Curtea Europeana de Conturi [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Drept Catedra Drept Internaţional şi Drept al Relaţiilor Economice Externe

Lucru Individual

:

La disciplina: Drept instituțional al Uniunii Europene

Tema: Curtea Europeană de Conturi Student:Cecan Doina Profesor:Ala Luca Grupa:213,anul II Chişinău 2014

Cuprins: 1. Istoric asupra instituţiei

1.1 Apariţia instituţiei 1.2 Componenta Curtii 2. Organizarea Curţii de Conturi Europene 3. Activitatea de control a Curtii Europene de Conturi 4. Rolul Curţii Europene de Conturi 5. Membrii Curtii Europene de Conturi 6. Concluzii 7.Bibliografie

2

Într-o societate democratică modernă, funcţionarea unui audit extern independent este esenţială pentru satisfacerea obligaţiei de a transpune în acţiuni eficiente şi a raporta utilizarea cu economicitate a fondurilor publice. Curtea de Conturi Europeană este instituţia de control exterior a Uniunii Europene şi contribuie la ameliorarea sub diverse aspecte a gestiunii financiare a fondurilor Uniunii. Curtea joacă un rol crucial pentru cetăţenii Uniunii, Comisia Europeană care are misiunea execuţiei bugetului Uniunii europene, trebuie să se asigure că fondurile Uniunii sunt bine gestionate, conform legislaţiei aplicabile în domeniu. Gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii se efectuează în cooperare cu statele membre. Cheltuielile Uniunii Europene fac obiectul unor controale multiple pe mai multe niveluri, atât în interiorul Comisiei ce reprezintă administraţia statelor membre, dar şi în ţările beneficiare. Comisia exercită un audit intern, care contribuie la asigurarea unui sistem de control adecvat şi care trebuie să funcţioneze cât mai eficient. Rolul Curţii este acela al unui auditor extern care evaluează gestiunea financiară a bugetului, astfel încât să se asigure o gestiune eficace în profitul cetăţenilor. În scopul legitimării cu adevărat a Uniunii europene în ochii cetăţenilor, trebuie ca numeroasele politici să fie puse în aplicare eficace şi gestiunea bugetului său să fie eficientă. Înpractică, gestiunea programelor comunitare relevă responsabilitatea Comisiei Europene pentru mai mult de 80% din cheltuielile Uniunii Europene, de administrare la diferite niveluri, în statele membre şi în ţările beneficiare. Administrarea, gestiunea şi controlul fondurilor europene sunt din ce în ce mai mult asigurate la nivel naţional şi regional, procesul decizional este mai transparent mai rapid şi mai aproape de cetăţeni. Controlul politic al gestiunii Uniunii Europene este efectuat de Parlamentul European, de Consiliu şi de Parlamentele naţionale. Pe de altă parte mijloacele mass-media sunt foarte atente la utilizarea fondurilor europene şi se interesează în special de cazurile de fraudă şi de utilizare abuzivă.

Istoric asupra instituţiei Uniunea Europeana se distinge faţă de alte organizatii internaţionale prin modelul său de integrare care se situează dincolo de cooperarea traditională între state: statele membre ale Uniunii au transferat o parte din competenţele lor la nivel comunitar. Pe lângă puterile naţionale, regionale şi locale, există şi o putere europeană, având la bază instituţii democratice şi independente, mandatate să intervină în domeniile în care acţiunea comună este considerată mai eficientă decât acţiunea separată a statelor membre conform principiului subsidiarităţii ce are menirea de a asigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean. Uniunea Europeană are propriile instituţii şi instanţe comunitare: Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Tribunalul de primä instanţă, Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor, Banca de Investiţii, Banca Central Europeană, Fondul European de Investiţii, Mediatorul European. Instituţia ce se ocupă cu verificarea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi care certifică o bună gestiune financiară este Curtea Europeană de Conturi.Sistemul finanţărilor Comunităţii prin resursele proprii a necesitat organizarea unui control financiar extern mai stabil decât era organizat în C.E.C.O. şi în C.E.E. şi EURATOM şi menţinut cu modificările prin tratatul de fuziune din 1965. Crearea Curtii Europene de Conturi s-a înscris în logica consolidării finanţării Comunităţii prin resursele proprii şi în aceea a responsabilităţii Parlamentului European de a acorda descărcare Comisiei 3

