Nordică de Investiţii, în special în statele baltice. 4. Cooperarea cu bănci comerciale. Ţinând cont de lungă experienţa pe care BEI o are cu privire la cooperarea cu băncile comerciale din UE, nu a fost o problemă în a extinde această experienţă şi în spaţiul statelor candidate. Cum era de aşteptat, ţinând cont de creşterea iniţiativei private în regiune şi de reticentă manifestată tot mai des de guverne în a acorda garanţii băncilor sau întreprinderilor locale de servicii publice, participarea băncilor comerciale la proiecte finanţate de BEI este din ce în ce mai frecvenţă. Ea îmbracă mai multe forme: cofinanţare, intermediere financiară, furnizarea de garanţii, operaţiuni de acoperire. Sunt peste 30 de bănci locale, în statele candidate, care cooperează cu BEI în sfera creditelor globale şi alte 50 care oferă garanţii pentru creditele sale. 5. Condiţiile de creditare pentru proiecte în statele candidate vizează în primul rând soliditatea economico-financiara a proiectului. Un proiect trebuie să fie viabil din punct de vedere economic, sănătos financiar şi eficient tehnic. El trebuie, de asemenea, să răspundă condiţiilor de mediu cerute de bancă. La finanţare sunt luate în calcul şi elemente care nu ţin neapărat de debitor. De exemplu, dată există întârzieri în aplicarea unor reforme structurale, care să împiedice dezvoltarea în condiţii concurenţiale ale proiectului. În acest caz Banca poate refuza finanţarea sau, dacă aceasta este în curs, ea poate să o întrerupă. În linii mari, se poate constata că politicile de creditare urmărite de Bancă în aceste ţări se apropie tot mai mult de cele aplicate în spaţiul comunitar, iar creditele încep să fie asimilate celor din UE; 6. Atragerea de resurse în monede naţionale ale statelor din Europa centrală şi orientală. Una din direcţiile urmărite de Bancă pentru susţinerea integrării statelor candidate este dezvoltarea noilor pieţe de capital apărute în aceste state. Prin dimensiunea să şi prin amploarea activităţii Banca poate contribui în mare măsură la dezvoltarea, la creşterea şi diversificarea structurilor actuale ale pieţelor, ducându-le la nivelul structurilor existente în Uniunea Europeană. În acest sens, BEI şi-a întărit prezenta pe aceste pieţe, lansând emisiuni obligatare în monedele statelor candidate. Prin astfel de acţiuni şi luând în considerare şi faptul că emisiunile BEI au beneficiat de un rating excepţional se promovează monedele naţionale pe pieţe internaţionale şi, de asemenea, se mobilizează economii internaţionale către pieţele emergente din zonă. Un astfel de rol a fost jucat de BEI şi în cazul pieţelor de capital din Spania, Portugalia sau Grecia. O altă direcţie în care se acţionează în acest sens este aceea a scadentelor împrumuturilor. Banca are o tendinţă de prelungire a scadentelor împrumuturilor în monede est-europene în scopul de a încuraja oportunităţile de împrumut pe termen lung. Principalele beneficiare ale unor astfel de acţiuni au fost, până în prezent, statele mai avansate în reforma economică şi pe calea integrării. Astfel, cele mai importante emisiuni au fost realizate în coroane cehe, zloţi polonezi, coroane estoniene, forinţi ungureşti. 7. Alte aspecte privind creditarea statelor candidate la integrarea în Uniunea Europeană. Dat fiind faptul că BEI joacă un rol complementar în raport cu alte surse de finanţare, un răspuns favorabil din partea BEI la cererile de susţinere a unor proiecte depinde nu numai de clasificarea proiectului ca fiind compatibil cu politica sa de creditare dar şi de măsură în care există posibilităţi de finanţare diferite sau complementare pentru acel proiect. În cazul ţărilor sau sectoarelor în care este imposibil accesul la alte surse de finanţare pe termen mediu său lung, finanţările BEI acoperă, în general, investiţiile în infrastructura publică. În statele candidate mai avansate din punct de vedere economic, se constată o afectare mult mai echilibrată a fondurilor BEI între toate sectoarele economiei. De asemenea, acest echilibru se menţine şi în cazul proiectelor din sectorul public său privat. 2.8. Implicaţii ale activităţii BEI asupra reformelor structurale sectoriale în statele candidate la UE În cazul statelor din Europa centrală şi de est, interesul de finanţare al Băncii Europene de Investiţii tine în primul rând de posibilitatea ca aceste state să se alăture celor din Uniunea

Europeană. În acest scop, ţările candidate la aderare trec printr-un proces de negociere a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptate în spaţiul comunitar. Negocierile vizează în primul rând adoptarea de către statele candidate a aquis-ului comunitar din diferitele domenii ale vieţii politice, economice, sociale şi de asemenea, compatibilizarea economiilor acestor state cu cele din spaţiul UE. Să vedem care sunt domeniile pe care Banca Europeană de Investiţii le finanţează cu prioritate pentru a facilita integrarea acestor state. Activitatea de creditare a BEI se încadrează în mandatul dat de Uniunea Europeană în acest sens, ţinând cont de posibilităţile băncii şi de nevoile statelor candidate. Sectorial, activitatea de creditare a BEI, având în vedere şi direcţiile de finanţarea ale băncii este: Transport O fracţiune importantă a fondurilor BEI acoperă nevoi de finanţare din sectorul transporturilor. Încă de la început, când nu se punea problema finanţării integrării europene, acest sector a beneficiat de o atenţie deosebită din partea Băncii, în special datorită nevoilor considerabile existente. Accentul se pune pe repartizarea echilibrată, între transport feroviar şi transport rutier, favorizând totuşi rutele de transport europene. Pe ansamblul statelor candidate, transportul feroviar a reprezentat destinaţia principală a finanţării BEI. Excepţie face România pentru care, din motive care ţin în primul rând de calitatea foarte slabă a reţelei rutiere, s-au alocat mai multe fonduri în acest sens. Mediu şi calitatea vieţii Acest sector continua să ceară tot mai multe investiţii pe măsură ce statele candidate se aliniază la normele cerute de directivele UE în materie de mediu înconjurător. Deşi perspectivele aderării sunt motivante, resursele bugetare limitate şi interesul redus al sectorului privat faţă de astfel de investiţii fac ca fondurile disponibile pentru acest sector să fie insuficiente. Uniunea Europeană acorda o atenţie deosebită tratării apelor uzate şi deşeurilor solide. Ajutoarele nerambursabile distribuite în cadrul ISPA au stat la originea unui mare număr de proiecte de investiţii în domeniu, jucând şi un rol de catalizator pentru alte cofinanţări. Finanţările BEI în acest sector ocupa un loc important în cadrul structurii sectoriale. Banca militează în continuare pentru creşterea acestei ponderi, în special în ceea ce priveşte finanţarea mediului urban. În acest ultim caz, proiectele finanţate sunt mai complexe, nu de puţine ori având o finalitate care fine atât de mediu cât şi de sectoarele de transport sau de energie. Colectivităţi locale Foarte multe proiecte din sectorul public admise la finanţare de către BEI sunt realizate de către colectivităţi locale. Proiecte de mediu privind asanarea sau tratarea apelor sau investiţii în transportul urban reprezintă exemple tipice de iniţiative realizate de colectivităţile locale. Din diverse motive, dar mai ales din constrângeri bugetare, autorităţile centrale refuza garantarea, sub o formă sau alta, a împrumuturilor contractate de autorităţile locale. În acest caz, BEI urmăreşte să compenseze această lipsă de implicare fie prin finanţarea directă a investiţiilor, fie jucând un rol de catalizator şi de generator de securitate investiţională. Totuşi, atingerea acestor obiective depinde mult de cadrul juridic existent, care să permită investitorilor în colectivităţi locale securitate şi confort. Susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii şi rolul jucat în acest sens de creditele globale O intensificare a operaţiunilor de creditare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin intermediul creditelor globale permite stimularea spiritului de iniţiative privată. În acest scop se urmăreşte o intensificare a colaborării BEI cu sectorul bancar din ţările candidate din Europa centrală şi orientală. La ora actuală, treizeci de astfel de credite globale sunt administrate de bănci din regiune, multe dintre ele fiind de fapt subunităţi ale unor bănci din Uniune. Un credit global permite BEI să-şi atingă obiectivele de susţinere a acestui sector în condiţiile unor cheltuieli de gestionare reduse. Astfel, administrate de alţii, fondurile BEI răspund

