Arta razboiului [PDF]

Zitiervorschau

© Editura ANTET

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii ANTET

Redactor: Nicolae Năstase Tehnoredactare computerizată: Cristina Antonescu Coperta: Ion N ăstase

ISBN 973-9241-98-0

Tiparul executat sub comanda nr.12111999, la Imprimeria de Ve�t R.A., Oradea, str. Mareşal România

Ion A;ntonescu nr.

105,

Convins că este permis să lauzi un om care nu mai există, pentru că lTIOartea ne scuteşte de orice motiv, de orice suspiciune, inclusiv în ce priveşte lauda, nu mă voi teme să plătesc aici tribut corect de elogii prietenului lneu, Cosimo Rucellai, al cărui nume nu mi-l pot aminti fără să lăcrimez. El avea toate calităţile pe care cmev'l-le-ar doti pentru un 'prieten şi pe care patria le cere uilor săi. Cred că nu este nimic maifrumbs, cu excepţia vieţii, pecât a te sacrifica de buri�voie pentru . prieteni. Şi n imic nu este prea greu atunci când doreşti să faci totul, când nu pre­ cupeţeşti nimic pentra a face ceva pentru patrie. Declar că printre oamenii pe care i-am cunoscut şi frecventat nu am întâlnit pe altcineva care să mă entuziasmeze şi să mă înflăcăreze mai mult atunci ,când erau relatate faptele mari şi fr,tunoas�. Singurul regret pe care şi l�a exprimat.pe pa­ tul morţii a fost acela de a le mărturisi'prietenilor că moare în -propriul pat, tânăr şi lipsit de -gloriej fără ca-1n cariera lui să se fi p utu t remarca printr-un serviciu deosebit. El aprecia c.ă nu ar fi nimic de zis despre et cu exceptia fap­ tulul' că a fost un pneten fj'd�1. - Dat înilipsa faptelOl ::l I)'q

UUUUU

�

uuuuu

UUUUU

uuuuu uuuuu

J

J

0 0 000 OOOOX 00000 O OOOX 00000 OOOOX 00000 oooox 00000 0000)( 0 0000 OOOOX "rj - 00000 o. : '>:

uuuuu

00000

J

J lU DJiI

U tl U U U

000 0 0

U U U U tl

00000

uuuuu

00000

uuuuu

0 0 .0 0 0

uuuuu

00000

uuuuu

00000

uuuuu

00000

uuuuu

00000

U ti U U U

00000

uu u u u

00000

uuuuu

00000

U U U ll U

00000

uuuuu

00000

uuuuu

00000

uuuuu

00000

uuuuu

xxxxx

uuuuu

J

xxxxx

J lU D .li{

62

N I C C OLO MAC H IAVELLI

Pentru a forma o "piaţă " î n acest batalion cu vârfuli, trebuie luate ultimele opt rândUli din cele cincisprezece rândwi a douăzeci de oameni si duse la nivelul celor două vârfuti; care vor deveni astfel �ltimele ale "p�eţei". Acolo vor fi plasate bagajele, comandantul de batalion şi drape� lele, dar nu şi artileria, care va fi trimisă, în acest caz, în faţă sau pe flancurile batalionului. Această manevră este utilă attmci când trebuie să se treacă prin locuri suspecte. Totuşi, rămâne preferabilă formaţia unui batalion fără "vâr� fiui" şi fără "piaţă". Deşi, atunci când tr�.bui� să pună la adăpost oameni fără apărar e, este foarte necesar batali­ onul cu vru·furi. Elveţienii au şi mai multe formaţii de luptă. Un a din­ tTe acestea are fOfInă de cruce. Ei îşi pun astfel la adăpost puşcaşii, într-unul dintre spaţiil e formate între braţele cru­ cii. Dar cum toate aceste manevre sunt bune numai în ac­ ţiuni spedaie, iar singurul meu scop este de a pregăti lnai lnulte batalioane să lupte Î1npreună, este inutil să vorbim aici despre asta: Cos. Mi se pare că înţeleg foarte bine sistemul tău de instruire pentru soldaţii din aceste batalioane, dar cred că, dacă' îmi amintesc bine, 'în afară de cele zece batali­ oane mai ai în brigada ta o mie de suliţaşi speciali şi cinci sute de veliţi speciali. Nu-i instruieşti şi pe ei? FABR. D a, fără îndoială şi cu cea mai'mare grijă. Pe aceşti suliţaşi îi instruiesc pe companii, la fel ca pe bata­ lioane şi i-aş folosi mai curând pe aceştia în acţiuni spe­ ciale, când ar fi vorba de o escortă, de a obliga tara ina­ lnică să plătească si de alte operatii similare. în' ce-i pri­ veşte pe ve1iţi, i�aş in str ui pe loc, fără a-i aduna. Întrucât ei sunt destinaţi să lupte în afara fonnaţiei, este inutil să fie, adunaţi şi puşi să 'facă exerciţii împr.eun ă . Este sufi­ cient ca ei să fie bine instruiţi prin exerciţii speciale . Trebuie deci, şi nu pot să nu mă repet, ca soldaţii ba­ .talioanelor să fie instruiţi cu grijă să-şi menţină locul în fonnaţie, să-şi recunoască poziţia, să se replieze dacă ina­ micul sau terenul i-a pus în dezordine. Când au căpătat

Arta războiului

63

această aptitudine, este usor să înveti un batalion ce po­

ziţie trebuie să ocupe şi �are sunt �peraţiile sale în ca­ drul armatei. Orice republică sau Olice monarhie care

va acorda întreaga gIijă şi va face toate efortuIile pentru a dispune de o armată atât de organizată şi să fie sigură că prin astfel de exerciţii va dispune permanent de sol­ daţi excelenţi, supeIioIi celor ai vecinilor, d e stinaţi să im­ pună şi nu să accepte legea. Dar, aşa cwn V-aIn spu s deja, dezordinea guvernelor noastre nu ne-a oferit decât indi­ ferenţă şi dispreţ pentru aceste instituţii . Aşa s-a ajuns să aveln armate foar te proaste şi, chiar dacă există şi-unii co­ mandanţi sau soldaţi care au cu adevărat con1p etenţă, le este inlposibil să ne dovedească acest lucru. Cos. Ce atelaje ai vrea să urmeze fiecare dintre aceste

batalioane?

FABR. Mai întâi, nu voi permite niciunui a dintre cen­ turioni sau dintre decurioni să se deplaseze călare, iar co­ mandantului de Qatalion, dacă ţine neapărat, îi voi da un catâr şi un cal. I-aş da două furgoaI1e, câte unul fiecărui

centulion şi două pentru trei decurioni. Căci îmi propun să-i cazez împreună, aşa cum voi arăta mai jos. Fiecare batalion va avea astfel treizeci şi şase de furgoane care vor căra lnai întâi toate corturile şi, ustensilele de bucatărie, securil� şi ţăruşii necesari campamentului. Restul de ba­ gaj va fi pur tat, dacă oC!.meniÎ nu sunt prea înc�caţi. Cos. Nu mă indoiesc de utilitatea comandaI1ţilo r pe care îi ai la fiecare batalion, dar nu te telni că atâţia cOlnan­ danţi pot du ce la: provocarea confuziei? FABR. Aşa ar fi, dacă nu ar depinde toţi de un singur cOlnandant. Această dependenţă face ordinea, căci altfel, cu un număr atât de mar e de ofiţeri. ar fi imposibil să con­ duci un batalion. Căci acesta este ca un zid care , înc1inân.. du-se în toate părţile, are nevoie lnai curând de un mare nUln ăr de stâlpi inai subţiri, decât de câţiva stâlpi foarte solizi, căci toată forţa unuia dintre aceşti stâlpi nu poate hnpiedica zidul să cadă pe o anumită distanţă-o Trebuie deci ca într-o armată, printre zece soldaţi să se găsească

PLANŞA Nr. M anevra

3---

p entru a transforma un b atali on â f i î n b atalio n cu " pi aţă "

cu v r ur

J

o.

(l) l-< '"d

'"3 u Q CI:!

�

J

J

J

uuxooooooooooooooxuu

u u xooooooooooooooxuu

u u xooooooooooooooxu u

uuxooooooooooooooxuu

uuxooooooooooooooxuu

u u xooooooooooooooxuu

u uxoooooo ooooooooxuu

uu xooooooooooooooxuu

u u x o o o o o o o oooo oooxuu

uuxooooooooooooooxuu

u u xooooooooooooooxuu

uuxoo ooooooooooooxuu

uu xo oooo o ooooooooxuu

u u xooooooooooooooxuu

u u x oooooooooooooo xuu

u uxooooooooooooooxu u

uuxoo

ooxuu

uuxooooooooooooooxuu

uuxoo

ooxuu

uu xooooooooooooooxuu

u u xoo u u xoo u u xoo u u xoo uuxoo

1 SZS ��B!d

oox u u ooxuu ooxuu ooxuu ooxuu

�

� ::J (')

E..

�

�> ::J crq

P.

(l) H '"d

uuxoooooooooooo ooxuu uuxo ooouooo600 000xuu

'"3 u

u u xoooooo oo ooooooxuu

�

uux ooooooo o o o o o ooxuu

Q CI:!

u u xoooooo ooooooooxuu

uxooo

oooxu

uxooo

oooxu

uxooo

uxooo

oooxu

uxooo

uxooo o o o o o o o o o o o ooxu

uxooo

u x o o o o o oooooooo oooxu

uxooo

oooxu

u u o ooooooooo oooooouu

u u o oo

ooou u

u u oo oooooooo oooooouu

uu ooo

ooo uu

u u ooooooooo ooooooouu

uuooo

ooouu

u u o ooooo o o oooooo o o u u

u u ooo

ooouu

u u o o o o o o o o o o ooo ooouu

uuooo

oo o u u

J

J

J WOJd

oooxu

uxooo

1 SZS

oooxu oooxu oooxu

J �UOJd

:::1 � ::J (')

S r.n

EJ,

::l crq

Ordinea marşului care precede manevra

•• 00000 00000 00000 00000 0 00 0 0 00000 00000 00000 0 0 000 0 0 000 •

00000

ooxuu

u uxo o

00000

ooxuu

u u xo o

00000

o o xu u

u u xo o

00000

ooxu u

u u xo o

00000

ooxuu

1.. S ZS

ooxuu

00000

ooxuu

00000

ooxuu

o oxu u

u u xoo u uxoo u u xoo uuxoo u u xoo .....

u u x oo

o.. Q) 1"'d

u uxoo ' u uxoo

"3

lI U X O O

�

u u xoo

u Q CI:!

