Babilon [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins:

Introducere ............................................................................................................. 2 1.Civilizația din Babilonul Antic ............................................................................ 3 2.Evoluția socială ................................................................................................... 3 3.Instituţiile de stat ................................................................................................. 4 4.Legile lui Hammurabi. ........................................................................................ 4 Concluzie: .............................................................................................................. 7 Bibliografie: ........................................................................................................... 8

Introducere

În următorul referat voi povesti despre civilizația Babilonului Antic care va fi caracterizată în paragradul 1.În paragraful doi se va povesti despre evoluția socială și despre formarea societății în Mesopotamia.Paragraful trei ne povestește depsre instituțiile de stat.O parte din Legile lui Hamurabi va fi descrisă în paragraful 4. Ca scop pentru referatul dat îmi pun studierea civiliației și evoluției sociale,instituțiile de stat și cu mai multa atenție voi studia informația ce ține de Legile lui Hamurabi.

1.Civilizația din Babilonul Antic Câmpia dintre râurile Tigru şi Eufrat, care din antichitate se numeşte Mesopotamia a fost leagănul celor mai vechi, arhaice civilizaţii umane. Printre aceste civilizaţii se numără şi cea sumeriană, care datează cu mileniul V î.e.n., evoluînd în condițiile orânduirii gentilice. Spre finele mileniului IV î.e.n., concomitent cu evoluţia forţelor de producţie, apare diferenţierea socială, se evidenţiază aristocraţia gentilico-tribală, apar primii robi. În perioada descoperirii orânduirii gentilice societatea din Mesopotamia era edificată în baza principiilor democraţiei militare,fiindu-i caracteristice următoarele organe de conducerei: I – consiliul celor bătrâni şi înţelepţi, din care făceau parte reprezentanţii aristocraţiei gentilice; II – adunarea populară, membrii căreia erau oamenii liberi din comunitate; III – conducătorii de trib: În sec. XXVIII – XXVII aceste funcţii erau eligibile, fiind decise de adunarea populară. Începând cu secolul XXVI î.e.n., în dependenţă de regiune, deţinătorii lor devin conducători ai oraşelor-state. . Către sec. al XXV-lea căpetenia nu mai este aleasă de Adunarea populară,ci de aristocraţie. Primei persoane în stat -regelui – i se dă o interpretare divină,concomitent se dezvoltă aparatul de stat în baza personalului de la curte, rudelor, persoanelor dependente de rege. Un rol important în constituirea unităţilor de stat şi de administrare l-au jucat templele, după prototipul organizării şi gestionăriii cărora se conducea şi cu statul în ansamblu. La intersecţia mileniilor IV–III î.e.n. în regiunea Mesopotamiei se formează un şir întreg de state mici cu o orânduire social-economică şi politică sclavagistă: Eridu, Ur, Larsa, Lagos, Umma, Şurupak, Kiş, Nippur etc.

2.Evoluția socială Conducerea societăţii mesopotamice din perioada culminaţională a dezvoltării sale (perioada babiloneană veche, sec. XIX – XVI î.e.n.), era alcătuită din: membrii familiei regale, patesii provinciali, funcţionarii de stat, preoţi. În fruntea ierarhiei sociale se plasau: regele cu familia sa, clerul suprem al templelor, demnitarii de stat care deţineau principalele funcţii administrative, fiscale şi juridice în aparatul de stat, comandanţii militari superiori. Ulterior societatea era formată din: a) funcţionarii laici, ecleziastici,militari medii şi inferiori; b) negustorii şi cămătarii; c) membrii liberi ai obştii săteşti.

În cadrul de legi al lui Hammurabi se evidenţiază o delimitare în mediul oamenilor liberi. Este vorba de avelum şi muşkenum: Avellum – era persoana cu un statut juridic privilegiat, se bucură de drepturi deplină. Muşkenum (trad. rom. prosternare era un cetăţean liber cu drepturi limitate). Pierzând legătura cu obştea sătească, el, fără mijloace de producţie, deci fără de pământ se transforma în arendator. Muşkenumul putea să aibă avere şi chiar robi, protejaţi în cadrul proprietăţii palatului în serviciul căruia ei se aflau. Robii (vardum), alcătuiau categoria cea mai inferioară a societăţii. Familii cu un venit mai modest aveau 2-5 robi, cele înstărite – câteva zeci.