cererilor de finanţare, dând satisfacţie unui număr foarte mare de proiecte. În acest sector al întreprinderilor mici şi mijlocii, Banca cooperează cu Fondul european de investiţii în special în domeniul participaţiilor la întreprinderile private. Industria Pe măsură ce se apropie dată aderării pentru fiecare ţară şi în baza tendinţelor înregistrate de operaţiunile din interiorul Uniunii, putem aprecia că, pe termen mediu, ponderea creditelor către întreprinderile industriale o să crească. Ţinând cont de accelerarea procesului de restructurare a întreprinderilor şi de ritmul de creştere economică din regiune se constată o menţinere a ritmului atragerii investiţiilor străine directe în zonă, în special în ţările cele mai avansate pe calea integrării europene. Se aşteaptă ca odată cu liberalizarea pieţelor şi îmbunătăţirea cadrului juridic, oportunităţile de investiţii în zona să crească şi odată cu acestea şi numărul de investitori. Cu o experienţă bogată în finanţarea industriei europene, Banca Europeană de Investiţii este pregătită să însoţească aceşti investitori în extinderea activităţii lor în Europa centrală şi orientală. Foarte multe ramuri industriale pot beneficia de sprijinul Băncii. În această perioadă extinderea industriei este susţinută, în primul rând, de cererea internă de produse noi şi de calitate superioară. Potenţialul investiţional este alimentat atât de sectoare mai flexibile şi mai uşor de restructurat, ce pot oferii un anumit avantaj concurenţial în raport cu industria europeană dezvoltată, cum este cazul industriei alimentare, cât şi de sectoare mult mai rigide, obligate să se restructureze, în primul rând pentru încadrarea în structurile integrate ale Uniunii, cum este cazul industriei grele. Dezvoltarea unei activităţi industriale eficiente în regiune permite, de asemenea, creşterea eficienţei şi competitivităţii industriei europene şi, în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, crearea de noi locuri de muncă sau menţinerea celor existente. Acest fapt permite reducerea fluxurilor migratoare şi limitează accentuarea dezechilibrelor regionale. În acest scop BEI cooperează cu un număr crescând de întreprinderi şi le furnizează finanţări pe termen lung. Energia Operaţiunile de împrumut în acest sector au fost destul de limitate în comparaţie cu operaţiunile BEI în cadrul Uniunii. Poate părea paradoxal, ţinând cont de nevoile considerabile existente în planul îmbunatăţirii randamentului, al raţionalizării energetice şi al conversiei ecologice a sectorului, însă explicaţia tine de ritmul scăzut al reformelor din sector şi de monopolul existent, care nu sunt de natură să încurajeze Banca sau alţi investitori să se implice. Intervenţiile BEI în acest sector ţin mai mult de reţeaua de distribuţie a energiei, pentru care introducerea de noi echipamente, retehnologizarea devin obligatorii în contextul restructurării care se operează. De asemenea, investiţii de mare anvergură au fost susţinute pentru ameliorarea randamentului energetic şi pentru adoptarea de normelor de mediu europene. Raţionalizarea utilizării energiei şi securitatea aprovizionării sunt alte două direcţii prioritare de intervenţie BEI în regiune. În viitor se previzionează o creştere a aportului Băncii în sectorul energetic din statele candidate, ţinând cont de impactul mare pe care acesta îl are pentru economia zonală. În plus, se întrevede o creştere a interesului producătorilor europeni pentru dezvoltarea activităţii în această zonă şi o intensificare a schimburilor energetice transfrontaliere, odată cu liberalizarea pieţelor. Capital uman Interesul crescând al Băncii faţă de sectoarele sănătăţii şi educaţiei din Uniunea Europeană se extinde şi la statele candidate. În sectorul educaţiei, nivelul instrucţiei este de multe ori asemănător cu cel al UE, însă investiţiile caută să compenseze lipsa de fonduri de la nivelul instituţiilor de învăţământ. O altă problemă care apare în acest caz este cea a restructurării sectorului educaţiei pentru a oferi competente pe care industria şi serviciile le cer în noua economie de piaţă. Pentru aceasta se pune accent în primul rând pe învăţământul profesional şi pe învăţământul superior, fără a neglija învăţământul primar. Nevoile în materie de sănătate în statele candidate sunt mai mari decât cele din ansamblul Uniunii Europene. Se impun ample reforme în acest sector, care să urmărească programe de achiziţii de echipamente şi concentrarea serviciilor de stat în cadrul unor centre medicale mai reduse ca număr, dar mai performante. Totuşi, resursele afectate de Bancă în acest scop rămân modeste.

Telecomunicaţii şi societate informatică În statele candidate, sectorul telecomunicaţiilor este unui dintre cele mai dinamice. Investiţii de mare amploare, finanţate de către Bancă; au contribuit la îmbunătăţirea reţelelor de telefonie prin cablu şi la apariţia şi dezvoltarea telefoniei mobile, că premise pentru crearea unei societăţi informatice. În acest domeniu, al telecomunicaţiilor, programele de dezvoltare aflate sub umbrelă Uniunii sunt mult mai ample şi mai dinamice. Angajarea pe calea aderării produce adesea un efect limitativ asupra investiţiilor din sectorul public, căci împrumuturile sau garanţiile acordate de sectorul public fac obiectul unor restricţii bugetare din ce în ce mai severe, iar cea mai mare parte a proiectelor de acest tip cer participări de stat înainte de a se recurge la împrumut. În ciuda acestor limitări, nevoile de finanţare legate de infrastructură de bază din aceste ţări sunt mari şi urgenţe. Se poate astfel anticipa că încă câţiva ani de acum înainte grosul creditelor BEI se va îndrepta spre realizarea de investiţii în sectorul public (în special în proiecte de mediu, de tratarea apelor şi de infrastructură feroviară şi rutieră). Un rol important pot juca aici proiectele susţinute de autorităţi locale. Apreciem că finanţarea sectorului privat va trebui să urmeze un trend crescător, în special în proiecte industriale, cu accent pe investiţii străine originale din Uniunea Europeană şi pe întreprinderi mici şi mijlocii, în proiecte energetice şi de telecomunicaţii. În cazul proiectelor de mici dimensiuni, există sprijinul băncilor comerciale prin care creditele globale ale BEI ajung în valori mici, corespunzătoare la iniţiatorul proiectului. Sprijinul BEI se manifestă şi la nivelul colectării resurselor, cu orientare spre monedele statelor candidate şi cu cel puţin trei finalităţi imediate: sprijin în dezvoltarea pieţelor financiare locale, promovarea monedei naţionale pe pieţe internaţionale şi posibilitatea acordării de credite în moneda locală. În concluzie se poate constata că activitatea Băncii Europene de Investiţii în statele candidate face progrese în toate sectoarele finanţabile de către bancă. Creditele sunt determinate în primul rând de perspectiva aderării şi demonstrează sprijinul pe care BEI îl aduce la realizarea politicilor UE şi dorinţa sa de a contribui la reuşita extinderii Uniunii.

Capitolul 3 Activitatea grupului BEI in perioada 2006 – 2010 3.1. Activitatea Bancii Europene de Investitii in anul 2006 Banca Europeană de Investiţii a fost dintotdeauna o bancă a regiunilor, a zonelor asistate care primesc şi ajutor nerambursabil din fondurile structurale. Mai mult de două treimi din împrumuturile BEI din 2006 au fost direcţionate spre zonele cele mai sărace ale Uniunii Europene2. Din 2004 prin aderarea a 12 state membre noi, a crescut semnificativ numărul şi proporţia cetăţenilor Europei din zonele mai sărace ale UE. Aceste zone ale Europei se află, de asemenea, în centrul politicii de coeziune a UE prevăzută a se pune în aplicare în perioada de programare 2007-2013. Volumul împrumuturilor în aceste regiuni s-a ridicat la 26,7 miliarde EUR în UE-25 în 2006, reprezentând 67% totalul împrumuturilor. Dacă se include şi suma de 739 milioane EUR pentru proiectele din Bulgaria şi România, volumul împrumuturilor din aceste regiuni s-a ridicat la 27,5 miliarde EUR în UE-27.22 Obiective şi sectoare comune În 2006, principalele sectoare de destinaţie a împrumuturilor băncii în regiunile cele mai sărace au fost: transporturi şi telecomunicaţii (43%), energie (14%) şi apă, canalizare şi deşeuri (18%). În sectorul transporturilor, BEI a împrumutat 320 milioane EUR pentru construcţia unor tronsoane din autostrada M3/M35. Autostrada face parte din reţeaua transeuropeană şi leagă capitala Ungariei, Budapesta, de regiunile mai puţin dezvoltate din estul Ungariei. Finalizarea autostrăzii este foarte importantă pentru dezvoltarea zonelor estice ale Ungariei şi integrarea acestora în Uniunea Europeană. Traficul s-a intensificat de la aderarea Ungariei la UE, iar investiţiile vor contribui şi la creşterea siguranţei rutiere. În sectorul industrial şi cel al serviciilor, BEI a pus la dispoziţia băncii Hansapank din Estonia 25 milioane EUR, pentru finanţarea investiţiilor alocate pentru întreprinderile mijlocii – cu maxim 3 000 de angajaţi din toate statele baltice. Hansapank va utiliza direct fondurile BEI în Estonia, iar în Letonia şi Lituania prin intermediul filialelor sale. Obiectivul BEI constă în facilitarea accesului întreprinderilor la finanţarea pe termen mediu şi lung. În statele baltice împrumuturile bancare rămân o importantă sursă de finanţare a societăţilor, emisiunea de acţiuni sau obligaţiuni nefiind adesea o opţiune. În regiunea Highlands din Scoţia, BEI a împrumutat 60 milioane GBP pentru investiţii în construcţia şi întreţinerea şcolilor. Înfiinţat ca un parteneriat public privat (PPP), proiectul Highland Council Educatio Service include zece şcoli: trei licee, cinci şcoli primar noi (inclusiv una cu limba de predare gaelică) o şcoală cu clase primare şi de liceu şi o şcoală nouă pentru copii 22

