Arta CA Mediator Cultural [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iaşi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Educaţia interculturală Arta ca mediator cultural

Student: Iftimi Ana-Maria (căs. Aprotosoaie-Iftimi) Master Politici şi Management Educaţional an II Coordonator curs: Prof. univ. dr. Ştefan Boncu

1. Introducere Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăţilor şi vizează atât diferenţele care există între oameni ca individualităţi, cât şi cele între diferite grupuri. Existenţa unor identităţi multiple, a valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi a modului de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu necesitate abordarea educaţiei şi a societăţii din perspectivă interculturală. Angajarea în interacţiuni interculturale este inevitabilă, şi mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii cât şi al îmbogăţirii culturale. Constantin Cucoş (2000) concepe cultura ca un liant, un factor comun care înlesneşte consensul şi înţelegerea dintre oameni la scară mondială. Cultura fiecărui popor reflectă manierele proprii “de a gîndi, a simţi şi de a crede, de a legifera, de a visa şi de a acţiona…” (Rougemont, 1990), şi tocmai de aceea o educaţie pentru comunicarea interculturală trebuie să vizeze o interacţiune reală, un “dialog veritabil şi un dialog organizat”. Există definiţii variate ale culturii, fiecare autor insistând pe elementele considerate importante din punctul său de vedere. Ladriere (1977, cf. Cucoş 2000, p. 56) cosideră cultura un ansamblu format din: a) sisteme de reprezentări, b) sisteme normative, c) sisteme de expresii şi d) sisteme de acţiuni. Sistemele de reperezentări se referă la ansamblurile conceptuale şi simbolice prin care diferite comunităţi interpretează realitatea şi formulează noi cunoştinţe şi tactici acţionale. Sistemele normative se referă la valori, prin prisma cărora sunt judecate acţiunile şi practicile curente. Sistemele de expresii vizează manifestările materiale şi simbolice emoţional artistice. Sistemele de acţiuni se referă la maifestările sociale prin care un grup se organizează pentru a-şi organiza propriul destin. Dacă ne întrebăm însă cum se transmite cultura, respectiv cum acţionează educaţia în transmiterea şi construcţia realităţii culturale, putem lua în discuţie perspectiva lui Hall (1979 cf. Cucoş, p. 57) care arată că (1) cultura nu este înăscută, ci achiziţionată, (2) diversele aspecte ale culturii constituie un sistem, (3) cultura este împărtăşită, ceea ce îi dă o dimensiune colectivă. Potrivit dicţionarului de sociologie (Zamfir şi Vlasecanu, coor. 1993 p.p.148-152) pentru a prezenta termenul de cultură, sunt preluate câteva din înţelesurile cele mai uzuale: “ansamblu complex al cunoştinţelor, credinţelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor, şi al tuturor celorlalte capacităţi şi obişnuiţe pe care le dobândeşte omul ca membru al societăţii”, sau “modurile de viaţă ale unui popor, modurile de comunicare”. Cultura poate fi definită ca o structură complexă, o matrice de elemente, un pattern (complex de caracteristici cristalizate într-un anumit mod) care determină un specific aparte pe care un anumit grup (popor, naţiune, organizaţie, grup) le-a dobândit pe parcursul unui timp îndelungat şi care reflectă cunoştinţele, experienţele, credinţele, valorile, atitudinile, înţelesurile, regulile, religia, noţiunile de timp şi spaţiu, concepţia despre lume, viaţă, univers, obiectele materiale şi manifestările simbolice ca: arta, literatura, muzica, dansul etc. 2. Comunicarea şi importanţa dialogului intercultural Comunicarea este o formă de comportament interuman care izvorăşte din nevoia de a ne relaţiona şi a interacţiona cu ceilalţi. Prin comunicare reuşim să ne înţelegem mai mult sau mai puţin eficient cu semenii. Comunicarea poate duce la relaţii de armonie, colaborare sau în mod contrar, la dispute sau conflicte atunci când actul comunicării este denaturat. Desigur există şi conotaţii pozitive ale conflictelor, trebuie să subliniem că în studierea comunicării este importantă atât strategia cât şi sensul pe care un astfel de act îl presupune. Procesul de comunicare reprezintă, în fapt cheia unor relaţii interpersonale pozitive care la rândul lor sunt sursa dezvoltării psihosociale atât a indivizilor cât şi a societăţii.

Ideea dialogului intercultural trebuie să aibă ca punct de plecare recunoaşterea diferenţei şi a multiplelor perspective şi dimensiuni ale lumii în care trăim. Aceste diferenţe, de opinie, de puncte de vedere, şi chiar valori nu există doar în cadrul unei culturi, cu atât mai mult ele sunt vizibile în disputele dintre diferite culturi. Tocmai de aceea, dialogul, comunicarea sau medierea interculturală îşi propun să analizeze aceste perspective diverse cu un scop precis, şi anume acela de a înţelege şi a învăţa pe baza experienţelor interculturale diverse. Şi avem aici în vedere beneficiul pe care îl aduce schimbul de idei, opinii sau cunoştinţe în cadrul grupurilor heterogene din punct de vedere cultural. Este evident că în alte culturi, realitatea este percepută în mod diferit, modalitatea de relaţionare dintre oameni este diferită, viziunile sunt diverse. Trebuie să acceptăm diversitatea, să nu negăm existenţa unor puncte de vedere aparent sau în mod real diferite de ale noastre, mai mult trebuie să înţelegem şi să fim deschişi la perspectivele aduse în discuţie de cei care care nu văd lumea din aceeaşi perspectivă ca şi noi. Un dialog efectiv este acela care potenţează, pune bazele şi deschide interacţiuni, care încurajează respectul pentru împărtăşirea ideilor şi pentru explorarea directă şi multiplă a modului în care lumea este percepută şi gândită. Ca proces, dialogul intercultural încurajează identificarea punctelor de vedere multiple dar indică şi o identificare a limitelor până la care indivizii pot accepta diversitatea. Tocmai de aceea, educarea în spiritul comunicării interculturale reprezintă un obiectiv major al formării indivizilor într-o societate dominată de globalizare şi puternic condiţionată de fenomenul migraţiei, unde diferenţele culturale sunt evidente şi abilitatea de a iniţia şi păstra un dialog bazat pe respect şi toleranţă. 3. Medierea interculturală –arta ca mediator cultural Arta, media şi educaţia au un rol important în facilitarea dialogului cultural. Acţiunile evoluează spre trensformarea societăţii europene mult dincolo de multiculturalismul cu care am fost obişnuiţi până acum, păşind către o reală mediere culturală. Se urmăreşte crearea unui spaţiu unde culturile se întâlnesc cu adevărat şi produc ceva nou, în locul pasivei coexistenţe. Arta facilitează dialogul cultural iar din această perspectivă medierea culturală este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii culturale este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator. Mediatorul cultural este cel care redă într-o manieră bilaterală şi pe inţelesul tuturor, reprezentările culturale, normele şi valorile asociate culturii. Mediatorul cultural nu transmite doar informaţii, ela are menirea de astabili relaţii particulare, vectori de valoare, de emoţii, de semntimente, de gândire. Obiectivele medierii culturale ar putea fi definite ca fiind: Democratizarea culturii astfel încât arta să devină accesibilă publicului larg; Orientarea descendentă, dinspre profesioniştii ce activează în domeniu spre public; Introducerea artei şi culturii în cotidian prin găsirea unor noi modalităţi de întâlnire a publicului cu arta şi favorizarea punţilor de legătură între diferitele mijloace de exprimare artistică; Plasarea publicului în centrul acţiunii artistice şi culturale printr-o permanentă centrare a mediatorului pe public şi nu pe colecţie sau operă. Principiile medierii culturale: Dialogul între mediatorul cultural şi public are loc pe picior de egalitate; Medierea culturală permite oamenilor să-şi exprime propria cultură; Opera este completată de privirea spectatorului şi medierea facilitează construirea semnificaţiei operei; Medierea culturală se adresează tuturor categoriilor de public, nu doar publicului conoscator; Medierea culturală nu este neutră, ci este rezultatul unor alegeri şi răspunde unor obiective; Medierea culturală permite interpretări diverse şi noi lecturi ale lucrărilor de artă, Medierea culturală stimulează imaginaţia oferind doar câteva chei pentru interpretare.