J ooxu u

ooxu u o o xu u o o xu u

�

Il' !:l (J

000 0 0

ooxuu

00000

ooxuu

'0 0 0 0 0

ooxu u

00000

oooxu

u x o oo

000 0 0

o o o xu

u xo oo

0 00 0 0

o o ox u

uxooo

00000

oooxu

uxooo

00000

oo o x u

uxooo

00000

o oo u u

uu o oo

00000

o oo u u

uuooo

00000

o oo u u

U U XOO

S-

�

tu> !:l crq

u u ooo

00000

ooouu

uuooo

00000

ooouu

u u o oa

J �UO.ld

J

J

•

••

N I C C OLO MAC HIAVE LLI

66

unul caret fiind lnai activ, mai curajos sau cel puţin lnai au­ toritar, care să-i mobilizeze şi să-i dispună pentru luptă prin curajul său, prin vorbele sale şi prin exelnplul propriu. Ceea ce probează cât de necesare sunt într-o annată cele de lnai sus, ca ofiţerii, drapelele şi muzica este faptul că le găsitn şi la noi, dar fără ca no� să tragem învăţămintele necesare. Dacă se vrea ca decurionii să facă toate serviciile ce se aşteaptă de la ei, trebuie ca fiecare dintre ei să-şi cunoască bine soldatii, să doannă si să facă de gardă cu ei, să lupte în aceleaşi rânduri. În fel� acesta ei se servesc de regulă şi de jaloane pentru a menţine rândurile drepte şi strânse, iar dacă se întâmplă ca acestea să se rupă, ei le pot reface de îndată. D ar subofiţerii noştri de aii nu sunt buni decât să pri1nescă o soldă cât mai mare si să facă ceva serviciu. La fel este şi cu drapelele , care nu mai stmt folosite în scop militar, ci nUlnai la paradă. Anticii, din contră, le foloseau ca ghid şi semn de raliere. Când se oprea, fiecare, instruit fiind asupra locului pe care trebuie să-I ocupe faţă de dra­ p el , se Întorcea imediat acolo; dacă drapelul era î n lniş­ care sau oprit, ei se mişcau sau se opreau. Trebuie deci ca o armată să aibă mai multe corpwi diferite şi fiecare corp să aibă drapelul său şi semnalele sale, aceasta fiind modalitatea de a-i da tni şcare şi viaţă. Soldaţii tJ-ebuie să urmeze drapelul, iar drapelul - mu­ zica. Dacă aceasta e ste bine dirijată, ea conduce armata; fiecare soldat, potrivindu-şi p aşii după ritmul muzicii îşi mentine mai usor locul în formatie. Astfel, anticii 'aveau în armatele lor'flaute, fluiere şi aite instrumente perfect acordate. Aşa cum un dansator nu-şi greşeşte niciodată paşii dacă respectă măsura, o arInată care îi acordă ace­ eaşi atenţie se menţine totdeauna în ordine. -Anticii mo­ -dificau tonalitatea, pupă cum voiau ca soldaţii să fie furi­ oşi, calmi sau să le oprească elanul. Stilul doric inspira constanţă; stilul frigian - furia. , Se spune c� Alexandru, auzind din întâmplare, pe când efa la masă, ritJnul frigian, s a repezit imediat să-şi ia armele. Trebuie redescopeIite '

-

Aria războiului

67

toate aceste lno dalităti si, dac ă se vor întâmpina unele dificultăţi, totuşi ele trebui e lnai puţin auibu ite celor care instruiesc armata Plin co menzi fiecare le poate modifica, dar soldatul trebuie să-şi o bişnuiască utechea să le dis­ tingă corect. Astăzi lnuzica nu este bună decât să facă zgo­ mot. Cos. Aş dori să-lni explici de ce in stituţiil e militare au ajuns să fie atât de dispreţuite azi, de ce sunt privite cu atâta indiferentă si ur nlate cu atât de puti nă o rdin e ? FABR. Îti voi răspunde cu plăcere la î�trebări. Stii că printre militarii renumiţi se nUlnără un mare num�r din EW'opa, puţini în Afri ca şi mai puţini în Asia. Cauza aces­ tei diferenţi eri este c ă aceste două părţi ale IUlnii nu au cuprins decât una sau două monarhii mari şi fo arte Pl1ţine state republicane, pe când în Europa existaU' câteva regate şi un lnare tlumăr de republici. Oamenii nu devin superiori ŞI nu-şi desfăşoară talentele decât dacă sunt fo­ l o siţî şi încurajaţi de c ătre suveranul lor, fie acesta mo ­ narh saţl republică. Acolo unde sunt mulţi suverani, se nasc si foarte multi oameni mari. Acestia se răresc atunci când �unt puţini s�verani. În ce priveşte Asia, după ce sunt pom eniţi Ninos, Cyrus, Artaxerxe şi Mithridate, mai ră­ mân :foar te puţini generali care să lnerite a fi citaţi Dacă laşi la o p ar te ceea ce este ascuns în noaptea �ntichităţii egiptene, în Africa nu vei avea de lnentionat decât pe Mas­ sinissa, lugurtha şi pe gen eralii cartaginezi, dar numă­ rul lor este destul de mic, d�că îl compari cu tot ce a pro­ dus Europa. Ace asta a dat nastere la o lnultime de-oameni mari, al căror nwnăr ar fi şi mai lnare, dacă i am pute a adăuga pe toţi cei pe ţare vicistitudinile timpurilor i-au con­ damnat la uitare. Căci meritul este cu atât-mai cunoscut, cu cât sunt lnai multe state obligate de necesitate sau de vreu n inter:es major' s ă�r încu raj eze cu' adevărat. As i a ' nu a oferit d e cât puţini oaineni mari, deoarece, unită. fiind aproape în întregim e sub un singur imperiu, ime n sitate a ei a menţinut o ceL.ţnai ad e se a -în pace şi a .

.

.

,

,

-

'

-

68

N I C C O LO MAC H IAVELLI

împiedicat orice eforturi ale vreunui geniu întrepIinză­ tor. La fel s-a întâluplat în Africa, cu excepţia Cartaginei, unde au apărut câteva nU1ne ilustre. Căci trebuie recu­ noscut faptul că apar mult lnai mulţi omueni mari într-o republică, decât într--o lllonarhie: în prima este onorat me­ ritul, în cealaltă - teama; în plima meritul este încurajat, în cealaltă se încearcă a fi înăbusit. Europa, din contră, plină de r�publici şi monarhii, tot­ deauna neîncrezătoare unele faţă de altele, era obligată să-si mentină institutii militare cât mai puternice si să le ac�rde O1�oruri luarilo r căpitani de osti. Grecia, î� afară de Macedonia, ntunăra astfel o Inu1ţinie de republici, care produceau, toate, oameni foarte lllari. Italia era locuită de romani, samniţi, etrusci şi gali cisalpini. Galia, Genna.l1ia şi Spania erau împărţite Într-un mare număr de republici şi monarhii. Şi dacă, în comparaţie cu Roma, nu cunoaş­ tem decât un J1.umăr fom-te mic de eroi, ar trebuie să acu­ zăm pentru asta parţialitatea i�torici] or care, cel mai ade­ sea sclavi ai întâlnplării, nu-i celebrau decât pe învingă­ tori. D ar nu trebuie să ne îndoim că la etrusci şi samniţi au fost o mulţime de generali care, înainte de a fi învinşi, au luptat o sută cincizeci de ani împotriva romanilor. Pu­ tem spune că la fel a fost şi în Galia şi Spania. Dar această glorie pe care istoricii o refuză indivizilor, ei o oferă în în­ tregitne popo arelor, cărora le proslăvesc până la entuzi­ asm dârzenia în a-şi apăra libertatea. Dacă este adevărat că numărul de oameni luati de­ pinde. de numărul de state"ar trebui trasă concluzia că, dacă acestea dispar, numărul de oameni mmi scade, pe măsura reducetii numărului de ocazii pentru a-si exer­ cita capacitatea. Întrucât IInperiul Roman s-a mărit şi a distrus toate statele din Europa şi Africa şi din cea lnai mare parte elin Asia, nu a'mai rămas loc pentru merite de­ cât pentru Roma şi oamenii mari au devenit destul de rari, atât în Europa, cât si în Asia. Cum nu mai exista virtute decât în această capitală a lumii, primul germene al co­ rupţiei a antrenat corupţia în întreaga lUIne , iar barbarii

Arta războiului

69

au răvăşit fără Ini1ă un itnperiu care stinsese virtuţile al­ tor state, fără să şi le fi păstrat pe ale sale. Fărâmiţarea provocată imperiului de această revăr­ sare a barbarilor nu a favorizat ca antica virtute militară să se menţină în Europa. Mai întâi, nu se revine uşor la institutii căzute în desuetudine. De aceasta ar trebui acu­ zate şi 'noile moravuri introduse de către religia creştină. Nu mai era atâta nevoie de a rezista în fata inanlicului. Aşa că învinşii erau lnaşacraţi sau accepta� o viaţă mize­ rabilă, Într-o sclavie permanentă. Orasele cucerite erau jefuite sau locuitorii erau alungaţi, dup� ce li se luau toate bunurile. Aceştia erau împrăştiaţi în cele patru vânturi şi nu erau lmzelii pe care cei învinşi să nu :fie obligaţi a le su­ porta. Orice stat, înspăÎlnântat de atâtea necazuli, şi-ar fi ţinut permanent armata în activitate şi ar acorda mali ono­ ruri olicărui nillitar remarcabil. Astăzi toate aceste temeri nu mai există, în cea mai mare parte. Viaţa învinşilor este aproape totdeauna respectată, ei nu sunt ţinuţi mult timp prizonieri şi îşi recapătă foarte uşor libertatea. Un oraş poate foarte bine să se revolte de douăzeci de ori, el nu este niciodată distrus. LocuitOlii îşi păstrează toate pro­ prietăţile şi singurul lucru de care s-ar putea telne este să fie obligati a plăti o contributie. Asa că, ei nu vor tre­ bui sa se supună instituţiilor lnilitar� şi să suporte obo­ seala exerciţiilor pentru a scăpa de pericole de care nu se lnai teln. De altfel, diferitele părţi ale Europei numără un număr mic de suverani, dacă facem comparatia ,cu ce era altădată. Întreaga Franţă era supusă unui singUr rege, Spania - altuia, iar Italia nu era foarte divizată. Statele Inici trec de partea învingătorului, iar statele puternice, din motive pe care le voi dezvălui imediat, nu au a se teme de­ loc de o ruinare completă. Cos. S-au văzut însă, în ulfunii douăzeci si cinci de ani, oraşe jefuite şi state distruse. Acest exempiu ar trebui să fie o lecţie pentru alţii, pe care îi face să simtă nevoia de a reveni la vechile institutii. FABR. As a este. Dar s� observăm că printre orasele ,

,

70

NICCOLO MACHIAVELLI

ce au fost j efuite nu a fost niciodată. vreo capitală ci nu­ mai câte un oraş de mâna a doua. A fost Tortona .şi nu Milano, Capua şi nu Napoli, Brescia şi nu Veneţia, Ra­ vena şi nu Roma. Aceste exelnple nu schilnbă deloc sis­ temul guvernanţilor. Ele nu au alt efect decât să le inspire o mare dorinţă de a se despăgubi pe seama contribuabi­ lilor.. Ei nu vor să se supună neplăcerilor cauzate de exer­ citiile militare. Ei priveau toate acestea ca :fiind inutile sau c� nişte lucruri de la care nu a'Şteptau nimic. În ce-i pri­ veşte pe cei care şi-au pierdut puterea, de ale căror exem­ ple trebuie să ne ferim, ei nu mai au mijloacele de a-şi re­ para erorile. Aşa că unii renunţă la aceste instituţii din ne­ putinţă, alţii din ignoranţă şi lipsă de voinţă. Eu pot, ca o dovadă a adevărului opiniei mele, să-ţi citez Germ�nia. Virtutea ei militară este întreţinută de numărul mare de state pe care le cuprinde şi tot ce este bun azi în armatele noastre le datorăm lor. Preocupate de puterea lor, aceste state au fost cele care au respins sclavia, ştiind astfel să-şi păstreze autOlitatea şi conside­ raţia. Iată cauzele ce lni se par a explica in diferenţa ară­ tată astăzi faţă de talent�le lnilitare. Nu ştiu dacă vei găsi rezonabile cele de mai sus şi dCl;Că te vei mai îndoi în a­ ceastă privinţă. Cos. Nu, deloc. Lucrul este perfect demonstrat. Te rog nUlnai, pentru a reveni la subiectul nostru principal, să-rni spui în ce manieră ţi-ai armoniza cavaleria cu aces­ te batalioane, la ce număr s-ar tidica şi, în fine, ce coman­ danti si ce arme le-ai oferi? FAER. Să nu te nuri dacă ţi s-ar părea că. aş fi uitat a­ ceastă parte a subi�ctului meu. Am două motive pentru a nu vorbi decât foarte puţin despre asta: primul este că forta reală a unei armate constă în infanteria ei; cel de-al doilea este că, totuşi, cavaleria noastră este mai puţin proas­ tă decât infanteria noastră şi că, dacă ea nu este superi­ oară celei a anticilor, dar ea îi este comparabilă. în rest, aIn vorbit deja despre lnaniera de a o instrui. Referitor la annele ei, nu aş schhnba ninii c din ce este utilizat as-

Arta războiului

71

tăzi, atât pentru cavaleria uşoară, cât şi pentru cuirasieri. Aş vrea numai ca şi cava1eria uşoară să fie în întregÎ1ne dotată cu arbalete, în c01nbinaţie cu un număr de puş­ caşi. Deşi în operaţiile obişnuite ale războiului aceştia ar părea destul de inutili, ei sunt totuşi destul de folositorÎ atunci când este vorba de a-i speria pe ţărani şi de a-i pune să lnentină o trecere ce se doreste a fi mentinută. Ei au lnai mu'ltă frică de o puşcă decât de douăze�i alte arme. în prezent, este vorba de a stabili la ce valoare tre­ buie să se ridice cavaleria. Întrucât im.ităm legiuni1e ro­ mane, nu aş da la fiecare brigadă decât trei sute de oa­ meni pentru cavalerie, din care 50 cuirasieri si 250 de ca­ valerie uşoară; fiecare dintre aceste două categorii va avea un comandant �e escadron, cincisprezece decurţoni, o lnuzică şi un drapel. Aş da câte cinci furgoane pentru zece cuirasieri şi câte două furgoane pentru zece oameni din cavaleria usoară; la fel ca cele de la infanterie, ele vor căra corturile, ustensilele de bucătărie, securile şi ţăruşii şi alte bagaje, dacă mai rămâne loc. Şi să nu critici aceas­ tă regulă pe care eu o impun, pe lnotiv că astăzi aceşti cui­ rasieri au patru cai după ei, căci acesta este un mare abuz. în Gennania, cuirasierii nu au decât un cal, iar un furgon deserveşte douăzeci de oameni, pentru a le căra baga­ jele. Cavaleria rOlnană nu avea nici ea suită. Ea caza lângă ea numai pe Triari, care ajutau la pansarea cailor. Este o uzanţă pe care am putea-o imita, aşa cum ani dat de în­ ţeles când vorberun despre crunpare. Şi am avut marele neajuns de a neglija exemplul pe care ni-l oferă romanii şi , pe care ni-l dau astăzi nemţii . Cele două escadroane care ar face parte din brigadă, ar putea sa se întrunească uneori împreună cu batalioa­ nele şi să se inst:ruias�ă hnpreună pentru un război mai mic, pentru a învăţa să se recunoască la nevoie. Dar des­ tul despre acest subiect. Este vorba să punem o armată în situaţia de a da piept cu un inarnic pe cru�e să-I învingă. Acesta este scopul oricărei annate şi al preocupărilor de o instrui.