pentru executia bugetului. Comunitatea Europeană nu dispunea de o Curte de Conturi înainte de 1977. Acest organ creat prin tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 şi intrat în vigoare în iulie 1977, a urmat vechilor organe de control extern a Comunităţii şi în particular Comisiei de control a Comunităţii Economice care a fost instituită prin Tratatul de la Roma. Importanţa atribuită Curţii Europene de Conturi se reflectă în decizia intervenită chiar la Maastricht, de a ridica Curtea Europeană de Conturi la rang de instituţie. Ceuta cu insistenţă chiar de Curtea însăşi, încă din noiembrie 1990 această decizie dă mai multă greutate luărilor de poziţie, permitând astfel ameliorarea gestiunii financiare a comunitatii Europene Dotată cu personalitate morală şi autonomie financiară, Curtea Europeană de Conturi a Comunităţii Europene, cu sediul la Luxemburg, nu este un organ de jurisdictie în ciuda numelui său: statutul său este comparabil din acest punct de vedere cu cel al Curţii de Conturi germane, care nu are nici o putere de sancţiune. Această misiune formulată în termeni generali nu conferă Curţii Europene de Conturi putere de jurisdicţie asupra conturilor. Rolul său este de a informa instituţiile europene asupra legalităţii şi regularităţii operatiilor realizate pentru o bună gestiune financiară a Comunităţii1 .Curtea Europeană de Conturi controlează execuţia bugetului şi asistă Parlamentul şi Consiliul. Din punct de vedere istoric, crearea Curţii Europene de Conturi coincide cu modelarea puterilor Parlamentului European. Relaţiile Curţii Europene de Conturi cu Parlamentul au fost întotdeauna stricte, rigide şi mult mai flexibile şi mai întărite cu Comisia de la Bruxelles. Totuşi, Curtea Europeană de Conturi nu este un organ legat de Parlament,diferenţa resimţindu-se în raport cu instituţiile naţionale de control financiar belgiene, spaniole sau britanice, ea veghind la ocrotirea independenţei sale, mai ales în programarea controalelor sale.Crearea Curţii Europene de Conturi a coincis cu două evenimente particulare importante: lărgirea puterilor Parlamentului European în materie de control bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene din resurse proprii. Existenţa unui buget propriu al Uniunii Europene, distinct de cel al statelor membre, şi faptul că autonomia financiară fusese acordată instituţiilor europene sunt două elemente care pledează, prin esenţa lor, în favoarea creării unui organ de control extern specific pentru veniturile şi cheltuielile comunitare. Rolul controlului extern nu este totuşi de a da un aviz cu caracter politic asupra orientărilor pe care autoritatea responsabilă de gestiune întelege să le realizeze. Pronuntându-se asupra aplicării lor şi asupra traducerii lor în măsuri concrete, controlul extern are mai curând misiunea de a întreba, punând în operă schimbările considerate ca necesare, indicând unde şi de ce trebuie intervenit. Respectarea principiului separaţiei puterilor constrânge controlul extern la a lăsa responsabililor cu gestiunea fondurilor publice dreptul de a decide cu privire la calea de urmat. In concluzie, activitatea de control luată în sens larg nu are un obiectiv unic de a dezvălui deficientele sau de a da naştere sancţiunilor. Ea constituie înainte de toate o manieră eficace de ameliorare a gestiunii şi, pe cale de consecinţă, rezultatele spre care ea trebuie sä tindă. Misiunea Curtii Europene de Conturi, pe care o îndeplineşte într-o totală independenţă, contribuie de o manieră fundamentală la transparenţa actelor din cadrul Uniunii Europene. Curtea de Conturi nu îndeplineşte o veritabilă funcţie jurisdicţională, în ciuda denumirii sale. Ea examinează “legalitatea şi regularitatea cheltuielilor şi a încasărilor” şi “asigură buna gestiune financiară” în cadrul Comunităţilor. Competenţele Curţii de Conturi sunt foarte largi. Se ocupă cu examinarea aspectelor de legalitate şi regularitate a totalităţii veniturilor şi cheltuielilor celor trei Comunităţi, indiferent că sunt bugetare sau nu. Controlul nu se extinde şi asupra bunei gestiuni financiare a operaţiunilor. Totodată, Curtea îşi exercită controlul pe domenii şi asupra instituţiilor şi statelor membre, în măsura în care acestea au beneficiat şi au folosit fonduri comunitare, cum ar fi: ajutor, servicii de vamă, organisme de intervenţie agricolă ş.a. Şi din acest motiv se apreciază că atribuţiile (puterile) Curţii au fost considerabil consolidate, în raport cu cele ale precedentei Comisii de control. Pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, Curtea de Conturi colaborează cu alte instituţii internaţionale similare şi cu organismele naţionale de control. Curtea de Conturi este chemată sa joace un dublu rol. Astfel, ea exercită o funcţie de asistenţă a autorităţilor bugetare (Consiliul şi Parlamentul) şi, în special, a Parlamentului pentru materializarea propriului său drept de control 4

politic în domeniul executării bugetului,colaborând îndeaproape cu Comisia de control bugetar a Adunării. De asemenea, Curtea are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor. Această responsabilitate o realizează în mod autonom, fapt care o deosebeşte de simplele organe auxiliare, cum este cazul Comitetului economic şi social. Este aspectul esenţial care o apropie de instituţiile Comunităţilor. Astfel Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control. Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare privind fiabilitatea conturilor, precum şi legalitatea şi regularitatea operaţiilor subiacente. Controlul veniturilor se efectuează atât pe baza sumelor stabilite ca datorate, cât şi a vărsămintelor către Comunitate. Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum şi a plăţilor efectuate. Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exerciţiului financiar în cauză. Controlul are loc pe baza documentelor şi, dacă este necesar, se desfăşoară la faţa locului, în celelalte instituţii ale Comunităţii şi în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituţiile de control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de competenţele necesare, cu serviciile naţionale competente. Aceste instituţii sau servicii aduc la cunoştinţa Curţii de Conturi dacă intenţionează să participe la control. Orice document sau orice informaţie, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curţii de Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de celelalte instituţii ale Comunităţii şi de instituţiile de control naţional sau, dacă acestea nu dispun de competenţele necesare, de serviciile naţionale competente. Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. Acest raport este transmis celorlalte instituţii ale Comunităţii şi este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste instituţii la observaţiile Curţii. Totodată, Curtea de Conturi îşi poate prezenta, în orice moment, observaţiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia din celelalte instituţii Comunitare. Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curţii de Conturi. Diferitele instituţii interesate pot lua poziţie cu privire la observaţiile şi caracteristicile înscrise în rapoarte. Ea asistă Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control privind executarea bugetului. Prin dispoziţiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândeşte prerogativele de a introduce acţiuni în faţa Curţii Europene de Justiţie în vederea asigurării, respectării, exercitării atribuţiilor sale. Tot prin dispoziţiile acestui Tratat, Curtea de Conturi poate efectua controale în localurile oricărui organism care gestionează venituri sau cheltuieli în numele Comunităţii, chiar şi în statele membre. De asemenea, ea poate efectua astfel de controale şi în localurile persoanelor fizice sau juridice, care beneficiază de vărsăminte ce provin din bugetul Comunităţii. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel, în ceea ce priveşte atribuţiile Curţii de Conturi: -atribuţii de control asupra bugetului Uniunii, asupra operaţiunilor financiare bugetare şi extrabugetare, asupra fondurilor structurale, precum şi asupra acţiunilor finanţate din bugetul Uniunii Europene; -rol consultative în ceea ce priveşte proiectele de acte juridice referitoare la finanţele comunitare; -urmăreşte legalitatea şi regularitatea încasărilor şi a cheltuielilor; -întocmeşte rapoarte generale asupra întregii activităţi de control.