3.Instituţiile de stat Regele deținea funcțiiile legislativă, administrativă; religioasă; diplomatică; executivă; militară şi judiciară. Palatul regal, condus de mâna dreaptă a regelui – Nubanda . El era împuternicit să organizeze şi să dirijeze atribuțiile executive. Puterea regală se baza pe armată. În faza iniţială aceasta era formată în baza voluntarilor din popor, dar concomitent exista garda regală cu funcţii inclusiv poliţieneşti şi era compusă din mercenari. În epoca regelui Hamumrabbi armata era compusă din ostaşi liberi: -

redum, cu armuri grele;

-

bairum, cu armuri uşoare.

Pentru serviciul prestat aceștea erau împroprietăriţi cu terenuri de pământ –ilcu.În perioada marilor companii, armata regulată a regelui era completată de formaţiunile paramilitare ale comunităţilor ţărăneşti ale oraşelor sau templelor. Organizarea judiciară din Babilonul Antic dispunea de un propriu sistem ierarhic,care a concentrat principalele funcţii, judiciare. Judecătorul suprem era regele, care personal precăuta dosarele şi cazurile legate de securitatea statului.Atribuții avea și Tribunalul Templului, care în temei erau preocupaţi de cazurile încălcării eticii, moralei şi cultului religios.Concomitent activau tribunalul cartierului urban și tribunalul obştii săteşti.

4.Legile lui Hammurabi. Cea mai ponderabilă culegere de acte juridice sunt considerate Legile regelui Hamumrabi scrise în anul 1775 î.e.n., deci în sec. XVIII. Acest cod de legi este compus din: Introducere, Conţinut şi Încheiere. Iniţial ele au fost scrise pe tăbliţe de lut, apoi textul a fost epigrafat pe o piatră de diorit,

descoperită de arheologii francezi în anul 1901 în oraşul Sussa. În total Codul de legi al lui Hamumrabi numără 282 de articole, dintre care: a) art. 1-5 – instrucţiuni de ordin procesual; b) art. 6-126 – reglementează relaţiile de avere; c) art. 127-195 – drept matrimonial-familiar şi succesoral; d) art. 196-282 – drept penal; dispoziţii privitoare la taxele de remunerare salarială; la statutul robilor etc. Contractele de cumpărare-vânzare Codul fixa trecerea obiectului dintr-o mână în alta, prin martori, forma scrisă sau verbală. Extinderea schimbului de mărfuri a avut drept rezultat răspândirea vinderii în rate, în credit. Dacă averea lăsată spre păstrare era furată, proprietarul primea o recompensă dublă a preţului acesteia. În acelaşi timp, dacă persoana cerea un obiect pe care nu l-a depus spre păstrare şi aceasta era demonstrat, atunci ea plătea un preţ dublu pentru lucrul pretins. Multe articole ale Legilor lui Hamumrabi sunt consacrate Contractului de Arendă a pământului. Acesta se încheia pentru o perioadă de 1-2 ani. Arendaşul era obligat să achite 2/3 din viitoarea roadă şi să restituie terenul deja prelucrat. Conform Contractului de înăimire persoana care angaja vite cornute, sclavi, inventar etc., era responsabil pentru acestea. În caz de schilodire, defectare etc., obiectul era recompensat: rob pentru rob, cal pentru cal etc. Când cel ce se înăimia la lucru era o persoană liberă din punct de vedere juridic, contractul prevedea o salarizare concretă (medicul – pentru operaţie; constructorul – pentru edificare; profesorul – pentru predare etc.). Contractele corporaţie erau întocmite cu scopul de a cumpăra o vită, pe care părţile s-o folosească împreună; cu scopul obţinerii unui împrumut etc. Venitul şi pierderile erau repartizate în dependenţă de cotizaţia depusă în bugetul comun. Aceste operaţii erau efectuate în templu, deci în prezenţa, în faţa zeilor. Succesiunea, transmiterea averii era realizată în baza principiului rubedenia prin sânge. Moştenitor primar era fiul mai mare. Fetele moşteneau doar în cazul absenţei băieţilor, în rest primeau zestre la măritiş. Soţia rămasă vădană (văduvă) de obicei nu moştenea nimic, cu excepţia zestrei sale şi a cadourilor făcute ei, dacă erau făcute, de către soţ. Dacă acestea deja lipseau, ea avea dreptul la aceiaşi cotă ca şi ceilalţi moştenitori. Crima, pedeapsa, judecata Cele mai serioase şi periculoase infracţiuni din Mesopotamia erau considerate: acţiuni antiregale, îndreptate împotriva religiei, marilor demnitari de stat sau ecleziastici. Babilonenii deosebeau mai multe categorii de infracţiuni:

I – îndreptate împotriva Proprietăţii (pentru furt, jaf, adăpostirea de robi) se prevedea pedeapsa cu moartea, amendă foarte mare – 30 de preţuri. Dacă furtul se realiza prin spargere, hoţul era îngropat de viu; dacă în timpul unui incendiu – hoţul era aruncat în foc; II – împotriva personalităţii: omor; răpirea copiilor mici – pentru aceste crime, ca şi pentru omuciderea nepremeditată, se pedepsea cu moartea. Pentru schilodire se aplica TALIONUL; III – împotriva familiei: adulterul ori infidelitatea conjugală a soţilor, răpirea sau substituirea copiilor mici; consangvinitate (relaţia între frate-soră; tată-fiică; mamă-fecior) se aplica pedeapsa cu moartea, sterilizare sau, dezonorare prin vinderea în robie; Sistemul de sancţiuni, ori pedepse era foarte mobil: pedeapsa cu moartea: pedepse corporale (orbirea, tăierea urechii, nasului, mâinii, sânilor la femei, bătaia); amenda (de la preţul dublu la de 30 de ori mai mare). Legile lui Hamumrabi prevedeau pedeapsa capitală în mai mult de 30 de cazuri, prin: ardere, înecare, tragerea în ţeapă, îngropare de viu etc. O particularitate a acestei legislaţii consta în faptul păstrării: răspunderii colective,precum şi principiul talionului.

Concluzie:

În concluzie pot să spun că Istoria ddreptului a Babilonului Antic,a fost o tema destul de interesantă.Am studiat cu plăcere subpunctele acetui referat și a învățat lucruri interesante ce țin de civilizația,evoluția socială,instituțiile de stat a Babilonului Antic și nu în ultimul rînd despre Legile lui Hamurabi.

Bibliografie: Smochină A., Istoria universală a statului şi dreptului. Vol. I, II, Chişinău, 2002. Smochină A., Teme de seminar la Istoria statului şi dreptului, Chişinău, 1996. Guştiuc A., Chirtoacă L., Roşca V., Istoria universală a statului şi dreptului. Vol. I, II,III,IV. Chişinău, 2001/03 Hanga V., Istoria generală a statului şi dreptului, Bucureşti, 1958. Istoria Orientului Antic, Chişinău, 2000. Istoria Romei Antice, Chişinău, 1992. Istoria Greciei Antice, Chişinău, 1994. Istoria Evului Mediu. Vol.I-II, Chişinău, 1991. E. Baidaus, M. Rotaru, Istoria Universală a Statului şi Dreptului. Ghid pentru studenţi. Chişinău, 2003 E. Baidaus,Din istoricul modalităţilor de sancţionare penală în Orientul antic: studiu de caz China, în Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Chişinău, 2002, p.63-67; Baidaus E., Un imperativ al Tranziţiei – problema periodizării Istoriei Universale Medii şi Moderne, în Făclia, 16 februarie 2002, pag. 6. Baidaus E., Raţionamente privind predarea Istoriei Evului Mediu în Republica Moldova, în Făclia, 20 aprilie 2002, pag. 3. Dicţionar tematic al Evului Mediu Occidental. Iaşi, 2002 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/005__Istoria_universala_a_statului_si_dreptului.pdf