http://www.eib.org/about/publications

cu nevoi educaţionale speciale. Proiectul conduce la îmbunătăţirea mediului educaţional şi prin asigurarea învăţării continue pentru o comunitate mai mare. În timp, acest lucru va contribui la creşterea şi dezvoltarea economică a regiunii. Multe din proiectele derulate în aceste regiuni susţin şi alte obiective prioritare. În 2006, 59% din împrumuturile directe pentru susţinerea Agendei Lisabona au ajuns în zonele asistate, la fel ca şi cele 65% din împrumuturile destinate îmbunătăţirii mediului natural şi urban şi 73% din împrumuturile pentru RTE şi principalele reţele europene, inclusiv reţele de energie. Durabilitate ecologică Activităţile BEI sub deviza durabilităţii ecologice cuprind toată gama problemelor de mediu, inclusiv schimbările climatice, protecţia naturii şi animalelor sălbatice, sănătatea, resursele naturale şi gestionarea deşeurilor, precum şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul urban. Împrumuturile directe pentru proiecte de investiţii de mediu au totalizat 10,9 miliarde EUR în 2006, reprezentând 24% din totalul împrumuturilor. Investiţiile de mediu pot fi, de asemenea, finanţate prin linii de credit. Dexia Crediop din Italia a obţinut o linie de credit de 50 milioane EUR dedicată exclusiv programelor de mică anvergură de investiţii de mediu, în timp ce în Germania Helaba (Landesbank Hessen- Thüringen) a primit o linie de credit de 151 milioane EUR, iar BayernLB o linie de credit de 300 milioane EUR pentru finanţarea proiectelor de mică anvergură de inovare, mediu şi asistenţă medicală. Lupta împotriva schimbărilor climatice Cu noi dovezi în 2006 privind ritmul şi gravitatea schimbărilor climatice, problemele legate de acestea au continuat să domine agenda de mediu. Având în vedere Protocolul de la Kyoto, care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de nivelul acestora din 1990, în perioada 2008-2012, s-a depus un efort extraordinar materializat în împrumuturi în valoare de 2,3 miliarde EUR pentru investiţii în energie regenerabilă şi eficienţă energetică. În Spania, spre exemplu, printr-un împrumut BEI de 70 milioane EUR a fost finanţată o investiţie în prima centrală de proporţii din Uniunea Europeană de generare a energiei termice solare comerciale, situată într-o vale largă la nord de Sierra Nevada, la aproximativ 60 km de Granada, un loc ideal datorită nivelului ridicat al radiaţiilor. Centrala electrică Andasol va testa, de asemenea, un nou sistem de stocare a energiei termice la temperatură ridicată pentru a prelungi perioada zilnică de generare de electricitate la peste 12 ore pe timp de iarnă şi până la 20 de ore pe timp de vară. Generatoarele de energie solară vor înlocui centralele termice care funcţionează prin arderea combustibilului fosil, contribuind astfel la combaterea schimbărilor climatice. Centrala se vrea a fi un model de urmat, un îndemn la utilizarea pe scară mai largă în UE a unei noi generaţii a tehnologiei de concentrare a energiei solare. Împrumutul BEI a câştigat premiul pentru finanţări de proiecte pentru cea mai bună afacere a anului de finanţare a unui proiect de energie regenerabilă. Între timp, sistemul european de comercializare a drepturilor de emisie (ETS – Emissions Trading Scheme) a continuat să se dezvolte. În conformitate cu ETS, aproximativ 12 000 unităţi industriale situate în Uniune trebuie să se încadreze în anumite limite în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon, având posibilitatea de a cumpăra sau vinde permise pentru a-şi îndeplini obligaţiile legale în acest sens. BEI joacă un rol activ şi în dezvoltarea pieţei carbonului. Banca a creat şi cogestionează două fonduri pentru comercializarea creditelor de emisii, unul în parteneriat cu BERD şi celălalt în parteneriat cu Banca Mondială, care au devenit funcţionale la sfârşitul anului 2006. RTE: reţele de transport pentru Europa Sectorul energetic şi cel al transporturilor sunt adesea numite arterele societăţii industriale moderne, funcţionarea eficientă a acestora fiind vitală pentru sănătatea şi vigoarea Europei. Energia şi transporturile sunt în relaţie de dependenţă reciprocă, întrucât transporturile au nevoie de energie, iar aprovizionarea cu energie se bazează în mare măsură pe legăturile de transport. Dezvoltarea reţelelor transeuropene (RTE) constituie un element cheie pentru crearea pieţei interne şi întărirea coeziunii economice şi sociale. BEI este principalul furnizor de împrumuturi pe

termen lung pentru infrastructură din UE, iar finanţarea reţelelor infrastructurii de transport transeuropean este una din activităţile de bază ale băncii. Reţelele transeuropene au devenit un obiectiv prioritar al UE în 1993, de atunci banca sprijinindu-le cu împrumuturi în valoare totală de 77 miliarde EUR. Reţelele transeuropene, împreună cu cercetarea, dezvoltarea şi inovarea sunt, de asemenea, obiective centrale ale Acţiunii Europene pentru Creştere din 2003. Ca o componentă a acestei iniţiative, menită să consolideze potenţialul de creştere a Europei pe termen lung, au fost identificate 30 de proiecte de transport prioritare, 21 dintre acestea fiind sprijinite în prezent de BEI. Banca s-a angajat, de asemenea, să acorde împrumuturi în valoare de 75 miliarde EUR pentru RTE în perioada 2004-2013. Reţelele transeuropene în 2006 În 2006, finanţarea BEI pentru reţelele transeuropene de transport din UE-25 s-a ridicat la 7,3 miliarde EUR, din care 3,2 miliarde EUR (43%) pentru proiecte rutiere, 2,8 miliarde EUR (38%) pentru căi ferate, transportul feroviar fiind considerat prioritar în sectorul transporturilor de către UE şi BEI, iar restul sumei pentru porturi şi aeroporturi. Spania şi Portugalia s-au aflat în centrul atenţiei băncii în ceea ce priveşte împrumuturile acordate de aceasta pentru reţelele transeuropene. În 2006, împrumuturile pentru reţelele transeuropene din aceste ţări s-au ridicat la 3,171 miliarde EUR, din care 2,9 miliarde EUR numai în Spania, 1,1 miliarde EUR fiind alocate pentru reţelele transeuropene prioritare. În Spania a fost sprijinită construcţia liniilor feroviare de mare viteză Madrid-Barcelona-Figueres şi Córdoba-Málaga, iar în Portugalia Linha do Norte. În regiunea bască, banca a finanţat modernizarea infrastructurii rutiere.23 În Polonia, banca a acordat împrumuturi de 300 milioane EUR pentru construcţia sau reabilitarea unor tronsoane de pe trei autostrăzi în partea de vest a ţării, pentru a îmbunătăţi legăturile şi accesibilitatea spre alte ţări membre UE: un tronson din autostrada A1, care leagă Katowice şi suburbiile acesteia de graniţa cehă; un tronson din autostrada A4 care leagă zona Katowice de graniţa germană şi un tronson din autostrada A6 în apropiere de Szczecin făcând legătura cu graniţa germană şi mai departe cu Berlin. În Franţa, BEI a participat la o serie de investiţii în trenuri de mare viteză: TGV Atlantique, TGV Nord Europe, TGV Méditerranée şi TGV Est. În 2006, banca a sprijinit construcţia primei secţiuni din ramura de est a unei noi linii feroviare de mare viteză, LGV Rhin-Rhône, între Dijon şi graniţa germană. Noua linie umple un gol dintr-un proiect prioritar RTE din domeniul transportului feroviar, menit să îmbunătăţească traficul feroviar pe axa Lyon/Geneva-DuisburgAnvers/ Rotterdam. Întrucât prima secţiune a proiectului se intersectează cu o regiune care beneficiază de ajutor prin fonduri structurale şi îmbunătăţeşte accesibilitatea la această regiune, proiectul va avea un impact pozitiv şi asupra dezvoltării regionale. O caracteristică remarcabilă a împrumutului, evidenţiind valoarea adăugată financiară BEI, este faptul că împrumutul în valoare de 150 milioane EUR a fost acordat pe 50 de ani. În 2006, aeroporturile, centrele de control pentru traficul aerian şi porturile integrate în reţelele transeuropene au fost finanţate în Austria, Italia, Olanda, Germania, Spania şi Grecia cu o sumă totală de 1,3 miliarde EUR. 738 milioane EUR au fost mobilizate pentru proiecte pe rute de transport majore din ţări învecinate. Banca a împrumutat 210 milioane EUR pentru construirea tronsonului final al autostrăzii Rijeka-Zagreb din Croaţia, de-a lungul coridorului paneuropean de la graniţa ungară via Croaţia până la graniţa slovenă. Suma de 112 milioane EUR a fost acordată Norvegiei pentru construirea unui tronson cu patru benzi din autostrada E-18, care este o continuare a Triunghiului Nordic, un proiect prioritar RTE-T care leagă Norvegia, Suedia, Finlanda şi Danemarca între ele şi de restul Uniunii. Dintre toate ţările în care BEI este activă în afara Uniunii Europene, cele mai apropiate sunt statele aderente şi statele candidate, precum şi ţările din Balcanii de Vest, care pot fi văzute ca potenţiale state candidate la o dată ulterioară. Bulgaria şi România încă erau state aderente în 2006, dar s-au alăturat Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. În România, împrumuturile BEI s-au ridicat la 679 milioane EUR în 2006. În mod tradiţional, sectorul transporturilor joacă un rol important, în 2006 fiind acordate împrumuturi 23