5

Organizarea activităţii Curţii Europene de Conturi Atunci când Curtea Europeană de Conturi fusese creată în 1977 existau în toate statele membre ale Comunităţii Europene instituţii însărcinate cu controlul conturilor pentru fiecare din aceste state. Originalitatea Curtii Europene de Conturi, ţine în primul rând de modul de compunere şi delimitarea competenţelor sale. Conform articolului 247 al tratatului, Curtea Europeană de Conturi, este compusă din 15 membri. Tratatul în textul său actual în vigoare, nu rezervă fiecărui stat membru numirea unui membru al Curţii, dar regula nu a fost fidel observată până în prezent. Curtea Europeană de Conturi este o instituţie ce funcţionează colegial. Tratatul de la Maastricht a constituit o instituţie în plin exerciţiu. Compunerea Curtii Europene de Conturi nu urmeaza regulile de recrutare identice pentru toate tarile. Decizia de numire fiind pana in prezent luata in unanimitate prin Consiliu este de natura politica. Experientele profesionale, de tehnicitate de control sunt extrem de diferite, in functie de statele din care provin candidatii si de profilul moral si profesional al fiecaruia. Caracterul politic al numirilor a fost evocat in mod deschis si nu pare sa puna probleme particulare in functionarea interna a Curtii2. Fiecare membru al Curtii dispune de un cabinet. Activitatile de audit sunt sub responsabilitatea unuia sau mai multor membri ai curtii, si sunt structurate in grupuri. In virtutea Tratatului ce instituia Comunitatea Europeana, Curtea de Conturi asista Parlamentul si Consiliul in misiunea de control a executiei bugetului. Ea poate sa formuleze, in acest sens, informatii si sa exprime avize la cererea unei institutii europene. Tratatul recunoaste Curtii Europene de Conturi deplina autonoie in organizarea programului sau de munca si in activitatile sale de control, ca si in determinarea modalitatilor de publicare a rapoartelor sale. Curtea Europeana de Conturi emite, dupa bugetul din 1994, o declaratie de asigurare sau de siguranta care insereaza in procedura descarcarii bugetare. Controalele specifice Curtii Europene de Conturi genereaza anchete si conduc la emiterea unor scrisori de sector in cadrul unei proceduri contradictorii ce permite institutiilor controlate sa verifice observatiile lor inaintea publicarii unui raport definitiv. Rapoartele Curtii Europene de Conturi sunt transmise institutiilor europene competente si cuprind recomandari adresate acestora. Asadar interlocutorii Curtii Europene de Conturi, in exercitiul acestor misiuni diverse de control, sunt institutiile europene si nu institutiile statelor membre. Dar Curtea Europeana de Conturi dispune pentru controlul de gestiune de fonduri comunitare prin Comisie, de dreptul de a verificia modul de intrebuintare al acestor fonduri pana la utilizatorii finali, intelegand prin aceasta colectivitatile locale si persoanele private, beneficiarii fondurilor structurale. Competentele rationale si materiale ale Curtii Europene de Conturi s-au extins la a evalua noile domenii politice care fac obiectul observatiilor comunitare. Totusi, prin natura lor, aceste competente nu s-au extins si asupra zonelor de interventie ale statelor. Daca se priveste situatia diferitelor state membre, se constata imediat o distinctie fundamentala intre statele unde institutia competenta in materie de conturi publice are forma unui colegiu si cele unde ea este constituita ca o entitate autonoma avand in fruntea sa un responsabil unic. Forma colegiala apare cu precadere in Franta, in tarile in general desemnate ca tarile din sud (Spania, Grecia, Italia, Portuglia) sau tarile de traditie germanica (Germania, Austria si Benelux). Constructia unui oficiu de forma administrativa avand in fruntea sa un responsabil unic caracterizeaza un schimb Marea-Britanie si Irlanda ca si trei tari scandinave membre ale Uniunii Europene. Eventualitatea unei armonizari a situatiilor nationale prin alinierea statelor membre la 6

una sau la alta din cele doua formule nu a fost evocata, dar traditiile nationale determina, fara indoiala, diferente si apropieri in abordarea acestor aspecte in legislatiile statelor membre. Cu toate acestea, exista doua situatii care trebuie mentionate pentru ca ele au o anumita influenta asupra Curtii Europene de Conturi, si anume: relatia cu Parlamentul European, pe de o parte, si incidenta organizarii federale sau regionale, pe de alta parte. Relatia cu Parlamentul national este o relatie de drept intre institutia financiara nationala si Parlamentul fiecarui stat membru si este mai mult sau mai putin manifestata conform traditiilor constitutionale nationale. In Franta, se statueaza prin Constitutie ca, Curtea de Conturi asista Parlamentul in controlul executiei legilor financiare. Se autorizeaza, astfel, principiul colaborarii intre aceste doua autoritati, sens in care, Curtea de Conturi a Frantei desfasoara impreuna cu Comisia de finante a Parlamentului misiuni de evaluare si control si o practica de lucru comuna.In alte tari ale Europei, functia de control a conturilor este plasata in mod explicit sub ocrotirea Parlamentului. De exemplu, Oficiul Auditului National din Marea Britanie este dirijat printrun “controlor si auditor general” care are statutul de “ofiter al Camerei Comunelor”. Printre statele membre, Germania se distinge, desigur, prin aplicarea principiului organizarii federale a institutiilor publice de control ale conturilor publice. Fata de Curtea de Conturi care are competenta pentru verificarea conturilor federale, fiecare land dispune de propria sa Curte de Conturi, care este independenta fata de Curtea de Conturi federala. Aceasta independenta implica in mod deosebit ca, in afara coordonarii materiale, Curtea de Conturi a Germaniei nu se interfereaza in relatiile ce se stabilesc intre Curtea Europeana de Conturi si curtile de conturi ale landurilor. Competentele materiale ale fiecarei institutii financiare nationale sunt definite prin legea nationala in maniera autonoma si purtand marca istoriei juridice a fiecarui stat. Chiar daca Curtea Europeana de Conturi are putere de a verifica intrebuintarea fondurilor comunitare pana la utilizatorul final, aceasta putere nu este conferita la toate institutiile financiare nationale de control. Curtea de Conturi nu are competenţe jurisdicţionale, rapoartele şi verdictele sale nu au rol deconstrângere juridică. Nu dispune de putere de decize sau sancţiune ci dispune exclusiv de competenţe cu caracter administrativ ce se manifestă în formularea observaţiilor în cadrul misiuniisale de control şi în verdictele date în cadrul misiunii sale consultative. Lucrătorii Curţii permittotuşi legislatorului şi altor responsabili ai gestiunii programelor şi ai celor ce administreazăfinanţele Uniunii, să îmbunătăţească gestiunea financiară. ** Sfera competenţelor Curţii de Conturi cuprinde practic totalitatea activităţilor comunitare ce au în vedere examinarea operaţiunilor incluse în bugetul general, dar şi pe cele realizate în afaraacestuia cum sunt Fondul european de Dezvoltare, împrumuturile acordate şi obţinute, cheltuielile şiveniturile organismelor satelit. Sunt examinate conturile tuturor organismelor şi agenţiilor create deComunitate, cu excepţia cazului în care actul constitutiv al acelui organism exclude acest lucru. Încazul Băncii Europene de Investiţii şi a Băncii Centrale Europene competenţele sale de control sunt limitate. În conformitate cu dispoziţiile tratatului, controlul Curţii de Conturi vizează execuţia bugetului general al Uniunii Europene, a fondurilor europene de dezvoltare, precum şi conturileorganismelor şi agenţiilor Uniunii. Curtea de Conturi Europeană organizează şi efectuează auditul în totală independenţă faţă de alte instituţii europene şi de guvernele statelor membre. Ea decide asupra acţiunilor de audit selectate, asupra datei de prezentare a observaţiilor şi a concluziilor sale. Curtea de Conturi Europeană efectuează auditul în conformitate cu propria sa politică şi normele proprii de audit. Acestea au fost adaptate la Normele internaţionale general acceptate, în special Normele de controlINTOSAI şi Normele internaţionale ale Federaţiei internaţionale a 7