Profesia de mediator cultural: Mediatorii culturali sunt specializaţi în comunicare şi crearea de relaţii între toate formele artei, culturii, patrimoniului si populaţii. Meseriile medierii culturale sunt foarte diverse: de la atasat de presă până la organizator de turnee muzicale, de promovare a cărtii sau de evenimente pentru municipalitate. Toate aceste meserii diverse au în comun favorizarea întâlnirii dintre evenimentul cultural şi publicul său. Ce face mediatorul cultural? Organizează expoziţii, promovează spectacole; Creează evenimente culturale pentru un oraş sau la nivelul unei instituţii; Strânge fonduri, întocmeşte dosare de finanţare; Organizează turnee, întâlniri cu artiştii, diverse manifestări, festivaluri, evenimente culturale; Organizează programul activităţilor culturale; Coordonează munca echipelor care lucrează la gândirea şi aplicarea strategiei de abordare a grupurilor sociale pentru care aceste programe sunt destinate; Se adaptează publicului, asigură comunicarea internă şi externă; Favorizează dezvoltarea personală graţie culturii sale generale, creativităţii, imaginaţiei şi forţei sale de afirmare; Conform misiunii sale, mediatorul cultural poate coordona unul sau mai multe proiecte culturale. În ceea ce priveşte statutul său, mediatorul cultural poate fi salariat sau doar colaborator al unor firme, instituţii sau asociaţii. 4. Educaţia interculturală Educaţia este ea însăşi un factor de integrare şi participare şi prin intermediul ei se poate face primul pas spre încurajarea şi dezvoltarea dialogului intercultural. Copiii sunt deschişi către dialogul intercultural pentru că sunt curioşi şi încă nu şi-au dezvoltat bariere şi stereotipuri şi oricum sunt mult mai flexibili spre a le depăşi decât adulţii. Educaţia interculturală propune o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau in consideraţie specificităţile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen (diferenta de sex, diferenţa socială sau economică etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, şi mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. ”Abordarea interculturală nu este o nouă stiinţa, nici o noua disciplină, ci o noua metodologie ce caută sa integreze, în interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” (Cucoş, 2000). Educaţia interculturală: presupune o nouă abordare a orizontului valorilor; deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate. Dobândirea de cunostinte privind cultura în general şi impactul acesteia asupra comportamentelor individuale şi de grup, privind propria cultura / propriile culturi şi privind alte culturi şi formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală, pentru identitatea culturală proprie şi a celorlalţi ar putea fi considerate obiective. Nu se mai pune, deci, problema de a se construi un proiect educativ şi cultural specific unor minorităţi culturale, ci juxtapunerea lui unui proiect educativ si cultural global. Dezvoltarea abilităţilor de a interacţiona eficient în contexte interculturale, chiar şi în cadrul unui mediu dominat de o aparentă omogenitate culturală, se realizează prin învăţarea unor comportamente specifice în cadrul unor influenţe educative de ordin formal, non-formal sau informal. Astfel educaţia interculturală dezvoltă o pedagogie a relaţiei umane de un anumit tip: o educaţie care sa permită indivizilor să se situeze ei înşişi, în orice moment, în raport cu ceilalti, să le dea mijloace de diversificare a referinţelor, să trăiască diversele modalităţi ale mediului lor cultural in deplină legitimitate. Educaţia interculturală formală include iniţiative şi programe academice care sunt dezvoltate de către şcoală şi în interiorul ei. Educaţia interculturală informală are aceleaşi obiective cu educaţia interculturală formală, dar se diferenţiază prin metodele şi tehnicile de lucru disponibile. Este voluntară, nu are caracterul obligatoriu al şcolii şi îşi adaptează conţinuturile în funcţie de nevoile participanţilor. Metodologia este activă şi participativă, iar relaţia formatorului cu participanţii este mai apropiată. Prin intermediul infulenţelor educative de tip informal, non-formal şi formal, cultura este transmisă generaţiilor următoare. De modul

în care societatea înţelege să ofere, prin educaţie, o perspectivă coerentă şi viabilă asupra propriei culturi, şi mai mult deschisă asupra lumii şi mediului care ne înconjoară, depinde posibilitatea fiecăruia, ca individ, de a înţelege, aprecia diversitatea şi diferenţa şi de acţiona conform principiilor interculturale. Ar putea fi evocate acum concluziile unui simpozion care a avut loc la Timisoara, în România, pe tema „Dimensiunea interculturala, factor esential al reformei învatamântului secundar” şi care susţin ideile materialului de faţă: - educaţia interculturală este o educaţie a tuturor, minoritari, ca si majoritari; - educaţia interculturală nu trebuie să se limiteze exclusiv la conţinuturi specifice transmise în cadrul unei discipline particulare. Este fundamental să se consolideze abordarea sa interdisciplinară, care trebuie să se defineasca mai mult în funcţie de iniţierea unui comportament decât a unei cunoaşteri; - educaţia interculturală nu poate fi concepută doar în cadrul mediului instituţional, ci în asociere cu extra-şcolarul; - educaţia interculturală este indisociabilă de educaţia din mass-media; dezbaterile au subliniat în mod deosebit importanţa unei analize critice a surselor de informaţie din cadrul tuturor cursurilor care vehiculează date economice, umane, politice, sociale, culturale. 5. Asociaţia Culturală Vector şi rolul ei ca mediator de artă Asociaţia Culturală Vector din Iaşi a fost înfiinţată în anul 1997, de către un grup de artişti, sociologi, teoreticieni, coordonaţi de artistul vizual Matei Bejenaru. Scopul principal a fost şi este încă promovarea artelor contemporane. Vector este o organizaţie non-profit. Iniţial asociaţia a funcţionat destul de autarhic şi fără o structură organizatorică bine pusă la punct. Vector a reuşit în decurs de 3-4 ani să reinventeze total scena artistică ieşeană, facilitând atât publicului avizat cât şi publicului larg accesul la noi forme de exprimare artistică – performance, fotografie, video-art, software-art, etc. Primii ani au fost extrem de dificili, datorită lipsei totale de experienţă a membrilor Vector în asigurarea funcţionării unei organizaţii. Modelul organizaţional adoptat oarecum din mers a determinat un anumit stil de raportare a membrilor Vector vis-a-vis de persoanele din conducere. Prestigiul Vectorului a crescut relativ rapid datorită vizibilităţii pe care a căpătat-o Festivalul de Performance, organizat anual la Iaşi, începând cu anul 1997; astfel în doar trei ediţii, Vector a reuşit să polarizeze toate iniţiativele artistice contemporane din România acelei perioade. Datorită invitaţilor internaţionali, Vector a început să fie vizibil şi pe plan internaţional. Un factor vital şi extrem de important în dezvoltarea acestei organizaţii a fost reprezentat de abilităţile înnăscute ale fondatorului Vector, Matei Bejenaru – practic el, împreună cu alţi câţiva tineri artişti, au inventat aproape din nimic, de la zero, un context propice dezvoltării formelor artistice contemporane. Vector propune câteva proiecte artistice care ilustrează clar cele trei paliere de interes pentru asociaţie – proiectul cARTier, realizat în Iaşi şi în mod deosebit în cartierul Tătăraşi (nivel local); proiectul de rezidenţe pentru artişti din sud-estul Europei Backyard Residency (nivel regional); proiectul Bienala de Artă Contemporană Periferic, (nivel internaţional). Recunoaşterea regională şi internaţională a proiectelor implementate şi dezvoltate de către Asociaţia Vector sunt fi doar confirmări ale schimbării instituţionale benefice dezvoltării acestei organizaţii. Profilul Vector, conform declaraţiei fondatorului este reprezentat pornind de ”la programe expoziţionale şi educaţionale la activităţi de cercetare şi editare, analizează relaţiile dintre practicile artei şi culturii vizuale şi context socio-politic. Acţiunile culturale ale