http://www.eib.org/about/publications

pentru programul de reabilitare a drumurilor, în curs de desfăşurare, şi pentru modernizarea metroului bucureştean. Sprijinul BEI pentru investiţiile firmelor mici şi mijlocii şi pentru proiectele autorităţilor locale reprezintă o prioritate, totodată banca punând accent şi pe proiectele din sectorul apei. S-a acordat un împrumut de 25 milioane EUR pentru construirea unei noi staţii de epurare a apelor uzate în Bucureşti. 41,5 milioane EUR. 3.2. Activitatea Bancii Europene de Investitii in anul 2007 Banca Europeană de Investiţii a fost dintotdeauna o bancă a regiunilor, a zonelor asistate din Uniunea Europeană care primesc și ajutor nerambursabil din fondurile structurale. În conformitate cu politica de coeziune revizuită a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013, BEI și-a concentrat împrumuturile pentru dezvoltare regională în regiunile de convergenţă recent definite, inclusiv în regiunile în faza de eliminare treptată a asistenţei și în cele de instaurare treptată. Acestea sunt cele mai sărace 113 regiuni din UE-27, cu o populaţie de 190 milioane locuitori. În afara regiunilor de convergenţă, noua politică regională promovează obiectivele competitivităţii și ocupării forţei de muncă, pe care BEI le sprijină în principal prin împrumuturi în baza Iniţiativei Inovare 2010, prin dezvoltarea reţelelor transeuropene, prin sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii și prin durabilitatea ecologică. Banca și-a stabilit ca obiectiv pe termen mediu alocarea a 40-45% din totalul împrumuturilor în cadrul Uniunii Europene înscopuri de convergenţă. În2007, au fost mobilizate 13,8 miliarde EUR pentru investiţii în regiunile de convergenţă, atingându-se obiectivul propus. Împrumuturi pentru programe structurale în noile state membre O mare parte din împrumuturile pentru convergenţă a fost destinată celor douăsprezece state membre noi care s-au alăturat Uniunii Europene din 2004. În 2007, împrumuturile BEI în aceste ţări au totalizat 5,75 miliarde EUR. Majoritatea împrumuturilor au fost acordate în paralel cu finanţarea prin subvenţii din fondurile structurale. Cofinanţarea care reunește fondurile structurale și pe cele ale băncii se poate face pe baza analizării fiecărui proiect în parte sau pe baza unui program. Prin contribuţia la finanţarea unui număr de investiţii mai mari sau mai mici incluse întrun program de investiţii dintr-un sector sau dintr-o anumită regiune, BEI poate promova condiţiile și factorii care favorizează creșterea și care determină o convergenţă reală pentru statele membre și regiunile cel mai puţin dezvoltate. Acest produs BEI poartă numele de împrumut pentru programe structurale. Astfel, în 2007, banca a decis acordarea unui împrumut de 700 milioane EUR pentru a cofinanţa contribuţia naţională a Bulgariei la punerea în aplicare a priorităţilor și măsurilor de investiţii din fondurile structurale și de coeziune ale UE. Proiectele eligibile sunt identificate prin programele operaţionale ale Cadrului Strategic Naţional de Referinţă și prin programul de dezvoltare rurală al Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală pentru perioada 20072013. Facilitatea de cofinanţare va fi utilizată iniţial pentru investiţii în sectoarele transporturilor și mediului, dar, la cererea guvernului bulgar, poate fi extinsă și către alte programe finanţate prin fonduri ale Uniunii Europene, programe care vizează dezvoltarea regională, competitivitatea economică, dezvoltarea resurselor umane și agricultura. Valoarea totală a resurselor din fondurile structurale și de coeziune europene puse la dispoziţia Bulgariei pentru această perioadă se ridică la aproximativ 6,8 miliarde EUR. Prin împrumuturile pentru programe structurale acordate de bancă se poate finanţa un număr marede proiecte de dimensiuni relativ mici care, tocmai datorită acestui fapt, nu corespund cerinţelor impuse pentru acordarea de finanţare directă BEI. Prin acest împrumut cadru, BEI poate asigura la nevoie prefinanţare și poate oferi cofinanţare pe termen lung în cele mai atractive condiţii. Prezenţa BEI în toate sectoarele În regiunile de convergenţă, BEI a finanţat proiecte în toate sectoarele. În 2007, cele mai importante au fost transporturile (32%), energia (15%), sănătatea și educaţia (12%), precum și apa