experţilor contabili, având învedere contextul Uniunii Europene. Tratatul dispune pe de altă parte că în statele membrecontrolul se efectuează în legătură cu instituţiile superioare de audit naţionale sau cu alte organismenaţionale competente. În practică acestea din urmă aduc auditorilor de la Curtea de ConturiEuropeană, o susţinere practică şi logistica la nivel local ca şi cunoştinţele specifice în domeniulauditului. Curtea de Conturi Europeană participă la activităţile organizate de EUROSAI, organizaţie ainstituţiilor superioare de audit europene şi de INTOSAI, echivalentul acestora la nivel mondial. Mutaţii importante s-au petrecut odată cu schimbările politice majore din anumite ţări sau încadrul sistemului de reformă din administraţia publică. Începând cu 1990 se conturează perioada contemporană de organizare a auditului Financiar ca o necesitate a specializării domeniului contabil. Noul cadru face ca România să treacă la o economie bazată pe conceptul de concurenţă, să revină la fostele instituţii financiare din perioada interbelică, adaptate la condiţiile concrete din perioada de tranziţie. Acest fapt, a fost consfinţit de Constituţie şi de apariţia unor acte normative de mare necesitate. Auditul financiar evoluează şi seconsolidează o dată cu evoluţia procesului de reformă şi transformare a societăţii, al cărei obiectiveste, crearea unei economii de piaţă funcţionale, similară cu cele existente în ţările membre aleUniunii Europene . Aderarea României la Uniunea Europeană şi schimbările rapide şi complexe ce au loc În economia mondială, impun o permanentă perfecţionare a specialiştilor în domeniu concomitent cuimplementarea unor tehnici de audit financiar armonizate cu cele europene şi internaţionale, custandardele de contabilitate şi audit. Practicile de audit financiar au fost introduse la noi în ţară, în perioada de tranziţie spre o economie de piaţă, din dorinţa specialiştilor români de a corela şi adapta reglementările româneşticu standardele contabile prevăzute pe plan internaţional.

Activitatea de control a Curtii Europene de Conturi Curtea Europeana de Conturi are misiunea de control in maniera independenta cu privire la perceperea (incasarea) si utilizarea fondurilor Uniunii Europene, precum si rolul de a aprecia modul in care institutiile europene se achita de sarcinile lor in materie financiara. Curtea Europeana de Conturi examineaza daca operatiunile financiare au fost corect inregistrate, executate in mod legal si regulat si administrate in conditiile de economie, eficacitate si eficienta. Prin aceasta activitate, Curtea intelege sa contribuie la a ameliora gestiunea financiara de fonduri ale Uniunii Europene le toate nivelurile pentru a asigura cetatenilor Uniunii cea mai buna utilizare posibila a banului lor. Curtea difuzeaza rezultatele activitatilor sale publicand in timp oportun raporturi pertiente si obiective. Tratatul instituind Comunitatea Europeana da Curtii de Conturi sarcina principala de a controla buna executare a bugetului Uniunii Europene in scopul realizarii a doua obiective: de a ameliora, sub aspectul eficientei si economicitatii, rezultatele si de a da seama cetateanului european cu privire la utilizarea banilor publici prin autoritatile responsabile de gestiune. Curtea de Conturi poate sa controleze tot organismul sau persoana care administreaza sau primeste fonduri comunitare. Ea controleaza, in special, institutii si organisme comunitare, administratii nationale, regionale, locale, ca beneficiari finali ai ajutoarelor comunitare. Tinand cont de amploarea bugetului, Curtea de Conturi nu poate controla, in cursul unui exercitiu bugetar, totalitatea operatiunilor financiare comunitare. Ea verificca, asadar, fiabilitatea sistemelor punand in valoare reglementarile europene la nivelurile comunitar si national procedand la controale prin sondaj. Auditorii sunt insarcinati sa efectueze numeroase misiuni de control, atat la sediul altor institutii, in special la Bruxelles, cat si in statele membre ale Uniunii, dar chiar si in toate tarile lumii beneficiare de un ajutor financiar comunitar. 8