Asociaţiei Vector problematizează statutul artistului şi instituţiilor de artă într-o societate post-comunistă care introduce într-un mod agresiv regulile noii ordini socio-politice şi economice, reflectând, de asemenea, asupra felului în care poate funcţiona arta fără a se baza pe o infrastructură culturală. Vector sprijină acele practici artistice legate de rearticularea socială, conştientizarea politică şi restructurarea economică care solicită o analiză critică şi reflexivă ce ar putea oferi coordonatele unei reorientări a atitudinilor şi comportamentelor din perspectiva acţiunii culturale”. In prezent, principalale proiecte Vector sunt: • Bienala Internaţională de Artă Contemporană Periferic (platformă de promovare, producţie şi schimb cultural în domeniul artei contemporane) • Publicaţia Vector - artă şi cultură în context (platforma teoretică, critică şi informală) • Studiul de practici şi dezbateri artistice (platforma educaţională de cercetare, producţie şi mediere realizată în partneriat cu Universitatea de Arte “George Enescu” Iaşi. Revista Vector> este o publicaţie de artă şi cultură în context, care analizează cu predilecţie situaţia artistică şi culturală regională, a ţărilor din Sud Estul Europei, aflate în tranziţie, şi a zonei Orientului Mijlociu, supusă presiunii conflictelor. Publicaţia îşi propune să redistribuie informaţia relevantă, să asigure schimbul cultural şi să faciliteze posibilitatea efectuării unei expertize culturale regionale. Galeria Vector din Iaşi a functionat in perioada decembrie 2003 – octombrie 2007 ca un spaţiu artistic non-profit unde au fost organizate expoziţii de artă contemporană, dezbateri şi workshop-uri în ideea interconectării scenei artistice locale (ieşene şi româneşti) cu iniţiative artistice şi instituţionale independente din contextul regional şi internaţional. Printre expozanţii acestei galerii se numără atât artişti locali cât şi internaţionali. Într-o scurtă trecere în revistă pot fi menţionaţi: - Paula Miklosevič (Belgrad) a absolvit Universitatea de Arte din Belgrad la specializarea fotografie şi a studiat literatura comparată la Universitatea din Belgrad. Este curatoare la Centrul Cultural Studenţesc (SKC) din Belgrad şi scrie articole pentru revista de fotografie IMAGO (Bratislava). La Vector participă în decembrie 2003 cu o expoziţie de fotografie FETISH cu referinţe la imaginile pornografice, ce redefinesc erotismul şi eliberează obsesiile sexuale de ameninţarea unei functionalităţi normale a societăţii, devenind astfel o versiune kitch a consumismului. - Ştefan Constantinescu (1968) a absolvit studiile Academiei de Artă din Bucureşti în 1996, între 1994-1998 a studiat la Academia Regală de Artă din Stockholm, stabilindu-se definitiv în Suedia. În aprilie 2004 artistul participă cu un proiect video şi prezentare DACIA 1300 – GENERAŢIA MEA, (curator: Tom Sandqvist Stockholm). Proiectul îşi are punctul de plecare într-o serie de întrebări: Cine sunt eu? Cum a fost copilaria mea în "epoca de aur" a lui Ceauşescu? Cum este să trăieşti într-un regim totalitar? Cum te influenţează teroarea şi oprimarea? Ce forme ia viaţa ta atunci când nu poţi avea încredere în cei din apropiere, în vecinii de scară, când oricine poate fi informator, un turnător sau un conspirator, când viaţa devine mai mizeră şi mai mizeră, când curentul este oprit, alimentele raţionalizate, iar magazinele sunt goale şi când tu însuţi eşti nevoit să te muţi la periferia oraşului? Cartea care completează proiectul este scrisă de Ana Maria Zahariade şi Tom Sandqvist. Ana Maria Zahariade tratează pseudoarhitectura în România în perioada lui Ceauşescu, în timp ce Tom Sandqvist descrie atât baza politică cât şi viaţa de zi cu zi în perioada regimului comunist. Realizarea şi prezentarea proiectului a fost posibilă cu ajutorul: Konstnärsnämnden, IASPIS şi Ambasada Suediei la Bucureşti. La Iaşi, prezentarea a avut loc cu sprijinul Asociaţiei Vector şi a Centrului Cultural Francez.

-

Davide Grassi (Slovenia), Neven Korda (Slovenia), Alberto de Michelle (Olanda) participă în aprilie 2004 cu un program de filme: AKSIOMA, INTERMEDIA ARTArt & Technology, Art and politics, Art and Mass Media - Davide Grassi 100 % PURE VIDEO - Neven Korda AMSTERDAM ARTCHANNEL PARK 4D TV Alberto de Michelle. Evenimentul este produs de AoRTa Chişinau, Aksioma Institute for Contemporary Art Ljubljana, Asociaţia Vector Iaşi şi este finanţat de finanţat de Ministerul Culturii din Republica Slovenia şi PARK 4D TV Amsterdam. - London Links. Discussions in Contemporary Art - prezentări şi conferinţe realizate de Dr. Claire Bishop (profesor la Royal College of Art, Londra) şi Enrico David (profesor la Slade School of Art, Londra) aprilie 2004. - Antje Schiffers (Berlin) organizează în iulie 2004 o conferinţă unde îşi susţine proiectul OUR FOREING CORRESPONDENT. Antje Schiffers a călătorit prin Bulgaria şi Macedonia, prin Bielorusia, Estonia, Latvia şi Lituania, prin România şi Moldova, în calitate de corespondent şi ambasador al Muzeului de Artă Contemporană din Leipzig. Sarcina sa era să ducă în aceste ţări o imagine a Germaniei şi să aducă la întoarcerea în Leipzig o imagine a acestor ţări. Şi-a întrebat colegii de la galerie cum voiau să fie Germania reprezentată. Artista s-a conformat instrucţiunilor lor când a predat la universităţi şi la terase, în instituţii de artă şi în sufragerii, în drumurile sale. A scris câte un ziar despre fiecare dintre ţări. În presa locală şi pe Internet (www.korrespondentin.antjeschiffers.de) au apărut reportaje de călătorie. Colecţia finală de articole, bazată pe întrebarea "Cum aţi vrea să vedeţi ţara dumneavoastră reprezentată în Germania?“, este expusă la Muzeul de Artă Contemporană din Leipzig, la Hannover Kunstverein şi la Goethe Institut, New York. - Albert Braun (Vasa, Finlanda) participă cu proiectul de tip instalaţie şi lectură ME, MYSELF, NYKARLEBY, AND I în mai 2005 Este o expoziţie album, cu imagini subiective realizate de artist în mica localitate finlandeză unde trăieşte. Ideea principală a expoziţiei ţine de construcţia identităţii unui loc şi de diferitele moduri prin care aceasta este documentată: narative, abstracte, romantice, umoristice, banale. - INTER un proiect realizat de Robert Fearns (Bath-UK) şi Matei Bejenaru (IasiRO) în mai 2005. Proiectul vorbeşte prin intermediul instalaţiei despre felul în care nil imaginăm pe celălalt. Pornind de la descrierea textuală a două străzi, una din Iaşi-RO alta din Bristol-UK, unde se găsesc cele două galerii unde au loc expoziţiile, artiştii au creat imagini despre un loc în care nu au mai fost vreodata. Fotografiile sunt sunt produsul imaginaţiei „filtrate" de sensibilitatea culturală a celor doi artişti. În aceeaşi formă, expoziţia a fost deschisă cu o săptămână înainte la Galeria R O O M din Bristol. - Panta Rhei a fost o expoziţie curată de Ulric Roldanus (artist, Amsterdam) în februarie 2006. Au participat artişti ca: Hansjorg Voth (D) - "Reise ins Mehr" – documentar TVdespre o acţiune pe Dunăre care a avut loc în1978; Kadir van Lohuizen (NL) – imagini fotojurnalistice ale Dunării în Europa şi Nigerului în Africa; Ulric Roldanus (NL) – film video, instalaţie; WAS Kunstverein (Eva Ursprung) (A) - "The Danube Streaming Show", documentar video şi instalaţie foto. - În februarie 2007 artista Andrea HAJTAJER în colaborare cu Cristian NAE (curator, Iaşi-RO) realizează proiectul “RESURSE REDISTRIBUITE” – A rezultat o cartedocument care vorbeşte despre rezistenţa la limitarea accesului la informaţie între estul şi vestul Europei care duce la comportamente excesive de copiere şi arhivare automată. Studioul de practici şi dezbateri artistice este platforma educaţională de cercetare critică şi producţie artistică a Asociaţiei Vector, activată în colaborare cu Centrul de Cercetare „Estetică şi Creaţie Artistică” al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, Iaşi. Aflat la