CYl2{ T�Yl Yl

III

Yl

-

Pentru că schimbăm telna, rog ca altcineva să fie însărcinat a pune întreb ă.Ii . Mă tem ca la sfâr.şit să nu fiu tratat ca fiin d un trufaş. Este un neajuns pe care nu l-aş putea suporta. Aşa că abdic şi transmit autorita­ tea mea aceluia dintre alnici care ar dori să o preia. ZANOBI. .Aln dori foarte luult ca tu să continui; dar pen­ tru că tu doreşti altfel, deselnnează totuşi pe succesorul COSIMO.

tău.

zio.

COSIMO.

Las această grijă în seama lui segnor Fabri­

FABRIZIO. Mă ocup cu plăcere de această lnisiune şi vă voi propune să unnăm lnetoda veneţieni1or, care dă­ deau totdeauna cuvântul celui lnai tânăr. RăzboiuJ este o treabă a celor tineri şi ei sunt cei mai în Inăsură să vor­ bească despre el, căci ei sunt cei mai capabili să-I ducă la bun sfârşit. Cos. Deci 'este rândul ţău, Luigi. Sunt încântat să te văd luându-mi locul şi sper că nu va :fi vreun nemulţumit de un as1fel de interlocutor. Dar să nu mai pierdem tiln­ pul şi să revenim la subiectul nostru. FABR. Pentru a asigura cele mai bune mijloace spre a organiza,o armată În luptă, trebuie lnai întâi să vă explic care era metoda grecilor si rOlnanilor în acest dOlneniu. Întrucât scriitorii din anti�hitate vă oferă toate c1arifică­ riIe pe care le-aţi putea dori, voi lăsa deoparte lTIulte d e talii si luă voi lega nUlTIai de diferitele aspecte ce mi se ­

,

,

Aria războiului

73

pare a fi util să le ilnităm astăzi, pentru a ridica sistemul nostru lnilitar la un anulnit nivel de perfecţiune. Aşa că îmi propun să vă arăt cum trebuie organizată o annată pentru luptă, să fie pusă în situaţia de a susţine o luptă adevărată şi să exerseze în lupte sunulate. Cea lnai mare greşeală pe care o pot face cei care organizează o armată pentru luptă este de a nu constitui decât un singur corp şi să se aştepte ca victoria să constea în succesul unui sin­ gur atac. Cauza acestei greşeli este că se neglijează me­ toda anticilor de a include într-o linie de armată încă o li­ nie, singurul mijloc de a asigura primul corp de luptă, de a-l apăra şi a-l înlocui. Este un avantaj pe care romanii nu l-au lăsat să le scape. Ei împărţeau fiecare legiune în Has­ tiari, Principes şi Tijarii. Hastiarii (suliţaşii) care formau primul corp de bătaie, aveau rândurile strânse şi solide, în spatele lor veneau Principes (principi) , ale căror rân­ duri erau puţin depărtate şi în fine, unnau triarii , care păs­ trau o distanţă atât de mare între rânduri, încât la nevoie , îi puteau primi între ei şi pe hastiari şi pe principi. Armata romană avea, în afară de cei de lnai sus, prăştieri, arcaşi şi alţi soldap. cu arme uşoare care nu erau încadrap. în for­ map.e , dar care erau dispuşi în faţa armatei, între infante­ rie şi cavalerie . .Aceşti soldaţi angajau lupta şi, dacă învin­ geau, ceea ce se întâmpla rar, îşi consolidau victoria. Dacă erau respinşi, se retrăgeau prin flancurile arlnatei sau prin inter valele lăsate în acest scop şi se dispuneau în spate. Atunci avansau suliţaşii care, pentru că aveau spate, se retrăgeau încet în rândurile principilor şi întărip. astfel, re­ luau lupta. Dacă erau din nou învinşi, se retrăgeau cu toţii în rândurile triarilor si reuniti într-o masă unitară, avansau din nou spre inatnic şi dacă �rau din nou respinşi, nu lnai aveau cum să reia din nou lt:lpta. Cavalelia era pe flancu­ riIe mnatei şi avea rolul a două atipi ale corpului. Ea lupta luai lnult călare, dar adesea, la nevoie, lupta şi pe jos, cu infanteria. Această metodă de a se reconstitui de trei ori succesiv pe timpul luptei trebuia să ducă la o arlnată aproa­ pe invincibilă. Căci trebuia ca norocul sa o .părăsească de

74

NI C COLO MAC HIAVELLI

trei ori la rând şi ca inatnicul să aiba o mare superiori­ tate de forţe şi de curaj pentru a-şi lnenţine de atâtea ori avantajul. Falanga grecilor nu avea această llleto dă de a relua lupta. Desi ea nUlnara mai multi comandanti si rânduri de solda1i � ea nu se constituia decât Într-o fo��ţie unica" de luptă. Rândurile nu se repliau ca la romani, unele în­ tr'e celelalte, ci soldaţii se înlocuiau individual, cun1 o sa explic mai jos. Când falanga formată din rânduri, să ziceln, de câte cincizeci de oalneni în adâncilne, ajungea la ina­ mic, primele şase rânduri ale acesteia puteau lupta simul­ tan, caci Iănciile lor, numite Sarrises, erau atât de lungi, încât ajungeau toate în contact cu inamicul. Aşa că, daca un soldat cadea lllort sau ranit pe timpul luptei, era ime­ diat înlocuit de cel din rândul doi, care era în spatele lui, acesta de cel din rândul trei şi aşa lnai departe, golul fi­ ind astfel ulnplut, iar ultimele rânduri se epuizau treptat, prin1eie rămânând pennanent cOlnplete. Astfel, Plin aceas­ tă dispunere a falangei era mai posibil ca lnai curând sa fie nimicită," decât sa fie risipită, densitatea ei făcând-o a­ proape iIno bilă. , Romanii începuseră prin a imita falanga greacă şi îşi organizasera similar legiunile lor, la început. Dar ei s-au scârbit cw-ând de această metoda şi şi-au divizat legiunile în diferite corpuri, adica în cohorte şi manipuli. Ei credeau, asa cwn ani mai relnarcat, ca o armată ar avea cu atât mai �uItă forţă, cu cât ar avea mai lllulte impulsuri diferite, ar numara lnai multe- fonnaţiuni diverse, fiecare având propria lnişcare şi viaţa sa speciala. Astăzi, elveţienii imită întoclnai falanga grecilor. Ei constituie, la fel, batalioane solide si dense si se COlnpor­ tă la fel în luptă. În faţa inalnicului ei îşi plaseaza batali­ oanele în linie sau, dacă se dispun pe eşaloane, o fac nu­ mai pentru ca primul batalion sa se poată retrage în rân­ durile celui de-al doilea. Iată deci care este formaţia lor de luptă, care l� pennite sa se sprijine reciproc. Ei dispun un batalion în faţă şi un altul în spate, uşor" spre dreapta

A ria războiului

75

primului în aşa fel, încât daca acesta ar avea nevoie de sprijin, el sa-i poata veni în ajutor. Un al treilea batalion se afla în spatele Plimelor doua, la o bătaie de puşca. Aceas­ tă distanţă lnare face ca, daca primele două sunt -învinse, să le rămâna suficient spaţiu pentru a se retrage, iar al treilea spre a înainta, făra a se ciocni unii de alţii, căci o lnare lnulţi1ne dezordonată nu poate fi pusă în fonna1ie ca o trupă luai redusa. Din contra, forma1iile lnai pu1in nUlneroase şi bine constituite care fonnau o legiune ro­ lnana se întrepatrundeau reciproc şi astfel se sprijineau reciproc. Iar ceea ce dovedea superioritatea romanilor faţă de cea actuală a elveţienilor este faptul că de fiecare dată când legiunile rOlnane au avut de luptat cu falangele greceşti, ele le-au distrus în întregime. Caci această ma­ niera a romanilor de a-şi reface armata şi de relua lupta, împreună cu natura annelor lor aveau efecte mult mai sigure decât soliditatea falangei greceşti. Având de fonnat o atmată dupa aceste exeluple, mi-am propus sa folosesc arme şi n1anevre atât ca Fele ale fa­ langelor greceşti, cât şi ca cele ale legiunilor rOlnane. De aceea voi avea în brigada noastră dowilnii de suliţaşi, care vor avea arlnele falangei lnacedonene şi trei mii de scuti­ eri cu săbii, arn1ele romanilor. Aş Î1npar1i brigada în zece batalioane, aşa cum ro�anii'Îşi împărţeau legiunea în zece cohorte. As vrea să am, ca si ei, veliti, adica soldati înar­ lnaţi uşor, �are sa angajez� lupta. Fonnaţia noa�tră de luptă, ca şi annele sunt împrumutate de la cele doua po­ poare, fiecare batalion având în faţă cinci rânduri de su­ liţaşi, restul rândurilor fiind fonnate din scutieri. Cu fron­ tul armatei Inele pot angaja cavaleria inamicului şi să-i desfac batalioanele de infanterie, pentru ca în pruna cioc­ nire eu am, ca şi el, suliţaşii cu care sa-l opresc şi ime­ diat în spate - scutierii, pentru "a-l învinge. Daca sunteţi atenţi la această forma1ie de luptă, o sa vedeţi ca toate annele sunt atât de bine dispuse, încât Îşi pot produce efectul, caci suliţaşii suntJoarte necesari Îln­ potriva cavaleriei, dar şi contra infanteriei, înainte de a