Curtea de Conturi are acces la toata informatia necesara pentru indeplinirea misiunii sale de control. Controlul in statele membre se efectueaza in colaborare cu institutiile de control financiar nationale sau serviciile nationale competente. Curtea de Conturi informeaza cetateanul european despre activitatea pe care o desfasoara si rezultatele obtinute, intr-o maniera obiectiva si cu toata transparenta. Curtea de Conturi publica: un raport anual cu privire la executarea bugetului Uniunii din anul precedent; o declaratie de siguranta referitoare la fiabilitatea contturilor ca si la legalitatea si regularitatea operatiunilor corespunzatoare exercitiului bugetar precedent. Ea mai publica rapoartele anuale specifice referitoare la organismele comunitare si rapoartele specifice pe teme de interes particular. Ea trebuie sa fie consultata, pentru aviz, inaintea adoptarii proiectelor de reglementare comunitara in ceea de priveste caracterul financiar al acestora. Aceste rapoarte si avize sunt, de o maniera generala, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in toate limbile comunitare si accesibile pe site-ul de internet al Curtii Europene de Conturi. Rapoartele de control ale Curtii de Conturi Europene constituie un element important al procedurii de descarcare. Ele sunt transmise autoritatii bugetare (Parlamentului si Consiliului) care tin cont de acesta pentru a decide daca descarcarea poate fi data Comisiei cu drept de gestiune bugetara. Curtea de Conturi Europene nu are putere jurisdictionala proprie, iar atunci cand autorii Curtii descopera indicii de fraude, fraude si neregularitati, informatiile culese sunt transmise cat mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da o rezolvare corecta si legala problemei semnalate. Revine in sarcina Uniunii Europene si a statelor membre sa combata fraudele si activitatile ilegale care pot atinge interesele financiare ale Uniunii. In acest context Curtea de Conturi Europeana, prin controalele sale performante, prin intinderea si natura lor, contribuie la planul de prevenire si de lupta impotriva fraudei si neregularitatilor. In sarcina de “buna gestiune financiara” se regasesc trei aspecte ale controlului conturilor si gestiunii organismelor. Controlul bunei gestiuni financiare reuneste evaluarea politicilor publice sau controlul bunei intrebuintari a fondurilor publice, cu referinta la criteriile de cost si de randament, economie, eficienta si eficacitate. Alaturi de rapoartele anuale se adauga si rapoartele speciale care vizeaza aspect particulare ale gestiunii comunitare la initiativa Curtii, urmand ca aceasra sa decida sau nu publicarea lor. Curtea adreseaza, de asemenea, scrisori presedintelui care au un character confidntial. Adresata la sfarsitul unui control, o “scrisoare de sector” nu face obiectul unei deliberari colegiale. Ea poate sa fie adresata unei institutii comunitare sau unui serviciu administrativ al statului membru. La primirea raspunsurilor care ii vor fi transmise, procedura de control poate fi inchisa sau ea va continua si va face obiectul unui raport, chestiune care va fi decisa colegial. Controlul prin analiza sistemelor se fondeaza pe ideea ca fiecare organizatie trebuie sa genereze propriul control intern, o structura si anumite proceduri capabile de a garanta o buna functionare a sistemului. Daca sistemele si procedurile ce formeaza obiectul controlului intern par valide, auditorul identifica elementele cheie, testele si poate astfel sa limiteze numarul de sondaje efectuate inainte de a-si formula opinia sa. Controalele Curtii de Conturi Europene trebuie sa tina cont de starea de progres a operatiunilor de gestiune si nu pot fi duse la indeplinire pe parcursul mai multor exercitii bugetare. In concluzie, controalele Curtii de Conturi Europene reprezinta adeseori un punct de plecare, mai degraba decat o realizare: controalele sale justifica si atrag verificari ulterioare si mai aprofundate la mai multe sectoare, ori la nivelul administratiilor nationale. Competenta de gestiune comunitara a fost delegata administratiilor nationale in numeroase domenii, fapt ce determina deplasarea progresiva a centrului de gravitate a controalelor spre statele membre. Prin urmare colaborarea intre Curtea de Conturi Europeana si institutiile de control 9

nationale se impune nu doar in virtutea unei simple obligatii juridice, ci din cauza suprapunerii competentelor in materie de gestiune intre administratia europeana si administratiile nationale. Trebuie adaugat despre Curtea de Conturi Europeana ca intretine numeroase raporturi si contacte cu alte institutii si organisme de control din afara Uniunii Europene. Ea participa in special la intrunirile INTOSAI (Organizatia Internationala a Institutiilor Superioare de Control) si EUROSAI (institutia europeana) la care Curtea de Conturi Europeana este unul dintre membrii fondatori. Autonomia fata de celelalte organe a Uniunii Europene si de statele membre ii ofera garantarea indeplinirii in cele mai sigure conditii a funcitei de control pe care o exercita. Unul din mijloacele utilizate in acest sens poate fi constituirea, de catre presedintele Curtii de Conturi a Uniunii Europene, a unui comitet de legatura cu conducatori ai institutiilor nationale corespunzatoare6. Curtea de Conturi examinează totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Comunității. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control. Controlul vizează nu doar bugetul general al Uniunii, ci și împrumuturile, veniturile și cheltuielile Fondului European de Dezvoltare, ale Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, ale Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, ale Agenției de Aprovizionare a EURATOM, ale proiectului comun de cercetare Joint European Torus, ale Școlii Europene și ale altor organisme, inclusiv ale noilor organisme-satelit. ** De asemenea, Curtea este invitată să verifice utilizarea, de către organismele externe instituțiilor, a fondurilor comunitare primite cu titlu de subvenție pe baza articolului 142, alineatul 5 din Regulamentul Financiar, care stipulează că: „finanțările din bugetul comunitar către beneficiarii din afara instituțiilor necesită acordul în scris al beneficiarilor sau, în lipsa acordurilor acestora, al contractanților sau subcontractanților cu privire la auditul efectuat de Curtea de Conturi vizând utilizarea finanțărilor acordate „. Curtea de Conturi examinează conturile veniturilor și cheltuielilor comunitare, controlează legalitatea și corectitudinea celor din urmă și se asigură că există o bună gestiune financiară.Obiectivul controlului conturilor este de a asigura că ceea ce se datorează Uniunii și ceea ce ea datorează este constatat, contabilizat, perceput sau plătit în mod exact. Dar aceasta permite și verificarea faptului că ansamblul operațiunilor efectuate este susținut de documente justificative și că informațiile disponibile permit autorităților responsabile cu gestiunea și controlul să își îndeplinească în mod eficient misiunea. Tratatele prevăd efectuarea controlului veniturilor pe baza constatărilor precum și a vărsămintelor veniturilor Comunității, în timp ce controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, ca și a plăților. De asemenea, ele precizează că aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercițiului financiar avut în vedere. Articolul 140, alineatul 2, din Regulamentul financiar prevede că, „la cererea Curții de Conturi, fiecare instituție autorizează organismele financiare deținătoare de depozite comunitare să permită Curții de Conturi să se asigure de faptul că datele externe corespund situației contabile.” Este vorba despre verificarea conformității veniturilor și cheltuielilor cu actele cu putere de lege și cu normele administrative aplicabile (legislație sectorială, convenții, mandate, acorduri, contracte) și despre controlarea legalității lor în raport cu tratatul și cu sursele dreptului secundar (bugetul și nomenclatura sa, Regulamentul Financiar, reglementarea internă în materie de gestiune). Examinarea bunei gestiuni financiare intenționează să stabilească dacă obiectivele de gestiune au fost atinse și, dacă este cazul, în ce măsură și cu ce preț. Nu este suficientă deținerea unor credite disponibile în cadrul unei linii bugetare, ci ele trebuie folosite în 10

conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare. Articolul 27, alineatul 1, din Regulamentul financiar prevede: „ creditele bugetare se utilizează în conformitate cu principul bunei gestiuni financiare, adică în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității“. În îndeplinirea funcției sale, Curtea de Conturi poate consulta toate documentele și informațiile privind gestiunea financiară a departamentelor sau organismelor în ceea ce privește operațiunile finanțate sau cofinanțate de Comunități. Curtea de Conturi are competența de a audia orice funcționar responsabil de o operațiune de venituri sau de cheltuieli și de a utiliza oricare dintre procedurile de audit adecvate departamentelor sau organismelor menționate anterior. În orice moment și după efectuarea anumitor operațiuni bugetare, Curtea de Conturi poate trimite scrisori cu observațiile statelor membre, corespondența sectorială adresată unui membru, unei Direcții Generale sau Comisiei. Aceste mijloace de exprimare rămân confidențiale. Ea poate contacta, dacă este necesar, un stat membru. În statele membre controlul se efectuează în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Curtea de Conturi și instituțiile naționale de control ale statelor membre practică o cooperare bazată pe încredere și pe respectarea independenței acestora. Aceste instituții sau servicii informează Curtea de Conturi în cazul în care intenționează să participe la control. Raporturile dintre Curtea de Conturi Europeană și instituțiile superioare naționale de control s-au dezvoltat progresiv și s-au instituționalizat sub diferite forme. La începutul anilor ’80, Curtea a creat în cadrul său o divizie responsabilă de contactul cu agenții curților naționale și de organizarea reuniunilor semestriale. Curtea a mai stabilit circuite de cooperare și de schimb de informații, programe de verificare comune care generează comunicări reciproce cu instituțiile superioare de control ale statelor membre.

Rolul Curţii Europene de Conturi Curtea Europeană de Conturi are misiunea de control în manieră independentă cu privire la perceperea (încasarea) şi utilizarea fondurilor Uniunii Europene, precum şi rolul de a aprecia modul în care instituţiile europene se achită de sarcinile lor în materie financiară. Curtea Europeană de Conturi examinează dacă operaţiunile financiare au fost corect înregistrate, executate în mod legal şi regulat şi administrate în condiţiile de economie, eficacitate şi eficienţă. Prin această activitate, Curtea înţelege să contribuie la a ameliora gestiunea financiară de fonduri ale Uniunii Europene la toate nivelurile pentru a asigura cetăţenilor Uniunii cea mai bună utilizare posibilă a banului lor.Curtea difuzează rezultatele activităţilor sale publicând în timp oportun raporturi pertiente şi obiective. Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Curţii de Conturi are ca sarcină principală de a controla buna executare a bugetului Uniunii Europene în scopul realizării a două obiective: de a ameliora, sub aspectul eficienţei şi economicităţii, rezultatele şi de a da seamă cetăţeanului european cu privire la utilizarea banilor publici prin autorităţile responsabile de gestiune. Curtea de Conturi poate să controleze tot organismul sau persoana care administrează sau primeşte fonduri comunitare. Ea controlează, în special, instituţii şi organisme comunitare, administraţii naţionale,regionale, locale, ca beneficiari finali ai ajutoarelor comunitare. Tinând cont de amploarea bugetului, Curtea de Conturi nu poate controla, în cursul unui exercitiu bugetar, totalitatea operatiunilor financiare comunitare. Ea verifică, asadar, fiabilitatea sistemelor punând în valoare reglementarile europene la nivelurile comunitar şi naţional procedând la controale prin sondaj. Auditorii sunt însărcinaţi să efectueze numeroase misiuni de control, atât la sediul altor instituţii, în special la Bruxelles, cât şi în statele membre ale Uniunii, dar chiar şi în toate ţările lumii beneficiare de un ajutor financiar comunitar.Curtea de Conturi are acces la toată informaţia necesară pentru îndeplinirea misiunii sale de control. Controlul în statele membre se 11

efectuează în colaborare cu instituţiile de control financiar naţionale sau serviciile naţionale competente. Curtea de Conturi informează cetăţeanul european despre activitatea pe care o desfăsoară şi rezultatele obţinute, într-o manieră obiectivă şi cu toata transparenţa. Curtea de Conturi publică: un raport anual cu privire la executareabugetului Uniunii din anul precedent; o declaraţie de siguranţă referitoare la fiabilitatea conturilor ca şi la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor corespunzătoare exerciţiului bugetar precedent. Ea mai publică rapoartele anuale specifice referitoare la organismele comunitare şi rapoartele specifice pe teme de interes particular. Ea trebuie să fie consultată, pentru aviz, înaintea adoptării proiectelor de reglementare comunitară în ceea de priveşte caracterul financiar al acestora. Aceste rapoarte şi avize sunt, de o maniera generală, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în toate limbile comunitare şi accesibile pe site-ul de internet al Curţii Europene de Conturi.Rapoartele de control ale Curţii de Conturi Europene constituie un element important al procedurii de descărcare. Ele sunt transmise autorităţii bugetare (Parlamentului şi Consiliului) care ţin cont de acestea pentru a decide dacă descărcarea poate fi dată Comisiei cu drept de gestiune bugetară.Curtea de Conturi Europene nu are putere jurisdicţională proprie, iar atunci când autorii Curţii descoperă indicii de fraude si neregularităţi, informaţiile culese sunt transmise cât mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da o rezolvare corectă şi legală problemei semnalate. Revine în sarcina Uniunii Europene şi a statelor membre să combată fraudele şi activităţile ilegale care pot atinge interesele financiare ale Uniunii. In acest context Curtea de Conturi Europeană, prin controalele sale performante, prin întinderea şi natura lor, contribuie la planul de prevenire şi de luptă împotriva fraudei şi neregularităţilor. In sarcina de “bună gestiune financiara” se regasesc trei aspect ale controlului conturilor şi gestiunii organismelor. Controlul bunei gestiuni financiare reuneşte evaluarea politicilor publice sau controlul bunei întrebuinţări a fondurilor publice, cu referinţă la criteriile de cost şi de randament, economie, eficienţă şi eficacitate. Alături de rapoartele anuale se adaugă şi rapoartele speciale care vizează aspecte particulare ale gestiunii comunitare la iniţiativa Curţii, urmând ca aceatea să decidă sau nu publicarea lor. Curtea adresează, de asemenea, scrisori presedintelui care au un caracter confidenţial. Adresată la sfarsitul unui control, o “scrisoare de sector” nu face obiectul unei deliberări colegiale. Ea poate să fie adresata unei instituţii comunitare sau unui serviciu administrativ al statului membru. La primirea răspunsurilor care îi vor fi transmise, procedura de control poate fi închisă sau ea va continua şi va face obiectul unui raport,chestiune care va fi decisă colegial. Controlul prin analiza sistemelor se fondează pe ideea că fiecare organizaţie trebuie să genereze propriul control intern, o structura şi anumite proceduri capabile de a garanta o bună funcţionare a sistemului. Dacă sistemele şi procedurile ce formeaza obiectul controlului intern par valide, auditorul identifică elementele cheie, testele şi poate astfel să limiteze numarul de sondaje efectuate înainte de a-şi formula opinia sa. Controalele Curţii de Conturi Europene trebuie să ţină cont de starea de progres a operaţiunilor de gestiune şi nu pot fi duse la îndeplinire pe parcursul mai multor exerciţii bugetare. In concluzie, controalele Curţii de Conturi Europene reprezintă adeseori un punct de plecare, mai degrabă decât o realizare: controalele sale justifică şi atrag verificări ulterioare şi mai aprofundate la mai multe sectoare, ori la nivelul administraţiilor naţionale. Competenţa de gestiune comunitară a fost delegate administraţiilor naţionale în numeroase domenii, fapt ce determină deplasarea progresivă a centrului de gravitate a controalelor spre statele membre. Prin urmare colaborarea între Curtea de Conturi Europeană şi instituţiile de control naţionale se impune nu doar în virtutea unei simple obligaţii juridice, ci din cauza suprapunerii competenţelor în materie de gestiune între administraţia europeană şi administraţiile naţionale. Trebuie adăugat despre Curtea de Conturi Europeană că întreţine numeroase raporturi şi contacte cu alte instituţii şi organisme de control din afara Uniunii Europene. Ea participă în special la întrunirile T.N.T.O.S.A.T. (Organizatia Internaţionala a Instituţiilor Superioare de Control) şi EUROSAT (instituţia europeană) la care Curtea de Conturi Europeană este unul dintre membrii fondatori. 12