frontiera dintre mediul academic şi spaţiul public studioul de practici şi dezbateri artistice se adresează unei categorii largi de public. Conceput iniţial sub forma unui proiect de cercetare, studioul de practici şi dezbateri artistice urmareşte să investigheze condiţiile necesare pentru activarea producţiei şi a practicilor artistice, precum şi condiţiile de articulare a capacităţilor de construcţie şi comunicare teoretică, pornind de la perspectiva înţelegerii „artei ca jurnalism experimental”. Publicul vizat este încurajat să stabilească un contact direct cu modalităţile de lucru ale studenţilor şi ale tutorilor, dar şi să participe, alături de aceştia, în procesul de analizare a producţiei cunoaşterii şi experienţei artistice, de rafinare a gândirii critice şi de înţelegere a nevoilor culturale de a face faţă diferitelor tipuri de realităţii cu care se confruntă. Bienala Internaţională de Artă Contemporană Periferic a fost prima dată conceput ca un Festival de Performance organizat anual la Iaşi, începând cu anul 1997. Prima editie a fost organizată la Centrul Cultural Francez Iaşi pe data de 24 mai 1997 participând doar artişti români. Periferic 2 s-a dorit a fi un prim pas către crearea unei infrastructuri culturale care să poată promova cu profesionalism manifestari de artă contemporană. A fost un festival de performance art ce isi propunea să colecteze atitudini artistice ce au in comun problematica MARGINII (PERIFERIEI) si a raporturilor ei cu CENTRUL. Au participat artişti din România şi din Republica Moldova. Printre curatori s-a numărat şi Kristine Stiles (USA). Astfel Manifestarea începe uşor să se facă cunoscută la nivel internaţional. Începând cu Periferic 3 vizibilitatea creşte treptat, la această ediţie participând artişti din SUA, Danemarca şi Ucraina. Organizator a fost Centrul International pentru Artă Contemporană Bucureşti iar co-organizatori Fundaţia pentru o societate deschisă Romania Programul Cultural Elveţian in Romania – Pro Helvetia SDC Ministerul Culturii si Cultelor Romania Centrul Cultural Francez Iasi Complexul Naţional Muzeal “Moldova” Iaşi. Acţiunea a fost concepută ca o manifestare care sa colecteze atitudini artistice legate de relaţia “margine-centru” placând de la poziţionarea geo-economică a Iaşului, ocolit de investitorii strategici occidentali, fapt care influenteaza si contextul cultural al locului, dominat de traditionalism academic. Instalaţiile si intervenţiile din Baia Turcească, grupate in expoziţia “Abur”, ar putea crea in viitor un loc alternativ pentru expoziţii si dezbateri privind arta contemporană, un spaţiu care ar putea asigura rezidenţe pentru artisti romăni şi străini. Expoziţia “Corespondente” din aripa de artaâă contemporană din Palatul Culturii, a determinat interacţiuni între lucrările artiştilor si mentalităţile Muzeului de Artă. Manifestarea a arătat că in Romania procesul de redefinire a relaţiei Muzeu-Artă contemporană este unul complex si de durată, presupunand schimbarea mentalitatii privitoare la tezaurizarea artei. În cea de-a 4-a ediţie Periferic, intitulată INTRE CENTRU SI PERIFERIE artistul curator şi coordonator al proiectului, Matei Bejenaru pornind de la raportul ”centru(e) -periferie” aşa cum funcţionează în America (diferit de realitatea Românească), vorbeşte de de “racordarea culturala” la lumea civilizată contemporană a unei societati post-comuniste izolate si sărace, aflate în continuă criză de identitate, insuficient urbanizate si tehnologizate. ”Interesul (occidentului) pentru artistii romani contemporani este direct proporţional cu interesul pentru Romania. Pare mai greu de acceptat faptul ca vizibilitatea artiştilor romăni să fie influenţată de rata anuală a inflaţiei (ca indicator al performantelor economice), nivelul investiţiilor străine, cantitatea de IT (computere si soft) pe cap de locuitor, kilometrii de autostrăzi construiţi într-un an, numarul de posturi telefonice fixe şi mobile, calitatea serviciilor, numarul anual de turişti străini ce vizitează ţara, ponderea clasei de mijloc în societate, gradul de autonomie locală, gradul de corupţie şi al separaţiei puterilor în stat”. În acelaşi timp [...] ”dezvoltarea unei infrastructuri (instituţii, galerii, publicaţii, fundaţii…) care să promoveze arta contemporan în Romania va fi un rezultat firesc al maturizării (normalizării) societaţii romănesti şi va duce atat la “sincronizarea” discursurilor artistice