N I C C OLO MA C H IAVE L L I

76

s e angaja lupta corp l a corp, dupa care devin inutili. Pen­ tru a remedia acest Ultilll inconvenient, elve1ienii dispun în spatele a trei rânduri de su1iţaşi un rând de halebardi­ eri. Ei vor ca astf�l să asigure spa1iu pentru suliţaşi, dar nu este de ajuns. Suliţaşii noştIi care se află în faţă, în tilnp ce scutielii sunt în spate, sunt folosiţi pentru a întâ1npina cavaleria şi, la începutul ac1iunii, să desfacă rândurile in­ fanteriei şi să o dezorganizeze. Dar când lupta se strânge si ei devin inutili cedeaza locul scutierilor si sabiilor care pot :fi mânuite lnai uşor în cea lnai strâns ă luptă corp la corp. LmGI. Suntem nerăbdători să ştim cum ţi-ai dispune pentru luptă annata formată din soldaţi dotaţi cu armele pe care le-ai lnenţionat. FABR. Aici voial:n să ajung. Mai întâi, ar trebui sa ştiţi că într-o arlnată rOlnana obişnuită, denumită arlnata con­ sulara, nu erau decât două legiuni de cetăţeni rOlnani, for­ lnate din circa şase sute de cavaleri şti şi unsprezece lnii de infantelisti. In afara de acestia, se lnai conta pe un numar silnilar de cavalelişti şi infanterişti trilnişi de aliaţii lor. Aceste ultilTIe trupe �rau ÎlTIparţite în două corpuri, unul nUlnit aIipa dreaptă, celalalt - aripa stânga. Nicio­ dată aceasta infanterie auxiliară nu depăşea, ca numar, infanteria legiunilor. Cavaleria era însă nlai nU1TIerOaSa decât cea rOlnana. Cu această arlnată de douăzeci şi două de mii de oanleni �e circa doua lnll de călareţi un consul trebuia sa reziste în faţa oricărui inaInic şi să-şi faca toate treburile. D ar dacă tI-ebuia sa opreasca un inalnic foarte periculos, cei doi consuIi îşi uneau annatele. Mai trebuie remarcat faptul că în cele trei situaţii prin­ cipal� în care se poate găsi o armată, respectiv în lTIarş, în staţionare sau pe CâlTIpul de luptă, rOlnanii îşi plasau totdeauna legi unile lor în centrul al-matei. Prin aceasta, ei voiau, aşa cun1 o să explic mai târziu, când voi trata a­ ceste subiecte principale, sa ţina Îlnpreuna cât ITIai ITIuIt posibil trupele al caror curaj le inspira cea lnai lTIare în,

,

Aria războiului

77

credere. În rest, această infanterie auxiliară, trăind per­ lnanent lângă legiuni, fonnate în aceeaşi disciplină şi res­ pectând aceeaşi forma1ie de luptă, făceau aproape aceeaşi treabă. Astfel, pentru că se cunoştea fonna1ia de luptă a unei legiuni era cunoscută şi cea a întregii armate. Expli­ când deci CUln îşi împărţeau romanii o legiW1e pe trei linii de luptă, fiecare dintre acestea putând-o îngloba pe cea­ laltă, v-am făcut cunoscută dispunerea generală a întregii lor annate. Pentru că vreau sa ilnit fOrInaţia de luptă a r01nani­ lor, voi considera doua brigăzi ca şi când ar fi două legi­ uni; dispunerea lor va fi aceeasi -cu cea a oricărei annate, căci, dacă există un număr mult lnai mare de trupe, nu ai altceva de făcut, decât să întăreşti rândurile. Este foarte util, cred, să vă spun din câţi oameni este formată o bri­ gadă, să vă repet că este formată din zece batalioane, să vă explic câ1i ofiţeri are, cUln este înannată, ce sunt su­ liţaşii şi veliţii obişnui1i, su1iţaşii şi veliţii speciali, toate acestea vi le-am expus cu claritate şi v-am prevenit că vi le voi atnin1i, ca un lucru indispensabil pe�tru raţiunea lnanevrelor noastre. Cred că astfel voi putea avansa, fără a Ină mai opti. Eu plasez cele zece batalioane ale unei btigăzi la stân­ ga annatei, iar pe cele ale celeilalte brigăzi - la dreapta. Cele zece batalioane din stânga ar fi dispuse astfel: cinci batalioane în faţă, dispuse în linie şi distanţele între ele la patru coţi. Ele ocupa astfel un 'Spa1iu larg de o sută pa­ truzeci si unu de coti, pe o adâncime de patruzeci de coti. În spat�le acestor �inci batalioane voi dispune alte tr�i, la o distanţă de patruzeci de coţi; două dintre aceste batali­ oane se vor alinia cu ul1ilnele două din cele cinci, celă­ lalt - pe centru. În felul acesta, cele trei batalioane vor ocu­ pa un spa1iu cu aceeaşi lărgime şi pe aceeaşi adâncime ca primele cinci, cu deosebirea că acestea din urmă au între ele intervale de numai patru coti, iar cele trei au În­ tre ele spaţii de treizeci şi trei de co � . În fine, în spatele

78

N I CCOLO MAC H IAVELLI

celo'r trei batalioane le voi displlile pe ultimele două la o distanţă egală, de pab:uzeci de cop., fiecare aliniat la dreap­ ta şi la _stânga primelor două linii, separate astfel între ele la nouăzeci şi W1U de coţi. Toate aceste batalioane dis­ puse în această manieră, ocupă deci un front de o sqtă patruzeci şi unu de coţi şi o adâncime de două sute de coţi La o distanţă de douăzeci de cop. aş aseza pe flancul stâng al acestor batalioane pe suliţaşii speciali, dispuşi pe o sută patruzeci şi trei de rânduri a câte şapte oameni care ar acoperi întregul flanc stâng al celor zece batali­ oane dispuse aşa cUln v-aIn explicat. Celelalte patruzeci de rânduri care lnai rămân servesc pentru a păzi bagajele şi tot spatele armatei, dispus în coada,formaţiei. Decu­ rionii si centuliohii Îsi vor mentine locurile obisnuite, iar dintre' cei trei cOlna�danţi ai stiliţaşilor, unul v� :fi în faţă, altul în centru şi al treilea, ca strângător de rândUli - în spate. El va îndeplini funcţiile lui Tergi-Ductor al rOlna­ n ilo r, pe care aceştia îl plasau în spatele armatei. Dar revin în faţă armatei, unde voi plasa, în stânga, pe suliţaşii speciali şi pe velip.i speciali, care constau, aşa CUln am zis, din cinci sute de ·oruneni. Ei vor ocupa un spa­ p.u de patruzeci de cop.. A1ăhlli, tot în stânga, sunt cuira­ sierii, care se întind pe un spatiu de o sută cincizeci de cop. şi, în fine, cavaleri a uşoară, care va ocupa şi ea ace­ laşi spap.u . Eu aş lăsa veliţii în jurul batalioanelor respec­ tive, în intervalele ce separă un batalion de altul, ar fi, pen­ tru a spune aşa, la ordinele acestor batalioane, căci. eu nu prea prefer să-i plasez sub suliţaşii speciali. În olice caz, voi hotărî soluţia în funcţie de Î1nprejurări. Din aeeleaşi considerente, cOlnandantul de brigadă va fi fie în plilna linie, fie în cea de-a doua linie de batalioane, ·fie în fqţă, între suliţaşii speciali şi prilllul batalion din stânga. El va avea alături treizeci-patruzeci de oalneni de elită, deswl de inteligenp. spre a executa bine un ordin neprevăzut şi destul de viteji spte a rezista unei lovituri a inalnicului. lângă el vor fi muzica şi drapelul.

Aria războiului

79

Aceasta este fonnaţia de luptă în care voi dispune bri­ gada din stânga, adică jUlnătate din annată. E� va avea o lăţime de cinci sute unsprezece coţi şi o adâncime de două sute, asa cUln am lnai spus. Nu am inclus, în aceas­ tă ultilnă In ăsură, detaşalnentul de suliţaşi speciali care păzesc atelajele şi care se întind pe circa o sută de coţi. Voi dispune exact la fel şi brigada din dreapta, lăsând în­ tre cele două un spaţiu de trei sute de coţi, W1de voi plasa câteva piese de artiletie, iar în spatele acesteia - pe ge­ neralul cOlnandant, cu lnuzica şi drapelul general. Vor fi cel puţin două sute de oameni de elită, cei mai mulţi pe­ destri, ptintre care se vor afla zece oameni gata să exe­ cute orice ordin, fiecare :fiind astfel înarmat, încât să poată :fi atât călare, cât şi pe jos, după nevoie. Pentru a ataca poziţii fortificate, armata are nevoie de nUlnai zece tunuri, care să aibă proiectile de cincizeci de livre. În caInpanie, le-aş folosi mai mult pentru apărarea lq­ cului de staţionare decât pe funpul luptei. Aş vrea ca restul artileriei să aibă proiectile mai reped�, de zece, decât de cincisprezece livre. Aş plasa-o în faţa armatei, dacă terenul nu este destul de sigur pentru a o putea ţine pe flancuri, în aşa fel Încât să nu fie nici o tealnă din partea inatnicului. Această fonnaţie de luptă seamănă atât cu falanga grea­ că, dar şi cu legiunea romană.. Capul împănat cu suliţaşi, este fonnat din rânduri strânse şi poate astfel remedia, ca, în cazul falangei, pierdetile din primele rânduri cu oa­ meni,din spate. Pe de altă parte, dacă este respinsă în aşa fel, încât rândurile sale să fie dezorganizate, ea se poate retrage în intervalele din linia a doua a batalioanelor pla­ sate în spate, refăcând astfel un singur corp solid, care se opreste din nou si reia lupta cu inaInicul. Iar dacă este res­ pins ă din nou;' s � repliază în linia a tr �ia şi reia lupta. În felul acesta arlliata respectivă Sy lnenţll e în luptă atât în felul grecilor, cât si al romanilor. ' În rest, ce s-ar putea imagina mai puternic ca o astfel de annată, care este pe toate părţile asigurată din plin cu

Fron t

e

eTC

ee

CTe

98

Front

eTC

88

"8 8 8 eTC eTC

ce n n

rrrrr eeee

v n n n n v v n n n n v vn n n nv vn n n nv v n n n n v n n n n n rrrrr e e e e vn n n n v vn n n n v v n n n nv vn n n nv vn n n nv n n n n n rrrrr eeee vo ooov voooov vo ooov voooov voooov voooov v o o o o v

VOOOOY

YOOOOV

n n n n n rrrrr eeee

voooov n n n n n rrrrr eeee

voooov voooov voooov voooov voooov n n n n n

ce

ce

ee

ce

ce

nnn nn

nnn qn

z SOS

nnn n n n n n nn nnn nn n n n nn

eTC

ce

eTC

n n n nn

vnn n n v

v n n n nv

v n n nnv n n n nn

vn n n n v

vn n n nv

v n n n n v n n n nn

VOOOOy

voooov

voooov n n n n n

voooov

YOOOOV

voooov n n n n n

vo ooov

voooov

ee

ee

VO OOOy

,1

ce

n n n nn nnn nn nnn nnn

ci1

g S

o..

�

"O

.......

nnn nnn nnn

ce

ce

nnn

vnnnnv

vnnnnv nn n

vn n n n v

·vn n n nv n n n

voooov

voooov n n n

voooov

voooov n n n

VOOOQV

voooov nnn

ee

T

ee

nnn nnn

ce Ordinea armatei

l}ldnI dP d!lBlliJOJ U! dlBllilB rdun rnuBld

V

".IN VSNV'Id

Fr o n t

° eeee rrrrr n n

ce

Front

8

ce

88

eTC

88

CTC

88

CTC

88

CTC

88

·8

eeee rrrrr n n nnn vn n n n v v n n n n v v n n n n v v n n n n v vn n n n v

SZS A

eeee r r r rr nn n n n v n n n n v vn n n n v v n n n n v v n n n n v vn n n n v

\'Voaa

eeee rrrrr n n n n n voooov voooov voooov voooov voooov ee ee rrrrr nn nnn voooov voooov voooov voooov voooov nn n n n voooov voooov voooov YOOOOV voooov

nn

nnn

ee

ce

ce

ee

ce

nn n n n

Z SDS

nn n n n n n nnn nn nnn nn nnn

CC,

eTC

n n n n n vn n n n v

vnnnnv

vnnnnv

n n n n n v n n n nv

v n n n nv

vnnnnv

nn nnn vo o oov

voooov·

voooov

nn n n n voooov

voooov

voooov

n n nnn voooov

VOOOOY

voooOv

ee

ee:

nn nnn

� c:

o.. '"""1 (1) 'O

�

-6'

rrrrr

VVVVV

uuu

n n J1 l l n

oo o n n

rrrrr c c c cc

c r r r r e c c c e:

rrr rr c c c c C'

r r r r r C C CCC

vvvvv

vvvvv

vvvvv

11f) n , l l 1

1 l l 1 1l 1'l n

Il n l l l l l1

f 1 1 1 1 1 1 1 Ti

OQon n U U U ooon" u u u ooonn UUu

, 0 0000 00000

00000

n n n li n

nnnnn

oouOO

00000

OO(JOO

IU1 1 l Jl l l

1 1 1 1 " 11 1 1 n n n n n

� (1) (O. oo Cii ' 0""' '0

EJ(

0.. (1) _ C '0

p:> ::s �(1)

o'

g

cr' p:>

(1) C '0 ro

�

('")

EJ( ::S

§L �:

.Cii · c

.

8' � '"1 3 p) 3 � �

s:: ::l .-, (1) .::s .... .