și canalizarea (7%). Împrumuturile pentru infrastructurile de comunicaţii au atins 5,5 miliarde EUR. O mare parte din această sumă o reprezintă un important împrumut de 1 miliard EUR pentru construirea tronsonului Milano-Napoli din reţeaua feroviară de mare viteză / de mare capacitate din Italia. Proiectul este inclus în coridorul RTE prioritar care face legătura pe cale ferată între Berlin și sudul Italiei. Proiectul reprezintă o investiţie semnificativă în transportul durabil și va facilita accesul la regiunile de convergenţă din sudul Italiei. Investiţiile în energie în regiunile de convergenţă au reprezentat împrumuturi BEI în valoare de 2 miliarde EUR. În Sines, Portugalia, banca a sprijinit construirea unei centrale de cogenerare cu un împrumut în valoare de 19 milioane EUR. Acest împrumut a urmat unui împrumut anterior de 39 milioane EUR. Suplimentarea sumei a fost posibilă deoarece, în situaţii excepţionale, plafonul de finanţare de către bancă poate fi ridicat de la 50% la 75% din costul proiectului. Noua centrală va produce de trei ori mai multă electricitate decât cea pe care o înlocuiește, determinând creșterea substanţială a eficienţei energetice. Întrucât surplusul de electricitate va ajunge la reţeaua naţională de energie electrică, acesta va înlocui energia generată de alte termocentrale, estimându-se astfel reducerea emisiilor de CO2 cu 20%. Cu împrumuturi BEI în valoare de 1,7 miliarde EUR pentru investiţii în sănătate și educaţie, aceste sectoare joacă un rol important. Unul din proiectele din sectorul sănătăţii din Spania a constat în construirea unui spital general nou și a șapte centre de îngrijire pe timp de zi în zona de convergenţă Mieres, din centrul regiunii Asturia. Proiectul facilitează rolul regiunii ca furnizor de servicii de sănătate și îmbunătăţește calitatea condiţiilor de spitalizare și a serviciilor din spitale, precum și accesul la acestea. Întrucât cuprinde și un element de educaţie, formare profesională și cercetare clinică, proiectul contribuie și la Iniţiativa Inovare 2010 a băncii. Investiţiile industriale finanţate de BEI în regiunile de convergenţă s-au ridicat la 1,6 miliarde EUR în 2007. Împrumutul în valoare de 71 milioane EUR acordat Glaverbel Czech este un exemplu al impactului social și economic pe care îl pot avea industriile locale. Împrumutul va fi utilizat pentru construirea unei noi linii de sticlă flotată în Teplice și extinderea fabricii de sticlă pentru industria auto din apropiere, de la Chudeřice, ambele localităţi fiind situate în Ústí, o regiune de convergenţă din Cehia. Ústí are o tradiţie de secole în producţia industrială și agricolă, în special în industria energetică, exploatarea de cărbuni și produse chimice. Declinul acestor industrii tradiţionale a făcut ca regiunea să aibăcele mai ridicate rate ale șomajului din Republica Cehă. Proiectul de la Glaverbel va contribui însă la dezvoltarea economică și la diversificarea posibilităţilor de încadrare în muncă pe lângă industriile tradiţionale. Se estimează că proiectul va crea 100 de noi locuri de muncă în Chudeřice și alte 70 înTeplice. Fără îndoială, multe din proiectele din regiunile de convergenţă sprijină și alte priorităţi. În 2007, 23% din împrumuturile individuale de sprijinire a Agendei Lisabona, care prevede crearea unei economii europene competitive, inovatoare și bazate pe cunoaștere, au ajuns în regiunile de convergenţă, la fel ca și 33% din împrumuturile destinate îmbunătăţirii mediului natural, 33% din împrumuturile pentru reţelele transeuropene de transport și 15% din cele pentru proiecte energetice. RTE: reţele de transport pentru Europa Reţelele transeuropene (RTE) de transport asigură infrastructură de calitate superioară în Uniunea Europeană, precum și legătura dintre Uniunea Europeană și statele în curs de aderare și vecinii de la sud și est. Reţelele transeuropene prioritare reprezintă, de asemenea, unul din pilonii de bază ai Acţiunii Europene pentru Creștere (celălalt este reprezentat de cercetare, dezvoltare și inovare), iniţiativa din 2003 pentru consolidarea potenţialului de creștere al Europei pe termen lung.24 Pentru a sprijini Acţiunea pentru Creștere, BEI și-a fixat un obiectiv de împrumuturi în valoare de 75 miliarde EUR pentru investiţii în reţele mari de infrastructură în perioada 2004-2013. În 2007, banca a împrumutat 7,4 miliarde EUR pentru reţelele mari de infrastructură din cadrul Uniunii, respectând întru totul obiectivul propus. Transportul feroviar, care devine un sector prioritar tot mai important, a reprezentat 3,3 miliarde EUR din împrumuturile BEI, transportul rutier a reprezentat 2,7 miliarde EUR, în timp ce proiectele aviatice au absorbit 630 milioane EUR, 24

http://www.eib.org/about/publications

investiţiile maritime 434 milioane EUR, iar alte infrastructuri, 426 milioane EUR. Împrumuturile pentru reţelele transeuropene de transport din Spania au fost deosebit de importante, ridicându-se la 2,2 miliarde EUR și cuprinzând două proiecte de trenuri de mare viteză pe liniile Cordoba Malaga și Madrid - Valladolid. În afara Uniunii Europene, BEI a acordat împrumuturi de 916 milioane EUR pentru extinderi ale reţelelor transeuropene de transport. În ţările în curs de aderare și cele potenţial în curs de aderare, împrumuturile s-au ridicat la 686 milioane EUR, iar în ţările vecine de la est acestea s-au ridicat la 230 milioane EUR. În Ucraina, banca a acordat împrumuturi în valoare de 200 milioane EUR pentru reabilitarea autostrăzii M-06, principala rută dintre Ucraina și Uniunea Europeană, coridorul paneuropean III care leagă capitala Ucrainei de Ungaria, Slovacia și Polonia Noua politică BEI de împrumuturi în domeniul transporturilor Banca este un important jucător în ceea ce privește finanţarea sectorului european al transporturilor. Sistemele de transport eficiente sunt esenţiale pentru prosperitatea Europei și au un impact semnificativ asupra creșterii economice, dezvoltării sociale și asupra mediului. Sectorul transporturilor reprezintă o industrie importantă în adevăratul sens al cuvântului, aducându-și o contribuţie majoră la funcţionarea economiei europene ca întreg. Mobilitatea bunurilor și a persoanelor este o componentă esenţială a competitivităţii industriei și serviciilor europene. Perspectiva pe termen lung și dimensiunea cu adevărat europeană a proiectelor de transport majore au făcut din bancă un finanţator autentic. La baza împrumuturilor băncii pentru sectorul transporturilor se află mai multe politici ale UE: dezvoltarea reţelelor transeuropene (RTE) de transport, politica de coeziune, dezvoltarea durabilă a transporturilor și sprijinul pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI). În toate cazurile, politica băncii privind împrumuturile pentru acest sector este multidimensională și integrează preocupări privind mediul în toate etapele controalelor prealabile efectuate de bancă. Mai mult, banca sprijină o serie de proiecte din sectorul transporturilor, al căror scop explicit este acela de a realiza sisteme de transport ecologice și durabile care să conducă la reducerea substanţială a emisiilor de CO2 și a altor poluanţi. Împrumuturile pentru astfel de proiecte au înregistrat o creștere constantă în ultimii ani, atât în termeni absoluţi, cât și relativi. Este vorba despre împrumuturi pentru sisteme de transport urban, precum și pentru proiecte în domeniul cercetării și dezvoltării, menite să reducă emisiile de gaze de eșapament, să crească eficienţa combustibililor și să îmbunătăţească siguranţa. În ceea ce privește totalul investiţiilor fundamentale effectuate în sectorul rutier și feroviar, banca și-a demonstrate preferinţa clară pentru finanţarea proiectelor din sectorul feroviar. Chiar dacă gama obiectivelor tradiţionale ale băncii în sectorul transporturilor rămâne valabilă, contextual nou și complex al politicii care rezultă din nevoia de combatere a încălzirii globale evoluează cu repeziciune. Acest fapt a condus în anul 2007 la formularea de noi priorităţi ale BEI în domeniul transporturilor. 3.3. Activitatea Bancii Europene de Investitii in anul 2008 Politica de coeziune a UE constă din trei piloni: convergenţă, competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă, precum şi cooperare teritorială europeană. Obiectivul convergenţă – stimularea creşterii în vederea realizării convergenţei celor mai sărace regiuni ale Uniunii – primeşte sprijin substanţial din fondurile structurale şi de coeziune, fiind un obiectiv central al BEI. În 2008, banca a acordat împrumuturi în valoare de 21 miliarde EUR pentru proiecte vizând convergenţa, respectiv 41% din totalul împrumuturilor BEI în UE. Banca şi-a concentrat împrumuturile acordate pentruconvergenţă în recent identificatele regiuni de convergenţă, astfel cum sunt ele definite în cadrul politicii de coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013. Acestea sunt cele mai sărace 113 regiuni din UE-27, cu o populaţie de 190 de milioane de locuitori. Pe lângă cele 347 miliarde EUR sub formă de ajutoare nerambursabile care urmează a fi puse la dispoziţie din fonduri structurale în perioada de şapte ani vizată de politica de coeziune, banca intenţionează să ofere în anii următori sprijin