locale cu cele internaţionale căt şi la eficientizarea alocării resurselor într-o tară care pe termen mediu va ramăne săracă”. Slaba dezvoltare economică a oraşului Iaşi şi izolarea lui au influenţat contextul cultural dominat. Tinerii intelectuali cu deschidere europeană, au dinamizat viata culturală şi şcena artistică locală. Festivalul “Periferic” şi cele căteva expoziţii organizate la Iaşi în ultimii ani, au conturat un grup de tineri artişti vizuali care sunt interesaţi să facă şi să găndească arta contemporană. ”Cred (afirmă artistul la deschiderea Periferic 4) că după patru ediţii festivalul şi-a atins scopul politic de impunere a artei contemporane într-un context fără tradiţie în domeniu, rămănănd ca pe viitor manifestarea să caăstige mai mult în calitate şi vizibilitate. In acest sens, poate se va transforma în Bienala “Periferic”, organizată la extremitatea estică a viitoarei Europe unite”. Periferic 5 intitulat Proiectul Periferic - un nou inceput, dinamizeaza viata culturalartistică locală conectănd-o la circuitul deschis al ideilor artistice contemporane prin participări ale unui număr foarte mare de artişti internaţionali din Europa şi nu numai. Finanţările nu mai vin doar de la instituţii culturale locale, fiind din ce in ce mai multi implicate şi instituţii internaţionale recunoscute pentru finantarea proiectelor culturale. Deşi până acum la "Periferic" nu au participat marile nume vehiculate in sistemul internaţional al artei contemporane, pentru ca nu a fost posibil incă un "plug-in" cu acestea sau cu instituţiile care ii reprezintă, este de menţionat insă că artiştii străini, care au acceptat să participe, au venit cu o altă experientă şi viziune cu impact foarte puternic asupra şcenei cultural-artistice locale. Incepând cu Periferic 6, intitulat Colţuri profetice. Despre viitor, vizibilitatea la nivel internaţional creşte foarte mult. Dacă la ediţiile anterioare acţiunea curatorială a fost desfăşurată de artistul local Matei Bejenarul la această ediţie curator a fost Anders Kreuger (SE), cunoscut în lumea consumatorilor de artă contemporană. ”Ideea unui viitor perceput ca fiind mai puţin senzaţional decît avem tendinţa să ne imaginăm, ca o recurenţă, ca o sursă de inspiraţie conceptuală şi artistică insuficient explorată” şi ” locuri se pretează mai bine decît altele la articularea acestor aspecte ale viitorului: locuri încărcate de istorie care trebuie să înveţe să privească înainte, locuri ajunse în situaţii-limită, locuri care se auto-percep ca fiind periferice”, Iaşul fiind unul din aceste locuri, constitue punctele de plecare ale expoziţiei cuprinzînd aproximativ 40 de proiecte de artă contemporană. ”Expoziţia a impus un angajament pentru viitor care să treacă dincolo de individual dar să respingă programaticul şi utopicul. Ea a propus de asemenea viitorul ca un „antidot” împotriva obsesiilor melancolice legate de trecut şi de pierderile evocate de istoria europeană a secolului XX, în spaţii printre care se numără şi oraşul-gazdă”. Expoziţia a fost etalare variată şi fizică a lucrărilor semnate de autori foarte diferiţi, şi nu o demonstraţie vizuală unificată şi cerebrală a poeticii conceptuale a curatorului. Unele dintre lucrări s-au referit în mod mai mult sau mai puţin explicit la ideea de „viitor” (Annika Eriksson, Carsten Höller, Matts Leiderstam, Mika Taanila şi alţii). Au fost lucrări axate pe relaţiile sociale şi pe interacţiunea artist/public (Hüseyin Alptekin, N55, Thorvaldur Thorsteinsson, Erwin Wurm şi alţii). Au fost de asemenea lucrări motivate conceptual şi avînd la bază imaginea, realizate majoritatea prin intermediul fotografiei (Miriam Bäckström, Róza El-Hassan, Joachim Koester, Aydan Murtezaoglu, Bruno Serralongue şi alţii). Unele lucrări au pus în evidenţă relaţia dintre vizual şi textual (Erick Beltrán, Haraldur Jónsson, João Penalva, Arturas Raila şi alţii). Pictura contemporană recunoscută a fost de asemenea prezentă în cadrul expoziţiei (Ieva Mediodia, Nina Roos, Praneet Soi), la fel ca şi obiectul inexplicabil sau auto-explicativ (Henrietta Lehtonen, Lia Perjovschi, Dré Wapenaar). În plus, curatorul s-a folosit de acest prilej pentru a îndrepta atenţia asupra artistului român Ion Grigorescu, a cărui operă complexă şi contrariantă este puţin cunoscută, atît în propria ţară cît şi peste hotare. Fotografiile din cartea artistului intitulată Iaşi (1974 – 1975) au avut o importanţă aparte în cadrul expoziţiei,

acestea aducînd laolaltă multe dintre firele conceptuale care făceau legătura între diversele proiecte şi locuri de întîlnire. Manifestarea a avut ca organizator Asociaţia Vector Iaşi cu sprijinul: Primaria Municipiului Iaşi; Södertörn University College (Stockholm); Nordic Cultural Foundation (Copenhagen); IASPIS (Stockholm); Ministerul Culturii si Cultelor; FRAME (Helsinki); Mondriaan Foundation (Amsterdam); DCA (Copenhagen); Rompak - Pakmaya Ltd. (Istanbul/Pascani); Sindan Cultural Foundation (Bucharest); Kultur Kontakt Austria (Vienna); Swiss Cultural Programme in Romania – Pro Helvetia (Bucharest); Office for Contemporary Art (Oslo); Centrul Cultural Francez Iasi; Goethe-Zentrum (Iasi); Complexul Muzeal National “Moldova” Iasi; CIAC Bucuresti; National Museum of Contemporary Art – Kalinderu Medialab (Bucharest); Swedish Institute (Stockholm); Rijksakademie van Beeldenden Kunsten (Amsterdam); Moderna Museet International Programme (Stockholm); AFAA (Paris); Central Art Commission (Helsinki), Ministry of Education and Culture (Reykjavik); Embassy of Sweden (Bucharest); Royal Norwegian Embassy (Bucharest); Romanian National Radio “Romania 3” (Bucharest) Romanian Billboard Company (Iasi). Începând cu 2006 manifestarea devine Bienala Internaţionala de Artă Contemporană Periferic 7 – intitulată Focussing Iaşi şi se desfăşoară în perioada 12-30 mai. Această editie analizeaza diferite aspecte ale contextului socio-politic şi cultural din Iaşi şi din Romania,concentrându-se asupra: poziţiei oraşului Iaşi in contextul global in care fenomenele sociale, politice şi economice influentează practicile, producţiile şi reprezentările culturale; istoriei recente a artei contemporane romănesti şi a dezvoltării scenei artistice in Romania; explorării condiţiei copiilor, cu un accent deosebit pus pe problema abandonului acestora, privit in sens larg. Cele trei secţiuni sunt independent curate de: Marius Babias & Angelika Nollert, Florence Derieux si Attila Tordai-S. Periferic 7 este insotit de trei publicatii, cate una pentru fiecare sectiune: Focussing Iaşi / Social Processes (Procese sociale) unde artiştii invitaţi au cercetat perspectivele sociale, culturale şi socio-politice pe care le ofera orasul Iaşi, privit ca un nod cultural ce uneste Romania, Ucraina, Moldova şi Transnistria; Focussing Iaşi / Strategies of Learning (Strategii ale invatarii) unde s-a investigat ce tipuri de relaţii se pot initia cu alte culturi, cu istoria şi arta lor şi cu realitaţile lor specifice, in cadrul unei bienale; Focusing Iaşi / Why Children? (De ce copiii?) unde prin intermediul propunerilor artistice, conferinţelor, workshopurilor şi expoziţiei s-a pus in discuţie problema abandonului copiilor, in sens larg. Începând cu această ediţie echipa Vector, organizatorul principal, şi-a mărit considerabil componenţa, pentru a face faţă unui proiect de asemenea anvergură. Fiecare secţiune are parteneri atât locali cât şi internaţionali. Dacă până acum ediţiile Periferic au avut un caracter elitist, în sensul în care se adresau unui public cunoscător al artei contemporane, ediţia Periferic 8 care s-a desfăşurat în perioada 3-18 octombrie 2008 a avut o cu totul altă abordare, încercând să atragă şi să formeze un public divers. Ediţia a 8-a s-a intitulat Art as Gift / Arta ca dar, având curator pe Dora Hegyi (project leader of tranzit. hu/ Budapest, Hungary) şi a urmărit auto-repoziţionarea prin introducerea unei teme de importanţă critică: ”cum pot fi implicate şi educate diferitele straturi de public pentru a asigura accesul lor deschis la evenimentele de artă contemporană şi inţelegerea acestora?”. Conceptul bienalei pleacă de la practica socială a oferirii de daruri care se poate materializa printr-un schimb poate fi reciproc sau unidirecţional, un schimb material sau simbolic, dar care reflectă un sistem complex de diverse motivaţii: relaţiile de putere, dependenţa şi dorinţa de prestigiu. ”Dăruirea este de asemenea o metafora pentru a descrie economia artei de la creaţie/producţie, trecand prin diseminare/distribuţie, şi până la recepţie/consum. Gestul dăruirii va fi abordat ca o interacţiune dintre artist/artă şi public. In cazul particular al orasului Iaşi şi al Romaniei, chestiunea publicului este una de importanţă capitală, deoarece educaţia traditională a ignorat multă vreme evoluţia recentă a artei şi teoriei contemporane”- este mesajul curatoarei.