8 �

(J) ('") :T ro

O')

'"1

> Z

·00

Z

f;

�

1-25

Arta războiului

Aceste exerciţii sunt indispensabile dacă vreţi să aveţi o armată disciplinată şi pregătită pentru război. Trebuie ca generalii şi ofiţerii să le efectuieze cu asidui tate. Dis� ciplina militară ,nu este altceva decât arta de el comanda si executa cu precizie toate exercitiile. O armată nu este �u adevărat disciplinată decât da�ă are o obişnuinţă so� lidă în acest sens. Iar o putere ce a.r vrea să o pună în apli­ care va fi ferită astfel de orice îrifrângere. Acest dispozi­ tiv în careu despre care tocmai v-aInyorbit este puţin cam greu de realizat faţă de alte, manevre , dar trebuie însuşit prin exerciţii frecvente. Iar când o armată va fi obişnuită cu ele, ea nu va mai întâmpina nici un fel de dificultăţi. ZAN. Cred, ca şi tine, că aceste manevre sunt foarte importante şi nu găsesc nimic de adăugat sau de retras din explicaţiile pe care ni le-ai dat în această privinţă, dar am de pus. două întrebări: 1. Atunci când, obligat fiin d să transfomll' coada sau capul fonnaţiei în flanc, vei întoarce orientarea armatei îţi vei transmite ordinele prin viu grai sau cu ajutorul muzi.cii? 2 . Lucrătorii pe care îi trimiţi în faţă pentru a pregăti drumul armatei sunt luaţi dintre sol­ datii batalioanelor sau folosesti . alti . oameni destinati num�i acestor lucrări? FABR Pruna ta întrebare este foarte unportantă. Ade­ sea, ordinele generalului, prost auzite sau rău interpre­ tate, au provocat înirângerea unei armate. Trebuie deci ca m luptă comanda să fie clară şi precisă. Dacă foloseşti lnuzica, sunetele ei trebuie să fie atât de distincte, încât să nu poată fi . confundate .. Dacă însă dai comenzile prin viu grai, a:t grijă să eviţi cuvintele generale, să le foloseşti pe cele care explin)..ă o idee deosebită, având şi grija de a nu putea fi interpretate greşit. De multe ori cuvântul ,,îna­ poi" a pus o annată în derută; trebuie spus deci "retrage­ rea". Dacă vreti să schllTIbati frontul în flanc sau în coadă să nu ziceţi "întoarceţi-vă", �i ,Ja stânga" sau "la dreapta", "spre coadă" şi "spre cap". De asemenea, toate celelalte comenzi trebuie să fie sunple şi clare cum ar fi "strângeţi rândurile", "atenţiune", "înainte' , "retragerea" ,

N I CC O LO MAC H IAVE LLI

126

În legătură cu geniştii de care ziceai, vreau ca această treabă să fie făcută de soldati, aceasta era uzanta la antici. In felul acesta, armata mea va avea cu ea mai puţini oameni fără apărare şi mai_puţine bagaje. Voi-lua din fiecare batalion oamenii de care o să am nevoie şi le voi da toate sculele necesare. Armele lor vor :fi preluate de rândurile cele mai apropiate si le vor relua la apropierea inamicu­ lui,. când vor reven i la fonnatie. ZAN. Şi attinci cine va duce sculele genistice? FABR. Care,1e destinate .În acest scop. ZAN. Mi-e teamă că nu ai putea să-i faci să sape pe sol­ daţii noştri actuali. FABR. Voi răspunde în curând la această observaţie, căci acum vreau să trec la un alt subiect şi- să vă vorbesc despre proviziile armatei. Mi se pare rezonabil ca, după_ ce ain obosit-o atâta, să-i dăm si ceva de mâncaFe. Un su­ veran trebuie să se preocupe ca armata sa să fie cât mai uşoară posibil şi să o sGape astfel de orice încărcătură inu­ tilă şi contrară acţivităţii s�e operative,.�Cele mai multe necazi1ri în acest sens le generează nevoia de a-i asigura permanent pâine şi vin. Anticii nu se ocupau deloc de vin. Atunci când le lipsea, îşi puneau în apă câteva picături de oţet pentru a-i da un pic de gust. Aşa că oţe� şi nu vinul se număra printre proviziile indispensabile armatei. Ei nu 'coceau pâinea în cuptoare aşa cUln se face astăzi în oraşe, ci se aprovizionau cu făină, pe care :fiecare soldat şi-o pt;egătea în felul său şi o garnisea cu slănină şi untură de porc. Acest amestec îi dădea gust pâinii şi menţinea vi­ goarea soldatului. Proviziile armatei se limitau deci la fă­ ină, oţet, slănină şi untură de porc, precum şi orz pentru cavalerie. Câteva turme de animale mari şi mici urmau armata. Cum nu era obligată să transporte aceste provizii, ea nu crea' aproape deloc probleme. O armată lnărşă1uia astfel mai multe zile la rând prin ţinuturi pustii şi dificile fără a suferi de lipsa proviziilor, pentru că ea se hrănea din prQviziile ce urmau făr-ă grijă armata. t\

•

•

A rta războiului

127

Nu acelasi lucru se întâmplă cu armatele moderne. Întrucât le tr�buie permanent vin şi pâine asemănătoare cu cea care se mănâncă la oraş şi din care nu-şi pot face anticipat provizii serioase, ele suferă foarte des de lipsa p�Aoviziilor sau nu-şi pot asigura aceste provizii decât cu greutăţi şi cheltuieli uriaşe. Eu aş vrea să-mi obişnuiesc armata cu modul de viată al anticilor si să nu-i dau decât ' pâinea pe care şi-o face singură. În c� priveşte vinul, eu nu as interzice să se bea si să fie introdus în armată, dar nu �-ar preocupa deloc �a să-I am. În ce priveşte cele­ lalte provizii, i-aş imita întocmai pe antici. Dacă sunteţi atenţi, vedeţi câte dificultăţi înlătur prin aceasta, de câte griji şi necazuri s'cap o armată şi pe generalul său şi ce facilităţi le ofer pentru ceea ce fac. ZAN. După ce ai "învins inamicul într-o luptă regulată şi i-ai traversat ţara este imposibil să nu fi capturat pradă, să nu-i fi pus oraşele la contribuţie şi să fi făcut priZonieri. Aş vrea să ştiu cum se condu.ceau anticii în această privinţă. FABR. Este uşor să vă satisfac. Mi se pare că am men­ ţionat deja într-tUla din discuţiile noastre că războaiele noas­ tre. actuale sărăcesc la fel şi pe învins şi pe învingător. Căci dacă unul îşi pierde Statul, celălalt îşi ruinează finanţele şi resursele. Nu acelaşi lucru se întâmpla la antici: răz­ boiul îl îmbogăţea totdeauna pe învingător. Cauza aces­ tei diferenţe este că astăzi nu se ţine deloc evidenţa prăzii, ca la antici, ci este abandonată lăcomiei soldatului. Această metodă provoacă două mari rele: primul , este cel despre" care tocmai v-am vorbit, iar cel de-al doilea este de " a in­ spira soldatUlui mai multă dragoste pentru pradă, decât pentru respectarea disciplinei. Şi s-a văzut deseori cum lăcomia unei armate o face să piardă o victorie deja asi­ gu�ată. Romanii, cât timp armatele lor au fost model pentru toate celelalte, au prevenit acest dublu pericol. La ei toată prada aparţinea statului, care "o repartiza după bunul său plac. Ei aveau în armatele lor "chestori", care îndeplineau

128

N I C C O L O M A C H IAVELL I

ftmcţiile trezorierilor noştri şi care erau însărcinaţi, să preia toate contribuţiile şi toată prada. Consulii puteati ca Plin acest lnijloc să p�ătească soldele trupei, să-i îngrijească pe bolnavi şi pe răniţi şi să subvenţioneze toate celelalte nevoi ale arnlatei. Ei aveau şi dreptul de a lăsa prada sol­ daţilor, drept de care au uzat adesea. Dar această conce­ sie nu ducea la nici un, fel de dezordine, căci după intra­ rea în derută a armatei inamice, toată prada se strâpgea şi se împărţea potrivit gradului fiecăruia. Prin această metodă soldatul era îndemnat să lupte, nu să jefuiască. Legiunile romane îl respingeau pe inamicJără a-l mai w-­ mări, penrru a nu-şi strica formaţia, lăsând această sarci­ nă în seama cavaleriei, trupelor uşoare şi auxiliarilor. Dar dacă prada ar fi fost lăsată celui care ar fi pus prhnul mâna pe ea, ar fi fost imposibil şi chiar nedrept ca legiunile să fie mehtinute în formatie si astfel s-ar fi expus unor lnari , . , " 1 pericole. In felul acesta Statul se îmbogăţea şi fiecare triumf al consulilor mjrea vistieria publică, care nu era ali­ mentată decât de tributuri şi din prăzi. Romanii luai aveau pentru aceasta încă o practică foarte judicioasă. Fiecare soldat era obligat să-şi depună o treime din soldă la port­ drapelul cohortei sale, acesta neputând să-i mai dea ceva până la sfârşitul războiului. Ei aveau două motive pentru a folosi această practică. Mai întâi, ei voiau ca fiecare să-şi facă un fond din solda sa, pentru că în annată cu cât se dau lUai mulţi bani soldaţilor, care sunt în majoritate ti­ neri şi nechibzuiţi, cu atât ei cheltuie mai mult, fără a fi nevoie. Ei erau astfel asiguraţi că soldatul, ştiind că toată averea lui este lângă drapel, acesta va fi vegheat cu mai mult zel şi îl vor apăra cu mai multă îndfujire. Li se inspira astfel spiritul de economie şi vitejia. Este ill1 exemplu care trebuie urmat, dacă se vrea ca annatei să i se redea ade­ văratul său spirit. ZAN. Cred că este imposibil ca o armată să nu sufere unele accidente neplăcute pe timpul marşului, din care s� nu scape decât prin abilitatea generalului şi curajul sol-

A rta războiului

129

daţilor. Dacă pe timpul acestei discuţii îţi vei anUnti câteva astfel de accidente, ne va face plăcere să ni le relatezÎ. FABR. Cu luare plăcere. ÎIni este imposibil să trec sub tăcere un astfel de subiect, atât timp cât vreau să vă dau noţiuni complete despre arta războiului. Atunci când o armată este în marş, un general trebuie� In ai presus de orice, să se ferească de ambuscadele în care poate cădea în două feluri diferite: poate să cadă singur în ea pe tim­ pul luarşului sau să se lase atras prin viclenia inamicului, făt�ă să fi ştiut să o prevadă. Pentru a preve,ni primul pe­ licol, trebuie să trimiteţi în faţă gărzi care să lueargă să le descopere. Această precauţie este cu atât lUai impor­ tantă, cu cât zona se pr:etează mai mult la ambuscade, cum ar fi zonele împădurite şi muntoase, căci totdeau­ na o pădure sau un deal constituie teatrul unei astfel de expediţii. O alubuscadă neprevăzută vă poate pierde, dar" prevăzută este lipsită de pelicol. Uneori păsătile şi pra­ ful au făcut ca inamicul să .fie descoperit. N ăpustindu-se spre voi, ei vor ridica nori de praf care vă vor semnala venirea lui. Adesea, porumbei sau alte păsări ce zboară în stol, Îllvârtindu-se în aer fără a se putea opri într-un loc. prin care trebuie să treacă inamicul îi permit generalu­ lui să descopere o ambuscadă şi să afle planurile pregă­ tite pentru el, a trimis trupe în faţă, l-a bătut pe inamic şi a 's căpat de pericolul care îl ameninţa. Referitor la cel de-al doilea pelicol, de a fi atras într-o ambuscadă prin viclenii ale inamicului, pentru a-l preveni trebuie să nu credeţi, decât cu greu ceea ce vi se pare a fi puţin credibil. Dacă, de exemplu, inamicul vă lasă ceva pradă, să credeţi că sub aceasta mOlueală se ascunde câr­ ligul. Dacă supelior fiind numeric, el se va retrage în faţa unei trupe inferioare, dacă, din contră, trimite forţe foarte slabe hupotriva unor forţe considerabile, dacă o-ia brusc la fugă, fără motiv, în toate aceste cazuri să vă temeţi de o capcană şi să nu vă închipuiţi niciodată că inatnicul nu ştie ce face. Pentru a vă telue luai puţin de vicleniile lui,