suplimentar şi sinergic estimat la 40% din totalul împrumuturilor sale anuale. În plus, ca parte a pachetului de măsuri menite să combată criza financiară şi economică, BEI intenţionează să sprijine anumite state membre care au fost lovite în mod disproporţionat de criza financiară, crescând împrumuturile pentru convergenţă acordate regiunilor mai sărace cu încă 2,5 miliarde EUR atât în 2009, cât şi în 2010. Această măsură este deja pusă în aplicare în noile state membre, unde o serie de împrumuturi BEI şi alte finanţări internaţionale vizează în mod special întreprinderile mici şi mijlocii din aceste regiuni. Împrumuturile pentru programe structurale – prin intermediul cărora BEI cofinanţează programe de investiţii strategice pentru perioada 2007-2013 susţinute din fonduri structurale europene, puse în aplicare în principal în regiunile de convergenţă – au luat avânt în 2008, cu 11 operaţiuni în valoare de 4,6 miliarde EUR aprobate în cursul anului, comparativ cu 3,5 miliarde EUR în 2007, cunoscând o creştere şi mai spectaculoasă faţă de perioada 2000-2006, când acest tip de împrumuturi a atins un total de 4,8 miliarde EUR. Un exemplu edificator pentru acest tip de cooperare cu fondurile structurale în 2008 îl constituie împrumutul de 1 miliard EUR prin care s-a cofinanţat contribuţia naţională a României la punerea în aplicare a priorităţilor şi măsurilor investiţionale cu fonduri europene pentru perioada 2007-2013. Proiectele prioritare sunt în special cele din sectorul infrastructurii de transport şi al mediului, inclusiv protejarea zonelor de conservare a naturii, energia şi gestionarea apelor uzate. Se prevede asistenţă tehnică pentru gestionarea şi punerea în aplicare a proiectelor individuale, completând astfel activităţile anterioare de pregătire a proiectelor desfăşurate prin programul JASPERS. O caracteristică specială a împrumutului constă în posibilitatea plăţii în avans a sumei de 250 milioane EUR pentru a accelera punerea în aplicare a proiectelor selectate. Datorită caracterului prioritar pentru BEI al împrumuturilor pentru convergenţă, mărimea şi sfera de acţiune a intervenţiilor BEI sunt deosebit de variate. Întoate sectoarele economice, banca se poate adresa investiţiilor mici şi mijlocii la nivel regional şi proiectelor individuale de anvergură mai mare sau poate oferi împrumuturi-cadru care pot include o multitudine de investiţii în multe sectoare diferite. Într-adevăr, multe din împrumuturile din regiunile de convergenţă sprijină şi alte priorităţi. În 2008, în Uniunea Europeană, 36% din împrumuturile individuale menite să sprijine dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere au ajuns în regiunile de convergenţă, la fel ca şi 44% din împrumuturile care vizează îmbunătăţirea calităţii mediului, 53% din împrumuturile pentru reţelele de transport transeuropene şi 49% din cele destinate proiectelor energetice. JASPERS (Asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene) este un instrument cheie al cooperării dintre Comisia Europeană, BEI, BERD şi, din 2008, KfW Bankengruppe. Echipa JASPERS, care este formată din aproape 60 de experţi, detaşaţi temporar de la instituţiile lor, asistă cele 12 noi state membre în prezentarea de proiecte viabile, acestea având astfel acces mai rapid şi mai efficient la ajutoarele nerambursabile substanţiale disponibile din fonduri structurale. Echipa JASPERS îşi desfăşoară activitatea la sediul din Luxemburg al băncii şi în cadrul mai multor birouri regionale. În 2008, JASPERS a finalizat 82 de proiecte noi, acordând asistenţă susţinută pentru un număr de 280 de proiecte care, odată aprobate de Comisia Europeană, vor absorbi investiţii în valoare de 51 miliarde EUR. De la înfiinţare, în 2006, accentul s-a pus pe modernizarea reţelelor de transport, pe măsurile de îmbunătăţire a mediului şi pe investiţiile în scopul creşterii eficienţei energetice şi utilizării energiei regenerabile. RTE: reţele de transport pentru Europa Reţelele transeuropene facilitează libertatea de mişcare a mărfurilor şi persoanelor şi contribuie la dezvoltarea zonelor defavorizate. Reţelele transeuropene asigură interconectarea şi interoperabilitatea reţelelor naţionale şi o infrastructură de calitate superioară pentru Uniunea Europeană. De asemenea, ele leagă Uniunea Europeană de ţările vecine acesteia: ţările în curs de aderare şi vecinii de la sud şi est. Reţelele transeuropene prioritare constituie, totodată, unul din cei doi piloni de bază (celălalt este reprezentat de cercetare, dezvoltare şi inovare) ai Acţiunii Europene pentru Creştere, iniţiativa din 2003 pentru consolidarea potenţialului de creştere al Europei pe termen lung.25 25

http://www.eib.org/about/publications

În 2008, BEI a acordat împrumuturi de 9,8 miliarde pentru proiecte de transport legate de reţelele transeuropene din Uniunea Europeană, mai mult de jumătate din această sumă în regiunile de convergenţă. 3,2 miliarde EUR au fost alocate pentru proiecte prioritare, astfel cum sunt acestea definite de Comisia Europeană. Această creştere, comparative cu suma de 7,1 miliarde EUR împrumutată în 2007, s-a datorat cererii mai mari din partea promotorilor de proiecte ca urmare a condiţiilor nefavorabile de pe piaţă şi, parţial, faptului că în 2008 banca a încheiat un proces prin care poate să ofere promotorilor o varietate de produse financiare cu împărţirea riscurilor. Pentru a încuraja investiţiile în principalele reţele de transport din cadrul Uniunii Europene, banca poate acum să-şi extindă oferta de împrumuturi mari cu scadenţe lungi, purtătoare de dobândă fixă sau variabilă, cu trei tipuri de produse bazate pe împărţirea riscurilor. Primul este Facilitatea de finanţare structurată, prin care se urmăreşte adaptarea tipurilor de finanţări oferite de bancă la cerinţele programelor de infrastructură de mare anvergură, adresânduse proiectelor şi promotorilor care, anterior, poate nu ar fi avut dreptul la finanţare BEI. În acest scop, banca alocă suficient din rezervele sale totale pentru a crea un program FFS însemnat şi durabil ca un element central al împrumuturilor băncii în domeniile de mare prioritate, precum reţelele transeuropene, economia bazată pe cunoaştere şi energia. Oferta FFS constă din împrumuturi şi garanţii privilegiate care încorporează riscul anterior finalizării şi riscul operaţional timpuriu, împrumuturi şi garanţii subordonate, finanţare de tip „mezanin” şi instrumente derivate asociate proiectelor. În 2008, banca a acordat împrumuturi în valoare de 1,6 miliarde EUR pentru proiecte de transport prin FFS, comparative cu 474 milioane EUR în 2007 şi o sumă totală de 2,75 miliarde EUR începând din 2001, de când FFS a devenit operaţională. Al doilea produs este un program de garanţii. Împreună cu Comisia Europeană, BEI a înfiinţat Instrumentul de garanţie de împrumut pentru proiecte privind reţelele transeuropene de transport (LGTT). Programul va funcţiona ca un produs de tip mezanin, asigurând acoperirea riscurilor privind veniturile obţinute din trafic în primele faze critice de exploatare a proiectului. Acesta este un instrument conceput special pentru a permite participarea mai largă a sectorului privat la proiectele RTE expuse riscului unor venituri mai reduse la începutul perioadei de exploatare. LGTT a beneficiat de o contribuţie în valoare de 500 milioane EUR prin Facilitatea de finanţare structurată a BEI şi de o alocare suplimentară în valoare de 500 milioane EUR din fonduri bugetare ale UE pentru perioada 2007-2013. O primă operaţiune – un parteneriat public-privat pentru extinderea autostrăzii dintre Vila Real şi Quintanilha, la graniţa cu Spania – s-a finalizat în Portugalia în 2008, dar 2009 va fi primul an complet de operaţiuni prin LGTT, fiind deja întocmită o listă de proiecte în acest sens. Toate reţelele transeuropene de transport promovate în 2008 de promotori privaţi sau de parteneriate public-private au primit sprijin financiar din partea BEI prin FFS şi/sau prin programul de garanţii. Investiţiile de capital în fondurile pentru infrastructură implică, de asemenea, împărţirea riscurilor. Prin participarea la fondurile pentru infrastructură, BEI îşi sporeşte propriile resurse şi sprijină finanţarea unui număr mai mare de proiecte PPP decât ar putea-o face acţionând de o altă manieră. În 2008, banca a aprobat participarea la un fond din Luxemburg axat pe investiţii în proiecte de transport de anvergură, îndeosebi reţele transeuropene de transport din Europa. Finanţarea parteneriatelor public-private pentru reţelele transeuropene a atins suma de 2,9 miliarde EUR în 2008, comparativ cu 857 milioane EUR cu un an în urmă. BEI a acumulat experienţă şi competenţă considerabile în domeniul PPP-urilor, în general, şi în cel al PPP-urilor din domeniul transporturilor, în particular, fiind gata să împărtăşească promotorilor de proiecte cunoştinţele dobândite. Pentru a facilita realmente împărtăşirea celor mai bune practici în acest domeniu, banca a înfiinţat Centrul European de Expertiză privind PPP, împreună cu Comisia Europeană şi statele membre. Competenţa băncii este apreciată şi în alte forumuri, precum cel al coordonatorilor UE, un grup de şase foşti comisari care promovează proiecte de transport esenţiale pentru dezvoltarea reţelei transeuropene. 3.4. Activitatea Bancii Europene de Investitii in anul 2009