Periferic 8 îşi propune să formeze publicuri locale şi joacă astfel rolul de mediator, între diversele domenii culturale. ”Pe de o parte prezintă modele alternative de educaţie, activând publicul deja specializat, artiştii, criticii de arta şi teoreticienii, pe de alta parte implica alte segmente ale intelectualităţii locale şi persoane interesate de procesele receptării şi ale medierii. Proiectul caută să consolideze consţiinta culturală locală pentru a forma o comunitate civilă dinamica, care să se simtă răspunzatoare pentru propriul context, şi sugerează că arta contemporană este un domeniu transdisciplinar, în care se pot discuta chestiuni sociale şi politice care afecteaza un spectru larg de oameni”. Printre artiştii participanţi de această dată se pot menţiona nume sonore în arta contemporană: Markus Bader / raumlabor berlin (DE), Joseph Beuys (DE), Johanna Billing (SE), Guillaume Desanges (FR), Dora Garcia (ES), Felix Gonzalez-Torres (USA)- expoziţie retrospectivă, Institute for Wishful Thinking / Maureen Connor, Gregory Sholette (USA), Aniko Lorant (HU), Aurelia Mihai (DE/RO), Stefan Constantinescu (SE/RO). Cele patru locaţii au facilitat accessul unui public cât mai larg, fiecare dintre ele fiind totodată, prin însăşi funcţionalitatea lor iniţială, puncte de mediere între artişti şi public. O primă locaţie a fost cubul de lângă Teatrul Naţional - loc neconvenţional de desfăşurarea a spectacolelor, s-a dovedit a fi punctul central al ediţiei. Datorită efectelor de lumini produse trecerea dintre lumea spectacolului, lumea filmului şi a instalaţiei monumentale se realizează fără graniţe marcante. A doua locaţie aleasă a fost Muzeul Literaturii Române care a găzduit o instalaţie-carte din peste 400 de volume special alese de către artista de origine spaniolă Dora Garcia. Dezbaterea publică, care a avut loc pe tema cărţilor care ne-au marcat copilăria, a coagulat artişti, filosofi, scriitori, studenţi, elevi sau simpli consumatori de litaratură. A treia locaţie fost un info-point amplasat lângă Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iaşi, fiind realizat de arhitectul german Markus Bader. Construcţia, în structura ei fiind multiplu de patru, a avut dublu rol: cel de sculptură şi cel de loc de informare cu privire la programul bienalei. Mai mult decât atât a existat un program de vizionare de filme ale artistei suedeze Johanna Billing iar în fiecare seară un grup de studenţi a organizat un program de audiţie – prelucrare audio şi video. A patra locaţie a fost sala de expoziţii a Universităţii de Arte ”G. Enescu”, Iaşi, care a găzduit cele mai numeroase lucrări ale manifestării. A 8-a ediţie Periferic s-a diferenţiat de ediţiile anterioare atât prin amploarea amnifestării, prin nivelul de recunoaştere internaţională a artiştilor invitaţi cât şi prin cele două proiecte de mediere care s-au desfăşurat. 6. Proiecte de mediere artistică Proiectul de mediere creativă intitulat Arta ca economie a darului a fost conceput şi realizat de Cătălin Gheorghe şi Cristian Nae în colaborare cu studenţi ai Facultăţii de Arte Plastice Decorative şi Design şi organizat de studioul de practici şi dezbateri artistice.S-a propus dezvoltarea unui micro-context relevant pentru medierea creativă a evenimentului, sub forma unui proiect artistic. Pornind de la ideea că strategiile studioului se intersectează cu intenţii relevante ale proiectului Periferic 8 – în mod special: 1. lărgirea publicului de artă prin cooptarea studenţilor să activeze într-un spaţiu public şi 2. misiunea realizării unui schimb de experienţe transdisciplinare (prin stabilirea de contacte cu filosofi, sociologi, jurnalişti, arhitecţi, geografi urbani, scriitori etc.) – Proiectul de mediere creativă încearcă să accentueze ideea de comunicare înţeleasă ca lucrare de artă, idee ce diminuează contrastul dintre mediul academic şi spaţiul public tocmai prin coroborarea practicilor educaţionale cu cele legate de medierea publică. Activităţile mediatorilor s-au materializat prin întâlniri şi dezbateri interdisciplinare, discuţii, lecturi, workshop-uri, prezentări şi producţii artistice vizând (dez)articularea temei „artei (înţeleasă şi practicată) ca economie a darului”.

Totodată proiectul este un prilej de lansare de noi proiecte inter-comunitare şi interdisciplinare. Un al doilea proiect de mediere care s-a desfăşurat în cadrul bienalei a fost Arta contemporană pentru tineri desfăşurat în perioada aprilie-octombrie 2008, având coordonatori de proiect pe Ana-Maria Iftimi şi Alexandru Bounegru. Proiectul a avut un pronunţat caracter educativ şi şi-a propus să stimuleze interesul către arta contemporană a unui public tânăr, în plină formare, prin orientarea către elevii din învăţământul liceal. Pornind de la conceptul Bienalei Periferic 8 ”Art as gift” care doreşte să investigheze în ce măsură arta poate fi privită ca dar, proiectul de faţă intenţionează să ofere adolescenţilor tipuri de cunoaştere mediată despre arta contemporană. Acest demers s-a dorit a fi un punct de plecare în crearea unei platforme de refleţie creativă asupra artei contemporane, elaborată şi dezvoltată de câteva grupuri de adolescenţi. Obiectivele au fost facilitarea accesului către arta contemporană în general şi în mod specific oferirea de informaţii directe referitoare la Bienala Periferic 8 (artişti, proiecte artistice, abordări teoretice, viziuni curatoriale, publicaţii, etc.); crearea unui context care să-i încurajeze pe elevi să se implice creativ în dezvoltarea conceptului Bienalei Periferic; investigarea modificărilor atitudinale survenite în urma contactului mediat cu diversele tipuri de abordări ale artei contemporane şi organizarea de tururi ghidate pentru liceeni. Descrierea si etapizarea activitatilor: 1. Mediatizare - arta contemporană, Periferic 8: a. Identificarea liceelor şi stabilirea contactelor cu profesorii dispuşi să colaboreze - luna martie; b. Conceperea unui pachet informaţional destinat elevilor care să cuprindă: - prezentare generală despre arta contemporană - 1h; - scurt istoric Bienala Periferic şi prezentare concept Periferic 8 - 1h luna martie; c. Diseminarea informaţiilor către elevi prin intermediul profesorilor - luna aprilie, mai; d. Conceperea unui program de vizitare pentru Periferic 8: - profesorii, impreună cu elevii implicaţi in proiectul de mediatizare vor primi invitaţii pentru a vizita Periferic 8 – septembrie; *Pentru o motivare suplimentară profesorii vor primi diplome de colaborare din partea Asociatiei Vector. 2. Mediere - crearea contextului creativ: a. Identificarea şi constituirea unui grup de elevi care doresc se implice creativ in cadrul proiectului de mediere (10 - 15 elevi) – luna aprilie, mai; b. Work-shop – discutarea pe larg a conceptului „Art as Gift„. Lansarea unor propuneri de proiecte din partea elevilor care sa reflecte propria lor reinterpretare a conceptului – jumatatea lunii iunie; c. Invitarea grupului de a participa la proiecte premergatoare Bienalei: proiectul de mediere „Art as Gift economy„; vizite şi prezentări artisti, etc.; d. Organizarea de intălniri regulate şi discutarea proiectelor propuse; e. Desfasurarea proiectelor – luna iunie; f. Documentarea proiectelor - foto, video – luna iunie. 3. Cercetare privind gradul de receptivitate fată de arta contemporană. a. Identificarea instituţiei în care se va desfăsura cercetarea – cel mai probabil Liceul „Garabet Ibraileanu” din Iasi - luna martie; b. Desfasurarea cercetarii: - Pre-testarea subiecţilor: se vor aplica chestionare care vor masura atitudinea/deschiderea faţă de artă contemporană atât grupurilor de control (se vor aplica chestionare în etapa