130

N I C C O L O M A C H IAV E L L I

pentru a preveni mai bine orice pericol, cereţi gărzilor voastre atât de mult, încât să fie mai slabe decât mai pu­ ţin prevăzătoare în misiunea lor .În acest caz veţi avea de făcut două lucruti: aveti o te amă normală fată de inamic şi constitUiţi dispoziti�l în consecinţă, dar îiI di scursuti­ le voastre şi în toate acţiunile aparerite exprimaţi un mare dispreţ pentru el. Vă veţi feri astfel de orice petic 01 şi veţi Insufla încredere armatei voastre. Gândiţi-vă că atunci când mergeţi printr-un ţinut ina­ mic, aveţi de întâmpinat mai multe pericole decât într-o zi de luptă. Un general trebuie deci ca atunci să şi duble­ ze precauţiile. Trebuie, mai întâi, să aibă hărţi ale între­ gului ţinut pe care-l traversează, care să-i permită să ţ:U­ noască bine locurile , distanţele, drumurile, mtinţii , fluviile, mlaştinile şi natura lor. Pentru a-şi asigtrra această cunoaş­ tere, va avea pe lângă el oameni din diferite categorii, buni cun oscători ai situaţiei locale, pe care îi va consulta cu grijă ahţ:n ci când îşi va confrunta di scurs urile şi când îşi va pre lucra informaţiile care vor fi mai mult sau mai pu­ ţin conforme. El va trimite în faţă, cu cavaleria uşoară, ofi­ ţeri abili, nu numai pentru a-l de scop e ri pe inamic, ci şi pentru a studia ţinutul şi să vadă dacă acesta seamănă cu harta şi cu informaţiile pe care le-a obţinut Va trimite în faţă şi ghizi, păziţi bine de o escortă, prorniţâtldu-le re­ compen s e bogate pentru fidelitate şi pedepse aspre pen­ .

-

.

tru perfidie. Dar mai presus de orice, trebuie ca armata

să nu cunoască misiunea ce o are de îndeplinit Nimîc nu este mai util decât ascunderea planurilor şi, în fine, pen­ tru ca un atac ptin surpri ndere să nu provoace dezordine într-o armată, trebuie ca aceasta să fie permanent gata de luptă Ceea ce a fo st prevăzut este aproape totd eaun a fără .

pericol. Mai lTIulţi general i , pentru a evita orice confuzie pe timpul marşului, au împărţit furgoanele şi le-au trimis lângă di-apele. Prin ?-c easta, dacă este necesară oprirea sau re­ tragerea, vor fi mai puţine probleme. Eu apro b cu tărie

·

Arta războiului

131

această metodă. Trebuie avut grijă şi ca o parte � arma­ tei să nu se îndepărteze pe timpul marşuhli sau ,ca unJi să nu meargă prea încet, -iar alţii prea repede, pentru că armata îşi pierde atunci soliditatea şi confuzia pune stă­ pânire ,pe formaţie. Aşa că se vor pfasa ofiţeri pe tlancuri pentru a menţine ordinea şi uniformitatea pasului, pen­ tru a-i reţine pe cei care grăbesc mersul şi a-i face sa se grăbească pe cei care întârzie. Dar muzica este .cel mai bun mijloc ce poate fi folosit în acest scop. Drumurile vor fi lărgite pentru ca totdeauna cel pu­ ţin un batalion să poată mergel de front. în fine, trebuie examinate obiceiurile şi caracterul ina­ nncului; dacă vrea să vă atace dimineaţa, la prânz sau seara, dacă este mai tare în cavalerie sau în infanterie .şi să-ţi pregăteşti dispozitivul conform acestor informaţii. Dar să trecem la câteva exemple. Adesea, dacă sunteţi în inferioritate de forţe şi vreţi să evitaţi lupta, optâl1d pentru retragere în faţa inamicului care vă urmăreşte, ajungeţi pe malul unui fluviu pe -care nu aveţi timp să-I treceţi, aşa că inamicul este pe punctul să vă ajungă şi să vă angajeze în luptă. Aflaţi într-un ase­ menea pericol, mai mulţi generali au pus să se sape un şanţ în jUl�ul armatei lor, l-au umplut cu câlţi. cărora le-au pus apoi foc, au_trecut fluviul fără a întâmpina vreun ob­ stacol din partea inamicului, oprit de flăcările care îi în­ chideau trecerea. lAN. Mă tem să cred că această flacără ar putea fi un spectacol prea dificil, mai ales atunci când îmi amintesc că Hannon, general al cartagine?ilor a îndesat material inflamabil înspre partea din care voia să efectueze retra.. gerea şi că le-a pus foc. Inamicii, întrucât nu credeau că trebuie să fie atenţi la acea parte, au făcut ca armata lor să treacă prin foc ordonând numai ca soldaţii săi să-şi aco­ pete feţele cu scuturile, pentru a se apăra de flăcări şi fum. F�R. Observaţia ta este justă, dar 'trebuie examinată diferenţa dintre ac'est exemplu şi cel pe care l-am citat.

132

NICCOL O MAC H I AV E L L I

Acei generali despre care v-am vorbit săpaseră un şanţ pe care l-au umplut cu câlţi, în aşa fel încât inamicul să :fie oplit şi prin flacără, şi de 'şanţul respectiv. Hannon, din con­ tră, s-a mulţumit să aprindă focul, care era şi cam subţire, ,căci fără şanţ el nu era suficient pentru a-l opri. pe inamic. Nu vă amintiţi că Nabis, regele lacedelnonienilor, asecliat Ţiind de romani la Sparta, a dat foc unei părţi a oraşului peritru_a-i opri pe cei care pătrunseseră deja în el şi prih acest mijloc nu mllnai că le-a închis trecerea, dar a reuşit chiar să-i respingă. Dar să revenim la subiectul nostru. Q. Lutatius, ur­ mălit de cimbri, ajungând în faţa unui fluViu, a simulat că ar vrea să lupte cu inamicul, pentru a avea timp să treacă. EI a pus să se contureze tabăra, să se sape şanţuri, să se ridice câteva corturi si si-a trimis cavaleria cu caii la păs­ cut pe câlnpunle ve�in·e . CilUblii au crezut că el îşi va face acolo tabăra, aşa că ş-au oprit şi ei pentru a-şi ridica tabăra şi pentru a asigura subzistenţa, şi-au împărţit ar­ mata în mai multe corpuIi. Lumtius a profitat de această împrejurare şi a trecut fluviul fără ca cimbrii să-l poată îm­ piedica în vreun fel. Unii geherali, neavând poduri pentru , a traversa un fluviu, i-au schimbat acestuia cur�ul şi l-au , făcut- să treacă parţial pl1n spatele lor, uşurând astfel tre­ cerea prin vad. Când fluviile sunt foarte repezi, dacă vreţi ca infanţetja să treacă luai uşor şi mai în siguranţă, tre­ buie plasată o ·mare parte din cavalerie în �sensul apei, pentru a domoli furia apei, iar restul în josul apei, pen­ tru a-i salva pe infanteriştii care ar :fi fost luaţi de apă. Râu­ rile care nu prezintă vaduri pot :fi trecute pe poduri plu­ titoare sau de' altă natură. 'Trebuie deci, ca armata să fie dotată ·cu astfel de luijloace care sunt indispensabili. Adesea la trecerea unui fluviu, pe ,malul celălalt în­ tâlneşti inamicul care să te oprească. Într-o asemenea în­ curcătură, n u cunosc un exemplu mai bWl de urmat de­ cât cel al lui Cezar. El era împreW1ă , cu armata sa în Galia, pe ,malurile unui fluviu, a căr ui trecere era Î1npiedicată

A ria războiului

133

de Vercingetorix, a cărui arlnată se afla pe celălalt-luaI. El a tatonat câteva zik, dar de fiecare dată îl avea în faţă pe Vercingetorix. În cele din urmă el şi-a stabilit tabăra într-un teren împădurit şi bun pentru a ascunde trupele. El a luat câte trei cohorte de la fiecare legiune ce era sta­ ţionată acolo şi le-a ordonat să construiasc� un pod la care să înceapă imediat să lucreze şi apoi să-I fortifice. El în­ suşi şi-a continuat marşul. Vercingetorix, văzând acelaşi număr de legiuni, nu a crezut că o Pi3Ite din ele rămăsese în urmă si a continuat să-I urmărească pe Cezar. Acesta însă, după ce a considerat că lăsase destul timp cohortele sale pentru a construi şi întări podul, s-a reÎntors şi, gă­ sind totul aranjat aşa cum ordonase, a trecut fluViul fără nici o dificultate. ZAN. Există ceva mijloace pentru a descopeIi vadurile.? FAER. Da, fără îndoiala. De fiecare dată când vei o b­ serva între firul apei şi partea mai puţin rapidă a apei un fel de încreţituIi, vei putea considera că acolo râul este mai puţin adânc şi oferă o trecerţ mai uşoară ca oriunde, căci acolo apa depune mai mult pietIiş. Acest lucru a fost verificat de 'mai multe ori, aproape totdeauna cu succes. ZAN. Oacă din întâmplare vadul este atât de adânc în­ cât caii nu-i pot atinge fundul cu picioarele, ce trebuie fă­ cut? FAER. Se fac atunci un fel de grătare de lelun ce se aruncă în apă şi pe care se poate trece. Dar să, ne con­ tinuăm discuţia. Uneori, un general care este angajat între doi munţi, ne mai având decât două drumuri pentru a-şi salva ar­ lnata, vede alnbele aceste drulnuri' ocupate de inamic. El ar face atunci ceea ce a mai făcut deja în circumstanţe asemănătoare. Să sape un şanţ larg în spatele lui, care 'să fie greu de trecut, să dea impresia că vrea să-I oprească pe inamic în acel loc, pentru a putea forţa cu toate tru­ pele trecerea înainte, fără a se teme de a fi atacat din spate. Inal1?-icul, păcălit de această aparanţă, îşi va duce forţele

N I CC O LO MAC H IAVE L L I

134

în faţă, abandonând partea blocată de şanţ Atunci se mon­ tează un pod de lenm pregătit în acest scop şi trecând ast­ fel făra nici un obstacol şi se va salva astfel din mâinile ina­ micului. Minutius, comandând în calitate de consul ar­ luata rOluana din Liguria, s-a lăsat închis între doi lnunţi, fără nici o posibilitate de a ieşi. Pentru a scăpa de acest pe­ ritol, el a tri.ţnis spre trecătoarea păzită. de inamic câţiva cavaleri numizi auxiliari, prost înarmaţi şi călărind nişte cai slabi şi prapadiţi. Inamicul, observându�i, a vrut mai întâi să-I oprească, dar când a văzut că aceasta trupă nler­ gea dezordonat si cai prosti, nu s-au mai temut Numizii, profii:ând de această. negli­ jenţă, dat pinteni au năvălit peste inamic şi au trecut făra piedici. Curând după aceea s-au răspândit în zonă şi plin ravagiile facute i-au obligat pe ligwieni să lase drUlTI liber lui Minutius. Adesea, un general asaltat de un mare numar de ina­ mici şi-a concentrat forţele, s-a lăsat Încercuit şi dupa ce a observat partea slabă a inmniculw, l-a atacat cu furie şi şi-a salvat armata, deschizând cu violenţă o trecere. Mare Antoniu, retrăgându-se din faţa patţiIor, a observat că aceş­ tia îl atacau totdeauna la începutul zilei, când el se punea în marş şi nu mai încetau să-I hărţuiască pe tot parcursul. Atunci a hotărât să nu mai plece decât la prânz. Parţii au crezut atunci că nu va mai pleca la druln în ziua respec­ tiva şi Antoniu şi-a putut face lnarşul în acea zi fără. a lnai fi deranjat Acelaşi general, pentru a se feri de săgeţile par­ ţilor, a ordonat armatei sale ca la apropierea acestora să pună un genunchi la pământ. Celor din rândul doi le-a or­ donat să acopere cu scutul lor capetele celor din primul rând, cei din rândul trei al celor din rândul doi şi aşa mai departe, aşa că arlnata sa era, se poate spune, acopeIită cu un de acoperiş şi la adapost de săgeţile inamicului. Aceasta este tot ce aveam să vă spun în legătură cu eve­ nunentele ce se pot întâmpla unei armate pe timpul mar­ şului. D acă nu mai aveţi să-mi faceţi alte ob servaţii, voi trece la un alt subiect.