Autonomia faţă de celelalte organe a Uniunii Europene şi de statele membre îi oferă garantarea îndeplinirii în cele mai sigure condiţii a funcţiei de control pe care o exercită. Unul din mijloacele utilizate în acest sens poate fi constituirea, de către preşedintele Curţii de Conturi a Uniunii Europene, a unui comitet de legatură cu conducători ai instituţiilor naţionale corespunzătoare.

Membrii Curtii Europene de Conturi Curtea Europeana de Conturi se compune din 15 membri care sunt numiti ce Consiliu, apoi urmeaza consultarea Parlamentului. Ei sunt alesi dintre personalitatile care fac parte sau au facut parte, in tarile lor, din institutii de control extern sau poseda o calificare speciala pentru aceasta functie. Desi aceasta conditie este exprimata optional, calificarea persoanelor in cauza trebuie sa fie remarcabila, avand in vedere ca este folosit termenul “personalitati” pentru ambele situatii. In plus, ei trebuie sa ofere toate garantiile de independenta. La primele numiri, 4 membri ai Curtii, desemnati prin tragere la sorti, primesc un mandat limitat la 4 ani, pentru a asigura o anumita continuitate a functiilor. Exista si posibilitatea reinnoirii mandatului. Membrii Curtii desemneaza din randul lor presedintele institutiei pentru o perioada de trei ani, reinnoibila. Fara sa fie magistrati, membrii Curtii dispun de garantiile destinate sa asigure independenta lor, macar ca aceasta notiune nu are aceeasi semnificatie intr-o institutie a caror membri isi pastreaza functiile in tarile lor. Membrii Curtii exercita functiile lor in interesul general al Uniunii, care inseamna o continuare a garantiei de independenta pe care ei trebuie sa o furnizeze la numirea lor (in sensul ca ei au obligatia de a nu solicita si de a nu accepta instructiuni din partea vreunui guvern sau organism). În afară de schimbarea ordinară şi de deces, funcţiile membrilor Curţii de Conturi încetează în mod individual, prin demisie sau prin destituire declarată de Curtea de Justiţie. Membrii Curţii beneficiază, de asemenea, de protecţiile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţiile Comunităţilor Europene. Pentru exercitarea funcţiilor de control, sunt constituite grupuri de audit ce repartizează respectivele competenţe între membrii care le compun şi au ca funcţie principală pregătirea deliberărilor Curţii de Conturi. Dispoziţiile tratatelor (articolul 247 din TCE) au scopul de a asigura independenţa şi imparţialitatea membrilor în exercitarea funcţiilor lor, întrucât ele stipulează că: „ Membrii Curţii de Conturi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii. În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceştia nu solicită şi nici nu accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici un alt organism”. Tratatul adaugă: “ Pe durata mandatului lor, membrii Curţii de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcţie, ei se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului şi după încetarea acestuia obligaţiile impuse de mandate, în special obligaţia de onestitate şi prudenţă în a accepta după încetarea mandatului anumite funcţii sau avantaje”. Formula este identică celei aplicate comisarilor. Textele comunitare prezintă condiţiile de decădere din drepturi a unui membru care nu mai îndeplineşte obligaţiile: “ Membrii Curţii de Conturi pot fi destituiţi din funcţiile lor sau pot fi declaraţi decăzuţi din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente numai în cazul în care Curtea de Justiţie constată, la cererea Curţii de Conturi, că au încetat să corespundă condiţiilor cerute sau să îndeplinească obligaţiile care decurg din funcţia lor”.