În 2009, BEI a pus la dispoziţia băncilor intermediare linii de credit în valoare de 12,7 miliarde EUR destinate împrumuturilor acordate întreprinderilor mici, cu 55% mai mult comparativ cu anul anterior. Împrumuturile BEI au ajuns la peste 50 000 de IMMuri din întreaga Uniune Europeană. Au fost implicaţi intermediari din 24 de state membre. Demersul BEI de a ajunge la întreprinderile mici are şi un effect multiplicator, toţi intermediarii financiari angajânduse ca, pentru fiecare euro împrumutat de la BEI, să acorde cel puţin un euro din resurse proprii. Sprijinul pentru IMM-uri a cunoscut o creştere şi mai pregnantă în noile state membre, unde în special întreprinderile mici au fost grav afectate. Cu împrumuturi contractate în valoare de 2,1 miliarde EUR, liniile de credit aproape s-au dublat comparative cu 2008. BEI colaborează strâns cu BERD şi Grupul Băncii Mondiale în cadrul unui plan de acţiune comun, în vederea creşterii sprijinului din partea instituţiilor financiare internaţionale pentru IMM-urile din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est. Iniţiati-va a impus cooperarea strânsă cu băncile partenere locale şi a fost lansată în februarie 2009. La sfârşitul anului 2009, BEI transferase deja 10,5 miliarde EUR către intermediarii din regiune. Produsule financiare oferite IMM-urilor au suferit numeroase îmbunătăţiri în 2009, ca răspuns la lipsa de lichidităţi cu care s-au confruntat acestea. De exemplu, banca a remarcat nevoia crescută de fond de rulment şi a reacţionat rapid pentru a răspunde cererii. Acoperirea geografică a produsului „Împrumuturi pentru IMM-uri” a fost extinsă în 2009 şi la ţările candidate şi potenţial candidate, precum şi la ţările Parteneriatului estic. Fondul European de Investiţii, care împreună cu BEI formează Grupul BEI, este organismul specializat în operaţiuni de finanţare de risc pentru IMM-uri. BEI este acţionarul majoritar al FEI, ceilalţi acţionari fiind Comisia Europeană şi un grup de instituţii financiare publice şi private. Domeniile sale de competenţă sunt sprijinirea fondurilor de capital de risc şi capital de dezvoltare care investesc în IMM-uri şi garanţiile pentru portofoliul de împrumuturi destinate IMM-urilor. La fel ca şi în cazul BEI, sprijinul FEI pentru întreprinderi mici se asigură tot prin intermediary financiari, printre parteneri fiind fonduri cu capital de risc şi fonduri de dezvoltare şi de tip „mezanin”, bănci, instituţii de garantare şi fonduri de garantare reciprocă. În 2009, FEI a investit peste 730 milioane EUR în 39 de fonduri de capital de risc şi de dezvoltare din Europa. În prezent, FEI are angajamente în valoare de 4,1 miliarde EUR în peste 300 de fonduri, fapt care îl face să fie unul din actorii principali ai industriei de capital privat din Europa. În 2009, BEI a încredinţat FEI 1 miliard EUR pentru a-i investi în numele BEI ca Facilitate de tip „mezanin” pentru creştere. Finanţarea de tip „mezanin” este o combinaţie de împrumut şi participare la capital, adesea sub forma împrumuturilor neprivilegiate sau pentru transformare în participare la capital, adecvată îndeosebi pentru întreprinderile mici în curs de dezvoltare sau cele cu creştere puternică. Facilitatea de tip „mezanin” pentru creştere va fi investită în următorii trei ani în fonduri de investiţii care vizează societăţi europene inovatoare, aflate într-un proces de dezvoltare, pentru a le asigura fondurile necesare.26 În 2009 au fost lansate diverse iniţiative de microfinanţare. O nouă facilitate de capital de risc, în valoare de 20 milioane EUR, gestionată de FEI în numele băncii, vizează instituţiile de microfinanţare din afara sectorului bancar convenţional. În plus, Iniţiativa de microfinanţare PROGRESS, finanţată de bancă şi de Comisie, se concentrează asupra economiei sociale. Se estimează că intensificarea activităţii de microfinanţare va avea un impact semnificativ, în sensul creării de microîntreprinderi şi de activităţi autonome, precum şi în sensul promovării active a egalităţii de şanse. Promovarea durabilităţii ecologice Banca Europeană de Investiţii promovează durabilitatea ecologică, sprijinind politica UE privind dezvoltarea durabilă. Abordarea generală a BEI este descrisă în Planul operaţional al băncii, în diverse documentetprivind responsabilitatea corporativă şi în Declaraţia revizuită a băncii privind politica de mediu şi cea socială. Noua declaraţie conţine cerinţele de mediu şi cele sociale impuse de bancă proiectelor pe care le finanţează. De asemenea, banca acordă o atenţie deosebită pentru două din cele mai mari provocări ale secolului 21 privind mediul: necesitatea de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la 26

http://www.eib.org/about/publications

acestea, precum şi de combatere a degradării şi utilizării nesustenabile a ecosistemelor şi a biodiversităţii asociate acestora. BEI are trei obiective principale cu privire la definirea responsabilităţii sociale şi faţă de mediu: primul constă în a se asigura că toate proiectele pe care le finanţează respectă principiile şi standardele europene sociale şi de mediu. Al doilea obiectiv principal al băncii constă în promovarea de proiecte specifice care protejează şi îmbunătăţesc calitatea mediului natural şi a mediului construit şi contribuie la bunăstarea socială, în sprijinul politicii UE, astfel cum a fost aceasta elaborată în cel de-al şaselea program de acţiune pentru mediu (EAP), „Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră”. În al treilea rând, banca urmăreşte gestionarea propriei amprente ecologice, nu numai amprenta ecologică directă, ci şi aceea a proiectelor pe care le finanţează. Cu împrumuturi în valoare de 23,6 miliarde EUR din totalul de 25,3 miliarde EUR, majoritatea împrumuturilor pentru mediu au fost alocate pentru proiectele din statele membre ale UE. Această cifră nu include componentele de mediu ale proiectelor în care obiectivul global nu este legat direct de mediu, dar care au totuşi un impact pozitiv asupra mediului. Împrumuturile pentru proiectele privind protecţia mediului din ţările incluse în procesul de extindere au totalizat 695 milioane EUR. În ţările partenere mediteraneene, a fost acordată suma de 446 milioane EUR pentru programe de mediu. Încă 89 milioane EUR au fost alocate pentru proiectele de mediu din ţările ACP, 410 milioane EUR pentru proiecte din Asia şi America Latină, iar 18 milioane EUR pentru vecinii de la est. Durabilitatea ecologică vizează numeroase sectoare, progresul înregistrat în acest sens datorându-se în parte urmăririi altor obiective ale politicilor BEI, de pildă, prin investiţiile în energia durabilă şi în eficienţa energetică, precum şi prin finanţarea cercetării şi dezvoltării pentru un transport mai curat. Reţele transeuropene (RTE) de transport pentru Europa Politica privind reţelele transeuropene urmăreşte sprijinirea integrării economice şi sociale şi dezvoltarea Uniunii Europene. Reţelele transeuropene de transport facilitează libertatea de mişcare a mărfurilor şi a persoanelor şi contribuie la dezvoltarea zonelor defavorizate. Acestea leagă, de asemenea, Uniunea Europeană de statele europene învecinate mai mari (statele în curs de aderare şi vecinii de la sud şi est). Transportul feroviar prezintă o importanţă tot mai mare pentru BEI, cumulând împrumuturi în valoare de 3,2 miliarde EUR. Tendinţa respectivă este ilustrată de creşterea cu 32% pe care au cunoscut-o acestea în 2009 comparativ cu 2008. Împrumuturile pentru proiectele rutiere s-au ridicat la 4,5 miliarde EUR din totalul finanţărilor efectuate în 2009 pentru reţeaua transeuropeană de transport. Împrumuturile pentru sectorul aviatic au reprezentat 1,7 miliarde EUR. Finanţarea pentru proiecte maritime, porturi, terminale pentru containere şi transport fluvial, ca o componentă a conceptului de „autostrăzi maritime”, a reprezentat 1 miliard EUR. 341 milioane EUR au fost alocate pentru diverse investiţii, cea mai mare parte prin împrumuturi cadru şi prin investiţii în fonduri. În afara Uniunii Europene, BEI a acordat împrumuturi de 1,2 miliarde EUR, sprijinind proiecte feroviare şi rutiere din Muntenegru, Maroc, Serbia, Tunisia şi Turcia. Parteneriatele public-private (PPP) joacă un rol important în investiţiile din reţelele de transport. În 2009, proiectele PPP au reprezentat 9% din împrumuturile BEI pentru transporturi. Banca dispune de o vastă experienţă şi competenţă în domeniul finanţărilor PPP-urilor, motiv pentru care Comisia Europeană şi statele membre UE i-au încredinţat sarcina de a înfiinţa Centrul European de Expertiză în domeniul PPP-urilor. Acest centru are rolul de a facilita schimbul eficient de experienţă şi al celor mai bune practice privind parteneriatele public-private şi de a oferi sprijin în pregătirea proiectelor, precum şi servicii de consiliere promotorilor publici de proiecte prioritare privind transportul transeuropean. Pe lângă înfiinţarea Centrului European de Expertiză în domeniul PPP-urilor, BEI continuă să coopereze strâns cu coordonatorii UE, Comisia Europeană, statele membre ale UE, asociaţiile profesionale şi sectorul bancar pentru a accelera, acolo unde este posibil, lansarea şi finanţarea proiectelor RTE. Cooperarea BEI-Comisie implică eforturi de dirijare a resurselor din fondurile structurale şi din Fondul de Coeziune către proiectele privind reţelele transeuropene, în special cele din statele membre din Europa Centrală şi Europa de Est, şi vizează punerea în practică a sistemelor europene de gestionare a traficului feroviar.