călărea şi şi-a retras garda. au cailor,

fel

ZMrOBI. Pentru ca VOlll schimba subiectul, cred că este cC)llvei1abil ca Battista să intre în rol şi eu să ies. Îi vom imita astfel pe malii c01uandanţi care, conform concep­ ţiei domnului Fabrizio, pun în capul şi în spatele armatei lor pe cei mai buni soldaţi, cu scopul de a angaja cu dârze­ nie lupta şi de: a o susţine cu aceeaşi vigoare. Cosimo a în­ ceput discuţia cu mult succes, Battista o va fInaliza la fel de bine. Luigi şi cu mine am susţinut-o, între ei, cât am putut-o de bine, fiecare dintre noi asumându-şi cu plăce­ re postura ce ne-a fost încredinaţată de el şi sunt convins că Battista nu este omul care să o refuze pe a sa. BATTISTA. Până acum am făcut ceea ce aţi vrut voi şi nu vreau să mai schimb nimic. Aşadar, domn1.1le Fabrizio, binevoiţi a continua această discuţie şi vă cerem scuze de a vă :fi Întrerupt pentru toate aceste complimente. FABRIZIO . V-am spus deja că îmi faceti o luare plăcere ' continuând astfel. ÎntrerupeIile voastre, departe de a de­ ranj a cursul ideilor mele, nu au făcut decât să le confere o nouă forţă. Dar să ne reluălll discuţia. Acum este mo­ lllentul sa ne cantonălTI armata, căci după cum ştiţi, toate fiinţele vii doresc odihna şi o odihnă care să fie în sigu­ ranţă: fară siguranţă, aceasta nu este o adevărată odihnă. Aţi fi vrut poate ca eu să-mi cantonez mai întâi armata şi dupa aceea să o antrenez pentru marş şi în final pen­ tru ducerea luptei,.dar am fost obligaţi să procedăm exact invers. Aceasta pentru că, dorind să vă fac să înţelegeţi,

136

N I C C O L O MAC H IAV E L L I

după c e ne-ain pus armata î n marş, cum ar schimba dis­ pozitivul de lnarş în formaţie de luptă, trebuia lnai întâi să vă explic ce este aceea formatie de luptă. O tabără, pentru a fi cu adevă�at sigură, trebuie să fie tare şi bine situată. Dispunerea în ordine a acesteia de­ pinde de abilitatea generalului, iar natura sau arta îi con­ feră tăria. Grecii căutau poziţii naturale foarte tati. Ei n-ar fi ales un loc de tabără care sa nu se sprijine pe o stâncă, un cw's de apă, o pădure sau py o altă aselnenea întărire. ROlnanii, din contră, aveau mai multă încredere 1n artă decât în natură, atunci când îşi alegeau locul în tabără. Ei nu şi-ar fi ales niciodată o poziţie care nu le-ar fi per­ mis să-si desfăsoare toate manevrele'. În felul acesta, tabăI-a lor păstra totdeauna aceeasi fonnă, căci nu voiau să fie sdavii terenului, ci terenul s� fie cel care să-i slujească pentru aplicarea metodei lor. Nu ia fel se petreceau lucru­ rile la greci. Orientându-se totdeauna după dispunerea terenului, care varia penuanent în funcţie de diversitatea zonelor, ei erau obligaţi astfel să-şi modifice şi lnodalita­ tea de a-şi instala şi organiza taberele. Romanii sup1ineau prin artă neajunsurile naturale ale poziţiei lor. Şi cum ei sunt cei pe care i-aln dat de exemplu până acum, mă voi pronunţa şi de data aceasta în discuţia noastră, pentru a urma exemplul lor în ce priveşte campamentul annatelor: Asta nu înseamnă că aş vrea să imit cu servilism, în aceas­ tă privinţă, toate instituţiile lor. Vreau numai să le prei?u pe cele care mi se par aplicabile în timpul nostru. V-am spus deja că armatele consulare erau cOlnpuse din două legiuni de cetăţeni romani, care ayeau circa W1sprezece mii d.e infanterişti şi şase sute de călăre1i şi încă unsprezece luii de infanterişti ce le erau trilnişi de către aliaţii lor, că în aceste armate niciodată soldaţii străini nu erau în număr mai mare decât cei romani, chiar dacă acest lucru nu era valabil şi pentru cavalerie, unde nu era nici o terună ca străinii să-i depăşească nUlneric pe cetăţeni şi, în fine, că în toate luptele rornanii erau dispuşi pe cen,

,

A rta războiului

137

tru, iar străinii pe flancuri. Era un obicei pe care îl men­ ţineau şi în ce priveşte taberele lor, cum aţi putut vedea la istoricii lor. De aceea eu nu vă voi dezvolta sistemul de campament al rOlnanilor, dar explicându-vă metoda pe care v-o propun în această privinţă, vă veţi da cu uşurinţă seama de tot ce am împrumutat de la ei. Ştiţi că, dorind să mă confonnez cu cele două legiuni romane, le-am luat ca model pentru armata mea care să aibă două brigăzi a câte şase mii de omneni şi câte trei sute de cavalerişti fiecare. Vă alnintiţi număr'ul de b atalioane ce intră în compunerea acestor brigăzi, cel al armelor lor şi dţferitele lor denwniri. Nu le-am adăugat alte structwi, atunci când v-am explicat dispozitivul de marş şi pe cel de luptă ale acestei armate, arătându-vă numai că, dacă vrem să dublăm forţele, nu avem altceva de făcut, decât să dublăm rândurile. Acum, când trebuie să vorbesc de­ spre canto�ament, nu mă voi limita la cele două brigăzi. Voi lua o componentă numerică ce este convenabilă unei annate obişnuite. Astfel; după exemplul romanilor, armata Inea va :fi formată din două qrigăzi şi din tot atâtea tr upe auxiliare . Forma taberei noastre va fi mai regulată, fiind concepută pentru o armată completă, dar uri aselnenea număr de oameni nu era deloc necesar pentru celelalte operaţii despre care v-am vorbit deja. Este vorba deci de a instala o annată completă de douăzeci şi patru de ·mii de oameni din infanterie şi două mii din cavalerie, câţi au cele patru brigăzi, din care două vor :fi formate elin ce�ţeni proplii, iar celelalte două, elin străini. După ce atn ales poziţia voi at-bora drapelul gene­ ral şi în jurul acestuia voi trasa un careu, ale cărui laturi vor fi dispuse la cincizeci de coţi faţă de el şi vor fi o,rien-, tate către cele patru puncte cardinale, respectiv Est, Vest,. Sud şi Nord. În acest spaţiu va :fi instalat cortul generalu­ lui. Din motive de pr:udenţă şi pentru a-i unita pe romani, voi separa de soldaţi pe toţi cei care nu poartă arme sau se află în afara serviciului. Voi plasa în partea de Est tota-

138

NI CGO LO M ACH I AV E L L I

litatea sau cel puţin ceq lnai mare parte a soldaţilor, iar pe ceilalţi la Vest, frontul taberei va fi spre Est, spatele spre vest, iar flancUlile spre Nord şi Sud. Pentru a distinge cantonalnentele annatei, voi trasa, de la drapelul general, o linie dreaptă spre Vest pe şase sute optzeci de coţi; în aceeaşi direc1ie voi trasa două alte linii paralele cu plima şi care vor fi la cincisprezece coţi. La capătul acestei prime, linii va fi poarta de Est şi spaţiul cuprins între celelalte două linii va forma o stradă care va duce de la această poartă la cortul generalului, ce va avea treizeci de co ţi lărgime şi ş ase sute lungime, deoa­ rece cortul generalului va ocupa şi el cincizeci din aceas­ ta. Această stradă se va chema strada Generală. O altă stradă va pleca de la poarta de Sud spre cea de Nord. Ea va trece plin capătul străzii Generale, trecând pe lângă cortul generalului şi va avea o lllÎe două sute cincizeci de coţi, deoarece se va întinde pe toată lungimea taberei, va fi largă de treizeci de coţi şi se va chema strada Crucii. După ce am trasat poziţia generalului şi cele două străzi, trebuie stabilită acum poziţia celor două brigăzi din tru­ pele proprii. Voi plasa una dintre ele în dreapta străzii Ge­ nerale şi cealaltă în stânga. Traversând strada Crucii, voi stabili treizeci si două de cantonamente la stânga străzii Generale şi treizeci şi două la'dreapta; dar intre a şaispre­ zecea şi a şaptesprezecea aşezare voi lăsa un spaţiu de treizeci de coţi care va forma o stradă de trecere între toate celelalte cantoncunente ale brigăzilor, cum am expli­ cat vorbind despre distribuirea diverselor cantonamente. În aceste două rânduri de cantonamente prilnele, de fie­ care parte a �trăzii Crucii, vor :fi destinate cOlnandanţi­ lor de arme, şi cele cincisprezece cantonamente care ur­ mează de fieccu-e parte, cele ale cuirasierilor. Cum fiecare brigadă nUlllără o sută cincizeci, vor :fi astfel zece oameni la fiecare cantonament. C antonamentele comandan1ilor vor avea patruzeci de coţi lărgime şi zece lungime. (AlIun­ tiţi-vă aici că Plin lăţilne înţeleg spaţiul care se întinde de

A ria războiului

139

la Sud la Nord; plin lUl1gline, acela de la Est la Vest) . Ace­ lea ale cuirasierilor vor avea cincisprezece coti lungime şi treizeci lăţime. În cele cincisprezece canton �ente ur­ mătoare, care sunt dincolo de strada de Trecere şi care vor avea aceleasi dilnensiuni ca cele ale cuirasielilor voi plasa cavaleri a � şoară care este de asemenea compusă din o sută cincizeci de oameni, va da zece cavaleri la fie­ care cantonament; al şaisprezecelea dintre aceste canto­ namente va fi ocupat de fiecare parte de cOlnandantul a­ cestei cavalerii, şi va avea aceeaşi mărime 'ca şi cantona­ lnentul comandantului cuirasielilor. Astfel, cantona1nen­ tele cavaleIiei celor două btigăzi vor fi plasate de o parte şi de alta a străzii Generale şi vor servi, de regulă, pen­ tru trasarea aşezarilor infanteriei, cum vă voi explica. Toclnai am stabilit asezarile celor trei sute de cai de fiecare brigadă cu coman danţii lor, în treizeci şi două de aşezări, situate pe strada Generală, şi începând de la stra­ da Crucii; şi am lăsat, între a şaisprezecea şi a şaptespre­ zecea un spaţiu de treizeci de braţe care fomlează strada de Trecere. Acum este vorba de asezarea a douăzeci de ' batalioane care COlnpun cele două brigăzi obişnuite. Lu­ ând deci două batalioane deodată, le voi aseza în spatele celor două părţi ale cavaleriei. Cantonam�ntele lor ca şi cele ale cavaleriei vor avea cincisprezece braţe lungime şi treizeci lăţime, şi se vor apropia de acestea prin spate. Fiecare primă aşezare de fieca1-e parte care se întâlneşte cu strada Crucii va fi ocupată de comandantul unui batali­ on şi plasat astfel pe aceeaşi linie cu cea a comandantu­ lui cuirasierilor. Singură această asezare va avea douăzeci ' de coţi lăţime şi zece lwlgime. În celelalte cincisprezece cantdnamente care urmează de fiecare parte până la .stra­ da de Trecere, voi plasa de fiecare parte W1 batalion de in­ fanterie care, având patru sute cincizeci de oatneni, va da treizeci de oameni la fiecare cantonament. După ce ain traversat strada de Trecere voi instala în spatele cavale­ riei uşQare alte cincisprezece cantonamente de aceeaşi mruime, care vor fi ocupate de fiecare parte de către un