pre-test şi post-test, fără intervenţie) cât şi grupurilor experimentale (se vor aplica chestionare şi va avea loc intervenţia) – luna aprilie; - Intervenţie: grupurile experimentale, (clase cu profil uman si real) vor participa la ciclul de patru ore de intervenţie (prin folosirea de metode didactice active), desfăşurate săptămânal, unde vor avea acces la kitul ce va conţine informaţii despre arta – luna mai. - Post-testarea subiecţilor: se vor reaplica chestionarele iniţiale – luna mai – iunie. -Analiza şi interpretarea rezultatelor: se va urmari gradul de interes al elevilor şi capacitatea de intelegere şi deschidere către arta contemporană – luna iunie - iulie. * În ceea ce priveste cadrul metodologic al educaţiei interculturale, în concordanţă cu evoluţii recente pe plan internaţional, s-a putut constata o îmbinare a mai multor perspective, între care cele mai importante sunt pedagogia constructivistă, învăţarea prin cooperare, pedagogia bazată pe proiect, precum şi abordarea integrată, cross-curriculară şi parteneriatul şcoală - comunitate, şcoală - instituţii culturale. Achiziţionarea de cunostinţe legate de medii culturale diferite reprezintă o dimensiune importantă a educaţiei interculturale. Este deci normal să existe numeroase activităţi ce se focalizeaza asupra acestei dimensiuni. Achiziţia acestor cunostinţe poate fi facută în moduri foarte diferite. Astfel, o primă variantă este cea a prezenării de informaţii de către cadrul didactic sau de catre un specialist în domeniu invitat să vorbească elevilor. Prezentării verbale îi pot fi adaugate, pentru mărirea eficacităţii procesului, prezentări ce utilizează distribuirea şi/sau proiectarea de materiale tipărite, materiale video, grafice, fotografii, etc. Prezentarea de informaţii poate avea loc şi într-un spaţiu exterior şcolii ce oferă resurse adecvate pentru ilustarea mesajului transmis, cum este, spre exemplu, muzeul, galeria, etc. O altă variantă o reprezintă învaţarea prin interacţiunea directă cu mediul studiat. Aceasta interactiune poate avea loc fie în clasă, fie în mediul imediat înconjurator şcolii, fie într-un alt mediu geografic şi cultural. Un alt tip de organizare a procesului de învaţare este cel în care, odata stabilită tema, elevii sunt cei care caută informaţii şi prezintă apoi rezultatele obţinute profesorului şi colegilor. Elevii se vor cauta informaţii din diverse surse, se vor documenta, individual sau pe grupuri, asupra temei puse în discutie sau asupra unui aspect determinat al acesteia. Sursele pot fi exterioare comunităţii studiate (cărţi, articole şi studii găsite la bibliotecă, intervievarea unor specialişti, contacte cu ONG-uri specializate, analiza presei, cautare pe internet) sau provenind din interiorul acesteia (interviuri cu lideri sau simpli membri, consultarea unor publicaţii sau documente apartinând unor membri sau organizaţii din comunitate). În fine, o posibilitate suplimentară este oferită de organizarea activităţii de învăţare nu în jurul procesului de documentare, ci în jurul producerii unui rezultat concret pe baza informaţiilor obţinute. Astfel, elevii vor lucra pentru a realiza, spre exemplu, o publicaţie, un spectacol sau o expoziţie, cu tematica respectivă, ceea ce presupune colectarea şi procesarea de informaţii, întelegerea şi structurarea acestora în vederea realizării produsului dorit. Preluând exemplul expoziţiei, aceasta ar putea avea deci, din perspectiva celor descrise mai sus, trei tipuri de utilizări diferite: (1) vizitarea unei expoziţii cu întreaga clasă, eventual cu prezentarea acesteia de către un specialist, sau chiar prezentarea expoziţiei în clasă prin intermediul unor diapozitive sau al unui material video; (2) vizitarea expoziţiei în scopul documentării pentru realizarea unui portofoliu, a unei compuneri sau a unui desen; (3) realizarea unei expoziţii de către elevi, pe baza informaţiilor colectate din diverse surse. Dacă toate aceste tipuri de activităţi se referă în principal la dimensiunea cognitivă a educaîiei interculturale, la interacţiunea elevilor cu informaţia de tip „cultural”, alte activităţi

