Arhitectura Medievala Romaneasca [PDF]

Zitiervorschau

Arhitectura medievală românească I.

Introducere.

Context

Istoria arhitecturii în România debutează cu apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca

în

perioada

modernă

să

se

realizeze

sincronizarea

cu

stilurile

europene.

Creația artistică reflectă concepția despre lume a omului medieval și în spațiul Țărilor Române. Aceasta se realizează în conformitate cu aspirațiile culturale ale epocii, cu posibilitățile materiale,

dar

și

sub

influența

unor

factori

externi.

Pe teritoriul românesc, la construcții se folosesc, pe lângă piatra, lemnul, pământul, și sticla pentru realizarea de ferestre. În fiecare dintre cele trei Țări Românești arhitectura s-a dezvoltat într-un mod diferit, legat de evenimentele istorice petrecute în acea zonă.

II.Transilvania Specificul arhitecturii din Transilvania este determinat de evoluția sa istorică în contextul formării statului medieval Ungaria. Românii au construit cetăți de apărare și de refugiu, deseori folosind lemnul ca material de construcție (Sebeş, Săsciori). Maghiarii au construit cetăți de garnizoană din piatră (Oradea, Cluj). Un rol important îl joacă și fortificațiile sătești, în interiorul cărora din secolul al XV-lea, se introduce și biserica ce îndeplinește rolul de redută(mic fort de apărare). În cadrul arhitecturii civile putem distinge clădirile din piatră, care sunt însă foarte rare și sunt situate mai ales în cadrul orașelor cu precădere transilvăneană. Bisericile româneşti erau, de regulă, construite din lemn, dar s-au păstrat şi construcții din piatră (Streisângiorgiu, Densuş). Cavalerii teutoni şi saşii, aduşi de maghiari în Transilvania, au răspândit stilurile romanic şi gotic provincial prin construirea cetăților Feldioara, Codlea şi a basilicilor Cisnădioara şi Cârța. În secolul XIV, Transilvania este conectată la stilul arhitectural gotic care cuprinsese deja Europa Occidentală. Goticul din Transilvania a debutatat prin Abația de la Cârța, realizată de călugării cistercieni. Stilul gotic pătrunde în lumea rurală sau influențează arhitectura statelor medievale

de

peste

munți.

Începută în 1383 și terminată în 1477, Catedrala gotică din Brașov, cunoscută ulterior ca

Biserica Neagră, era în acea perioadă „cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol” și reprezintă cel mai semnificativ monument de arhitectură gotică de pe teritoriul țării. Un alt monument important de arhitectură gotică din Transilvania este Castelul Huniazilor. Un alt exemplu este palatul Brukenthal din Sibiu, realizat dintr-un amestec de stil clasic și baroc austriac. Avântul pe care il ia arhitectura trebuie să fie pus și în legătură cu prosperitatea crescândă pe care o oferea viața la oraş. Castelul Bran a fost construit inițial pentru a servi unor funcții militare: paza trecători Bran. Castelul a fost ridicat de brașoveni la sfârșitul secolului XIV, cuprinzând încăperi pentru soldații ce formau garnizoana, pentru castelan şi pentru familia sa. Planul castelului este unul neregulat, adaptat formei stânci pe care a fost construit. Turnurile au forme și înălțimi diferite iar crenelurile prezintă influențe din arhitectura medievală italiană.

III.Moldova  

Arhitectura în această regiune se dezvoltă exclusiv în arhitectura bisericească și are o

amprentă puternic autohtonă cu ușoare influențe mai ales ale stilului bizantin, dar și gotice sau armenești. Domnii au început să acorde o mare atenție construirii de fortificații, uneori doar au renovat şi au consolidat cetăți mai vechi, alteori au ridicat cetăți noi de apărare. De asemenea, s-a acordat o atenție deosebită şi ridicării unor noi lăcaşuri de cult, mai sofisticate din punct de vedere arhitectural, cu ornamente mai bogate şi ziduri mai groase şi mai rezistente, ridicate din piatră şi cărămidă. O mănăstire nu este doar centru religios, ci şi cultural, loc fortificat, refugiu

pentru populație în perioade dificile. În Moldova, Bisericile se înscriu în două categorii: cu planul drept (longitudinal) sau cu trei abside (trilobat, triconc). Bisericile cu planul longitudinal au rezultat din simplificarea bazilicii occidentale, de unde a preluat şi denumirea autohtonă (biserică) a lăcaşului de cult creştin. Cea mai cunoscută biserică de tip longitudinal este catedrala Sf. Nicolae din Rădăuţi (sfârşitul secolului al XIV-lea). In mare, bisericile construite in planul triconc urmează împărțirea tradițională a bisericilor de rit bizantin ortodox: pronaos – de regulă pătrat, - naos, cu două abside laterale, iar în mijloc se ridică o turlă, - și absida altarului, spre răsărit. Acest plan este prezent într-o manieră specific moldovenească, fapt ce dă naștere în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457–1504),