3.5. Activitatea Bancii Europene de Investitii in anul 2010 În 2010, BEI a finalizat cu succes activităţile anticriză desfăşurate pe parcursul a doi ani şi a început revenirea la nivelul de creditare anterior crizei. Au fost semnate contracte de finanţare cu beneficiarii în valoare totală de 71,8 miliarde EUR, faţă de nivelul record de 79 miliarde EUR din 2009, în momentul culminant al crizei. Plăţile au crescut la 58,7 miliarde EUR, de la 54 miliarde EUR în urmă cu un an. Pe măsură ce condiţiile de pe piaţă s-au îmbunătăţit pentru întreprinderile mari şi partenerii bancari, cererea pentru operaţiunile de creditare tradiţionale ale BEI a început să scadă, deoarece aceşti clienţi au constatat că este mai uşor să se împrumute de pe pieţele de credit şi capital şi nu sau mai bazat în aceeaşi măsură pe BEI. Drept urmare, BEI a început să-şi concentreze atenţia asupra identificării de operaţiuni prin care finanţările sale să aibă cel mai mare impact asupra creşterii economice. Creditarea proiectelor care implică un grad mai mare de risc, dar şi de profit, în domenii precum cercetarea, dezvoltarea infrastructurii durabile şi inovarea are cel mai mare impact asupra potenţialului de creştere al economiei. Strategia BEI privind creditarea în următorii ani se va alinia la obiectivele Strategiei Europa 2020 şi la cerinţele impuse de acţiunile împotriva schimbărilor climatice (tratate într-un capitol separat). Banca va continua să coopereze cu Comisia Europeană în vederea dezvoltării de instrumente financiare inovatoare în aceste două domenii. Urmând Planului european de redresare economică, care a ghidat Uniunea Europeană în perioada de criză, foaia de parcurs pentru viitor este Strategia Europa 2020 pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică, aprobată de Consiliul European în 2010. Strategia 2020 pune accentul pe investiţiile în domeniile care contribuie la realizarea unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii. Creşterea inteligentă înseamnă dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare. Creşterea durabilă implică promovarea unei economii mai eficiente în privinţa resurselor, mai ecologice şi mai competitive. În fine, creşterea favorabilă incluziunii înseamnă susţinerea unei economii cu un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, ceea ce asigură coeziune economică, socială şi regională. Strategia Europa 2020 vizează cinci domenii principale: ocuparea forţei de muncă, cercetarea şi inovarea, acţiunile împotriva schimbărilor climatice şi energia, educaţia, precum şi combaterea sărăciei. Obiectivele sunt interconectate. O educaţie mai bună creşte şansele de angajare, iar progresele în privinţa creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă contribuie la reducerea sărăciei. O capacitate mai mare în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, dar şi inovarea, în toate sectoarele economiei, combinată cu eficienţa crescută a utilizării resurselor, îmbunătăţeşte competitivitatea şi contribuie la crearea de locuri de muncă. Investiţiile în tehnologii mai ecologice au efect benefic asupra mediului, contribuie la combaterea schimbărilor climatice şi creează noi activităţi economice şi posibilităţi de încadrare în muncă. BEI joacă un rol în toate domeniile amintite. Pentru a promova Strategia Europa 2020, în cadrul BEI a fost creat în 2010 un grup operativ cu atribuţii specifice. Acesta se concentrează asupra găsirii celor mai bune modalităţi de coordonare şi sprijinire a investiţiilor în proiecte privind transportul, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea (CDI), acţiunile împotriva schimbărilor climatice şi energia, precum şi coeziunea şi convergenţa. Construirea infrastructurii pieţei interne Împrumuturile BEI pentru reţelele transeuropene (TEN) sunt în general mari pentru că susţin proiecte de investiţii de anvergură. În cazul în care astfel de proiecte sunt suspendate temporar, aşa cum s-a întâmplat din cauza crizei economice şi financiare, volumul împrumuturilor acordate de BEI poate să difere considerabil de la un an la altul. Cu toate acestea, căile ferate, autostrăzile şi căile navigabile interioare rămân importante datorită contribuţiei esenţiale a acestora

la funcţionarea pieţei interne, fiind în acelaşi timp un element cheie al competitivităţii industriei şi serviciilor europene. În 2010 a fost pentru prima oară când proiectele feroviare au avut o pondere mai mare în cadrul finanţărilor BEI decât investiţiile din sectorul rutier. Finanţările BEI pentru proiectele feroviare au atins valoarea de 4,1 miliarde EUR – o creştere de 30% faţă de 2009 şi puţin peste jumătate din toate împrumuturile acordate pentru reţelele transeuropene în 2010. Proiectele rutiere au reprezentat 2,5 miliarde EUR, faţă de 4,5 miliarde EUR în urmă cu un an. Transportul feroviar de mare viteză a jucat un rol important, beneficiind de împrumuturi în valoare de aproape 2 miliarde EUR, acordate pentru construcţia de linii feroviare de mare viteză în Spania şi Portugalia, precum şi pentru tronsonul Tirol al legăturii feroviare Brenner din Austria. În 2010, finanţările BEI pentru transportul durabil, inclusiv transportul urban, au cunoscut o creştere de 50% comparativ cu 2009, atingând 9 miliarde EUR. Durabilitatea presupune o combinaţie a soluţiilor de transport, iar BEI acordă prioritate proiectelor feroviare, acestea fiind urmate de proiectele privind căile navigabile interioare şi de proiectele maritime. Banca a acordat împrumuturi în valoare de 125 milioane EUR pentru construcţia a două ecluze noi şi pentru lucrări de dragare în căile navigabile interioare din Valonia. Ambele programe sunt situate pe coridorul transeuropean prioritar Rin/Meuse-MainDunăre. În următorul deceniu, UE are nevoie de investiţii considerabile în infrastructură: în statele membre „vechi”, o parte însemnată din echipamentele existente necesită renovare; în statele membre „noi”, este nevoie în continuare de extinderea reţelelor de infrastructură. În condiţiile unor bugete publice sub presiune, creşte importanţa relativă a finanţării private pentru investiţiile de infrastructură. Parteneriatele public-private (PPP) au jucat un rol important în investiţiile din reţelele de transport, deşi numărul PPP-urilor a scăzut în perioada crizei. În cadrul parteneriatelor publicprivate, de regulă autorităţile publice şi întreprinderile cooperează pentru a asigura finanţarea, construirea şi întreţinerea proiectelor de infrastructură. În ceea ce priveşte volumul împrumuturilor, proiectele PPP au reprezentat 32% din împrumuturile finanţate de BEI în 2010 pentru transporturile transeuropene. Având o vastă experienţă şi competenţă în domeniul finanţării PPP-urilor, BEI a înfiinţat Centrul European de Expertiză în domeniul PPP-urilor, cu o reţea de membri care, în prezent, pe lângă BEI şi Comisie, cuprinde 30 de state membre ale UE şi ţări asociate, precum şi numeroase regiuni. Centrul facilitează schimbul eficient de experienţă şi oferă sprijin în pregătirea proiectelor, precum şi servicii de consiliere pentru promotorii publici de proiecte prioritare privind reţelele transeuropene, propunându-şi să joace un rol în relansarea finanţării PPP-urilor în viitor.

Bibliografie 1. Brezeanu, Petre, Şimon Ilie, Novac Laura Elly, Instituţii financiare internaţionale, Editura Economică 2005 2. Brezeanu, Petre, Finante europene, Ed. C.H.Beck, Bucuresti 2007 3. Blidaru Gheorghe, Florea Paul Tiberiu, Banca Europeana de Investitii. Promotorul dezvoltarii Uniunii Europene, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2006 4. DOBRESCU E., Inegrare economica, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1996 5. STOICA Ovidiu, Integrare financiar-monetara, Curs „Jean Monne” Anul universitar 2007-2008 6. www.bei.org 7. www.brd.ro 8. www.finantare.ro 9. www.jaspers.europa.eu 10. www.eib.org/