de educaţie interculturală, ce pot fi asociate aspectului „inter-”, au în vedere preponderent aspectul relaţional, stabilirea de contacte şi gestionarea situaţiilor de interacţiune între persoane provenind din culturi diferite. Un element de ordin practic, esenţial în implementarea activităţilor de educaţie interculturală, este cel al relaţiei cu curriculum-ul. Astfel, cea mai simplă posibilitate este ca un cadru didactic să introducă elemente de educaţie interculturală, fie la nivel de conţinuturi, fie în legatură cu dezvoltarea unor competenţe relevante, în activitatea sa curenta la clasă. O altă posibilitate este alocarea unui spaţiu în curriculum, în cadrul curriculum-ului la dispoziţia şcolii, pentru activităţi dedicate cunoaşterii unei/unor culturi sau a unor aspecte culturale particulare (limba, dans, arta, istorie, etc). Activităţile extraşcolare reprezintă de asemenea oportunităţi extrem de importante pentru educaţia interculturală. Astfel, activităţile extraţcolare sunt mai eficiente dacă sunt pregătite prin activităţi de învăţare specifice în clasă, iar activităţile la clasa nu au decât de câştigat din valorificarea experienţei oferite de activităţile extraşcolare. * Se poate considrea că proiectul de mediere Arta contemporană pentru tineri a avut succes, încheindu-se zece parteneriate cu diverse licee din Iaşi, licee în care s-au desfăşurat acţiunile de mediere şi mediatizare. Deşi deschiderea unor cadre didactice nu a fost tot timpul conform aşteptărilor, interesul manifestat de elevi deschide posibilitatea continuării pe viitor a ideii de abordare şi implicare a elevilor ieşeni în astfel de proiecte. Dacă la work-shop-uri iniţial au participat cam 50 de elevi, ulterior gradul lor de implicare în cadrul platformei creative a scăzut. Totuşi, cîştigul lor este mare, elevii primind informaţii suplimentare celor care au participat doar la prezentările din clasă. Work-shop-urile s-au finalizat cu realizarea a şase proiecte artistice care au fost expuse în cadrul bienalei într-un spaţiu special amenajat pentru prezentarea activităţilor programului de mediere pentru tineri. Proiectele au fost din cele mai diverse, autorii abandonând practicile tradiţionale ale artei şi abordând tehnici de expresie artistică contemporană (fotografie şi prelucrare digitală, instalaţie, film, performance). În realizare aproiectelor au primit ghidaj de la organizatorii proiectului dar au avut şi sprijunul tehnc al artiştilor locali implicaţi în organizarea bienale. Chiar dacă s-au abătut puţin de la tema bienalei, proiectele au fost încurajate să se desfăşoare cu atât mai mult cu cât autorii lor, elevii de liceu, proveneau din medii diferite, cu preocupări diverse, având curiozităţi multiple spre a fi abordate expresiv, din perspectiva artei contemporane: - VREAU …/I WANT ... Proiectul tratează tendinţa omului de a se limita la nişte graniţe create de el însuşi sau în mijlocul cărora se complace să trăiască. La început se obişnuieşte cu viaţa uşoară de la adăpostul acestor cercuri, iar apoi ajunge să-şi construiască propria realitate în interiorul lor. Proiectul s-a finalizat sub forma unui performane (muzică, teatru, coregrafie, text) şi a fost prezentat sub forma unui film - "REALITY CHECK" Sărăcia înseamnă violenţă. Una din cele mai directe expresii fizice ale violenţei sărăciei este foamea. Proiectul acesta are menirea de a provoca o reacţie faţă de cei nevoiaşi. Oferirea unor pungi cadou care conţin fotografii cu diverse persoane neajutorate şi înfometate, este un îndemn de a-i hrăni pe cei săraci. Proiectul s-a finalizat sub forma unui performance-fotografie-film, autoarea impărţind punguţe cu cadouri ce conţineau fotografii cu oameni săraci, totul fiind documentat sub formă de film. - DISIPARE/DISPERTION Fiecare om îşi construieşte o mască, mai mult sau mai puţin credibilă, pentru a ascunde gânduri despre cunoaşterea de sine şi identitatea obscură. În căutarea sinelui am iniţiat o expediţie în centrul personalităţii studiind meticulos „coordonatele” identităţii –trup, minte, spirit- aceleaşi „coordonate” pentru fiecare

dintre noi. Proiectul s-a manifestat sub forma unui performance în care autoarea a folosit materiale neconvenţionale pentru a sugera ideea de căutare a identităţii. - THEY KNOW WHAT TAKES TO BE HAPPY, BUT YOU? La baza proiectului stă ideea de fericire a unei categorii sociale marginalizate. Plecând de la concepţia că diferenţa dintre a nu avea bani şi a avea foarte puţini bani este mult mai mare decât diferenţa dintre a avea foarte puţini bani şi a trăi în lux, interviul caută să prezinte nevoile care reflectă fericirea în viaţa celor chestionaţi. Proiectul s-a concretizat sub forma unor interviuri filmate în încercarea de a afla care sunt reprezentările despre fericire a indivizilor care locuiesc pe starăzi. - ELIBERARE/LIBERATION Fiecare contact cu celălalt lasă o amprentă inevitabilă asupra fiecăruia dintre noi. Limitările individuale create de rutina cotidiană pot fi depăşite prin transformări ale atitudinii faţă de convenţii. Aceste limitări pornesc din obişnuinţe, iar eliberarea provine din contactul cu ceilalţi. Proiectul s-a finalizat printrun performance filmat care sugera continua încercare a individului de a se elibera de convenţii. - COLLECTIVE BALL Dezvoltarea urbană determină relaţii din ce în ce mai superficiale între indivizi. Scopul proiectului este crearea unei zone de legătură între persoane de vârste diferite, care provin din medii eterogene şi care au preocupări diverse. Sfera devine astfel un mobil al interacţiunii, un liant al comunicării. Proiectum s-a finalizat printr-o instalaţie-foto, fiind documnetată acţiunea cetăţenilor Iaşului ce a comunica prin intermediul unei bile uriaşe din hartie, în manieră specifică şi transmiţând mesaje personalizate către persoane pe care nu le cunoşteau. Elevii care au activat în cadrul platformei creative au avut astfel ocazia să interacţionaze direct cu artiştii invitaţi la bielanlă, la momentul deschiderii manifestării dar şi cu ocazia evenimentelor ulterioare – dezbateri, work-shop-uri, conferinţe, vizionări de filme, etc. Ca o finalitate apreciată a proiectului de mediere Arta contemporană pentru tineri a fost programul de tururi ghidate. In fiecare zi a bienalei s-au organizat câte două sau trei vizite ale liceenilor la fiecare din cele patru locaţii ale bienalei unde curatori, sau organizatori au făcut posibilă parcurgerea lucrărilor untr-un limbaj acesibil elevilor, pornind de la bagajul de cunoştinţe despre artă pe care îl deţineau deja. S-a estimat că au fost în medie cam 400 de elevi care au vizitat expozitiile, lucru mult peste mâsura asteptărilor având în vedere ediţiile anterioare unde elevii nu participau deloc. Deschiderea către un public cât mai larg, cât mai divers, a fost susţinută în această ediţie de un plan bine gândit de creare a vizibilităţii pe plan local, aspect care a lipsit ediţiilor anterioare. * Arta în general şi în mod special, cu referire la lucrarea de faţă, arta contemporană depăşeşte limitările stilistice percepute mai mult sau mai puţin ale artei secolelor anterioare şi în contextul globalizării şi al dizolvării graniţelor geografice aduce o schimbare totală de viziune care se integrează tot mai mult principiilor interculturalităţii.

Surse de informare: · Bulzan Carmen (2007), Sociologia educatiei contemporane, ed. Universitaria, Craiova · Cucoş, C. (2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, ed. Polirom, Iaşi, · Hussar Elena, Aprodu Diana (coord) 2007, Şcoala incluzivă - şcoală europeană. Concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău Pagini web: · Anul European al Dialogului Intercultural : http://www.interculturaldialogue2008.eu/ · Institutul Intercultural Timisoara : http://www.intercultural.ro/ · IRSCA Gifted Education: http://www.supradotati.ro/ · Centrul de Training, Consultanta si Mediere http://www.ctcm.ro/ ·http://www.culture.gouv.fr/culture/actualites/index-educ300108.htm ·http://mediere.blogspot.com/ ·http://mediereculturala.blogspot.com/2008/01/medierea-cultural-i-mediatorul-cultural.html ·http://www.intercultural.ro/carti/interculturalitate/ ·http://www.culturalpolicies.net/web/index.php ·http://www.interculturaldialogue2008.eu/fileadmin/downloads/resources/EN_Broschuere_A5 _EYID_vt.pdf ·http://www.interculturaldialogue2008.eu/fileadmin/downloads/resources/EN_Broschuere_A5 _EYID_vt.pdf ·http://www.labforculture.org/ ·http://openlines.labforculture.org/ ·http://www.euronews.net/ ·http://bruxelles.cafebabel.com/en/post/2008/12/02/Intercultural-Dialogue-Art-Media-andEducation ·http://www.periferic.org