Documentare Stilou [PDF]

Zitiervorschau

Proiect design: Stilou

Definire Stiloul, conform dex este un instrument de scris prevazut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge la varful penitei in timpul scrierii. Functionarea acestuia se bazeaza pe acele cateva canale care permit schimbul continuu si regleaza volumul de aer si cerneala, in asa fel incat sa se evite scurgerea. Cerneala curge atunci cand penita atinge suprafata pe care se scrie.

Istoric Primele stilouri au fost folosite in Egiptului Antic (3000 şi 2800 i.Hr) la scrierea manuscriselor. Erau confectionate din stuf sau papura, prevazute cu o gaura centrala, care putea absorbi o coloana ingusta de cerneala pe care o elibera treptat, la inclinarea intr-un anumit unghi. In secolul al VII-lea au fost inlocuite cu penele de pasare. Pentru ca o pana sa ajunga instrument de scris trebuia sa treaca printrun proces complex, fiind degresata si uscata de mai multe ori. Inaintea secolului XIX, penele de gasca au fost cele mai utilizate instrumente de scris. Li se inmuia coada in cerneala, dupa care acestea puteau sa imprime pe suprafete plane, dar pentru un timp limitat, necesitand a fi reimbibate. Rezervorul stiloului a fost ajustat abia in secolul al X-lea, in cultura si civilizatia araba. In anul 1803 a fost brevetat stiloul din metal, fara a fi produs la scara larga. Englezul John Mitchell a inceput producerea acestora pentru general, cu doua decenii mai tarziu.

Petrache Poenaru este inventatorul primului toc rezervor din lume. Acesta purta numele de “pana portabila care nu se termina, care se alimenteaza singura cu cerneala”. A fost perfectionat in 1863, iar cu un an mai tarziu a fost dotat de asemenea cu un sistem de umplere cu cerneala. In toc a fost introdus un condei din otel, inlocuind pana de gasca folosita pana acum. Primul condei din otel a fost executat in Londra in anul 1803 de catre un oarecare Wise. John Mitchel a fost cel care a elaborat prima masina industrial pentru montajul acestui instrument de scris. L.E. Wateran a inlocuit canalul principal de alimentare cu cerneala cu canale mai mici pentru a permite o curgere regulara si constanta. In prezent se regasesc urmatoarele tipuri de stilou: cu pompita, cu piston, cu rezerva, cu precursoarele acestora, pensulele de scris (in special China si Japonia), penele si tocurile. Cerneala a existat inca din Antichitate, si a fost folosita in mai multe culture. In China, aceasta era confectionata din plante, grafit, sau din diferite produse de origine animala, cum ar fi cleiul. In India antica, cerneala era obtinuta din oase arse, gudron si smoala fiind denumita “Masi”. Un tip de cerneala neagra, era folosita in Roma, si era obtinuta din carbune. In calitate de recipient era utilizata calimara.

Elemente componente

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Corp Rezervor Sectiunea de tinere in mana Sistemul de umplere Penita Capac Clips

Corpul stiloului include rezervorul care contine cerneala utilizata pentru scriere. Sectiunea de tinere in mana contine penita si sistemul de umplere. Capacul limiteaza evaporarea si permite scrierea imediata cu stiloul, previne scurgerile de cerneala nedorite, si protejeaza penita de lovituri. Clipsul are rolul de a prinde stiloul de buzunar. Penita la randul ei este o bucata de material de obicei din metal, care are forma unui cioc. Are aceasta forma pentru a nu lasa o cantitate prea mare de cerneala sa curga pe hartie, fenomen datorat fortei capilare. Varful penitei este de obicei confectionat din aliajul a mai multor metale ( ruteniu, cupru, argint, aur, osmiu, wolfram, otel, rhodiu, tantal), cu toate ca este denumit iridiu, care este cunoscut pentru rezistenta la frecare. Modul in care varful penitei este executat si finisat influenteaza in mod direct modul in care va scrie stiloul, de aceea exista multe tipuri, in functie de marime (subtiri, medii, groase) si forma (drepte, curbate- scrisul italic). Cele doua parti ale penitei au forma unei aripi, iar rigiditatea lor poate varia, in functie de grosime si latime. Exista si penite cu 3 aripi, care sunt destinate de obicei scriesului caligrafic si a notelor muzicale. Spatiul dintre este cel care permite curgerea controlata a cernelii. La capatul de sus al despicaturii se gaseste un orificiu foarte mic, menit sa asigure un fluxul optim de aer si cerneala in rezervor. Mai are si rolul de a conferi aripilor elasticitate, protejandule de rupere in urma presiunii aplicate.

Materiale

Printre materialele folosite la confectionarea unui stilou se numara urmatoarele: rodiu, platina, aur, paladiu, titan,argint aurit, argint, otel, alama, celuloza, rasina, lac, etc. Design Tocul avea de obicei o forma simpla, dreapta, si putea fi ornamentat. Pe masura ce au aparut stilourile formate din mai multe componente, forma acestora a inceput sa difere, fiind mai personalizate prin forma capacelor, prin modelele executate pe acesta si pe clips. Procesul de fabricatie Confectionarea stilourilor este facuta cu ajutorul masinilor industriale, iar finisajele delicate sunt executate de mana. Dupa ce conceptul a fost creat si dezvoltat si dupa finalizarea prototipului, se ajusteaza echipamentele industriale. Corpul cilindrul si capacul sunt obtinute prin decuparea unor metale, iar apoi urmeaza a fi polizate, pana cand nu mai exista protuberante, fiind pregatite corespunzator pentru daltuire. Metalul este apoi supus poleirii, proces obtinut prin electroliza. Compoentele urmeaza apoi a fi lacuite, in camere speciale sterilizate. Finisajele finale sunt facute de mana. Dupa ce este supusa presarii si decuparii, penitei i se face despicatura cu ajutorul unui diamant. Moliciunea penitei este apoi verificata manual pe coli de hartie. Montajul componentelor este elaborat manual in cazul stilourilor de lux. La modelele de serie, acesta este automatizat. Controlul calitatii Fiecare stilou produs este testat manual de catre specialisti, si sunt supuse unei intregi liste de teste de rezistenta la anumiti factori. Astfel se depisteaza componentele sau produsele

defecte, iar in functie de rezultatele acestor teste este stabilita calitatea. Aceasta se reflecta de obicei in estetica lui, modul in care scrie stiloul, finetea si usurinta cu care poate fi utilizat, ergonomia, comoditatea si manevrabilitatea in timpul scrierii.