N I C C O L O M A C H IAV E L L I

140

alt batalion de infantelie. D e cele două pruii, ultimele două cantonatnente spre Est vor :fi destinate co�nandCţ11ţilor ce­ lor două batalioane şi dispuse pe aceeaşi linie ca şi cele ale celor doi cOlnandanţi ai cavaleIiei uşoare; ele vor avea de aselneni zece coţi lungiIne şi douăzeci lăţime. Aceste ptime două rânduri de cantonamente vor fi astfel împăr­ ţite între cavalerie şi infanterie şi, cum vreau ca această cavalerie, precwn v-am mai spus-o deja să fie în întregime aptă să facă de serviciu şi să nu aibă as1fel nici W1 slujitor pentru a-i servi şi a le pansa caii, voi ordona, după exem­ plul romanilor, ca batalioanele situate în spatele ei să o ajute şi să fie la ordinele sale, scutindu-Ie de toate cele­ lalte servicii ale taberei. În spatele acestor două rânduri de cantonamente voi lăsa de fiecare parte un spaţiu de treizeci de coţi, ceea ce va forma două străzi care se vor chema ooa ptima stra­ dă din dreapta, cealaltă, prima stradă din stânga. Voi sta­ bili, în continuare, de fiecare parte un alt dublu rând de treizeci si două de cantonamente asezate spate în spate, de aceia i mărime ca şi ptimele şi d�spărţite de strada de Trecere, între al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea can­ tonatnent Acolo voi aşeza de fiecare parte patru batalioa­ ne de infanterie, cu comandantii lor în fată si în spate, cum am mai SPUS-D . În continuare, 'voi lnai lăsa' de fiecare par­ te W1 spaţiu de treizeci de coţi, care va forma două străzi, dintre care una se va chema a doua stradă din dreapta, şi cealaltă a doua stradă din stânga; de aceeaşi manieră voi instala un alt rând dublu de treizeci şi două de canto­ namente, loc unde voi plasa de fiecare parte patru batali­ oane cu cOlnandantii lor. Trei rânduri de asezări de fiecare parte a străzii Gen�rale sunt sufieie�te atât cavaleri ei, cât şi infanteriei celor două brigăzi obişnuite . . Cele două brigăzi auxiliare, compuse din acelaşi nu­ niăr de oameni, vor fi instalate în acelasi fel ca si cele două brigăzi obişnuite, de o parte şi de alt� a acestora. Voi .în­ cepe deci- prin a instala un rând dublu de cantonmuente împărţite între cavaleria şi infanteria acestor două brigăzi,

ş

A ria războiului

141

despărţite de ultimul rând al bligăzilor obişnuite de un spaţiu de treizeci de coţi, pe care îl vom nunu, de o parte, a treia stradă din dreapta şi de cealaltă, a treia stradă din stânga. Voi stabili apoi de fiecare parte alte două rândwi de cantonamente, separate şi ocupate în acelaşi fel, ca şi celelalte, care vor fonna alte două străzi pe care le VOln numi de asemenea după numărul şi partea W1de vor fi si­ tuate. Astfel, toată această armată va fi dispusă pe două­ sprezece rânduri duble de cantona1nente aflate pe trei­ sprezece străzi, luând în considerare si strada Generală şi strada Crucii. În sfârşit, între divers�le cantonamente şi întă.litwi voi lăsa un spaţ.u de o sută de coţi, ceea ce în­ sumează, de la cantonamentul generalului până la poarta de Est, şase sute optzeci de coţi. De această parte, ne mai rămân două spaţii de ocupat; unul de la reşedinţa generalului, până la poarta de Sud, celălalt până la poarta de Nord; amândouă însillllează, mă­ surând din centrul cantonamentului generalului, şase sute douăzeci şi cinci de coţi. Dar, dacă scad elin acestea 1. cinci­ zeci de coţi pentru spaţiul pe care îl las de fiecare parte a cortului generalului; 2'. patruzeci şi cinci de coţi pentru lo­ cul pe care îl las de fiecare parte a cantonamentului; 3. trei­ zeci de coţ. pentru strada qrre va despărţi în două fiecare dintre aceste două spaţii; 4. cei o sută de coţi care rătnân liberi în jurul întăriturilor îmi va rămâne aici pentru a in­ stala cap.tonamente, un spaţiu larg de patru sute de cop., lung de o sută, ceea ce egalizează lungimea spaţiului pe care îl ocupă cortul generalului. Tăin,d aceste două spaţii în două pe lungimea lor, voi stabili pe fiecare parte patru­ zeci de cantonamente lW1gi de cincizeci de coţi şi largi de douăzeci, rezultând astfel optzeci de cantonamente des­ tinate comandanţilor de brigăzi, trezorierilor, cornandan­ ţilor de regiment şi în fine, tuturor celor angajaţi în arma­ tă. Voi-avea glijă să rămână întotdeauna câtev� goale, des­ tinate străinilor care ar putea vizita armata şi voluntarilor care ar veni în slujba armatei pentru a-l înconjura pe ge­ neral.

N I C C OL O MACH IAVELL I

142

în spatele reşedinţei generalului voi trasa o stradă de la Sud la Nord, largă de treizeci de coţi, pe care o voi numi strada Capului; ea va trece de-a lungul celor optzeci de cantonatnente despre care tOC1nai alU vorbit, cele care, împreuna cu reşedinţa generalului, se vor afla astfel pla­ sate între această stradă şi strada Crucii. De la această stradă a Capului, şi vizavi de reşedinţa generalului voi tra­ sa o altă strada spre poarta de Vest, larga de treizeci de coţi care Plin poziţia şi lungimea sa va egala sa-ada Generală şi pe care o voi nUlni strada Pieţei. După ce aln trasat a­ ceste două străzi voi stabili strada Pieţei, acolo unde se va ţine piaţa. Aceasta va :fi în capătul străzii Pieţei, vizavi de cortul generalului, întâlnind strada Capului şi va fo nn a W1 careu de nouăzeci si sase de coti. La dreapta si la stânga de această piaţă vor fi două rânduri de câte opt cantonamente duble care vor avea fiecare doisprezece coţi lun­ gime şi treizeci Iăţjme. Piaţa se afla astfel între şaisprezece cantonamente duble care Î11sunla treizeci şi două, cuprin­ zând şi cele două părţi. Acolo voi plasa cavaletia supra-nu­ merară a brigăzilor auxiliare şi dacă ea nu va putea fi ca­ zată în totalitate acolo , îi voi ceda unele dintre cantona­ lnentele care sunt de o parte şi de alta a cartierului gene­ ral, în plincipal cele care se găsesc pe partea întăriturilor. Aculn ÎIni răn1âne să-i cazez pe suliţaşii şi veliţii spe­ ciali afectaţi brigăzilor, care au fiecare, după cum ştiţi, în afară de cele zece batalioane ale lor, o lnie de su1iţaşi spe­ ciali şi cinci sute de veliţi speciali, ceea ce face, pentru pro­ ,

,

,

,

priile Inele brigăzi, doua mii de suliţaşi şi o mie de veliţi speciali şi tot atât pentru brigăzile auxiliare. Mai am deci de găzduit şase luii de infanterişti pe care îi voi caza pe toţi la vest, de-a lungul întă:titulilor. Astfel, la capătul străzii Capului, pe partea de nord, lăsând spaţiul de o sută de coţi până la întărituri, voi dispu ne un rân d de cinci cantona­ rnente duble care vor ocupa şaptezeci de coţi în lungune şi şaizeci în lăţime, în aşa fel ÎncâtÎ1npărţind lăţimea în în­ tregime, fiecare cantonanlent va avea cincisprezece coti .

.

Arta războiului

143

în l ungiln e şi treizeci în lăţill1e. Şi cum vor fi zece c anto

­

nalnente, voi aşeza acolo trei sute ele oalneni, p entr u fie­ c alfe locuinţă treizeci de oameni. Lăsând apoi un spaţiu de treizeci şi unu de coţi, voi repartiza de aceea şi manieră şi pe aceleaşi clinlensiun i , un alt rând de cinci canton3111ente

duble şi apoi un altul până când se vor forma cinci rân­ dud de cantonamente duble care vor face chîcizeci de can­ tonamente, plasate in linie dreaptă pe partea de Nord, toate fiind dispuse la o sută de coţi faţă de întărituri şi ocupate de o lnie cinci sute de oameni din infanteri e Apoi, întor­ cându-lnă pe strada ce duce spre poarta de Apus, voi plasa acolo până la această poartă, alte cinci canton amente du­ ble, păstrând acel eaşi cţinlensiuni, cu diferenţa că nu vor fi de la un rând la altul decât cincisprezece coţi. Acolo voi caza încă o mie cinci sute de oameni. Astfel, de la poarta d e Nord la cea de Vest, mând de-a lungul şanţwilor o sută de cantonameţ1te distribuite pe ze ce rânduri de câte cin«i cant0l1al11ente duble fiecare, îi voi putea apoi caza pe toţi suliţaşii şi ve liţi.i speciali ai propriilor brigăzi. De la poarta de Vest la cea de Sud voi dispune de acee asi luanieră, de-a lungul întă.d turil or, m enţionân d p e nn an ent cei o sută de coti distantă, zece rânduri de câte zece cantonmnente fiecm-e, destinate suliţaşilor şi ve liţilo r speciali ai brigăzilor auxiliare; cOlnandantii vor ocupa partea întăI-iturilor can­ tonamentele care li s� vor părea cele mai comode. În sfâr­ şit, voi plasa artileria de-a lungul întăriturilor. Tot spaţiul care răJ.nâne liber în partea de vest va fi ocupat de suita arrnatei şi tot echiparnentul taberei. Tre­ buie să ştiţi că, plin tennenul de echip31nent al taberei 311ticii î nţ el ege au tot ceea c e era necesar arnlatei în afară de soldaţi, ca dulgheti, fi erati , potcovari, pietrari, genişti, artilerişti, chial- daca aceştia pot fi priviţi ca fiind adevă­ raţi soldaţi, păstOlii cu turmele lor de vaci şi de oi necesare subzistenţei ann ate i în fine, lucratOli din orice meserie cu furgoanele de muniţie de război şi provizii de alimente p entr u soldaţi. Nu voi stabili locuri speciale de cazare şi .

,

,

,

,

144

N I C'bQL O MACH IAV ELL I

dispunere pentru tot echipamentul şi oan1enii din ace st domeniu; voi avea numai grij ă ca acestea să nu ocupe di­ ferite le străzi pe care le-alTI trasat şi voi ceda, în general, tuturor convoaielor miljtare cele patr u sP.�ţii c,are sunt for­ luate între acest6 străzi, unul va fi pe ntr u turme , ,celălalt pentru meseriaşi, al treilea, pentru hrana soldaţilor, al pa­ tru1ea, pentru 'munitia de război. Străzile care trebuie să rălnâqă libere !şunt strada PIeţei, strada CapuluLşi o altă stradă ,care se va nUIlli strada Centrului; care se va intin­ de de la nord la sud" traversând strada Pieţei şi v� fi, p en­ tru Vest; ceea ce, strada oe Tr�cere este pentru Est Mai mult, voi duce ÎI'i spatele acesto� patru spaţii o stradă care se va înti1lde de-a lungul cantonamentelor infantenş1iIor şi suliţaşilot speciali. Toate cţceste străZi, vor avea treizeci de coţi lăţime.' Artileria CUlU am spus-o dej a, va :fi plasată în porţiunile mar cate de lângă întăritu�i. BAT. Mărturisesc c ă eu mă pricep destţt1. de putin la razboi ŞI nu ro ş e s c la ace astă , mărtun'si re , deoarec� răz­ boiul nu est� ocupaţia lu e a; totuşi, dispunerile vo astre mi se 'PCir fo arte bin,e o r donate , dar am dol1ă nelărriuriri pe care'î? propun să le explid: aş vrea să ştlu mai futâi de ce acorzi atâta lărgime străzilor 'şi ,spaţiilor care sunt d e jur împrejurul cantbnamentelor; în :fine, si aceasta mă pune luai muIt în încurcătui-ă, în' ce fer trebuie să se as' eze in spaţiile PEt care le-ai distribuit în 'acest' scop? ' FABR. Aco r d străzilor tI;eizeci de coţi lărgime pentru ca u'n batalion de infanterie 'sa poată�trece în fo rm aţie de l uptă şi fiecare bafulion, cum trebuie să vă amiritiţi, ocupă douăzeCl si cinci până la treizeci de, coti l ărgime . Cât de­ spre sp a#�l care desparte. cantonamentele faţă de întări­ turi;i-am ,acordat o sută de coţi pentru 'ca· b atali oanele 'şi artileria să se ,desfăsoare cu usurintă, să poată să lase să treacă prad a şi, la n�voie, ski se 'retragă fu spatele unor noi şanţuri şi unor;: no i întărituri. Este util, de altfel, ca,toate cantonarnentele ,să fie îndepărtate de ,întărituri, c ăci ast­ fe l ele sunt lli