stilului

moldovenesc,

exprimat în construcțiile care compun sistemul defensiv al statului (cetățile Suceava, Neamț, Chilia), în curțile domneşti (Bacău, Cotnari, Hârlău), în construcțiile religioase. Acestea din urmă sunt construcții monumentale apropiate de stilul gotic, influență preluată din Transilvania de unde sunt aduşi meşteri. Viziune originală, unică în Europa, stilul moldovenesc constă în îmbinarea armonioasă a arhitecturi tradiționale (pridvorul deschis) și a influențelor din Transilvania, Tara Românească, Europa gotică, în pictura de exterior. Către sfârșitul secolului al XIV-lea, introducerea ceramicii smălțuite avea să aducă un plus de frumusețe finisajelor exterioare. Astfel, există o aplecare către folsirea policromiei din cărămizi și discuri smălțuite (Mănăstirea Sfânta Treime din Siret – printre primele exemple ale planului triconc și ale folosirii discurilor de ceramică smălţuită pe exterior, datând din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, refăcută în secolul al XV-lea).

C

o

n

s

t

--

r Putna d

u

i

t

ă

î

n

evine nu numai un lăcaș de cult important, dar și un important centru cultural. Tot în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a Estului”), sfințită în 1488, este renumită pentru frescele sale și coloritul acestora, unde se remarcă celebrul albastru de Voroneț. Tot de Ștefan cel Mare ctitorită, în 1492, Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău este prima construcție din spațiul românesc la care apare tipul de boltă moldovenească pe arce încrucișate.

Biserica Sf. Cruce de la Pătrăuţi, primul exemplu păstrat până astăzi al boltirii moldoveneşti (1487), ctitoria lui Ştefan cel Mare

Până la sfârşitul secolului al XV-lea se încheie procesul dezvoltării sistemului de boltire moldovenesc, aplicat atât pe plan sală cât şi pe plan triconc (Sf. Cruce din Pătrăuţi, 1487, mănăstirea Sf. Ilie – jud. Suceava, 1488, Sf. Ioan din Piatra-Neamţ, mănăstirea Neamţ, 1497, etc.)

IV.Țara Românească În  Țara Românească începuturile arhitecturii se caracterizează prin adoptarea unor tehnici de construcție și a unor tipuri planimetrice de origine bizantină. Existența a unei bazilici bizantine la Niculițel, cu fațadele decorate cu înalte arcaturi (sec. XII-XIII) a contribuit la precizarea raporturilor artistice cu Bizanțul în epoca de cristalizare a Țării Românești. Cele mai vechi monumente păstrate datează din sec. al XIV-lea, când, în timpul primilor Basarabi, s-au

dezvoltat curțile domnești de la Câmpulung și Curtea de Argeș. În acea perioadă au fost înălțate cetățile de refugiu și de pază de la Poenari, Cetățenia și Rucăr. În Țara Românească cel mai important complex din această perioadă constituie Curtea Domnească din Curtea de Argeș Nicolae, cu mica biserică Sânnicoară(Sf. Nicolae cel mic, începutul sec.XIV) și Sf. Nicolae Domnesc (sec. XIV), necropola domnitorilor, cu plan în cruce greacă înscrisă. Primele mănăstiri ctitorite de domnitori au fost Vodița și mănăstirea Cozia,cu plan triconc.

În a doua jumătate a secolului XIV, cuceririle turcești în Balcani pun capăt influenței bizantine venite direct din Constantinopol și o înlocuiesc cu cele venite prin Serbia și Bulgaria. Apar astfel la noi o serie de biserici de tip sârbo-bizantin, ca bisericile fostelor mănăstiri Vodița II, zidită de călugărul Nicodim în jur de anul 1370 (azi numai ruine), Tismana, zidită puțin mai târziu (refăcută în secolele XVI, XVIII si XIX), Cozia, zidită de Mircea cel Bătrân aproximativ în anul 1386 (cea mai importantă și mai bine păstrată), Brădet și Cotmeana (în județul Argeș), ambele construite tot cel

Bătrân.

în vremea lui Mircea

Un stil arhitectural semnificativ pentru perioada mediavală românească este stilul brâncovenesc. Acesta se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole

semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental. Catedrala Patriarhală din București

Palatul Mogoșoaia

Bibliografie: 1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stilul_br%C3%A2ncovenesc#Arhitectura

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_arhitecturii_%C3%AEn_Rom

%C3%A2nia#Moldova 3. https://m.moldovenii.md/md/section/367 4. https://vdocuments.mx/arta-medievala-tara-romaneasca-moldova.html 5. https://www.edusoft.ro/arhitectura-romaneasca/