Puterile preşedintelui Preşedintele Curţii este desemnat de colegii săi pentru o perioadă de trei ani, iar mandatul său poate fi reînnoit. Modalităţile de alegere a preşedintelui sunt stabilite de articolul 9 din Regulamentul de procedură (aşa cum a fost adoptat de Curte la 31 ianuarie 2002). Preşedintele dispune de competenţe (articolul 10 din Regulamentul de procedură) în ceea ce 13

priveşte procedura: el convoacă şi prezidează reuniunile colegiului şi asigură buna desfăşurare a dezbaterilor. În conformitate cu articolul 19 din Regulamentul de procedură, preşedintele adoptă proiectul de ordine de zi al fiecărei şedinţe. El trebuie comunicat membrilor Curţii, cel târziu cu cinci zile lucrătoare înainte de reuniune. Şedinţele Curţii sunt prezidate de preşedinte şi, în caz de imposibilitate de exercitare sau de absenţă a acestuia din urmă, sunt prezidate de un membru, desemnat în conformitate cu regulile precedenţei(articolul 20 din Regulamentul de procedură), care asigură interimatul. În al doilea rând, preşedintele dispune de competenţe executive şi administrative definite de articolul 10 din Regulamentul de procedură al Curţii de Conturi. Aceste competenţe executive sunt prezentate în termeni foarte generali: preşedintele “asigură aplicarea deciziilor Curţii”. Din punct de vedere administrativ, preşedintele trebuie să asigure “buna funcţionare a serviciilor, precum şi buna gestionare a diferitelor activităţi ale Curţii”. În sfârşit, el este însărcinat cu reprezentarea Curţii de Conturi în toate relaţiile sale externe. De asemenea, preşedintele desemnează agentul însărcinat cu reprezentarea Curţii în toate procedurile contencioase în care este ea implicată. Dispozitiile privind interdictia exercitarii altor activitati profesionale, datoria de probitate si discretie, acceptarea de functii sau avantaje, dupa incetarea functiilor, cazurile de incetare a functiilor, privilegiile si imunitatile sunt, in general, identice cu cele prevazute pentru judecatorii Curtii Europene de Justitie. Pentru a satisface conditia de eficacitate si credibilitate, membrii Curtii au obtinut sa fie asistati de colaboratori in numar suficient si cu un inalt nivel de formare profesionala4. Sistemul de numire al membrilor Curtii de Conturi se distinge de cel al Comisiei sau al Curtii de Justitie (ai caror membri sunt numiti printr-un acord comun de guvernele din statele membre), prin faptul ca membrii Curtii de Conturi sunt numiti de Consiliu. Membrii Curtii de Conturi nu pot, in timpul functiilor lor, sa exercite vreo activitate profesionala remunerata sau nu. Ei nu pot sa fie promovati in functiile lor, nici declarati decazuti din dreptul la pensie sau alte avantaje, daca Curtea de Justitie constata la cererea Curtii de Conturi insasi, ca au incetat sa raspunda conditiilor cerute sau satisfacerea obligatiilor rezultate din functia lor5. Functiile lor iau sfarsit prin demisie voluntara sau demisie oficiala. La cererea Curtii de Conturi, Curtea Europeana de Justitie poate sa constate ca ei nu mai raspund conditiilor cerute sau nu mai satisfac obligatiilor rezultate din functia lor. Conditiile de munca, si in special tratamentele, indemnizatiile si pensiile membrilor Curtii de Conturi (indemnizatiile tin loc remuneratiei) sunt fixate de Consiliu cu hotararea majoritatii calificate. Membrii Curtii de Conturi beneficiaza de dispozitiile protocolului privind privilegiile si imunitatile aplicabile membrilor Curtii de Justitie. Membrii Curtii de Conturi, cu exceptia presedintelui, sunt repartiazati in doua grupe de audit regrupand, astfel, sectoarele in care sunt responsabili fiecare dintre ei. Curtea adopta avizele sale sau raporturile anuale cu majoritatea de membrii care o compun. Membrii Curtii de Conturi sunt in timpul mandatului lor inamovibili. Sarcinile functionale si sectoarele de control sunt repartizate intre cei 15 membri, iar deciziile sunt colegiale si se iau cu majoritate simpla.

14

Concluzii Curtea Europeană de Conturi încearcă, în mod constant, să determine o mai bună utilizare a banilor contribuabililor, participând asfel la ameliorarea sistemelor de gestiune. Observaţiile Curţii cu privire la gestiunea financiară a Comunităţii în cadrul raportului său anual sunt insoţite de răspunsurile instituţiilor în cauză. Adoptat în luna noiembrie a fiecarui an, raportul este examinat de Parlamentul European la recomandarea Consiliului Europei pentru descărcarea de responsabilitate a Comisiei Europene cu privire la execuţia bugetară. Prin rapoartele speciale sunt vizate domenii particulare ale gestiunii, care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În anumite situaţii instituţiile au nevoie de conciliere, în ceea ce priveşte anumite aspecte ale gestiunii fondurilor. Ele au posibilitatea de a cere avizul Curţii de Conturi, dar obligatoriu înaintea adoptării textelor referitoare la reglementările financiare şi la resursele proprii. Nu trebuie uitat că, Curtea de Conturi Europeană furnizează, în egală măsură, Parlamentului şi Consiliului o declaraţie de asigurare privind acurateţea conturilor, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor adiacente, declaraţia formală adresată contribuabililor prin care aceasta îi asigură că banii lor au fost utilizaţi şi că acest lucru s-a făcut în conformitate cu destinaţiile prevăzute. Dincolo de competenţele sale de control Curtea de Conturi Europeană are competenţe consultative în elaborarea bugetului Uniunii. Ea este consultată frecvent în ceea ce priveşte textele legale cu vocaţie financiară şi bugetară.

15

Bibliografie:

 Sterian Dumitrescu, Ana Bal - Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999  Cristina Oneţ - Dreptul finanţelor publice, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2005  Iordan Gheorghe - UE de la economic la politic, Ed. TRITONIC, Bucureşti, 2005  Elise Valcu, Mihai Delcea - Elemente de drept comunitar din perspectiva Proiectului de Constituţie Europeană, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. SITECH, Craiova, 2006  Site-ul oficial al Uniunii Europene: www.uniunea europeana.ro  Ton Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituţional şi comunitar european, Ed. Actami 2000, ed a V-a,Bucuresti, p. 202  Octavian Manolache, Drept comunitar, ed. a II-a, Ed. All beck, Bucuresti, 1999, pp. 115-116  Guy Tsaac E Droit communautaire generale, editia a VII-a,Ed. Armand Colin, 1999, Paris, p. 72.  www.infoeuropa.com  Drept Comunitar Note de curs ,Chisinau 2005  Drept Comunitar General-Tratat ,Bucuresti 2002  Integrarea Europeana-o perspective juridico-filosofica Stefan Munteanu.  Integrarea Europeana ,Chisinau 2008,Nicolae Brogari  Uniunea Europeana Institutii.Mecanisme,Dacian Cosmin Dragos.Drept European.

16